Impactul Crizei Globale Asupra Statelor Membre U.E Studiu de Caz: Economia Poloniei

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS”

FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

Master Administraţie Publică şi Integrare Europeană – ZI – An I

Disciplina „Mediul European al Afacerilor Publice”

Impactul Crizei Globale Asupra Statelor Membre U.E.

Studiu de Caz: Economia Poloniei

2011

2

Cuprins

I. Consideraţii generale

II. Analiza economică a ţărilor din U.E

III. Avantajele şi măsurile luate de Polonia pentru evitarea

recesiunii

IV. Concluzii şi contribuţii personale

V. Bibliografie

3

CONSIDERAŢII GENERALE

În realizarea acestei lucrări am plecat de la ideea crizei economice actuale, fiind un subiect actual, preocupant pentru multă lume, deoarece situaţia economică continuă sa fie una extrem de incertă.

În timp ce criza economica care provine de pe pieţele primare ale S.U.A din 2007 s-a extins acum în toate regiunile lumii am considerat important să ma ocup de un anume segment din această sferă, motiv pentru care în următoarele pagini ale acestui proiect voi încerca să conturez cât mai bine câteva dintre viziunile anticriză ale Poloniei. Ştiind că acest stat a fost in 2009 un caz de excepţie în cadrul statelor membre U.E, fiind singura economie care a evitat recesiunea, înregistrând o creştere economică.

Pentru a putea atinge acest punct, mai întâi de toate voi începe prin prezentarea unei sinteze referitoare la economia globală din statele membre ale Uniunii Europene, apoi voi încerca o prezentare simultană pe schema comparativă între Polonia şi alte ţari membre U.E sub aspectul masurilor luate pentru evitarea recesiunii, încheind in final cu o analiză a principalilor indicatori macroeconomici ai Poloniei.

4

SCURTĂ PREZENTARECUM A LUAT NASTERE CRIZA FINANCIARĂ

Criza economică mondială actuală a început în luna iulie 2007, moment când pierderea încrederii investitorilor americani în ipotecarea securitizată a condus la o criză de lichidităţi ce a determinat o injectare substanţială de  capital în pieţele financiare din partea Rezervei Federale americane, a Băncii Angliei şi a Băncii Centrale Europene. Indicele TED spread1a sărit în iulie 2007, a oscilat vreme de un an şi apoi a crescut din nou în septembrie 2008, atingând valoarea record de 4,65% în 10 octombrie 2008. Criza s-a agravat în 2008, întrucât bursele de valori din lume s-au prăbuşit sau au intrat într-o perioadă de instabilitate acută. Prăbuşirea Administraţiei Federale pentru Locuinţe (S.U.A.) este adesea făcută responsabilă pentru producerea crizei. Însă vulnerabilitatea sistemului financiar a fost provocată de contractele şi operaţiile financiare complicate şi supuse efectului de pârghie2, politica monetară a S.U.A. stabilind un preţ neglijabil pentru credit şi astfel favorizând o cotă foarte ridicată a efectului de pârghie şi, conform economistului american John Bellamy Foster, o „hipertrofie a sectorului financiar”.

Multi apreciaza că actuala criză financiară isi are radacinile in scaderea dramatică a preţului locuintelor în S.U.A. sau in caderea pietei creditului pentru locuinte, aceasta viziune fiind incompletă. Cauzele fundamentale are crizei financiare sunt mult mai adanci, atat de natura macroeconomica cat si de natura microeconomica. Cauza profunda a crizei financiare a fost lichiditatea abundenta creata de principalele banci ale lumii (FED si BOJ) 3 si de dorinta tărilor exportatatoare de petrol si gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat si o suprasaturare a economisirii generata de integrarea crescanda în economia globala a unor tari (China, Asia de SE in general), cu rate mari de acumulare, dar si de redistribuirea globala a avuţiei si a veniturilor catre exportatorii de bunuri tari (titei, gaze naturale, etc). Lichiditatea abundenta si suprasaturarea cu economisiri au creat resurse disponibile pentru investitii, inclusiv in instrumente financiare sofisticate, nu usor de inteles de catre unii investitori.

O masiva scadere a increderii atat la nivelul sectorului afaceri, cat si la nivelul consumatorilor, ambele raspunzand prin restrangerea cheltuielilor este in plina derulare. Guvernul statelor unite si unele guverne europene, incercand sa refaca stabilitatea, au nationalizat parti ale sectoarelor lor financiare intr-o masura care contrazice insesi bazele capitalismului modern. Intreaga lume pare astazi ca isi schimba cursul, indreptandu-se catre o perioada in care rolul statului va fi mai mare iar cel al sectorului privat va fi mai mic. Aceasta va fi probabil cea mai dramatica consecinta a crizei actuale.

1 Descrie riscul de creditare perceput în economia generala.2 Efectul indatorarii unei intreprinderi asupra rentabilitatii fondurilor proprii, pe care o poate imbunatatii in cazulin care capitalul imprumutat aduce un venit mai mare decat dobanda datorata.3 Banca central a S.U.A. Federal Reserve, respectiv Banca centrala a Japoniei.

5

II. ANALIZA GLOBALĂ A ECONOMIEI ŢĂRILOR

DIN UNIUNEA EUROPEANA

În 2008 PIB-ul mondial se situa la 60,9 trilioane de dolari, conform estimărilor Fondului Monetar Internaţional. Uniunea Europeană (27) contribuia cu aproximativ 30% la formarea PIB-ului mondial în 2008, conform aceloraşi surse.

Conform statisticilor Eurostat, PIB-ul Uniunii Europene se situa în 2008 la 12,5 trilioane de euro. Structura PIB-ului UE (27) este prezentată în graficul alăturat: consumul privat (principala componentă) a contribuit în 2008 cu 21,5% la formarea PIB-ului,în timp ce cererea externă a avut o pondere de doar 0,3.

În ceea ce priveşte structura PIB-ului Uniunii Europene (27) pe ţari membre, în 2008 Germania deţinea o pondere de 20%, urmată de Franţa (16%), Marea Britanie (15%), Italia (13%), Spania (9%), Olanda (5%) şi Polonia (3%). România a contribuit în 2008 cu 1,1% la formarea PIB-ului Uniunii Europene, ocupând poziţia a 17-a, conform datelor Eurostat.

Economia Uniunii Europene s-a contractat pentru al 5-lea trimestru consecutiv în perioada aprilie-iunie, cu 0,3% raportat la trimestul I. Trebuie menţionat însa faptul că în ritmul de contracţie trimestrială s-a atenuat în T2 (de la -2,4% în T1), confirmând scenariul de stabilizare macroeconomică la nivel de regiune, în contextual resimţirii măsurilor

6

de relansare adoptate de autorităţile monetare şi bugetare pe parcursul ultimelor trimestre. Se remarcă ieşirea din recesiune a economiilor Germaniei, Franţei, Portugaliei, Sloveniei, Suediei şi Cehiei.

Analizând evoluţia economiilor ţărilor membre ale UE 27 în trimestru II (în termini q/q),observăm ritmuri pozitive de evoluţie pentru Cehia (0,1%), Grecia (0,2%), Suedia (0,2%), Germania (0,3%), Franţa (0,3%), Portugalia (0,3%), Polonia (0,5%), Slovenia (0,7%), şi Slovacia (2,2%). Econimia Irlandei a stagnat în trimestrul II, în timp ce celelalte economii membre ale Uniunii Europene (27) s-au contractat: Belgia (-0,3%), Luxemburg (-0,3%), Cipru (-0,4%), Italia (-0,5%), Austria (-0,5%), Marea Britanie (-0,6%), Letonia (-0,8%), Malta (-0,9%), Spania (-1,1%), Olanda (-1,1%), România (-1,1%), Ungaria (-2%), Danemarca (-2,6%), Finlanda (-2,6%), Estonia (-3,4%) şi Lituania (-9,8%).

