POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANA

Problematica dezvoltării regionale

Dezvoltarea regională este un proces vital pentru integrarea economică şi socială a Europei. Ipoteza iniţială a dezvoltării regionale este reprezentată de cooperarea spre coeziune şi eficienţă în condiţii de echitate, în şi prin intermediul regiunilor. Diversitatea regiunilor europene nu reprezintă un impediment pentru dezvoltarea regională, pentru că aceasta nu-şi propune uniformizarea globală a unui spaţiu geografic, ci atingerea, în esenţă, a unui nivel de trai decent în interiorul acestuia.

Uniunea Europeană reprezintă una dintre cele mai prospere zone economice ale lumii, dar diferenţele dintre Statele sale Membre sunt izbitoare, lucru cu atât mai evident dacă se iau în considerare cele 268 de regiuni diverse din cadrul Uniunii.

Diferenţele majore dintre regiuni nu constau nici în limba folosită, nici în istorie şi tradiţii, ci în gradul de dezvoltare al acestora, în standardul de viaţă al locuitorilor. Disparităţile de dezvoltare fac diferenţa, iar intervenţiile procesului de dezvoltare regională încearcă să atenueze aceste disparităţi.

Dacă în cazul ţărilor mai avansate, cum ar fi Malta şi Slovenia, trecerea de la pre-aderare la integrare presupune o armonizare orizontală, în cazul restului ţărilor Central şi Est Europene, în care disparitatea de dezvoltare este de nivel statal, armonizarea are aspecte verticale.

Politica de dezvoltare regională este una din politicile cele mai importante şi cele mai complexe ale Uniunii Europene, statut ce decurge din faptul că, prin obiectivul său de reducere a disparitătilor economice şi sociale existente între diversele regiuni ale Europei, acţionează asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare, precum: creşterea economică şi sectorul IMM, transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană, protecţia mediului, ocuparea şi formarea profesională, educaţia, egalitatea de gen etc. Concepută ca o politică a solidarităţii2 la nivel european, politica regională se bazează în principal pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat prin contribuţia Statelor Membre către regiunile şi grupurile sociale mai puţin prospere (pentru perioada 2007-2013, suma aferentă reprezintă 35,7% din bugetul UE, adică 347,41 miliarde euro). Ea vine în completarea politicilor structurale şi regionale naţionale aplicate în regiunile cele mai sărace şi pe piaţa muncii.

Politica regională a Uniunii Europene cuprinde totalitatea instrumentelor şi procedeelor aplicate în scopul creşterii gradului de coeziune economico-socială a ansamblului comunitar. Coeziunea desemnează acel nivel de convergenţă reală între economiile şi regiunile unui sistem aflat în proces de integrare care asigură funcţionarea optimă, echilibrarea şi promovarea unei dezvoltări armonioase în condiţii de cost economic şi social minim.

Cadrul de finanţare al UE în perioada 2007-2013: Priorităţi

Cadrul de finanţare (Financial Framework) reprezintă un plan multianual de cheltuieli care transpune în termeni financiari priorităţile politicii Uniunii Europene. Acesta stabileşte limitele de cheltuieli ale UE pe o perioadă fixă de timp (de regulă 5-7 ani), impunând astfel o disciplină bugetară strictă.

Cadrul de finanţare grupează activităţile UE în categorii mari de cheltuieli, numite „capitole" şi stabileşte sumele maxime anuale pentru fiecare capitol. Bugetul anual al UE trebuie să respecte aceste valori maxime sau praguri. Cadrul de finanţare nu este un buget pe termen lung, ci un plan orientativ de cheltuieli, care stabileşte praguri asupra cheltuielilor anuale posibile. Acesta nu este aşa detaliat ca bugetul anual, care are aproximativ 1150 articole separate.

În Anexa 1 sunt prezentate succint şi comparativ diferite cadre de finanţare, cu precădere cele din 2000-2006, 2007-2013.

Priorităţile noului Cadru de finanţare sunt diferite de cele ale Agendei 2000, care s-a concentrat pe pregătirea extinderii UE din luna mai 2004. Principalele diferenţe rezultă din introducerea reformei Politicii Agricole Comune şi creşterea eficienţei Fondurilor Structurale şi a Fondului de Coeziune în regiunile şi Statele Membre mai puţin dezvoltate.

1

Prin Cadrul de finanţare 2007-2013 se urmăreşte consolidare succesului procesului de extindere şi creşterea competitivităţii Uniunii Europene, stimularea creşterii economiei europene şi crearea de locuri de muncă mai numeroase şi mai bune, dezvoltarea conceptului de cetăţenie europeană şi întărirea rolului UE la nivel mondial.

Numărul de capitole (categoriile majore de cheltuieli) a fost redus de la 8 la 5. Acest lucru ar trebui să reducă rigiditatea sistemului şi să permită utilizarea mai eficientă a resurselor. Aceste capitole, pentru care au fost alocate 1025 miliarde de euro pentru perioada 2007-2013, sunt următoarele4:

1. Dezvoltarea durabilă, axată pe două direcţii - competitivitate pentru creştere şi ocupare, respectiv coeziune pentru creştere şi ocupare;

2. Managementul durabil şi protecţia resurselor naturale;3. Cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie;4. Uniunea Europeană ca partener global: acoperă toate acţiunile externe, inclusiv instrumentele

de pre-aderare, încorporarea Fondului European pentru Dezvoltare (FED) în bugetul UE, rezervele pentru ajutoare de urgenţă şi garantarea de împrumuturi;

5. Administrare: acoperă cheltuielile celorlalte instituţii, altele decât Comisia, pensiile şi Şcolile europene. Un aspect nou este reprezentat de includerea cheltuielilor administrative ale Comisiei direct în cadrul capitolelor operaţionale corespunzătoare şi nu în cadrul capitolului de Administrare.

Referitor la dezvoltarea durabilă, Comisia subliniază legătura reciprocă şi interdependenţele dintre competitivitate şi coeziune. Pentru atingerea acestui obiectiv, economia Uniunii Europene trebuie să devină una dinamică, bazată pe cunoaştere şi orientată spre creştere. Trebuie, de asemena, să existe o coeziune mai mare, un sector agricol mai competitiv, o dezvoltare rurală mai puternică, o utilizare raţională a stocurilor piscicole şi o bună protecţie a mediului înconjurător.

Componenta de competitivitate pentru creştere economică şi ocupare, care are un buget de 133 miliarde EUR, îşi propune următoarele obiective:

- Promovarea competitivităţii firmelor în cadrul unei pieţe unice complet integrate şi în special competitivitatea industrială, antreprenoriatul, dezvoltarea firmelor mici, potenţialul inovativ, inovarea, investiţiile în informatizarea serviciilor publice, tehnologiile eco-eficiente;

- Asigurarea dezvoltării tehnologiei şi cercetării europene pentru crearea unei zone de cercetare în Europa şi atingerea ţintei de a aduce investiţiile publice în cercetare la nivelul de 1% din PIB prin: ajutor financiar acordat cercetătorilor independenţi, parteneriate, reţele între laboratoare şi coordonarea programelor şi politicilor;

- Conectarea Europei prin reţele UE - costurile cogestionărilor sunt evaluate la 1% din PIB, iar îmbunătăţirea conectivităţii ar putea aduce o sporire la PIB cu 0;23%. Costul întregii reţele trans-europene este estimat la 600 miliarde EUR. A fost stabilită o listă cu 26 de priorităţi până în anul 2020, costul acestor investiţii fiind de 220 miliarde EUR, punctul culminant fiind în perioada 2007-2013;

- Îmbunătăţirea standardelor în domeniul educaţiei şi al formării profesionale, în mod special prin stimularea şi creşterea mobilităţilor - ţinta este ca 3 milioane de studenţi să beneficieze de acest lucru până în anul 2010, 150.000 de persoane ce urmează o formă de pregătire vocaţională să ia parte în scheme de mobilitate până în anul 2013, 10% din populaţia şcolară să fie implicată în acţiuni de mobilităţi şi 50.000 de adulţi să ia parte în scheme de învăţare pe tot parcursul vieţii;

- Îndeplinirea agendei politicii sociale - această agendă, parte a strategiei de la Lisabona, combină legislaţia cu metoda deschisă de coordonare şi dialogul social.

