Politica de Dezvoltare Regională În România

POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA4.1 Necesitatea unei politici regionale: tendintele si factorii determinanti ai disparitatilor regionale

România este, dupa Polonia, tara cu cea mai numeroasa populatie (21,7 milioane) dintre tarile din Europa de Est si Centrala

(EEC), si a saptea ca marime între statele membre, fiind situata în extremitatea estica a gruparii[1]. Aceasta pozitionare, împreuna cu infrastructura de transport slab dezvoltata calitativ au condus la dificultati în accesarea pietelor UE si la costuri mai mari de transport pentru bunurile exportate. Totusi, în ultimii 17 ani, evolutia economica a fost puternic influentata de transformarile externe si procesul de aderare la UE.

Desi politica si planificarea dezvoltarii teritoriale în România au o istorie mai îndelungata, conceptul de "politica si planificare a dezvoltarii regionale", asa cum este în acceptiunea UE, este un concept relativ nou pentru România.

Pe parcursul istoriei sale, diferitele provincii si zone ale României au avut grade diferite de dezvoltare economica.

România a cunoscut disparitati regionale înca din perioada interbelica. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, conducerea comunista a optat pentru o unica solutie a dezvoltarii economice, dezvoltarea sectorului industrial. Partidul comunist si guvernele sale au urmarit în procesul de implementare a politicii de industrializare o serie de principii majore privind amplasarea noilor obiective industriale. Dintre acestea pot fi amintite ca prioritare, urmatoarele:

amplasarea în apropierea surselor de materii prime sau a principalelor aglomeratii urbane;

utilizarea la maximum a resurselor de munca disponibile, mai ales în zonele sub-dezvoltate;

valorificarea prin industrializare si prelucrare a materiilor prime locale;

sprijinirea cresterii si dezvoltarii de noi platforme industriale în arii urbane.

Aceste patru directii prioritare ale procesului de industrializare, comune, în general, tuturor fostelor economii socialiste bazate pe planificare centralizata, cuprind elemente contradictorii. În încercarea de a asigura o dezvoltare echilibrata (în sens egalitarist) a tuturor regiunilor, planificarea socialista a orientat investitiile în industrie si infrastructura catre toate zonele tarii, indiferent daca aceste investitii erau justificate sau nu din punct de vedere economic. Efectul acestei politici a fost rapida industrializare a judetelor mai putin dezvoltate, în detrimentul celor mai dezvoltate, care a fost însotita, ca si în alte tari, de un proces de migratie a populatiei din mediul rural în mediul urban.

În timp ce activitatea industriala era concentrata în anumite regiuni ale tarii, preponderent acolo unde se aflau si resursele minerale si energetice accesibile, alte regiuni se caracterizau prin dominanta activitatilor agricole si de servicii.

Planificarea realizata pe baza Planului National Unic de Stat elaborat la nivel national a inclus, începând cu 1976 si planificarea în profil teritorial, bazata pe impunerea de la centru a unui model unic de dezvoltare. Obiectivul urmarit îl constituia diminuarea diferentelor de dezvoltare între judete, având ca unic criteriu, nivelul dezvoltarii industriale.Urmarea acestui proces de industrializare a fost crearea unei baze de productie industriala în fiecare judet, indiferent de viabilitatea economica a acestei dezvoltari. Acest mod de redistribuire, în fond a resurselor nationale globale, au condus în cele din urma la o încetinire a ritmului de dezvoltare economica. Rezultatul a fost contradictoriu: o exagerata diversificare a tipurilor de industrii amplasate în judete, dar si aparitia multor localitati dependente de o singura mare sau mica întreprindere industriala, de regula în industria grea, chimica, constructoare de masini.Astfel, urmarile negative ale acestei politici economice falimentare, promovate de partidul unic, s-a resimtit înca din anii ´70, agravându-se în anii ´80 si s-au amplificat dupa 1990.

De asemenea, multe localitati rurale au fost declarate orase, fara a îndeplini standardele internationale minime în acest sens, regimul comunist fiind preocupat de scaderea procentului - foarte mare - de populatie rurala din România si care nu sustinea, formal ambitiile de a situa tara între tarile dezvoltate ale lumii. Rezultatul acestei politici a fost mai degraba ruralizarea oraselor românesti, standardizarea lor arhitecturala, transformarea marilor cartiere muncitoresti de blocuri în mahalale. Cu toata amploarea acestui proces, rezidenta în mediul rural a ramas substantiala în România, fenomenul "navetismului", cu toate consecintele sale economice si sociale, fiind propriu întregii perioade comuniste.

La modul general, procesul de industrializare si urbanizare fortata impus de regimul comunist din România, într-o maniera masiva si brutala a dislocat structurile traditionale predominante ale societatii

românesti[2]. Îndreptarea fireasca spre economia de piata si modernizarea societatii au fost stopate.

Totusi, ca urmare a acestui proces de industrializare masiva a multor zone al tarii disparitatile în dezvoltarea lor economica s-au redus substantial în perioada economiei centralizate.

Odata cu tranzitia la economia de piata, problema disparitatilor regionale a reaparut. Dupa prabusirea regimului socialist si începând cu introducerea sistemului economiei de piata, resursele au avut tendinta sa se orienteze catre acele regiuni unde maximizarea utilizarii lor a fost posibila. Ca urmare, regiunile cele mai sarace, care au cunoscut o dezvoltare industriala artificiala, suporta în prezent un impact sever al procesului de tranzitie si al ajustarii structurale în vederea trecerii la sistemul economiei de piata.

Datele statistice, cu toate lipsurile lor[3], arata ca România a intrat în procesul de tranzitie cu un nivel relativ scazut al disparitatilor regionale, comparativ cu noile State Membre, dar ca aceste disparitati s-au accentuat rapid, mai întâi între zona Bucurestiului si restul tarii si, într-o masura mai mica, între celelalte regiuni.

Analizele economice si sociale au pus în evidenta, dupa 1990, un proces de crestere a disparitatilor de dezvoltare economica si sociala între regiuni. Diferentele de dezvoltare dintre cea mai dezvoltata Regiune (Bucuresti - Ilfov) si cea mai putin dezvoltata (Regiunea Nord-Est), în termeni de PIB/locuitor, au crescut de aproape trei ori. În acelasi timp, se constata o crestere a disparitatilor între Regiunile situate în jumatatea vestica a tarii (Nord-Vest, Centru si Vest), cu evolutii economice pozitive si un nivel în crestere a numerosi indicatori ai dezvoltarii economice si sociale si cele situate în jumatatea estica a tarii (Nord-Est. Sud-Est, Sud si Sud-Vest), mai putin dezvoltate.

Fortele pietei au tendinta de a favoriza adâncirea decalajelor existente. Centrele industriale sau zonele în care este prezent un puternic sector de servicii sunt, de obicei, mai dezvoltate, în timp ce zonele periferice cu predominanta a agriculturii sau cu infrastructura deficitara devin si mai marginalizate.

Primele analize ale disparitatilor regionale din România post-comunista au fost realizate în cadrul programului PHARE în perioada martie - iulie 1996 si au fost incluse în doua rapoarte care urmareau în primul rând o analiza a diferentelor sectoriale si apoi a celor globale, dintre judete, cu ajutorul unor

indicatori agregati [4]. Cele doua analize au generat ierarhii specifice, care au indicat amplitudini diferite ale disparitatilor sectoriale sau globale (Carta Verde a Dezvoltarii Regionale).

Primul raport, finalizat în luna martie 1996 (numit varianta "A"), a stabilit o ierarhie a judetelor, pe baza Indicelui global al dezvoltarii, calculat prin metoda agregarii unui numar de 17 indicatori, grupati

în 4 categorii[5]. Pe baza acestor informatii s-a realizat o harta a disparitatilor regionale din România, care a permis localizarea spatiala a saraciei si sub - dezvoltarii, în doua arii principale ale tarii: nord-estul, care include practic în totalitate regiunea istorica a Moldovei, si sudul, respectiv cea mai extinsa zona agricola a tarii - Câmpia Româna.

Al doilea raport a fost finalizat în luna iulie 1996 (varianta "B") si a stabilit doua ierarhii ale judetelor, ordonate pe baza Indicelui global al dezvoltariinumit DEVELOP, calculat pentru anii 1990, respectiv 1994. Cel de-al doilea raport a urmarit, în special, analiza tendintelor privind evolutia

disparitatilor sectoriale, în perioada 1990 - 1994, în scopul identificarii cauzelor majore ale acestora si a modificarilor semnificative. În cadrul acestei variante au fost utilizati 12 indicatori, grupati în 5

categorii[6]. Analizele elaborate în acest document au confirmat, în general, concluziile privind distributia spatiala a disparitatilor, respectiv faptul ca principalele probleme ale dezvoltarii regionale sunt situate în nord-estul si în zona de câmpie din sudul tarii, în timp ce vestul si centrul tarii ramân zonele cele mai dezvoltate.

Spre deosebire de aceste doua arii sus-amintite, Vestul si Centrul tarii se contureaza drept zonele mai bogate si mai puternic dezvoltate, din punct de vedere al veniturilor din gospodariile populatiei, echiparii si dotarii tehnico-sociale si al potentialului economic.

Ambele variante arata, în cele din urma, ca sub aspectul distributiei spatiale poate fi observata o grupare remarcabila a disparitatilor globale, cu diferente majore între estul si sudul tarii si zonele centrale si de vest. Cele mai multe dintre judetele slab si foarte slab dezvoltate se afla în Moldova si Muntenia, în timp ce majoritatea celor cu nivel ridicat si foarte ridicat de dezvoltare se afla în Transilvania si Banat. Regiunile istorice ale Olteniei si Maramuresului se caracterizeaza printr-un nivel mediu de dezvoltare. Este totodata suprinzatoare constatarea ca una dintre ariile cele mai putin dezvoltate se afla în jurul Capitalei, exceptie facând doar zona puternic industrializata si urbanizata a judetului Prahova.

Decalajele între nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni sunt rezultatul "înzestrarii" lor diferentiate cu resurse naturale si umane, precum si al cadrelor relativ specifice de evolutie (economice, tehnologice, demografice, sociale, politice si culturale), care le-au modelat dezvoltarea pe parcursul istoriei.

Aceasta a condus la predominanta agriculturii ca forta economica în regiunile în care conditiile climatice si pedologice au fost favorabile; a industriei grele în zonele în care s-au gasit resurse de minereu de fier si de carbune si la concentrarea ramurilor din sectorul serviciilor în centrele administrative. Unele dintre regiunile de granita au beneficiat de posibilitati mai mari în privinta serviciilor si comunicarii transfrontaliere (Timis, Arad, Bihor etc.).

Au fost stabilite programe specifice de dezvoltare regionala pentru zonele sever dezavantajate (Muntii Apuseni, Delta Dunarii si judetele Botosani, Giurgiu si Vaslui). Totusi, se pare ca aceste interventii ale statului în cadrul regiunilor au fost în mare masura efectuate pe baze ad hoc, atunci când au aparut solicitari exprese, mai putin fiind rodul unei politici de dezvoltare regionala definita a priori .

În prezent, economia tarii poate fi caracterizata ca o economie în faza finala a tranzitiei de la planificarea centralizata la o economie de piata functionala. Desi a înregistrat performante economice limitate, România are disparitati inter-regionale semnificative, exprimate sintetic prin valorile PIB. Nivelul, în general, scazut al PIB, chiar si în regiunile mai dezvoltate ale tarii, indica lipsa unei zone de mare prosperitate si forta economica, apta sa influenteze în mod semnificativ aceste valori.

Desi rata de crestere economica la nivel national a fost ridicata în ultimii ani , iar nivelul ratei inflatiei a avut o tendinta descendenta continua, gradul de polarizare economica, masurat prin dispersia distributiei produsului intern brut pe cap de locuitor a celor 8 regiuni raportate la media pe tara, a avut o tendinta de crestere. În prezent, raportul dintre valorile maxime (regiunea Vest) si minime (regiunea Nord - Est) ale produsului intern brut pe locuitor se situeaza la circa 1,7 (din comparatie s-a exclus regiunea Bucuresti care are un PIB pe locuitor foarte ridicat în termeni relativi), mai ridicat fata de nivelul de 1,56 înregistrat în 2003. Tabelul 36 prezinta indicii de disparitate regionala calculati pentru perioada 2003 - 2006 si estimati pentru anul 2009:

Tabelul 36: Indici de disparitate regionala[7]

2003 2004 2006 2009Regiunea Nord - Est 0,723 0,692 0,675 0,676Regiunea Sud - Est 0,857 0,907 0,845 0,841Regiunea Sud Muntenia 0,812 0,834 0,822 0,822Regiunea Sud - Vest 0,847 0,833 0,843 0,840

Regiunea Vest 1,129 1,147 1,149 1,140Regiunea Nord - Vest 0,966 0,972 0,920 0,915Regiunea Centru 1,072 1,042 1,087 1,084Regiunea Bucuresti 1,940 1,915 2,044 2,067

Sursa: Programul de Convergenta 2006 - 2009, Guvernul României

Conform unu studiu elaborat de Eurostat[8], disparitatile regionale[9] în actualele state membre noi erau mult mai mari, comparativ cu UE 15 înca din anul 1999. Din acest moment (1999), cu exceptia Poloniei, disparitatile au crescut în toate aceste state, România înregistrând cea mai puternica crestere în aceste sens - de la un raport de 2,1 la 2,7 în anul 2004, între cea mai dezvoltata (Bucuresti - Ilfov, care împreuna cu Bratislava si Praga reprezinta cele trei regiuni - capitala din statele membre noi aflate printre cele 5 cele mai dinamice regiuni din UE) si cea mai putin dezvoltata regiune (Nord Est).

Astfel, principala ratiune a unei politici regionale în România o constituie, contracararea tendintelor de adâncire a disparitatilor regionale, concomitent cu promovarea unei participari echilibrate a tuturor regiunilor la procesul de dezvoltare socio-economica, în conditiile cresterii competitivitatii regiunilor.Informatii suplimentare despre indicatori cheie ai dezvoltarii regionale în România sunt prezentate în anexa VI 3.

4.2 Crearea cadrului general necesar functionarii politicii regionale

Principiile care stau la baza elaborarii si implementarii politicilor de dezvoltare regionala sunt:

descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/guvernamental, spre cel al comunitatilor regionale si locale;

parteneriatul[10] între toti actorii implicati în domeniul dezvoltarii regionale;

planificarea / programarea dezvoltarii - proces de stabilire a obiectivelor de dezvoltare si identificarea prioritatilor pentru realizarea acestor obiective - programarea resurselor financiare existente pentru implementarea acelor proiecte ce contribuie la realizarea prioritatilor de dezvoltare si atingerea atingerea obiectivelor stabilite;

cofinantarea - contributia financiara a diversilor actori implicati în realizarea programelor si proiectelor de dezvoltare regionala.

În România, cele mai importante functii administrative sunt în responsabilitatea nivelului central si organismelor sale teritoriale. Se manifesta însa o tendinta de întarire a responsabilitatilor în domeniul planificarii si programarii a administratiilor locale, printr-un amplu proces de descentralizare.

Exista mai multe raspunsuri posibile la întrebarea: de ce facem descentralizare?

În primul rând pentru a îmbunatati calitatea serviciilor oferite cetatenilor si pentru a creste eficienta utilizarii resurselor.

În al doilea rând, pentru a permite un control mai bun din partea cetatenilor asupra activitatii autoritatilor si a facilita participarea acestora la activitatile decizionale. Complexitatea crescânda a activitatilor din administratia publica, impune, de asemenea, transferul a tot mai multe competente spre nivlurile administrative anterioare. În alta ordine de idei, prin descentralizare pot fi puse în valoare mai bine resursele umane de la nivel local. Nu în ultimul

rând, descentralizarea poate fi un factor de limitare a puterii centrale, si în acest fel si a posibilitatii acesteia de a comite abuzuri.

În concluzie, descentralizarea este un proces care are ca scop principal îmbunatatirea vietii cetateanului. Totusi, descentralizarea nu a fost un succes în toate cazurile. Au fost situatii în care costurile pentru furnizarea unor servicii au crescut foarte mult sau altele în care s-a înregistrat o scadere semnificativa a calitatii serviciilor.

Prin urmare, descentralizarea nu reprezinta un scop în sine, ci doar un mijloc pentru a creste calitatea actului administrativ.

Furnizarea serviciilor publice este posibila doar în conditiile existentei unor resurse corespunzatoare, nu doar materiale. Într-o lume ideala, guvernul ar putea transfera resurse suficiente pentru ca fiecare autoritate locala sa poata furniza toate categoriile de servicii publice. În realitate, nici o tara nu reuseste sa aloce resurse materiale suficiente pentru toate serviciile.

În afara de resurse financiare mai sunt si alti factori care influenteaza decizia de a descentraliza o anumita competenta: calitatea resurselor umane, starea infrastructurii, etc. Acestia nu sunt distribuiti uniform, iar guvernul central trebuie sa intervina pentru a reduce diferentele care exista între comunitati. Experienta altor state a dovedit ca aceste demersuri ale autoritatilor centrale produc de cele mai multe ori rezultate modeste, iar disparitatile între comunitati sau regiuni ramân importante. Consecinta este imposibilitatea asumarii de catre toate categoriile de autoritati locale a tuturor responsabilitatilor legate de furnizarea serviciilor publice catre cetateni.

Concluzia este ca transferul de responsabilitati catre un nivel administrativ inferior trebuie facut selectiv în functie de capacitatea administrativa a autoritatilor locale. Aceasta abordare este controversata, deoarece, aparent, se creeaza categorii diferite între autoritatile locale si o discriminare între cetateni.

Pe de alta parte, nu se poate vorbi despre o descentralizare simetrica decât cel mult din punct de vedere formal. Chiar si în tarile în care legislatia prevede aceleasi competente pentru comunitatile având milioane de locuitori si pentru cele cu câteva mii, realitatea impune si descrie o descentralizare asimetrica.

Problemele pe care descentralizarea asimetrica le creeaza în relatie cu sistemul democratic îsi pot gasi solutii prin aranjamente institutionale (de exemplu, contracte între diferite autoritati publice), care sa permita autoritatilor locale care nu au capacitatea sa furnizeze servicii publice si implicit cetatenilor care locuiesc în comunitatile administrate de catre aceste autoritati, sa pastreze un control în limite acceptabile asupra deciziilor care le afecteaza viata.

Unul dintre cele mai importante principii care trebuie asigurat, este principiul responsabilitatii: autoritatea publica - în cazul descentralizarii, autoritatea locala - este responsabila pentru asigurarea serviciului public si pentru calitatea acestuia, indiferent de solutia aleasa pentru furnizarea lui.

Repartizarea inegala a competentelor între diferite niveluri administrative este unul dintre motivele cele mai importante care impune claritate si precizie în alocarea acestora. Cei trei actori implicati: cetatenii, autoritatile locale si regionale si guvernul central trebuie sa aiba, din ratiuni diferite, o imagine clara în legatura cu distributia responsabilitatilor între nivelurile administrative. Cetatenii trebuie sa stie cine este responsabil pentru furnizarea diferitelor servicii de care, potrivit reglementarilor legale, trebuie sa beneficieze. Autoritatile locale trebuie sa îsi cunoasca responsabilitatile care le revin în raport cu cetatenii, dar si modul de alocare a resurselor pentru îndeplinirea acestora. De asemenea, o gestionare eficienta a resurselor de catre guvernul central, pentru a asigura un nivel corespunzator si echitabil de furnizare a serviciilor publice pentru toti cetatenii, este imposibila în absenta unei repartizari clare a competentelor.

Pâna în prezent, din legislatia româneasca a lipsit o structurare clara a comptetentelor exercitate de comune si orase, pe de o parte, si de judete, de cealalta parte.

Formularile generale, precizarea "în conditiile legii" care trimite la alte acte normative specifice - complexe sau confuze - lipsa din administratie si din legislatie a unor concepte precum competente delegate, partajate sau exclusive reprezinta doar câteva din deficientele remarcate vis-a-vis de termenul descentralizare.

Raportul de Monitorizare al Comisiei Europene arata ca "responsabilitatile diferitelor niveluri administrative nu au fost clarificate suficient si nu au fost însotite de transferurile corespunzatoare de proprietate si resurse fiscale".

Pornind de la actuala structura a competentelor, Guvernul, prin Ministerul Internelor si Reformei Administrative si Unitatea Centrala de Reforma în Administratia Publica, ministerele de resort si ceilalti actori implicati trebuie sa evalueze oportunitatea realocarii competentelor existente si a transferarii unor noi responsabilitati catre administratia publica locala.

Procesul de descentralizare a deciziilor si dezvoltarii autonomiei locale este un proces complex, proces prin care se doreste - în consens cu politicile europene - sa se acorde mai multe si reale competente comunitatilor teritoriale si sa se creeze un sistem financiar care sa le permita o mai mare implicare în activitatile care se desfasoara pe teritoriul lor. Trecerea responsabilitatilor la comunitatile locale este o conditie necesara pentru succesul politicii de dezvoltare locala. Principalele activitati privind derularea procesului de descentralizare vizeaza:

crearea unui cadru adecvat pentru descentralizare/deconcentrare, care implica stabilirea si operationalizarea Comitetului Tehnic Interministerial si a Grupurilor de Lucru în ministerele implicate si pe judete

clarificarea competentelor la diferitele niveluri si structuri ale administratiei publice, care vizeaza analizarea si amendarea legislatiei primare si secundare, pentru a sustine acest proces

întarirea autonomiei financiare a autoritatilor locale

redefinirea competentelor prefectilor

monitorizarea procesului de descentralizare.

Scopul reformei în administratia publica locala este de a o face pe aceasta capabila sa îsi îndeplineasca functiile, astfel încât sa contribuie la dezvoltarea economica si sociala în regiune. Acest proces deosebit de complex, care se afla în prezent în desfasurare, se va finaliza cu o strategie generala, care sa asigure consistenta si coerenta procesului de descentralizare. Continuarea reformei în administratia publica se bazeaza pe cresterea autonomiei colectivitatilor locale prin realizarea, atât a autonomiei decizionale cât si a celei financiare. Pâna acum, acest proces a parcurs o serie de etape pentru crearea cadrului legislativ necesar:

Primele elemente ale descentralizarii fiscale au aparut odata cu Legea 189/1998 (care a reprezentat un moment de referinta pentru realizarea unei autonomii financiare a autoritatilor publice locale) privind finantele publice, completata prin HG 36/2002 privind veniturile si taxele locale. OUG 45/2003 privind finantele publice locale (care înlocuieste Legea 189/1998) aduce un plus de reguli si proceduri clare si explicite, orientând întreaga gestiune publica catre criteriul performantei.

Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale (principalele modificari se refera la: repartizarea pe unitati administrativ - teritoriale în cadrul judetului, a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, cresterea capacitatii de investitie la nivel local prin majorarea limitei de îndatorare de la 20% la 25% din totalul veniturilor proprii ale bugetelor locale).

Legea 215/2001 privind administratia publica locala încurajeaza cooperarea interjudeteana si stimuleaza administratiile locale sa elaboreze programe de investitii de capital, care sa sustina

prioritatile de dezvoltare. Legea 286/2006[11] modifica si completeaza Legea administratiei publice locale nr. 215/2001.

Aprobarea Legii 326/2001 privind serviciile publice a favorizat aparitia operatorilor de servicii publice de gospodarie comunala (apa potabila, apa reziduala, deseuri solide, termoficarea oraselor si transport local), care vor putea determina un nivel înalt al economiilor de scala la nivel judetean. Aceasta lege a fost abrogata prin Legea 51/2006 privind serviciile comunitare de utilitati publice.

Legea 350/2001 privind Amenajarea Teritoriului si Urbanismului.

Legea cadru 339/2004 privind descentralizarea, abrogata prin Legea-cadru nr.195/2006 a descentralizarii - precizeaza ca resursele financiare ale administratiei publice locale trebuie sa fie proportionale cu competentele si cu responsabilitatile transferate.

Este de evidentiat faptul ca elaborarea acestui cadru legislativ s-a realizat în conditiile unui dialog institutional, ca urmare a crearii Federatiei Autoritatilor Locale din România care include asociatiile comunelor, ale oraselor, si ale municipiilor din România, precum si Uniunea Nationala a Consiliilor Judetene.

Acest proces masiv de reforma a creat probleme la nivelul institutiilor administratiei locale care întâmpina dificultati în prelucrarea si adaptarea la numeroasele noutati si cerinte. Desi exista programe de training pentru personalul administratiilor locale, sunt înca probleme de capacitate institutionala la nivel local, în ceea ce priveste utilizarea oportunitatilor create de acest nou cadru. Deocamdata, gestionarea ineficienta, managementul public autocrat, birocratia ramân atributele administratiilor publice locale atât timp cât politicile si procedurile nu se aplica sau nu se aplica în termeni corespunzatori. Slaba reprezentare a intereselor cetatenilor de catre alesii locali si de factorii de decizie numiti, reprezinta o constrângere majora în realizarea unui proces politic mai democratic.

Grupurile de lucru privind descentralizarea în România (constituite atât din alesi cât si specialisti ai administratiei publice centrale si locale) au identificat pe parcursul activitatii lor mai multe dimensiuni ale acestui proces: politica, financiara,

administrativa. Pâna în prezent, descentralizarea financiara a fost devansata de descentralizarea responsabilitatilor, care s-a efectuat fara acoperirea integrala a nevoilor financiare.

Referitor la relatiile dintre administratia centrala si cea locala, s-au înregistrat progrese în paralel cu dezvoltarea structurilor asociative din administratia publica locala. Cu toate acestea, înca mai sunt ministere care emit acte normative cu impact asupra bugetelor locale, fara a consulta structurile asociative si fara a asigura surse de finantare.

Implementarea politicii de dezvoltare regionala si sprijinire a investitiilor în contextul procesului de descentralizare nu poate face abstractie de constrângerile bugetare existente la nivel national.

Desi exista o tendinta clara de descentralizare a functiilor guvernamentale în România, volumul resurselor financiare acordate autoritatilor locale pentru implementarea politicilor economice si sociale ramâne destul de limitat.

Pentru continuarea cu succes a procesului de descentralizare, se impune un inventar al responsabilitatilor si surselor de finantare pe unitati administrativ teritoriale si propuneri de delimitarea a acestora pe niveluri administrative, în functie de strategia de descentralizare a fiecarui domeniu si cu implicarea structurilor asociative si a ministerelor de resort.

4.3 Istoricul si particularitatile cadrului specific creat pentru implementarea politicii regionale4.3.1 Carta Verde a Politicii RegionaleRomânia nu si-a formulat în mod explicit o politica de dezvoltare regionala imediat dupa anul 1989, desi guvernul a avut o influenta importanta în acest sens, prin intermediul politicilor macroeconomice si sectoriale.Elaborarea si dezvoltarea unei politici regionale în România a devenit obligatorie din perspectiva statutului de stat candidat la Uniunea Europeana, fiind una dintre cerintele de baza ale integrarii europene, ca expresie a solidaritatii Statelor Membre ale UE.

În România, conceptul care sta la baza politicii de dezvoltare regionala a fost dezvoltat pe baza unor studii si analize elaborate la cererea Guvernului, prin programul PHARE, formulat în "Carta Verde a dezvoltarii regionale în România". Activitati au demarat la 1 februarie 1996 si s-au desfasurat sub coordonarea unui Grup de Lucru Interministerial, incluzând reprezentanti din ministerele cheie si autoritati regionale.

Obiectivul major al programului a constat în constientizarea factorilor responsabili si a publicului larg asupra problemelor dezvoltarii regionale în România. Una dintre principalele sarcini ale programului era pregatirea unui set de principii fundamentale pentru dezvoltarea politicii regionale în România, prezentat în Carta Verde. Carta Verde a discutat pe larg conceptul de dezvoltare regionala fara a defini regiunile ca baza a politicii regionale.

Carta a inclus propunerile Grupului de Lucru Interministerial, destinate implementarii politicii de dezvoltare regionala de catre Guvernul României. Obiectivele politicii propuse au fost: 1) pregatirea României pentru integrarea în Uniunea Europeana si pentru a deveni eligibila în vederea acordarii unor ajutoare din fondurile structurale ale acesteia; 2) reducerea disparitatilor regionale între diferite regiuni ale României; 3) integrarea activitatilor din sectorul public, pentru a realiza un nivel superior de dezvoltare a regiunilor.

Astfel, începând cu anul 1999, România a promovat o politica de dezvoltare regionala care a vizat redresarea unor "zone dezavantajate", grav afectate de restructurari industriale, de disponibilizari masive, precum si a zonelor miniere, prin atragerea de investitii în aceste zone. Principalul sprijin acordat investitorilor a fost reprezentat de facilitati fiscale în aceste zone.

În paralel, începând cu anul 2001, a fost initiata si o politica de sprijinire a parcurilor industriale, în scopul facilitarii accesului investitorilor la infrastructura tehnica si economica, oferindu-le servicii complexe si facilitati favorabile pentru investitii, inclusiv posibilitatea cooperarii cu alte societati în cadrul parcurilor. Crearea parcurilor industriale poate fi considerata un instrument al politicii si planificarii regionale dezvoltat în dependenta de politica economica si planul de amenajare a teritoriului. Aceasta abordare considera parcurile industriale o locomotiva a dezvoltarii economiilor regionale si locale.

Dupa o perioada initiala când sprijinul european s-a concentrat în anumite regiuni, în conformitate cu principiul concentrarii fondurilor, promovat de UE, în cele din urma s-a hotarât ca toate regiunile sa beneficieze de acest ajutor.

Din anul 2002, România a promovat o abordare complexa a dezvoltarii regionale, care vizeaza întarirea legaturilor economice în cadrul regiunilor si exploatarea oportunitatilor oferite de sistemele economice subdezvoltate la nivel regional si local.

Se poate afirma ca România realizeaza, în prezent, o politica regionala în care îmbina elemente clasice ale strategiilor regionale si elemente noi de politica regionala promovate de Uniunea Europeana, constând în crearea capacitatii regiunilor de a fi competitive.

În contextul globalizarii, dar si al restrictiilor impuse de Uniunea Monetara Europeana asupra cheltuielilor publice, stimularea polilor de crestere a devenit la fel de importanta ca si sprijinirea zonelor problema.

Promovarea propriilor politici de dezvoltare regionala, de catre autoritatile administratiei publice locale, dar si de structurile regionale porneste de la premisa ca nimeni nu poate cunoaste mai bine necesitatile reale ale acestor colectivitati, decât ele însele si cei alesi sa le reprezinte.

Acest nou tip de politica vine, în primul rând, în întâmpinarea unor necesitati reale ale colectivitatilor locale si regionale din tara noastra care poate fi caracterizata ca reprezentînd un nou mod de abordare a dezvoltarii, o abordare de jos în sus, bazata pe initiativele, planurile si programele de dezvoltare ale colectivitatilor locale si regionale.

Acest concept are la baza masuri planificate si promovate de autoritatile administratiei publice locale si centrale, în parteneriat cu diversi actori (privati sau publici), în scopul asigurarii unei dezvoltari economice si sociale sustinute si dinamice, prin utilizarea eficienta a resurselor locale si regionale, pentru a realiza în final obiectivele dezvoltarii regionale.

4.3.2 Regiunile de dezvoltare

În România, relatia dintre modelul teritorial al structurilor administrative si distributia spatiala a activitatii economice a fost fracturata, pentru o jumatate de secol dupa cel de-al doilea razboi mondial,

printr-o perioada în care decizia centralizata[12] a fost determinanta în localizarea celor mai importante activitati economice. Ca o consecinta, nici o structura judeteana sau de regiune istorica nu a dezvoltat mecanisme adecvate, pentru a aplica eficient politici de tip regional.

În România nu exista regiuni administrative. Articolul 3 din Constitutie specifica în mod clar ca teritoriul României este

organizat din punct de vedere administrativ în comune, orase si judete[13]. România este divizata în 41 de judete plus Municipiul Bucuresti - Capitala tarii, structura care serveste unor scopuri administrative. La nivelul UE se considera însa, ca unitati administrative de asemenea dimensiuni nu sunt eficiente pentru proiectarea si implementarea masurilor de politica regionala. Nivelul optim al acestor structuri teritoriale, se considera a fi cele corespunzatoare nivelului NUTS II în Nomenclatorul Unitatilor Statistice Teritoriale (NUTS) ale EUROSTAT. Acest nivel teritorial NUTS II este cadrul de culegere a datelor statistice specifice, în conformitate cu reglementarile EUROSTAT si prin aceasta, cadrul de concepere, implementare si evaluare a politicii de dezvoltare regionala si a programelor de coeziune economica si sociala.

Astfel a aparut necesitatea crearii si în România a cadrelor teritoriale, concordante cu cele ale Statelor Membre, în vederea implementarii unor masuri de politica regionala. Se poate spune ca Regiunile de Dezvoltare sunt forme institutionalizate de cooperare inter-judeteana si, din acest punct de vedere, constituie în momentul de fata stadiul actual al unui proces istoric controversat si de lunga durata (a se vedea caseta de mai jos) de creare a institutiilor si mecanismelor pentru managementul politicii de dezvoltare regionala din România.

Istoricul regiunilor în România[14]

Prima încercare de creare a unui cadru pentru dezvoltarea regionala dateaza din 1872, când legea prin care se înfiintau judetele permitea posibilitatea cooperarii interjudetene pentru probleme de interes comun dar temporar, cum era cazul proiectelor comune de dezvoltare. Începând cu 1925, judetele se puteau asocia permanent în Consilii de Conducere pentru a realiza activitati comune. Rolul Consiliilor de Conducere a fost preluat de Asociatiile Generale ale Judetelor constituite la nivelul Regiunilor Administrative, având personalitate juridica si resurse financiare proprii, în încercarea de a îmbunatati mecanismele de implementare a politicii la nivel local, prin deconcentrare si descentralizare. Aceasta schimbare nu a ramas fara consecinte. Pentru a contrabalansa deconcentrarea crescuta a puterii la nivel local, a fost necesar sa se creeze structuri descentralizate ale ministerelor la nivel regional. Totusi, repartizarea neclara a responsabilitatilor între cele doua nivele de guvernare a dus la ineficienta si suprapunerea atributiilor.

Pentru a rezolva aceasta situatie, în 1938 a avut loc o reforma constitutionala prin care s-au creat 10 Ţinuturi, alcatuite din organisme alese la nivel local si din reprezentanti numiti de Guvern, sub coordonarea unei persoane numite de Guvern, toate ajustari ale sistemului institutional având ca scop favorizarea unei abordari integrate a dezvoltarii regionale. Razboiul însa a stopat practic implementarea acestei reforme.

Imediat dupa razboi, socialismul a relansat politica de dezvoltare regionala prin crearea a 28 de regiuni administrative, cu atributii clare în domeniul dezvoltarii economice. Totusi, prin regruparea aleatorie a celor 58 de judete în 28 (prin unirea a cîte 2 judete), reforma nu a reusit sa impuna regiuni de o marime adecvata, care sa permita un management eficient al resurselor si realizarea economiilor de scala. De aceea, numarul regiunilor a fost redus la 18 în 1952 si la 16 în 1956. Crearea regiunilor a fost însotita si de crearea raioanelor administrative, în concordanta cu traditia sovietica, pentru asigurarea serviciilor publice la nivel local. În aceasta perioada numarul raioanelor varia între 120 si 180, adica mai mult decât dublul numarului de judete dinainte de razboi.

Cadrul institutional al dezvoltarii regionale s-a schimbat brusc în 1968, când regiunile au fost desfiintate, disparând odata cu ele responsabilitatea nivelului regional în dezvoltarea economica, fiind reînfiintate judetele ca piloni ai institutiilor guvernamentale locale. De atunci cadrul institutional la nivel local nu s-a schimbat semnificativ, iar numarul judetelor a crescut usor de la 39 la 41, la care se adauga numicipiul Bucuresti. Aceasta structura ramâne în continuare baza organizarii administrativ-teritoriale, dupa cum a fost definita de Guvernul României în 2002.

În 1998, în cadrul unui proiect PHARE, au fost create în România Regiuni de Dezvoltare.

În baza Legii 151/1998, la sfârsitul anului 1998, s-au constituit prin asocierea liber consimtita a judetelor si a Municipiului Bucuresti, 8 Regiuni de Dezvoltare corespunzatoare nivelului statistic NUTS II. Stabilite în urma unui proces de asociere voluntara care a necesitat în medie 400 de decizii ale consiliilor locale din fiecare regiune de dezvoltare, ele nu au statut de unitati administrative si nu au personalitate juridica, dar reprezinta unitati teritoriale suficient de mari pentru a constitui o buna baza pentru elaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare regionale, permitând utilizarea eficienta a resurselor financiare si umane. Totusi, neavând statut administrativ, aceste regiuni nu sunt comparabile cu unitatile administrative care au autoritate decizionala.

Actele normative cu privire la împartirea teritoriala a Româmiei definesc structura teritoriala în vigoare, asimilabila NUTS, dupa cum urmeaza:Nivel NUTS I: RomâniaNivel NUTS II : 8 regiuni de dezvoltare, cu o populatie medie de 2,8 milioane locuitoriNivel NUTS III: 42 judete, care reflecta structura administrativ teritoriala a RomânieiNivel NUTS IV: nu se foloseste, deoarece nu s-au identificat asocieri de unitati teritoriale

Nivel NUTS V: 319 municipii si orase, 2851 comune, cu 12946 sate.[15]

Scopul în care s-au creat Regiunile de Dezvoltare este similar celui urmarit si de celelalte tari în curs de aderare, la fel ca si Statele Membre, acelea de a sprijini comunitatile mai mari în a-si solutiona problemele care trec dincolo de granitele administrative si care depasesc posibilitatile financiare ale unui judet. Regiunile de Dezvoltare reprezinta structuri teritoriale în care se realizeaza implementarea si evaluarea politicii nationale de dezvoltare regionala.

Pentru realizarea programelor de cooperare transfrontaliera derulate la granitele României cu Bulgaria si Ungaria, au fost delimitate doua zone eligibile (regiuni transfrontaliere, cuprinzând sapte, respectiv patru judete de granita), ale caror teritorii nu coincid cu cele ale regiunilor de dezvoltare.

In organizarea teritoriala a Statelor Europene se manifesta o tendinta generala spre regionalizare, existând o diversitate de forme institutionale ale regionalizarii.

Regiunea constituie inovatia cea mai importanta a sistemelor de administratie teritoriala din cursul ultimelor decenii, care s-a preluat practic, în foarte scurt timp, chiar daca în grade diferite, de toate tarile europene.

Regiunile constituite în tarile în curs de aderare la UE sunt considerate ca un element si un sprijin al integrarii; începând cu dezvoltarea economica, regiunea este gândita ca un factor de democratizare si de valorificare a "specificitatilor" culturale ("Rezolutia Parlamentului European din 18 nov. 1988).

Pentru actualele state membre noi (foste tari candidate la UE), organizarea la nivelul regiunilor a reprezentat un standard european, care trebuia îndeplinit, ca etapa în procesul de pregatire pentru a avea acces la fondurile structurale.

Termenul de "regiune" - provine din latinescul "regionem", ce semnifica teritoriu, tinut si este utilizat pentru a descrie entitati politice sau administrative, acopera o gama larga de concepte care definesc unitatile constitutive ale statelor membre:

Land, district în Germania si Austria

Regiune sau comunitate în Belgia

Comunitate autonoma sau provincie în Spania

Regiune, departament în Franta

Periferie, departament în Grecia

Regiune cu statut special, ordinar sau provincie autonoma în Italia

Provincie în Danemarca, Finlanda, Olanda

District în Portugalia si Luxemburg

Judet/Comitat în Marea Britanie si Suedia.

Pentru a asigura stabilitatea clasificarii provizorii NUTS, Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regionala oficializeaza compozitia regiunilor NUTS II, prin precizarea judetelor care compun regiunile respective, conform tabelului 37:

Tabelul 37: Regiunile de Dezvoltare ale României si componenta lor 16516p1517q

Nr. Crt.

Regiunea Componenta/judete Sediul ADR

1 Nord Est Botosani, Suceava, Neamt, Iasi, Vaslui, Bacau

Piatra Neamt

2 Sud Est Vrancea, Galati, Bratila, Tulcea, Constanta. Buzau Braila3 Sud Muntenia Ialomita, Calarasi, Prahova, Dâmbovita,

Giurgiu,

Teleorman, Arges

Calarasi

4 Sud Vest Oltenia

Vâlcea, Olt, Dolj, Mehedinti, Gorj Craiova

5 Vest Hunedoara, Caras - Severin, Timis, Arad Timisoara6 Nord Vest Bihor, Cluj, Bistrita - Nasaud, Maramures,

Salaj, Satu -

Mare

Cluj Napoca

7 Centru Alba, Mures, Sibiu, Harghita, Covasna, Brasov

Alba Iulia

8 Bucuresti Ilfov mun. Bucuresti, Ilfov Bucuresti

Sursa: Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regionala

Astfel, regiunile din România includ minimum 4 si maximum 7 judete, un numar mare de comune, câteva orase si municipii, sectorul privat (companii producatoare si institutii din domeniul serviciilor), institute de cercetare si institute de educatie de nivel înalt, organizatii non-guvernamentale. În legatura cu numarul actual al regiunilor de dezvoltare în care este structurata tara, trebuie remarcat ca reprezinta cel mai înalt nivel de concentrare geografica a teritoriului realizat vreodata în România. Nu au mai existat în istoria României opt regiuni care sa grupeze aproape trei milioane de locuitori. Pentru scopul dezvoltarii regionale este foarte important ca regiunile de dezvoltare sa ramâna cît de mari posibil ca dimensiuni si populatie pentru a fi posibila realizarea unei economii de scala si actiuni sinergice, care sa le permita în viitor sa intre cu succes în competitia cu regiuni mari din Europa (landurile din Germania si regiunile din Franta).

Din 1998, cînd au fost create Regiunile de Dezvoltare, au avut loc o serie de schimbari în cadrul institutional creat pentru coordonarea activitatii acestor regiuni. Aceasta a constituit mai întâi responsabilitatea Agentiei Nationale pentru Dezvoltare Regionala. Personalul si atributiile acesteia au fost preluate de catre Ministerul Dezvoltarii si Prognozei. În urma remanierii guvernamentale din 2003, competentele de dezvoltare regionala ale Ministerului Dezvoltarii si Prognozei, care a fost desfiintat, au trecut la Ministerul Integrarii Europene, devenit prin HG 361/18.04.2007 Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintei.