Analizând structura PIB-ului pe componente, consumul privat din Uniunea Europeană (principala componentă a PIB) a scăzut pentru al 5-lea trimestru consecutiv în T2,cu 0,1% raportat la T1, în contextul resimţirii efectelor crizei economico-financiare: menţinerea unor condiţii restrictive de creditare, precum şi deteriorarea condiţiilor la nivelul pieţei forţei de muncă (rata şomajului înregistrează în prezent nivelul maxim din ultimul deceniu). Trebuie însă menţionat faptul că ritmul de contracţie trimestrială a consumului privat s-a temperat în trimestrul II, comparativ cu cele înregistrate în T4 2008(-0,6%) sau trimestrul I 2009 (-0,9%).

Forma brută de capital fix s-a contractat de asemenea pe parcursul ultimelor 5 trimestre, în contextul deteriorării climatului macroeconomic. Declinu cererii atât pe plan intern cât şi pe plan extern a determinat companiile să implementeze măsuri de amânare şi/sau reducere a investiţiilor şi a capacitaţii instalate. Raportat la T1, formarea brută de capital s-a contractat în T2 cu 4,2% (ritm mai atenuant comparativ cu cel de 8,3% din trimestrul anterior).

Exporturile şi importurile s-au contractat pe parcursul ultimelor 5 trimestre, însă ritmul de contracţie s-a temperat în T2 (-1,7% pentru exporturi şi -2,9% pentru importuri).Atenuarea semnificativă a ritmului de declin pentru exporturi este explicată în principal de semnalele de stabilizare a economiei mondiale 4. Pe de altă parte, ritmul mai puternic de contracţie a importurilor este explicat de condiţiile precare la nivelul consumatorului european (venitul real disponibil al acestuia a fost nefavorabil influenţat pe parcursul ultimelor trimestre de deterioararea condiţiilor la nivelul pieţei forţei de muncă, precum şi de declinul sever al preţurilor la active ).

Pe de altă parte, se remarcă consumul guvernamental, care a crescut în trimestrul II cu 0,7% raportat la trimestrul I, reflectând planurile bugetare implementate de ţările membre pentru stimularea economiei.

4 Conform datelor FMI economia mondială a ieşit din recesiune încă din trimestrul II.7

Raportat la trimestrul II din 2008 economia Uniunii Europene s-a contractat în T2 la un ritm de 4,9%, cel mai sever din ultimele decenii. Contracţiile anuale (y/y) severe au fost înregistrate în Ţările Baltice (Estonia (-16,1%), Letonia (-17,3%) şi Lituania (-20,4%)). Pe de altă parte, se remarcă economia Poloniei, singura din cadrul Uniunii Europene cu evoluţie anuală pozitivă în trimestrul II (avans de 1,4% y/y).Totodată, economiile Greciei şi Ciprului s-au contractat la ritmuri mai reduse în

trimestrul II, de 0,3% (y/y), respectiv 0,7% (y/y).

Declinul sever (în termeni y/y) la nivelul comerţului internaţional în contextul crezei

economico-financiare a determinat evoluţia nefavorabilă a exporturilor europene, cu impact negativ pentru investiţii.Cele două componente, exporturi şi investiţii au înregistrat cele mai severe procese de ajustare în trimestrul II (în termeni y/y) (contracţii la ritmuri de 16,8%,respepectiv 16,5%) (graficele de mai jos).

De asemenea, ajustare puternică a fost înregistrată şi la nivelul importurilor, în contextul deteriorării condiţiilor la nivelul consumatorului european, dar şi a declinului sever al exporturilor (o parte din bunurile importate sunt utilizate în procesele de producţie a bunurilor de export).Importurile au scăzut în T2 cu 15,4% raportat la trimestrul II 2008.

8

Consumul privat s-a contractat în trimestrul II cu 1,8% raportat la T2 2008, evoluţie care reflectă pe de o parte rezistenţa consumatorului european în contextul deteriorării climatului macroeconomic, iar pe de altă parte, procesul de dezaccelerare inţiat încă din T4 2007.

La polul opus se remarcă evoluţia consumului guvernamental, în creştere în T2 cu 1,5% raportat la T2 2008, ca urmare a programelor bugetare implementate de ţările membre pentru stimularea economiei în contextul crizei economice.

Pentru perioada următoare se menţin perspective de stabilizare a economiei europene şi de ieşire în a doua jumătate a anului curent din cea mai severă recesiune a ultimilor decenii. Cu toate acestea, economia regiunii va continua să evolueze sub potenţial. Aceste perspective sunt susţinute, precum şi de menţinerea unui policy-mix5 care susţine relansarea treptată a cererii interne. Principalii factori de risc pentru acest scennariu central sunt: evoluţia pieţelor financiare, sustenabilitatea programelor bugetare de susţinere economică, ieşirea prematură din programele monetare şi bugetare de susţinere economică, evoluţia cotaţiilor internaţionale la bunuri.

5 Policy-mix reprezintă combinaţia dintre politica monetară si politica fiscală a unei ţări.Aceste două canale influentează creşterea economică si ocuparea forţei de muncă şi sunt in general determinate de banca centrala si guvernul respectiv.

9

III. AVANTAJELE ŞI MĂSURILE LUATE DE POLONIA PENTRU EVITAREA RECESIUNII

Având în vedere că, în 2004, an în care Polonia s-a alăturat Uniunii Europene, economia sa era una destul de slăbită, ea este însă singura economie care a evitat recesiunea, înregistrând o creştere economică de 1,7% în 2009 .

Menţinerea stabilităţii în Polonia în 2009 a fost explicată de unii analişti străini în principal prin nivelul scăzut de îndatorare a companiilor şi cetăţenilor(nr. polonezilor care au contractat credite de consum şi creditele ipotecare a fost mai mic decât în ţările vest-europene), precum şi datorită sistemului bancar relativ sănătos, care a înregistrat profituri totalizând aproape 9 miliarde de zloţi(-36% faţă de 2008).

Banca Naţională a Poloniei a impus reglementări stricte pentru sistemul bancar, în special privind securitatea pentru împrumuturile private şi criterii riguroase de creditare pentru finanţarea companiilor comerciale.

Un avantaj al Poloniei este acela că are instituţii de stat puternice, o democraţie viabilă, responsabilitatea şi transparenţa au un rol la fel de important în dezvoltarea economică a unui stat, ca şi politicele economice sănătoase. Ele oferă încredere cetăţenilor. Acestea au lipsit Ungariei şi României în perioada de vârf a crizei şi acest lucru nu a trecut neobservat. În Ungaria, vulnerabilităţile s-au agravat din cauză unor guverne slabe în perioada post-tranziţie, a luptelor

10

politice şi a lipsei de consens asupra reformelor.

Capacitatea de a menţine dezechilibrul macroeconomic la un nivel relativ redus a oferit Poloniei posibilitatea de a profita de mecanisme de împrumut preferenţiale şi ajutoare financiare, cum ar fi acordul încheiat cu Fondul Monetar Internaţional prin care Polonia a primit o linie flexibilă de creditare în valoare de 20,5 miliarde de dolari(14,4 mld. euro). Facilitate orferită ţarilor cu fundamente economice puternice, menită să protejeze economia şi moneda naţională de criza creditelor. Aceasta nu numai că a ajutat Polonia să evite eventualele şocuri economice, dar i-a şi asigurat o arie mai largă de opţiuni şi o mai mare felexibilitate privind alegerea politicilor care să contribuie la redresarea economiei.