Pentru atingerea acestor obiective, Comisia a propus crearea unui singur program cadru pentru competitivitate şi inovare pe piaţa unică. Domeniile cercetării şi dezvoltării economice, pe de o parte, şi dezvoltarea durabilă a reţelelor trans-europene şi de energie, pe de altă parte, vor face subiectul unor instrumente separate. în domeniul educaţiei şi formării profesionale, un singur program le va înlocui pe cele existente anterior, punând un accent deosebit pe mobilitate.3

O mai mare coeziune pentru creştere şi ocupare, a doua componentă a primului capitol bugetar, cu un buget pentru 2007-2013 de aproximativ 339 miliarde EUR, se concentrează pe 3 obiective:

1. Convergenţă2. Competitivitate regională şi ocupare3. Cooperare teritorială europeană

2

1. Obiectivul „Convergenţă" este dedicat statelor membre şi regiunilor mai puţindezvoltate, considerate prioritare pentru politica de coeziune a Comunităţii. Obiectivul este cuatât mai actual cu cât, pe fondul noului val de extindere de la începutul anului 2007, vor creştedisparităţile în cadrul Uniunii Europene, pentru a căror aplanare sunt necesare eforturisusţinute, pe termen lung.

Obiectivul „Convergenţă" are în vedere intensificarea convergenţei economice pentru regiunile mai puţin dezvoltate, prin proiecte care urmăresc:

- îmbunătăţirea condiţiilor care favorizează creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă prin investiţii în capitalul uman şi cel fizic;

- inovare şi dezvoltarea societăţii bazate pe cunoaştere;- creşterea capacităţii de adaptare la schimbările economice şi sociale;- protejarea mediului înconjurător;- îmbunătăţirea eficienţei administrative.Sunt eligibile pentru obiectivul „Convergenţă":- regiunile al căror produs intern brut este mai mic decât 75% din media comunitară la nivelul

Uniunii Europene extinse. Sursele de finanţare vor fi asigurate prin intermediul Fondului European pentru Dezvoltare Regională (FEDER), Fondul Social European (FSE) şi a Fondului de Coeziune (FC), în concordanţă cu prevederile Tratatului;

- regiunile al căror PIB depăşeşte 75% din media comunitară, dar numai ca efect statistic al extinderii Uniunii Europene, dar care, de fapt, mai necesită sprijin financiar pentru continuarea reformelor structurale;

- statele membre al căror produs naţional brut este sub 90% din media comunitară, prin intermediul Fondului de Coeziune, pentru a le sprijini în demersul lor de îndeplinire a criteriilor de convergenţă economică şi monetară.

2. Obiectivul „Competitivitate regională şi ocupare"Pe lângă intervenţiile în statele membre mai puţin dezvoltate, există provocări importante care

privesc toate Statele Membre ale UE, precum schimbările economice sociale rapide, fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, creşterea fenomenului de imigrare şi problemele legate de incluziunea socială.

Abordarea propusă de Comisia Europeană vizează:- anticiparea şi promovarea schimbărilor economice în zonele industriale, urbane şi rurale prin

creşterea competitivităţii şi a atractivităţii acestora, ţinând cont de disparităţile economice, sociale şi teritoriale existente, prin intermediul programelor regionale finanţate de FEDER;

- anticiparea şi adaptarea la schimbările economice, prin promovarea ocupării depline, a calităţii şi a productivităţi muncii şi a incluziunii sociale, prin intermediul programelor finanţate de FSE.

Sunt eligibile pentru obiectivul „Competitivitate regională şi ocupare":- toate regiunile care nu intră sub incidenţa obiectivului „Convergenţă", în funcţie de priorităţile

stabilite de Statele Membre. In aceste cazuri FEDER/FSE contribuie cu jumătate din finanţarea aferentă proiectelor;

- regiunile care, în exerciţiul precedent de programare, erau eligibile pentru Obiectivul 1, dar care, ca urmare a progreselor economice înregistrate pe parcurs, nu mai sunt eligibile pentru obiectivul „Convergenţă". In aceste cazuri, contribuţia din fondurile structurale este de maxim 50%.

3. Obiectivul „Cooperarea teritorială europeană"Pornind de la experienţa acumulată în cadrul iniţiativei comunitare INTERREG, aplicate în

exerciţiul de programare 2000-2006, Comisia Europeană a propus pentru cadrul de 2007-2013 crearea unui nou obiectiv dedicat integrării armonioase şi echilibrate a teritoriilor din cadrul UE, prin sprijinirea cooperării pe trei coordonate: transfrontalieră, transnaţională şi interregională.

Sunt eligibile pentru obiectivul „Cooperare teritorială europeană":- regiunile situate de-a lungul graniţelor interne, precum şi zonele de ţărm maritim;- regiunile care vor participa în programe de cooperare transfrontalieră în cadrul DEVP şi a IPA.Comisia sugerează, de asemenea, întărirea elementelor care contribuie la crearea de valoare

adăugată pentru politica de coeziune: concentrarea resurselor pe investiţii, asigurarea conformităţii cu regulile pieţei unice, accentuarea creării de locuri de muncă în zone noi, susţinerea de parteneriate şi

3

asigurarea unei bune guvernări şi a efectului de pârghie (ca rezultat al regulii de cofmanţare, prin care se mobilizează resurse suplimentare pentru noile investiţii din surse naţionale publice şi private).

În Anexa 2 sunt prezentate sistematizat instrumentele politicii de coeziune, criteriile de eligibilitate a regiunilor şi priorităţile avute în vedere pentru finanţare.

Capitolul Managementul durabil şi protecţia resurselor naturale va primi un total de 405 miliarde EUR în perioada 2007-2013, din care 72% pentru agricultură (301 miliarde EUR). Majoritatea cheltuielilor acestui capitol rezultă din implementarea reformei Politicii Agricole Comune (PAC), a Politicii de Dezvoltare Rurală după anul 2006 şi din noua Politică Comună în domeniul Pescuitului şi al Afacerilor Maritime pentru care Comisia propune o simplificare a alocărilor şi a structurilor financiare. Problemele de mediu sunt de o mare importanţă, Comisia sugerând creşterea finanţărilor în acest domeniu şi crearea unui instrument care să permită strict luarea unor măsuri pentru protecţia mediului („ Life+").

Alocările pentru capitolul Cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie vor creşte pe parcursul perioadei de programare, atingând per total suma de 25 miliarde EUR la sfârşitul perioadei. Prin acest capitol, se urmăreşte consolidarea Uniunii Europene ca o zonă a libertăţii, securităţii şi justiţiei, acest lucru realizându-se prin intermediul a 3 programe cadru: „Libertatea circulaţiei şi solidaritatea în zona graniţelor externe, azil şi imigrare", „Securitate" şi „Justiţie şi drepturi fundamentale", care înlocuiesc instrumentele existente în exerciţiul de programare încheiat. Acest capitol propune acţiuni şi programe pentru asigurarea accesului la produsele şi serviciile de bază şi pentru dezvoltarea culturii şi diversităţii europene.