Comisia Europeana considera ca structura organizationala a celor 8 regiuni de dezvoltare este compatibila cu regulile UE, iar România s-a angajat în cadrul Capitolului de Negocieri 21 ca va pastra aceasta structura în perioada de implementare 2007 - 2013, pentru a asigura o

implementare adecvata fondurilor structurale alocate dupa aderare[16]. Modificarea structurii curente reprezinta un proces complex, care necesita consultarea cu toti actorii implicati, inclusiv cu Comisia Europeana. Tabelul 38 prezinta sintetic principalele puncte tari si puncte slabe ale regiunilor de dezvoltare ale României:

Tabelul 38: Regiunile de dezvoltare ale României - puncte tari si puncte slabe

Puncte tari Puncte slabeResponsabilitati importante precum dezvoltarea socio-economica sau protectia mediului au început sa fie descentralizate la nivel regional

Faptul ca cele 8 regiuni nu au statut administrativ nu le permite sa fie reprezentate în organizatii internationale. În cadrul Comitetului Regiunilor sunt reprezentate doar judetele, si din acest motiv, observatorii sunt din cadrul Ministerului de Administratie si Interne si nu din institutii responsabile cu dezvoltarea regionala.

O serie de organisme publice sau private si-au înfiintat reprezentante la nivel regional: Camere de Comert regionale, birouri regionale SAPARD, birouri regionale de angajare, de mediu, agentii regionale pentru IMM-uri.

Aceasta structura nu are suport politic deplin.

Pregatirea Strategiilor Regionale pentru inovare reprezinta un pas pentru responsabilizarea regiunilor în acest domeniu.

Sursa: prelucrare proprie

În general, procesul de regionalizare este perceput la nivel regional/local ca fiind un proces artificial - regiunile nu s-au constituit în mod natural, stabilirea lor fiind rezultatul unor solutii impuse, dar necesare în context european. Desi este recunoscut faptul ca regionalizarea a produs efecte benefice în dezvoltarea regiunilor, rezultatele sunt dificil de cuantificat si putin vizibile. Procesul de regionalizare s-a facut "de sus în jos", fara consultarea comunitatilor si fara a se lua în considerare caracteristicile culturale, etnice si istorice. În discursul despre regionalizare, identitatea reprezinta un factor cheie. Sentimentul de apartenenta la un spatiu comun reprezinta fundamentarea pentru actiuni economice, politice, culturale si sociale, determinate de locuitorii acelui teritoriu. Totusi, acest sentiment este perceput diferit de personalul administrativ, în comparatie cu cetatenii - locuitori ai teritoriului respectiv, existând diferente si între identitatea institutionala si cea a locuitorilor unei regiuni, pentru ca uneori teritoriile divizate administrativ în regiuni nu se suprapun peste teritoriile definite prin alte criterii. Aceste diferente pot fi reconciliate printr-o politica de comunicare care sa promoveze unicitatea identitatii teritoriale, pornind de la originile istorice, patrimoniul cultural, dezvoltarea socio-economica, demarcate prin simboluri si monumente. Identitatea specific regionala apare ca o consecinta a interactiunii dintre factori subiectivi si obiectivi, fiecare regiuni având punctele ei forte si punctele slabe.

Problema identitatii a fost studiata de observatori si analisti politici, sociologi, lingvisti, istorici, geografi, etc., studiile elaborate fiind structurate pe aspecte precum: caracter temporal, relatia de opozitie traditie - modernism, distinctia între criterii obiective si subiective. Ultimul element este relevant atât pentru elaborarea unei definitii a identitatii regionale, dar si pentru elaborarea unei metodologii pentru crearea unei astfel de identitati. Memoria colectiva poate fi constitui un punct de start pentru reconstruirea unei identitati care nu corespunde istoriei si contine teme si elemente care pot mobiliza populatia. Pentru a compensa deficitul de puncte de reper comune si pentru a optimiza situatia prezenta si resursele au aparut scopuri comerciale, traditii inventate, etc. - care trebuie "sa vânda mai bine regiunea".

Christophe Charle[17] recomanda trei teme de analiza pentru a determina prezenta sau absenta constiintei regionale: fluxuri migratorii (fenomene de dezradacinare a populatiei, pierderea

interesului pentru cultura), stereotipuri (exprimarea temelor regionale prin modalitati paralele: teatru, cântec, etc.) si traditii culturale (inclusiv presa, sport).

Practic, procesul de regionalizare s-a concentrat doar pe pregatirea tarii pentru absorbtia fondurilor de pre-aderare si structurale. Totodata, procesul de regionalizare a avut ca scop initierea unui proces de descentralizare - considerat foarte necesar politicii de dezvoltare. Cel mai mare obstacol în acest sens a fost faptul ca nu exista un cadru legal care sa ofere o putere mai mare regiunilor.

Totusi, în ultimii ani, si pe baza promovarii programelor finantate din fonduri comunitare prin politica regionala, au început sa se dezvolte relatii inter-regionale care nu au la baza doar criteriul localizarii geografice apropiate. Într-o anumita regiune exista zone care au un ritm mai lent de dezvoltare, iar acest aspect nu presupune ca regiunea per ansamblu este mai putin eficienta.

Reprezentarea regionalizarii este cumva determinata si de istoria regionalizarii în România. Exista mai degraba o atitudine pozitiva decât negativa pentru perioada când tara era organizata în regiuni.

Un grad mai mare de descentralizare si o distribuire mai larga a responsabilitatilor de la nivel central privind coeziunea socio-economica înseamna, de fapt, o eficienta mai mare. Acesta este rolul principal al regiunilor: sa asigure o implementare eficienta a strategiilor si programelor de dezvoltare socio-economica în beneficiul întregii comunitati din acea regiune. Reforma economica devine posibila în cadrul unui parteneriat care permite actorilor locali si regionali sa aiba un rol fundamental în implementarea politicilor de dezvoltare.

Principalele probleme cu care se confrunta regiunile în procesul de elaborare de politici si stabilire de prioritati se refera la slaba capacitate de conducere, lipsa unei coordonari adecvate si sistematice, informatii limitate, insuficiente si disparate. Printre principalii factori - cauza pentru aceste probleme se numara si faptul ca rigiditatea regulilor blocheaza uneori initiativa, capacitatea de absorbtie este insuficient dezvoltata, cunoasterea conceptelor cu care se opereaza este limitata, descentralizarea institutionala nu este simultana cu cea financiara, sprijinul din partea nivelului administrativ central este de asemenea, limitat si nu este însotit de încrederea în descentralizare.

4.3.3 Cadrul institutional al politicii regionale

In perioada 1998 - 1999, pe baza Acordului de Asociere la Uniunea Europeana si a Programului National de Aderare la U.E., în România s-a creat si cu sprijinul Programului Phare, cadrul legal si structurile institutionale, la nivel central si regional, necesare implementarii unei politici de dezvoltare regionala.

Legea 151/1998 privind dezvoltarea regionala în România, înlocuita prin Legea nr. 315 din 2004 constituie cadrul legal si institutional pentru politica regionala, incluzând: definirea Regiunilor de Dezvoltare, a Consiliilor pentru Dezvoltare Regionala, a Agentiilor de Dezvoltare Regionala, precum si a responsabilitatilor organismelor nationale coordonatoare. Aceasta lege, care stabileste Regiunile de Dezvoltare ca fiind cadrul de implementare si evaluare a politicii de dezvoltare regionala, a fost inspirata în mare parte din modelul politicii de dezvoltare regionala a Regatului Unit[18], unde nu exista regiuni administrative.

Legea nr. 151/1998, înlocuita prin legea 315/2004, a fost elaborata si cu scopul de a integra finantarea de tip structural a UE în politica de dezvoltarea regionala a României.

Aceasta trebuia sa se realizeze prin Planul National de Dezvoltare Regionala, care, prin includerea celor 8 Planuri de Dezvoltare Regionala urma sa reprezinte cadrul financiar comprehensiv pentru PHARE, ISPA si SAPARD.

Acest obiectiv s-a dovedit prea ambitios, deoarece, pe de o parte, atât fondurile ISPA cât si SAPARD au fost planificate si programate prin strategii si programe nationale, iar Planurile Regionale au ramas de facto, doar cu programarea fondurilor PHARE CES, iar pe de alta parte, capacitatea de programare la nivel regional s-a dovedit a fi insuficienta pentru a realiza sarcina planificarii fondurilor PHARE CES. De aceea, aceasta sarcina a revenit documentelor anuale/multianuale de programare, construite pe baza Planurilor Nationale de Dezvoltare (2000-2002, 2002-2005, 2004-2006).

Politica de dezvoltare regionala în România a devenit parte componenta a procesului de aderare la Uniunea Europeana, constituind capitol de negocieri în procesul aderarii tarii noastre la UE - Capitolului 21 "Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale".

România a deschis negocierile la capitolul 21 în cadrul Conferintei de Aderare din 21 martie 2002 si a finalizat negocierile pentru acest capitol pe data de 23 septembrie 2004, dupa mai multe runde de negocieri.

Documentul de Pozitie Complementar pentru Capitolul 21 "Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale" stabileste cadrul institutional pentru implementarea acquis-ului comunitar aferent acestui capitol de negociere. În cadrul acestui capitol s-au confirmat fondurile pe care le va primi România dupa aderarea la UE, ca fonduri structurale si de coeziune. Pentru utilizarea acestor fonduri, a fost negociata o structura de implementare pe mai multe paliere, atât la nivel central, cât si local.

Legea nr. 315/2004 - legea fundamentala a dezvoltarii regionale în România, stabileste obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala în România:

diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltarii echilibrate, recuperarea accelerata a întârzierilor în domeniul economic si social a zonelor mai putin dezvoltate, ca urmare a unor conditii istorice, geografice, economice, sociale, politice, precum si preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre;

corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea initiativelor si prin valorificarea resurselor locale si regionale, în scopul dezvoltarii economico - sociale durabile si al dezvoltarii culturale a acestora;

stimularea cooperarii interregionale, interne si internationale, transfrontaliere, inclusiv în cadrul euroregiunilor, precum si participarea regiunilor de dezvoltare la structurile si organizatiile europene care promoveaza dezvoltarea economico-sociala si institutionala a acestora, în scopul realizarii unor proiecte de interes comun, în conformitate cu acordurile internationale la care România este parte.

Legea a stabilit organisme decizionale si executive atât la nivel regional cât si la nivel national.

Agentia de Dezvoltare Regionala (ADR) este constituita ca un organism nonguvernamental, nonprofit, de utilitate publica, cu personalitate juridica, care activeaza în domeniul dezvoltarii regionale. ADR elaboreaza strategiile si programele de dezvoltare regionala, iar dupa aprobarea lor de catre CDR si ulterior de CNDR, are rol de implementare a acestora. De asemenea, ADR-

urile transmit spre aprobarea CDR-urilor propuneri de proiecte, pe care dupa aprobare le monitorizeaza din punct de vedere tehnic. Ele pot actiona, de asemenea, si pentru atragerea de fonduri suplimentare la Fondul de Dezvoltare Regionala. Acest organism îsi creaza o retea, prin formarea a câte unui birou al acesteia în fiecare judet, cu exceptia judetului în care functioneaza ADR-ul. Desi ADR-urile sunt ONG-uri, acestea pot fi auditate deoarece utilizeaza fonduri publice. În prezent, ADR nu sunt organisme publice, desi au un mandat public. Pentru activitatea pe care o desfasoara, ele nu raspund în fata Parlamentului sau a Guvernului, ci numai în fata CDR-urilor, care nu au însa personalitate juridica. Agentia pentru dezvoltare regionala este desemnata ca Organism Intermediar[19] pentru Programul Operational Regional. Acest lucru este stipulat si în Documentul de Pozitie al Capitolului 21 din Aquis-ul comunitar destinat politicii regionale si fondurilor structurale. Tabelul 39 reprezinta o analiza puncte tari - puncte slabe a agentiilor de dezvoltare regionala din România:

Tabelul 39: Agentiile de dezvoltare regionala - puncte tari si puncte slabe

Puncte tari Puncte slabe

Au implementat un volum semnificativ de fonduri de pre-aderare (PHARE - componenta de coeziune economico-sociala) începând cu anul 1998, ceea ce reprezinta un exercitiu important pentru implementarea Fondurilor Structurale. Structurile si-au demonstrat stabilitatea în timp.

ADR-urile ar trebui sa aiba un rol mai activ în regiune si sa colaboreze mai bine atât cu autoritatile locale, nationale, cât si cu societatea civila.

Reprezinta structuri relevante pentru pregatirea planului regional de dezvoltare si pentru implementarea POR.

Fiecare ADR ar trebui sa-si stabileasca un set de indicatori (de natura cantitativa, calitativa) de performanta, pe care ulterior sa-i urmareasca

Au reprezentat primele programe descentralizate care permiteau finantarea unui numar mare de proiecte de investitii, din toata tara.

Promovarea activitatilor în exterior ar trebui intensificata, precum si cooperarea cu structuri europene similare (deschiderea unui birou la Bruxelles).

Unele sunt membre ale retelei EURADA. A fost înfiintata Asociatia ADR-urilor.

Unele agentii nu au o locatie adecvata si nici facilitati.


Mai mult, un studiu realizat în anul 2006 referitor la capacitatea de management si sistemele de control ale celor 8 Agentii de Dezvoltare Regionala a reliefat o serie de caracteristici ale acestor structuri, surprinse sintetic în tabelul de mai jos:

Tabelu 40: Principalele puncte tari si puncte slabe ale fiecarei Agentii de dezvoltare regionalaPuncte tari Puncte Slabe

1. Regiunea Nord Est

Au fost elaborate manuale de proceduri (prin exercitile EDIS).

Competente bine dezvoltate, atât pe baza de

Unele proceduri sunt prea complicate si necesita revizuiri si adaptate la particularitatile ADR-uluiNu exista o politica de recompensare a personalului bazata pe rezultate individualeManagementul de vârf este politizat

pregatire specializata, cât si pe baza de "learning by doing"

Personalul a acumulat experienta prin participarea la implementarea fondurilor nationale sau PHARE

Loc de munca considerat interesant, salariu competitiv pe piata locala de forta de munca

Exista parteneriate regionale, care functioneaza relativ bine

2. Regiunea Sud Est

În general, exista manuale de proceduri

Schimbarile structurii organizationale au la baza optimizarea alocarii responsabilitatilor pentru îmbunatatirea eficientei

Personalul considera aceste locuri de munca ca fiind atractive pe piata regionala a fortei de munca, atât din punct de vedere al activitatii cât si al perspectivelor (colaborare cu structurile UE, munca de echipa interesanta). Salariile sunt peste nivelul pietei

Directorul general întelege rolu structurii si are o imagine clara despre dezvoltarea structurii în continuare.

Management democratic, cu participarea nivelurilor inferioare

Nu toate procedurile sunt corespunzator elaborate si eficient implementateInstabilitate financiara (întârzierea platii salariilor), ceea ce conduce la instabilitatea personaluluiParteneriat regional limitatConditiile de munca sunt necorespunzatoare (este nevoie de mai mult spatiu, birouri mai mari).Consiliile judetene nu considera ca ADR-ul le promoveaza interesele si ca ar avea beneficii directe din aceasta colaborare (si în consecinta, nu efectueaza platile catre ADR)Nevoile viitoare sunt estimate într-o maniera non-analitica

3. Regiunea Sud Muntenia

Exista manuale de proceduri

Întâlniri ale nivelului de management se tin în fiecare luni, minutele acestor întâlniri fiind distribuite întregului personal

Procedurile nu sunt adaptate la specificul ADR-ului, unele sunt foarte complicateModificarile structurii organizationale nu sunt pe deplin justificate (pe baza dispozitiilor nivelului de management si nu pe baza analizei)Sistemul de recompensare a personalului nu functioneazaManagementul de vârf priveste dezvoltarea regionala si dezvoltarea organizatiei într-o maniera limitata. Managerii au experienta si cunostinte insuficiente pentru a-si îndeplini responsabilitatile.Multe locuri de munca vacante, deoarece piata de munca din Calarasi este subdezvoltata si nu permite selectarea personalului necesarADR-ul este finantat în principal de consiliile judetene (70%) si într-o masura mult mai mica din asistenta tehnica. În consecinta, influenta consiliilor

judetene asupra managementului de vârf este mai puternica decât în alte regiuni.Parteneriat regional limitat

4. Regiunea Sud Vest Oltenia

Au fost elaborate manuale de proceduri (prin exercitile EDIS). Procedurile sunt revizuite din punct de vedere al eficientei si simplificarii, daca se considera necesar.

Personal stabil (desi limitat ca numar, cea mai mare parte lucreaza aici de la înfiintarea ADR). Principalele motive: salariu motivant, imagine, alte beneficii (masina, telefon)

Personalul are experienta referitor la managementul de program, monitorizare si verificari "on the spot" ale proiectelor

Manualele de proceduri existente sunt percepute ca o solicitare pentru acreditare, si nu ca o valoare adaugata pentru organizatie. Procedurile nu sunt implementate corespunzator.Structura organizationala foarte ierarhizata. Dezvoltarea acestei structuri nu se bazeaza pe analiza activitatii viitoare sau a încarcarii cu sarcini.Dificultati majore cu privire la locatia structurii (spatiul pentru birouri), în pofida faptului ca organizatia este una relativ mica (aprox. 40 persoane).Dezvoltarea competentelor s-a facut în primul rând prin "learning by doing" si nu prin training specializat. Planul de pregatire este incomplet si ineficient.Fisa postului este perceputa ca fiind profilul celui care ocupa postul.Politica de recompensare a este depasita si conduce la inechitatiInformatia este considerata un secret (desi rolul ADR este sa comunice si sa informeze nivelul regional)Parteneriat regional limitat

5. Regiunea VestADR-ul are un rol important la nivel regional, bazat pe experienta si pregatire. ADR-ul promoveaza cultura parteneriatului si are o imagine pozitiva în fata partenerilor rgionali (prima regiune care a elaborat o strategie regionala de inovare)Managementul are o atitudine proactiva si o viziune care inspira si personalul (dorinta de perfectionare, disponibilitate de a participa în proiecte internationale)Personal tânar, bine instruit si motivat. Posibilitati de training.Personalul considera aceste locuri de munca ca fiind atractive pe piata regionala a fortei de munca, atât din punct de vedere al activitatii cât si a perspectivelor. Salariile sunt peste nivelul pietei (exista o grila salariala progresiva). Exista spirit de echipa.

Manualele de proceduri interne sunt elaborate corespunzator (prin exercitiul EDIS)

Structura organizationala este adaptata activitatilor curente

Dificultati întâmpinate din cauza noutatii activitatii si a functiilorNu toate proiectele de asistenta tehnica sau twinning sunt adaptate nevoilor organizatieiNu toate procedurile corespund nevoilor, unele necesita revizuire

6. Regiunea Nord Vest

Valorile si misiunea organizatiei sunt dezvoltate si cunoscute pentru personal

Atât managementul cât si personalul au cea mai buna experienta referitor la managementul de program (PHARE sau

Managementul de vârf sustine într-o maniera limitata dezvoltarea organizatieiStructura organizationala nu este adaptata activitatilor curenteExista o instabilitate a personalului, în special a celui cu experienta (managementul de nivel mediu), care considera ca nu sunt suficient de motivatiPentru dezvoltarea managementului nu sunt alocate suficiente resurse

programe nationale)

Exista o politica de recompensare a personalului (motivarea acestuia)

Exista un buget pentru pregatire (11% din bugetul total)

Exista un manual de proceduri elaborat corespunzator pentru EDIS

Exista 120 de parteneri pentru planificare regionala si grupuri de lucru care functioneaza pe domenii

7. Regiunea Centru

ADR-ul se bucura de o perceptie/imagine buna si în regiune

ADR-ul este perceput de anagajati ca un loc de munca bun (locatie buna, birouri spatioase, munca interesanta, provocatoare, competitiva)

Au fost create parteneriate regionale

Exista proceduri interne elaborate pentru EDIS

Procesul de luare a deciziei în cadrul ADR este foarte centralizat si formalizat

Exista dificultati în recrutarea personalului pentru functii specifice, din cauza lipsei de profesii specifice pe piata muncii (ingineri constructii civile)

Nu toate parteneriatele regionale functioneaza bine

Procedurile interne sunt ineficiente si complexe, nefiind foarte practice.

Conceptul de "Fisa postului" nu este corect înteles (este asimilat CV-ului)

8. Regiunea Bucuresti Ilfov

Managementul de vârf are o atitudine pozitiva si detine expertiza

Exista câteva parteneriate regionale

O parte din procedurile necesare sunt elaborate

Rezultatele activitatilor desfasurate de acest ADR sunt satisfacatoare în totalitateDesi acest ADR este o structura mica în comparatie cu alte regiuni, spatiul disponibil pentru birouri este insuficient. Acest factor împiedica dezvoltarea ADR-ului în termeni de resurse umane. Tot din acest motiv nu exista nicio Strategie de Resurse UmaneO parte din proceduri fie nu sunt elaborate, fie nu sunt implementate (din cauza lipsei de personal)

Sursa: prelucrare dupa Assessment of the Management and Control System of the 8 Regional Development Agencies and the Directorate General for Regional Policies within the Ministry of European Integration", PriceWaterHouseCoopers, Romania, 2006Consiliul de Dezvoltare Regionala (CDR), creat la nivelul fiecareia din cele 8 Regiuni de Dezvoltare, reprezinta structuri parteneriale extinse care sprijina si coordoneaza, la nivel regional, procesul de elaborare, administrare si implementare a politicii de coeziune economica si sociala, avînd rol deliberativ. CDR este alcatuit din presedintii Consiliilor Judetene si cîte un reprezentant al Consiliilor locale municipale, orasenesti, comunale ale fiecarui judet component al Regiunii. Spre deosebire de Comitetele Consultative Judetene, în CDR nu sunt reprezentanti ai Guvernului Central, acestia putând însa participa ca observatori. CDR-urile au rolul, stabilit prin lege, de a lua decizii strategice privind programarea si implementarea politicii regionale în regiunile pe care le reprezinta. De asemenea, au si rolul de a monitoriza utilizarea eficienta si corecta a fondurilor, de a aloca resurse din

Fondul National de Dezvoltare Regionala[20] (FNDR), si de a coordona activitatea Agentiilor de Dezvoltare Regionala. Toate aceste sarcini sunt corelate cu sarcinile CNDR si a sub-comitetelor de monitorizare sectoriale, coordonate de Ministerul Integrarii Europene/actualul Minister al Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor. CDR are un rol important în implementarea Programului PHARE - componenta economico-sociala, prin:

Aprobarea obiectivelor si prioritatilor specifice regiunii în vederea asigurarii concentrarii fondurilor PHARE.

Aprobarea listei de proiecte.

Tabelul prezentat mai jos - tabelul 41, prezinta o abordare puncte tari - puncte slabe pentru Consiliile de Dezvoltare Regionala:

Puncte tari Puncte slabePrima forma de structura descentralizata la nivel regional. Este un important forum de dezbatere referitor la dezvoltarea regiunii si aprobarea planului regional de dezvoltare.

CDR ar trebui sa-si îndeplineasca mai bine rolul si responsabilitatile de a concepe si implementa o politica regionala reala (în general, sunt sustinute interesele judetelor si nu interesele regiunii în ansamblu).

Principii corecte/bune de constituirePrevederi legale clare si bine formulate

Mod de functionare deficitar.Desi din punct de vedere legal reprezinta o regiune - care nu este o structura administrativa si care poate fi caracterizata ca o uniune bazata pe interes judetean/local, nu exista un atasament al CDR-ului la regiune, per ansamblu.

A reprezentat un exercitiu util pentru autoritatile locale (judetene) din punct de vedere al cooperarii

Având în vedere faptul ca factorii politici sunt alesi pentru rezultatele la nivelul judetului, relatiile dintre

si realizarii unor obiective de investitii cu impact care depasea granitele judetelor. Dupa aproape 10 de functionare, a creat o oarecare coeziune între membri.

acestia în cadrul CDR-ului au functionat pe baza de "întelegere", în urma careia se agreau proiectele prioritare la nivel de judet, propuse si sustinute de acestia.


Constituirea Agentiilor de Dezvoltare Regionala si a Consiliilor de Dezvoltare Regionala a reprezentat un prim pas în implicarea actorilor locali în acest proces de creare de politici si de descentralizare decizionala a dimensiunii regionale a dezvoltarii. Astfel, politica de dezvoltare regionala devine o componenta critica a autonomiei locale.

Contributia CDR si ADR la dezvoltarea politicii regionale poate fi îmbunatatita prin rolul lor în impulsionarea cooperarii între autoritatile locale. Este de asteptat ca ADR-urile sa actioneze ca un fel de "consortii de judete pentru realizarea unui interes comun". Pâna acum, numarul si scopul initiativelor cu impact regional clar propuse, care sa fie sprijinite de mai multe judete ale regiunii a fost extrem de limitat (singurele proiecte regionale s-au referit la aeroporturi). În majoritatea cazurilor CDR/ADR au actionat la nivel regional ca organisme de promovare a initiativelor formulate independent de diferite judete si municipalitati. Aceasta, adaugata la lipsa unei conceptii strategice asupra dezvoltarii regiunilor, au avut drept efect o eficienta scazuta a proiectelor[21].

În scopul realizarii obiectivelor politicii nationale de dezvoltare regionala a fost creat, în anul 1998, Consiliul National de Dezvoltare Regionala (CNDR), care functioneaza pe baza unui regulament propriu de functionare si organizare. Acest organism este o structura nationala de tip partenerialcu rol deliberativ, neavând personalitate juridica. Rolul sau este de a aproba Strategia Nationala de Dezvoltare Regionala, prioritatile de finantare prin Fondul National de Dezvoltare Regionala, criteriile de eligibilitate si de selectie pentru proiectele eligibile în cadrul acestui fond, precum si utilizarea fondurilor alocate României de catre Comisia Europeana prin instrumentele de pre-aderare (PHARE - componenta socio-economica). Este alcatuit din reprezentanti ai Guvernului desemnati prin Decizie guvernamentala si din presedintii si vicepresedintii CDR, la paritate. Presedintele CNDR este Ministrul Integrarii Europene / actualul Minister al Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor[22]. Tabelul 42 reprezinta o analiza puncte tari - puncte slabe a Consiliului National de Dezvoltare Regionala din România:

Tabelul 42: Consiliul National de Dezvoltare Regionala - puncte tari si puncte slabe

Puncte tari Puncte slabe

Este singurul forum stabilit prin lege, care reuneste reprezentantii autoritatilor locale cu institutiile administratiei centrale în scopul de a aproba împreuna politica de dezvoltare, programe, proiecte.

CNDR ar trebui sa-si îndeplineasca mai bine rolul si responsabilitatile de "forum unic pentru discutii între organisme locale si centrale" si sa urmareasca dezvoltarea si implementarea unei politici regionalereale.

Secretariatul CNDR ar trebui sa sprijine continuu membrii acestui forum, prin activitati de pregatire (training) si informare.


Organul cu rol executiv al CNDR, precum si coordonator al politicilor regionale si negociator în relatia cu Comisia Europeana a UE, este Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor (MDLPL). Initial, în conditiile legii 151/1998 pentru dezvoltare regionala, Primul Ministru era presedintele CNDR - reprezentare care asigura un angajament mai puternic la un nivel mai înalt. Din 1998, institutiile centrale responsabile cu dezvoltarea si implementarea politicii regionale în România au suportat mai multe transformari: Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala, sub coordonarea Primului Ministru, Ministerul Dezvoltarii si Prognozei, Ministerul Integrarii Europene si Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor, care, ca structura poate fi carcaterizata atât prin puncte tari cât si prin puncte slabe, conform tabelului 43.

Tabelul 43: Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor - puncte tari si puncte slabe

Puncte tari Puncte slabeAceasta structura a avut sarcina de a administra fonduri consistente din 1998, atât din fonduri comunitare, cât si din bugetul national. Astfel, aceasta structura este une dintre cele mai experimentate structuri din România în ceea ce priveste managementul fondurilor comunitare.

Este necesar mai mult sprijin politic pentru implementare politicii regionale si pentru birourile regionale Cooperare Transfrontaliera si Agentiile de Dezvoltare Regionala.

A acumulat experienta nu numai în implementare, dar si în programare. Este prima structura care a lucrat direct cu autoritatile centrale, regionale si locale pentru implementarea politicii si programelor UE.

Este necesara întarirea cooperarii între nivelul central si regional, o comunicare mai buna cu ADR-urile, întâlniri periodice la nivel înalt si vizite pe teren.

În general, exista comunicare în structura si functioneaza corespunzator.

Comunicarea cu unele ADR este dificila uneori. Relatia cu ADR-urile ar trebui sa fie una de parteneriat si nu de subordonare

Una dintre cele mai bine pregatite Agentii de Implementare pentru EDIS. Exista proceduri, separarea functiilor, functia de supervizare, strategii de control. Exista proceduri si planuri comprehensive de pregatire a personalului (training).

Unele practici necesita îmbunatatiri (identificarea nevoilor de training, managementul activitatilor zilnice, etc.). dezvoltarea spiritului de echipa trebuie inclusa în planurile de pregatire.

Conducerea structurii are o viziune strategica clara. Practicile de management corespund solicitarilor specifice unei institutii din administratia publica centrala, cu ierarhii clare si formalism. Managerii sunt deschisi sa se perfectioneze si sa-si dezvolte competentele.

Conducerea structurii nu are suficient timp pentru a-si îndeplini toate responsabilitatile de control si supervizare

Cresterea salariala de 75% pentru personalul implicat în gestionarea asistentei financiare comunitare a produs stabilitate si un puternic efect de motivare

Conditii de munca relativ dificile din cauza lipsei de spatiu pentru birouri si a aglomerarii. Resurse fizice insuficiente.

Sursa: prelucrare dupa "Assessment of the Management and Control System of the 8 Regional Development Agencies and the Directorate General for Regional Policies within the Ministry of European Integration", PriceWaterHouseCoopers, Romania, 2006

Conform Ordonantei de Urgenta nr. 75/2001 privind functionarea Institutului National de Statistica au fost create si 8 directii generale pentru statistica regionala, care, alaturi de cele 34 de directii judetene de statistica, au ca scop dezvoltarea statisticii regionale.

În concluzie, în perioada de pre-aderare, cadrul institutional pentru politica regionala din România a suportat numeroase transformari[23]. Instabilitatea structurilor, în special la nivel national, a cauzat întârzieri semnificative în procesul de pregatire a României pentru a deveni stat membru UE, aceasta situatie fiind deseori criticata în rapoartele de tara elaborate de Comisia Europeana

4.4 Particularitatile procesului de finantare prin fonduri de preaderare în România

PHARE, ISPA si SAPARD, fac parte integranta dintr-o abordare mai ampla a pregatirii pentru aderare. Foaia de Parcurs[24] si Parteneriatul de Aderare reprezinta cadrul general de actiune a fiecarui stat candidat, stabilind prioritatile generale pe care statul respectiv trebuie sa le aiba în vedere în pregatirea pentru aderare, precum si resursele disponibile aferente. Foaia de parcurs pentru România se concentreaza în egala masura asupra capacitatilor administrative si judiciare, reformei economice si capitolelor de negociere. Bazat pe evaluarile din rapoartele anuale, Parteneriatele de Aderare stabilesc o serie de prioritati generale pe termen scurt si mediu.

Programarea fondurilor de pre-aderare este procesul prin care se decide volumul si distributia resurselor financiare, (pe sector/program/proiect), precum si modul optim de utilizare astfel încât sa contribuie la pregatirea României pentru aderarea la Uniunea Europeana. Volumul asistentei de pre-aderare pentru perioada 2000 - 2006 este prezentat în tabelul 44:

Tabelul 44: Asistenta financiara de pre-aderare 2000 - 2006

Total UE România[25]Asistenta de pre-aderare 21.840 mil. euro 3.637

PHARE 10.920 1.539ISPA 7.280 1.026

SAPARD 3.640 1.072

Sursa: Foaia de parcurs pentru România adoptata la Consiliul European de la Copenhaga, 12-13 decembrie 2002

4.4.1 Programul PHARE[26]

PHARE este cel mai vechi din cele trei instrumente financiare si are cea mai mare alocare financiara, fiind si cel mai divers, incluzând asistenta tehnica pentru constructie institutionala si schimburi în cele mai diverse domenii, proiecte transfrontaliere, dar si componenta "Coeziune Economica si Sociala", care anticipeaza Programele Sectoriale Operationale (POS) si pe cel Regional (POR) care încep sa fie implementate din anul 2007.

Începând cu ianuarie 1990, România a intrat în circuitul asistentei acordate de tarile membre, ca urmare a schimbarilor politice radicale care au avut loc la sfârsitul anului 1989.

Acordul cadru între Comisia Europeana si Guvernul României, ca beneficiar, semnat la 12 martie 1991, stabileste cadrul legal, administrativ si tehnic pentru implementarea unor masuri în domeniul cooperarii tehnice, financiare si al altor forme de cooperare.

Uniunea Europeana a alocat României prin programul Phare aproximativ 1,7 miliarde Euro, perioada 1991-2001. Coeficientul de absorbtie a asistentei nerambursabile calculat pentru perioada 1991 - 1998 a fost de 98,5% pozitionând România în primele trei state asociate cu cel mai mare coeficient de absorbtie.Perioada 1990 - 1997 denumita si "finantare la cerere" a fost caracterizata printr-o abordare "directa", în sensul ca proiectele erau stabilite în general de catre guvern, aprobate si ulterior finantate de Comisia Europeana. Valoarea alocarii de asistenta financiara nerambursabila prin programul PHARE a fost de 778 mil. Euro, la care se adauga sumele alocate pentru programele comunitare, cooperare transfrontaliera si alte programe dedicate unor sectoare aparte (programe orizontale si multi-beneficiar), rezultând un buget total de peste 812 mil. Euro.Perioada 1998 - 2003, denumita si "finantare pentru aderare", se bazeaza pe programe clar stabilite de catre autoritatile române si Comisia Europeana, repsectiv Parteneriatul pentru Aderare, Programul National de aderare a României la UE, care acopera domeniile în care se preia legislatia europeana, precum si modul în care se vor dezvolta institutiile la nivel central sau local, pentru a functiona la nivelul celor din statele membre.

Începând cu anul 1998, în urma prezentarii de catre Comisia Europeana a Strategiei Întarite de Preaderare, în baza careia a devenit posibila acordarea unui sprijin din partea UE mai bine focalizat, asistenta financiara nerambursabila comunitara are drept obiectiv general sprijinirea României în procesul de pregatire pentru aderare. Astfel, sprijinul PHARE în România este alocat în proportie de 70% pentru investitii si de 30% pentru constructie institutionala. Prin "constructie institutionala" se întelege procesul de sprijinire a tarilor candidate pentru a-si dezvolta structurile, strategiile, resursele umane si managementul necesare dobândirii capacitatii de a pune în aplicare o legislatie armonizata cu cea a statelor membre ale Uniunii Europene.

Programul Phare furnizeaza sprijin pentru îndeplinirea cerintelor primului criteriu de la Copenhaga, anume stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, statul de drept, respectarea drepturilor omului si protectia minoritatilor.

Programe de asistenta nerambursabila PHARE acordata României de catre UE în perioada 1997 - 2003

PHARE 1997 - alocare 100 mil. Euro, dirijate cu prioritate catre domeniile: învatamânt, cultura statistica, agricultura, sistemul judiciar, administratia publica, dezvoltarea regionala, IMM-uri, sanatate, impozitare.

PHARE 1998 - alocare 158 mil. Euro, distribuite astfel: PHARE national 117 mil. Euro, Pre-ins Facility 16 mil. Euro, Large Scale Infrastructure Facility 25 mil. Euro.

Domeniile pentru care s-au acordat aceste sume: întarirea democratiei si a protectiei drepturilor omului, reforma administratiei publice, sistemul vamal, finante, securizarea frontierelor, agricultura, protectia mediului, coeziunea economica si sociala.

PHARE 1999 - programul RICOP prevede acordarea de asistenta financiara nerambursabila de 100 mil. Euro în vederea atenuarii efectelor sociale ale restructurarii si se afla în strânsa legatura cu implementarea acordurilor negociate cu Banca Mondiala si Fondul Monetar International. Programul PHARE National 1999, partea a doua, în valoare de 55,2 mil. Euro, are ca obiective: întarirea dmocratiei, statului de drept si a drepturilor omului prin acordare de asistenta în domeniul juridic si îmbunatatirea performantelor în privinta serviciilor de protectie a copilului, pregatirea pentru integrarea pe piata interna unica a UE. Large Scale Infrastructure Facility finanteaza proiecte în domeniul protectiei mediului si energiei, în valoare de 14,3 mil. Euro. Facilitatea de recuperare (Pre-ins) 1999 prevede o finantare în valoare de 21 mil. Euro pentru proiecte în domeniul transporturilor, energiei si luptei împotriva coruptiei. Programul de Cooperare Transfrontaliera 1999, aplicat în zonele de frontiera cu Bulgaria si Ungaria, are un buget de aproximativ 10 mil. Euro (5 mil. Euro pentru fiecare frontiera) si este axat pe urmatoarele domenii: transporturi, energie, protectia mediului si dezvoltare regionala.

PHARE 2000 - anvelopa financiara de 255,8 mil. Euro, alocata pe urmatoarele componente: PHARE National 215,2 mil. Euro (Criterii politice: 13 mil. Euro; Criterii economice: 40,9 mil. Euro; Îndeplinirea obligatiilor ce decurg din preluarea acquis-ului comunitar: 73,1 mil. Euro; Coeziune economica si sociala: 88 mil. euro);

Cooperare Transfrontaliera 13 mil. Euro (România - Ungaria si România - Bulgaria); Programe Comunitare 27,6 mil. Euro.

În conformitate cu cerintele Comisiei Europene, în iulie 2000 a început procesul de monitorizare si evaluare a programelor Phare. Monitorizarea implementarii programelor Phare se realizeaza prin Subcomitetele Sectoriale de Monitorizare si prin Comitetul Mixt de Monitorizare, al caror mandat a fost precizat de catre Comisia Europeana.

PHARE 2001 - alocare de 286,69 mil. Euro. PHARE National 241 mil. Euro (orientate astfel: criterii politice, criterii economice, îndeplinirea obligatiilor ce decurg din transpunerea acquis-ului comunitar, coeziune economica si sociala). Programe Comunitare 20 mil. Euro. Programe de Cooperare Transfrontaliera 13 mil euro.

Din bugetul PHARE 2002, România a beneficiat de o alocare totala de 279 mil. Euro, distribuita astfel: 265,5 mil. Euro pentru Programul PHARE National (criterii politice, criterii economice, îndeplinirea obligatiilor ce decurg din transpunerea acquis-ului comunitar, întarirea capacitatii administrative, coeziune economica si sociala), 13 mil. Euro pentru programele de cooperare transfrontaliera cu Ungaria si Bulgaria si 0,5 mil. Euro pentru Programul PHARE Orizontal pentru Securitate Nucleara.

Având în vedere prioritatile Parteneriatului de Aderare legate de consolidarea capacitatii judiciare si administrative, începând cu anul 2002, sunt elaborate planuri de actiune în cadrul procesului de negociere dintre Comisia Europeana si fiecare stat candidat. Acestea identifica etapele necesare atingerii unui nivel corespunzator a capacitatii judiciare si administrative pâna la momentul aderarii si stabilesc masuri clare pentru realizarea acestui obiectiv.

Fondurile alocate României din bugetul Comunitatii pentru anul 2003 însumeaza 284,5 mil. Euro, din care: 265,5 mil. Euro pentru Programul PHARE National (criterii politice, criterii economice, îndeplinirea obligatiilor ce decurg din transpunerea acquis-ului comunitar, întarirea capacitatii administrative, coeziune economica si sociala), 11 mil. Euro destinate celor doua programe de cooperare transfrontaliera cu Ungaria si Bulgaria, 6,65 mil. Euro pentru Initiativa pentru Frontiera Externa, 2,885 mil. Euro pentru Programul PHARE Orizontal pentru Securitate Nucleara.

Pentru perioada 2004 - 2006, alocarea fondurilor PHARE are un caracter strategic pronuntat, avându-se în vedere sectoarele cheie pentru finalizare pregatirilor de aderare. Pe baza prioritatilor identificate în Roadmap, s-au elaborat strategii sectoriale si un program multi-anual[27] 2004 - 2006, care a definit cadrul de finantare a unor proiecte specifice care sunt aprobate anual.

Pentru a avea o abordare strategica, Comisia Europeana promoveaza fise de proiect sectoriale sau sub-sectoriale în defavoarea actiunilor punctuale, în acest fel asigurându-se sinergia, coerenta, coordonarea si secventialitatea actiunilor propuse. Principalele criterii de selectie vizeaza claritatea în stabilirea obiectivelor, facilitatea implementarii, monitorizarii si evaluarii.

Domeniile prioritare care beneficiaza de finantare PHARE pe baza programarii multianuale vizeaza: minoritatile, reforma administratiei publice, finantele publice, agricultura, protectia mediului, coeziune economica si sociala, managementul frontierelor si justitia.

Concomitent cu aceasta schimbare de abordare, Uniunea Europeana a aprobat si o crestere semnificativa a bugetului PHARE destinat României, care însumeaza pentru perioada 2004 - 2006 aproximativ 1,4 mld. euro.

Prin Programul PHARE National 2004, România a primit 405,3 mil. Euro, repartizate în cadrul a 6 subprograme. Phare Cooperare Transfrontaliera este constituit din urmatoarele 5 componente: România - Ungaria (5 mil. euro), România - Bulgaria (8 mil. euro), România Moldova (5 mil. euro), România - Ucraina (6 mil. euro), România - Serbia si Muntenegru (4 mil. euro). Programul PHARE Orizontal pentru Securitate Nucleara finanteaza proiecte în valoare de 2 mil. Euro.

Prin Programul PHARE - componenta National, Comisia Europeana a aprobat României suma de 396,9 mil. Euro.

Informatii suplimentare referitoare la implementarea Programului PHARE în România sunt prezentate în anexa VI. 2.

Managementului Programului PHARE în România[28]

Programarea

Procesul de programare a fondurilor PHARE s-a derulat anual între Comisia Europeana prin Directia Generala pentru Extindere si Guvernul României, prin Ministerul Economiei si Finantelor care îndeplineste atributiile Coordonatorului National al Asistentei.

Programarea are la baza mai multe documente strategice: Parteneriatul pentru Aderare (PA), Programul National pentru Adoptarea Acquis-ului Comunitar (PNAA), Planul National de Dezvoltare (PND) si Foaia de Parcurs pentru România si Bulgaria (vezi anexa VI. 1).