Spre deosebire de Polonia, deficitele nesustenabile şi datoriile mari au obligat Ungaria(15,7 mld.de dolari) şi România (17,1 mld.de dolari) să caute ajutor financiar din partea FMI şi al Băncii Mondiale, ceea ce le-a impus o adoptare a unor măsuri de austeritate foarte stricte. Ambele vor avea repercursiuni pe termen lung asupra Ungariei şi României, inclusiv asupra succesului în redresarea economică, a vitezei cu care vor adopta moneda europeană şi a eforturilor de aliniere la principiile UE. Ţările baltice şi Ungaria, împovărate de datorii şi programe stricte de austeritate, vor avea de străbătut drumul cel mai lung şi vor beneficia de o flexibilitate minimă în ceea ce priveşte ritmul şi amploarea programelor de reformă.

Un atu important, în acest caz al Poloniei este acela că în Constituţie se stipulează faptul că datoria publică nu poate depăşi 55% din produsul intern brut, în cazuri excepţionale indicele putând atinge 60%. Practic guvernul polonez nu poate intra în derapaj financiar datorită Constituţiei. Datoria publică a crescut de la 47% în 2008 pană la aproape 50% în 2009, respectiv 53,9% în 2010.

Sectorul construcţiilor şi dezvoltărilor imobiliare, este victima principală a crizei economice peste tot în Europa şi mai ales în Est. Mai puţin în Polonia, unde construcţiile sunt în creştere iar preţul terenurilor şi al locuinţelor a scăzut nesemnificativ în anul 2009. În luna iulie, producţia totală a sectorului construcţii din Polonia a fost cu 10,7% mai mare decât în iulie 2008. Per total,în primele şapte luni ale 2009, creşterea construcţiilor a fost de 3,9% faţă de acelaşi interval al anului trecut. De fapt singurul trimestru negativ a fost trimestrul IV din 2008, pe fondul scăderii drastice a cererii pentru locuinţe în anumite zone ale Poloniei. Cererea de locuinţe creşte după propriul ritm, ceea ce înseamnă că nu este susţinută de împrumuturile ipotecare, care în continuare sunt foarte greu de obţinut în Polonia.

Reglementările dure impuse de stat pe piaţă au împiedicat o explozie a creditelor ipotecare, lucru care a blocat la rândul său un boom imobiliar de genul celor experimentate de alte ţări din Europa de Est, printre care şi România. În plus, restricţiile impuse de banca centrală au împiedicat majoritatea băncilor comerciale să investească masiv în imobiliare prin acordarea de credite nelimitate dezvoltatorilor. Rezultatul s-a văzut în iulie 2009 când preţurile la imobiliare în Polonia scăzuseră doar cu 0,4% faţă de iulie 2008.

11

Construcţia de locuinţe în Polonia, Ungaria şi România

Conform Institutului Naţional de Statistică, numărul autorizaţiilor de construire eliberate pentru clădiri rezidenţiale a fost de 3.035 în luna noiembrie şi 39.257 în primele 11 luni, cu 12,4%, respectiv 13,4% mai puţin decât în perioada corespunzătoare a anului trecut (detalii în figura de mai jos). În acelaşi timp, în Ungaria, în primele 9 luni au fost eliberate 14.188 autorizaţii de construire, cu 37% mai puţine decât în 2009, iar în Polonia au fost emise 161.061 autorizaţii în primele 11 luni, cu doar 1,9% mai puţine decât în primele 11 luni din 2009. Dacă discutăm despre numărul locuinţelor terminate, în primele trei trimestre au fost date în folosinţă 31.132 locuinţe în România şi 13.340 în Ungaria, cu 16%, respectiv 34% mai puţine decât în T1-T3 2009. În Polonia au fost date în folosinţă 120.710 locuinţe în primele 11 luni, cu 16,1% mai puţine decât în aceeaşi perioadă din 2009, şi cu 10,8% mai puţine decât în 2008.

În Irlanda, tara a cărei piaţă imobiliară a avut extrem de mult de suferit de pe urma crizei, numărul autorizaţiilor de construire a fost de 4.915 în primele trei trimestre din 2010, cu 43% mai puţine decât în 2009 şi cu 64% sub valoarea din 2008. În ce priveşte numărul locuinţelor terminate, în primele 11 luni au fost date în folosinţă 13.500 locuinţe, cu 45% mai puţine decât în 2009 şi cu 71% mai puţine decât în 2008.

Analiză a pieţei ipotecare la nivel europen

Astfel, conform Federaţiei Europene a Creditului Ipotecar, cea mai mare scădere anuală (T2.10 vs T2.09) se înregistrează în Irlanda, ţară în care preţurile sunt cu 16,6% mai mici. Urmează Grecia cu o scădere de 10,9% şi Ungaria cu o scădere de 10,5%, pentru detalii analizaţi graficele de mai jos.

12

La polul opus se află Marea Britanie cu o creştere de 10,1% a preţului locuinţelor, urmată de Suedia cu o creştere de 8,9%. În ce îi priveşte pe suedezi, trebuie remarcat că această ţară este campioana creşterilor în aceşti ani de criză, preţurile în T2.10 fiind cu aproximativ 25% mai mari decât în T2.06, şi cu peste 35% mai mari decât la sfârşitul anului 2005.

După cum se poate observa, în Polonia preţul locuinţelor nu a scăzut în timpul crizei, iar în majoritatea ţărilor analizate costul unei locuinţe reprezintă între 100% şi 110% din preţul înregistrat la sfârşitul lui 2005.

O influenţă puternică o au şi programele de investiţii guvernamentale, 20 de miliarde de euro sunt alocaţi pentru lucrările de infrastructură necesare pregătirii pentru organizarea Campionatului Mondial de Fotbal din 2012, iar alte 13,3 mld. euro au fost bugetate de Agenţia Naţionala pentru Autostrăzi pentru investiţiile din infrastructură rutieră în perioada 2009-2010. Economia locală va performa şi datorită alocărilor de fonduri de către Uniunea Europeană, un total de 68 mld. euro până în 2015-2016. Cei mai mulţi bani europeni sunt destinaţi dezvoltării infrastructurii, iar datorită viziunii guvernului, absorbţia fondurilor nu este o problemă. Polonia participă la bugetul UE cu 22 de miliarde de euro, fiind al optulea contribuitor ca mărime, şi primeşte înapoi 87 miliarde de euro,

13

absorbţia rapidă a fondurilor europene susţinând consumul şi investiţiile.

În ceea ce priveşte investiţiile străine în ultimele 12 luni (octombrie 2009-sept 2010) în Polonia au totalizat 7,4 mld euro, cifra în scădere cu 26% faţă de precedentele 12 luni. Pe când în România, în aceeaşi perioadă, investiţiile străine au totalizat 3,4 mld. euro, cu 33% mai puţin decât în precedentele 12 luni iar în Ungaria, investiţiile străine în S1.10 au totalizat 1,6 mld euro, cu 16% sub valoarea din S1.09 şi cu 42% sub valoarea din S1.08.

În Polonia, perioada octombrie 2009 – septembrie 2010, deficitul de cont curent a totalizat 9,9 mld. euro, în creştere cu 17% faţă de precedentele 12 luni. Investiţiile străine au finanţat acest deficit în proporţie de 75%.