În cadrul capitolului Uniunea Europeană ca partener global se va pune accentul pe nevoia ca UE să atingă un nivel de influenţă suficient de ridicat, astfel încât să devină activă nu numai în domeniile economic şi politic, ci şi în promovarea stabilităţii, prevenirea conflictelor şi managementul crizelor. Ca partener în promovarea dezvoltării durabile, UE trebuie să lupte împotriva sărăciei, urmărind astfel ţintele de dezvoltare stabilite de către Organizaţia Naţiunilor Unite. Ca partener global, trebuie să contribuie la asigurarea şi respectarea libertăţilor şi la securitatea în regiune. Este, totodată, necesară asigurarea coerenţei în relaţiile bilaterale, prin stabilirea unui cadru unic de politici şi de programe pentru fiecare ţară parteneră, dar şi o politică de dezvoltare comună. Pentru acest capitol vor fi alocate 95 miliarde EUR.

Ca şi instrumente de lucru pentru acest capitol, Comisia propune o simplificare drastică a acestora, asigurând astfel coerenţă în intervenţie şi acordând o importanţă crescută rezultatelor alocării resurselor. In noua structură propusă există 3 instrumente care vor sprijini direct politicile externe UE: Instrumentul Financiar de Pre-aderare, Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat şi Instrumentul de Cooperare pentru Dezvoltare şi Cooperare Economică. Pentru a răspunde la situaţiile de criză şi la anumite probleme regionale şi internaţionale, Comisia propune alte instrumente, respectiv: Instrumentul pentru Stabilitate şi Instrumentul pentru Ajutor Umanitar şi Asistenţă Macro-Financiară.

Instrumentul de Pre-aderare (IPA) este disponibil ţărior candidate (Croaţia, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Turcia) şi potenţial candidate (statele din vestul Balcanilor). El înlocuieşte instrumentele ISPA, SAP ARD, CARDS şi alte reglementări aflate vigoare până la finele anului 2006.

Instrumentul European de Vecinătate şi Cooperare (IEVC) se adresează ţărilor terţe care participă la politica de vecinătate a UE (ţările din sudul şi estul Mediteranei, Ucraina, Moldova, Belarus, ţările din sudul Caucazului), înlocuind instrumentul MEDA şi o parte din instrumentul TACIS. IEVC sprijină şi parteneriatul strategic al UE cu Rusia. O caracteristică specifică şi inovativă a acestui instrument o constituie componenta de cooperare transfrontalieră, care reuneşte regiuni ale statelor membre şi regiunile vecine ale acestora, din afara UE.

Instrumentul de Cooperare pentru Dezvoltare şi Cooperare Economică (ICDCE) se adresează teritoriilor şi regiunilor care nu sunt eligibile pentru a beneficia de asistenţă prin IPA sau IEVC.

Instrumentul pentru Stabilitate (IS) este un instrument nou, menit să facă faţă crizelor şi instabilităţii din ţările terţe, precum şi provăcărilor transfrontaliere, incluzând lupta împotriva terorismului şi a traficului de fiinţe umane, promovarea siguranţei nucleare, furnizarea de asistenţă electorală şi dezvoltarea de mijloace pentru menţinerea păcii.

4

Instrumentul pentru Ajutor Umanitar şi Asistenţă Macro-Financiară (IAUAMF) nu suferă modificări semnificative, cu excepţia faptului că ajutorul pentru hrană de natură umanitară va fi inclus în componenta de ajutor umanitar şi nu va mai face obiectul unor reglementări separate.

Sursele de obţinere a fondurilor

Pentru a-şi finanţa politicile interne şi externe, UE are la dispoziţie „resurse financiare proprii", constituite din colectarea de impozite şi taxe de la Statele Membre. Resursele proprii sunt de 3 feluri:

1) Resursele proprii tradiţionale care constau, în special, în taxe aplicate importurilor de produse ce nu provin din State Membre ale UE. Acestea reprezintă aproximativ 15% din veniturile totale.

2) Resursele provenite din taxa pe valoare adăugată (TVA), care reprezintă un procent uniform ce se aplică veniturilor din TVA ale fiecărui Stat Membru. Resursele provenite din TVA reprezintă aproximativ 15% din veniturile totale.

3) Resursele provenite din Venitul Naţional Brut (VNB) se formează prin aplicarea unui procent uniform (0,73%) asupra venitului naţional brut al fiecărui Stat Membru. Deşi acesta este un element de echilibrare a bugetului, a devenit cea mai importantă sursă de venituri şi reprezintă 69% din veniturile totale.

4) Bugetul este completat şi de alte venituri ca: impozite salariale plătite de către angajaţii UE, contribuţii ale unor state ce nu sunt membre UE pentru unele programe ale UE sau amenzi asupra companiilor care încalcă regulile sau alte legi. Aceste resurse suplimentare reprezintă aproximativ 1% din bugetul total.

Bugetul UE nu poate să aibă deficit, toate cheltuielile trebuind să fie acoperite de către veniturile anuale. Veniturile totale pentru anul 2007 sunt de aproximativ 116,4 miliarde EUR, în timp ce fondurile alocate pentru diferitele politici sunt mai mari. Diferenţa rezultă în principal din practica bugetară a UE, prin care Comisia Europeană alocă suma totală necesară unui proiect multianual în primul an de derulare a acestuia. Plăţile efective se fac, însă în mai multe tranşe pe întreaga perioadă de implementare a proiectului.

Bugetul UE nu poate depăşi limitele stabilite de către toate ţările UE, care reprezintă 1,24% din venitul naţional brut al Uniunii Europene. Acesta corespunde unei contribuţii de aproximativ 0,70 EUR / zi / cetăţean al UE.

Veniturile sunt colectate la buget într-un mod proporţional cu gradul de dezvoltare al Statelor Membre. Marea Britanie, Olanda, Germania, Austria şi Suedia beneficiază, însă, de unele ajustări atunci când se calculează contribuţia lor la bugetul comunitar.

Pe de altă parte, fondurile sunt alocate Statelor Membre în concordanţă cu priorităţile identificate de UE. Statele Membre mai puţin prospere primesc în mod proporţional mai multe fonduri decât cele mai bogate, iar majoritate statelor primesc mai mult decât plătesc la bugetul comunitar.7

Fig. 2: Structura veniturilor UE

Structura veniturilor UE

5

INSTRUMENTE DE DEZVOLTARE REGIONALĂÎN PERIOADA 2007-2013

Instrumente de Pre-aderare : PHARE, ISPA, SAPARD

Politica de solidaritate a UE este o politică complexă, ce nu se limitează numai la nevoile actualelor State Membre ci, în concordanţă cu strategia de extindere a Uniunii, are în vedere şi ţările în curs de aderare. Pentru acestea au fost create instrumente financiare specifice, cu rolul de a reduce decalajele de dezvoltare dintre acestea şi statele comunitare şi de a le pregăti încă înainte de aderare pentru utilizarea Instrumentelor Structurale, din punct de vedere instituţional şi al managementului. Ţările în curs de aderare în anul 2004 se încadrau în două mari categorii: ţările Europei Centrale şi de Est (Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Bulgaria, România, Estonia, Letonia şi Lituania) şi ţările Europei Mediteraneene (Cipru, Malta şi Turcia). Pentru acestea, alături de „Parteneriatele de Aderare5' au fost create instrumente financiare şi aranjamente specifice, pentru a răspunde nevoilor acute ale acestora în domeniile infrastructurii, restructurării industriei, serviciilor, sectorului IMM, agriculturii şi protecţiei mediului.