Pe baza acestor documente, au loc consultari între Comisie si Guvernul României pentru stabilirea listei de proiecte care vor fi finantate din bugetul alocat fiecarui an. Dupa ce partile ajung la un acord, Comisia Europeana elaboreaza Propunerea Financiara, cuprinzând lista proiectelor si detalii despre acestea. Propunerea este supusa aprobarii Comitetului de Management al Programului PHARE, format din reprezentanti ai statelor membre ai Uniunii.

Dupa obtinerea opiniei favorabile din partea Comitetului, Comisia Europeana emite Decizia de Finantare si se semneaza un Memorandum de Finantare (MF) între Comisie si Guvernul României, acesta reprezentând baza legala pentru aplicarea programului. Din momentul semnarii MF, poate sa înceapa elaborarea programelor. Concomitent, are loc elaborarea fiselor de proiect, documente în care este detaliat modul de punere în aplicare a proiectelor.

Implementarea

Programele de pre-aderare au fost gestionate în sistem descentralizat ex-ante: Decentralised Implementation System (DIS) si a Ghidului pentru Phare, ISPA si SAPARD (PRAG - Practical Guide for Phare, ISPA & SAPARD).

În esenta, sistemul implica transferul responsabilitatii administrarii programului (licitatii, contractari si plati) autoritatilor din România, dar sub supravegherea Comisiei Europene, prin Delegatia sa din Bucuresti. Desi autoritatile românesti sunt responsabile pentru procesele de licitatie si contractare, Comisia Europeana verifica utilizarea corecta a fondurilor.

În vederea pregatirii pentru absorbtia Fondurilor Structurale (care sunt gestionate descentralizat,) si pentru a facilita implementarea proiectelor dupa aderare, statele cu statut de stat candidat pentru aderarea la UE trebuie sa adopte Sistemul Extins de Implementare Descentralizata (EDIS).

Conditiile de trecere la EDIS si Foaia de Parcurs EDIS sunt trimise statelor candidate de catre Comisia Europeana, stabilind în acest fel etapele procedurale care conduc la Decizia Comisiei cu privire la adoptarea sistemului EDIS. Pentru a sprijini adoptarea EDIS, Comisia pune la dispozitia statelor candidate, resurse financiare suplimentare.

Structuri cheie:

1. Administrarea programului PHARE în cadrul Comisiei Europene: Unitatea România din cadrul Directoratului A al Directiei Generale Extindere (Unitatea PHARE), Oficiul de Cooperare EuropeAid din cadrul Comisiei Europene si Delegatia Comisiei Europene în România.

Unitatea România asigura coordonarea exercitiului de programare, prezideaza Comitetul Mixt de Monitorizare PHARE si este consultata asupra aspectelor importante privind punerea în aplicare a programelor.

Oficiul de Cooperare EuropeAid are responsabilitatea generala de punere în aplicare a ansamblului instrumentelor de ajutor extern ale Comisiei Europene, finantate din bugetul Uniunii Europene. De asemenea, acest oficiu are rolul de a publica toate documentele legate de punerea în aplicare a programelor, asigurând astfel transparenta[29] procesului de licitatie. EuropeAid a coordonat si procesul de elaborare a Ghidului Practic (PRAG) si de revizuire a acestuia.

Delegatia Comisiei Europene este responsabila cu monitorizarea modului în care programele sunt aplicate. Monitorizarea este de doua tipuri: tehnica (întâlniri lunare cu institutiile beneficiare, participarea ca observatori în comitetele de coordonare, vizite pe teren, participarea la diferite activitati din cadrul proiectelor, participarea la comitetele de monitorizare a programelor) si financiara (controlul preventiv ex-ante al tuturor operatiunilor financiare: licitatii, contracte, plati).

2. Administrarea programului PHARE în cadrul Guvernului României: Fondul National (FN), Autoritatile de Implementare, Agentiile de Implementare (Autoritatile de contractare)

Fondul National administreaza fondurile comunitare alocate României. Înfiintat în cadrul Ministerului Economiei si Finantelor, sub coordonarea Responsabilului National cu Autorizarea

Finantarii, FN are rolul de a contribui la cresterea transparentei utilizarii fondurilor si de evita dispersarea fondurilor.

Autoritatile de Implementare (ministere/agentii guvernamentale) conduse de un Responsabil de program (Senior Programme Officer), raspund de partea tehnica a aplicarii programului, inclusiv monitorizarea implementarii proiectelor si planificarea asistentei.

Agentiile de implementare sunt responsabile cu organizarea licitatiilor, încheierea contractelor si executarea platilor pentru fiecare proiect. Pentru cea mai mare parte a proiectelor, agentia de implementare este Oficiul[30] de Plati si Contractare PHARE, care este responsabil cu:

Apectele procedurale si administrative privind bugetul proiectelor

Organizarea si supervizarea licitatiilor

Încheierea si administrarea contractelor

Executarea platilor

Raportarea financiara legata de achizitionarea de servicii, bunuri si lucrari în cadrul programelor PHARE.

OPCP executa managementul financiar si administrativ al proiectelor, respectând regulile, reglementarile si procedurile de achizitii descrise în Manualul Sistemului de Implementare Descentralizata si PRAG.

Pentru programele de coeziune economica si sociala (cu exceptia proiectelor de twinning), Agentia de Implementare este Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintei, care are în acest domeniu aceleasi functii ca si OPCP.

3. Actori cheie: Coordonatorul National al Asistentei, Responsabilul National cu Autorizarea Finantarii, Comitetul Mixt de Monitorizare

Coordonatorul National al Asistentei este responsabil cu asigurarea unei legaturi strânse între procesul de aderare si utilizarea fondurilor PHARE. Acesta raspunde de programarea fondurilor PHARE, de la pregatire pâna la semnarea Memorandumurilor de finantare anuale, în colaborare cu Responsabilului National cu Autorizarea Finantarii PHARE, ministerele beneficire si în consultare cu Comisia Europeana.

Responsabilului National cu Autorizarea Finantarii coordoneaza Fondul National si are responsabilitatea de a administra din punct de vedere financiar fondurile PHARE. El îi numeste, în consultare cu Coordonatorul National al Asistentei, pe Responsabilii cu Autorizarea Programului, care conduc fiecare agentie de implementare. Responsabilul cu Autorizarea Programului are sarcina de a administra financiar programul care este implementat de catre Agentiile de Implementare.

Comitetul Mixt de Monitorizare este format din Coordonatorul National al Asistentei, Responsabilul National cu Autorizarea Finantarii si reprezentanti ai Comisiei Europene. Acest comitet se întâlneste o data pe an si analizeaza stadiul implementarii programelor, în sensul îndeplinirii conditiilor aderarii si recomanda schimbari de prioritati sau realocare de fonduri PHARE pentru a asigura îndeplinirea acestor conditii. Activitatea comitetului este sprijinita de sub-comitete sectoriale de montorizare, care monitorizeaza în detaliu progresele înregistrate de proiectele din sectorul respectiv. Aceste sub-comitete se organizeaza semestrial si raporteaza problemele cu caracter orizontal identificate în implementarea programelor.

Gestionarea

Implementarea programelor Phare îmbraca doua aspecte:

implementarea tehnica, ce se realizeaza la nivelul institutiilor centrale ale administratiei (ministere, agentii) care sunt desemnate prin Memorandumurile de Finantare ca Autoritati de Implementare, prin intermediul Unitatilor de Implementare a Proiectelor, ale caror atributii sunt stabilite prin HG nr.869/2002.

implementarea financiara, care se realizeaza prin intermediul Agentiilor de Implementare

Memorandumurile de Finantare Phare prevad o perioada de implementare a proiectelor de trei ani: în primii doi ani fondurile alocate trebuie contractate, în caz de necontractare fondurile putând fi pierdute, iar cel de-al treilea an este destinat efectuarii platilor, sumele contractate dar neplatite în interiorul perioadei prevazute de Memorandumul de Finantare putând fi de asemenea pierdute.

Concomitent cu montorizarea programelor, pe parcursul derularii proiectelor, se desfasoara evaluarea intermediara, pe baza rapoartelor de monitorizare semestriale întocmite de autoritatile de implementare, a analizei semestriale a programelor si proiectelor ce se desfasoara în cadrul reuniunilor sub-comitetelor sectoriale de monitorizare si a discutiilor cu institutiile implicate în implementarea programelor/proiectelor PHARE. Concluziile si recomandarile rezultate în urma acestei evaluari au ca scop îmbunatatirea modului în care se pun în aplicare proiectele respective.

Facilitatea de Tranzitie

În conformitate cu Tratatul de Aderare a Bulgariei si României la Uniunea Europeana, încheiat în data de 31 Martie 2005, în primul an de la aderare, Uniunea Europeana continua asistenta financiara acordata celor doua noi state membre prin programul "Facilitatea de Tranzitie" (Articolul 31, Partea a patra - Dispozitii Temporare, Titlul III - Dispozitii Financiare). Acest Program va sprijini implementarea activitatilor de constructie institutionala pe aceleasi principii valabile pentru Programul Phare. Suma destinata României si Bulgariei este de 82 MEuro. Din acest total se estimeaza ca României îi va fi alocata suma de aproximativ 52.1 MEuro.

Pentru a asigura continuitatea, stabilitatea si simplitatea procesului de programare si implementare, Programul Facilitatea de Tranzitie se constituie ca o continuare a Programului Phare ca sprijin financiar nerambursabil acordat României în eforturile sale de finalizare a

masurilor necesare aderarii. Astfel, structurile si procedurile stabilite pentru pregatirea si implementarea programelor Phare vor fi aceleasi si pentru programarea, respectiv implementarea Programului Facilitatea de Tranzitie.

Responsabilitatea generala pentru ghidarea si supervizarea întregului proces de programare, de la identificarea nevoilor (în cadrul procesului de monitorizare) si pâna la Decizia finala de aprobare, apartine Comisiei Europene.

Facilitatea de tranzitie sprijina dezvoltarea si întarirea capacitatii administrative si judiciare a României în vederea punerii în aplicare si asigurarii respectarii legislatiei comunitare si pentru a promova schimbul de bune practici cu statele membre. Aceasta asistenta trebuie sa finanteze proiecte de constructie institutionala si un numar limitat de mici investitii asociate celor dintâi. Beneficiarii proiectelor vor fi institutiile administratiei publice centrale din România care au responsabilitati în procesul de integrare europeana. De asemenea, ONG-urile pot beneficia de asistenta în masura în care acestea îndeplinesc un rol în procesul de implementare a acquis-ului sau în cazul în care activitatile propuse se adreseaza unei problematici legate de îndeplinirea criteriilor politice stabilite la Copenhaga.

Prin urmare, Facilitatea de tranzitie este orientata catre finantarea aspectelor de dezvoltare institutionala considerate ca fiind absolut necesare pentru implementarea acquis-ului, asa cum sunt ele identificate si prezentate în raportul de monitorizare al Comisiei Europene. De aceea, principalul document care sta la baza prioritizarii interventiilor ce pot fi incluse în Programul Facilitatea de tranzitie este Raportul Comprehensiv de Monitorizare elaborat si publicat de Comisia Europeana. În plus, trebuiesc avute în vedere si recomandarile provenite din alte rapoarte de monitorizare ale Comisiei Europene sau supervizate de aceasta cum ar fi: rapoarte de peer review, rapoarte de evaluare, rapoarte finale ale proiectelor twinning, cu conditia ca acestea sa fie în concordanta cu principiile generale mai sus enuntate.

Se estimeaza ca Acordul de Finantare pentru Facilitatea de tranzitie va fi semnat în luna Septembrie 2007, perioada de implementare fiind de 3 ani (2 ani pentru contractare plus un an pentru implementare).

Din total bugetului s-a propus alocarea a 2.5 MEuro pentru Anvelopa nealocata pentru dezvoltare institutionala, din care se va putea finanta pregatirea de proiecte pentru Fondurile Structurale si de Coeziune, cu conditia ca aceasta nevoie sa fie identificata în documentele oficiale ale Comisiei Europene.

4.4.2 Programul ISPA[31]1. Prezentare generala

Programul ISPA reprezinta pentru România un important sprijin financiar în vederea reabilitarii si modernizarii infrastructurilor de mediu si transport dar, totodata, un instrument fundamental de îndeplinire a criteriilor de aderare si de dezvoltare a unor politici convergente si coerente cu politicile comunitare în cele doua domenii, ca etapa preliminara a integrarii în structurile si procedurile Uniunii Europene în aceste domenii.

Tabelul 45: Alocare indicativa anuala ISPA pentru România

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Total

239 mil. euro

246 mil. euro

255 mil. euro

261 mil. euro

315 mil. euro

348 mil. euro

347 mil. euro

~ 2,2 mld. euro

Sursa: Brosura ISPA - fonduri europene pentru infrastructura din România, Ministerul Finantelor Publice, 2005

Proiectele promovate sunt în deplina concordanta cu obiectivele specifice asumate în cadrul documentelor strategice ale României (Parteneriatul pentru Aderare, Programul National de Aderare la Uniunea Europeana, Programul National de Dezvoltare).

În perioada 2000 - 2006, România beneficiaza prin Programul ISPA, de finantare nerambursabila de aproximativ 240 milioane euro anual, situându-se pe locul al doilea între statele eligibile din punctul de vedere al alocarii bugetare (dupa Polonia).

În conformitatea cu decizia Consiliului European de la Copenhaga, care a avut loc în luna decembrie 2002, din mai 2004, o data cu aderarea la Uniunea Europeana a primului val de state candidate, finantarea anuala pentru România creste pâna în 2006 cu 20%, 30% si, respectiv, 40% pe an.

Dupa aderarea la Uniunea Europeana, asistenta financiara prin ISPA este înlocuita în mod automat de Fondul de Coeziune si întregul sprijin financiar creste substantial, responsabilitatea autoritatilor române fiind pregatirea si consolidarea structurilor administrative si de coordonare adecvate, în vederea cresterii capacitatii de absorbtie a fondurilor.

2. Strategii ISPA

În România, programarea ISPA a demarat prin elaborarea, în anul 2000, a celor doua documente strategice:

Strategia nationala ISPA în domeniul mediului si

Strategia nationala ISPA în domeniul transporturilor.

Astfel, sectoarele pentru care se acorda finantare ISPA în România sunt:

În domeniul mediului: tratarea apelor uzate, gestionarea deseurilor urbane, protectia calitatii aerului

În domeniul transportului: integrarea în retelele de transport europene si reabilitarea, modernizarea si dezvoltarea structurilor existente.

Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile si Ministerul Transporturilor sunt responsabile de elaborarea Strategiilor Nationale ISPA în domeniul mediului, respectiv în domeniul transporturilor, stabilind, în functie de anumite criterii de natura tehnica, financiara, sociala, precum si criterii legate de atingerea standardelor europene în cele doua domenii, proiectele prioritare avute în vedere pentru a fi realizate cu asistenta financiara din partea Uniunii Europene.

3. Beneficiarii proiectelor ISPA

Proiectele ISPA sunt pregatite de catre Beneficiari. Beneficiarii programului ISPA pot fi:

Pentru infrastructura de mediu: autoritatile locale si centrale (ministerul de resort, consiliile judetene, primariile), regiile autonome

Pentru infrastructura de transporturi: ministerul de resort, companiile nationale care sunt capabile sa dezvolte proiecte de infrastructura de amploare, precum Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale si Compania Nationala de Cai Ferate.

4. Etapele necesare obtinerii finantarii prin ISPA

Pentru a obtine fonduri ISPA trebuie parcurse urmatoarele etape:

- beneficiarii vor depune cererile de finantare pentru evaluare la ministerele de resort (Ministerul Transporturilor si Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile);

- ministerele de resort verifica proiectele si concordanta lor cu strategiile elaborate si completeaza cererea de finantare ISPA;

- proiectele eligibile vor fi trimise prin Ministerul Economiei si Finantelor (unitate de coordonare centrala a Guvernului României care reprezinta principalul punct de legatura cu Comisia Europeana) la Comisia Europeana

- cererile de finantare sunt examinate de catre serviciile Comisiei Europene si, atunci când este necesar, sunt discutate cu tara care a solicitat finantare. Comisia depune proiectele care îndeplinesc conditiile pentru a fi acceptate, Comitetului de Management ISPA, compus din reprezentanti ai tarilor membre ale Uniunii Europene;

- dupa primirea opiniei favorabile din partea Comitetului de Management, Comisia Europeana adopta proiectele si trimite Memorandumul de Finantare tarii beneficiare pentru semnare.

5. Finantare

Principalele surse de cofinantare pentru proiectele ISPA sunt: bugetul statului, în special pentru proiectele ISPA în domeniul

transporturilor; bugetele autoritatilor locale sau a beneficiarilor finali; donatori bilaterali; institutii financiare internationale (BEI/BERD).

6. Structuri administrative ISPA în România

Principalele institutii implicate în procesul de programare, monitorizare si implementare a programului ISPA în România, definite prin Memorandumul de Întelegere încheiat între Guvernul României si Comisia Europeana, precum si fluxul informational si atributiile acestora sunt:

Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile - avizeaza aplicatia din punctul de vedere al criteriilor de mediu si al solutiilor de investitii propuse pentru remedierea problemelor existente;

Ministerul Transporturilor - elaboreaza aplicatia;

Directiile de specialitate din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor (Directia Generala a Finantelor Publice Externe, Directia Reglementarea Achizitiilor Publice si Prioritizarea Investitiilor Publice si Directia Generala Fondul National de Pre-aderare) avizeaza aplicatia din punctul de vedere al capacitatii de co-finantare a beneficiarului si al regulilor de achizitie publica.

Coordonatorul National ISPA - asigura o analiza finala a aplicatiei, în special din perspectiva îndeplinirii conditiilor cerute de Uniunea Europeana (compatibilitatea cu strategia nationala si directivele europene, existenta unei analize financiare solide, asigurarea co-finantarii, etc.).

Misiunile de evaluare organizate de Comisia Europeana împreuna cu IFI - procesul de evaluare a proiectelor propuse reprezinta o etapa esentiala în cadrul exercitiului de programare; în timpul misiunilor de evaluare beneficiarul final si autoritatile implicate trebuie sa convinga Comisia Europeana cu privire la utilitatea si eligibilitatea proiectului pentru finantare prin ISPA. De asemenea, misiunile de evaluare au un rol fundamental în determinarea contributiei prin programul ISPA.

Comisia Europeana:

Elaboreaza proiectul de Memorandum de Finantare pe care îl supune aprobarii Comitetului de Gestiune ISPA;

Transmite Memorandumul de Finantare aprobat si semnat de Comisarul pentru politici regionale Coordonatorului National ISPA.

Coordonatorul National ISPA îndeplineste formalitatile privind semnarea Memorandumului de finantare, traducerea si publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României.

Autoritati de Implementare:

Ministerul Transporturilor;

Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile

Agentii de Implementare: pentru ambele sectoare, transport si mediu, au fost constituite Agentiile de Implementare ale programului, având ca responsabilitati lansarea apelurilor pentru licitatie, semnarea contractelor si monitorizarea proiectelor. Comisia Europeana a exercitat rolul de control ex ante, ceea ce înseamna ca, pentru fiecare pas din procesul finantarii, Agentia de Implementare trebuie sa primeasca ex-ante aprobarea Delegatiei Comisiei Europene.

Pentru proiectele în derulare exista patru Agentii de Implementare:

una pentru mediu: Oficiul de Plati si Contractare Phare (OPCP); din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor.

trei pentru transport: Administratia Nationala a Drumurilor (AND); Compania Nationala de Cale Ferata (CFR); Agentia de Implementare a Proiectului de Asistenta Tehnica privind îmbunatatirea conditiilor de navigatie pe Dunare (înfiintata în cadrul Ministerului Transporturilor).

Fondul National condus de Responsabilul National cu Autorizarea finantarii ISPA, care trebuie sa asigure:

certificarea platilor efectuate în cadrul tuturor proiectelor si transmiterea cererilor de rambursare la CE

fluxul aferent cofinantarii ISPA

transferul fondurilor catre Agentiile de Implementare, pentru ca acestea sa poata efectua platile catre contractori

mentinerea unui sistem de raportare financiara pentru fondurile ISPA

recuperarea fondurilor neutilizate la finalizarea masurilor ISPA

detectarea iregularitatilor si propunerea de masuri corective pentru recuperarea acestora.

La lucrarile reuniunilor Comitetului de Monitorizare participa responsabili cu Programul ISPA din cadrul Comisiei Europene si ai Delegatiei Comisiei Europene în România, reprezentanti ai institutiilor financiare internationale care asigura cofinantarea proiectelor (BEI si BERD), reprezentanti ai administratiei publice centrale implicate în derularea proiectelor, precum si beneficiarii proiectelor ISPA (primarii, consilii judetene si companii din domeniul serviciilor publice).

Factorii importanti în pregatirea unui proiect ISPA:

Personalul PIU - poate fi catalogat ca fiind cel mai important factor în pregatirea/implementarea/finalizarea unui proiect; numarul si pregatirea profesionala a acestora este determinant,

Posibilitatea de a beneficia de transfer de know-how de la o companie de consultanta, cu experienta internationala în întocmirea proiectelor, de la care membrii PIU afla cum sunt structurate echipele de proiect, cum se fixeaza tinte si termene si apoi prin ce metode se respecta acestea, ce se întâmpla si cum se actioneaza atunci când termenele nu sunt respectate,

Comunicarea în cadrul echipei PIU / si în general comunicarea dintre PIU si toate celelalte institutii care interfereaza în acest program (ministere, autoritati locale, detinatori de utiliati, delegatia Comisiei Europene, IFI),

Politica investitionala a companiei - o companie care actualizeaza si care detine studii de prefezabilitate (SPF-uri), studii de fezabilitate, studii de solutii, master planuri, poate foarte usor sa stabileasca o prioritate investitionala bazându-se pe toate aceste date; lipsa acestor studii si programe investitionale duce la promovarea unor proiecte nerelevante pentru activitatea regiei / companiei, de aceea si avantajele implementarii unor astfel de proiecte vor fi minore; cu alte cuvinte alegerea unor proiecte cu adevãrat importante pentru activitatea regiei nu va face decât sa îmbunatateasca

performantele operationale si financiare si sa creasca satisfactia clientilor si sa încurajeze multiplicarea acestui tip de decizie;

Un asemenea proiect presupune costuri de pregatire si implementare. Acestea implica în primul rând un cost greu de cuantificat, acela al personalului necesar pentru asemenea proiect, apoi ar trebui luate în calcul toate costurile legate de administrarea efectiva a proiectului: birouri, mobilier, dotãri, IT, autoturisme, cursuri de perfectionare, salarii, etc. Planificarea anuala a resurselor necesare pentru implementarea proiectului este foarte importanta.

În România au fost aprobate 65 de proiecte ISPA, cu o valoare eligibila totala de 2,783,864,751 euro, cu o finantarea ISPA în valoare de 2,042,808,023 euro. Dintre acestea, 36 de proiecte sunt în domeniul mediului (993,072,176 euro finantare ISPA), 12 în domeniul transportului (962,713,099 euro finantare ISPA) si 17 sunt proiecte de asistenta tehnica[32].

4.4.3 Programul SAPARD[33]

Alocarile anuale indicative ale contributiei financiare comunitare (preturi/1999), care, în cazul României reprezinta 150,636 milioane Euro/anual, au fost stabilite prin Decizia Comisiei nr.595/EC/1999.

La data de 31 iulie 2002, Comisia Europeana a emis Decizia care prevede conferirea managementului Programului SAPARD autoritatilor de resort din România (Decizia EC/638/2002).

Pentru definirea conditiilor privind managementul financiar si tehnic, regulile de gestiune si control, precum si cadrul general administrativ pentru implementarea Programului SAPARD, a fost semnat la Bruxelles, la data de 2 februarie 2001, Acordul Multianual de Finantare SAPARD între Guvernul României si Comisia Comunitatii Europene (Multi-Annual Financing Agreement - MAFA). Acest acord a fost ratificat prin Legea nr. 316/18 iunie 2001 (MO nr. 362/5 iulie 2001). MAFA reprezinta documentul oficial prin care s-a decis alocarea unei contributii financiare nerambursabile României, în valoare de 1099 milioane Euro, angajata pe perioada 2000-2006, în vederea implementarii programului SAPARD.

În conformitate cu prevederile Legii nr.316/2001 pentru ratificarea Acordului Multianual de Finantare SAPARD, angajamentul financiar al Comunitatii Europene precum si perioada de valabilitate a acestui angajament, sunt stabilite anual, în Acordurile anuale de finantare[34].

2. Cadrul institutional pentru implementarea programului

Agentia SAPARD

Institutia responsabila cu implementarea tehnica si financiara a programului în România este Agentia SAPARD, institutie publica cu personalitate juridica, aflata în subordinea Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale. Agentia SAPARD are în structura o unitate

centrala, situata în municipiul Bucuresti, si opt Birouri Regionale de Implementare a Programului SAPARD (BRIPS) (regiunile sunt definite conform normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala în România).

Autoritatea Competenta

Responsabilitatea pentru managementul financiar al fondurilor SAPARD revine Responsabilului National cu Autorizarea Finantarii (National Authorising Officer - NAO), conform prevederilor Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului Multianual de Finantare. Fondul National din cadrul Ministerului Finantelor Publice actioneaza în calitate de Autoritate Competenta, având rolul de a emite, monitoriza si retrage acreditarea Agentiei SAPARD si de a numi Organismul de Certificare.

Autoritatea de Management

Autoritatea de Management pentru Programul SAPARD este constituita în cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si este responsabila pentru eficienta si corectitudinea coordonarii si raportarii asupra monitorizarii si evaluarii Programului SAPARD. Acest organism asigura monitorizarea efectiva a derularii Programului si raporteaza Comitetului de Monitorizare pentru Programul SAPARD, progresele înregistrate în implementarea masurilor si daca este cazul, ale submasurilor.

Organismul de Certificare

Rolul de Organism de Certificare pentru Programul SAPARD este îndeplinit de Curtea de Conturi a României. Principalele atributii ale acestui Organism constau în certificarea conturilor Agentiei SAPARD, raportarea asupra sistemelor control si verificarea elementelor de cofinantare.

Comitetul de Monitorizare

Comitetul de Monitorizare pentru Programul SAPARD are rolul de a asigura supervizarea, eficienta si calitatea implementarii Programului, în vederea atingerii obiectivelor specifice. Principalele atributii ale Comitetul de Monitorizare se refera la examinarea Raportului de evaluare intermediara, aprobarea Rapoartelor anuale de implementare si a Raportului final, precum si la aprobarea propunerilor privind amendarea/revizuirea Programului. Comitetul de Monitorizare are în componenta reprezentanti ai organismelor guvernamentale cu responsabilitati în domeniu, parteneri sociali si observatori din partea Comisiei Europene.

Serviciile Tehnice Delegate

Agentia SAPARD poate delega îndeplinirea unor functii de implementare tehnica (cu exceptia functiilor de executare a platilor si de contabilizare a angajamentelor si platii), catre institutii specializate. Astfel, au fost încheiate protocoale de delegare cu Ministerul Transporturilor si Directia de Dezvoltare Rurala din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, care stabilesc cadrul juridic, administrativ si tehnic conform caruia Agentia SAPARD deleaga

Serviciilor Tehnice Delegate (STD) din cadrul MTCT si MAPDR, o serie de atributii pentru implementarea Masurii 2.1 "Dezvoltarea si îmbunatatirea infrastructurii rurale" si respectiv, Masurii 1.1 "Îmbunatatirea prelucrarii si marketingului produselor agricole si piscicole".

3. Activitati eligibile pentru finantare

Conform Planului National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala al României, prin intermediul Programului SAPARD sunt finantate în perioada 2000 - 2006 unsprezece Masuri[35], structurate pe patru prioritati, astfel:

Axa 1: Îmbunatatirea accesului la piete si a competitivitatii produselor agricole si piscicole prelucrate:

Îmbunatatirea prelucrarii si marketingului produselor agricole si piscicole (beneficiari: asociatii si grupuri de producatori cu personalitate juridica, societati comerciale cu capital 100% privat, în sectorul vinificatie sunt sprijinite: asociatiile, grupurile de producatori si societatile comerciale private care proceseaza numai soiuri nobile de struguri). În cadrul acestei masuri sunt finantate proiecte a caror valoare totala eligibila este cuprinsa între 30.000 si 2.000.000 EURO.

Îmbunatatirea structurilor în vederea realizarii controlului de calitate, veterinar si fitosanitar, pentru calitatea produselor alimentare si pentru protectia consumatorilor;

Axa 2: Îmbunatatirea infrastructurii pentru dezvoltare rurala si agricultura:

Dezvoltarea si îmbunatatirea infrastructurii rurale (beneficiari: Consiliile locale comunale, Asocieri de tip partenerial, cu statut juridic, între consiliile locale comunale). În cadrul acestei masuri sunt finantate proiecte a caror valoare totala eligibila este cuprinsa între 100 000 EURO si 1 000 000 EURO.

Managementul resurselor de apa pentru agricultura;

Axa 3: Dezvoltarea economiei rurale:

Investitii în exploatatiile agricole (beneficiari: producatorii agricoli individuali; asociatiile agricole familiale; societati agricole private/asociatii agricole cu personalitate juridica, prevazute în Legea nr. 36/1991; societatile comerciale agricole cu capital integral privat, constituite în baza Legii nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 15/1990, cu modificarile si completarile ulterioare). În cadrul acestei masuri vor putea fi finantate proiecte a caror valoare totala eligibila este cuprinsa între 10.000 - 500.000 EURO.

Constituirea grupurilor de producatori;

Metode agricole de productie proiectate sa protejeze mediul si sa mentina peisajul rural (agro-mediu);

Dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice pentru generarea de activitati multiple si venituri alternative (beneficiari: agricultori si/ sau silvicultori si/sau

acvacultori persoane fizice (producatori individuali de bunuri si/sau servicii); asociatii familiale înregistrate, asociatii si grupuri de producatori; societati comerciale 100 % private). În cadrul acestei masuri vor putea fi finantate proiecte a caror valoare totala este cuprinsa între 5.000 - 200.000 EURO.

Silvicultura;

Axa 4: Dezvoltarea resurselor umane:

Îmbunatatirea pregatirii profesionale (beneficiarul acestei masuri este Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale). Aceasta masura se aplica în scopul pregatirii profesionale a producatorilor agricoli, silvici, piscicoli, acvacultorilor, a angajatilor unitatilor de procesare a produselor agricole si piscicole si a altor activitati de diversificare care-si desfasoara activitatea în spatiul rural în diferite domenii. În cadrul acestei masuri vor putea fi finantate proiecte a caror valoare totala minima eligibila este 50.000 Euro.

Asistenta tehnica (În cadrul acestei masuri activitatile sunt eligibile se regasesc in cheltuieli cu întâlnirile Comitetului de Monitorizare - inclusiv costurile expertilor), cheltuieli cu campaniile de informare si publicitate (incluzând costurile tiparirii si distribuirii lor), cheltuieli asociate pregatirii masurilor în cadrul Programului si cheltuieli pentru Evaluare pe termen mediu.

În cursul anului 2002 au fost acreditate trei masuri din cadrul Programului SAPARD si anume: Masura 1.1 "Îmbunatatirea prelucrarii si marketingului produselor agricole si piscicole", Masura 2.1 "Dezvoltarea si îmbunatatirea infrastructurii rurale" si Masura 4.2 "Asistenta tehnica".

În decembrie 2003, Comisia Europeana a emis Decizia de acreditare pentru înca trei masuri, dupa cum urmeaza: Masura 3.1 "Investitii în exploatatiile agricole", Masura 3.4 "Dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice pentru generarea de activitati multiple si venituri alternative",Masura 4.1 "Îmbunatatirea pregatirii profesionale".

4. Conditii de finantare

Toate proiectele de tip SAPARD sunt cofinantate cu fonduri de la Uniunea Europeana si bugetul national al României.

Regulile de cofinantare sunt diferite pentru beneficiarii privati si respectiv cei publici:

- pentru masurile din domeniul privat: minim 50% contributia beneficiarului si 50% contributie publica (din care 25% bugetul national si 75% contributie comunitara);

- pentru masurile din domeniul public: contributie publica 100% din care, 25% de la bugetul national si 75% contributie comunitara. Proiectele publice sunt proiecte de infrastructura care nu genereaza venituri substantiale, în consecinta, contributia publica fiind de 100% din bugetul eligibil total al proiectului.

În ceea ce priveste masura de asistenta tehnica, finantarea se realizeaza prin contributie publica 100%, din care 20% de la bugetul national si 80% contributie comunitara, cu exceptia cheltuielilor asociate vizitelor si seminariilor organizate din initiativa Comisiei, unde contributia Comunitatii este de 100% din totalul cheltuielilor publice.

Criterii de eligibilitate

Pentru beneficiarii privati sunt stabilite urmatoarele criterii generale de eligibilitate:

proiectele trebuie sa fie amplasate în zonele rurale si numai în cazul în care se refera la modernizarea sau extinderea unor capacitati deja existente pot fi plasate în zone urbane;

proiectele trebuie sa contribuie la îmbunatatirea situatiei în zonele în care sunt localizate;

trebuie demonstrata viabilitatea economica si financiara a proiectului prin intermediul unui studiu de fezabilitate si/sau a unui plan de afaceri; acesta din urma va fi cerut numai în situatia în care bugetul total eligibil pentru proiectul respectiv va depasi 50.000 EURO;

solicitantul sau angajatii acestuia, responsabili tehnici cu proiectul, trebuie sa-si dovedeasca cu documente experienta profesionala relevanta pentru respectivul proiect;

proiectele trebuie sa corespunda standardelor U.E. si românesti privind protectia mediului înconjurator;

beneficiarii nu trebuie sa fi înregistrat pierderi financiare sau sa aiba datorii catre bugetul de stat sau cel al asigurarilor sociale.

Conformitatea proiectelor se realizeaza pe baza verificarii documentelor justificative anexate la Cererea de finantare. Documentele necesare pentru depunerea si acceptarea proiectelor sunt prezentate în Ghidul solicitantului. Pentru fiecare masura în parte sunt stabilite criterii de selectie si criterii de eligibilitate. Evaluarea si selectia proiectelor se face pe baza acestor criterii generale si specifice.

4.4.4 Lectii învatate din implementarea instrumentelor de pre-aderare

Rezultatele procesului de implementare a fondurilor de pre-aderare au fost atât pozitive cât si negative, evidentiind capacitatea de programare a nivelului regional, dar si a celui national. Se poate aprecia ca cele mai multe dintre proiectele de infrastructura mare (parcuri de afaceri / industriale / de agrement si initiative turistice) nu au fost întotdeauna însotite de documente justificative convingatoare (studii de piata, evaluari privind impactul asupra mediului, indicatori de dezvoltare a zonei, etc.).

Principala dificultate în implementarea fondurilor de pre - aderare a fost capacitatea limitata de management[36]: de a pregati si administra proiecte, de a actiona în conditii de transparenta si de a cheltui banii conform unor reguli stricte si complexe. Dar instrumentele sunt greu de comparat între ele ca performanta, deoarece compozitia lor difera foarte mult.

Problemele de absorbtie si impact al cheltuirii banilor difera mult în functie de natura si dimensiunea programelor, institutiile care le administreaza sau tipurile de beneficiari.

Proiectele cele mai putine si mai mari sunt în ISPA, deci aici progresul este probabil mai usor de masurat. Situatia financiara globala a implementarii Programului ISPA în România la începutul anului 2006 este prezentata în tabelul 46:

Tabelul 46: Situatia ISPA în februarie 2006 pentru perioada 2000 - 2006

Total buget (UE+Ro), 2000-2006 2,880 mld euroTotal grant UE 2,160 md euro (75%)Fonduri contractate 1 md euro (35%)Plati[37] efectuate în proiecte 340 mil euro (12%)

Sursa: Delegatia Comisiei Europene

Aceasta imagine este consecinta faptului ca în primii ani a fost aprobat un numar mic de proiecte, în primul rând pentru ca nu exista expertiza necesara pregatirii unor astfel de proiecte si intervalul de timp necesar atât pentru pregatirea solicitarii de finantare, cât si pentru aprobare a crescut. În al doilea rând, conform procedurilor, pregatirea si semnarea contractelor de lucrari dureaza dupa aprobare, astfel încât platile efectiv realizate nu pot avansa liniar în timp, fiind astfel normala o acumulare la finalul perioadei. Întârzierile înregistrate în primii ani au mai fost cauzate si de alti factori: cadru legislativ instabil, dificultati în exproprierea terenurilor, capacitate de administrare limitata la nivelul autoritatilor contractante, responsabile direct cu implementarea (lipsa de experienta si expertiza, nereguli).

Începând cu ianuarie 2001, serviciile de specialitate din cadrul Comisiei Europene au efectuat mai multe misiuni de audit pentru verificarea structurilor create în România pentru implementarea Programului ISPA. În urma acestor misiuni, partea comunitara a elaborat Rapoarte de Audit în cadrul carora au fost prezentate deficientele identificate, precum si concluzii si recomandari pentru eliminarea acestora.

Principalele probleme - cheie identificate s-au referit la managementul financiar al programului ISPA în România, lipsa de personal, instabilitatea, precum si lipsa de experienta si de calificare a acestuia (nevoia stringenta de pregatire), întârzieri în procesele de licitatie, lipsa unor proceduri clare privind tranzactiile financiare, lipsa unor sisteme informatice adecvate, care sa asigure o verificare permanenta a fluxului financiar, necesitatea de a optimiza conditiile de lucru, nevoia de a stabili un sistem contabil unic pentru toate agentiile ISPA, nevoia de a asigura securitatea datelor.

În cazul Programului PHARE, s-au înregistrat rate înalte ale absorbtiei, de peste 95%. Cu interventii de infrastructura locala publica si pentru afaceri, granturi pentru IMM, investitii în resursa umana, proiecte sociale si pentru societate civila si multe altele, PHARE a permis mai multa libertate interna de miscare.

Prin comparatie, proiectele de infrastructura mica si SAMTID - legate mai direct de nevoile judetelor si oraselor - sunt bine concepute si argumentate; în cazul SAMTID s-au valorificat prevederile legislative care dau posibilitatea autoritatilor locale sa contracteze împrumuturi. Schemele de credite nerambursabile pentru IMM au avut de suferit ca urmare a întârzierilor birocratice, cauzate de procedura complexa de evaluare a numarului mare de cereri de finantare, în timp ce masurile din TVET au evidentiat problemele rezultate din lipsa de coordonare dintre autoritatile locale si ministere în stabilirea modului de actiune la nivel regional.

Unul dintre principalele neajunsuri a fost relativa imposibilitate de a estima alocarile bugetare de la un an la altul, în conditiile în care regiunile primesc ponderi diferite din fondurile alocate diferitelor masuri. Acest aspect, împreuna cu mecanismul de finantare de la nivel national au creat în mare masura un cadru financiar impredictibil, care împiedica planificarea activitatilor la nivel regional.

În situatia (determinata si de actiunea unui consultant strain) în care anumite proiecte de infrastructura nu au putut fi finantate din cauza calitatii lor scazute (2004-2005), fondurile nu s-au pierdut, ci s-au redirijat catre sub-componente unde absorbtia nu era o problema. Totusi, în acest caz, riscurile analizate sunt de alta natura: impactul real si eficienta sociala a cheltuirii pe tipuri de interventii si beneficiari.

Dar acest tip de analiza se face mai greu (este dificil de separat impactul generat prin implementarea acestor fonduri de cel determinat sau indus de alti factori), este mai sensibila din punct de vedere politic si presupune un interval mai mare de timp decât simpla masurare a absorbtiei.

Aceleasi concluzii sunt valabile si pentru SAPARD, caz în care interesul major din partea beneficiarilor s-a manifestat pentru micile proiecte de infrastructura rurala (drumuri si lucrari de apa - canal), aceasta componenta fiind supra-licitata în proportie de 200%.

În schimb, pentru celelalte masuri, directionate catre ferme si întreprinzatori privati, autoritatile s-au confruntat cu o lipsa de raspuns din partea acestora, fie din cauza lipsei de informare sau de fonduri de cofinantare, fie a complicatiilor administrative complexe în accesarea fondurilor sau pur si simplu din cauza slabiciunii intrinseci a sectorului agricol privat. Inundatiile din 2005 au reprezentat pretextul pentru ca UE sa accepte ca fondurile care se absorbeau dificil în masurile de piata sa fie partial redirijate catre infrastructura rurala calamitata.

În plus, cererea mare pentru infrastructura rurala si relativa usurinta în derulare si absorbtie a acestor interventii ascunde probleme pe termen lung. Orice noua investitie (drum local sau alimentare cu apa) presupune obligatii implicite asumate de administratia locala: de întretinere regulata, pentru a preveni deprecierea capitalului investit; de colectare a tarifelor de la utilizatori. Orice dificultati bugetare sau de organizare, rezultând în încalcarea obligatiilor asumate timp de cinci ani de la încheierea investitiei, poate duce la penalizari. Cum ciclul de proiecte este abia la început, foarte putine fiind finalizate, aceste probleme se vor manifesta doar de acum înainte.

În martie, 2006 s-a finalizat actualizarea evluarii intermediare a Programului SAPARD în România, pentru perioada 2000 - 2005, bazata pe colectarea de date detaliate de la nivelul beneficiarilor prin anchete, chestionare si studii de caz, interviuri cu actorii implicati si personalul Agentiei SAPARD si Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale. Desi lista recomandarilor propuse nu ia în considerare faptul ca acestea sunt imposibil de realizat si implementat pâna la momentul finalizarii acestui program în România, totusi concluziile acestei evaluari pot fi relevante pentru procesul de programare a documentelor strategice aferente perioadei 2007 - 2013.

Astfel, concluzia generala, la nivelul programului re refera la o eficacitate financiara si tehnica scazuta, care se reflecta pe fiecare masura în parte, desi programul este relevant si coerent comparativ cu alte mijloace de interventie nationala si la nivelul UE, deoarece a condus la crearea de locuri de munca, la o competitivitate mai ridicata si protectia mediului (contributia programului pe termen lung). Totusi, în multe cazuri nivelul scazut de eficacitate al programului este cauzat de obiective nerealiste si nu de nivelul scazut de activitate.

Pe perioada desfasurarii acestui program, beneficiarilor li s-a permis contractarea a maxim 2 proiecte (în cadrul perioadei programului), pentru a se asigura o larga diseminare a fondurilor si a se evita monopolizarea fondurilor de catre un anumit segment al beneficiarilor.