CELE MAI ATRACTIVE 10 DESTINA ŢII PENTRU ISD DIN LUME

ŢARA POZIŢIA ÎN 2010

POZIŢIA ÎN 2007

MODIFICARE

CHINA 1 1 0

SUA 2 3 +1

14

INDIA 3 2 -1

BRAZILIA 4 6 +2

GERMANIA 5 10 +5

POLONIA 6 22 +16

AUSTRALIA 7 11 +4

MEXIC 8 19 +11

CANADA 9 14 +5

MAREA BRITANIE

10 4 -6

În trim. I 2010, Polonia a atras investiţii directe în valoare de 160 de mil. Euro, fiind antamate 14 noi proiecte aşteptate a genera 2651 de noi locuri de muncă, în următoarele domenii: cercetare-dezvoltare (4 proiecte), maşini şi echipamente (4), industrie auto (2), electronică, mase plastice şi metalurgie (câte 1 proiect). Au fost deja finalizate 4 proiecte în valoare de 109,6 mil. Euro, care au creat 920 de locuri de muncă. Printre cele mai importante proiecte figurează Centrul de C&D al Nokia din Wroclaw (400 noi locuri de muncă) şi proiectul metalurgic al grupului Lampre, în valoare de 24 mil. Euro (100 locuri de muncă). Numarul proiectelor este cu 70% mai mare decât în trim. I 2009, iar valoarea acestora este cu 50% mai mare decât in perioada similara din 2009. Germania şi-a pierdut poziţia de lider în domeniul investiţiilor străine (4% fata de 18% in trim. IV 2009), în vreme ce Japonia şi Coreea de Sud manifestă un interes sporit. Polonia va încerca să atraga investiţiile chineze în comparaţie cu alte ţări.

Numărul permiselor pentru investiţii noi în Zonele Economice din Polonia a fost aproape dublu în trimestrul I 2010 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, ajungand la 41. Suma investită s-a dublat şi ea, ajungand la 1,16 mld. zloţi (cca. 390 mil. Euro).

Criticată intens pentru privatizarea lentă, Polonia are acum la dispoziţie o sursă majoră de venituri, o parte din economia locală fiind controlată incă de stat. Guvernul a lansat un plan de privatizare valabil până la sfârşitul anului 2010, în urma căruia ar urma să încaseze 8,9 mld. euro, bani cu care va finanţa datoria publică. Momentul ales pentru privatizare pare a fi unul excelent. Planul de privatizare al Poloniei a fost adoptat la 22 aprilie 2008, iar în 23 de luni s-au deschis 688 de proiecte şi au fost finalizate alte 219. Astfel că, doar din acest plan de privatizare, în ultimele 8 luni ale anului 2008, veniturile Poloniei pe acest segment au urcat la 673 milioane de euro, iar în 2009 acestea au ajuns la 1,52 miliarde de euro.

Până la momentul de faţă însă, veniturile din privatizări au ajuns la 4 miliarde de euro, iar targetul pentru sfârşitul anului 2010 era de 6,14 miliarde de euro. Totodată, pentru întregul an, Polonia are în plan privatizarea a 28 de companii. O estimare brută a sumei încasate de pe urma privatizărilor făcute în ultimii 18 ani, în România ar ridica valoarea acesteia la circa 4 miliarde de

15

euro, sumă comparativă cu privatizările realizate de Polonia în ultimii trei ani.  În 2010, statul polonez a obţinut peste 6 miliarde de euro  numai din listările făcute, în timp ce statul român a listat până acum doar Transgaz şi Transelectrica, de unde a obţinut în jur de 100 milioane de euro. Numai pe piaţa New Connect, bursa poloneză face rulaje de 3 milioane de euro pe zi, o cifră apropiată de rulajul mediu zilnic de pe piata românească de capital. Privatizările prin Bursa şi suportul guvernului au fost foarte importante pentru dezvoltarea bursei din Polonia. Ministerul privatizează, iar investitorii creează oferta pentru aceste acţiuni. Fiecare privatizare aduce în piaţă câteva mii de noi investitori, care sunt mulţumiţi de randamentele făcute în ofertă şi intră cu mai mulţi bani în piaţă. De expemplu; Listarea asiguratorului PZU SA din această primavară a adus 1,4 mil. euro pentru bursă şi 140.000 de clienţi noi.

Între 1998 şi 2008, Polonia a încasat 11,4 miliarde de dolari din oferte publice ale compa-niilor pe bursă, în timp ce statul austriac a încasat 9,3 miliarde de dolari, aproape jumătate din banii încasaţi în urma privatizării companiilor controlate. 

Polonia continuă astfel să fie singurul stat est-european care a reuşit să evite recesiunea, iar printre motivele pentru care economia Poloniei se menţine pe plus sunt creşterea exporturilor şi a consumului. În primul trimestru al anului 2009 economia a crescut cu 1,9% comparativ cu perioada similară a lui 2008.Trebuie menţionat că evoluţia pozitivă a comerţului exterior nu se datorează neaparat exporturilor ci unor restricţii puternice aplicate importurilor.

Cu 38 milioane de locuitori,Polonia are, întradevăr, o piaţă uriaşă.Mai puţin deschisă decât vecinii săi, dar mai puţin dependentă de exporturi, Polonia are o economie puternică, diversificată, ceea ce a ajutat să nu se confrunte cu încetinirea dramatică care a afectat comerţul mondial. O parte din succesul Poloniei stă în puterea pieţei interne de larg consum .Mai concret când zlotul s-a depreciat (iar euro a crescut), polonezii au cheltuit în ţară.

Faptul că această ţară nu face parte din zona euro este văzut ca un avantaj. Începând cu anul 2000, autorităţile au lăsat moneda naţională, zlotul polonez, să aibă un curs variabil, făcând exporturile mai competitive în timpul crizei, în special cele de automobile mărcile Fiat şi Ford, care sunt fabricate în Polonia. În plus,Polonia a beneficiat enorm de pe urma primelor de casare din Germania şi Franţa. Anul 2015 este noul termen stabilit de autorităţi pentru a intra în zona euro.

Potrivit unui studiu realizat de FMI, după falimentul Lehman Brothers, piaţă interbancară poloneză a îngheţat la fel ca peste tot. În scurt timp, zlotul a pierdut rapid o treime din valoare, iar Polonia părea să alunece pe panta pe care apucaseră toate economiile lumii.

16

Cu toate acestea, cifrele au continuat să rămână pozitive şi în 2009, după ce criza financiar-bancara a lovit cu toată puterea în Polonia consumul a continuat să crească.  Potrivit experţilor FMI, acest lucru se datorează unor caracteristici particulare: economia poloneză are o expunere limitată la declinul comerţului internaţional, este suficient de vastă şi relativ închisă în comparaţie cu ţări similare. La începutul crizei, Varşovia a optat pentru un regim flexibil al ratelor de schimb, care i-a facilitat ajustarea economiei la şocurile externe. 

Cu alte cuvinte, Polonia nu depinde de exporturi comparative ca majoritatea ţărilor noi membre din UE (o pondere a exporturilor în PIB de circa 40%,faţă de 70% în Cehia), care a limitat amploarea contracţiei cererii interne, legată de scăderea dramatică a exporturilor (-12% în prima jumătate a anului,faţă de semestrul I 2008).

Intr-o lumina nefavorabilă se află Ungaria căreia i-a lipsit diversitatea, devenind exagerat de dependentă de un model de dezvoltare pe export, peste 90% din economia ungară se bazează pe export, iar cel mai important sector economic al său, fabricarea de automobile, a fost unul dintre cele mai afectate la nivel global.

Concluziile unui raport al experţilor din cadrul Camerei de Comerţ şi industrie Polono-Germană (AHK Polska) evidenţiau rezistenţa mai mare la recesiune a economiei Poloniei comparativ cu economia Germaniei – principalul partener commercial al Poloniei, care absorbea circa 25% din exporturile de bunuri poloneze, dar şi unul dintre furnizorii de investiţii străine în Polonia. Chiar şi Raportul Băncii Mondiale confirmă faptul că Polonia avea cea mai bună situaţie fiscal şi financiară dintre ţările noi membre ale UE, datorită creşterii mai echilibrate.