Din perspectiva politicii regionale, sunt reprezentative instrumentele de pre-aderare ce au acordat asistenţă ţărilor Europei Centrale şi de Est (ECE), şi anume: PHARE, ISPA şi SAP ARD.

Ele au încetat să mai fie funcţionale ca urmare a aderării la UE în 2004 a Poloniei, Cehiei, Ungariei, Sloveniei, Slovaciei, Estoniei, Letoniei şi Lituaniei, Ciprului, Maltei şi, ulterior, în 2007 a României şi Bulgariei.

Facem următoarea precizare: deşi ţările mai sus menţionate au aderat la UE, este util a prezenta aceste instrumente, ţinând cont şi de faptul că unele măsuri ale acestor fonduri sunt încă active (de exemplu PHARE), iar unele dintre proiectele prin intermediul cărora au fost accesate fondurile europene sunt încă în curs de implementare.

Instrumente Structurale

Politica de solidaritate şi coeziune a Uniunii Europene este implementată cu ajutorul instrumentelor sau fondurilor care se adresează ţărilor membre UE în principal şi regiunilor în special. Pilonul principal al acestei politici îl constituie Instrumentele Stucturale {Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune ).

Pentru perioada 2007-2013 există trei instrumente financiare cunoscute ca Instrumente structurale de coeziune, respectiv:

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)Fondul Social European (FSE) Fondul de Coeziune (FC) şi două Acţiuni Complementare, respectiv:Fondul European pentru Agricultură şi Dezvolare Rurală (FEADR)Fondul European pentru Pescuit (FEP)Având în vedere riscul apariţiei de confuzii cu privire la includerea sau nu a finanţărilor pentru

agricultură, dezvoltare rurală şi pescuit în categoria finanţărilor structurale, mai ales datorită faptului că în exerciţiul 2000-2006 ele au funcţionat ca instrumente structurale, facem următoarea precizare: Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Regională (FEADR) şi Fondul European pentru Pescuit (FEP) nu sunt fonduri structurale, dar ele contribuie, alături de FEDR, FSE, FC şi alte surse la finanţarea dezvoltării regionale în perioada 2007-2013.

Fondurile Structurale nu finanţează proiecte individuale separate. Ele finanţează programe de dezvoltare regională multianuale trasate împreună de regiuni, State Membre şi Comisie, pe baza orientării propuse de Comisie pentru întreaga Uniune Europeană.

Funcţionarea instrumentelor europene la nivel regional se face conform sistemului NUTS (Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică) al Uniunii Europene, amendat în luna mai 200312. Conform acestuia, regiunile UE se împart, în funcţie de populaţia lor, în trei categorii NUTS:

■ NUTS 1 - cu o populaţie între 3 000 000 - 7 000 000 locuitori;■ NUTS 2 - cu o populaţie între 800 000 - 3 000 000 locuitori; B

6

NUTS 3 - cu o populaţie între 150 000 - 800 000 locuitori.Menţionăm că NUTS 2 este nivelul la care este implementată politica de dezvoltare regională în

Statele Membre ale UE.În România se face următoarea corespondenţă de structuri NUTS:NIVEL NUTS I (macro-regiuni) - nu se foloseşte în prezent, dar poate fi asimilat cu întreg

teritoriul României; NIVEL NUTS II - 8 regiuni de dezvoltare, cu o populaţie medie de 2,8 milioane locuitori;NIVEL NUTS III - 42 judeţe care reflectă structura administrativ-teritorială a României; NIVEL NUTS IV - Nu se foloseşte deoarece nu s-au identificat asocieri de unităţi teritoriale; NIVEL NUTS V - 265 municipii şi oraşe, 2.686 comune cu 13.092 sate, care reflectă structura

administrativ-teritorială a României.

Tabelul 1: Principiile care au stat la baza operaţionalizării Fondurilor Structurale:

1994-1999 2000 -2006 2007-20131. Parteneriat 1. Programare 1. Complementaritate,

consistenţă şi conformitate2. Programare şi coerenţă internă

2. Parteneriat 2. Programare

3. Adiţionalitate (sau coerenţă externă)

3. Adiţionalitate 3. Parteneriat

4. Concentrare 4. Monitorizare, control şi evaluare

4. Subsidiaritate şi intervenţie proporţională

5. Adiţionalitate

B) Obiectivele care trasează liniile de acţiune ale Instrumentelor Structurale sunt specifice fiecărei perioade de programare a acestora şi se stabilesc în funcţie de principalele priorităţi identificate în vederea reducerii discrepanţelor economice şi sociale la nivel comunitar. Astfel, ele apar sub denumirea de obiective prioritare şi trimit în mod direct la sectoarele ce necesită intervenţie structurală14.

Obiective prioritare

Instrumente Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

Fondul Social European (FSE)

Fondul de Coeziune(FC)

Obiective - Convergenţă- Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă- Cooperare teritorialăeuropeană

- Convergentă- Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă

- Convergentă

Priorităţi - Accent pe strategiaLisabona- Infrastructură- Investiţii- Cercetare şi dezvoltareIMM-uri

- Accent pe strategiaLisabona- Training- Ocuparea forţei demuncă- Capacitate instituţională şi eficienţă administrativă

- Infrastructura de mediu şi transport (TEN)- Transport în afara TEN- Transport urban- Energie

Cota maximă de finanţare de la UE

85% 85% 85%

7

Modalităţile practice de acţiune ale Fondurilor Structurale şi ale Fondului deCoeziune

1. Principiile alocăriia. Deşi priorităţile majore ale unui program de dezvoltare sunt definite în colaborare cu

Comisia Europeană, Fondurile Structurale nu sunt atribuite direct unor proiecte alese de CE,alegerea şi gestiunea lor căzând, complet descentralizat, în responsabilitatea unică aautorităţilor naţionale şi regionale.

b. Odată selecţionate, proiectele primesc o finanţare mixtă, naţională şi comunitară (încazul României raportul este 75/25, bugetele programelor fiind constituite atât din fonduricomunitare cât şi naţionale (publice sau private). Fondurile Uniunii se adaugă întotdeaunafondurilor Statelor, în scopul de a depăşi limitele impuse de capacităţile lor financiare, dar nuşi de a le permite să facă economii la bugetele naţionale.

c. Primele responsabile de dezvoltarea zonelor lor aflate în dificultate rămân Statele.Valoarea adăugată a intervenţiei comunitare constă în a ajuta Statele să facă mai mult şi maibine acolo unde nu sunt capabile să o facă singure.