Absorbtia scazuta a fondurilor este generata si de problemele privind cofinantarea privata, de ezitarile beneficiarilor de a utiliza serviciile bancilor sau de ezitarile bancilor de a acorda îmrpumuturi beneficiarilor. Dificultatile potentialilor beneficiari de a avea acces la credite de la banci sunt în strânsa legatura cu datoriile mari ale acestora si cu lipsa unor active pentru garantare.

De asemenea, una dintre problemele frecvente mentionate de cei mai multi beneficiari este timpul relativ lung necesar pentru procesarea cererilor de catre autoritatile de implementare, cu respectarea formalitatilor cerute în regulament. Ca urmare s-a recomandat introducerea unei proceduri de evaluare rapida pe riscul beneficiarului. De asemenea, este necesara si cresterea cunostintelor si competentelor personalului BRIPS, în special în ceea ce priveste deschiderea si dialogul cu beneficiarii.

Dublarea numarului personalului din Agentia SAPARD în vara anului 2005 a reprezentat o provocare, avînd în vedere faptul ca personalul nou a participat la programul de instruire deja realizat si ca, teoretic, se afla la acelasi nivel profesional ca si angajatii mai vechi. Totusi, unii beneficiari au raportat ca personalul nou nu a oferit o consultanta adecvata , prezentând unele lacune în ceea ce priveste procedurile relevante.

Probleme de sistem

În general proiectele individuale, sau sub-masurile dintr-un program, sunt dezvoltate separat ca scopuri în sine, nu ca parte a unei strategii mai largi de crestere economica. Când la acelasi nivel se implementeaza doua linii de finantare cu potentiale sinergii, acestea de regula se pierd pentru ca programele nu se coreleaza între ele ca mecanism si prioritati. Scopul investitiei trebuie sa urmareasca evitarea cheltuirii fara efect a fondurilor.

Alocarile financiare rigide pot împiedica realocarea eficienta a resurselor, co-finantarea flexibila sau parteneriatele public-privat;

De multe ori selectia preliminara a propunerilor de proiecte de catre partea româna pe criterii de calitate nu este pertinenta si obiectiva, din cauza capacitatii tehnice insuficiente. Ca urmare, nu de putine ori au fost transmise spre aprobare la Bruxelles propuneri de proiecte care nu îndeplineau criteriile de calitate, prelungind astfel intervalul de timp necesar aprobarii.

Managementul de proiect angajat si pro-activ, orientat catre rezolvarea problemelor imprevizibile care apar inevitabil, administrarea eficienta a fondurilor, sau managementul pe obiective înca reprezinta capitole deficitare pentru actorii direct implicati în implementarea acestor proiecte.

Pentru proiecte care cuprind componente de investitii, estimarile de calcul privind costurile de întretinere si operare sunt înca diferite de dimensiunea lor reala. Astfel, utilitatea investitiilor tinde sa fie supra-estimata iar costurile presupuse de acestea în timp subestimate, ceea ce duce la o cerere exagerata pentru asemenea interventii.

Exista un deficit de resursa umana calificata, rulaj mare de personal si salarii relativ mici în institutiile publice care implementeaza direct sau supervizeaza proiecte europene.

Principala realizare rezultata în urma implementarii programelor PHARE, ISPA si SAPARD se refera la faptul ca s-a creat un sistem, un mecanism si o cultura a modului de gestionare a fondurile europene si a fondurilor publice, în general. A început un proces de schimbare a atitudinii administratiei centrale si locale, dar si a beneficiarilor - ceea ce reprezinta un efect de valoare adaugata ce nu poate fi cuantificat.

4.5 Documentele - cadru pentru programarea Politicii Regionale a UE în România4.5.1 Planul National de Dezvoltare

România a realizat mai multe exercitii de elaborare a documentului de programare intitulat Plan National de Dezvoltare, fiecare din variante reprezentând un progres spre tipul de document de planificare cerut de reglementarile UE.

PND 2000 - 2002 contine prioritatile strategice de dezvoltare ale României pentru aceasta perioada, pentru care s-a solicitat asistenta financiara din partea UE (prin instrumentele PHARE, ISPA, SAPARD), precum si prioritatile care vor fi finantate din resurse interne si alte surse externe, în afara celor comunitare. Acest plan este primul document de programare elaborat în conditiile economiei de piata, fundamentat de informatii din teritoriu transmise prin intermediul Planurilor de Dezvoltare Regionale, elaborate de Agentiile de Dezvoltare Regionala, dar si din planurile si strategiile elaborate la nivel central de ministere si institutii implicate în dezvoltarea regionala. Elaborarea PND s-a realizat în parteneriat cu Agentiile de Dezvoltare regionala si a fost coordonata de catre Agentia Nationala de Dezvoltare Regionala.

Prin strategia propusa, Planul National de Dezvoltare Regionala urmareste cea mai buna utilizare a resurselor umane, materiale si financiare pentru dinamizarea si optimizarea activitatilor relevante pentru dezvoltarea resurselor umane. Obiectivul politicii regionale - prin PND - este acela de a crea conditii pentru dezvoltarea capacitatii novatoare a comunitatilor teritoriale si de a le face capabile sa primeasca noi activitati, care treptat sa înlocuiasca vechile activitati nerentabile, care nu mai sunt cerute pe piata, tinând cont de faptul ca în conditiile globalizarii economiei, initiativa si antreprenoriatul sunt premizele de baza ale dezvoltarii regionale. Strategia PND este axata pe noua prioritati (primele sase prioritati sunt prioritati nationale de dezvoltare regionala, iar ultimele trei prioritati sunt prioritati nationale de dezvoltare sectoriala):

1) Dezvoltarea sectorului privat si promovarea investitiilor

2) Sprijinirea dezvoltarii IMM - urilor din sectorul productiv

3) Îmbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii regionale si locale

4) Dezvoltarea resurselor umane

5) Dezvoltarea turismului

6) Sprijinirea cercetarii, dezvoltarii tehnologice si a inovarii

7) Dezvoltarea agriculturii si spatiului rural

8) Dezvoltarea infrastructurii transporturilor

9) Protejarea si ameliorarea calitatii mediului înconjurator.

Autoritatea de Management pentru PND este Agentia Nationala de Dezvoltare Regionala, iar Comitetul de Monitorizare este un organism construit pe structura Consiliului National de Dezvoltare Regionala.

Elaborarea PND 2002 - 2005 s-a facut din perspectiva "managementului schimbarii", documentul fiind considerat parte integranta a procesului de construire a unei societati democratice, prin informatiile continute si prin modalitatea de stabilire a deciziilor si concluziilor - parteneriat.

Aceasta varianta a PND reprezinta un progres comparativ cu varianta precedenta deoarece nu cuprinde doar elementele care fundamenteaza accesul tarii la fondurile UE, ci propune o abordare mai cuprinzatoare, incluzând ansamblul strategiei guvernului de realizare a obiectivelor de dezvoltare, în cadrul careia sprijinul UE reprezinta o sursa importanta de finantare.

PND s-a realizat în parteneriat cu ministerele si Consiliile de Dezvoltare Regionala pe baza unor orientari metodologice, menite sa sprijine ministerele si CDR la elaborarea si formularea obiectivelor lor de dezvoltare, în concordanta cu cerintele PND. Aceasta versiune a avut la baza Programul Economic de Preaderare al României.

Conceptia asupra continutului si rolului PND a evoluat fata de abordarea continuta în PND 2000 - 2002, ca urmare a aprofundarii analizelor economice si sociale efectuate la nivel sectorial si regional. Axele prioritare identificate pe baza acestor analize au fost urmatoarele:

Dezvoltarea sectorului productiv si a serviciilor conexe, întarirea competitivitatii activitatilor economice si promovarea sectorului privat

Îmbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii

Întarirea potentialului resurselor umane, a capacitatii fortei de munca de a se adapta la cerintele pietei si îmbunatatirea calitatii serviciilor sociale

Sprijinirea agriculturii si a dezvoltarii rurale

Protejarea si îmbunatatirea calitatii mediului

Stimularea cercetarii stiintifice si dezvoltarii tehnologice, inovarii, comunicatiilor, tehnologiei informatiei si crearea societatii informationale

Îmbunatatirea structurii economice a regiunilor, sprijinirea dezvoltarii regionale echilibrate si durabile.

Elaborarea PND 2002 - 2005 a parcurs mai multe etape de consultari, atât cu ministerele cât si cu Consiliile de Dezvoltare Regionala, prin organismele executive ale acestora - Agentiile de Dezvoltare Regionala. Pentru prima data s-au organizat întâlniri între ministere si Consiliile de Dezvoltare Regionala, prin ADR - uri, realizându-se un prim pas în ceea ce priveste corelarea planurilor sectoriale cu cele regionale.

Programarea financiara sectoriala si regionala s-a realizat în strânsa legatura cu elaborarea Bugetului de Stat pe anul 2002 si cu orientarile bugetare pentru 2003 - 2005, astfel încât aceasta include obiective, masuri si programe care concura la realizarea axelor nationale prioritare de dezvoltare. În acest mod, s-a avut în vedere realizarea coerentei programarii fondurilor PHARE, ISPA si SAPARD cu planificarea investitiilor nationale si cu alte politici economice si actiuni nationale.

PND 2004-2006 [38] a fost elaborat sub coordonarea Ministerului Integrarii Europene, având ca scop sprijinirea dezvoltarii economice si sociale a României pentru atingerea obiectivului european al coeziunii economice si sociale. PND 2004-2006 contine strategia de ansamblu a Guvernului pentru dezvoltarea României, sprijinul UE reprezentând o importanta sursa de finantare pentru atingerea obiectivelor strategice identificate.

PND 2004-2006 este primul document care realizeaza o planificare si o programare multianuala a investitiilor publice în infrastructura, mediu de afaceri, resurse umane, protectia mediului, dezvoltarea regionala echilibrata etc., investitii care contribuie la cresterea coeziunii economice si sociale în România si îmbunatatirea constructiei institutionale.

Întregul proces de planificare pentru elaborarea PND 2004-2006 a asigurat o mai larga implicare a diverselor institutii, comparativ cu variantele precedente, datorita cadrului oferit de HG 1323/2002 privind elaborarea în parteneriat a PND. Aceasta HG a asigurat baza legala pentru dezvoltarea relatiilor interinstitutionale si a structurilor parteneriale la nivel national si regional, stabilind mai clar rolul ministerelor, ADR-urilor si a altor institutii implicate în elaborarea PND, în procesul de planificare fiind atrasi si partenerii economici si sociali.

Pentru elaborarea PND 2004-2006, ADR-urile au fost implicate într-un vast exercitiu de programare la nivel regional, având ca scop obtinerea elementelor de fundamentare pentru planificarea la nivel national. Printre aspectele pozitive ale acestui proces, este de mentionat utilizarea în tot mai mare masura a principiului parteneriatului. Au fost evidentiate însa si multe carente, cum ar fi lipsa unei baze informationale credibile privind politicile implementate la nivel regional, o anumita înclinare de a gândi în termeni PHARE-CES, si de a nu aborda problemele de politica regionala cu o mai larga perspectiva, precum si insuficienta preocupare pentru realizarea cooperarii interjudetene, si nu doar distribuirea fondurilor între acestea. De asemenea, lipsa unui cadru financiar clar a facut ca exercitiul programarii sa ramâna extrem de neclar în ceea ce priveste selectarea prioritatilor.

PND 2004-2006 se implementeaza în principal prin Documentul de Programare Phare. Acest Document reprezinta primul document de programare multianuala, care contine masuri orizontale - regionale si sectoriale - ce se circumscriu prioritatilor de dezvoltare stabilite în strategia PND 2004 -2006.

Prioritatile Documentului de Programare Phare, prin care se urmareste atingerea obiectivelor, constau în:

Îmbunatatirea infrastructurii regionale pentru sprijinirea dezvoltarii economice;

Dezvoltarea resurselor umane;

Dezvoltarea sectorului productiv prin sprijinirea IMM;

Protectia mediului la nivel regional;

Dezvoltarea capacitatii administrative pentru managementul eficient al Fondurilor Structurale dupa aderarea la UE - dezvoltare institutionala.

PND 2004 -2006 a constituit baza pe care s-a elaborat PND 2007-2013, primul plan care fundamenteaza, dupa aderare, accesul României la Fondurile Structurale ale UE.

PND 2007 - 2013 reprezinta documentul de planificare strategica si programare financiara multianuala, aprobat de Guvern (în sedinta din 22 decembrie 2005) si elaborat într-un larg cadru partenerial, care va orienta dezvoltarea socio-economica a României în conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene. Acest document nu substituie Strategia Nationala de Dezvoltare Economica, ci reprezinta una dintre componentele majore ale acesteia, stabilind o noua dimensiune a sprijinului financiar acordat de Uniunea Europeana României, cifrata la cca. 4% din PIB anual la nivel de angajamente (investitii si granturi), la care se adauga cofinantarea nationala.. Elaborarea acestui document a avut la baza PND 2004 - 2006 si Ghidul Comisiei Europene (Vademecum) privind planurile si documentele de programare pentru Instrumentele Structurale.

Rolul PND este esential în asigurarea stabilitatii si consecventei în politica investitionala, în stimularea cresterii eficientei utilizarii fondurilor financiare destinate ajustarilor economice structurale, deoarece asigura programarea multianula a investitiilor prioritare în politica regionala.

In esenta, Planul de dezvoltare trebuie sa trateze doua probleme prioritare: sa demonstreze existenta unor slabiciuni structurale deosebite, care justifica nevoia de sprijin din partea UE si sa demonstreze ca, în calitatea sa de viitor Stat membru, are capacitatea administrativa de a manageria efectiv Fondurile Structurale.

Strategia de dezvoltare a PND 2007 - 2013[39] este o reflectare a nevoilor României, în vederea reducerii cât mai rapide a decalajelor existente fata de UE. Având în vedere faptul ca, în anul 2004, România înregistra cca. 31% din media UE în termeni PIB/locuitor, obiectivul global al PND 2007 - 2013 a fost formulat astfel: "Reducerea cât mai rapida a disparitatilor de dezvoltare socio-economica între România si statele membre ale Uniunii Europene".Conform estimarilor realizate, România ar putea recupera pâna în anul 2013 cca. 10 puncte procentuale din decalajul general fata de UE, ajungând la cca. 41% din media UE.

Obiectivul global al PND are la baza trei obiective specifice:

cresterea competitivitatii pe termen lung a economiei românesti

dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de baza

perfectionarea si utilizarea mai eficienta a capitalului autohton.

În vederea implementarii atât a obiectivului global cât si a celor specifice si pe baza datelor furnizate de analizele socio-economice, au fost formulate sase prioritati de dezvoltare:

cresterea competitivitatii economice si dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere

dezvoltarea si modernizarea infrastructurii de transport

protejarea si îmbunatatirea calitatii mediului

dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii si incluziunii sociale si întarirea capacitatii administrative

dezvoltarea economiei rurale si cresterea productivitatii în sectorul agricol

diminuarea disparitatilor de dezvoltare între regiunile tarii.

PND reprezinta documentul care a stat la baza elaborarii Cadrului National Strategic de Referinta - strategia convenita cu Comisia Europeana pentru utilizarea instrumentelor structurale, precum si a Programelor Operationale care implementeaza Fondurile Structurale si de Coeziune, asigurându-se astfel coerenta între aceste documente. Tabelul 47 prezinta politicile comunitare finantate din fonduri europene si implementate în România prin Planul National de Dezvoltate 2007 - 2013, precum si principalele documente strategice de programare elaborate pentru acestea:

Tabelul 47: Planul National de Dezvoltare 2007 - 2013

Politica Regionala Politica Agricola Comuna Politica Comuna de PescuitCadrul Strategic National de Referinta

Planul National Strategic de Dezvoltare Rurala

Planul National Strategic de Pescuit

Programe Operationale

(finantare din FEDR si FSE - similar PHARE CES si din FC - similar ISPA).

Programe National de Dezvoltare Rurala

(finantare din FEADR - similar SAPARD)

Program Operational de Pescuit

(finantare FEP - similar SAPARD)

Sursa: Ministerul Economiei si Finantelor

Elaborarea în parteneriat a documentelor regionale si nationale de planificare si programare are rolul de a asigura o buna fundamentare a PND si promovarea prin acest document de planificare a nevoilor reale existente la nivel regional / local prin implicarea în tot mai mare masura a autoritatile locale în procesul de definire a politicilor de dezvoltare economica si sociala ale României.

Structurile parteneriale pentru elaborarea PND, au fost institutionalizate prin HG 1323/2002 privind elaborarea PND în parteneriat, care stipula componenta si atributiile structurilor parteneriale. Ulterior, acestea au fost preluate în noul HG nr.1115/2004, care stabileste principiile metodologice, cadrul de lucru inter - institutional si mecanismele de consultare parteneriala.

Responsabilitatea coordonarii cadrului partenerial pentru elaborarea PND a fost transferata Ministerului Finantelor Publice, în calitate de Autoritate de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar, conform HG nr. 497/2004 si coordonator general al procesului de elaborare a PND.

La nivel nationalA fost creat Comitetul Interinstitutional pentru elaborarea PND (CIP) care asigura colaborarea interministeriala, cât si coordonarea cu toti partenerii implicati în elaborarea PND, inclusiv partenerii regionali si partenerii socio-economici (ministere si institutii publice centrale, Agentii pentru Dezvoltare Regionala (ADR-uri), institute de cercetare si institutii de

învatamânt superior, asociatii patronale si profesionale, sindicate, camera de Comert si Industrie a României si a Municipiului Bucuresti, alte ONG-uri).

La nivel regional

Parteneriatul este asigurat de Comitetele Regionale pentru elaborarea Planurilor de Dezvoltare Regionala (CRP-uri). CRP-urile reprezinta cadrul larg partenerial al CDR-urilor, avînd rol consultativ în formularea de recomandari si propuneri privind continutul PDR-urilor. Ele sunt structuri parteneriale care reunesc reprezentanti ai institutiilor si organismelor relevante la nivel local si regional:

ADR-uri, Prefecturi, Consilii Judetene, servicii deconcentrate ale institutiilor publice centrale, institutii de învatamânt superior si institute de cercetari, precum si parteneri economici si sociali. Parteneriatul regional se afla în coordonarea agentiilor de dezvoltare regionala. Comitetele Regionale pentru elaborarea Planurilor de Dezvoltare Regionala (CRP) sunt organisme consultative, care functioneaza prin organizarea unor grupuri de lucru tematice, corespunzatoare problemelor analizate, precum si prin întâlniri în plen, cu asigurarea reprezentarii echilibrate a institutiilor centrale si regionale, precum si a partenerilor economici si sociali.

CRP-urile sunt reprezentate în CIP de coordonatorii lor, având posibilitatea nu numai de a prezenta si sustine obiectivele prioritare de dezvoltare ale Regiunilor, continute în PDR -uri, pentru a fi incluse în PND, ci de a participa direct si efectiv la analiza si dezbaterea prioritatilor sectoriale de dezvoltare si la armonizarea obiectivelor regionale cu cele sectoriale, precum si la întreg procesul de realizare a consensului, între partenerii implicati, asupra prioritatilor de dezvoltare stabilite în PND.

CIP si CRP au functionat prin organizarea unor grupuri de lucru tematice, corespunzatoare problemelor analizate, si prin întâlniri în plen, cu asigurarea reprezentarii echilibrate a institutiilor centrale si regionale, precum si a partenerilor economici si sociali.4.5.2 Cadrul Strategic National de Referinta

Conform acquis-ului comunitar în vigoare, privind fondurile structurale si de coeziune, Cadrul Strategic National de Referinta (CSNR) este documentul de programare care stabileste domeniile strategice de interventie ale instrumentelor structurale în fiecare stat membru si care se negociaza cu Comisia Europeana. Teoretic, programele operationale de implementare a acestor fonduri deriva din acest document.

Temele principale ale Cadrului Strategic National de Referinta (CSNR) au fost formulate atât pe baza celui de-al treilea Raport de Coeziune, publicat în Martie 2004, dar si pe baza PND 2007 - 2013. Cadrul Strategic National de Referinta reflecta dimensiunea strategica a relatiei dintre politicile economice, de coeziune sociala si regionale ale României si politicile Comisiei Europene si Strategia Lisabona. Implementarea acestui document programatic prin Programele Operationale finantate din fonduri structurale si de coeziune reprezinta o contributie importanta la realizarea Planului National de Reforma (PNR).

CSNR nu este document de management al fondurilor: implementarea se face prin Programele Operationale (PO), fundamentate strategic prin acest document. Astfel, CSNR preia si dezvolta viziunea strategica din PND 2007-2013, urmarind accelerarea procesului de convergenta cu statele membre UE, printr-o dezvoltare integrata, coerenta cu politicile majore UE si prin concentrarea fondurilor structurale si de coeziune în domeniile eligibile care genereaza un impact pozitiv asupra dezvoltarii. CSNR este un document de natura strategica, care nu se concentreaza asupra detaliilor de natura tehnica, ce pot fi gasite în Programele Operationale.

Obiectivul CSNR se refera la reducerea disparitatilor de dezvoltare economica si sociala dintre România si statele membre ale Uniunii Europene prin generarea unei cresteri suplimentare de 15-20% a PIB pâna în anul 2015.

Prioritatile tematice ale CSNR si alocarile procentuale indicative din total sunt:

Dezvoltarea infrastructurii de baza la Standarde Europene (60%)

Imbunatatirea competitivitatii pe termen lung a economiei românesti (15%)

Dezvoltarea si utilizarea mai eficienta a capitalului uman (20%)

Consolidarea unei capacitati administrative eficiente (5%),

iar ca dimensiune teritoriala: promovarea unei dezvoltari teritoriale echilibrate.

Una dintre diferentele majore dintre PND si CSNR, din perspectiva continutului strategic, se refera la faptul ca CNSR nu trateaza aspectele de dezvoltare rurala si pescuit aferente Prioritatii 5 a PND, acestea fiind sustinute prin Planul National Strategic pentru Dezvoltare Rurala (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala). De asemenea, din punctul de vedere al finantarii, CNSR este sustinut exclusiv din Fondurile Structurale si de Coeziune si cofinantarea nationala aferenta, în timp ce PND include si alte finantari (programe de investitii nationale si locale, credite externe, fonduri europene de dezvoltare rurala, etc.).

Strategia CSNR va fi implementata prin programele operationale elaborate în cadrul Obiectivului Convergenta, desi si programele operationale aferente obiectivului de Cooperare Teritoriala Europeana respecta principiile strategice generale ale acestuia.

Tabelul 48: Cadrul National Strategic de Referinta 2007 - 2013

Programe Operationale - Obiectivul Convergenta Programe Operationale - Obiectivul Cooperare Teritoriala Europeana

Cresterea Competitivitatii Economice

Infrastructura de Transport

Infrastructura de Mediu

Dezvoltarea Resurselor Umane

Dezvoltarea Regionala

Asistenta Tehnica

Dezvoltarea Capacitatii Administrative

Cooperare transfrontaliera:

România - Ungaria;

România - Bulgaria;

România - Moldova;

România - Ucraina;

România - Serbia;Marea NeagraSpatiul Sud Est EuropeanCooperare inter-regionala


În conformitate cu prevederile regulamentelor UE, Regiunile României sunt eligibile în cadrul obiectivului "Convergenta" întrucât PIB-ul acestora se afla sub 75% din media PIB a UE. Alocarea financiara totala prin fonduri structurale si de coeziune pentru România în perioada de programare 2007 - 2013 este de aproximativ 17,3 mld. euro, din care pentru Obiectivul Convergenta: 16,9 mld. euro (11,2 mld. euro alocate prin Fondurile Structurale si 5,7 mld. Euro reprezentate de contributia Fondului de Coeziune) si pentru Obiectivul Cooperare Teritoriala Europeana aproximativ 0,4 mld. euro (inclusiv transferurile IPA si ENPI). Alocarile pentru FEADR sunt de aproximativ 7,1 mld. Euro si pentru FEP de aproximativ 0,2 mld. Euro.

Alocare financiara indicativa pe Programe Operationale - Convergenta

Sursa: Cadrul National Strategic de referinta[40], 2007 - 2013

4.5.3 Alte documente strategice corelate cu PND/CSNR

Programul National de Reforme (2007 - 2010)

In conformitate cu noile orientari ale politicii de coeziune ale Uniunii Europene, elaborarea documentul de negociere al unui stat membru se bazeaza pe Orientarile Comunitare Strategice si pe Programul National de Reforme.

Programul National de Reforme a aparut ca o necesitate în contextul relansarii Strategiei de la Lisabona. Statele Membre trebuiau sa-si stabileasca linii directoare pentru a-si orienta economiile catre atingerea obiectivului UE stabilit prin strategia de la Lisabona.

Programul National de Reforme trebuie sa se constituie într-un document strategic al României, pe termen mediu (4 - 5 ani), cu sustinere, inclusiv politica, din partea tuturor actorilor relevanti si care sa reflecte vointa si angajamentul politic în realizarea reformelor structurale asumate, dincolo de ciclurile electorale interne. Acest document are rolul de instrument determinant pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Lisabona, în contextul în care alocarile financiare din PND 2007 - 2013 prevad un procent de 52% cheltuieli pentru realizarea obiectivelor Lisabona (recomandarea Comisiei pentru statele membre vechi fiind de 60%).

Prin acest program sunt propuse o serie de actiuni si masuri pentru initierea, continuarea si adâncirea reformelor structurale în domeniile cheie prevazute de Strategia Lisabona relansata, cu scopul asigurarii stabilitatii economice si sustenabilitatii finantelor publice, cresterii competitivitatii si productivitatii economice si îmbunatatirii pietei fortei de munca.

Astfel, România îsi propune sa treaca într-un ritm mai accelerat de la o economie intensiva în factori la o economie intensiva în inovare., prin structurarea prioritatile propuse pe trei paliere:

Nivel macro-economic: stabilitate economica si sustenabilitatea finantelor publice

Nivel macro-economic: îmbunatatirea competitivitatii si productivitatii economice

Prioritati în domeniul ocuparii: calitatea ocuparii pentru toate categoriile de vârsta.

Programul National de Reforme contine ca axe orizontale dezvoltarea infrastructurii atât materiale, cât si a resursei umane, care influenteaza direct realizarea acestor obiective. Astfel, implementarea Cadrului National Strategic de Referinta prin Programele Operationale finantate din fonduri structurale si de coeziune reprezinta o contributie semnificativa la realizarea PNR.

Cadrul National Strategic de Referinta a avut permanent în vedere corelarea cu cerintele Strategiei Lisabona, în sensul implementarii prin domeniile de interventie ale programelor operationale a cât mai multe teme prioritare ale acestei strategii. PNR chiar evidentiaza

contributia anumitor investitii prevazute prin Programele Operationale la atingerea obiectivelor Lisabona.

Conceptul National Strategic pentru Dezvoltare Spatiala ( 2007 - 2025)

CSNR se bazeaza, de asemenea, pe orientarile pe termen lung ale Conceptului National Strategic pentru Dezvoltare Spatiala si reintegrare în structurile spatiale europene, abordarea strategica luând în considerare si dimensiunea teritoriala a coeziunii.

Pe baza unui acord de cooperare semnat între Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului (în prezent Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor) din România si Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Regionale din Republica Ungara în domeniul amenajarii teritoriului, (aprobat prin HG 631/2001 publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 383/13.07.2001), dar care nu a fost pus în practica pâna în 2005, a avut loc în data de 07.07.2005, prima întâlnire a grupului de lucru în domeniul amenajarii teritoriului si urbanism, referitor la elaborarea celor doua Concepte Nationale de Dezvoltare Teritoriala (în Ungaria si România).

În Ungaria s-a elaborat si este în curs de implementare un Concept National de Dezvoltare, care contine ca obiective prioritare coeziunea teritoriului, competitivitatea regionala si cooperarea transfrontaliera.

În paralel, s-a elaborat un Concept National de Dezvoltare Teritoriala, care contine: strategia de perspectiva si obiectivele globale ale dezvoltarii teritoriale la nivelul anului 2030, obiectivele teritoriale primordiale la orizontul anului 2015, obiectivele regiunilor, formulate în conformitate cu principiile subsidiaritatii si descentralizarii si un set de instrumente si institutii necesar implementarii acestor obiective. Cele doua documente constituie fundamentul formularii obiectivelor incluse în Programele Operationale pentru perioada 2007 - 2013.

În România, elaborarea unui concept strategic de dezvoltare spatiala a fost considerata oportuna pornind de la premisa ca, în perspectiva integrarii europene si a necesitatii prioritizarilor investitiilor publice pentru dezvoltare, dimensiunea teritoriala a fost insuficient dezvoltata, atât în Planul National de Dezvoltare, cât si în Programele Operationale.

Scopul declarat pentru elaborarea acestui document îl constituie necesitatea introducerii unei dimensiuni teritoriale si urbane, ca elemente esentiale ale Strategiei Lisabona, în vederea optimizarii impactului generat de implementarea sa.

Este interesant de urmarit cum se va corela în implementare acest document cu celelalte documente programatice pentru dezvoltare în România, având în vedere faptul ca spre deosebire de Ungaria, unde conceptul a fost elaborat ca baza a formularii obiectivelor care vor fi sprijinite prin finantare din Fonduri Structurale 2007 - 2013, în România conceptul începe sa fie conturat în paralel cu finalizarea elaborarii acestor documente programatice.

Programul de Convergenta (2006 - 2009)Documentul, prezinta politicile economice care vor fi promovate pentru îmbunatatirea calitatii finantelor publice si pentru o crestere economica sustenabila, fiind elaborat de Comisia Nationala de Prognoza, împreuna cu Ministerul Economiei si Finantelor si Centrul Român de Politici Economice.

Toate tarile membre UE au obligatia sa elaboreze anual un astfel de program economic. In functie de statut, tarile membre din zona euro trebuie sa prezinte un Program de Stabilitate, iar statele care nu au adoptat moneda euro, un Program de Convergenta. In calitate de stat candidat la Uniunea Europeana, Romania a elaborat începând cu anul 2001 Programul Economic de Preaderare, care este înlocuit, dupa aderarea României la Uniunea Europeana, de Programul de Convergenta.

Programul de Convergenta stabileste un obiectiv bugetar pe termen mediu în concordanta cu cerintele de îmbunatatire a calitatii finantelor publice, defineste un cadru macroeconomic coerent si

realist care sa sustina finantarea din Fondul de coeziune si asigura o preîntâmpinare a deficitelor excedentare.

Pentru România, finalizarea perioadei de sapte ani (2000 - 2006) de pregatire pentru aderarea la UE si începerea unei alte perioade, având aproximativ aceeasi durata (2007 -

2013) de pregatire pentru adoptarea monedei euro, constituie o oportunitate deosebita de

continuare a reformelor si de reducere a disparitatilor economice regionale.

Îmbunatatirile în ceea ce priveste convergenta reala trebuie facute de o maniera care sa nu afecteze criteriile de convergenta nominala, adica mentinând echilibrele macroeconomice. De aceea, prima editie a Programului de Convergenta are pentru România o importanta deosebita, fiind primul program care evalueaza posibilitatile de dezvoltare economica sustenabila în conditiile promovarii politicilor de atingere a convergentei si sustenabilitatii finantelor publice.

Planul National Strategic pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (2007 - 2013)

Acest document propune un model strategic multifunctional de dezvoltare agricola si rurala. Principiul de baza în aplicarea acestui model consta în promovarea dezvoltarii functiilor agricole ale zonelor rurale însotite de promovarea în egala masura a functiilor non-agricole ale acestor zone. Acest model este compatibil cu politica economica si sociala a Uniunii Europene, al carei obiectiv principal consta în reducerea disparitatilor de dezvoltare între regiunile UE si, implicit, în diminuarea decalajelor de dezvoltare între rural si urban.

Planul National Strategic va fi implementat prin Programul National de Dezvoltare Rurala, principalul program de investitii pentru agricultura si dezvoltare rurala pentru 2007 - 2013, cu o alocare financiara de 7,1 mld. Euro si prezinta multe elemente de complementaritate cu programele operationale care implementeaza prioritatile Planului National de Dezvoltare (de ex: POS Mediu - în cazul unor proiecte integrate care vizeaza managementul apei si al deseurilor sau al unor masuri referitoare la biodiversitate, POS Competitivitate - în ceea ce priveste promovarea turismului, etc.)

4.6 Programe Operationale Sectoriale

În data de 31 ianuarie 2007, s-a aprobat în sedinta de Guvern transmiterea oficiala la Comisia Europeana spre analiza în vederea începerii negocierilor de aprobare, a Cadrului Strategic National de Referinta 2007 - 2013 (CSNR) si a programelor operationale. România a fost a doua tara care a înaintat programele operationale spre aprobare Comisiei Europene[41].

Programul Operational Sectorial/Regional este documentul elaborat de un SM pentru implementarea acelor prioritati sectoriale si /sau regionale din PND care sunt aprobate pentru finantare prin CSNR 2007-2013, prin intermediul unor interventii specifice.

Autoritatea de management pentru un program operational este responsabila cu gestionarea si implementare programului, pe baza unor principii clare de management financiar. In general,

Autoritatea de Management este desemnata la nivelul unui organism public, national sau regional. În cazul României, toate Autoritatile de Management au fost desemnate la nivelul adminstratiei centrale. Pentru gestionarea si implementarea eficienta a programului, Autoritatea de Management trebuie sa se asigure ca proiectele finantate respecta prevederile descrise de programul operational, sa asigure un sistem informatic de monitorizare a derularii programului, sa întocmeasca rapoarte de implementare, evaluare si monitorizare, etc.

Organismele Intermediare sunt institutii desemnate de Autoritatile de Management/Autoritatile de Plata care, prin delegare de atributii de la acestea, implementeaza masurile din programele operationale. Aceasta delegare se face pe baza contractuala, dar Autoritatile care deleaga, poarta responsabilitatea pentru îndeplinirea corespunzatoare a atributiilor delegate, precum si a operatiunilor finantate prin instrumentele structurale.

Autoritatea de Management poate delega anumite sarcini unuia sau mai multor Organisme Intermediare (OI), pe baza unor contract, agreate de ambele parti. În acest caz, Autoritatea de Management monitorizeaza permanent Organismele Intermediare pentru a se asigura ca desfasoara activitatile delegate conform contractului.

Aceasta demonstreaza faptul ca Autoritatea de Management poarta întreaga responsabilitate a implementarii programului operational.

Hotarârea de Guvern nr.497/2004[42] privind stabilirea cadrului institutional pentru coordonarea, implementarea si gestionarea instrumentelor structurale, stabileste cadrul institutional prin care asistenta financiara comunitara acordata României prin instrumentele structurale va fi implementata si gestionata. Ministerele din tabelul de mai jos, care îndeplinesc functia de Autoritati de Management au fost desemnate prin Hotarârea 497 / 2004 cu completari si modificari prin Hotarârea 1179 / 2004.

Tabelul 49: Programe Operationale si Autoritati de Management

PROGRAM OPERAŢIONAL AUTORITATE DE MANAGEMENT

COORDONATOR - Ministerul Economiei si Finantelor

Cresterea Competitivitatii Economice

Ministerul Economiei si Finantelor

Infrastructura de Transport Ministerul Transporturilor

Infrastructura de Mediu Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile

Dezvoltarea Resurselor Umane Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de sanse

Dezvoltarea Regionala Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor

Asistenta Tehnica Ministerul Economiei si Finantelor

Administratie Publica Ministerul Internelor si Reformei Administrative

Sursa: Ministerul Economiei si Finantelor

Programele Operationale prezinta o structura de management similara, având în componenta o autoritate de management si, unde este cazul, organisme intermediare, supravegherea implementarii programului fiind realizata de un Comitet de Monitorizare.

Conditiile de eligibilitate care trebuie îndeplinite se refera atât la eligibilitatea beneficiarilor, cât si la eligibilitatea activitatilor efectuate în cadrul proiectului pentru care se solicita finantare.

Autoritatile administratiei publice locale vor fi eligibile sa depuna proiecte - singure sau în parteneriat - în cadrul tuturor Programelor Operationale, cu exceptia celui de Transport si a celui de Asistenta Tehnica. În cazul în care Programul Operational si/sau Ghidul Solicitantului prevede administratiile publice ca beneficiari eligibili pentru o anumita axa prioritara / domeniu major de interventie, atunci orice administratie publica va putea solicita finantare în cadrul acestor axe / domenii majore de interventie. Una dintre cele mai importante obligatii de eligibilitate pentru autoritatea publica locala ramâne aceea de a asigura capacitatea tehnica si financiara (asigurarea cofinantarii) necesara implementarii proiectului.

Criteriile care trebuie îndeplinite de proiectul pentru care se solicita finantare sunt definite în Ghidul Solicitantului pentru fiecare Program Operational / axa prioritara / domeniu major de interventie în parte. Proiectul trebuie sa raspunda obiectivelor definite prin Programul Operational si sa fie coerent cu strategia de dezvoltare locala si regionala. Pe lânga relevanta la nivel regional si local, solicitantul va trebui sa demonstreze sustenabilitatea proiectului, atât din punct de vedere financiar, cât si institutional, dar si posibilitatea de a asigura implementarea eficienta a acestuia. Nu în ultimul rând, orice proiect va trebui sa demonstreze impactul economic la nivel local si/sau regional.

Pentru proiectele de cooperare teritoriala beneficiarii eligibili vor fi din ambele tari, însa unul dintre parteneri va avea rolul de "lead partner" responsabil unic cu administrarea si implementarea pentru întregul proiect.

În general, conform regulamentelor cadru de implementare pentru fondurile structurale si de coeziune, urmatoarele cheltuieli nu sunt eligibile: achizitiile de terenuri a caror valoare depaseste 10% din valoarea totala a cheltuielilor eligibile pentru respectivul proiect, TVA-ul recuperabil, închiderea centralelor nucleare, dobânzile la creditele bancare. Statul membru poate decide si asupra altor categorii de cheltuieli neeligibile, specifice. În cazul constatarii efectuarii de cheltuieli neeligibile, Comisia Europeana poate solicita rambursarea sumelor deja platite.

Ca orice finantare din fonduri publice, accesarea Fondurilor Structurale (FS) nu înseamna alocarea unei sume de bani fara ca acest lucru sa implice anumite obligatii si din partea beneficiarului, ci reprezinta un angajament contractual, ale carui prevederi si termene de realizare trebuie respectate cu strictete, pentru a nu se ajunge la dezangajarea automata (regula "n+2"/"n+3") de catre Comisie a sumelor alocate. Conform regulii "n+2"/"n+3", banii alocati de Comisie pentru un program în anul n, trebuie cheltuiti pâna la sfârsitul anului n+2/n+3, în caz contrar, banii vor fi pierduti sau realocati altui program (exemplu, aplicând regula "n+2": sumele alocate de UE pentru un program, în 2007, trebuie cheltuite pâna la 31 decembrie 2009). Pentru România se va aplica regula "n+3" în primii 4 ani, respectiv alocarile anilor 2007, 2008, 2009 si 2010, urmând ca, pentru anii 2011, 2012 si 2013 sa se aplice regula "n+2" (exemplu: sumele alocate de UE pentru un program, în 2007, trebuie cheltuite pâna la 31 decembrie 2010).

Administratiile publice locale joaca un rol foarte important în dezvoltarea infrastructurii locale, a serviciilor sociale si a mediului de afaceri, datorita avantajului reprezentat de cunoasterea realitatilor si necesitatilor locale. De aceea, atragerea de fonduri de dezvoltare de catre administratiile publice locale este un element important pentru atingerea obiectivelor de coeziune ale Uniunii Europene.

4.6.1 POS Cresterea Competitivitatii Economice[43]

Acest program operational implementeaza prima prioritate a PND 2007 - 2013: "Cresterea competitivitatii economice si dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere" si cea de-a doua prioritate a CSNR: "Cresterea Competitivitatii Economice pe termen lung", contribuind, în acelasi timp la implementarea tuturor celorlalte prioritati ale CSNR.

Obiectivul general al acestui program îl constituie cresterea productivitatii întreprinderilor românesti, în conformitate cu principiilue dezvoltarii durabile, si reducerea decalajelor fata de productivitatea medie la nivelul UE. Ţinta este o crestere medie anuala a PIB pe angajat de cca. 5,5 %, ceea ce va permite României sa atinga un nivel de aproximativ 55% din productivitatea medie a UE pâna în anul 2015.

Obiective specifice:

Consolidarea si dezvoltarea sectorului productiv din Romania, într-o maniera care sa fie favorabila mediului înconjurator.Elementul cheie al acestui obiectiv specific este sprijinirea modernizarii si inovarii întreprinderilor existente si crearea unora noi, în special IMM-uri în sectoarele productive si al serviciilor pentru afaceri. Cresterea în valoare si în calitate a echipamentelor de productie bazata pe extinderea si modernizarea acestora, inovarea proceselor de productie si sprijinirea adoptarii standardelor internationale, conduc si sprijina dezvoltarea gamei de produse. De asemenea, cresterea ofertei de consultanta specializata si sprijinul internationalizarii contribuie la procesul de crestere a cotei de piata.

Constituirea unui mediu favorabil dezvoltarii durabile a întreprinderilor: se urmareste crearea unui cadru favorabil dezvoltarii spiritului întreprinzator prin reducerea constrângerilor în domeniile de esec ale pietei - acces la finantare, instrumente financiare inovative, accesul la infrastructurile si serviciile de afaceri - pentru crearea de noi întreprinderi si pentru dezvoltarea celor existente. Realizarea acestor doua obiective de mai sus poate fi cuantificata prin "cresterea contributiei IMM la PIB" cu 20% în 2015.

Cresterea capacitatii de cercetare si dezvoltare (C&D), stimularea cooperarii între institutii de CDI (cercetare, dezvoltare, inovare) si sectorul productiv si cresterea accesului întreprinderilor la CDI: se intentioneaza finantarea proiectelor de CDI, care genereaza rezultate aplicabile direct în economie, modernizarea si dezvoltarea capacitatii si infrastructurii CDI, cresterea calitatii si diversificarea ofertei de servicii inovative si stimularea cererii de inovare din partea sectorului productiv. Realizarea acestui obiectiv va contribui la cresterea valorii cheltuielilor totale de CD (GERD) pâna la 3% din PIB în 2015.