Ca urmare, zlotul s-a stabilizat rapid la noua valoare redusă. Mai mult, rata dobânzii la titlurile de stat pe care guvernul trebuia să le răscumpere a scăzut, semn de reducere a inflaţiei şi de stabilizare economică. Cel mai important însă, rezilienta Poloniei se datorează politicilor economice sănătoase prin care s-a evitat crearea unor dezechilibre interne şi externe mari, care s-au produs în celelalte ţări central şi est-europene. Potrivit FMI, "Polonia a intrat în criză cu fundamente economice relativ sănătoase, ceea ce i-a permis guvernului să implementeze politici anticiclice care au atenuat căderea".

Este vorba, în primul rând, de o politică monetară anticiclica. În ultimii zece ani, Banca Naţională a Poloniei şi-a câştigat o reputaţie solidă de luptător antiinflaţie, iar această a limitat temerile privind o scăpare de sub control a inflaţiei. Credibilitatea BNP, atât pe pieţele internaţionale, cât şi în rândul publicului, i-a permis să reducă treptat ratele dobânzilor la scurtă vreme după impactul crizei globale. Din noiembrie 2008, Banca Naţională a redus rata de referinţă de la 6% la 3,5%.

Consum fără credit

În sfârşit, creşterea consumului în Polonia nu s-a făcut pe credit. Dacă în România ultimilor ani consumul a crescut pe seama expansiunii creditelor, care, în momentul declanşării crizei, au zdruncinat sistemul bancar, în Polonia această expansiune a fost mult mai puţin dramatică. Şi în Polonia sistemul bancar este dominat de bănci străine, care se confruntă cu dificultăţi, dar sănătatea structurală a economiei poloneze a determinat bancile-mama să îşi menţină expunerea pe piata

17

poloneză şi să ofere fonduri subsidiarelor lor din această ţară. Mai mult, autorităţile nu au aşteptat ca sistemul bancar să se blocheze şi au reacţionat încă de timpuriu, încurajând băncile să reţină profiturile. În plus, Banca Naţională a testat rezistenţa la stres a sistemului bancar prin inspecţii la fata locului, pentru a identifica eventualele vulnerabilităţi şi blocaje.

Politica fiscală

Un factor esenţial al performanţei economiei poloneze a fost mixul adecvat de politici, fiscal şi monetară. Încă de acum doi ani guvernul liberal condus de Donald Tusk a introdus ani o serie de reforme fiscale constând în reduceri de taxe şi impozite şi în eliminarea obstacolelor birocratice pentru afaceri. Acestea au intrat în vigoare în cea mai mare parte în 2008, dar şi-au făcut simţite efectele din plin în anul 2009. Deşi exporturile au scăzut, stimulul creat prin reducerea impozitelor i-a ajutat pe polonezi să consume şi, în consecinţă, piata internă a putut să absoarbă şocurile determinate de prăbuşirea pieţelor externe. Aceste reforme fiscale au determinat, este adevărat, o reducere a veniturilor bugetare şi creşterea deficitului fiscal peste limita de 3% din PIB asumată prin Tratatul de la Maastricht, dar până şi FMI a admis că "acţiuni corective drastice pentru reducerea deficitului, luate acum, ar aduce riscul deteriorării încetinirii economice actuale într-o recesiune".

Pentru revenirea la limita Maastricht, FMI a recomandat Varşoviei să restructureze arhitectura fiscală pentru a include limitări constrângătoare multianuale ale cheltuielilor bugetare, dar acesta este deja un lux în comparaţie cu alte ţări europene ca, de exemplu, România, care este nevoită să recurgă la reduceri drastice ale cheltuielilor pentru limitarea deficitului. În plan social, Polonia este una dintre puţinele ţări europene care au realizat o reformă vastă a pensiilor în sensul creşterii vârstei de pensionare şi al întroducerii fondurilor private de pensii. Prin urmare, problema îmbătrânirii populaţiei, care cântăreşte greu în perspectivele pe termen mediu ale aproape tuturor economiilor europene, nu reprezintă un motiv de preocupare pentru autorităţile de la Varşovia. Acesta este un exemplu perfect care ilustrează cum adoptarea unor politici economice bune în trecut produce roade în prezent şi lasă oamenilor politici spaţiu de manevră pentru adoptarea unor stimuli economici costisitori.

Flexibilizarea pieţei forţei de muncă

18

Dacă ne uităm pe grafic observăm că Polonia, singura ţară europeană care a evitat recesiunea este şi tara cu cea mai mare pondere a angajaţilor cu contract determinat, respectiv 27,1% din total salariaţi. 

În Polonia, flexibilizarea pieţei forţei de muncă a determinat o creştere a ratei de activitate de la 44% în 2004 la 50% în 2009. Spre comparaţie, în România, rata de activitate a scăzut continuu în ultimii ani, ajungând de la 62,4% în 1997, la 50,7% în 2009 (rata de activitate reprezintă proporţia populaţiei active în vârsta de 15 ani şi peste în populaţia totală în vârsta de 15 ani şi peste). Flexibilizare inseamna în primul rand, faptul că, companiile trebuie sa poată angaja si concedia mai usor personal – in conditii de criza, atunci cand cu greu poti sa prognozezi evolutia economiei pe un orizont de timp mai mare de 6-9 luni, companiile vor evita sa angajeze personal cu contract de munca pe termen nedeterminat din moment ce nu ştiu dacă vor mai avea sau nu nevoie de angajaţii respectivi peste 6 luni.

În al doilea rând, flexibilizarea se referă şi la organizarea flexibilă a muncii, organizare care să răspundă mai bine noilor condiţii economice şi sociale şi care să determine o creştere semnificativă a productivităţii.Pe de altă parte, o piaţă a muncii mai flexibilă poate duce şi la o reducere a siguranţei locului de muncă.

Influenţa flexibilizării pieţei forţei de muncă asupra ratei de activitate în Polonia şi Spania se poate observa mai jos.

Salariul mediu brut in Polonia a fost in 2009 de aproximativ 800 de euro, semnificativ mai mare decat cel al romanilor (478 euro) si usor mai mic decat cel al cehilor (865 eur).

19

Comparativ cu anul 2000, in 2009 costurile cu forta de munca pentru angajatori erau cu 79% mai mari in Polonia si cu 500% mai mari in Romania, in timp ce in aceeasi perioada, productivitatea muncii a crescut cu 28% la ei si 87% la noi.

III.EVOLUŢIA PRINCIPALILOR INDICATORI MACROECONOMICI

Pe ansamblul anului 2009 nivelul producţiei a fost scăzut comparativ cu anul precedent, pe principalele segmente ale industriei manufacturiere ,deşi în a doua jumătate a anului s-a înregistrat o tendinţă de creştere a producţiei . Activitatea economică s-a accelerat către sfârşitul anului 2009, PIB-ul real înregistrând o majorare cu 1,7 în trimestrul IV, după creşterile de 0,1%, 0,5% şi respectiv 0,5% din cele trei trimestre precedente.

Această creştere economică a fost determinată de revenirea la o evoluţie pozitivă a activităţii investiţionale în ultimul trimestru(+1,6%), reflectând majorarea investiţiilor publice, cofinanţate parţial din fondurile UE, dar şi de revigorarea exporturilor.În prima parte a anului investiţiile au fost afectate de subutilizarea capacităţilor de producţie şi restrângerea creditării.

Estimările Comisiei Europene din mai a.c.6(ca şi ale FMI din aprilie a.c.7) indică diminuarea creşterii PIB real în 2009 la 1,7%, după creşterea cu 5% în 2008.

Creşterea internă a fost susţinută în 2009 în principal de menţinerea tendinţei de creştere a consumului privat (2,3%), deşi mai lentă decât în anul precedent (circa 6%), datorită situaţiei mai favorabile decât s-a anticipat în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă, precum şi ca urmare a

6 European Commission, Directorate-General for Economic and Financial Affairs ,‘European Economic Forecast – Spring 2010’ ,Brussels, 5 Maz 2010.7 International Monetary Fund, World economic and financial surveys, ‘World Economic Outlook- April 2010-Rebalancing Growth’,Washington DC, 2010.