2. Practica constituirii şi alocăriia. Bugetul Fondurilor Structurale şi regulile de bază ale utilizatorilor sunt decise de

Consiliul European, format din toţi membrii Uniunii, în baza unei propuneri a ComisieiEuropene, negociată cu Parlamentul European. Repartiţia Fondurilor Structurale se face peţări şi pe Obiective. Zonele care pot beneficia de fonduri sunt stabilite de Comisie, în acord cuStatele, Comisia propune orientări tematice comune.

b. In baza deciziilor de mai sus, fiecare Stat sau regiune elaborează un plan de propuneride dezvoltare (această activitate numindu-se programare), în favoarea zonelor aflate în dificultate,sau a grupurilor sociale dezavantajate, ţinând cont de orientările tematice ale Comisiei.Programarea se face în parteneriat cu actori economici şi sociali.

c. Planurile sunt prezentate Comisiei Europene.d. Fiecare Stat discută cu Comisia conţinutul acestor documente şi negociază

fondurile naţionale şi comunitare ce se vor aloca pentru implementarea lor.e. Ca urmare a acordului intervenit, Comisia adoptă planurile (care devin sau Cadre de

Sprijin Comunitar sau Documente unice de Programare, în funcţie de necesitatea solicitării) şiprogramele care decurg din acestea.

fi Detaliile acestor programe, numite Complementele programării, sunt decise în mod autonom de către autorităţile naţionale şi regionale, nefiind negociate cu Comisia, dar i se aduc acesteia la cunoştinţă. Odată aprobate, aceste documente permit autorităţilor să lanseze programele conform propriilor modalităţi operatorii (cereri de proiecte, cereri de oferte etc). Programele intră în faza lor operaţională.

g. Selecţia proiectelor se realizează de către autorităţile responsabile (cu sprijinul unei comisii de evaluare) printr-un proces de evaluare, în urma căruia proiectele care corespund în cel mai mare grad finalităţilor programului sunt aprobate pentru finanţare, fiecare aplicant fiind informat asupra rezultatelor evaluării.

h. Aplicanţii selecţionaţi pot începe implementarea proiectelor propuse, care trebuiesc finalizate în graficul prevăzut de program, ţinând cont de faptul că ritmul ajutorului financiar european este şi el deja stabilit.

i. Autorităţile responsabile urmăresc în mod regulat derularea programelor (monitorizare) şi informează Comisia asupra evoluţiei acestora, transmiţând şi proba utilizării în cele mai bune condiţii a fondurilor alocate (certificarea cheltuielilor). Comisia supraveghează procedurile de control utilizate şi transferă progresiv restul contribuţiilor Fondurilor Structurale. Ea analizează indicatorii de realizare şi studiile de evaluare şi promovează schimburi de experienţă tematice. Ea informează responsabilii programelor asupra noilor priorităţi comunitare care vor avea impact asupra dezvoltării regionale.

În managementul financiar al instrumentelor structurale se aplică o serie de elemente caracteristice:

1. Cofinanţarea din fonduri comunitare: maxim 85%;2. Regula N+3/N+2 - este o regulă pentru cheltuirea fondurilor comunitare, pe care trebuie să o

respecte toate statele membre.Conform acestei reguli, angajamentele de plată, pentru un program, asumate în anul N, trebuie

efectuate până la sfârşitul anului N+2.

8

Pentru România şi Bulgaria, prin derogare, până în 2009, se va aplica regula N+3 (cheltuielile trebuie angajate până la sfârşitul anului N+3). începând din 2010 se aplică regula N+2.

Regula N+3/N+2 a fost introdusă atât pentru a întări controlul financiar asupra fondurilor comunitare şi a accelera utilizarea lor, cât şi pentru creşterea impactului pe care aceste fonduri îl au în dezvoltarea economică şi socială. Pentru statele care nu respectă regula, fondurile pentru anul următor se reduc cu acea sumă care a fost angajată şi necheltuită.

ROMÂNIA ŞI INSTRUMENTELE DE DEZVOLTARE REGIONALĂ

Politica de Dezvoltare Regională în România

În România, politica de dezvoltare regională a început să se contureze odată cu funcţionarea programului Phare, în 1996. Doi ani mai târziu, în 1998, a fost stabilit cadrul legal de dezvoltare a acesteia, prin Legea 151/1998, care a stabilit obiectivele politicii naţionale în domeniu, instituţiile implicate, competenţele şi instrumentele specifice promovării politicii de dezvoltare regională. Aceasta a fost completată de o serie de alte legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern, prin care au fost create sau reglementate mecanismele de implementare a politicii regionale. Capitolul de negociere aferent (capitolul 21) a fost deschis în 2002 şi stabilea criteriile ce trebuiesc îndeplinite de România ca ţară membră a UE şi a eligibilităţii pentm FS şi Fondul de Coeziune, respectiv acquis-ul comunitar şi modalităţile de implementare.

Spre deosebire de alte capitole de negociere, acquis-ul de dezvoltare regională nu defineşte modul în care trebuie create structurile specifice de implementare a cerinţelor comunitare, ci doar menţionează care sunt acestea şi lasă acest lucru în sarcina României. Astfel, deşi acquis-ul comunitar nu trebuie transpus, România trebuie să creeze un cadm legislativ corespunzător, care să permită implementarea prevedirilor specifice domeniului. Dacă documentul de bază al dezvoltării politicii regionale naţionale conform standardelor şi cerinţelor comunitare este Documentul de poziţie pentru capitolul 21, acesta este completat de Parteneriatulpentrui Aderare - semnat în 1998 şi de Foia de parcurs pentru România (şi Bulgaria).

Monitorizarea şi evaluarea progreselor efectuate au fost prezentate în rapoarte anuale, atât ale României cât şi ale Comisiei Europene, iar priorităţile şi sugestiile conţinute de acestea sunt reflectate prin elaborarea Planurilor Naţionale de Dezvoltare (de către România).

Conform cerinţelor de aderare la UE aşa cum apar ele în documentele corespunzătoare, realizările României în vederea aderării trebuie să demonstreze:

- existenţa unui cadru legislativ corespunzător celui comunitar; - organizarea teritorială similară celei comunitare; - capacitatea de programare; - capacitatea administrativă; - capacitatea de gestiune financiară şi bugetară;

Dat fiind că politica de dezvoltare regională reprezintă un asamblu de măsuri guvernamentale ce au drept scop sprijinirea creşterii economice şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, prin valorificarea efiecientă a potenţialului regional şi local, obiectivele sale principale au în vedere:

- diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltării echilibrate şi pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare întârziată) şi prevenirea creării de noi dezechilibre;

- pregătirea cadrului instituţional pentru a răspunde criteriilor de intregrare în structurile UE şi de acces la fondurile europene;

- integrarea politicilor sectoriale la nivel regional şi stimularea cooperării interregionale (interne şi internaţionale), în vederea dezvoltării economice şi sociale durabile.

Aceste obiective sunt realizate în practică prin adoptarea de măsuri şi strategii, finanţarea de proiecte şi prin diverse programe; toate acestea fiind însă dezvoltate pe baza unui set de principii, după cum urmează:

- principiul descentralizării procesului de luare a deciziei, prin trecerea de la nivelul central / guvernamental la cel regional;

- principiul parteneriatului, prin crearea şi promovarea de parteneriate între toţi actorii

9

implicaţi în domeniul dezvoltării regionale;- principiul planificării, în vederea atingerii obiectivelor stabilite;- principiul co-finanţării, adică obligativitatea contribuţiei financiare a diverşilor actori

implicaţi în realizarea programelor şi proiectelor de dezvoltare regională.Aceste principii naţionale nu exclud şi nu sunt contradictorii principiilor ce stau la baza

funcţionării politicii structurale la nivel comunitar, adică: principiul programării, principiul parteneriatului, principiul adiţionalităţii şi principiul monitorizării, controlului şi evaluării; dimpotrivă, ele subliniază direcţionarea politicii naţionale înspre pregătirea accesului la instrumentele financiare ale politicii comunitare de dezvoltare regională.