Valorificarea potentialului TIC si aplicarea acestuia în sectorul public (administratie) si cel privat (cetateni, întreprinderi) - prinexploatarea resurselor umane calificate si de know how si îmbunatatirea infrastructurii în special în zonele de esec ale pietei. Scopul este acela de promovare a introducerii inovarii în sectorul productiv, în procesele administrative, în viata cotidiana si de dezvoltare a pietei pentru o noua generatie de produse si servicii.Ţinta este de crestere a numarului utilizatorilor de Internet (accesul întreprinderilor la servicii online) de la 52% în 2003 la 70% în 2015.

Cresterea eficientei energetice si dezvoltarea durabila a sistemului energetic, promovarea surselor regenerabile de energie - prin reducerea intensitatii energetice prin implementarea în sectorul energetic a unor tehnologii noi în scopul cresterii productivitatii, cresterea eficientei energetice pe tot ciclul de productie si cresterea ponderii energiei din surse regenerabile. Se va acorda un sprijin important si implementarii de tehnologii noi pentru reducerea emisiilor produse de marile instalatii energetice. Scopul urmarit este de a contribui la obiectivele nationale: reducerea intensitatii energetice primare cu 40 % pâna în anul 2015, comparativ cu 2001, cresterea ponderii energiei obtinute din resurse regenerabile pâna la 33% din consumul national brut de energie pâna în 2010 si reducerea emisiilor de noxe din sectorul energetic, conform Programului National de reducere a bioxidului de sulf(SO2), oxidului de azot (NOX) si prafului în instalatiile mari de ardere.

Atât obiectivul general cât si cele specifice vor fi implementate prin cinci axe prioritare. Conform Hotarârii de Guvern nr. 497/2004, care stabileste cadrul institutional pentru coordonarea, implementarea si gestionarea fondurilor structurale, amendata prin HG 1179/2004 si 128/2006, organismele intermediare pentru implementarea acestui program sunt, conform tabelului de mai jos:

Tabelul 50: Axele prioritare si Organismele Intermediare ale POS Competitivitate

AXE PRIORITARE ORGANISME INTERMEDIARE

Dezvoltarea unui sistem inovativ si eco- eficient de productie

Ministerul Întreprinderilor Mici si Mijlocii, Comertului, Turismului si Profesiilor Liberale

Cercetare, dezvoltare tehnologica si inovare pentru competitivitate

Ministerul Educatiei Cercetarii si Tineretului - Autoritatea Nationala Pentru Cercetare stiintifica

Tehnologia informatiei si comunicatiilor (TIC) pentru sectorul public si privat

Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei

Cresterea eficientei energetice si asigurarea furnizarii energiei, în contextul combaterii schimbarii climatice

Ministerul Economiei si Finantelor (Directia Generala Politica Energetica)

Asistenta tehnica MEF

Sursa: Ministerul Economiei si Finantelor, POS Competitivitate

Autoritatea de management pentru acest program este Ministerul Economiei si Finantelor. Planul financiar al programului a fost elaborat în corelare cu planul financiar al CSNR 2007 - 2013. Contributia FEDR la finantarea obiectivelor programului este de aproximativ 2, 5 mld. euro, reprezentând circa 65% din bugetul total alocat. Conform categorizarii realizate pe baza Anexei IV a Regulamentului General nr. 1083/2006, din bugetul total al acestui program, s-au alocat aproximativ 92,7% din fonduri realizarii obiectivelor Lisabona.

4.6.2 POS Infrastructura de transport[44]

Programul Operational de transport contribuie la realizarea convergentei României cu celelalte state membre UE si crearea conditiilor favorabile cresterii si ocuparii fortei de munca, prin cresterea si îmbunatatirea calitatii investitiilor în capitalul fizic.

Teoretic, elaborarea acestui program operational trebuia sa aiba la baza Planul General de Transporturi pentru România, document aflat înca în curs de realizare. În realitate si avînd în vedere faptul ca programul operational se concentreaza pe prioritati clare ale tarii si politicile UE, planul va integra rezultatele programului, asigurând o legatura directa cu acesta.

Capitolul de analiza pentru acest program reflecta lipsa investitiilor în infrastructura de transport în anii trecuti. Cheltuielile pentru infrastructura noua au fost minime, iar cele de întretinere au fost sub nivelul optim. De asemenea, exista numeroase segmente rutiere în situatii conflictuale din punct de vedere al amplasarii localitatilor si protectiei mediului.

Starea precara a infrastructurii si serviciilor de transport nu corespunde necesitatilor curente ale tarii, reprezentând un obstacol major pentru coeziunea sociala si dezvoltarea economica - afecteaza competitivitatea, tranzitul bunurilor si al fortei de munca, stabilirea afacerilor, etc.

Desi îmbunatatirea sistemului de transport reprezinta o nevoie urgenta care solicita investitii semnificative ca volum, constrângerile financiare impun o prioritizare a actiunilor în vederea realizarii obiectivului general propus: promovarea unui sistem durabil de transport care sa faciliteze deplasarea în conditii de siguranta, eficienta si rapiditate a persoanelor si bunurilor, la servicii de un nivel corespunzator standardelor europene, la nivel national, european si între si în interiorul regiunilor României.


Promovarea circulatiei internationale si de tranzit a persoanelor si bunurilor în România prin asigurarea de conexiuni atât pentru portul Constanta, cât si de posibilitatea de tranzit pentru UE spre sud prin modernizarea si dezvoltarea axelor prioritare TEN-T relevante, în conditiile respectarii standardelor de mediu.

Promovarea circulatiei eficiente a persoanelor si bunurilor între regiunile României si transferul acestora din interiorul tarii între axele prioritare prin modernizarea si dezvoltarea retelelor nationale si TEN-T, în conformitate cu principiile dezvoltarii durabile.

Promovarea dezvoltarii unui sistem de transport echilibrat pe toate modurile de transport, pe baza avantajului competitiv al fiecarui sector în parte, prin încurajarea dezvoltarii sectoarelor feroviar, naval si inter-modal.

Promovarea dezvoltarii durabile, cu precadere prin minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului si îmbunatatirea sigurantei traficului si a sanatatii umane.

Formularea obiectivelor acestui program reflecta atât concluziile analizei situatiei curente a transporturilor, dar si angajamentele asumate de România în cadrul Capitolului 9 de Negociere - Transport.

Axele prioritare prin care aceste obiective vor fi implementate sunt urmatoarele:

1. Modernizarea si dezvoltarea axelor prioritare TEN-T în vederea realizarii unui sistem de transport durabil, integrat cu retelele de transport europene

2. Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii nationale de transport în afara axelor prioritare TEN-T în vederea realizarii unui sistem national de transport durabil

3. Modernizarea materialului rulant de cale ferata dedicat calatorilor pentru retele de cale ferata nationala si TEN-T

4. Modernizarea sectorului de transport în vederea asigurarii unui nivel mai ridicat al protectiei mediului, sanatatii umane si sigurantei pasagerilor

5. Asistenta tehnica

Acest program adreseaza numai proiectele de transport finantate de Guvernul României împreuna cu FC si FEDR, excluzând proiectele co-finantate de terti, inclusiv Institutii Financiare Internationale. O axa prioritara poate fi finantata exclusiv dintr-un singur fond. Initiativele propuse pentru finantare prin Fondul de Coeziune sunt concentrate în cadrul axelor prioritare ale UE deja identificate, care au o importanta fundamentala pentru crearea coeziunii spatiale în Europa. Operatiunile ce urmeaza sa fie finantate prin componenta FEDR au ca scop cresterea accesibilitatii regiunilor României.

Bugetul total indicativ al programului pentru perioada de programare 2007 - 2013 este în valoare de 5,7 mld. euro, reprezentând aproximativ 23% din fondurile alocate CSNR România în aceasta perioada. Contributia comunitara - alocata prin intermediul FEDR (1,3 mld. euro) si al Fondului de Coeziune (3,2 mld. euro), este de circa 4,57 mld. euro, iar cofinantarea nationala de aproximativ 1,13 mld. euro. Nivelul indicativ al alocarilor tip Lisabona pentru acest program este de aproximativ 83% din bugetul total.

Autoritatea de Management pentru acest program este Ministerul Transporturilor, care va folosi reteaua agentiilor de implementare existente sub jurisdictia sa, implicate în gestionarea fondurilor de preaderare:

Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din România (CNADNR)

Compania Nationala de Cai Ferate CN CFR S.A.

Agentia MT

Experienta implementarii programului ISPA a demonstrat faptul ca problema lipsei capacitatii de implementare nu trebuie subestimata, desi acesta nu este singurul factor care ar putea afecta succesul implementarii programului în perioada de timp stabilita.

4.6.3 POS Mediu[45]

POS Mediu implementeaza cea de-a treia prioritate a PND 2007-2013: "Protectia si îmbunatatirea calitatii mediului", si contribuie la implementarea Prioritatii 1 a CNSR: "Dezvoltarea infrastructurii de baza la standarde europene".

Calitatea mediului în anumite zone este mult sub nivelul standardelor UE, în special din cauza lipsei investitiilor pe termen lung pentru infrastructura de apa si deseuri, precum si a sistemelor neadecvate de management de mediu, la care se adauga un grad scazut de constientizare a populatiei si cunoasterea insuficienta a principiilor dezvoltarii durabile.

POS Mediu este cel mai important program de finantare a infrastructurii municipale de mediu si continua investitiile din perioada de pre-aderare (Phare, ISPA si SAPARD), concentrându-se atât pe obiectivele si prioritatile politicilor de mediu ale Uniunii cât si pe interesele specifice nationale. De asemenea, programul urmareste stabilirea structurilor eficiente de management al serviciilor relevante din punct de vedere al protectiei mediului si includeinterventii în domenii mai putin abordate pâna în prezent, precum eficientizarea sistemelor de încalzire urbane, prevenirea riscurilor, reconstructia ecologica sau implementarea planurilor de management Natura 2000.

Obiectivul general al POS Mediu îl constituie protectia si îmbunatatirea calitatii mediului si a standardelor de viata în România, urmarindu-se conformarea cu prevederile acquis-ului de mediu. Se urmareste reducerea decalajului existent între Uniunea Europeana si România cu privire la infrastructura de mediu atât din punct de vedere cantitativ cât si calitativ.

Obiectivele specifice:

Îmbunatatirea calitatii si a accesului la infrastructura de apa si apa uzata, prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apa si canalizare în majoritatea zonelor urbane pâna în 2015.

Dezvoltarea sistemelor durabile de management al deseurilor prin îmbunatatirea managementului deseurilor si reducerea numarului de zone poluate istoric în minimum 30 de judete pâna în 2015.

Reducerea impactului negativ asupra mediului cauzat de sistemele de încalzire urbana în cele mai poluate localitati pâna în 2015.

Protectia si îmbunatatirea biodiversitatii si a patrimoniului natural prin sprijinirea managementului ariilor protejate, inclusiv prin implementarea retelei Natura 2000.

Reducerea riscului de producere a dezastrelor naturale cu efect asupra populatiei , prin implementarea masurilor preventive în cele mai vulnerabile zone pâna în 2015.

Formularea obiectivelor acestui program reflecta atât concluziile analizei situatiei curente a mediului, dar si angajamentele asumate de România în cadrul Capitolului 22 de Negociere - Mediu. În vederea atingerii acestor obiective, s-au identificat urmatoarele axe prioritare:

1. Extinderea si modernizarea sistemelor de apa si apa uzata

2. Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deseurilor si reabilitarea siturilor poluate istoric

3. Reducerea poluarii si diminuarea efectelor schimbarilor climatice prin restructurarea si reabilitarea sistemelor de încalzire urbana pentru atingerea tintelor de eficienta energetica în localitatile cele mai afectate de poluare

4. Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protectia naturii

5. Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor naturale în zonele cele mai expuse la risc

6. Asistenta Tehnica

În conformitate cu evaluarea necesitatilor de mediu din România, axele prioritare 1 si 2 (sisteme de apa/apa uzata si deseuri solide municipale) necesita mai multe investitii decât restul. În cadrul acestor axe se vor finanta proiecte regionale, cu includerea mai multor localitati din regiune/judet, astfel încât populatia beneficiara sa fie cât mai mare. Aceasta abordare strategica are la baza angajamentele de mediu foarte costisitoare rezultate din negocierile cu UE si vizeaza reducerea costurilor de investitii si de operare ale noilor obiective de infrastructura, prin utilizarea economiilor la scara larga.

Valoarea totala estimata a costurilor pentru conformarea cu Directivele UE de mediu este de 29,3 mld. Euro pâna în 2018. Totusi, presiunea cea mai mare a investitiilor, este prevazuta pentru urmatorii 7 ani, când investitiile totale de mediu estimate a fi necesare sunt de circa 18 mld. euro.

POS Mediu este unul dintre cele mai mari programe operationale dezvoltate în cadrul CNSR. Contributia UE la POS mediu reprezinta cca 23,5% din totalul fondurilor alocate României în cadrul Obiectivului "Convergenta" pentru 2007-2013, atingând cca 4,5 mld. Euro. Similar POS Transport, POS Mediu

beneficiaza de alocare financiara si din FEDR (1,2 mld. euro) si din FC (3,2 mld. euro), contributia nationala fiind de aproximativ 1 mld. euro. Nivelul indicativ al alocarilor tip Lisabona pentru acest program este de aproximativ 5% din bugetul total. Cu toate acestea, autoritatile române considera ca POS Mediu are o contributie mult mai mare la îndeplinirea obiectivelor Agendei Lisabona decât se reflecta în codurile specificate în Anexa IV a Regulamentului General nr. 1083/2006.

Elaborarea POS Mediu a fost realizata de Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, în calitate de Autoritate de Management pentru POS Mediu, în colaborare cu institutiile publice centrale, regionale si locale si cu alti parteneri implicati în acest domeniu. În vederea sprijinirii unei implementari eficiente a acestui program, au fost desemnate (8) Organisme Intermediare (OI) pentru POS Mediu, constituite ca directii distincte la nivelul fiecarei Regiuni de Dezvoltare (NUTS II) din România.

4.6.4 POS Dezvoltarea Resurselor Umane[46]

Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane implementeaza asistenta financiara alocata României în cadrul Obiectivului "Convergenta" prin Fondul Social European, în domeniul resurselor umane.

Investitiile în capitalul uman vor completa si vor conferi sustenabilitate pe termen lung cresterii productivitatii. Programul urmareste o serie de obiective comune la nivel European referitor la participarea sporita pe piata muncii a unei forte de munca înalt calificate si adaptabile, îmbunatatirea sistemului educational si cresterea adaptabilitatii acestuia la cererea pietei muncii, promovarea educatiei pe tot parcursul vietii, cresterea adapabilitatii angajatilor si a întreprinderilor, asigurarea calificarilor si cunostintelor necesare integrarii si mobilitatii pe piata muncii si facilitarea dezvoltarii economice.

De asemenea, se urmareste promovarea si dezvoltarea tuturor formelor de economie sociala ca modalitate de asigurare a incluziunii sociale a personalelor care apartin grupurilor vulnerabile, minoritatilor etnice sau populatiei Rroma.

Acest Program Operational a fost elaborat în concordanta atât cu liniile directoare ale Agendei Lisabona si Strategiei Europene de Ocupare, cât si cu CSNR 2007 - 2013 si Programul de Guvernare 2005 - 2008 în domeniul Resurselor Umane.

POS DRU sprijina Strategia de la Lisabona în ceea ce priveste atingerea obiectivelor urmarite privind ocuparea deplina. POS DRU adreseaza reintegrarea populatiei inactive pe piata muncii (someri pe termen lung), somajul ascuns, mai ales în mediul rural, precum si grupurile vulnerabile, printre care populatia roma reprezinta grupul principal vizat pentru a fi atras pe piata muncii.

POS DRU sprijina, de asemenea, Strategia de Dezvoltare a Resurselor Umane promovata în Cadrul National Strategic de Referinta, din cadrul Prioritatii Tematice "Dezvoltarea si eficientizarea folosirii capitalului uman în România".

Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman si cresterea competitivitatii, prin conectarea educatiei si învatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii si asigurarea de oportunitati sporite pentru participarea viitoare a 1.650.000 (18% din populatia totala ocupata în anul 2006) de persoane pe o piata a muncii moderne, flexibile si inclusive.


Promovarea calitatii sistemului de educatie si formare profesionala initiala si continua, inclusiv a învatamântului superior si cercetarii;

Promovarea culturii antreprenoriale si îmbunatatirea calitatii si productivitatii la locul de munca;

Facilitarea insertiei tinerilor si a somerilor de lunga durata pe piata muncii;

Dezvoltarea unei piete a muncii moderne, flexibile, inclusive;

Promovarea (re)insertiei pe piata muncii a persoanelor inactive, inclusiv în zonele rurale;

Îmbunatatirea serviciilor publice de ocupare;

Facilitarea accesului la educatie si pe piata muncii a grupurilor vulnerabile.

Axele prioritare si domeniile cheie de interventie identificate în Strategie au fost stabilite ca urmare a analizei punctelor slabe ale dezvoltarii resurselor umane din România, precum si a obiectivelor strategice pe care România le are ca stat membru în perioada de programare 2007 - 2013:

1. Educatia si formarea profesionala în sprijinul cresterii economice si dezvoltarii societatii bazate pe cunoastere

2. Conectarea învatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii3. Cresterea adaptabilitatii lucratorilor si a întreprinderilor4. Modernizarea Serviciului Public de Ocupare5. Promovarea masurilor active de ocupare6. Promovarea incluziunii sociale7. Asistenta tehnica

Alocarea financiara din FSE pentru POS DRU este 3,476 mld. euro, reprezentând 85% din valoarea totala a Programului. Contributia nationala este estimata la 635 milioane de euro. Nivelul indicativ al cheltuielilor tip Lisabona este estimat la aproximativ 93% din totalul alocarii FSE.

POS DRU a fost elaborat sub coordonarea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de sanse - care îndeplineste si rolul de Autoritate de Management (HG nr. 497/2004), într-un larg cadru

partenerial. Pentru a sprijini implementarea în conditii adecvate a acestui program, au fost desemnate 13 Organisme Intermediare:

8 OI regionale în subordonarea MMFES;

Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (HG nr. 1179/2004);

Directia OI POSDRU, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului ( HG nr. 1179/2004);

Centrul National pentru Dezvoltarea Învatamântului Profesional si Tehnic;

Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile;

Fondul Român pentru Dezvoltare Sociala.

Desi institutional, programele Phare au contribuit substantial la întarirea capacitatii administrative la nivel central, regional si local, prin îmbunatatirea legislatiei, prin furnizare de programe de formare si seminarii, dotare cu echipament, calculatoare, software etc., prin crearea bazelor pentru parteneriatele care adreseaza probleme sociale, prin stabilirea si dezvoltarea sistemului de management de proiect, un management mai bun al resurselor umane devine absolut necesar având în vedere rigoarea necesara în utilizarea ajutorului financiar din partea UE.

4.6.5 POS pentru Dezvoltarea Capacitatii Administrative[47]

Necesitatea de a investi în capacitatea institutionala este recunoscuta de Orientarile Strategice Comunitare privind Coeziunea pentru statele care urmaresc în aceasta perioada de programare realizarea performantei socio-economice si a bunei guvernari, ca prioritati. Noua Strategie Lisabona pune accentul în mod special pe formularea si implementarea legislatiei si politicilor într-o maniera mai eficienta, mai buna în vederea asigurarii conditiilor necesare cresterii economice si crearii de locuri de munca. Dezvoltarea capacitatii administrative poate avea o contributie directa la realizarea acestor prioritati.

Acest program contribuie la realizarea celei de-a patra prioritati identificate în PND 2007 - 2013: "Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii si incluziunii sociale si întarirea capacitatii administrative". De asemenea, acest program a fost elaborate pentru a contribui semnificativ la realizarea prioritatii tematice Construirea unei Capacitati Administrative eficiente din CSNR.

Obiectivul general - contributia la crearea unei administratii publice mai eficiente si efective în beneficiul socio-economic al societatii românesti.


Îmbunatatirea ciclului de manangement al politicii publice

Îmbunatatirea calitatii si eficientei livrarii serviciilor publice pe o baza descentralizata

Axe prioritare

1. Îmbunatatirea ciclului de manangement al politicii publice2. Îmbunatatirea calitatii si eficientei livrarii serviciilor publice pe o baza descentralizata3. Asistenta tehnica

Bugetul estimate al acestui program operational este de aproximativ 250 mil. Euro, dintre care circa 208 mil. Euro ar reprezenta alocarea indicativa prin FES. Pentru început, având în vedere faptul ca beneficiarii si grupurile tinta pentru acest program vor fi institutiile publice (ministere si autoritati publice locale) cofinantarea va fi prevazuta doar din surse publice, urmând ca pe baza unei evaluari ce va avea loc la jumatatea perioadei de implementare sa se stabileasca daca vor fi acceptate si investitii private sau din alte surse în finantarea reformei administratiei publice.

Acest program nu prezinta cheltuieli care sa contribuie direct la obiectivele Lisabona. Totusi, autoritatile române considera ca acest program asigura o contributie semnificativa indirecta având în vedere ca scopul sau este de a crea o administratie publica mai eficienta, ceea ce reprezinta o conditie de baza pentru Strategia Lisabona.

Autoritatea de Management pentru acest program operational - Ministerul Internelor si Reformei Administrative (conform HG 128/2006, care amendeaza HG 497/2004), a decis ca pentru implementarea acestui program sa nu delege nicio functie vreunui organism intermediar, din douaa motive: bugetul alocat este relativ redus (250 mil. euro) si AM se considera apta pe deplin pentru a gestiona eficient aceasta implementare.

4.6.6 POS Asistenta Tehnica[48]

Programul Operational de Asistenta Tehnica (PO AT) are drept obiectiv asigurarea unui proces de implementare a instrumentelor structurale în România în conformitate cu principiile si regulile de parteneriat, programare, evaluare, comunicare, management, inclusiv management financiar, monitorizare si control pe baza responsabilitatilor împartite între Statele Membre si Comisia Europeana, conform prevederilor din Regulamentul General privind Fondul European de Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul de Coeziune.

Împreuna cu celelalte Programe Operationale, PO AT va contribui în mod substantial la realizarea prioritatii tematice identificate în Cadrul Strategic National de Referinta: "Construirea unei capacitati administrative eficace".

Strategia PO AT ia în considerare angajamentele asumate de catre Guvernul României prin intermediul documentului de pozitie complementar pe Capitolul 21 "Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale" si va lua în calcul progresele înregistrate în implementarea Planului Unic de Actiuni pentru îmbunatatirea sistemelor de gestionare a fondurilor acordate României de Uniunea Europeana (fonduri de pre-aderare si instrumente structurale), adoptat de catre Guvern în anul 2005.

Obiectivul general al acestui Program Operational este acela de a asigura suportul necesar pentru coordonarea si de a contribui la implementarea corecta, efectiva, eficienta si transparenta a instrumentelor structurale în România. Scopul acestui program este de a îmbunatati functiile de management în administratia publica.


Asigurarea sprijinului si a instrumentelor necesare pentru o coordonare si implementare eficienta si efectiva a fondurilor structurale alocate perioadei de programare 2007 - 2013 si pregatirea pentru fondurile structurale afernte urmatoarei perioade de programare.

Asigurarea prezentarii coordonate si integrate la nivel national a mesajelor referitoare la Fondurile Structurale si implementarea planului de actiune pentru comunicare, elaborat la nivelul MEF în conformitate cu Strategia Nationala de Comunicare pentru Instrumentele Structurale.

Axe prioritare

1. Sprijin pentru implementarea instrumentelor structurale si pentru coordonarea programelor2. Dezvoltarea si sprijinirea în continuare a functionarii Sistemului Informatic Unic de

Management3. Diseminarea de informatii si promovarea instrumentelor structurale

Obiectivele, axele prioritare si domeniile majore de interventie propuse sunt de natura orizontala, si au fost împartite între Programul Operational de Asistenta Tehnica si restul de programe operationale pe baza principiilor de complementaritate, subsidiaritate si coerenta logica, cu o atentie sporita acordata liniilor directoare cu privire la sistemul de implementare a fondurilor structurale.

Axele prioritare de asistenta tehnica din cadrul fiecarui program operational vor oferi asistenta specifica procesului de pregatire a proiectelor, monitorizare, evaluare si control, precum si activitatilor de comunicare ce asigura o publicitate corespunzatoare în conformitate cu specificitatea fiecarui program operational.

Implementarea programului este în responsabilitatea Autoritatii de Management pentru Programul de Asistenta Tehnica, care este reprezentata de catre Directia Asistenta Tehnica din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor, împreuna cu cele trei departamente care o compun: Politica, Management si Financiar, Implementare.

S-a estimat ca aproximativ 80% din totalul de asistenta tehnica finantata din fonduri structurale si nationale în cadrul politicii regionale sa fie alocat axelor prioritare de asistenta tehnica din cadrul programelor operationale sectoriale si din POR. Restul de fonduri de asistenta tehnica, si anume aproximativ 200 mil. Euro, este alocat pentru implementarea interventiilor din cadrul Programului Operational de Asistenta Tehnica.

Axele prioritare si interventiile din cadrul Programului Operational de Asistenta Tehnica vor fi co-finantate în întregime din Fondul European de Dezvoltare Regionala. Contributia din FEDR adusa Programului pe perioada 2007-2013 este de 170 mil. de Euro, care reprezinta 85% din finantarea Programului Operational de Asistenta Tehnica. Fondurile nationale vor finanta 15% din valoarea programului, si anume aproximativ 30 mil. de euro.

Acest program nu prezinta cheltuieli care sa contribuie direct la obiectivele Lisabona. Totusi, autoritatile române considera ca acest program asigura o contributie semnificativa indirecta având în vedere ca programul a fost formulat cu scopul de a asigura o implementare eficienta a instrumentelor structurale.

4.7 Programul Operational Regional4.7.1 Particularitatile Programului Operational RegionalProgramul Operational Regional este un program care implementeaza elemente importante ale strategiei nationale de dezvoltare regionala a Planului National de Dezvoltare si a Cadrului National Strategic de Referinta 2007-2013, contribuind, împreuna cu celelalte Programe Operationale Sectoriale, la realizarea obiectivului general al strategiei de dezvoltare a tarii, si anume - diminuarea disparitatilor de dezvoltare socio-economica între România si statele membre ale Uniunii Europene.

Totusi, pentru a sustine politica regionala si pentru a crea premisele pentru o dezvoltare echilibrata a tarii, ar fi fost necesar ca si Programele Operationale Sectoriale sa aiba o abordare regionala. S-a încercat compensarea acestei lipse prin strategia nationala de dezvoltare regionala si Programul Operational Regional, pentru ca, desi Instrumentele Structurale implementeaza Strategia Lisabona, care pune accent pe competitivitate si creare de locuri de munca, ele reprezinta totodata instrumentul sustinerii politicii regionale a UE, si a scopului sau primar, acela de a reduce disparitatile socio-economice între regiuni.

Astfel, POR este un factor de echilibru si contrapondere fata de celelalte Programe Operationale, care de fapt nu au o abordare teritoriala conturata si pentru care, în alegerea unui proiect primeaza eficienta economica.

Evaluarea procesului de elaborare a POR, precum si a partilor lui componente (caracterul comprehensiv si relevant al analizei, logica strategiei si coerenta sa cu analiza, corelarea logica a obiecitvelor si axelor prioritare cu analiza socio-economica si consistenta lor cu obiectivele politice si interventiile nationale si comunitare, optimizarea alocarii financiarepe axe prioritare si pe regiuni) nu se poate face fara sa se tina cont de faptul ca programarea regionala este un proces nou în România si ca POR reprezinta primul exercitiu de elaborare a unui program pentru dezvoltare regionala în tara noastra. De asemenea, alti factori importanti care au influentat acest proces au fost recomandarile si solicitarile Ministerului Economiei si Finantelor, în calitate de coordonator central al programarii si implementarii instrumentelor structurale în România.

Programul Operational Regional reflecta nevoile comune de dezvoltare ale regiunilor, cuprinzând un set coerent de prioritati care contribuie la întarirea coeziunii economice si sociale a regiunilor, prin promovarea unei dezvoltari echilibrate teritorial.

Obiectivul strategic al POR consta în sprijinirea unei dezvoltari economice, sociale, echilibrate teritorial si durabile a Regiunilor României, corespunzator nevoilor lor si resurselor specifice, prin concentrarea asupra polilor urbani de crestere, prin îmbunatatirea conditiilor infrastructurale si ale mediului de afaceri pentru a face din regiunile României, în special cele ramase în urma, locuri mai atractive pentru a locui, a le vizita, a investi si a munci.

Pentru atingerea obiectivului strategic al POR, au fost stabilite urmatoarele obiective specifice:

Cresterea rolului economic si social al centrelor urbane, prin adoptarea unei abordari policentrice, în vederea stimularii unei dezvoltari mai echilibrate a Regiunilor;

Îmbunatatirea accesibilitatii Regiunilor si în particular a accesibilitatii centrelor urbane si a legaturilor cu zonele înconjuratoare;

Cresterea calitatii infrastructurii sociale a Regiunilor; Cresterea competitivitatii Regiunilor ca locatii pentru afaceri Cresterea contributiei turismului la dezvoltarea Regiunilor

Scopul POR este de a atinge obiectivul global si obiectivele specifice prin completarea interventiilor national sectoriale cu actiuni cu specific regional si subregional, în vederea sprijinirii si promovarii cresterii economice durabile.

Programul regional va fi finantat în perioada 2007 - 2013 din Bugetul de Stat si cofinantat din Fondul European de Dezvoltare Regionala - unul din Fondurile Structurale ale Uniunii Europene. Din cele 19.667 milioane euro de care va beneficia România din Fondurile Structurale si de Coeziune ale Uniunii Europene, 3.726 milioane euro (19,4% din total instrumente structurale acordate de Uniunea Europeana României) vor fi alocate Programului Operational Regional (POR). Sursele de finantare a POR sunt: FEDR (3.726,02 milioane euro), fonduri publice nationale (657,56 milioane euro) si fonduri private estimate (184,76 milioane de euro).

Dezvoltarea echilibrata a tuturor regiunilor tarii se va realiza printr-o abordare integrata, bazata pe o combinare a investitiilor publice în infrastructura locala, politici active de stimulare a activitatilor de afaceri si sprijinirea valorificarii resurselor locale, pe urmatoarele axe prioritare tematice:

1. Sprijinirea dezvoltarii durabile a oraselor - potentiali poli de crestere (domeniul major de interventie: Planuri integrate de dezvoltare urbana). Alocarea financiara pentru aceasta axa prioritara este de aproximativ 1,4 mld. Euro (30,00% din contributia FEDR la finantarea POR), a luat în considerare capacitatea de implementare, cofinantare si experienta autoritatilor locale în a implementa asemenea proiecte de mare anvergura.

2. Îmbunatatirea infrastructurii de transport regionale si locale (domeniul major de interventie: Reabilitarea si modernizarea retelei de drumuri judetene, strazi urbane - inclusiv constructia/reabilitarea soselelor de centura). Pentru implementarea acestei axe prioritare 876 mil. euro (20,35% din contributia FEDR la finantarea POR).

3. Îmbunatatirea infrastructurii sociale (domenii majore de interventie: Reabilitarea / modernizarea / echiparea infrastructurii serviciilor de sanatate; Reabilitarea / modernizarea / dezvoltarea si echiparea infrastructurii serviciilor sociale; Îmbunatatirea dotarii cu echipamente a bazelor operationale pentru interventii în situatii de urgenta; Reabilitarea / modernizarea / dezvoltarea si echiparea infrastructurii educationale pre-universitare, universitare, universitare si a infrastructurii pentru formare profesionala continua). Aceasta axa prioritara va beneficia de 1/5 din fondurile totale ale POR, adica aproximativ 658 mil. Euro.

4. Sprijinirea dezvoltarii mediului de afaceri regional si local (domenii majore de interventie: Dezvoltarea durabila a structurilor de sprijinire a afacerilor cu importanta regionala si locala; Reabilitarea siturilor industriale poluate si neutilizate si pregatirea pentru noi activitati; sprijinirea dezvoltarii micro-întreprinderilor). Având un puternic caracter regional, aceasta axa prioritara va primi o alocare importanta din fondurile POR -709 mil. euro, în vederea încurajarii economiilor regionale.

5. Dezvoltarea durabila si promovarea turismului (domenii majore de interventie: Restaurarea si valorificarea durabila a patrimoniului cultural si crearea / modernizarea infrastructurilor conexe; Crearea / dezvoltarea / modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea durabila a resurselor naturale si pentru cresterea calitatii serviciilor turistice; Promovarea potentialului turistic si crearea infrastructurii necesare pentru cresterea atractivitatii României ca destinatie turistica). Aceasta axa prioritara va beneficia de o alocare financiara justificata de potentialul turistic ridicat al tuturor regiunilor - 616 mil. Euro.

6. Asistenta tehnica (domenii majore de interventie: Sprijinirea implementarii, managementului si evaluarii Programului Operational Regional; Sprijinirea activitatilor de

publicitate si informare privind POR). Aproximativ 131mil. euro vor fi alocate acestei axe prioritare.

Distributia fondurilor pe axele prioritare ale Programului Operational Regional a rezultat în primul rând din strategia POR, dar si din analiza portofoliului de proiecte colectate de la cele 8 Regiuni de Dezvoltare si pe baza consensului/acordului obtinut ca urmare a discutiilor cu reprezentantii regiunilor. Aceste alocari vor fi urmarite în mod regulat de catre Comitetul de Monitorizare al Programului Operational Regional si, daca este necesar, vor fi revizuite în conformitate cu necesitatile identificate la nivelul regiunilor si a capacitatii acestora de a absorbi în mod efectiv fondurile primite.

Desi Programul Operational Regional este totusi un program national, vocatia regionala este reflectata printr-o alocare financiara orientativa diferentiata pentru cele 8 regiuni de dezvoltare care contribuie la realizarea obiectivului general formulat pentru acest program.

Modalitatea de alocarea financiara pe axe prioritare s-a realizat în urma întâlnirilor cu membri Consiliului de Dezvoltare Regionala si ai Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala. Alocarea fondurilor pe regiuni s-a facut pe baza indicatorului Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, ajustata cu un coeficient al densitatii populatiei specifice fiecarei regiuni. Utilizarea PIB/locuitor, este justificata de faptul ca acesta reprezinta cel mai folosit indice în UE de exprimare a nivelului de dezvoltare a unei regiuni. Întrucât Programul Operational Regional urmareste dezvoltarea echilibrata a tuturor regiunilor României, regiunile cu un nivel scazut al PIB /locuitor vor beneficia, conform calculelor, de o pondere mai mare din fondurile totale ale programului. Ajustarea indicatorului cu densitatea populatiei se realizeaza în scopul compensarii situatiei regiunilor mai prospere, care atrag fluxuri mari de populatie definitive sau temporare.

Nivelul orientativ al cheltuielilor referitoare la Strategia Lisabona ce se vor efectua prin POR se estimeaza a fi de aproximativ 15,60%, desi pentru acesta nu este necesara elaborarea unei situatii financiare în acest sens, având în vedere faptul ca acest program, spre deosebire de alte programe operationale, are la baza o filozofie care urmareste reducerea decalajelor socio-economice dintre regiuni, fiind mai putin un program tip Lisabona.

Principalele categorii de beneficiari eligibili sunt: Autoritati ale administratiei publice locale si centrale, Asociatii de Dezvoltare Intercomunitara, Parteneriate între autoritatile publice locale, Universitati de stat, IMM - uri, ONG-urile care desfasoara, conform statutului, activitati în domeniul promovarii turismului, etc.4.7.2 Procesul de elaborare si negociere cu Comisia Europeana a Programului Operational Regional

Procesul de elaborare a Programului Operational Regional a avut loc în perioada ianuarie 2004 - aprilie 2007, desfasurându-se în cadrul mai multor etape. Principalii actori cheie implicati au contribuit la formularea continutului acestui program, în functie de rolul lor, de momentul în care au intervenit si relevanta sugestiilor propuse pentru filozofia acestui program: autoritatile centrale si locale, reprezentanti ai mediului academic, universitar si de cercetare, ai agentiilor de dezvoltare regionale si ai mediului de afaceri, ai evaluatorului ex-ante si nu în ultimul rând, ai Comisiei Europene.

Din perspectiva principiului parteneriatului, au avut loc doua tipuri de consultari, între principalele categorii de actori cheie implicati, care au influentat principalele directii strategice din continutul POR:

Consultare la nivel national, cu participare regionala. Consultarea partenerilor regionali s-a realizat în primul rând prin consultarea reprezentantilor agentiilor de dezvoltare regionala - în calitate de viitoare organisme intermediare pentru implementarea POR

Consultari parteneriale organizate la nivel regional, cu participare nationala.

Cele mai importante opinii exprimate de participanti în cadrul întâlnirilor parteneriale pe parcursul elaborarii POR sunt prezentate în anexa VI 4

O prima etapa în procesul de elaborare a POR, care a avut loc în perioada ianuarie - august 2004, a constat în transmiterea unei note metodologice, sub forma de chestionar, elaborata de actuala Autoritate de Management (fostul Minister al Integrarii Europene, în prezent Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor), catre Agentiile de Dezvoltare Regionale, si mai departe, catre partenerii locali ai acestora, în vederea identificarii principalelor necesitati, care sa fundamenteze prioritatile de finantare din POR. Aceasta etapa a fost continuata, în perioada septembrie - decembrie 2004, cu elaborarea unei metodologii mai detaliate pentru elaborarea Planurilor de Dezvoltare Regionala si a Documentelor Regionale de Programare si Implementare.

Pornind de la aceasta lista lunga de prioritati identificate pe baza propunerilor de la nivel local si regional, în perioada ianuarie - mai 2005 au avut loc o serie de întâlniri cu autoritatile centrale implicate, în vederea delimitarii prioritatilor POR de cele ale celorlalte Programe Operationale Sectoriale (în principal POS Competitivitate, POS Agricultura si POS Mediu). În urma acestui exercitiu a reiesit o prima varianta a prioritatilor POR:

Îmbunatatirea infrastructurii publice regionale si locale;

Sprijinirea diversificarii economiilor regionale si locale;

Dezvoltarea turismului regional si local;

Sprijinirea regenerarii urbane;

Asistenta tehnica.

Alocarile financiare propuse anterior negocierii oficiale cu Comisia Europeana sunt prezentate în anexa VI. 5

Prima versiune a Programului Operational Regional a fost finalizata în decembrie 2005. Ulterior, aceasta lista scurta de prioritati a fost discutata în cadrul grupului de lucru partenerial creat la nivel national în scopul stabilirii si detalierii masurilor propuse spre finantare, astfel încât acestea sa corespunda atât nevoilor de finantare ale regiunilor, cât si posibilitatilor existente, la nivel regional, de implementare a acestora. Acest cadru partenerial a fost extins si consolidat pentru fundamentarea axelor prioritare si domeniilor de interventie ale POR, prin implicarea în acest proces a Consiliilor de Dezvoltare Regionala (CDR) si a Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala (CNDR). De asemenea, au fost organizate consultari în cadrul forumurilor nationale (28 iunie, 11 august, 1 noiembrie 2005) în principal, cu participarea ADR-urilor, ministerelor de linie, organizatiilor si asociatiilor relevante la nivel national si regional (Federatia Autoritatilor Locale din România, Asociatia Oraselor din România, Asociatia Municipiilor din România, Comitetul Economic si Social, Camere de Comert, Confederatia Nationala a Sindicatelor Libere din România, Confederatia Sindicatelor Democratice din România, Agentia pentru Egalitatea de sanse, CPISC, Asociatia Pro Democratia, Fundatia

Estuar, Les Amis de la France, Motivation Romania, ANTREC, FRDS, Terra Milenium III, universitati, etc).

În aprilie 2006 Programul Operational Regional a fost transmis serviciilor Comisiei Europene pentru comentarii si observatii.

În principiu, recomandarile de natura strategica ale Comisiei Europene au sugerat o reformulare în sensul orientarii investitiilor finantate prin acest program operational, catre îndeplinirea obiectivelor propuse pentru noua politica regionala a UE, unul dintre principalii piloni în implementarea Agendei Lisabona. În acest sens, noua abordare trebuie sa urmareasca în primul rând reducerea decalajelor de dezvoltare comparativ cu celelalte regiuni ale Uniunii Europene, si nu neaparat între regiunile României.

Comisia a remarcat, în general, un numar mare de activitati eligibile, care pot fi însa justificate, având în vedere faptul ca sunt propuse în cadrul unui program regional, formulat astfel încât sa adreseze nevoile comune tuturor regiunilor.

În ceea ce priveste structura Programului Operational Regional, ambele parti au agreat reconfigurarea primei axe prioritare în doua axe prioritare, si anume: una referitoare la reabilitarea / modernizarea infrastructurii regionale si locale de transport si

cealalta referitoare la reabilitarea / modernizarea infrastructurii sociale regionale (educatie, sanatate[49], servicii sociale si situatii de urgenta).

Referitor la axa de dezvoltare urbana, Comisia a explicat faptul ca un proiect integrat trebuie sa aiba o abordare planificata, ceea ce presupune realizarea unui plan al zonei urbane, în care se identifica problemele zonei si actiunile necesare pentru solutionarea acestora; nu este obligatoriu ca toate actiunile identificate în acest plan al zonei sa fie finantate din fonduri structurale, o parte din acestea putând fi finantate din fonduri nationale, regionale, locale publice sau private sau alte surse. Trebuie urmarit ca impactul acestor proiecte integrate sa depaseasca limitele zonei vizate direct si chiar ale orasului, iar unul din obiectivele prioritare ale acestor proiecte fiind atragerea locuitorilor înapoi în orase. Referitor la limita proiectelor integrate, trebuie sa existe o limita minima pentru a asigura impactul acestor proiecte, în timp ce limita maxima ar trebui sa existe doar pentru orasele mici si mijlocii. De asemenea, s-a recomandat ca orasele mici sa fie lasate pentru finantare sub programul de dezvoltare rurala.

Referitor la actiunile de tip FSE din cadrul proiectelor integrate de dezvoltare urbana, desi prezenta acestora nu este obligatorie, a fost recomandata, ele asigurând un grad mai ridicat de integrare a proiectului, regulamentul permitând cheltuieli pe actiuni de tip FSE în limita a 10% din valoarea proiectului. Aceeasi situatie exista si în cazul actiunilor de sprijinire a IMM-lor, care desi nu sunt obligatorii, au un impact hotarâtor în dezvoltarea economica a zonei si chiar a orasului respectiv.