20

măsurilor fiscal pentru sprijinirea veniturilor diponibile ale gospodăriilor (reducerea ratelor de impozitare a veniturilor personale şi indexarea substanţială a pensiilor).

Consumul public a avut o evoluţie mai favorabilă în 2009 decât s-a anticipat, Comisia revizuind succesiv estimarea,în creştere de la -0,3% până la +1,2%; în 2008 consumul public a crescut cu 7,5%.

În ceea ce priveşte eevoluţia investiţiilor productive, Comisia estimează în prezent o scădere de numai 0,3% în 2009 (faţă de scăderea estimată anterior, de 1,9%); în 2008, investiţiile au crescut cu peste 8%.

Presiunile inflaţioniste s-au diminuat în 2009, ca urmare a încetinirii activităţilor economice şi a majorării mai lente a salariilor în sectorul corporatist. Rata inflaţiei(măsurată prin indicele preţurilor de consum) este estimată de Comisia Europeană la 3,8%, faţă de 4,2% în 2008; estimarea FMI din aprilie a.c. indică o rată a inflaţiei de 3,5%.

Contracţia creşterii economiei în 2009 a avut un impact nefavorabil asupra indicatorilor privind piaţa muncii. Conform estimării Comisiei Europene, rata şomajului a crescut în 2009 la 8,2% din populaţia activă, faţă de 7,1% în anul 2008. Datele furnizate de GUS indică rata de ocupare a forţei de muncă în ultimul trimestru al anului 2009 la 50,4%.

Scăderea puternică a comerţului internaţional şi deteriorarea condiţiilor financiare au constituit factori generali defavorizanţi pentru evoluţia exporturilor şi importurilor de bunuri şi servicii ale Poloniei în 2009, în pofida tendinţei de depreciere a zlotului. În acest context, estimarea Comisiei Europene din mai a.c. indică pentru 2009 scăderea exporturilor cu 9,1%(-2 p.p. fată de estimarea anterioară), din cauza restrângerii cererii din partea ţărilor membreale UE, după creşterea cu 7,1% în 2008. Contracţia exporturilor a fost însă depăşită de cea a importurilor,car este estimată în prezent la 14,3%(scădere mai mare cu 3.5 p.p. faţă de cea prevăzută în toamna anului 2009); în 2008 importurile s-au redus cu 4,9%.Un factor major care a determinat reducerea importurilor l-a constituit creşterea mai lentă a cererii interne şi reorientarea acesteia în special către bunuri produse în Polonia.

Ca urmare, Comisia a revizuit în scădere estimările successive privind soldul negativ al balanţei comerciale în 2009 până la 1% din PIB (nivel inferior cu circa 3 p.p. faţă de cel prevăzut iniţial); în 2008 soldul negativ al balanţei comerciale a reprezentat 4,9% din PIB.O revizuire în scădere similară a fost operată de Comisie şi pentru deficitul contului curent în 2009, până la 1,6%, reflectând contracţia cererii interne pentru bunuri durabile şi de investiţii, precum şi declinul mai mic decât se anticipa al cererii externe pentru bunuri de consum poloneze, ca urmare a deprecierii zlotului (în 2008 s-a înregistrat un deficit de 5,1% din PIB).

Potrivit estimării din mai a.c. a Comisiei Europene, deficitul bugetar a crescut în 2009 la 7,1% din PIB, depăşind cu 3,5 puncte procentuale deficitul din anul precedent. La creşterea deficitului au contribuit parţial măsurile fiscale, în special reducerea impozitului pe venitul personal, a cărui cost bugetar este estimat la circa ¾ p.p. din PIB.

Menţinerea tendinţei de creştere în Polonia începând din ultimul trimestru al anului 2009

21

indică o redresare lentă, dar constantă, a economiei poloneze, depăşind anticipările economiştilor. De la începutul anului 2010 au existat semnale pozitive privind sectorul industrial şi o uşoară creştere a cererii, care dau o viziune pozitivă general privind evoluţia economiei poloneze.

Potrivit analiştilor, creşterea mai accelerată a economiei este posibilă datorită fondurilor suplimentare de la UE, stabilizării situaţiei pe piaţa muncii (care va stimula cererea din partea gospodăriilor ) şi solidităţii sistemului bancar, care dă semnale că intenţionează să crească activitatea de creditare. Comisarul pentru Bugetul UE, Janusz Lewandowski, a anunţat la 1 martie a.c. că Polonia va primi fonduri structurale suplimentare în valoare de 633 milioane de euro, deoarece PIB cumulative realizat în perioada 2007-2009 a depăşit cu 8% nivelul prognozat atunci când a fost adoptat cadrul financiar 2007-1013; cadrul prevede o ajustare autonomă pentru ţările a căror creştere economic a fost mai mare cu peste 5% decât cea anticipată.În acest context, Oficiul General de Statistică din Polonia, dar şi Comisia Europeană şi FMI au majorat au majorat prognozele referitoare la creşterea PIB în 2010. Ministerul de Finanţe indică accelerarea creşterii PIB real în 2010 la 3% (comparativ cu ratele de 5% - 6% înregistrate anterior crizei), având în vedere că ¾ din exporturile poloneze sunt direcţionate către ţările UE, pentru care este prevăzută doar o creştere uşoară a economiei.

Potrivit Comisiei Europene, tendinţa de încetinire a creşterii consumului privat va continua în 2010 (+1,5%), ca rezultat al majorării şomajului, disponibilităţilor mai reduse de creditare, dar şi al situaţiei încă nefavorabile pe piaţa muncii, dar în 2011 creşterea se va accelera la 2,7%. Creşterea consumului public prognozată pentru 2010 a fost majorată substanţial, de la 1% la 3%, iar pentru 2011 prognoza a fost modificată de la o creştere de 1,8% la o scădere de 0,1%.

Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici ai Poloniei în perioada

2007-2010

Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011

Ritmul de creştere a PIB real (%) 6,8 5,0 1,7 2,7 3,3

Consum privat (modificări %) 4,9 5,9 2,3 1,5 2,7

Consum public (modificări %) 3,7 7,5 1,2 3,0 -0,1

Investiţii productive (modificări %) 17,6 8,2 -0,3 3,0 8,0

Rata inflaţiei (măsurată prin indicele preţurilor de consum, în %)

2,6 4,2 3,8 2,4 2,6

Rata şomajului ( % din totalul populaţiei potenţial active)

9,6 7,1 8,2 9,2 9,4

Exporturile de bunuri şi servicii (modificări 9,1 7,1 -9,1 6,0 5,7

22

%)

Importurile de bunuri şi servicii (modificări %)

13,7 8,0 -14,3 6,3 6,7

Soldul balanţei comerciale (% din PIB) -4,0 -4,9 -1,0 -1,2 -1,7

Deficitul contului current (%din PIB) -5,2 -5,1 -1,6 -2,8 -3,3

Deficitul bugetar (% din PIB) -1,9 -3,6 -7,1 -7,3 -7,0

Sursa: European Commission, Directorate-General for Economic and Financial Affairs,’European Economic Forecast – Spring 2010’, Brusseles, 5 may 2010.

Prognozele privind creşterea accelerată a cheltuielilor pentru investiţii în 2010 şi 2011 au fost majorate la 3%(+1 p.p.) şi respective 8% (+3 p.p.) , reflectând majorarea fluxurilor de ISD8.