Unitatea de implementare a politicii de dezvoltare regională la nivel teritorial este reprezentată de regiunea de dezvoltare, o astfel de regiune fiind constituită prin asocierea benevolă a unor judeţe vecine, fără a fi o unitate admnistrativ teritorială şi fără a avea personalitate juridică. Au fost astfel constituite următoarele 8 regiuni de dezvoltare:

Regiunea de dezvoltare

Judeţe componente

1 Nord -Est Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui2 Sud-Est Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea, Vrancea3 Sud Muntenia Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova, Teleorman4 Sud-Vest Oltenia Dolj,Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea5 Vest Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş6 Nord-Vest Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu-Mare, Sălaj7 Centru Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu8 Bucureşti-Ilfov Municipiul Bucureşti, Ilfov

Aceste regiuni de dezvoltare sunt constituite pe baza sistemului existent la nivel comunitar, adică al sitemului de clasificare al unităţilor teritoriale NUTS. Conform acestuia, ele sunt regiuni de nivel NUTS II (adică au o populaţie de până în 2,8 milioane locuitori). Documentele de programare ale politicii regionale naţionale au ca document de principal Planul Naţional de Dezvoltare (PND), ce conţine priorităţile strategice de dezvoltare, regionale şi sectoriale, pentru o perioadă dată. Planurile Naţionale de Dezvoltare sunt elaborate pe baza Planurilor Regionale de Dezvoltare (PDR) şi reflectă Strategia Naţională de Dezvoltare şi Programele Operaţionale (PO) regionale şi sectoriale. Până în prezent au fost elaborate 4 PND, pentru perioadele 2000-2002, 2002-2004, 2004-2006 şi 2007-2013. PND 2002-2005 a identificat 6 axe prioritare de dezvoltare, în jurul cărora se vor constitui toate obiectivele, măsurile, programele şi proiectele de dezvoltare regională.

Alături de PND stau Documentele Comune de Programare (DCP). Acestea vizează strategiile de dezvoltare şi priorităţile comune regiunilor transfrontaliere România - Bulgaria şi România - Ungaria şi sunt echivalente ale „Documentelor Unice de Programare (DUP) de la nivel comunitar. De asemenea, ele conţin elemente similare Documentului Cadru de Sprijin Comunitar (DCSP) şi Programelor Operaţionale (PO). Reamintim aici că DCSP este rezultatul negocierii dintre Comisia Europeană şi SM aferent pentru finanţarea din fondurile structurale, fiind fundamentat de către PND şi transformat în PO - ce detaliază măsurile specifice implementării sale. Programele opraţionale elaborate de România sunt:

- un Program Operaţional Regional - cu 8 subprograme regionale, cuprinzând priorităţicare pot fi finanţate prin Fondul European de Dezvoltare Regională si Fondul Social European;

- un Program Operaţional Sectorial pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi pescuiteligibil a fi finanţat prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), Fondul European pentru Garantare Agricolă (FEGA) şi Fondul European pentru Pescuit (FEP);

- un Program Operaţional Sectorial pentru politica socială şi de ocupare a forţei muncă, eligibil a fi finanţat prin Fondul Social European;

- un Program Operaţional Sectorial pentru cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare, eligibil a fi finanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională şi, eventual, prin Fondul Social European.

10

Cadrul instituţional aferent elaborării şi implementării documentelor de programare este structurat pe două nivele, regional şi naţional. Astfel, la nivel de regiune, principalii actori instituţionali sunt:

1. Consiliul de Dezvoltare Regională (CDR) - este format din preşedinţii Consiliilor Judeţene;2. Agenţia pentru Dezvoltare Regională (ADR) - este o organizaţie neguvernamentală,

subordonată CDR şi cu personalitate juridică, iar rolul său este de a elabora, propune şi implementa PDR şi programele de dezvoltare regională;

3. Comitetul Regional pentru elaborarea Planurilor de Dezvoltare Regionale (CRP) -este format din reprezentanţi ai ADR-urilor, ai Prefecturilor, Consiliilor Judeţene, serviciilor descentralizate ale instituţiilor publice centrale, instituţii de învăţământ superior şi institute de cercetare, precum şi din reprezentanţi ai partenerilor economici şi sociali; rolul său este unul consultativ şi constă în formularea de recomandări şi propuneri asupra conţinutului PDR-urilor.

După cum se poate observa, componenţa acestor instituţii este extrem de variată şi reflectă principiul parteneriatului prin implicarea şi consultarea părţilor interesate din toate sectoarele afectate de politica regională. Acelaşi caracter este păstrat şi la nivel naţional, unde principalii actori instituţionali sunt:

1. Consiliul Naţional de Dezvoltare Regională (CNDR) - este format din 8 preşedinţi şi 8 vice-preşedinţi ai CDR şi un număr egal de reprezentanţi ai organismelor guvernamentale responsabile pentm politica de dezvoltare regională, iar rolul său este de a promova obiectivele politicii de dezvoltare regională şi de a analiza şi aproba PND;

2. Ministerul de resort - este organul executiv al CNDR cu statut juridic propriu şi rol major în elaborarea PND, precum şi responsabil pentru managementul componentei de dezvoltare regională a programului Phare;

3. Comitetul Inter-instituţional pentru elaborarea PND (OP)- este format din reprezentaţi ministerelor, ADR-urilor, altor instituţii publice centrale, institute de cercetare şi instituţii de învăţământ superior, precum şi reprezentanţi ai partenerilor economici şi sociali, iar rolul său este pur consultativ.

Este important de menţionat aici echivalarea OP cu CRP-ui de la nivel regional, ceea ce înseamă nu numai existenţa unui coordonări inter-ministeriale ci şi corelarea obiectivelor de dezvoltare sectorială cu cele de dezvoltare regională.Acesta a fost cadrul instituţional al politicii regionale în perioada de pre-aderare, iar în prezent au fost desemnate şi instituţiile ce vor avea rolul autorităţilor de management şi de plată în gestionarea instrumentelor structurale. Conform „Documentului de poziţie pentru capitolul 21", Ministerul Integrării Europene a fost desemnat Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar, asigurându-se astfel continuitatea responsabilităţilor în coordonarea naţională a fondurilor de pre-aderare şi beneficiindu-se de experienţa acumulată.

PentRU gestionarea financiară a fondurilor de solidaritate (FS şi Fondul de Coeziune) a fost stabilită Agenţia Naţională de Plăţi în cadrul Ministerului Finaţelor Publice. Revenind la Programele Operaţionale (PO) identificate anterior, pentru implementarea lor au fost stabilite următoarele „agenţii de implementare", după cum urmează:

■ Programul Operaţional Regional - Agenţiile pentru Dezvoltare Regională:,■ Programul Operaţional Sectorial pentru cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare■ Centrul Naţional de Management Programe;■ Programul Operaţional Sectorial pentru politica socială şi de ocupare a forţei de muncă -

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;■ Programul Operaţional Sectorial pentru agricultură, dezvoltare rurală şi pescuit -Agenţia de

Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR)

CSNR îşi are originea în Planul Naţional de Dezvoltare (PND) care a fost elaborat pentru a servi drept instrument fundamental pentru stabilirea modului în care vor fi utilizate fondurile naţionale, europene şi de alta natură, de care România va dispune în perioada 2007 - 2013.

Scopul principal al Cadrului Strategic Naţional de Referinţă este de a consolida obiectivul strategic al politicilor economice, de coeziune socială şi regionale ale României, precum şi de a stabili

11

legăturile potrivite şi corecte cu politicile Comisiei Europene, mai ales cu Strategia de la Lisabona, care stă la baza elaborării politicilor de dezvoltare economică şi de crearea a noi locuri de muncă.