În urma recomandarilor primite, în luna noiembrie 2006 a fost elaborata o versiune îmbunatatita a Programului Operational Regional. CE a apreciat faptul ca în capitolul de analiza exista informatii comprehensive si foarte relevante despre nivelul de dezvoltare si caracteristicile fiecarei regiuni, si a considerat oportun ca toate aceste informatii sa fie reflectate mai bine în capitolul de strategie si în descrierea axelor prioritare pentru acest program operational.

În perioada august - decembrie 2006 s-a desfasurat procesul de evaluare ex-ante[50] a POR, care a avut ca scop optimizarea alocarii resurselor si îmbunatatirea calitatii procesului de programare.

Raportul de evaluare ex-ante prezinta o evaluare pozitiva a logicii si coerentei între diferitele capitole si elemente ale Programului Operational Regional si totodata un set de recomandari, majoritatea de natura strategica pentru urmatoarea perioada de programare, relevante atât pentru AM POR, cât si pentru alte institutii si structuri cu rol cheie în procesul de dezvoltare regionala în România.

Astfel, prima varianta transmisa oficial la Bruxelles (ianuarie, 2007) si modificarile introduse reflecta într-o buna masura atât actualizarile de date, cât si recomandarile evaluarilor ex-ante. Programul a îndeplinit conditiile de admisibilitate si a primit aprobarea pentru începerea

etapei de analiza si formulare a unor puncte de vedere oficiale pe continutul sau de catre serviciile specializate ale Comisiei Europene.

Conform art. 32, al. 4 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 1083/2006, Comisia Europeana aproba Programele Operationale în maxim 4 luni de la data transmiterii lor oficiale.

În procesul negocierilor, având în vedere solicitarile de informatii suplimentare, Comisia a initiat procedura de "întrerupere" a discutiilor oficiale între cele doua parti, pentru a nu diminua perioada de patru luni de care dispune pentru aprobarea programului. Procedura întreruperii provizorie a discutiilor oficiale este o practica administrativa frecventa a Comisiei Europene, care functioneaza pe perioade scurte, semnificând doar faptul ca reprezentantii Comisiei au nevoie de informatii mai detaliate pentru o mai rapida evaluare a numeroaselor programe elaborate pentru perioada 2007-2013.

Echipa de programare a POR a încercat sa urmareasca, în procesul de elaborare a acestui document, semnalele transmise de la Bruxelles, desi un set de comentarii oficiale a fost transmis relativ târziu, fiind oarecum diferit de alte recomandari neoficiale sugerate pe parcursul acestui proces. În documentele transmise anterior momentului ianuarie 2007, care contin comentariile informale ale DG Regio, nu sunt prezentate nici unul dintre aspectele abordate si propunerile CE prezentate ca urmare a începerii procesului oficial de negociere pentru aprobarea acestui program.

Principalul argument al Comisiei Europene - DG Regio pentru aceasta lipsa de consecventa a fost faptul ca nefiind stat membru, România nu putea avea discutii oficiale pe marginea unui document de programare strategica cu serviciile comunitare. Practic, pornind de la recomandarile oficiale si în functie de rapiditatea cu care acestea urmau sa fie integrate în POR, programul putea fi aprobat sau nu (s-a dat exemplu cazul Poloniei, pentru care s-au sistat negocierile pentru aprobarea documentelor programatice pentru accesarea celor 64 mld. Euro alocate pentru aceasta perioada de programare).

Chiar si dupa începerea negocierilor oficiale, oficialii CE au ezitat sa transmita recomandari în forma scrisa, acestea fiind formulate în cadrul întâlnirilor cu reprezentantii autoritatilor române implicate. Ultima varianta a POR - cea aprobata de Comisia Europeana integreaza punctele de vedere si raspunde observatiilor si recomandarilor oficialilor europeni.

Desi versiunea oficiala transmisa la CE prezenta îmbunatatiri calitative semnificative comparativ cu versiunile anterioare - în special capitolul de analiza, care a fost considerat unul dintre cele mai comprehensive si fundamentate la nivelul UE 15 - CE a considerat ca mai existau totusi aspecte importante de clarificat.

Astfel, cu toate ca prioritatile POR au fost identificate corect, Comisia a considerat ca România trebuie sa foloseasca

oportunitatea creata prin potentialul sau de a se dezvolta policentric, prin dezvoltarea polilor de crestere[51]. Prin urmare, strategia trebuia ajustata în sensul formularii unor obiective "mai ambitioase". Finantarea unor proiecte de regenerare urbana sa urmareasca generarea unui efect extins, care sa nu favorizeze doar locuitorii unei strazi, sau locatia unui proiect, ci sa cuprinda o arie mai larga, cu impact regional.

De asemenea, s-a specificat ca în continutul strategiei sa fie accentuate masurile dedicate unor grupuri tinta speciale (populatia rroma), prin identificarea unor metode clare, specifice. Din punct de vedere al structurii strategiei POR si al corelarii cu alte POS-uri, este foarte important ca politica globala a unui sector sa fie gestionata în totalitate de o singura institutie, care sa asigure coerenta si unitatea prioritatilor identificate si a implementarii lor. S-a considerat

inadmisibil ca acelasi sector de activitate sa fie dispersat si sa se afle sub conducerea mai multor ministere.

Având în vedere faptul ca POR finanteaza o serie de infrastructuri de baza esentiale pentru crearea conditiilor necesare cresterii economice (spitale, universitati, drumuri, etc.), procesul de implementare trebuie organizat eficient, pe baza unei abordari "de jos în sus", si nu una "de sus în jos" care sa promoveze în continuare clientelismul si structurile sale existente, astfel încât implementarea POR sa nu se reduca la o simpla distribuire între judete.

Comisia a considerat foarte important sa se faca o departajare si o corelare clare cu investitiile finantate prin fondurile dedicate agriculturii si dezvoltarii rurale. Daca Programele Operationale Sectoriale sunt percepute ca fiind adresate în special obiectivelor de crestere economica, pe o baza competitiva, Programul National de Dezvoltare Rurala si Programul Operational Regional trebuie sa actioneze ca o contrapondere a acestora, în vederea atenuarii decalajelor de dezvoltare si a rezolvarii problemelor structurale din mediul rural. Prin urmare, s-a reiterat evitarea suprapunerilor cu celelalte Programe finantate din fonduri comunitare (FEDR, FES, FEADR) si maximizarea complementaritatilor si a sinergiilor cu acestea, în termeni de activitati eligibile/proiecte.

În urma negocierilor care au avut loc în perioada februarie-aprilie a.c. s-au stabilit de comun acord sa fie operate urmatoarele modificari/ ajustari:

Infrastructura de sprijinire a afacerilor sa fie finantata din ambele programe (Programul Operational Regional si Programul Operational Sectorial Cresterea Competitivitatii Economice), urmând ca demarcare între cele doua programe sa se realizeze în functie de importanta/ impactul structurilor de afaceri, dupa cum urmeaza: structuri de afaceri de importanta national/international sa fie finantate prin POS Competitivitate, iar structurile de interes si importanta locala sau regionala sa se finanteze prin POR

Preluarea axei prioritare de turism din cadrul Programului Operational Sectorial Cresterea Competitivitatii Economice ca domeniu de interventie în cadrul Programului Operational Regional pentru a asigura coerenta implementarii strategiei nationale în domeniul turismului printr-un singur program, fara o redistribuire a fondurilor între cele doua programe.

În ceea ce priveste finantarea porturilor si aeroporturilor de interes regional prin intermediul POR, Comisia Europeana a recomandat ca acestea sa fie preluate în Programul Operational Sectorial pentru Transport fara o redistribuire a fondurilor între cele doua programe. Argumentarea a fost similara turismului, anume implementarea unei strategii nationale sectoriale printr-un singur program operational.

Toate aceste propuneri au fost formulate cu scopul de a asigura rationalizarea strategiei în contextul unei politici regionale moderne si pe baza fondurilor alocate. Este foarte important pentru România sa foloseasca într-un mod cât mai optim resursele alocate, având în vedere ca pentru urmatoarea perioada de programare, nu este cunoscuta abordarea strategica a politicii

regionale si nici directionarea Fondurilor Structurale, situatie în care, România, ca ultim venit, va avea cel mai putin de beneficiat.

În data de 12 iulie 2007, prin decizia 3470 a Comisiei Europene a fost aprobat Programul Operational Regional 2007 - 2013. Lansarea oficiala a programului, în conformitate cu prevederile Regulamentului CE nr.1083/2006, care contine prevederi generale cu privire la Fondul European de Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul de Coeziune, a avut loc în data de 13 iulie 2007.

4.7.3 Aspecte referitoare la implementarea Programului Operational Regional

Principale organisme implicate în gestionarea si implementarea POR sunt:

Autoritatea de Management pentru Programul Operational Regional (AM POR), a fost constituita în structura Ministerului Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor, având responsabilitatea managementului, gestionarii si implementarii asistentei financiare alocate POR.

Organismele Intermediare pentru Programul Operational Regional sunt constituite în cadrul celor opt Agentii de Dezvoltare Regionala. De asemenea, Ministerul Întreprinderilor Mici si Mijlocii, Comertului, Turismului si Profesiilor Liberale este organism intermediar pentru domeniul de interventie POR "Promovarea potentialului turistic si crearea infrastructurii necesare, în scopul cresterii atractivitatii României ca destinatie turistica." Organismele Intermediare au responsabilitatea îndeplinirii atributiilor delegate de catre Autoritatea de Management, conform unui acord semnat cu AM POR.

Comitetul de Monitorizare al Programului Operational Regional (CMPOR) este structura nationala de tip partenerial, fara personalitate juridica, cu rol decizional si strategic în asigurarea eficacitatii si calitatii implementarii programului. În vederea îndeplinirii atributiilor stabilite prin Regulamentul Consiliului nr. 1083 / 2006, CM PORtrebuie sa asigure reprezentativitatea autoritatilor locale, a mediului de afaceri, mediului academic si al societatii civile. Pentru luarea celor mai bune decizii este necesar sa se asigure stabilitatea membrilor CMPOR, iar acestia sa dispuna de un suport tehnic care sa îi ajute în luarea hotarârilor. Trebuie sa se evite posibilele conflicte de interese si sa se asigure transparenta luarii deciziilor, mai ales în ceea ce priveste utilizarea fondurilor publice.

În cadrul CMPOR se aproba criteriile de selectie ale domeniilor de interventie finantate prin POR. De asemenea, se analizeaza stadiul implementarii si modul de realizare a indicatorilor si se iau masuri corective, inclusiv realocari de fonduri între axele prioritare. Regulamentul de organizarea si functionare a CM POR este prevazut în HG nr. 765/ 2007 care stabileste constituirea CMPOR.

Comitetele Regionale de Evaluare Strategica si Corelare (CRESC) sunt organisme constituite pe principii parteneriale, la nivelul fiecarei regiuni de dezvoltare. Comitetul Regional de Evaluare Strategica si Corelare se organizeaza si functioneaza ca organism fara personalitate juridica, în scopul evaluarii gradului în care proiectele pot contribui la atingerea obiectivelor strategiilor de dezvoltare a regiunilor (rol deliberativ), precum si în scopul corelarii regionale a proiectelor finantate din fonduri publice (rol consultativ).

Regulamentul de organizarea si functionare a CRESC este prevazut în HG nr. 764/2007 privind aprobarea constituirii Comitetelor Regionale de Evaluare Strategica si Corelare si a Regulamentului cadru de organizare si functionare a acestora.

Autoritatea de Management a pregatit un set complet de reguli - ghidurile solicitantului - pentru beneficiarii finali. În principiu, sunt eligibile proiecte individuale si nu granturi globale, care pot fi propuse spre finantare pe baza propunerilor primite de Organismele Intermediare. În vederea asigurarii coerentei între proiecte, se prefera evitarea proiectelor care nu prezinta o minima credibilitate din perspectiva celorlalte programe operationale.

Perioada orientativa de depunere a proiectelor este 2007-2013, principalele tipuri de cereri de propunere de proiecte fiind: Cerere deschisa de proiecte cu depunere continua Cerere de proiecte pe baza de lista de proiecte eligibile.

În ceea ce priveste evaluarea proiectului din punct de vedere economico-financiar, care va avea loc dupa etapa de verificare a conformitatii, aceasta va fi efectuata de experti independenti (români sau straini), care vor fi selectati la nivel national pentru toate regiunile (pentru a se asigura transparenta). În prima faza (2007 - 2008) pot fi contractate, din bugetul PHARE, companii de consultanta, iar ulterior, daca se va dovedi ca aceasta abordare nu a fost adecvata, pot fi selectati experti. Informatii suplimentare despre etapele procesului de evaluare si selectie a proiectelor finantate prin POR sunt prezentate în anexa VI 6.

În ceea ce priveste durata întregului proces de selectie a unui proiect, acest proces ar trebui sa se încadreze într-un termen de 30 de zile, dar acest lucru depinde de gradul de pregatire al proiectului si de rapiditatea cu care beneficiarii finali/solicitantii completeaza setul de documente depus deja, în cazul în care evaluatorii considera necesar acest lucru. Astfel, decizia de finantare a unui proiect apartine nivelului regional, dar momentul aprobarii lui este stabilit în functie de viteza cu care sunt oferite toate informatiile necesare ("primul intrat - primul iesit").

Pentru a-si asigura posibilitatea unei actiuni obiective în stabilirea directiilor strategice ale programului (care sa nu fie dictate ca si consecinte de aprobarea / pregatirea pentru aprobare a unui proiect sau set de proiecte), si pentru a evita eventuale blocaje de decizie (având în vedere faptul ca AM ar prefera în general, sa finanteze cele mai bune proiecte, ceea ce nu ar reprezenta, poate, în unele cazuri si perspectiva regionala), Autoritatea de Management a preferat sa se situeze cumva în afara acestui proces de selectie, putând avea totusi rol de observator. Informatii suplimentare despre portofoliul de proiecte suntprezentate în anexa VI 7.

5. CONCLUZII sI PROPUNERI5.1 Elemente de valoare adaugata generate prin implementarea Politicii Regionale a UE

Întelegerea Uniunii Europene ca un sistem complex, a carui functionare depinde în primul rând de unitatea subsistemelor componente reprezinta prima conditie pentru a întelege nevoia de coerenta la orice nivel, inclusiv în ceea ce priveste politicile, strategiile, planurile si programele de dezvoltare.

În cadrul acestui sistem, un loc aparte îl ocupa formularea politicii regionale la nivel comunitar, care se continua, la nivel national si regional, cu etapa de programare a strategiilor, planurilor si programelor, pentru implementarea acestei politici care în timp determina efecte macroeconomice pe termen mediu si lung. În cazul Uniunii Europene, importanta acestei politici este deosebita deoarece influenteaza direct directionarea resurselor financiare Comunitare si nationale catre acele proiecte ce sprijina dezvoltarea de ansamblu a întregii grupari.

În procesul de identificare si adoptare a celor mai bune solutii care sa asigure un nivel de dezvoltare optim, atât factorii de decizie cât si cercetatorii din domeniul politicii regionale urmaresc sa stabileasca cel mai bun raport între raspunsul prompt la nevoile de dezvoltare - în continua modificare cantitativa si calitativa si constrângerile administrative, financiare si culturale care se manifesta în procesul de construire a sistemului complex necesar pentru formularea si implementarea politicii regionale, care poate fi caracterizat deseori printr-un grad redus de flexibilitate.

Rezultatele concrete ale politicii regionale sunt impresionante si usor de remarcat: podul Vasco da Gama în Lisabona, centura rutiera din jurul Madridului, modernizarea statiunii de ski Val di Susa în Piemonte, si alte numeroase realizari în acest sens. Totusi, masurarea tuturor acestor consecinte agregate este mult mai dificila, mai ales daca dincolo de rezultatele brute se încearca o evaluare a ratelor de crestere si a evolutiei dezechilibrelor teritoriale.

În ultimele decenii a avut loc o reducere a dezechilibrelor si inegalitatilor între zonele mai prospere si cele mai putin dezvoltate ale UE 15. Acest proces a fost generat partial de tendinte existente pe termen lung în economiile de piata avansate, de eforturile politicilor nationale regionale în scopul egalizarii, de alte politici si reguli UE stabilite în favoarea încurajarii comertului si mobilitatii, precum si de interventiile comunitare prin politica regionala.

Magnitudinea dimensiunilor ultimului element nu poate fi apreciata, deoarece, asa cum remarca si profesorul Andre Sapir: "... în practica, datele referitoare la evolutia PIB regional nu sunt suficiente pentru a distinge efectele acestei politici, în absenta altor categorii de indicatori regionali, precum: venitul initial, capitalul uman, calitatea administratiei locale, precum si în absenta departajarii altor influente. Singura concluzie pertinenta este aceea ca nu se poate stabili nici performanta relativa a acestor regiuni în absenta politicii regionale[52]..."

În concluzie, rezultatele proprii ale politicii regionale sunt oarecum modeste din punct de vedere al contributiei la obiectivul global de coeziune si prin raportare la transferuri financiare anuale de

aproximativ 40 mld. Euro, pentru perioada 2000 - 2006. Totusi, exista o serie de efecte si elemente pozitive generate prin implementarea acestei politici care nu pot fi neglijate.

În primul rând, exista o dimensiune simbolica a politicii regionale ca expresie a solidaritatii. Gesturile de angajament si suport pot avea valoarea intrinseca atât pentru donator cât si pentru receptor, chiar daca scopul material si impactul sunt uneori foarte limitate.

Se pare, astfel, ca exista o larga recunoastere a valorii adaugate a Fondurilor Structurale si ca efectele generate prin interventiile politicii regionale demonstreaza faimoasa declaratie a lui Robert Schuman cu privire la faptul ca solidaritatea între diferitele popoare ale Europei se realizeaza gradual, prin multi pasi mici, dar comuni.

În al doilea rând, s-a demonstrat ca în unele cazuri fondurile structurale au avut un impact pozitiv asupra dezvoltarii regionale (Austria, Belgia, Franta, Portugalia, etc.). Aceasta concluzie deriva din reducerea disparitatilor de dezvoltare, în unele cazuri, dar si din aparitia unor efecte specifice (ex. Franta) referitor la mentinerea ratei de ocupare locale, accelerarea diversificarii economice sau îmbunatatirea conditiilor de mediu. Unele state membre au remarcat accenturarea profilului politicii regionale în termeni de prioritizare politica si sustinere financiara. Solicitarile de cofinantare au garantat participarea activa a actorilor locali si nationali în adresarea unor probleme regionale, sectoriale sau sociale.

În al treilea rând, fondurile structurale au îmbunatatit procesul de dezvoltare regionala (Austria, Grecia, Italia) prin promovarea unor conditii referitoare la planificare strategica, dezvoltare integrata, parteneriat, planificare financiara multianuala, practica de evaluare, schimb de experienta, etc..

Toate acestea se constituie în efecte de valoare adaugata, pe care Politica Regionala a UE le produce pentru fiecare din componentele pentru care este analizata:

Valoarea adaugata a politicii regionale pentru coeziune este evidenta în programele mari din punct de vedere al dimensiunii geografice si financiare. Interventiile financiare prin fonduri structurale în tarile de coeziune si alte regiuni mari Obiectiv 1 au avut un impact semnificativ si tangibil asupra dezvoltarii economice. Evaluarile ex-post realizate pentru Obiectivul 1 în perioada de programre 1994 - 1999, concluzioneaza ca în timp ce impactul între programe variaza semnificativ, efectul general înregistrat a fost acela de reducere a disparitatilor între diferiti indicatori de dezvoltare calculati pentru regiunile Obiectiv 1 comparativ cu restul UE. În afara programelor mari, impactul cantitativ a fost dificil de evaluat, fie din cauzat proportiei reduse a contributiei fondurilor structurale în cheltuiala publica totala, fie din cauza unor probleme de monitorizare inadecvata a indicatorilor sau de calitate scazuta a datelor.

În ceea ce priveste programele Obiectiv 2, exista un larg consens cu privire la faptul ca acestea nu au reusit sa diminueze diferentele între regiunile mai bogate si cele mai sarace, dar ca totusi, fondurile structurale au contribuit cel putin la mentinerea situatiei existente si ca diferentele de dezvoltare nu s-au marit.

Activitate aditionala de dezvoltare economica - Faptul ca resursele financiare adresate celor mai putin dinamice regiuni ale UE au crescut pentru perioada de programare 2000 - 2006, ajungând

la 213 mld. euro a însemnat în primul rând posibilitatea finantarii unor proiecte aditionale de dezvoltare economica. Acest lucru s-a reflectat într-un volum mai mare de beneficiari ai asistentei (firme asistate, persoane participante la cursuri, terenuri regenerate, etc.), dar si în remediarea unor probleme importante de infrastructura de transport, mediu sau turism, prin finantarea unor proiecte de referinta în acest sens. Rapoartele de evaluare au remarcat ponderi relativ ridicate ale aditionalitatii pentru interventiile prin fonduri structurale, fie pentru proiecte care au fost posibile doar datorita sprijinului UE, fie pentru proiecte care au fost implementate mai repede sau pe o scara mai mare. Disponibilitatea fondurilor UE a facut posibil un raspuns rapid la schimbarea economica.

Calitatea dezvoltarii economice - Generarea proiectelor, procedurile de evaluare si selectie din cadrul programelor UE sunt asociate cu o calitate a proiectelor mai buna decât în cazul programelor nationale, datorita solicitarilor foarte exigente cu privire la planificare, urmarirea rezultatelor prin monitorizarea indicatorilor, realizarea sinergiilor prin parteneriate. De asemenea, s-a acordat un sprijin suplimentar unor grupuri speciale sau au fost promovate initiative pentru unele tematici orizontale. Uneori, doar modificarea dimensiunilor unui proiect a determinat cresterea calitatii impactului obtinut, prin cresterea importantei strategice si prin diversificarea serviciilor de specialitate oferite.

Rolul de catalizator - Rolul principal al unor programe finantate din fondurile UE a fost acela de a "declansa" regenerarea locala. Astfel, rolul de catalizator apare atunci când sunt adresate "esecuri ale pietei" înca din stadiile incipiente ale proiectelor majore de regenerare, oferindu-se masa critica de resurse pentru finantarea acestor probleme. În unele tari (Danemarca) decidentii politici considera ca fondurile structurale sunt recunoscute ca un indiciu de calitate a proiectelor, determinând astfel un efect de levier si pentru alte initiative financiare.

Fondurile structurale nu au influentat doar volumul cheltuielilor, dar si distributia lor geografica, alegerea prioritatilor de finantare, scopul finantarii.

Regiunea - spatiu pentru dezvoltare economica - Politica regionala UE a avut si are un rol important în consolidarea rolului regiunilor, a capacitatii de a initia si a gestiona dezvoltarea regionala si resursele disponibile la nivel regional în acest sens. Literatura academica de specialitate subliniaza importanta regiunii ca spatiu de dezvoltare economica. Mobilizarea unor activitati coerente la acest nivel creeaza conditii pentru regenerare. Nivelul regional este mai larg decât cel local, ceea ce determina o perspectiva strategica, si totusi destul de apropiata de "factorii umani", astfel încât acestia sa munceasca si sa coopereze. În multe state membre, fondurile UE au determinat o abordare pro regionala a dezvoltarii economice.

Distribuirea spatiala a resurselor - Programele finantate din fonduri structurale au avut adesea un impact asupra distribuirii spatiale a resurselor pentru dezvoltare economica - nu doar în interiorul statelor membre ci si în interiorul regiunilor, din moment ce fondurile sunt orientate spre ariile cele mai putin dezvoltate.

Asigurarea unor resurse pentru dezvoltare regionala - În anumite tari exista dovezi ca disponibilitatea fondurilor structurale a influentat resursele alocate la nivel national pentru dezvoltare regionala. În special în momente de austeritate, finantarea UE a sprijinit protejarea

bugetelor prevazute pentru dezvoltare economica, în vederea evitarii presiunii care s-ar fi creat ca urmare a competitiei între prioritatile finantabile din surse publice. Mai mult, s-a creat un efect de levier pentru alte finantari, provenind atât din surse publice cât si private, iar cerintele referitoare la parteneriat au extins numarul si tipurile organizatiilor implicate în dezvoltarea economica, marind totodata si baza de resurse pentru problemele locale.

Logica politicii regionale - Fondurile au încurajat o atitudine pro-activa a guvernelor pentru dezvoltare regionala, care au început sa abordeze aceste interventii pe baza unor obiective strategice de crestere si restructurare si sa nu le mai considere compensari pentru dezavantajele regionale.

Valoarea adaugata a politicii regionale pentru vizibilitatea politica a UE: din perspectiva politica, un efect intangibil al fondurilor structurale - manifestat mai puternic în unele tari decât în altele - a fost sa faca Uniunea Europeana mai vizibila pentru cetateni, comunitati, mediul de afaceri si autoritati locale. În anumite zone ale gruparii, Uniunea Europeana este predominant perceputa ca fiind o constrângere asupra politicii si politicilor nationale. În aceste conditii, fondurile structurale reprezinta un aspect pozitiv al integrarii europene, ca expresie concreta a solidaritatii UE si angajamentului pentru coeziune, la nivelul cetatenilor si comunitatilor. Vizibilitatea initiativelor cofinantate de UE le reaminteste cetatenilor ca reprezinta o parte dintr-o Europa mai mare.

Printre beneficiile percepute se numara si sprijinul puternic pentru integrare politica si economica în Europa - ceea ce reprezinta o dimensiune semnificativa a valorii adaugate. Efectele cele mai puternice au fost percepute probabil în statele membre "mai" distante de centrul Europei, fie din punct de vedere geografic sau ca angajament în procesul de integrare europeana (Marea Britanie).

Totusi, fondurile structurale nu au o vizibilitate uniforma - de exemplu, sistemele diferentiate, create exclusiv pentru implementarea programelor cu finantare comunitara au un interes mai mare decât cele subsumate celor nationale sa distinga si sa evidentieze contributia UE la dezvoltarea economica. De asemenea, proiectele de transport sau mediu, proiectele de referinta pentru dezvoltare si initiativele comunitare au un impact direct asupra publicului comparativ cu interventiile în dezvoltarea afacerilor.

Efectul de valoare adaugata europeana este perceput si în functie de natura grupului afectat de fonduri structurale:

Actorii în procesul de dezvoltare economica - Participarea organizatiilor regionale si locale în cadrul progamelor finantate din fonduri structurale este determinata în primul rând de dorinta de a accesa resurse aditionale pentru redresarea unor probleme de dezvoltare socio-economica. Aceasta participare are însa si un efect secundar - de a aduce împreuna diferiti actori cheie si de a-i implica în activitati comune, si astfel în procesul de integrare. Desi presupune si costuri, aceasta participare activa în cadrul politicii regionale a UE are un efect si un potential foarte diferit de situatia în care institutiile în care reprezinta doar mijloace pasive pentru publicitatea UE.

Participarea în programele finantate de UE încurajeaza institutiile regionale si locale sa-si internationalizeze activitatile - se organizeaza astfel încât sa înteleaga principiile si obiectivele comunitare si sa se anagajeze în procesele comunitare, prin stabilirea unor birouri sau contacte europene. În acest proces, ei vor fi reprezentati în cadrul discursului comunitar sau a unor dezbateri care-i privesc. Astfel, vor exista consecinte si în alte sectoare de activitate, prin stabilirea unor legaturi si retele politice si comerciale. Stabilirea unor mecanisme la scara mare în sprijinul politicii regionale, care implica institutiile locale în procesul de realizare a prioritatilor comunitare, reprezinta o dovada explicita de încredere si recunoastere a capacitatii locale si a rolului potential în cadrul procesului de integrare europena din partea nivelurilor de guvernare superioara. La început, guvernele nationale reprezentau singurii interlocutori ai Comisiei Europene, dar dupa programe succesive organizatii parteneriale regionale si locale si-au dezvoltat propriul canal de comunicare cu Comisia Europeana si, de asemenea, o identitate europeana în relatia cu organizatii similare din alte tari.

Afaceri - Din perspectiva unei firme, valoarea adaugata comunitara este mixta. Implicarea sectorului privat în managementul programelor este uneori dificila, deoarece reprezentantii mediului economic percep birocratia asociata cu finantarea europeana într-un mod negativ. Exista dovezi limitate ca pentru întreprinderile mici si mijlocii, în particular, participarea în proiecte cu finantare comunitara le-ar îmbunatati cunostintele despre politicile europene si deciziile pe marginea acestora.

Cetateni - Cerintele de publicitate si comunicare care însotesc finantarile comunitare înseamna ca activitatile programelor sunt aduse în atentia publicului într-un fel sau altul (afise publicitare, presa, etc.). Fondurile structurale demonstreaza ca Uniunea Europeana s-a angajat activ cu privire la asigurarea bunastarii si a unor conditii de viata mai bune pentru cetatenii si comunitatile sale. Aceasta dovada concreta a contributiei la îmbunatatirea conditiilor locale prin folosirea bugetul european poate transforma institutiile abstracte în sprijin tangibil si ajuta la contracararea informatiilor negative despre UE. Pe de alta parte, aceasta constientizare nu se realizeaza usor, în special în afar ariilor Obiectiv 1, iar trecerea unor regiuni în cadrul Obiectivului 2 a însemnat uneori si ca interventiile UE au devenit mai putin vizibile.

Valoarea adaugata a politicii regionale pentru elaborarea politicii publice - o trasatura distinctiva a abordarii prin fonduri structurale o reprezintaprogramarea. Din momentul în care au fost introduse (1989) programele integrate, multianuale, multisectoriale, cu finantare din fonduri structurale au oferit o noua abordare pentru organizarea dezvoltarii regionale în cele mai multe parti ale UE. Astfel, aceasta abordare este caracterizata de câteva trasaturi individuale: programele sunt logic structurate, încep cu analiza, continua obiective, prioritati si indicatori pentru masurarea rezultatelor. Pe parcursul perioadelor de programare, programele s-au îmbunatatit semnificativ din punct de vedere calitativ. Primele programe nu erau foarte coerente din punct de vedere strategic, fiind percepute, în primul rând ca mecanisme primare pentru accesarea fondurilor europene. Analiza nevoilor si oportunitatilor era putin dezvoltata, adesea lipsind datele statistice. Obiectivele erau formulate foarte general, si nu derivau întotdeauna din analiza regionala, iar solicitarile cu privire la cuantificarea indicatorilor erau neglijate sau ignorate. Astfel, practica fondurilor comunitare a încurajat si promovat, pe parcursul perioadelor de programare si într-o masura diferita, gândirea si planificarea strategica, inclusiv acolo unde

aceste practici erau în declin sau nu existau deloc. În timp, programele au devenit "mai" integrate, le-a crescut gradul de complexitate, analizele sunt sistematice si fundamenteaza obiectivele, care sunt specificate si cuantificate.

Dimensiunea strategica - Solicitarile de a dezvolta analize ca baza pentru derivarea sau justificarea politicilor continute în cadrul programelor a facut ca dezvoltarea unei politici fundamentate de date reale sa includa si metode de structurate de trecere de la simpla identificare a problemelor la propuneri coerente pentru rezolvarea lor.

Într-un larg context partenerial, este dificil uneori sa se ajunga la decizie unanim sustinuta privind alocarea resurselor financiare în cadrul unui program, deoarece este greu ca unele optiuni sa fie excluse sau prioritizate. În astfel de situatii, oficialii Comisiei Europene au avut un rol foarte important, prin influenta si directiile pe care le-au recomandat în procesul de dezvoltare a programelor, astfel încât resursele sa nu fie împartite între toti particiantii în detrimentul obiectivului strategic.

Consultarea este un proces intensiv si inclusiv. Larga participare în diferite stadii ale dezvoltarii programului încurajeaza un sentiment de "proprietate" asupra programului, care asigura ulterior angajament pentru realizarea cu succes a acestuia. Desigur, aceste efecte apar într-o situatie optima. În realitate, cadrul de reglementare pentru politica regionala a fost definitivat întotdeauna cu întârziere, ceea ce a facut ca analiza, consultarea si chiar formularea programului sa se produca sub presiunea timpului.

Dezvoltare integrata - Dimensiunile multi-sectoriale si geografice ale programelor cu finantare comunitara permit ca diferite politici sa se întâlneasca la un nivel strategic, însa nu abstract. Regiunea a devenit un spatiu valid pentru formularea politicilor de dezvoltare, combinând abordarea strategica cu proximitatea si familiaritatea. În acest spatiu, oamenii dezbat cu privire la identificarea nevoilor comune si prioritizare lor. Faptul ca programele au o abordare atât multisectoriala cât si geografica înseamna ca scopul lor permite alaturarea unor interventii fizice, economice sau orientate spre comunitate - ceea ce poate fi foarte eficient pentru programele adresate nivelului regional.

Procesul de dezvoltare a unor strategii la nivel regional, care propun interventii din mai multe sectoare si politici, ofera oportunitatea de a evalua daca provocarile unei regiuni sunt identificate si adresate corect prin mecanismele existente, asigurând totodata un cadru transparent pentru prioritizarea potentialelor interventii si urmarirea coerentei si sinergiilor între rezultatele obtinute. Totusi masura în care conceptul de dezvoltare integrata poate fi atribuit politicii regionale UE nu trebuie exgerata. Fara îndoiala ca fondurile structurale au fost "pionierii" în ceea ce priveste abordarea regionala a dezvoltarii economice, dar ca parte a unui curent mai larg în cadrul politicilor regionale nationale. Mai mult, fondurile structurale nu a condus întotdeauna la dezvoltare integrata, în special în arii mici, fragmentate, care esuau în a atrage potentialii promotori ai dezvoltarii economice.

Caracterul multianual - Existenta unor programe multianuale de dezvoltare, ale caror principii generale sunt agreate de la începutul perioadei de programare, ofera un mediu stabil pentru dezvoltarea proiectelor, partenerii având posibilitatea unor planificari pe termen mai lung. Mai

mult, aceasta stabilitate a fondurilor structurale a fost perceputa ca o "politica de asigurare" în fata schimbarii prioritatilor politicilor nationale, care putea reduce resursele alocate unei regiuni ca urmare a schimbarii orientarii guvernului sau politicii.

Generalizarea metodei de programare - Unul dintre cele mai clare exemple referitor la valoarea adaugata a politicii regionale este gradul în care modelul comunitar de programare a fost transferat politicilor regionale nationale. În cadrul statelor membre ale UE, politicile nationale regionale au început sa ofere o abordare mai descentralizata, integrata si strategica dezvoltarii regionale. De asemenea, s-a argumentat ca si capacitatea institutionala construita si cu participarea fondurilor structurale, în special la nivel local, a sprijinit dezvoltarea potentialului ca aceste initiative sa fie implementate cu succes.

Impactul asupra interventiilor - Fondurile structurale sprijina diverse prioritati politice formulate la nivel national. Chiar daca sunt uneori definite într-o maniera limitata (cel putin în afara Obiectivului 1), fondurile pot totusi sprijini o gama larga de activitati, variind de la dezvoltarea afacerilor, infrastructura, training, masuri orientate spre tehnologie, fiind destul de flexibile si generale astfel încât sa permita o combinatie a activitatilor propuse, care sa fie acceptata în cele mai multe contexte nationale. S-a demonstrat, de asemenea, faptul ca, în anumite situatii fondurile comunitare au permis testarea unor idei noi, favorizate la nivel national sau accelerarea diseminarii bunelor practici. În anumite cazuri si arii, Comisia a exercitat o influenta de "sus în jos" prin intermediul fondurilor, folosindu-le pentru adresarea unor teme foarte importante pentru agenda comunitara, precum cele orizontale: mediu, egalitatea sanselor, societatea informationala. De asemenea, promovarea Dezvoltarii Tehnologice, a Cercetarii si Inovarii în cele mai putin dinamice regiuni ale UE a avut un rol foarte important, punând accentul pe masuri de competitivitate si pe orientare spre cheltuieli care genereaza venituri.

Valoarea adaugata a politicii regionale pentru implementarea politicii publice - fondurile structurale sunt asociate cu unele inovatii institutionale în managementul dezvoltarii regionale. Chiar daca Uniunea nu a impus un aparat standard pentru implementarea politicii regionale, programele cu finantare comunitara reprezinta în sine un mecanism distinct, care necesita mecanisme si structuri de management specifice. Astfel, însusi procesul de creare a structurilor si sistemelor solicitate s-a dovedit a fi o sursa de inovare si experimentare. Procesul de construire a unor sisteme de management eficiente este foarte important pentru maximizarea impactelui potential al resurselor investite. S-a argumentat ca, cu cât este mai puternica structura institutionala, cu atât este mai mare impactul fondurilor structurale în sprijinirea cresterii regionale.

Parteneriatul - Programarea politicii regionale este un proces dinamic, care solicita anumite abilitati. Inclusiv elemente de comunicare cu actori care reprezinta organizatii cu diferite niveluri de experienta si capacitati. Astfel, una dintre cele mai frecvente zone în care se remarca valoarea adaugata a fondurilor structurale este parteneriatul - principiu fundamental al fondurilor structurale, care a contribuit semnificativ la cresterea transparentei, cooperarii si coordonarii în designul si promovarea dezvoltarii regionale, si la o mai buna calitate a interventiilor în acest sens.

Încurajarea si sprijinul oferit dezvoltarii parteneriatelor locale reflecta o tendinta majora în modernizarea economiei europene, în urma proceselor de schimbare rezultate din modificarile de substanta aparute pe pietele globale si în politicile globale. Aplicarea parteneriatului s-a dezvoltat progresiv, pe parcursul timpului. Acolo unde structura parteneriala exista, politica regionala a adus o noua dimensiune colaborarii. Prin fondurile structurale implicarea actorilor s-a configurat diferit, existând o aprofundare, intensificare sau extindere a dinamicii parteneriatelor. Totusi, parteneriatul nu trebuie idealizat, deoarece uneori gasirea unui limbaj comun si a întelegerii reciproce poate fi foarte greu de obtinut.

Parteneriatele verticale au avantajul ca ofera o structura coerenta întregului sistem. Implicarea pe mai multe niveluri a CE sau a autoritatilor centrale sprijina coerenta politica.

O caracteristica deosebit de importanta pentru parteneriatele UE este faptul ca ofera influenta actorilor regionali si locali. În unele cazuri, fondurile structurale au marit gama participantilor, fiind incluse, dincolo de actorii principali, si diferite organizatii, care au schimbat balanta actorilor implicati activ. S-a demostrat ca parteneriatul functioneaza mai bine atunci când exista sarcini concrete de rezolvat, si ca motivatia partenerilor este reprezentata în primul rând de disponibilitatea fondurilor.

Datorita fluxurilor de informatii partenerii au început sa constientizeze mai bine contextul economic general al dezvoltarii în regiunea lor - întelegând cine ce face si de ce, si mai ales cum se integreaza în contextul general.

Familiaritatea si încrederea dezvoltate - în ultima instanta între indivizi - prin participarea în cadrul programelor politicii regionale a sprijinit colaborarea si consultarea inter-institutii sau diferite organizatii.

Calitatea managementului - Politica regionala a contribuit la institutionalizarea unui reflex de învatare, ca efect la activitatea de rutina pentru implementarea interventiilor prevazute. Monitorizarea si evaluarea solicitate prin regulamentele acestei politici reprezinta inovatii centrale ale fondurilor structurale.

Monitorizarea - practicile curente de monitorizare a fondurilor structurale reprezinta produsul unei evolutii succesive pe parcursul mai multor perioade de programare. Daca în perioada de programare 1989 - 1993, monitorizarea reprezenta unul dintre cele mai putin dezvoltate aspecte a politicii regionale - când indicatorii fizici nu erau identificati în avans, nu erau fixate tinte, iar sistemele de colectare si monitorizare a datelor erau rudimentare, evaluarile intermediare ale programelor aferent perioadei 2000 - 2006 demonstreaza progrese considerabile în acest sens. Au fost dezvoltate metode privind ierarhizarea coerenta a indicatorilor identificati pentru programe multianuale, multisectoriale, definitii standardizate, baze de date, cunostinte si competente în domeniu.

Evaluarea - a devenit parte componenta a sistemului organizat pentru programarea si implementarea fondurilor structurale, ca urmare a regulamentelor politicii regionale. În unele state membre exista într-un grad redus sau deloc o cultura a evaluarii pentru dezvoltarea economica. Expertiza si experienta în acest domeniu s-au dezvoltat în timp, în paralel cu

cresterea actorilor si sectoarelor implicate în procesele de evaluare. Desi impactul general este pozitiv, masura în care evaluarea s-a integrat într-un anumit mediu nu este uniforma, si nici beneficiile evaluarii nu s-au manifestat în acelasi grad si mod. Totusi, îmbunatatirea practicilor de evaluare, larga participare în cadrul acestor procese si includerea sa în procesul de formulare si aplicare a politicii au condus la generalizarea evaluarii pentru dezvoltarea politicilor.

Regulamentele fondurilor structurale au acordat o importanta deosebita modului în care sunt utilizate fondurile structurale, fapt evident nu doar la nivelul solicitarilor de monitorizare si evaluare, ci si prin promovarea unei culturi puternice de control si audit. O tendinta recunoscuta în ultimele decenii la nivel international în sectorul public se refera la cresterea utilizarii tehnicilor bazate pe performanta în management în oferirea serviciilor publice. Astfel, s-a dezvoltat conceptul de "cea mai buna valoare pentru bani[53]".

În acest context, regulamentele fondurilor structurale din 1999 au introdus doua inovatii care aveau rolul sa integreze managementul bazat pe performanta în procesul de formulare si implementare a politicii regionale: rezerva de performanta[54] - care s-a dovedit a fi un stimulent pozitiv si regula n+2[55] - stimulent negativ. Desi ambele instrumente au reprezentat potentiali dificultati pentru unele programe, introducerea lor a fost apreciata ca fiind foarte importanta pentru calitatea si realizarea la timp a programelor europene. Principala deficienta a acestor sisteme este rigiditatea lor: promoveaza o rapida realizare a programului uneori cu pretul calitatii, coerentei strategice sau inovarii.

Valoarea adaugata a politicii regionale pentru procesul de învatare - introducerea fondurilor structurale într-o regiune implica o adaptare a politicilor, sistemelor si organizatiilor de dezvoltare economica, actionând ca un catalizator pentru învatare si schimbare. Mai mult, procesul de învatare însoteste procesul de formulare si implementare a politicii regionale. Dezvoltarea capacitatii de a învata este perceputa ca reprezentând unul dintre rolurile cheie ale fondurilor structurale.