Comisia Europeană indică menţinerea tendinţei de diminuare a ratei inflaţiei la 2,4% în 2010, urmată de o uşoară creştere în 2011 la 2,6%. Creşterea mai lentă a inflaţiei în această perioadă reflectă în principal diminuarea producţiei ca urmare a crizei,costurile unitare scăzute ale forţei de muncă, majorarea limitată a preţurilor administrate şi aprecierea cursului de schimb al zlotului.Potrivit analiştilor,având în vedere încetinirea creşterii cererii interne nu este previzibil un risc important pentru stabilitatea preţurilor în cursul anului 2010,în pofida creşterii PIB.

Situaţia pe piaţa muncii va fi mai bună în 2010 decât cea prevăzută iniţial de Comisie, deoarece perspectivele redresării economiei şi reformele recente, care au redus costurile forţei de muncă şi au favorizat ajustarea salariilor reale, par să atenueze efectele creşterii şomajului.Comisia a revizuit în scădere prognozele privind rata şomajului, la circa 9,2% în 2010 (-0,7 p.p.) şi 9,4% în 2011 (-0,6 p.p.).

Şomajul în creştere şi ratele scăzute de participare a muncitorilor tineri pe piaţa muncii pot fi explicate parţial prin nivelul relative ridicat al salariului minim (care poate descuraja firmele să angajeze muncitorii cel mai puţin productivi), revenirea emigranţilor afectaţi de criza din alte ţări ale UE şi calitatea scăzută a sistemului educaţional de ocupare,care nu oferă întotdeauna calificări adecvate tinerilor muncitori.Participarea muncitorilor mai în vârstă pe piaţa muncii este descurajată de un sistem relativ generos de pensionare timpurie, chiar dacă situaţia s-a îmbunătăţit datorită reformelor recente.

În 2010 şi 2011, evoluţia comerţului cu bunuri şi servicii este prevăzută să se îmbunătăţească, mai mult decât s-a anticipat, pe fondul redresării situaţiei economice. Ca urmare, în mai a.c. Comisia a dublat creşterile prognozate pentru 2010 la exporturi (6%) şi la importuri (6,3%), faţă de cele prognozate în octombrie 2009, dar a menţinut creşterile prognozate pentru 2011 la 5,7% la exporturi şi 6,7% la importuri. Ca urmare, au fost revizuite substanţial în scădere prognozele referitoare la deficitul balanţei comerciale în 2010 (de la 3,1% din PIB la 1,2% din PIB) şi în 2011 (de la 3,4 % din PIB la 1,7% din PIB). Deficitul contului curent este prevăzut să crească la 2,8% din PIB în 2010 şi 3.3% din PIB în 2011.

8 ISD=Investiţii Straine Directe23

Comisia Europeană a majorat prognoza privind creşterea PIB real în 2010 de la 1,8% (octombrie 2009) la 2,7% (mai a.c.) – cel mai ridicat ritm de creştere economică din cadrul UE; creşterea PIB real va continua în 2011, la 3,3%, ca urmare a îmbunătăţirii condiţiilor în plan intern, prin aplicarea programului de redresare al guvernului, dar şi în plan extern, datorită revigorării graduale a comerţului global, relaxării condiţiilor monetare şi diminuării stresului financiar pe pieţele internaţionale de capital. Prognozele FMI din aprilie a.c. indică pentru 2010 şi 2011 creşteri ale PIB real similare celor prevăzute de Comisia Europeană.Comisia apreciază că, după un PIB real stabil în primul trimestru al anului curent,ca o corecţie tehnică după majorarea puternică din trimestrul IV 2009, este prevăzută o accelerare graduală până la sfârşitul anului. Redresarea economiei va continua să se datoreze, în cea mai mare parte,creşterii exporturilor, care vor beneficia de o revigorare a cererii externe şi de persistenţa efectelor pozitive ale deprecierii cursului de schimb al zlotului în perioada anterioară. Odată cu dispariţia graduală a acestor efecte cererea internă va deveni principalul factor al creşterii economice în 2010.

Deşi conform prognozelor revizuite există premisele unei creşteri economice în 2010 mai mari decât se anticipa, unii analişti consideră că redresarea economică este încă fragilă.Această deoarece Polonia se confruntă în 2010 cu unele probleme ce sunt evidenţiate de câţiva indicatori economici importanţi: majorarea deficitului bugetar, care ar putea sau nu să fie acoperită de veniturile prevăzute să fie realizate din privatizare; creşterea consumului privat, motorul creşterii economice în 2009, pare să încetinească; creşterea vânzărilor cu amănuntul în primele luni ale lui 2010 a fost mai mică decât se anticipa; la acestea se adaugă creşterea surprinzătoare a şomajului la începutul anului (+12,7% în ianuarie), după o robustă revigorare economică la sfârşitul anului 2009, care a menţinut aest indicator sub 12%.

Unii analişti consideră că, deşi indicatorii economici arată că Polinia are o economie mai sănătoasă decât a celor mai multe dintre ţările membre ale UE şi un potenţial de a creşte într-un ritm mai mare decât cel anticipat, recentele prognoze pozitive ar trebui să fie privite cu prudenţă, deoarece performanţa economică va depinde în mare măsură şi de evoluţia economiei principalilor parteneri comerciali. Creşterea deficitului bugetar şi a şomajului, precum şi starea nefavorabilă a infrastructurii sunt considerate provocări reale, dar nu insurmontabile, pentru realizarea planurilor ambiţioase ale autorităţilor de la Varşovia.

Conform Comisiei Europene, principalele riscuri pentru evoluţia economiei Poloniei în 2010- 2011 sunt: deteriorarea situaţiei finanţelor publice, care ar avea un impact negativ concretizat în limitarea fluxurilor financiare şi creşterea costurilor la împrumuturi pentru sectorul privat şi întârzierea îmbunătăţirii condiţiilor de creditare, care ar afecta investiţiile şi consumul. Rolul deprecierii cursului de schimb al zlotului în sprijinirea creşterii economice în contextul crizei se va diminua gradual odată cu reîntoarcerea capitalului străin către pieţele emergente, care va face presiune pe curs în sensul creşterii.

Ca urmare, menţinerea competitivităţii economiei poloneze va depinde de îmbunătăţirea continuă a structurii exporturilor, cu accent pe industriile intensive în capital şi cu tehnologii de vârf.Din această perspectivă, va fi şi mai important rolul creşterii productivităţii, care trebuie să fie generată de investiţiile în cercetare şi dezvoltare şi să fie susţinută de creşterea flexibilităţii pieţei

24

muncii şi a pieţelor produselor. Aceasta va contribui, de asemenea, la convergenţa sustenabilă a PIB/locuitor din Polonia cu media la nivelul UE.

În momentul de fată, Fondul Monetar Internaţional a înlocuit linia de credit flexibilă destinată Poloniei cu un nou acord pe doi ani în  valoare de 30 de miliarde de dolari. mprumutul va ajuta cea mai mare economie est-europeană să îşi îmbunătăţească imaginea în ochii investitorilor. Oficialii polonezi spun că nu vor să folosească banii pe care îi vor avea la dispoziţie.

Noul acord stabilit de Polonia şi FMI în  valoarede 30 de miliarde de dolari va înlocui linia de credit de 21 de miliarde de dolari aprobată în iulie 2010 pe o perioadă de un an. Facilitatea, creată în martie 2009 pentru a proteja economiile cu performanţe solide în faţa posibilei contagiuni din partea altor ţări, a fost modificată însă în august. John Lipsky, directorul general adjunct al FMI, a declarat că Polonia a hotărât să îşi continue colaborarea cu FMI pentru că "există în continuare riscuri majore, în special legate de posibilitatea unor noi efecte ale turbulenţelor financiare din alte părţi ale Europei".

Autorităţile de la Varşovia spun că vor să trateze noul acord ca pe unul preventiv şi că nu intenţionează să apeleze la fondurile acordate. Polonia a fost singura economie din UE care a evitat recesiunea anul trecut, susţinută de cererea internă şi de ratele scăzute ale dobânzii. Economia ţării a înregistrat o creştere de 4,2% în trimestrul trei al anului trecut, cel mai rapid ritm din ultimii doi ani.