Obiective CSNRObiectivele stabilie prin CSNR sunt următoarele:1. De a indica direcţia de dezvoltare a strategiei României pentru implementa ea operaţiunilor

ce vor fi finanţate din Fondurile Structurale şi de Coeziune, în conformitate ; u obiectivele CE şi având în vedere tendinţele economiei europene şi cele ale economiei mondiale;

2. De a ilustra felul în care România intenţionează să orienteze Instrumentele Structurale spre realizarea priorităţilor majore naţionale şi de coeziune europeană;

3. De a aborda problemele majore cu care se confruntă ţara şi de a reflecta potenţialul de dezvoltare al regiunilor şi oraşelor;

4. De a demonstra modul în care poziţia geostrategică, creşterea calităţii serviciilor, protecţia mediului, inovaţiile, spiritul antreprenorial şi dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere vor duce la dezvoltare şi la crearea de noi şi mai bune locuri de muncă;

5. De a demonstra legăturile şi concordanţa cu priorităţile din Orientările Strategice de Coeziune, Agenda Lisabona şi Programele Operaţionale elaborate de România în cadrul Obiectivelor "Convergenţă" şi "Cooperare teritorială europeană".

Priorităţi tematice şi acţiuni

Priorităţile Naţionale au fost formulate ca răspuns strategic al Guvernului la problemele economice actuale, în vederea creării oportunităţilor pe care şi le doreşte România.

CSNR vizează armonizarea tuturor acestor priorităţi într-o strategie coerentă, care să fie adecvată pentru România, dar care să se şi conformeze strategiilor Comisiei Europene, inclusiv strategia de la Lisabona, şi să aibă ca efect dezvoltarea economică şi creşterea numărului de locuri de muncă.

Pornind de la obiectivul general, cele 6 priorităţi naţionale de dezvoltare din PND 2007-2013 şi cele 3 Priorităţi din Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea, au fost stabilite 4 Priorităţi Tematice:

1. Dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde europene;2. îmbunătăţirea competitivităţii pe termen lung a economiei româneşti;3. Dezvoltarea şi utilizarea mai eficientă a capitalului uman;4. Construcţia unei capacităţi administrative eficiente.A fost identificată, totodată, o prioritate teritorială, care urmăreşte promovarea unei dezvoltări

echilibrate a întregului teritoriu, prin crearea condiţiilor pentru dezvoltarea regiunilor rămase în urmă şi valorificarea potenţialului regional de dezvoltare.

Programe Operaţionale

Cadrul Strategic Naţional de Referinţă descrie strategia care sprijină Programele Operaţionale, care vor fi co-fmanţate de Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul European Social şi Fondul de Coeziune.

Intregul teritoriu al României va fi eligibil pentru finanţare în cadrul Obiectivului de Convergenţă. România va beneficia, de asemenea, de finanţare în cadrul Obiectivului de Cooperare Teritorială Europeană.

Suma totală a Fondurilor Structurale şi de Coeziune alocate României este de 19,668 miliarde Euro, din care 12,661 miliarde vor fi alocate prin Fondurile Structurale în cadrul obiectivului "Convergenţă", 6,552 miliarde Euro sunt alocate prin Fondul de Coeziune, iar 0,455 miliarde vor fi alocate Obiectivului "Cooperare Teritorială Europeană", conform tabelului următor:

PO Competitivitate Infrastructura de transport

Mediu Regional Asistenţă tehnică

DezvoltareaResuselorUmane

Capacitate Administrati

vă

Procent alocat

13,3 % 23,8 % 23,5% 19,4 % 0,9% 18,1 % 1,1%

Sursa: www.finantare.ro

12

Planul financiar

Defalcarea finanţărilor de coeziune pe Priorităţi Tematice şi, în subsidiar, pe Programe Operaţionale şi pe Fonduri a fost stabilită pe baza mai multor factori:

a. Stadiul de dezvoltare al economiei româneşti;b. Decalajele generale şi sectoriale/regionale în comparaţie cu nivelurile UE;c. Integrarea Strategiei Lisabona revizuite în modelul de dezvoltare al României;d. Valoarea imensă a necesarului de investiţii pentru infrastructura de bază;e. Nevoia de a spori competitivitatea economică;f. Corelarea sprijinului pentru creşterea competitivităţii cu dezvoltarea unor resurse

umane suficiente şi bine calificate;g. Costurile aferente conformării acquis-ului comunitar după aderare;

h. Modelele de alocare a Instrumentelor Structurale folosite în UE, în special în noile State Membre, al căror stadiu de dezvoltare este mai apropiat de situaţia existentă în România; i. Alocarea Fondului de Coeziune de 1/3 din totalul fondurilor. Alocarea indicativă a fondurilor UE pe Priorităţile Tematice ale CSNR:

1. Dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde UE - 60%;2. îmbunătăţirea competitivităţii pe termen lung a economiei româneşti -15%;3. Dezvoltarea şi folosirea mai eficientă a capitalului uman din România -20 %;4. Consolidarea unei capacităţi Administrative Eficiente - 5 %.Simularea impactului macroeconomic a relevat că această distribuţie a Fondurilor Structurale şi

de Coeziune, împreună cu cofinantarea naţională ar conduce la realizarea obiectivului global ale CSNR, adică o creştere suplimentară de 10% a PIB până în 2015 .

Reglementările referitoare la Fondurile Structurale şi de Coeziune prevăd ca fondurile UE să fie cofinanţate de Statele Membre. Nivelul maxim al contribuţiei UE este stabilit prin Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006, în conformitate cu perspectivele financiare ale UE pentru 2007-2013. România poate beneficia de o rată maximă de finanţare comunitară la nivelul unui program operaţional de 85% pentru toate cele trei fonduri: FEDR, FSE şi FC.

Alocarea CSNR în cadrul Obiectivului "Convergenţă" şi Fondului de Coeziune necesită o cofinanţare naţională estimată de 5,07 mld Euro, constituită atât din surse publice (2/3 din totalul cofinanţării), cât şi din surse private (1/3).

VIZIUNE STRATEGICA

13

POAsistentăCooperare teritorială

Transport

14

ANEXA 1

Prezentarea succintă şi comparativă a diferitelor cadre de finanţare, cu precădere a celor

din 2000-2006, 2007-2013

Primul Cadru de finanţare, aşa numitul „Pachet Delors I", a acoperit anii 1988-1992 şi s-a

concentrat pe crearea Pieţei interne şi consolidarea programului multianual pentru cercetare şi

dezvoltare.Al doilea Cadru, „Pachetul Delors II", aferent intervalului 1993-1999, a acordat prioritate

politicii de coeziune socială şi introducerii monedei euro.Al treilea Cadru, „Agenda 2000", a acoperit intervalul 2000-2006 şi a fost orientat către

extinderea spre est a Uniunii Europene.Al patrulea Cadru acoperă anii 2007-2013 şi are ca prioritate promovarea creşterii durabile

şi a competitivităţii pentru crearea mai multor locuri de muncă.

Principalele direcţii inovative şi de simplificare ale cadrului actual de finanţare în comparaţie cu cadrul de finanţare 2000-2006 sunt redate mai jos:

Obiective/ Iniţiative Instrumente financiare

Obiective Instrumente financiare

Fondul de Coeziune FC ConvergenţăAre în vedere intensificarea convergenţei economice pentru regiunile mai puţin dezvoltate.

FEDER

Obiectivul 1 (teritorial)Sprijinirea regiunilor rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării. Sprijinul are ca scop eliminarea decalajelor, adică dotarea regiunilor cu infrastructura de bază, la care acestea continuă să fie deficitare, sau încurajarea investiţiilor în activităţi economice.

FEDERFSEFEOGA-OrientareIFOP

FSE

FC

Obiectivul 2 (teritorial)Sprijinirea conversiei economice şi sociale în zone industriale, rurale, urbane sau dependente de pescuit, care se confruntă cu dificultăţi structurale.