Facilitarea învatarii - Stabilitatea reglementarilor politicii regionale în cadrul perioadelor de programare, dar si stabilitatea generala si continuitatea sistemului de la o perioada la alta au facilitat procesul de învatare, cel putin în ultimii 15 ani (1989 - 1993, 1994 - 1999, 2000 - 2006). Desi cadrul general a evoluat si s-a mai schimbat în timp, anumite principii si conditii au ramas în mare aceleasi. Acest fapt este remarcabil pentru sistemul public, permitând astfel nu doar acomodarea cu un sistem relativ complex dar si posibilitatea de a-l îmbunatati. S-a argumentat, de asemenea, ca fondurile structurale au potential puternic pentru a produce efecte de învatare si pentru ca majoritatea programelor implica arii si actori din diferite sectoare si politici.

Învatarea la nivel de program - La nivelul programelor individuale, dezvoltarea capacitatii, atât pentru cei care gestioneaza programul cât si pentru ceilalti actori principali participanti, este o componenta a programului, partial pentru ca participarea efectiva în cadrul programului presupune o serie de competente, dar si pentru ca prioritatile se schimba în timp, pe parcursul progresului programului de la dezvoltare la implementare si evaluare.

În majoritatea programelor, sunt dedicate resurse financiare special pentru încurajarea învatarii si diseminarea practicilor de succes, prin construirea de pagini web, organizarea de conferinte, seminarii, întâlniri, etc.

Retele nationale, transnationale si cu noile state membre - Unele state membre au stabilit retele care sa permita comunicarea si schimbul de informatii între managerii programelor si actorii regionali/locali care lucreaza în cadrul acestora (Suedia, Olanda). Aceste retele faciliteaza aparitia unor initiative utile formularii politicilor nationale.

Faptul ca politica regionala a oferit un cadru comun pentru o politica internationala a avut ca rezultat aparitia unui segment de specialisti în cadrul Uniunii, care au o cultura si competente similare în abordarea fondurilor structurale. Astfel, au aparut retelele transnationale care au largit orizonturile cooperarii si au facilitat diseminarea celor mai bune practici. Comisia Europeana a facilitat tot mai mult schimburile de informatii si experienta pan-europene prin organizarea unor conferinte speciale, cu implicarea si participarea a sute de specialisti în fonduri structurale.

Sectorul public din statele membre vechi a acumulat o experienta semnificativa în managementul fondurilor structurale, atât din punct de vedere institutional, socio-economic cât si politic. Cooperarea si schimbul de experienta cu noile state membre este intens, în special în cadrul proiectelor de twinning. Beneficiile generate nu au fost doar într-un singur sens, transpunerea informatiilor în alte circumstante si sisteme determinând aparitia unor noi idei si perspective asupra situatiei.

5.2 Posibilitati de crestere a valorii adaugate a politicii regionale a UE în noile state membre

Dincolo de aceste efecte de valoare adaugata ale politicii regionale a Uniunii Europene, care pot avea caracter universal pentru toate statele membre, trebuie discutat cazul special al noilor state membre (în particular, al tarilor foste comuniste), experienta si relatia speciala - marcata de caracteristici specifice pe care o dezvolta în raport cu conditionalitatile si avantajele acestei politici.

Toate tarile post-comuniste au mostenit sisteme administrative concepute pentru un regim autoritar. A fost, deci, nevoie ca ele sa fie profund transformate si adaptate noului rol al statului. A fost nevoie de remodelarea, de schimbarea modelului împartirii sarcinilor si responsabilitatilor între persoane si diferitele institutii publice.

Activitatile initiale au avut loc pe doua niveluri: orizontal - de limitare a responsabilitatilor (atributiilor) statului prin privatizare si liberalizare si vertical - de descentralizare, prin aceasta întelegându-se trecerea responsabilitatilor, prerogativelor si resurselor în sarcina unei administratii locale autonome. Descentralizarea nu constituie doar un transfer de prerogative si resurse catre administratia locala. Descentralizarea este un proces complex politic, economic si social.

Buna administrare a fondului structural necesita si coordonarea diverselor niveluri (politic, tehnic si administrativ). Aceasta este o problema presanta în noile state membre în special, unde trebuie luate masuri mai eficiente. Discutiile privind asigurarea coeziunii între Comunitate, statele membre si regiuni sunt deosebit de importante si nici o sfera de administrare nu trebuie lasata în afara acestui dialog structurat. Este dificil sa se evite mecanismele complexe pentru punerea în aplicare a finantarii structurale, care este influentata de trei niveluri diferite de reglementare, si anume regulile comunitare, cadrele nationale si practicile regionale. Simplificarea procedurala este prin urmare o problema care trebuie adresata la toate trei nivelurile pentru a evita orice interpretare ulterioara si pentru a facilita si accelera punerea în aplicare a programului.

Politica de coeziune nu înseamna numai finantare; înseamna si parteneriat între diversi actionari. Actiunea si cooperarea la un singur nivel nu sunt suficiente pentru a întari efectul de pârghie. În acest cadru, parteneriatul si conceptul de networking la nivel local sunt factori importanti ai dezvoltarii. Alegerea partenerilor este o problema de importanta critica. De asemenea, respectarea principiilor parteneriatului, bazate pe participare reprezentativa, transparenta în management, eficacitate în implementarea actiunilor si asigurarea unui proces democratic de luare a deciziilor, este esentiala.

Livrarea rapida a fondurilor în regiunile eligibile este de asemenea importanta. Uneori dureaza prea mult pâna când fondurile ajung la beneficiari, ceea ce duce la costuri de proiect mai mari. Livrarea fondurilor trebuie bazata pe reguli transparente si criterii clare.

O problema particulara în noile tari membre - subliniata si în ultimele Rapoarte anuale ale UE - este lipsa unui numar suficient de proiecte de calitate pentru a fi lansate, precum si dificultatea si complexitatea pregatirii tehnice a proiectelor. Exista prin urmare o necesitate pentru:

administrare mai buna, astfel încât sa se permita regiunilor care primesc finantare sa acceseze ajutorul si sa îl utilizeze în mod eficient;

asistenta tehnica, în special cu pregatiri pentru a pune în aplicare noi proiecte;

calitate, atât pe plan extern, sub forma de specialitate, cât si pe plan intern, pentru a putea determina ce este cu adevarat necesar;

controale de calitate ale proiectului si cheltuielilor si evaluarea sustenabilitatii proiectelor deja puse în aplicare.

În ceea ce priveste lectiile de management si implementare a fondurilor UE, resursele trebuie concentrate acolo unde exista o necesitate demonstrabila si capacitate de absorbtie, dar este de preferat sa se evite proiectele cu un grad ridicat de risc. Programul de investitii trebuie conceput tinând cont de calendarul regulii "n+2/n+3".

Experienta Irlandei si a altor tari demonstreaza ca Fondurile UE pot sa faca diferenta si sa promoveze convergenta, daca sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii

Rentabilitate economica potential ridicata

Pornind de la premisa ca o economie nu poate fi transformata doar prin interventii la nivelul fondurilor structurale, este important ca sursele aditionale de finantare sa creeze un efect sinergic cu cel al fondurilor structurale

Pe lânga definirea corecta a politicii regionale, este foarte important sa se asigure consecventa si coerenta acesteia în timp.

Concentrare pe un numar limitat de prioritati cheie

Capacitate de implementare

Flexibilitate si disponibilitate la schimbare

Parteneriate bune cu Comisia Europeana

În concluzie, fondurile UE pot reprezenta un potential motor generator de reforma în toate sensurile - atât ca sursa de finantare, dar si ca factor de schimbare spre o administratie de stat concentrata pe servicii de calitate si satisfacerea clientilor.

Desi pentru perioada de programare 2007 - 2013 s-au stabilit obiectivele comune pe care aceasta politica trebuie sa le urmareasca în regiunile celor 27 de state membre, ne putem întreba daca aceasta lista de obiective reprezinta un consens sau un compromis pentru necesitatile de dezvoltare ale tarilor participante, având în vedere reorganizarea prioritatilor la nivel comunitar, cu accent pe crestere si locuri de munca. Adica, reprezinta Agenda Lisabona, în aceeasi masura ca pentru tarile nordice, o prioritate si pentru România sau Bulgaria?

Agenda Lisabona este foarte complexa si prioritatile sale pot fi interpretate în mod diferit de la caz la caz: în timp ce UE este mult mai preocupata de crearea de locuri de munca si sprijin pentru cercetare-dezvoltare, România trebuie sa investeasca în domenii precum infrastructura si îmbunatatirea mediului de afaceri. Asimilarea tehnologiei este mai importanta pentru România, pe termen scurt, decât crearea tehnologiei - deoarece etapele dezvoltarii nu pot fi "arse".

Deci raspunsul la întrebarea de mai sus este nu, bineînteles ca nu. Agenda Lisabona ar trebui sa porneasca de la un minim de conditii de infrastructura existente în statele membre. Convergenta regionala în primul rând, si abia apoi competitivitatea regionala reprezinta conditiile esentiale de realizat astfel încât Uniunea Europeana sa fie competitiva pe plan mondial. Accelerarea dezvoltarii economice în cele mai sarace regiuni este o conditie esentiala pentru realizarea si sustinerea unor standarde de viata ridicate în Uniune si pentru asigurarea competitivitatii generale a gruparii.

Pentru tarile de coeziune, trebuie creata o baza de infrastructura pentru investitii ulterioare. Pentru a atinge un nivel dat de competitivitate, regiunile sarace trebuie sa aiba o infrastructura de baza suficient de dezvoltata. Investitia în educatie si dezvoltarea capitalului uman în regiunile cele mai sarace sunt de asemenea importante pentru ca resursele umane au o influenta decisiva asupra, printre altele, atractivitatii unei regiuni pentru investitori si garanteaza dezvoltarea viitoare.

Exista riscul ca impactul politicii sa fie redus daca regiunile care se confrunta cu dificultati de dezvoltare încep sa ramâna si mai mult în urma, în conditiile în care nu reusesc sa se dezvolte pe directiile trasate ca fiind prioritare la nivel comunitar, utilizând inadecvat si ineficient instrumentele structurale ale UE. Un impact posibil ar putea fi o dezvoltare a regiunilor mai lenta din punct de vedere economic si social, în paralel cu riscul dublarii unor activitati.

Pentru a evita aceasta finalitate sau aparitia unor situatii în care, atunci când factorii de decizie transpun obiectivele formulate la nivel comunitar spre implementare la nivel regional, principiile comune se transforma în abordari divergente, chiar contradictorii, trebuie sa se abordeze si sa se construiasca continutul politicii regionale pornind de la nevoile specifice ale celor mai sarace regiuni, care trebuie identificate si adresate tinând cont de resursele naturale, valorile culturale, mediul si potentialul de dezvoltare care le caracterizeaza.

Într-un moment în care Europa este confruntata cu provocarile globalizarii, conceptul "de jos în sus", bazat pe identificarea problemelor dar si a unor modalitati concrete de rezolvare a acestora de catre actorii locali, trebuie sa se regaseasca si în procesul de formulare a politicii regionale a UE la nivel comunitar, astfel încât în final sa nu se obtina doar o constructie artificiala, cu obiective formulate la nivel declarativ, care nu sunt fezabile pentru ca, pe de o parte, nu tin cont nici de potentialul si nici de specificitatile regiunilor vizate, iar pe de alta parte, nu sunt nici însusite de catre acestea.

În unele cazuri, implementarea politicii regionala a Uniunii Europene trebuie realizata astfel încât sa se asigure corelarea cu prevederile altor politici comunitare - politica concurentiala, politicile de cercetare, dezvoltare, inovare, politica agricola si de dezvoltare rurala. Rigiditatea prevederilor acestor politici, precum si necesitatea respectarii lor pun în dificultate implementarea politicii regionale, atât din punct de vedere al cheltuirii fondurilor, cât si din cel al asigurarii impactului asupra dezvoltarii prin implementarea acestor fonduri.

În acest sens, în procesul de pregatire a urmatoarei perioade de programare 2014 - 2020, pentru optimizarea si asigurarea compatibilitatilor între politica regionala si alte politici comunitare, precum si pentru evitarea sau minimizarea punctelor de conflict între aceste politici, îndeosebi între politica regionala si alte politici, cum sunt: politica ajutorului de stat, PAC, politica în domeniul cercetarii, dezvoltarii, inovarii, etc., este necesar sa se aiba în vedere ca si în formularea politicilor mentionate sa se tina seama de specificul politicii regionale, pentru ca aceasta sa poata fi implementata în conditii optime si nu doar politica regionala sa se adapteze la caracterul si exigentele altor politici.

Politica regionala trebuie sa se adapteze în viitor la doua tipuri de provocari, ambele presante si care necesita actiune imediata: pe de o parte trebuie sa faca fata presiunilor concurentiale cu care se confrunta Uniunea Europeana pe plan mondial si care s-au concretizat în reactii tip Strategia Lisabona, iar pe de alta parte sa raspunda provocarilor interne ale gruparii, care se refera la realizarea convergentei între statele membre si regiunile Uniunii Europene, prin diminuarea disparitatilor de dezvoltare socio-economica, contribuind astfel, la un obiectiv mai larg al gruparii - cel al coeziunii. Astfel, adaptarea politicii regionale la aceste doua provocari presupune practic, o actiune sinergica prin masuri concrete la nivelul a doua paliere, care trebuie abordate distinct, si nu împreuna ca pâna acum:

Formularea unor directii strategice si alocarea unui buget în cadrul politicii regionale pentru implementarea acestora pentru masuri care urmaresc competitivitatea, excelenta, peformanta de ansamblu a gruparii prin raportare la ceilalti competitori internationali,

Formularea unor directii strategice si alocarea unui buget în cadrul politicii de coeziune pentru implementarea acestora pentru masuri care urmaresc realizarea convergentei, prin diminuarea diferentelor de dezvoltare.

Principalele criterii de demarcatie referitor la încadrarea statelor membre si a regiunilor ca fiind eligibile în una din cele doua categorii propuse sunt în primul rând, asigurarea unor conditii infrastructurale de baza (pentru a putea trece de la implementarea masurilor tip convergenta la cele tip Strategia Lisabona) si în al doilea rând existenta, dezvoltarea si exploatarea unui avantaj competitiv valabil la nivel international, în comparatie cu ceilalti competitori ai Uniunii (pentru a putea primi finantare pentru competitivitate).

În functie de factorii specifici care determina diferentele de dezvoltare între regiuni, directiile prioritare în cadrul politicii regionale, în vederea promovarii unei dezvoltari echilibrate, armonioase si durabile, trebuie sa vizeze:

Reducerea izolarii fizice a regiunilor, prin crearea de noi rute de transport, precum si promovarea si valorificarea potentialului acestora la nivel national si european.

În regiunile în care predomina activitati industriale aflate în declin, trebuie sprijinite initiativele de restructurare economica, fiind nevoie de formularea si aplicarea de programe speciale de restructurare care sa conduca la cresterea semnificativa a ponderii sectorului tertiar al economiei, trebuie stimulate noile întreprinderi care promoveaza inovarea si realizeaza produse competitive, care au la baza tehnologii înalte.

Revitalizarea zonelor urbane, reabilitarea infrastructurii urbane învechite trebuie avute în vedere pentru cresterea atractivitatii unor orase si aglomerari urbane care în prezent se afla într-un declin accentuat. Totodata, în vederea reducerii presiunilor asupra marilor aglomerari urbane trebuie sustinuta promovarea polilor de crestere.

Încurajarea cooperarii între regiuni cu nivele diferite de dezvoltare trebuie avuta în vedere nu numai la nivelul Obiectivului de Cooperare Teritoriala Europeana, ci si în cadrul Obiectivelor de Convergenta si Competitivitate regionala. În acest sens, trebuie urmarita realizarea deproiecte cu impact major cel putin la nivel regional, spre beneficiul cât mai multor parteneri din numeroase regiuni.

Dincolo de aceste abordari specifice, trebuie în acelasi timp mentinut echilibrul între politicile care vizeaza reducerea decalajului între regiunile ramase în urma si regiunile mai dinamice si politicile care se adreseaza regiunilor mai competitive.

5.3 Perspectivele implementarii Politicii Regionale a UE în România 5.3.1 Posibilitati de maximizare a valorii adaugate a politicii regionale UE în România în perioada 2007 - 2013

Participarea României la implementarea politicii regionale a UE înseamna, în primul rând oportunitatea de a beneficia de un sistem de valori între care se regasesc eficienta economica,

protectia mediului, asigurarea unor standarde existentiale minime, definirea unui "model de viata european", valorile urbane, resursele umane calificate.

Totodata, integrarea europeana si deschiderea catre piata interna a Uniunii Europene implica si provocarea unei competitivitati sporite, care poate avea efecte negative asupra unei economii în proces de consolidare, ca a României.

În acest context, Instrumentele Structurale reprezinta resursa cea mai importanta de care România va beneficia pentru a face fata schimbarilor si provocarilor integrarii. Totusi, politica de dezvoltare regionala nu poate constitui în mod exclusiv cheia dezvoltarii de ansamblu a unui stat, mai ales în conditiile în care efectele sale reale asupra cresterii economice sunt dificil de evaluat. O dimensiunea critica în acest sens este reprezentata de natura sistemului economic si calitatea celorlalte politici publice care formeaza esenta mix-ului de politica economica al unui stat: regimul juridic al drepturilor de proprietate si ocrotirea economiei de piata, fiscalitatea, politica antitrust etc.

Independent de optiunile de politica regionala pe care o anumita tara/regiune le adopta în functie de specificul sau, gasirea "mix-ului" optim de politici care sa asigure dezvoltarea reprezinta o provocare si aproape întotdeauna o tema extrem de controversata. Stadiul de dezvoltare al României în acest moment a impus folosirea unui mix de politici, fara a opta pentru o singura alternativa în exclusivitate: nu se poate urmari doar competitivitate, fara a evita pericolul de a amplifica disparitatile socio-economice pâna la punctul în care acestea se pot transforma în explozii si fenomene sociale grave. De asemenea, nu putem opta nici pentru scenariul alocarii fondurilor fara a lua în calcul potentialul de dezvoltare, resursele umane existente si calificarea acestora, resursele economice, de management, etc. O politica economica nu este buna sau rea, ea este doar adecvata sau nu momentului sau starii în care intervine sau pentru care este aplicata. De aceea uneori, este necesara aplicarea unui mix de politici, care printr-un efect conjugat pentru redresarea mai multor probleme sa determine impulsul necesar cresterii economice. Astfel, scenariul "pro-dezvoltare" nu este alternativa exclusiva pentru care a optat România pentru perioada de programare 2007 - 2013, tinând cont si de faptul ca fondurile structurale sunt fonduri publice, care au ca scop asigurarea coeziunii economice, sociale si teritoriale a statelor membre UE, iar unul dintre pricipiile de baza ale acestor fonduri vizeaza rolul de a contracara efectele negative ale economiei de piata.

Pregatirea României si Bulgariei pentru implementarea Politicii Regionale a UE si accesarea fondurilor a fost mai dificila[56] în comparatie cu statele membre care au aderat la UE în 2004, care experimenteaza deja al patrulea an de implementare a programelor finantate din fonduri structurale.

În România, pentru perioada 2007 - 2013 nu functioneaza o politica regionala propriu-zisa, ci o varianta adaptata a acesteia, un compromis bazat pe conditiile specifice tarii noastre din punct de vedere legislativ, institutional si al capacitatii de a administra - cu toate sensurile pe care le presupune aceasta responsabilitate, de la programare la implementare, monitorizare si evaluare, la nivel regional, o astfel de politica. O politica regionala în adevaratul sens al cuvântului ar presupune, în primul rând, o functionare optima a principiilor pe care le are la baza:

parteneriat (este o relatie care trebuie sa se desfasoare în doua sensuri: pe de o parte, trebuie sa se asigure o consultare reala a partenerilor, pe de alta parte, acestia trebuie sa se implice în acest proces si sa vina cu propuneri concrete si fezabile. Deocamdata, aceasta relatie se afla într-un stadiu incipient, având un caracter mai mult formal decât real).

concentrare (nevoile de dezvoltare ale României sunt atât de numeroase si diverse, încât este dificil sa se realizeze o prioritizare obiectiva a acestora, iar în cazul în care acest lucru se realizeaza, este greu de evaluat daca formula rezultata reprezinta într-adevar cea mai buna optiune).

programare (analiza celor mai bune optiuni strategice, continuitate, finalizare, caracter multianual).

cofinantare (dezvoltarea capacitatii autoritatilor locale de a asigura finantarea pregatirii proiectelor si cofinantarea acestora).

monitorizare, evaluare si control (practici aflate într-un stadiu incipient, pentru care acum se dezvolta o cultura administrativa).

aditionalitate (dezvoltarea tarii, ca proces, nu ar trebui privita aproape exclusiv prin prisma finantarii din fondurile oferite României în cadrul politicii regionale a UE. Strategia de dezvoltare a tarii - PND se confunda aproape în totalitate cu strategia de dezvoltare elaborata pentru a avea acces la fondurile structurale - CSNR. Diferenta este data de prioritatea referitoare la agricultura si dezvoltare durabila, prezenta în PND, dar care, chiar daca nu este finantata din fonduri structurale, este finantata tot din fonduri comunitare - FEOGA, deci nu din fonduri nationale sau din alte surse).

De asemenea, o astfel de politica se implementeaza într-un cadru legal definitivat (vezi stadiul procesului de descentralizare) si un cadru institutional consolidat (vezi institutiile cu atributii în domeniul dezvoltarii regionale atât la nivel central, cât si regional/local).

O alta deficienta se refera la instrumentele de planificare spatiala, care înca nu functioneaza corespunzator: planurile de amenajarea teritoriului zonale nu exista, în timp ce unele sectiuni ale planului de amenajarea teritoriului national sunt în curs de elaborare, iar multe planuri de amenajarea teritoriului judetene si planuri urbanistice generale sunt înca neactualizate. Aceasta situatie creaza probleme atât în etapa de programare (identificarea nevoilor de dezvoltare), cât si în cea de implementare a programelor operationale.

Din cauza lipsei de experienta, dar si a unor deficiente structurale care variaza pe o gama larga la nivelul regiunilor, de la resurse umane insuficiente sau insuficient calificate, pâna la lipsa unei capacitati strategice de a programa si implementa fonduri structurale, si având în vedere faptul ca acesta este primul exercitiu în care România participa efectiv la aplicarea politicii regionale a Uniunii Europene, cu toate drepturile si obligatiile care decurg din statutul de stat membru, tara noastra a optat, de comun acord si cu Comisia Europeana, sa-si asume responsabilitatea implementarii acestei politici la nivel central, având la baza o abordare national - sectoriala, si nu una regional - teritoriala.

În ceea ce priveste conceptul de "politica regionala", acesta este un concept cunoscut si înteles, nu întotdeauna ca filozofie, ci mai mult ca metoda de lucru, la nivelul institutiilor administratiei centrale, si mai putin la nivel local - regional, unde, în general partenerii vizati sau adresati de proiecte de dezvoltare regionala nu recunosc o conexiune strategica între posibilitatea de finantare prin fondurile structurale si prioritatile mai larg formulate ale politicii regionale a UE. Mai mult, chiar si la nivel central, desi conceptul de "fonduri structurale" este foarte uzitat si promovat prin toate mijloacele de comunicare, pâna la marea masa - potentiali beneficiari, acesta este rareori încadrat în contextul strategic al politicii regionale, cu exceptia documentelor de specialitate, considerate uneori chiar si în mediul academic ca fiind relativ tehnice. Majoritatea beneficiarilor sau a organismelor intermediare înteleg ca un potential proiect eligibil spre finantare din fonduri structurale trebuie sa se regaseasca, din punct de vedere al activitatilor adresate, între prioritatile mai larg formulate ale unui program, dar relatia strategica între acesta si Cadrul National Strategic de Referinta sau între acesta din urma si recomandarile formulate în cadrul Orientarilor Strategice Comunitare care definesc politica regionala moderna sunt vag percepute, cunoscute sau întelese. Probabil ca acest aspect reprezinta unul dintre motivele principale pentru care majoritatea proiectelor propuse urmaresc în primul rând cheltuirea banilor, ca si conditionalitate tehnica imediata a accesului la bani europeni si mai putin impactul acestor investitii pe termen lung, care practic sta la baza formularii prioritatilor ulterioare si a alocarilor financiare care le ierarhizeaza. În aceste conditii, este necesara promovarea si aprofundarea conceptului de "politica regionala", astfel încât receptorii sa raspunda întâi unor scopuri strategice si ulterior celor operationale si mai ales sa înteleaga de ce trebuie sa faca acest lucru.

Daca aceste consideratii reflecta o serie de specificitati valabile la nivel micro este interesanta perceptia conceptului de "politica regionala" la nivel macro: desi recunoscuta ca prioritate a guvernului, figurând în capitolul 15 al Programului de Guvernare - Politica Regionala, politica regionala a României suprapune prioritatile de dezvoltare ale României cu prioritatile finantate din fonduri structurale: Planul National de Dezvoltare 2007 - 2013 se refera aproximativ la aceleasi directii de dezvoltare ca si Cadrul National Strategic de Referinta, care include mai putin prioritatea explicita de dezvoltare rurala si agricultura (care poate fi atribuita prioritatii de promovare a unei dezvoltari teritoriala echilibrate) - care urmeaza sa fie adresata din punct de vedere financiar tot din fonduri comunitare (Fondul European pentru Dezvoltare Rurala si Agricultura sau Fondul European pentru Pescuit). Astfel, directiile strategice de dezvoltare ale României se identifica, în general, cu prioritatile identificate spre finantare din fonduri comunitare, ceea ce transforma ipoteza dezvoltarii României, cel putin pentru urmatoarea perioada de programare, într-un joc cu o singura miza: politica regionala în general, prin fondurile pe care le investeste, în special.

Astfel, apare firesc întrebarea: sunt suficiente cele aproximativ 30 mld. Euro alocate României în total, în cadrul tuturor instrumentelor financiare, în perioada 2007 - 2013, pentru a redresa cele mai grave probleme de dezvoltare ale tarii si pentru a raspunde prioritatilor comunitare (de politica regionala, agricola, etc.)?

Prioritatile politicii regionale vor fi finantate în România printr-un buget de aproximativ 19 mld. Euro si cofinantarea aferenta acestora în cadrul a diferite programe operationale (cu procente variind în functie de statutul solicitantului de proiect si de tipurile de activitati prevazute spre

finantare). Desi nevoile de investitii în România pentru aceasta perioada de programare depasesc aceasta suma - exista o serie de preocupari si temeri fundamentate la toate nivelurile ca aceasta suma ar putea sa nu fie cheltuita pâna în anul 2015 (perioada de implementare) din cauza conditionalitatilor exigente care însotesc aceste fonduri dar si a calitatii si numarului de proiecte elaborate si propuse spre finantare.

Dificultatile de utilizare a fondurilor reprezinta o preocupare majora si presanta, din cauza dificultatilor procedurale si a restrictiilor temporale implicate în proiectele de punere în aplicare, ce rezulta în incapacitatea potentialilor beneficiari de a obtine sau chiar solicita fondurile pe care le-ar fi putut utiliza.

Procesul de absorbtie al fondurilor puse la dispozitie de Uniunea Europeana reprezinta un test major privind întreaga capacitate de gestionare de catre autoritatile publice a integrarii europene în ansamblu. Cheltuirea fondurilor pentru alte scopuri decât cele identificate initial în cadrul strategiilor si programelor operationale sau deviatiile majore comparativ cu indicatorii de rezultate propusi pot atrage nu numai suspendarea co-finantarii unui anumit proiect de catre Uniunea Europeana, dar si blocarea potentiala a unei întregi axe tematice de finantare. În acest sens, sunt foarte importanteasigurarea transparentei si a obiectivitatii în privinta monitorizarii si evaluarii tuturor proiectelor.

În acest context, un subiect foarte important, care trebuie promovat corect în continuare va fi cel referitor la continutul si sistemul de implementare a programelor operationale, finantate din fonduri structurale, care devin, practic, principalul motor de dezvoltare a României în urmatorii ani. Desi institutional sunt administrate de ministere diferite, aceste fonduri sunt toate instrumente de dezvoltare regionala. Desi perceptia generala este ca Programul Operational Regional este singurul program de dezvoltare regionala în România, de fapt toate programele operationale finantate în perioada de programare 2007 - 2013 din fondurile Uniunii Europene sunt elaborate si implementate în contextul politicii regionale europene.

Astfel, România va trebui sa raspunda în fata a doua mari provocari pe parcursul implementarii acestor fonduri: nu numai ca banii trebuie cheltuiti într-o perioada stabilita de timp si cu respectarea unui set de reguli complexe si rigide, dar toate aceste investitii trebuie sa produca un impact pozitiv concret si vizibil asupra dezvoltarii, calitatii vietii si bunastarii generale, dar si a fiecarei regiuni în parte. Pe termen lung, absorbtia fondurilor este importanta nu numai din perspectiva potentialului impact asupra dezvoltarii pe care îl pot genera, dar si pentru ca va asigura o pozitie solida a României în procesul de negociere a unui pachet financiar consistent pentru urmatoarea perioada de programare.

Problema fundamentala este în prezent pentru România, dezvoltarea capacitatii de operare a acestui mecanism al politicii regionale pe axe independente de arbitrariul si influenta dimensiunii politice. Acest fapt ridica un semn de întrebare asupra capacitatii de a respecta cadrul regulamentar si conditionalitatile politicii regionale.

Este necesara schimbarea mentalitatii: de la concentrarea pe planificarea individuala la planificarea colectiva/de cooperare. Trebuie sa existe dorinta de a colabora, de a împartasi informatiile si experientele (încredere si transparenta) si de a dezvolta cunostintele. Atitudinea

pasiva trebuie înlocuita cu cea pro-activa. Diseminarea informatiilor trebuie sa se faca catre toti factorii implicati si toti beneficiarii, în vederea obtinerii unui sprijin unanim. Toate acestea însa, au nevoie de timp.

Este necesara întelegerea administratiei locale ca administratie descentralizata, aflata sub controlul democratic al comunitatilor locale, iar descentralizarea ca fiind transferul competentelor administrative si financiare de la nivelul administrativ central catre cel local. De asemenea, este necesara respectarea principiul subsidiaritatii - faptul ca deciziile, interventiile si operatiunile trebuie sa fie în responsabilitatea nivelului administrativ care se afla cel mai aproape de cetatean, cu conditia ca la acest nivel sa existe cunostintele, capacitatea si resursele (umane, tehnice si financiare) necesare - trebuie înteles si implementat corect în practica.

Este foarte important ca autoritatile responsabile sa înteleaga si "sa cumpere" strategia de dezvoltare, dar si sa aiba o capacitate de implementare suficient de dezvoltata. Experienta implementarii fondurilor structurale va fi o oportunitate noua ce va necesita angajamentul politic, financiar si tehnic al partenerilor. În primul rând, va presupune cresterea cheltuielilor publice în aceste arii, care ramân relativ reduse comparativ cu alte tari ale UE. Va impune, de asemenea, aparitia unei noi culturi a parteneriatului si o noua abordare a problemelor pietei muncii, bazata pe colaborare între agentiile de stat si organizatiile societatii civile.

Totusi, nivelul scazut de competente si resurse financiare la nivel regional[57] pun în dificultate implementarea unei strategii coerente, care sa genereze beneficii pentru întreaga regiune. O consecinta a situatiei regiunilor si a problemelor cu care acestea se confrunta poate fi utilizarea inadecvata si ineficienta a instrumentelor structurale si dublarea activitatilor, ceea ce poate genera ca impact o dezvoltare mai lenta a regiunilor din punct de vedere economic si social si promovarea unei dezvoltari cu caracter sectorial si nu integrat. Posibile solutii pentru ameliorarea situatiei regiunilor si a impactului preconizat al situatiei în care acestea se afla ar fi:

Puternic accent pe dezvoltare de parteneriate prin implicarea autoritatilor regionale si locale în stimularea parteneriatului public privat pentru luarea deciziilor, stimularea autoritatilor din comune/orase/municipii pentru a formula propuneri de proiecte comune si implicarea si responsabilizarea partenerilor socio-economici.

Abordarea pro-activa din partea administratiilor locale care sa preia conducerea procesului de dezvoltare regionala, prin: initierea, discutarea si ajustarea planurilor si propunerilor în vederea obtinerii unui consens cu partenerii implicati, organizarea unor sesiuni si campanii de informare a publicului larg referitoare la intentiile si proiectele pe care le dezvolta, gasirea unor solutii comune la nivel regional pentru problemele locale, desfasurarea unui proces de negocieri pentru rezolvarea problemelor cu administratia centrala.

Dezvoltarea unei comunicari transparente si a unui sistem informational accesibil tuturor partilor implicate, prin îmbunatatirea structurilor de comunicare la nivel orizontal si vertical, organizarea în mod sistematic a informatiilor si a datelor relevante si punerea lor la dispozitia factorilor implicati si/sau a beneficiarilor (e-guvernare), organizarea de sesiuni publice de informare, pe teme de maxima importanta, în vederea mentinerii lor în

atentia publicului si dezvoltarea unei relatii corecte si adecvate cu mass-media la nivel regional.

Dezvoltarea resurselor umane si consolidarea capacitatii prin educatie si formare profesionala, prin evaluarea necesitatilor de formare si efectuarea de analize tip SWOT, pe baza carora se va elabora unor Plan de Actiune în domeniul formarii profesionale, implicarea activa a centrelor de formare profesionala si a institutelor de educatie din cadrul unei regiuni în elaborarea de materiale destinate formarii profesionale, precum si în implementarea sesiunilor de formare, aplicarea principiilor delegarii, orientarii catre rezultate si raspunderii în vederea obtinerii de rezultate.

Actiuni de lobby la nivel international si national, prin coordonarea planurilor si actiunilor autoritatilor regionale si locale si adresarea unui mesaj comun participantilor externi, organizarea unor reuniuni la care sa participe toti partenerii în mod regulat, în vederea stabilirii unei abordari generale, participarea asociatiilor - care sa detina un rol principal în procesul de lobby, atât fata de proprii membri, cât si fata de administratia centrala.

Mergând mai în detaliu, este necesar sa se adauge dimensiunea regionala tuturor politicilor sectoriale. În multe situatii, aceasta reclama nu atât strângerea de noi date si informatii, ci numai reorganizarea celor existente. Planificarea si programarea regionala are nevoie de un sistem informational îmbunatatit care are ca scop pe de o parte asigurarea unei baze de date solide care sa faca posibila planificarea si programarea regionala, si care poate contribui în acelasi timp la cresterea gradului de constientizare a factorilor politici decizionali, precum si a societatii civile în general (grupuri de interes, academice etc.), asupra discrepantelor teritoriale de dezvoltare si impactul spatial al politicilor economice sectoriale.

În prezent, din acest sistem informational lipseste un element fundamental pentru a putea realiza o politica si o strategie consistenta de dezvoltare regionala[58], si anume structurarea pe regiuni a cheltuielilor ministerelor si în primul rând a cheltuielilor pentru investitii publice. Desi sunt tot mai multe statistici regionale de nivel NUTS II datorita crearii celor 8 Directii Generale pentru Statistica Regionala, ele nu ofera informatii detaliate privind cheltuielile publice pe regiuni si pe categorii de cheltuieli. Calitatea planurilor si programelor regionale este înca destul de limitata nu numai din cauza capacitatii administrative limitate si insuficientei resurselor financiare, dar mai ales faptului ca nu a existat o baza informationala adecvata în general, si, în special, o structurare regionala a investitiilor decise la nivel central. În acest context se impune necesitatea construirii unui sistem informational.

Dezvoltarea capacitatii locale de planificare si programare strategica presupune un proces pe termen lung care trebuie sustinut de institutii adecvate, fara a pierde însa experienta capatata pâna în prezent. Implementarea politicii de dezvoltare regionala se va construi pe institutiile existente, luând în considerare contextul administrativ mai larg.

Pentru eficientizarea politicii si strategiei nationale de dezvoltare regionala, este necesara, în primul rând, consolidarea institutiilor regionale, care sa actioneze ca motoare ale dezvoltarii regionale. Acestea trebuie sa aiba legitimitate politica, responsabilitati si competente bine

delimitate de cele ale altor institutii din sistemul administrativ care sa dispuna de resurse financiare, resurse umane si experienta (know how) expertiza necesara.

Pentru a asigura si consolida participarea lor activa la procesul de implementare a politicii regionale a UE, organizatiile beneficiare trebuie sa se asigure ca detin cunostinte de specialitate privind domeniul lor de actiune, precum si un grad adecvat de întelegere a documentelor strategice si de programare. Au de asemenea nevoie sa:

Participe activ la întâlnirile consultative stabilite de Autoritatile de Management, mai ales în etapa de programare

Înteleaga aranjamentele de implementare, si, în special, problemele aferente eligibilitatii Fondurilor

Analizeze problemele pe care le au de rezolvat si sa le împarta în probleme mai mici, înainte de a demara conceperea proiectelor specifice

Exploreze posibilitatea folosirii unor surse suplimentare de co-finantare. Sa încerce sa creeze legaturi între programele finantate de donatori, sau fondurile private si asistenta oferita prin intermediul Instrumentelor Structurale ale UE

Poata descrie cu claritate modul în care proiectul va fi organizat: un coordonator de proiect responsabil, sarcini alocate personalului, parteneri, factori interesati, sub-contractori, Comitetul de Conducere, etc.

Caute informatii privind bunele practici, în aceleasi domenii, din alte state membre; sa se implice în retelele comunitare

Trateze întreaga asistenta oferita prin Fonduri Structurale ca pe orice alta procedura aferenta finantarii unui proiect de dezvoltare, inclusiv cele finantate din bugetul de stat; si sa

Caute permanent partenerii potriviti pentru dezvoltarea unor parteneriate si retele regionale durabile.

Lectiile ce trebuie învatate, în acest sens, din experienta celorlalte noi state membre includ:

Pregatirea corespunzatoare a proiectului

Integrarea proiectelor în strategiile sectoriale sau regionale

Dezvoltarea capacitatii de absorbtie prin întelegerea importantei aditionalitatii, co-finantarii si programarii.

Este foarte important sa se faca distinctie între conceptele de "alocare a fondurilor UE" si de "redistribuire" - care nu sunt sinonime. Fondurile UE se

aloca pe baza de strategii de dezvoltare si criterii clare de eligibilitate, care, de exemplu pentru Programul Operational Regional, în general vizeaza:

Contributia proiectului la realizarea obiectivului general si a obiectivelor specifice ale Programului Operational Regional 2007-2013;

Contributia proiectului la realizarea strategiei de dezvoltare a Regiunii;

Complementaritatea cu alte proiecte realizate la nivel regional din fonduri publice.

Din perspectiva strategica, programarea multi-anuala este importanta (de sus în jos), dar la fel de esentiala este si evaluarea proiectelor daca se doreste finalizarea cu succes a programelor (toate proiectele majore vor necesita o analiza cost-beneficiu).

5.3.2. Posibile alternative în optimizarea implementarii politicii regionale a UE în România în perioada 2014 - 2020

Diversitatea sistemelor pentru implementarea politicii regionale, care s-au dezvoltat în timp ca raspuns la obiectivele comune ale politicii, genereaza, în mod evident, întrebari cu privire la avantajele si dezavantajele inerente unei abordari "mai bune" sau "celei mai bune" pentru un anumit context si un anumit set de prioritati care sunt abordate prin aceasta politica în fiecare dintre regiunile UE.

Ca tendinta, în statele membre UE se observa sustinerea acordarii unei puteri mai mari de decizie la nivelul autoritatilor/agentiilor regionale si/sau locale, o coordonare strânsa a diferitelor sectoare si realizarea unor eforturi continue de îmbunatatire a parteneriatelor.

Experienta tarilor în care a existat un regionalism dezvoltat (asa cum sunt Spania si Irlanda) demonstreaza ca ele par a înregistra un succes mai ridicat în ceea ce priveste efectul economic general obtinut ca urmare a asistentei structurale europene. Acest fapt accentueaza eforturile care trebuie facute în România ca asistenta europeana sa nu devina apanajul unor grupuri restrânse de influenta, ci sa slujeasca intereselor de ansamblu ale economiei.

În viitor, este foarte importanta mobilizarea tuturor partenerilor cheie în domeniul dezvoltarii regionale si reunirea lor în jurul unor teme de interes general pentru dezvoltarea regionala a României: autoritatile centrale si locale, reprezentanti ai mediului academic, universitar si de cercetare, ai agentiilor de dezvoltare regionale si ai mediului de afaceri. În acest sens, este necesara intensificarea procesului de informare a tuturor celor implicati în diferite etape ale procesului de elaborare si implementare de strategii, programe, proiecte regionale, precum si a potentialilor beneficiari de proiecte.

Desi relatiile si dialogul dintre aceste categorii de parteneri s-au manifestat, deocamdata, în plan teoretic, în timp, aceasta constructie trebuie sa devina operationala si în plan practic, având în vedere faptul ca cele patru - cinci categorii de parteneri enumerati reprezinta cadrul optim pentru formularea si dezvoltarea unei Strategii Nationale de Dezvoltare Regionala. Chiar daca

pentru perioada de programare 2007 - 2013 exista o astfel de strategie în cadrul Planului National Dezvoltare, ea nu contine totusi toate elementele si nu acopera toate problemele unei strategii nationale.

Astfel, ar fi utila crearea unui grup de lucru pentru elaborarea si propunerea spre dezbatere publica, în largi parteneriate, a unei strategii nationale comprehensive de dezvoltare regionala, în perspectiva viitoarei perioade de programare a fondurilor europene 2014 - 2020. Fundamentata pe strategiile regionale, strategia nationala trebuie sa asigure coerenta strategiilor regiunilor, facilitând implementarea programelor regionale viitoare.

Dar pentru a putea construi o strategie completa si complexa de dezvoltare regionala, trebuie sa existe si contributiile necesare, premisele si instrumentele care sa fundamenteze procesul de programare pentru perioada 2014 - 2020 din punct de vedere al alegerilor strategice pe care le va propune.

Astfel, pâna în 2011 - 2012, când acest proces va fi lansat, ar fi necesar sa se elaboreze o serie de analize si studii de specialitate fundamentate stiintific care sa se concentreze pe particularitatile economice, sociale, teritoriale ale României si sa identifice atât principalele zone - problema cât si domeniile care prezinta potential de dezvoltare la nivel national, regional si local.

De asemenea, având în vedere faptul ca începând cu ianuarie 2007, România, ca tara membra a Uniunii Europene, va fi obligata sa realizeze evaluarea[59] programelor si proiectelor finantate prin Fondurile Structurale si de Coeziune, este foarte important si util ca recomandarile pertinente, corecte, obiective ale viitoarelor rapoarte de evaluare sa fie luate în calcul în vederea îmbunatatirii procesului de implementare a politicii regionale UE în România.