25

Polonia vs România

Polonia a înregistrat o creştere economică neîntreruptă în ultimii 14 ani (datele Eurostat se opresc în 1996), economia acestei ţări fiind pozitivă inclusiv în 2009. În această perioadă, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut de la 3200 la 9500 de euro, scăzând apoi la 8500 euro in 2009 pe fondul devalorizării cu peste 20% a zlotului.Dacă discutăm despre PIB-ul nominal, acesta a crescut de la 153 mld euro în 1998, la 362 mld euro în 2008 şi 310 mld euro în 2009. Spre comparaţie, PIB-ul României a crescut de la 37.4 mld euro în 1998 la 139.7 mld în 2008 şi 116 mld în 2009. Cu alte cuvinte, economia Poloniei a crescut cu 102% în perioada 1998-2009, în timp ce economia românească a crescut cu 210%.

Unul dintre capitolele în care România se poate compara cu Polonia este acela al deficitului bugetar. Astfel, deşi economia a înregistrat creşteri susţinute bugetul a fost permanent pe minus, deficitul bugetar coborând sub 3% în doar 3 dintre ultimii 13 ani.

Pe de altă parte, nu ne putem compara cu polonezii când vine vorba despre ponderea veniturilor bugetare în PIB: Polonia 40%, Romania 31%. În ceea ce priveşte datoria publică, aceasta a fost în jurul a 40-50% între 1997 şi 2009. În România, datoria publică a reprezentat echivalentul a 29,29% la sfârşitul lui 2009, în creştere cu 34% faţă de 2008.

În ceea ce priveşte evoluţia balanţei comerciale in 2009, Polonia a exportat produse în valoare de 100.2 mld euro şi a importat produse în valoare de 103.4 mld euro, astfel ca deficitul comercial a scăzut de la 26.1 mld euro în 2008 la 3.2 mld în 2009 (-88%).Dacă privim evoluţia comerţului exterior al Poloniei în ultimii 10 ani, observăm că spre deosebire de România, creşterea economiei nu a determinat şi o creştere a deficitului comercial ci dimpotrivă (cu excepţia anilor 2007 şi 2008), ceea ce arată că produsele poloneze au fost tot mai competitive pe pieţele externe.

26

Daca discutam despre creditare, diferenta dintre Romania si Polonia este uriasa. Astfel, intre ianuarie 2003 si februarie 2009, soldul creditelor acordate de sistemul bancar a crescut cu 772% in Romania si doar 203% in Polonia. In acest moment, bancile poloneze au un sold total al creditelor echivalent cu 162 mld euro (52% din PIB), in timp ce bancile romanesti au imprumutat sume echivalente cu 54.7 mld euro (47% din PIB). În 2008, polonezii au înregistrat un deficit comercial “istoric”, echivalent cu 7.2% din PIB, în timp ce România a înregistrat la rândul său un deficit istoric (18.2 mld euro), echivalent însă cu 13% din PIB.

De remarcat că acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că pieţele de export vestice au intrat în criză mai repede decât pieţele importatoare estice, astfel că importurile au continuat să crească, însă exporturile au scăzut.Situaţia s-a corectat în 2009, când deficitele externe au scăzut semnificativ.

CONCLUZII ŞI CONTRIBUŢII PERSONALE

Observam ca, Polonia desi este un stat mai putin dezvoltat , a reusit sa faca fata crizei cu succes prin reducerea costurilor si implementarea unor politici si masuri anticriza bine anticipate.

Gradul mai redus de vulnerabilitate al economiei poloneze în contextul crizei se referă la avantajele unei vaste şi solide pieţe interne şi ale diversităţii economiei poloneze, la buna guvernare, dar şi la rolul pe care l-a avut încrederea în autorităţi a populaţiei, care a aceeptat necesitatea de a limita cheltuielile publice, precum şi reţinerea sindicatelor de la acţiuni în această perioadă de criză.

Polonia a reusit sa evite o contractie a economiei si datorita invataturilor acumulate de-a lungul anilor,relizările prezente vin să compenseze lipsurile erei comuniste. In ultimele decenii, Polonia a fost victima mai multor crize, in perioade in care celelalte state de pe vechiul continent infloreau din punct de vedere economic. Acele perioade de dezechilibru au insa meritul de a fi ajutat cea mai mare economie din Europa Centrala si de Est sa fie suficient de puternica pentru a nu se lasa doborata in timpul celei mai dificile perioade din actuala criza. Polonia este una dintre ţările cele mai sărace din U.E, în ciuda creşterii continue de ani de zile. Acest “efect de redresare“, combinat cu dimensiunea ţării, sunt explicaţii majore ale performantelor sale actuale.

Într-un moment în care numărul celor care cred că soliţiile vin de la stat şi cer naţionalizări si reglementări suplimentare, exemplul polonez demonstrează că o combinaţie între o economie de piaţă sanătoasă şi o politică guvernamentală inteligentă si liberală este, ca intodeauna, singurul raspuns la problemele sociale si politice.

27

Alături de Cehia, Polonia reprezintă în mod evident un model demn de urmat în ceea ce priveşte evoluţia economică. Să nu uităm că in 2009, Polonia a fost singura ţară din UE care nu ai intrat în recesiune, deşi această performanţă a fost realizată cu preţul creşterii deficitului bugetar.

Consider că exemplul Poloniei este diferit deoarece economia sa nu a cunoscut un “boom” de aceeaşi intensitate precum cel din statele baltice si balcanice si din acest motiv nu a acumulat acelaşi nivel de dezechilibre externe.

Având in vedere rolul central al sectorului bancar în economiile ţărilor central si est- europene şi gradul scăzut de încredere în majoritatea sectoarelor bancare, recapitalizarea băncilor va fi un element important în pachetul de politici pe termen scurt al multor ţări. Recapitalizarea băncilor este inutilă dacă nu este însoţită de o consolidare a cadrului de supraveghere, de reglementare şi macroprudenţial. Abordarea crizei actuale impune politici credibile pentru a restabili încrederea, inclusiv încrederea în perspectivele locurilor de muncă. În legatură cu politicele anticiclice pe termen scurt, reformele structurale ar trebui intensificate pentru a preveni declinul productivitătii pe termen lung şi al creşterii economice. O astfel de reformă ar trebui sa consolideze instituţiile de decizie, de exemplu, un cadru fiscal pe termen lung. Îndoielile privind viabilitatea fiscală pot incetini revenirea din criză prin reducerea cheltuielilor de consum şi creşterea ratelor reale ale dobânzilor pe termen lung, ceea ce ar putea afecta creşterea investiţiilor. Alte reforme la fel de importante includ măsuri de facilitare a unei treceri în cadrul producţiei de la bunurile nonvandabile extern la cele vandabile, de exemplu, prin flexibilizarea pieţelor fortei de muncă. În cele din urmă, o mai mare credibilitate a politicii ar ajuta Polonia la îndeplinirea criteriilor de convergenţă spre adoptarea euro.

28

Bibliografie :

1. www.jurnalul.ro

2.www. businessday.ro

3. http://epp.eurostat.ec.europa.eu

4. http://economie.hotnews.ro

5. http://www.financiarul.ro

6. http://www.money.ro/

7. Victor-Romeo Ionescu – Mediul european al afacerilor (suport de curs), 2010

8. Revista Tibuna economică nr.24,25,42,46 ;2010

9. http://www.adevarul.ro

10. http://ro.wikipedia.org/wiki/Criza_economica

11.www.hotnews.ro

12.www.romanialibera.ro

13.www.khris.ro

29

30

31