FEDER FSE

Competitivitate regională şi ocupare:-la nivel regional, -la nivel naţional: strategia europeană pentru ocuparea forţei de muncă Se adresează tuturor SM, vizând problemele legate de schimbările economice sociale rapide, fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, creşterea fenomenului de imigrare şi problemele legate de incluziunea socială.

FEDER FSE

Obiectivul 3 (tematic)Modernizarea sistemelor de formare profesională şi promovarea ocupării forţei de muncă.Măsurile finanţate de Obiectivul 3 acoperă întregul spaţiu UE cu excepţia regiunilor din Obiectivul 1 în care măsurile pentru formare profesională şi ocupare a forţei de muncă sunt cuprinse în programele de eliminare a decalajelor.

FSE

15

INTERREG IIIPromovează cooperarea transfrontalieră,

FEDER Cooperare teritorială europeană:

FEDER

transnaţională şi inter-regională, adică stabilirea de parteneriate transfrontaliere care să stimuleze dezvoltarea echilibrată a zonelor multiregionale.

Este dedicat integrării armonioase şi echilibrate a teritoriilor din cadrul UE, prin sprijinirea cooperării pe trei coordonate: transfrontalieră, transnaţională şi interregională.

URBANIIîşi concentrează sprijinul asupra strategiilor inovatoare pentru revitalizarea oraşelor şi zonelor urbane în declin.

FEDER

EQUAL1 Caută să elimine factorii care determină inegalităţi şi discriminare pe I piaţa forţei de muncă.

FSE

LE ADER +Urmăreşte stimularea factorilor activi din comunităţile şi economiile rurale în vederea elaborării de noi strategii locale de dezvoltare durabilă.

FEOGA-Garantare

Dezvoltare rurală şi restructurarea sectorului piscicol în afara Obiectivului 1

IFOP

9 obiective 6 instrumente

3 obiective 3 instrumente

Legendă:FC - Fondul de CoeziuneFEDER - Fondul European pentru Dezvoltare Regională,FSE - Fondul Social EuropeanFEOGA -Fondul European de Orientare şi Garantare în Agricultură (nu mai face parte din cadrul Instrumentelor Structurale în 2007-2013)IFOP - Instrument Financiar de Orientare Piscicolă (nu mai face parte din cadrul Instrumentelor Structurale în 2007-2013)

Având în vedere riscul apariţiei de confuzii cu privire la includerea sau nu a finanţărilor pentru agricultură, dezvoltare rurală şi pescuit în categoria finanţărilor structurale în tabelul de mai sus, mai ales datorită faptului că în exerciţiul 2000-2006 ele au funcţionat ca instrumente structurale, facem următoarea precizare: Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Regională (FEADR) şi Fondul European pentru Pescuit (FEP) nu sunt fonduri structurale, dar ele contribuie, alături de FEDER, FSE, FC şi alte surse la finanţarea Planului Naţional de Dezvoltare 2007-2013.

16

ANEXA 2

Prezentarea sistematizată a instrumentelor politicii de coeziune, criteriilor de eligibilitate a

regiunilor şi priorităţilor avute în vedere pentru finanţare:

Programe şi instrumente

Eligibilitate Priorităţi

Obiectivul "Convergenţă"Programe naţionale şi regionale (FEDER şi FSE)

Regiuni al căror PIB este mai mic decât 75% din media UE -25

1.Inovare;2.Prevenirea riscurilor şi protejarea mediului , înconjurător; 3. Accesibilitate; 4.1nfrastructură; 5.Resurse umane; 6.Capacitate administrativă.

Efectul statistic: regiuni cu PIB/locuitor < 75% din media UE-15, dar >75% din media UE-25

Fondul de Coeziune Statele membre al căror PIB este < 90% din media comunitară

1 .Reţele de transport;2.Transport durabil;3.Mediu;4.Surse regenerabile de energie.

Obiectivul "Competitivitate regională şi ocupare"Programe regionale FEDER) şi programe naţionale (FSE)

Statele membre propun liste cu regiuni eligibile (la nivel NUTS 1 sau NUTS 2)

1.Inovare;2.Prevenirea riscurilor şiprotejarea mediuluiînconjurător;3. Accesibilitate;4.Strategia europeană pentruocuparea forţei de muncă.

Regiuni eligibile în cadrul fostului Obiectiv 1 în exerciţiul 2000-2006, dar care nu mai intră sub incidenţa obiectivului "Convergenţă"

Obiectivul "Cooperare teritorială europeană"Programe şi reţele transfrontaliere şi transnaţionale (FEDER)

Regiunile de graniţă şi regiuni cu activitate intensă de cooperare transnaţională

1.Inovare;2.Prevenirea riscurilor şi protejarea mediului înconjurător; 3. Accesibilitate; 4.Cultură, educaţie.

17

ANEXA 3

Lista cu Programele Operaţionale elaborate de România. CSNR, inclusiv instituţiile care

au primit atribuţii de management al Programelor Operaţionale

Program Operaţional Autoritate de management

Organism Intermediar Fond

Obiectivul "Convergenţă"

PO pentru Creşterea Competitivităţii Economice

Ministerul Economiei şi Comerţului

- Agenţia Naţională pentru întreprinderiMici şi Mijlocii şi Cooperative- Ministerul Educaţiei şi Cercetării(Departamentul Cercetare)- Ministerul Comunicaţiilor şiTehnologiei Informaţiilor- Ministerul Economiei şi Comerţului(Direcţia Generală Politica Energetică)- Autoritatea Naţională pentru

FEDR

PO Transport Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului

- FEDR+FC

PO Mediu Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor

Agenţiile Regionale Pentru Protecţia Mediului

FEDR+FC

PO Regional Ministerul Integrării Europene

Agenţiile de Dezvoltare Regională FEDR

PO Dezvoltarea Resurselor Umane

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei

- Agenţia Naţională pentru OcupareaForţei de Muncă- Ministerul Educaţiei şi Cercetării(Departamentul Educaţie)- 8 Organisme Intermediare Regionale,coordonate de MMSSF

FSE

PO Dezvoltarea Capacităţii Administrative

Ministerul Administraţiei şi Internelor

- FSE

PO Asistenţă Tehnică Ministerul Finanţelor Publice

- FEDR

Obiectivul "Cooperare Teritorială Europeană "

Cooperare transfrontalieră

PO Ungaria-România Agenţia Naţională de Dezvoltare (Ungaria)

- FEDR

PO România-Bulgaria Ministerul Integrării Europene

- FEDR

18

PO România Serbia Ministerul Integrării Europene

- FEDR(transfer către

IPA)

PO România-Ucraina -Moldova

Ministerul Integrării Europene

- FEDR(transfer către

IPA)

Program Operaţional Autoritate de management

Organism Intermediar Fond

PO Ungaria-Slovacia -România-Ucraina

Ungaria - FEDR(transfer cătreENPI)

PO Bazinul Mării Negre Ministerul Integrării Europene

- FEDR(transfer cătreENPI)

PO Cooperare Transnaţională în Sud-Estul Europei

Ministerul Guvernării Locale şi Dezvoltării Teritoriale (Ungaria)

- FEDR

PO Cooperare Interregional

-nu a fost stabilit încă - FEDR

Legendă:CSNR - Cadrul Strategic Naţional de ReferinţăPO - Programe OperaţionaleENPI - Instrument European de Vecinătate şi ParteneriatFC - Fondul de CoeziuneFEDR - Fondul European pentru Dezvoltare Regională,FSE - Fondul Social EuropeanIPA - Instrumentul de Ajutor de Pre-aderare

19