Desi constatarile rezultate în urma procesului de evaluare nu sunt întotdeauna acceptate, ele au influentat în timp dezbaterile de politica, atât la nivelul strategiei, cât si la nivelul managementului implementarii. Diversele evaluari sunt câteodata considerate contributii la activitatea de învatare. In acest spirit, scopul evaluarii este, asa cum mentioneaza ghidul de evaluare, "sa se învete prin intermediul unei analize sistematice a modalitatilor de îmbunatatire a proiectarii, implementarii si realizarii programelor si politicilor publice."[60]

Ar fi util ca evaluarile care se vor face în România în anii urmatori sa contribuie la constientizarea a "ceea ce se potriveste cel mai bine pentru România si de ce", având în vedere provocarile specifice cu care se confrunta economia si societatea. Cu toate acestea, constatarile la care s-a ajuns în alte tari în acest domeniu pot constitui factori care vor influenta eficacitatea cu care va folosi si va beneficia România de pe urma fondurilor UE.

În perioada 2009- 2012 vor avea loc o serie de evaluari, atât la nivelul Cadrului National Strategic de Referinta, cât si a Programelor Operationale Sectoriale si a Programului Operational Regional.

Evaluarile CSNR vor urmari, pe baza unor criterii de eficienta, eficacitate, impact provizoriu - stadiul procesului de implementare a politicii regionale din punct de vedere al corelarii sinergice a proiectelor finantate în cadrul diferitelor programe operationale (evaluarea pe dimensiunea

orizontala a investitiilor în domeniile de infrastructura, resurse umane, capacitate administrativa, etc.) si a efectelor astfel generate la nivel national / regional / local. De asemenea, se va evalua masura în care aceste investitii se completeaza reciproc si modul în care implementarea unui proiect contribuie, de asemenea, la implementarea obiectivelor altui proiect - prin identificare efectelor de valoare adaugata.

Planul Multianual de Evaluare a POR prevede pe parcursul anilor 2009 - 2012 o serie de evaluari tematice ale implementarii diferitelor axe prioritare ale acestui program, iar pentru anul 2012 este prevazuta o evaluare a fiecarei regiuni în parte - din punct de vedere al nivelului de dezvoltare, a caracteristicilor specifice, a potentialului de dezvoltare, precum si al evolutiei cresterii si ocuparii în aceasta perioada.

Astfel, rezultatele, concluziile si recomandarile tuturor acestor evaluari si a studiilor de specialitate ar trebui sa fundamenteze directiile prioritare si principalele alegeri strategice pentru România, pentru urmatoarea perioada de programare.

Sa presupunem ca avem urmatoarea matrice:

Performanta regiunii

Excelenta Buna Slaba

Bucuresti - IlfovRegiunile din interiorul Carpatilor (Nord - Vest, Centru, Vest)Regiunile din exteriorul Carpatilor (Nord - Est, Sud - Est, Sud Muntenia, Sud - Vest)

Propunem trei alternative posibile pentru organizarea si managementul politicii regionale a UE în România, care pot avea loc în urmatoarele conditii:

Daca toate regiunile vor avea performante excelente sau bune, se poate opta pentru scenariul descentralizat,

Daca toate regiunile vor avea performante bune sau slabe, se poate opta pentru scenariul centralizat,

Daca, de exemplu, regiunile Bucuresti - Ilfov si cele din interiorul Carpatilor au performante excelente iar cele din exteriorul Carpatilor vor avea performante slabe, atunci se poate opta pentru scenariul mixt.

În principiu, trebuie sa se elaboreze o Strategie Nationala de Dezvoltare Regionala care sa fie implementata, în functie de scenariul ales prin:

Un program regional elaborat la nivel national si implementat la nivel regional, daca se opteaza pentru o politica nationala de dezvoltare regionala;

Programe regionale elaborate si implementate la nivel regional, daca se opteaza pentru o politica de dezvoltare regionala descentralizata;

Printr-un program elaborat la nivel national si implementat în unele regiuni si prin programe elaborate si implementate la nivel regional daca se opteaza pentru scenariul mixt.

În continuare, sunt prezentate trei alternative posibile pentru organizarea si managementul politicii regionale a UE în România, în scopul optimizarii implementarii acestei politici si a cresterii valorii sale adaugate în viitoarea perioada de programare, în functie de evolutia dezvoltarii regiunilor, stadiul si efectele implementarii pâna în anul 2012 a instrumentelor structurale alocate României în perioada de programare 2007 - 2013.

I. Alternativa administrativa centralizata:

1) Premise:

Esecul programelor de dezvoltare si al restructurarii economiei românesti, în special prin:

Încetinirea procesului de descentralizare a finantelor publice, care ar reduce eficienta utilizarii fondurilor alocate pentru dezvoltare regionala,

Consolidarea situatiei regiunilor mai putin eficiente din punct de vedere al recuperarii decalajelor socio-economice (diferentele de dezvoltare între regiuni cresc în continuare)

Lipsa progresului în ceea ce priveste asigurarea premiselor necesare dezvoltarii: încetinirea procesului de modernizare a infrastructurilor de baza (transport, mediu, structuri de afaceri, etc.)

Lipsa progresului în ceea ce priveste realizarea unui management eficient al sistemului institutional stabilit pentru implementarii politicii regionale,

Existenta unui discurs politic ambiguu si lipsa unei agende la nivel guvernamental privind prioritatea de dezvoltare regionala

Consolidarea raportului de sarcini si competente în favoarea autoritatilor centrale comparativ cu autoritatile locale/regionale

Deficit de personal (atât cantitativ cât si calitativ) si ne-dezvoltarea capacitatii institutionale în ceea ce priveste managementul dezvoltarii regionale la nivel regional/local

2) Scenariu:

8 regiuni de dezvoltare, fara statut administrativ

judetele - cu statut administrativ

1 Program Operational Regional Integrat

1 Autoritatea de Management la nivel central si 8 Organisme Intermediare la nivel regional (continuarea modelului actual)

3) Avantaje/Dezavantaje

Avantaje:

Continuitatea procesului initiat prin POR 2007-2013; experienta acumulata în perioada de programare 2007 - 2013, atât pentru autoritatile centrale - în ceea ce priveste programarea, monitorizarea si evaluarea, managementul implementarii POR, cât si pentru autoritatile locale - în ceea ce priveste implementarea proiectelor finantate prin POR. Se asigura practic o continuitate si o îmbunatatire a procesului initiat prin POR.

implementarea POS Dezvoltarea Capacitatii Administrative 2007-2013, va fi format deja un numar de persoane la nivel local, cu competente în domeniul implementarii politicii regionale;

exista si ar trebui sa functioneze, la nivel regional, o serie de parteneriate care sa aduca inputuri pentru procesul de formulare a viitoarei politici regionale a României si care sa fie la curent cu implementarea fondurilor POR în perioada 2007 - 2013

autoritatile centrale au capacitatea de a evalua corect si obiectiv externalitatile produse de activitatile locale si efectele pe care acestea le produc dincolo de granitele regiunii; de asemenea, la nivel central se poate evalua impactul general al politicii regionale

Dezavantaje:

regiunile nu "recunosc" POR Integrat ca fiind un program care identifica nevoile lor specifice si care încearca sa raspunda în cel mai bun mod acestor probleme

având în vedere faptul ca unele competente se dezvolta pe principiul "learning by doing[61]", este clar ca institutiile implicate în procesul de dezvoltare regionala la nivel regional/local nu vor avea sansa nici în aceasta perioada de programare sa-si dezvolte anumite capacitati necesare managementului descentralizat, propriu acestei politici.

exista riscul ca, alegând tot varianta centralizata a dezvoltarii regionale si pentru perioada de programare 2014 - 2020, rezultatele implementarii politicii regionale pot fi similare cu cele obtinute si în perioada anterioara de programare, adica nesatisfacatoare.

II. Alternativa administrativa mixta:

1. Premise:

Cele opt regiuni ale României înregistreaza o evolutie a dezvoltarii cu viteze diferite, existând o tendinta de polarizare în cadrul a doua categorii diametral opuse (adica dezvoltate si slab dezvoltate):

Unele regiuni prezinta un ritm de dezvoltare sustinut si sunt capabile sa-si gestioneze singure propriile probleme de dezvoltare (fapt demonstrat în primul rând prin succesul implementarii proiectelor finantate din instrumente structurale).

Celelalte regiuni înregistreaza în continuare deficiente structurale, atât din punct de vedere al dezvoltarii cât si al implementarii proiectelor cu finantare din instrumente structurale.

Sunt create conditii legale pentru functionarea acestui sistem mixt de management pentru implementarea politicii regionale

2. Scenariu:

8 regiuni de dezvoltare, cu statut administrativ;

programe operationale regionale pentru regiunile dezvoltate

un program national de dezvoltare regionala pentru regiunile mai putin dezvoltate, cu abordare sectoriala: formulat de autoritatile de la nivel central si implementat la nivel regional;

judetele - cu statut administrativ

3. Avantaje/Dezavantaje

Avantaje:

Fiecare regiune este abordata în functie de nivel sau de dezvoltare: cele dezvoltate au libertatea sa-si stabileasca singure mix-ul de politici specific etapei de dezvoltare în care se afla, precum si conditiilor lor specifice (potential, puncte slabe); pe de alta parte, cele mai putin dezvoltate regiuni sunt sprijinite printr-o politica guvernamentala, adresata problemelor acute de dezvoltare cu care se confrunta, responsabilitatea managementului acestei politici fiind plasata la nivel central.

Dezavantaje:

Este posibil ca regiunile mai putin dezvoltate sa nu fie de acord sa fie "coordonate" în continuare de la centru, în procesul de dezvoltare regionala.

Exista posibilitatea ca fondurile destinate programelor de dezvoltare regionala sa fie alocate unui numar mare de sectoare, contrar principiului "concentrarii", ceea ce poate afecta foarte mult "vizibilitatea" interventiei comunitare si impactul final asupra dezvoltarii României per ansamblu.

Pot apare probleme legate de distributia fondurilor regionale pe judete, daca atributiile autoritatilor regionale si judetene - acum ambele niveluri având statut administrativ - nu sunt bine definite si delimitate prin actele normative în vigoare.

Crearea a cel putin doua sisteme diferite de management al fondurilor structurale, poate duce la aparitia unor complicatii administrative, inclusiv importante cheltuieli publice suplimentare sau diferente în tratarea unor proiecte similare.

Va fi foarte dificil de stabilit orientarea politicii nationale de dezvoltare regionala, din perspectiva alocarii fondurilor destinate României în cadrul politicii regionale UE: sa se avantajeze regiunile ramase în urma din punct de vedere al dezvoltarii si care au înregistrat performante modeste în implementare politicii regionale 2007-2013 sau regiunile care au demonstrat ca sunt capabile sa absoarba fondurile si prin aceasta sa si genereze un impact pozitiv asupra dezvoltarii? Se vor crea astfel doua tabere, posibil sensibil egale, care pot pune autoritatile centrale într-o situatie dificila, întrucât orice decizie se va lua vor exista nemultumiri din partea uneia dintre cele doua tabere; astfel, se poate ajunge chiar la situatia în care solutia finala sa depinda în foarte mica masura de situatia si nevoile economico-sociale ale regiunilor si mai mult de optiunile decidentilor politici la acel moment.

III. Alternativa administrativa descentralizata:

1. Premise:

Toate regiunile înregistreaza un ritm de dezvoltare sustinut în perioada de referinta, si desi exista în continuare decalaje de dezvoltare între ele (chiar este posibil ca diferentele de nivel sa creasca), toate regiunile prezinta potential de crestere, confirmat atât prin îmbunatatirea conditiilor economice, cât si prin consolidarea institutiilor la nivel regional/local:

Ameliorarea si stabilizarea conditiilor economice (somaj, migratie, productivitate)

Progresul implementarii programelor operationale conform estimarilor initiale, fara întârzieri si blocaje

Aparitia primelor efecte sinergice asupra dezvoltarii în urma implementarii coordonate a diferitelor proiecte cu finantare din fonduri structurale

Demonstrarea unei capacitati institutionale suficiente pentru a face fata responsabilitatii de a asigura managementul descentralizat al politicii regionale

Vointa politica, care sa sustina si sa sprijine acest demers

Legiferarea conditiilor de descentralizare si asigurarea fondurilor necesare bugetelor locale pentru desfasurarea activitatilor prevazute

2. Scenariu:

8 regiuni de dezvoltare, cu statut administrativ;

8 Programe Operationale Regionale, câte unul pentru fiecare regiune; alocarea financiara regionala poate respecta procentele rezultate în urma calculelor realizate de catre CE, având în vedere faptul ca valoarea alocarilor financiare ale UE pentru un SM reprezinta de fapt suma alocarilor care revin fiecarei regiuni din SM respectiv,

judetele - fara statut administrativ, doar unitati statistice, eventual organizatorice; astfel: se diminueaza disputele politice intra-regionale (judetene); se creeaza premizele pentru aparitia si dezvoltarea unei "identitati regionale", în locul celei judetene; din moment ce fondurile comunitare vor fi administrate la acelasi nivel cu fondurile publice nationale alocate judetelor (de la bugetul de stat) din regiunea respectiva, managementul resurselor financiare la nivel regional va fi mai eficient si mai coerent, fiind totodata mai usor de calculat impactul investitiilor regionale asupra ansamblului economiei nationale.

3. Avantaje/Dezavantaje

Avantaje:

autoritatile regionale/locale cunosc mai bine nevoile locale si costurile aferente rezolvarii lor;

implementarea POS Dezvoltarea Capacitatii Administrative 2007-2013, va fi format deja un numar de persoane, la nivel de regiune, competente în domeniul elaborarii, implementarii si evaluarii programelor finantate în cadrul politicii regionale;

implementarea POR în perioada 2007-2013 se realiazeaza la nivelul celor 8 regiuni, prin intermediul celor 8 ADR-uri, astfel încât în 2013, la nivel regional, va exista deja experienta elaborarii si implementari de programe europene; de asemenea, vor exista deja structuri functionale de implementare la nivel regional a acestor programe;

fiecare din cele 8 POR va contine o AP de AT, axa care se va adresa atât beneficiarilor (pentru a elabora proiecte viabile, eficiente si necesare regiunii), cât si personalului care se ocupa cu managenmentul PO (elaborare, inmplementare, evaluare, etc), la nivel regional/local;

facilitarea implicarii mai active a autoritatilor locale si cetatenilor în procesele de elaborare/implementare a a programelor pe baza carora se vor cheltui banii publici (atât europeni cât si nationali, regionali si locali) sau "aducerea UE mai aproape de cetatenii sai";

aceasta varianta raspunde în totalitate principiului european al subsidiaritatii, managementul descentralizat fiind, de altfel, o caracteristica de fond a politicii regionale;

exista o tendinta "fireasca" în statele membre din cadrul Uniunii Europene, în special al celor noi, de a trece treptat, în paralel cu progresul realizat si experienta asimilata în domeniul implementarii politicii regionale a UE, la un management descentralizat al fondurilor europene (Ungaria, Polonia).

Dezavantaje:

autoritatile locale nu au capacitatea de a evalua corect si obiectiv externalitatile produse de activitatile locale si efectele pe care acestea le produc dincolo de granitele regiunii. Totusi, acest dezavantaj poate fi contracarat prin "complementaritate"- elaborarea programelor regionale în parteneriat cu celelate regiuni, precum si cu ministerele vizate - AM-urile celorlalte PO-uri;

acordarea statutului administrativ regiunilor si realizarea programelor la nivel regional, presupune mutarea centrului de decizie de la nivel judetean si partial central, la nivel regional, operatie care poate genera o serie de probleme (logistice, politice, administrative, economice, etc). totusi, exista posibilitatea ca problemele astfel generate pot fi transformate în oportunitati legate de o mai buna organizare a administratiei si reducerea birocratiei din administratia locala

lipsa capacitatii de a asigura managementul corect si eficient celor 8 POR la nivelul regiunilor.

***

În concluzie, respectarea principiului subsidiaritatii, prin pastrarea competentelor la nivelul la care pot fi cel mai bine solutionate, astfel încât sa raspunda cât mai bine nevoilor celor implicati, reprezinta o premisa esentiala în vederea asigurarii unei distributii optime a responsabilitatii între nivelurile implicate în gestionarea politicii regionale.

Rolul fiecarui actor în sistem va trebui stabilit si recunoscut, luând în considerare circumstantele specifice de ordin economic, social si teritorial, în conditiile unei economii în continua transformare. Consensul politic în acest proces este esential, alaturi de cresterea capacitatii (institutionale, financiare, în termeni de resurse umane calificate corespunzator) la fiecare din aceste niveluri, pentru a-si putea îndeplini în mod eficient rolul si pentru a atinge astfel obiectivul general al politicii regionale.

Având în vedere caracterul în general limitat al fondurilor publice (inclusiv cele comunitare) în raport cu nevoile majore de dezvoltare, stabilirea corecta a prioritatilor, abordarea strategica unitara prin integrarea tuturor politicilor relevante la nivel national si comunitar, precum si a tuturor celor interesati devin esentiale în procesul de implementare a politicii regionale, pentru atingerea obiectivelor la nivel local / regional / national / trans-national, valorificarea

potentialului de dezvoltare existent la toate aceste niveluri si maximizarea valorii adaugate generate prin acest proces.

În acest sens, este necesara o abordare dinamica, bazata pe întarirea capacitatii de planificare strategica si de management al fondurilor, împreuna cuinvestitii în capitalul uman, ca element esential în promovarea unei dezvoltari durabile care sa tina cont de avantajele locale existente. Este esentiala, în acest sens, promovarea unei dezvoltari teritoriale echilibrate, în conditiile unei piete libere, care va avea în vedere atât promovarea cresterii zonelor mai dezvoltate si care pot actiona ca poli de crestere de importanta regionala sau nationala, cât si stimularea dezvoltarii în zonele ramase în urma.

Pentru aceste zone mai putin dezvoltate, întarirea capacitatii de absorbtie a fondurilor (nu numai a celor comunitare) prin toate instrumentele disponibile, precum si orientarea resurselor disponibile catre sectoarele cu potential de crestere reprezinta premise esentiale în vederea promovarii unei dezvoltari durabile. Evitarea concentrarii economice excesive în anumite zone nu trebuie sa aiba ca efect directionarea resurselor catre domenii neperformante si care nu-si pot sustine pe mai departe cresterea economica si/sau sociala.

Majoritatea regiunilor se caracterizeaza printr-o rata de ocupare ridicata în sectoarele traditionale, acolo unde ponderea valorii adaugate este mica si unde avantajul competitiv se bazeaza în special pe factori de productie ieftini.

În acest sens, o prima directie de actiune la nivelul regiunilor consta în restructurarea retelelor policentrice de localitati, ierarhizate ca forta si functiuni, pentru a-si dezvolta si consolida avantajele competitive si a contribui la competitivitatea nationala prin cea regionala.

Ca raspuns la provocarile pietei, regiunile trebuie sa-si modernizeze si sa-si diversifice economiile, prin cresterea ponderii sectoarelor cu valoare adaugata ridicata si prin crearea de conditii favorabile pentru afaceri, în special pentru IMM-uri, prin adoptarea si adaptarea produselor si proceselor inovative.

Totodata, este necesara constientizarea rolului pe care entitatile care activeaza în domeniul cercetare-dezvoltare îl pot juca în asigurarea unei reactii adecvate la presiunile de restructurare, în acest sens fiind importanta încurajarea legaturilor interactive dintre institutele de cercetare si reprezentantii mediului de afaceri.

Participarea activa în cadrul unor retele si aliante regionale, nationale si la nivel european care promoveaza schimbul de experienta reprezinta o alta modalitate prin care regiunile pot recupera dezechilibrele în dezvoltare si utiliza potentialul în atingerea obiectivelor strategice de dezvoltare.

În ceea ce priveste resursele umane, adaptarea la fortele concurentiale necesita promovarea adaptabilitatii angajatilor si întreprinderilor, adaptarea ofertei educationale la cerintele pietei în ceea ce priveste calificarile si competentele, cresterea formarii profesionale continue si a calitatii procesului de formare, precum si dezvoltarea unei culturi antreprenoriale. În acest sens, extrem

de importanta devine dezvoltarea aptitudinilor si practicilor manageriale pentru a asigura o dezvoltare integrata la nivel institutional si profesional.

Nu în ultimul rând, pe lânga actiunile mentionate mai sus, trebuie subliniata importanta îmbunatatirii capacitatii administrative, care constituie un factor esential în confruntarea cu presiunile de restructurare si în asigurarea cadrului juridic si institutional necesar sustinerii competitivitatii.

Desi resursele naturale materiale si umane de care dispun regiunile stau la baza dezvoltarii acestora, competitivitatea depinde în cea mai mare masura de capacitatea de a dezvolta si implementa strategiile cele mai adecvate, pe baza carora regiunile ar trebui sa câstige în timp un avantaj competitiv atunci când concureaza pe piata globala.

Este esentiala valorificarea avantajelor regionale, astfel încât acestea sa fie transformate în elemente cheie ale dezvoltarii si concurentei pe piata. Pornind de la conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca o regiune pentru a fi competitiva pe o piata concurentiala (un climat de afaceri favorabil, forta de munca înalt calificata si adaptabila, infrastructura adecvata, mediu inovativ propice si un management macroeconomic de calitate), competentele fundamentale la nivel regional ar trebui sa vizeze:

Planificarea strategica pe baza analizei avantajelor si dezavantajelor - cunoasterea si asumarea propriilor puncte tari si puncte slabe si promovarea unor actiuni în consecinta: gasirea unor solutii fezabile pentru ameliorarea problemelor de dezvoltare, exploatarea punctelor tari si transformarea lor în avantaje competitive la nivel international;

Cultura parteneriatului: abordarea strategica si cu implicarea comunitatii si a celor mai relevanti actori la nivel national, regional si local astfel încât atât problemele comune dar si cele specifice diferitelor teritorii si comunitati sa-si gaseasca solutii în acest cadru;

Capacitate administrativa - existenta unui personal competent la nivelul structurilor administrative centrale si locale, a unei cooperari eficiente cu sectorul privat dar si cu alte grupuri interesate sunt factori care asigura bunul management al resurselor materiale si financiare de care dispun regiunile;

Capacitate de inovare sau acolo unde este cazul, dezvoltarea infrastructurii necesare cercetarii si inovarii care sa favorizeze aparitia inovarii, ca si conditie pentru o economie bazata pe rezultatele cercetarii si pe inovare;

Capacitatea de a identifica resurse care sa favorizeze aparitia unor noi activitati economice sau diversificarea acestora si adaptarea calificarilor resurselor umane la cerintele pietei (prin adaptarea curriculei scolare)

Corelat cu obiectivele sectoriale ale politicii de coeziune (ocupare deplina si politici active pe piata muncii, dezvoltarea sistemelor de învatare pe tot parcursul vietii, economie bazata pe cercetare/dezvoltare/inovare, dezvoltare durabila), urmatoarele competente cheie trebuie avute în vedere, atât de fiecare individ în parte, în vederea dezvoltarii personale, cât si la nivelul sistemelor de educatie si formare profesionala initiala si continua:

Capacitatea de a se adapta si a raspunde provocarilor unui mediu dinamic, în permanenta schimbare, prin îmbunatatirea permanenta a cunostintelor si specializarea în

domeniile tehnice, cât si în sectorul serviciilor; în acest context, cunostintele TIC sunt esentiale pentru întreaga populatie, contribuind la cresterea capacitatii de informare si comunicare;

Competentele antreprenoriale - competente cheie solicitate de economia de piata, concurentiala;

Competentele manageriale - este important a fi dezvoltate la nivelul tuturor sectoarelor, ca si competente de baza pentru o buna organizare a muncii si cresterea productivitatii, pentru întelegerea procesului decizional si asumarea responsabilitatii;

Competentele lingvistice si multiculturalitatea - cunoasterea mai multor limbi straine faciliteaza comunicarea si diseminarea celor mai bune practici, precum si schimbul de experienta referitor la solutionarea problemelor, contribuind totodata la cresterea capacitatii de informare.

Totodata, politica regionala nu poate avea succes printr-o implementare izolata fata de alte politici. În acest sens, cunoasterea politicilor comunitare si nationale relevante, alaturi de integrarea lor într-un concept strategic bine conturat si coerent, care poate pune cel mai bine în valoare potentialul de dezvoltare al unei tari, respectiv al unei regiuni sau al unei zone sunt esentiale.

Consolidarea capacitatii de cooperare si de absorbtie eficace a fondurilor disponibile prin toate mijloacele disponibile - precum schimburi de buna practica, actiuni comune, schimburi de noi tehnologii, dezvoltarea parteneriatelor, crearea de retele tematice etc. - va atrage dupa sine implementarea eficace si eficienta a programelor de cooperare în derulare si totodata, va crea premizele dezvoltarii de noi parteneriate de cooperare regionala, inclusiv cu state mai îndepartate din afara Uniunii, precum Statele Unite ale Americii, China sau Rusia.

În contextul unei economii globalizate, a caracterului limitat al resurselor disponibile, întarirea cooperarii devine esentiala: la orice nivel si pe orice tematica, cooperarea trebuie sa urmareasca valorificarea la maxim a oportunitatilor în vederea realizarii potentialului existent.

ANEXE

Anexa I: Alocari financiare pe state membre în cadrul politicii regionale 2007 - 2013Stat membru Alocari din fondurile structurale si de

coeziune - milioane euroAustria 1461Bulgaria 6853Belgia 2258Cehia 26692Cipru 640Danemarca 613Estonia 3456Finlanda 1716

Franta 14319Germania 26340Grecia 20420Irlanda 901Italia 28812Letonia 4620Lituania 6885Luxemburg 65Malta 855Marea Britanie 10613Olanda 1907Polonia 67284Portugalia 21511România 19 668Slovacia 11588Slovenia 4205Spania 35517Suedia 1891Ungaria 25307

Consiliul si Parlamentul European, pe baza propunerilor facute de Comisia Europeana, stabilesc bugetul alocat instrumentelor structurale si regulile pentru cheltuirea acestuia. Pentru perioada de programare 2007 - 2013, politica de coeziune va beneficia de 35,7% din bugetul total al UE.

Se face trimitere la aceasta anexa în textul capitolului 1.3.1 Necesitatea reformarii politicii regionale: cauze, principii si obiective, pag. 49

Anexa II: Încadrarea statelor membre în Obiectivele Politicii RegionaleConvergenta Competitivitate Regionala si Angajare

Austria AustriaBelgia BelgiaBulgaria CehiaCehia CipruEstonia DanemarcaFranta FinlandaGermania FrantaGrecia GermaniaItalia IrlandaLetonia ItaliaLituania LuxemburgMalta Marea BritanieMarea Britanie OlandaPolonia PortugaliaPortugalia SlovaciaRomânia SpaniaSlovacia SuediaSlovenia UngariaSpaniaUngaria

Sursa: prelucrare dupa date www.europa.eu/factsheets 2006

Murgescu Dana si Varia Gabriela - Fonduri Structurale si de Coeziune: 2007 - 2013. Noi obiective. Noi provocari.

Conferinta Fondurile Structurale si de Coeziune ca premisa de dezvoltare a mediului de afaceri, Universitatea Româno - Americana, editia a II - a, editura universitara, 2007.

Se face trimitere la aceasta anexa în textul capitolului 1.3.1 Necesitatea reformarii politicii regionale: cauze, principii si obiective, pag. 50

Anexa III: Informatii si date suplimentare despre Grecia

1. Principalii indicatori macroeconomici ai Greciei în perioada de pre-aderare, 1975 - 1980

Indicatori 1975 1977 1979 1980PIB (mld.

dolari)20,86 26,16 38,64 40,41

PIB cresteri reale în procente

6,1 3,4 6,7 1,7

Productia 4,2 1,8 6,6 0,8

industriala (cresteri reale în

%)Rata inflatiei (ritm anual în

%)

13,4 12,1 19,0 25,0

Rata somajului (în procente din populatia activa)

0,5 2,7 1,1 1,9

Importuri (milioane

dolari)

5321 6778 9640 10531

Exporturi (milioane

dolari)

2286 2724 3655 5143

Sold balanta comerciala (milioane

doalri)

-3035 -4054 -5785 -5388

Sold balanta de plati curente

(milioane dolari)

-935 -1076 -1882 -2200

Sursa: OECD Economic Outlook, 1976 - 1981, Paris

Se face trimitere la aceasta anexa în textul capitolului 3.2 Grecia, pag. 141

2. Domenii majore de operare MOU

Instrumente si metodologii de design si dezvoltare referitoare la managementul proiectelor UE

Evaluarea capacitatii de management si

organizarea Autoritatilor de Management

Transfer de know-how prin instruirea

personalului din autoritatile de implementare

Recrutarea personalului adecvat pentru autoritatile de managementSprijin continuu pentru beneficiarii finali pentru gestionarea punctelor lor slabe

REPARTIZAREA PERSONALULUI

700 Transferati la AM

Forta de munca

a UM pana acum:

800 persoane

70% personal la Unitatea Centrala din Atena30% Repartizati la echipele de experti

ORGANIGRAMA

CONSILIER JURIDICDIRECTOR GENERAL

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

PROGRAMARE sI COMUNICARESECRET

ARIAT

FINANŢE sI

ADMINISTRAŢIE

RESURSE

UMANE

TEHNOLOGIA

INFORMAŢIEI

PLANIFICARE sI DEZVOLTARE

CONSULTANŢĂ sI SUPORT

CONSU

FINA

ECHIPE DE

EXPERŢIFINANŢEADMINISTRAŢIEASISTENŢĂ TEHNICĂ

Se face trimitere la aceasta anexa în textul capitolului 3.2.2 Cadrul de Sprijin Comunitar 1994 - 1999: oportunitate istorica pentru economia Greciei,pag. 149

IMM - EOMMEX

Organizatia Elena a Întreprinderilor Mici si Mijlocii si Cooperatiei (EOMMEX) a fost înfiintata în 1977 ca întreprindere privata, aflata în coordonarea Ministerului Dezvoltarii. În 1997, prin decret prezidential, EOMMEX a fost transformata în societate anonima cu caracter public (lucreaza în interes public pe baza regulilor întreprinderilor private).

Obiectivul EOMMEX este de a promova modernizarea, dezvoltarea si sustinerea întreprinderilor mici si mijlocii astfel încât acestea sa se poata adapta permanentelor schimbari ale mediului de afaceri. EOMMEX contribuie la: planificarea si aplicarea politicilor pentru dezvoltarea IMM-urilor, îmbunatatirea mediului antreprenorial, dezvoltarea spiritului antreprenorial în rândul tinerilor si a femeilor, întarirea competitivitatii întreprinderilor, crearea si dezvoltarea unei retele pentru sustinerea structurilor de sprijinire a IMM-urilor.

În cadrul celei de-a treia perioade de programare 2000-2006, prin Programele Operationale Sectoriale (Competitivitate si Societatea Informationala), EOMMEX este responsabila pentru planificarea, coordonarea, managementul si implementarea urmatoarelor programe pentru sustinerea si finantarea IMM-urilor:

Programul pentru întreprinzatori care se adreseaza tinerilor întreprinzatori oferind sustinere financiara pentru crearea de noi întreprinderi mici si mijlocii în sectoare precum industrie, comert, servicii si turism. Bugetul alocat pentru acest program este de 120.000.000 Euro.

Programul pentru întreprinzatori femei, al carui scop este de a implica femeile în viata economica prin acordarea sustinerii financiare în vederea crearii de noi întreprinderi mici si mijlocii în domeniul industriei, turismului, serviciilor si comertului. Bugetul alocat este de 70.000.000 Euro.

Programul "GO DIGITAL", al carui scop este de a încuraja micii întreprinzatori sa foloseasca noile tehnologii informatice si de comunicare. Obiectivul acestui program este de a sustine financiar 50.000 de IMM-uri în perioada 2000-2003. Bugetul alocat este de 60.000.000 Euro.

De asemenea, prin Programul National pentru Acordarea de Ajutor Întreprinderilor Afectate de Catastrofe, EOMMEX este organismul desemnat sa acorde asistenta financiara pentru întreprinderi care au suferit pagube majore produse instalatiilor, echipamentelor mecanice sau de transport, materiei prime. În plus, EOMMEX participa la programe transnationale finantate de UE cum ar fi: ET, IST, LEONARDO, ADAPT, PETRA, ENVIRONMENT, SPRINT, FORCE, COMMET, EUROFORM, BRITE, MEDSPA, ACE.

La nivel regional bugetul programelor este distribuit în functie de populatia regiunii (în cazul start-up-urilor) sau de numarul întreprinderilor. EOMMEX poate oferi pâna la 50% din suma necesara proiectului, solicitantul trebuind sa dovedeasca ca are resursele necesare pentru a-si finanta afacerea. De asemenea, cele 13 Programele Operationale Regionale cuprind masuri de

sprijinire a întreprinderilor mici si mijlocii, care însa sunt gestionate de Autoritatea de Management a fiecarui Program Regional.

Anexa IV: Sistemul administrativ din Polonia

-structuri cheie ale politicii regionale-

GUVERN

Ministerul pentru dezvoltare Regionala - cu urmatoarele atributii:

Dezvoltarea strategiei pentru politica de coeziune

Coordonarea implementarii politicii de coeziune

Evaluarea politicii de coeziune

Managementul direct al tuturor programelor sectoriale co-finantate de UE

Supervizarea programelor regionale

Din 2007 planifica bugetul statului în ceea ce priveste cheltuielile de dezvoltare

Strategie de dezvoltare spatiala pe termen lung (de la vechiul Centru Guvernamental pentru Studii Strategice) si formarea unui nou sistem de coordonare între politica spatiala si regionala

Alte ministere de linie

Dezvoltarea strategiilor sectoriale

Implementarea prioritatilor (nu programe separate!) în cadrul programelor de dezvoltare administrate de Ministerul pentru Dezvoltare Regionala

Implementarea programelor care nu sunt pe deplin incorporate în sistemul de politica regionala

Ministerul Economiei -Strategie Lisabona de dezvoltare si coordonare

Ministerul de Finante

Supravegheaza sistemul de finante publice

Este Autoritate de Plata pentru 2004-2006 dar nu este institutie de certificare pentru 2007-2013

Institutie Nationala de Audit

REGIUNI

Birourile Marshal

Dezvoltarea strategiei pentru politica regionala

Implementarea propriilor programe si a programului cofinantat de catre stat (contracte) si UE (actualmente un program mare din 2007 pe 16 Programe Regionale Operationale)

Coordonare între diferitele programe si strategii

Evaluare

Birouri Guvernamentale (Voivodeship)

Supravegheaza autoritatile locale si supra-regionale

Detine functie de control si plata (din 2007 numai functie de control)

ALŢI ACTORI - BENEFICIARII

Marile orase Importanta lor creste datorita banilor

Parteneri economici si sociali -Importanta lor a început sa creasca

Lobby teritorial: în domeniul Agriculturii, Industriei (Carbune), Ariile Estice, Transport, Dezvoltare de durata si ecologie

Se face trimitere la aceasta anexa în textul capitolului 3.3 Polonia - 3.3.4 Planul National de Dezvoltare 2004 - 2006, pag. 172

Anexa V: Informatii si date suplimentare despre Ungaria

1. Programul Operational Dezvoltare Regionala, 2004 - 2006, masuri si bugete:

Mld. Fiorinti HU

Mld. euro Mld. Fiorinti HU

Mld. euro Modificare %

1.1 Dezvoltarea atractiilor turistice 19,6 77 20,9 83 106,63%1.2 Dezvoltarea serviciilor bazate pe turism

8,0 31 6,7 26 83,75%

2.1 Dezvoltarea accesibilitatii regiunilor dezavantajate si a micor-regiunilor

28,5 112 26,6 104 93%

2.2 Regenerarea ariilor urbane 21,3 83 21,7 85 101, 88%2.3 Dezvoltarea infrastructurii pentru institutiile pre-scolare si de educatie primara

12,2 48 13,8 54 113,11%

3.1 Dezvoltarea capacitatii pentru administratia publica locala si organizatiile non-guvernamentale

6,9 27 6,9 27 -

3.2 Sprijin pentru initiativele locale pentru angajare (locuri de munca)

4,8 19 4,8 19 -

3.3 Întarirea cooperarii între institutiile de învatamânt superior si actorii locali

2,9 11 2,9 11 -

3.4 Sprijin pentru pregatirea vocational - tehnica specifica regiunilor

2,9 11 2,9 11 -

Total 107,1 420 107,1 420 -

Bugete initiale Bugete modificate

Sursa: Agentia de Dezvoltare Nationala, Autoritatea de Management pentru Programul Operational Dezvoltare Regionala si Interreg, noiembrie, 2006

Pâna în noiembrie 2006, au fost transmise spre aprobare 2300 de propuneri de proiecte, care aveau în total o valoare de aproximativ 3 ori mai mare decât valoarea fondurilor disponibile. Angajamentele pâna la aceasta data reprezentau 109% din fonduri. 142 de proiecte erau implementate si finalizate, 8 erau finalizate partial.

Se face trimitere la aceasta anexa în textul capitolului 3.4. Ungaria -3.4.3 Planul National de Dezvoltare 2004 - 2006, pag. 187

2. INSTITUŢII UNGARIA 2004 - 2006 (Se face trimitere la aceasta anexa în textul capitolului 3.4.4 Perioada de programare 2007 - 2013, pag. 188)

GUVERN (MINISTERE)

AUTORITATEA CADRU DE SPRIJIN COMUNITARAUTORITATEA DE PLATĂAutoritatea de

ManagementAutoritatea de




Management

IB

IB

IB

IB

IB

IB

IBIBIBIB

IB

INSTITUŢII UNGARIA 2007 - 2013

GUVERN (MINISTERE)

Comisia Nationala

f D. P.Autoritate de certificareAutoritate de audit

Consiliu National

f D.P.

IB

IB

IB

IB

IB

IB

IB






Autoritatea

CSC

Anexa VI: Informatii si date suplimentare despre România

1. Documente strategice care stau la baza programarii PHARE

Parteneriatul pentru aderare (PA) adoptat începând cu 1998 de catre Comisia Europeana pentru fiecare tara candidata, contine o evaluare a UE pentru domeniile prioritare în care fiecare stat candidat trebuie sa faca progrese în vederea aderarii. PA descrie, de asemenea, modalitatile prin care Uniunea sprijina aceasta pregatire. Deci, PA furnizeaza un cadru unic pentru programarea prioritatilor fiecarei tari candidate, precum si a mijloacelor disponibile pentru realizarea acestora.

Programul National pentru Adoptarea Acuis-ului Comunitar (PNAA), elaborat de catre Guvernul României ofera detalii despre proiectele propuse în vederea atingerii prioritatilor stabilite în PA, împreuna cu finantarea necesara pentru fiecare dintre domeniile de activitate propuse. PNAA completeaza PA prin faptul ca include un calendar de atingere a prioritatilor si obiectivelor si acolo unde este posibil si relevant indica si resursele umane si financiare necesare.

Planul National de Dezvoltare (PND), elaborat de catre Guvernul României stabileste prioritatile pentru promovarea coeziunii economice si sociale. Au existat mai multe exercitii în acest sens (2000 - 2002, 2002 - 2005, 2004 - 2006).

Foaia de parcurs adoptata în decembrie 2002 (de catre Consiliul European de la Copenhaga) identifica principalii pasi care mai trebuie facuti pentru aderare, mai precis în vederea respectarii criteriilor stabilite la Copenhaga (1993) si Madrid (1995). Fiecare tara este evaluata pe baza propriilor sale progrese. Luând în considerare elementele mentionate anterior, foaia de parcurs indica si sporirea progresiva a sprijinului financiar acordat României: cu 20% în 2004 fata de 2003, 30% în 2005 si 40% în 2006.

Se face trimitere la aceasta anexa în textul capitolului 4.4.1 Programul PHARE (în România), pag. 226

2. Informatii suplimentare referitoare la Programul Phare în România

Alocarea din anul 1999

Phare Ricop 1999 - continua implementarea pâna în noiembrie 2004 numai pe componentele "Masuri active de angajare"- 4,5 Meuro si "Masuri sociale de raspuns"- 4,7 Meuro. Total: 9,2 Meuro


Phare National 2000 - 215,02 Meuro. Memorandumul de finantare pentru Programul National Phare 2000, a fost semnat la data de 6 noiembrie 2000, termenul de contractare a fost 30 noiembrie 2002, iar termenul de efectuare a platilor a fost 30 noiembrie 2003. Programul National Phare 2000 contine patru sub-programe:

I. Pentru consolidarea îndeplinirii criteriilor politice - Întarirea democratiei, statului de drept si drepturile omului (14,5 Meuro) - proiecte în domeniul sistemului judiciar si penitenciar, dezvoltarea societatii civile, etc.

II. Pentru îndeplinirea criteriilor economice - Întarirea capacitatii de a face fata presiunii competitiei (40,90 Meuro): proiecte în domeniul energetic, sistemului de plati inter-bancare, piata de capital

III. Adoptarea si aplicarea acquis-ului comunitar: Îndeplinirea obligatiilor ce decurg din preluarea acquis-ului comunitar (69,27 Meuro): proiecte în domeniile: politica industriala si calitate, recunoasterea reciproca a diplomelor, finante publice, agricultura, mediu, transporturi, managementul frontierei, lupta împotriva drogurilor, sustinerea procesului de integrare europeana

IV. Coeziunea economica si sociala (90,35 Meuro, din care 77,35 Meuro pentru investitii pentru dezvoltarea regionala si 13 Meuro ca sprijin pentru implementarea Planului National de Dezvoltare) - proiecte de dezvoltare regionala

Proiectele de dezvoltare regionala (77,35 Meuro), gestionate de Ministerul Integrarii Europene - prin Departamentul pentru dezvoltare regionala, în colaborare cu Agentiile pentru Dezvoltare Regionala, sprijina:

dezvoltarea resurselor umane (18 Meuro),

sprijin pentru întreprinderi mici si mijlocii (20,35 Meuro),

consolidarea si dezvoltarea infrastructurii locale si regionale (35 Meuro).

au fost alocate 4 Meuro pentru campania publicitara, selectia, evaluarea si monitorizarea proiectelor si supravegherea lucrarilor

Phare 2000 Cooperare Transfrontaliera România - Ungaria - 5 Meuro. Memorandumul de finantare a fost semnat la data de 6 noiembrie 2000, termenul limita pentru contractare a fost 31 decembrie 2002, iar platile expira la 31 decembrie 2003.

Phare 2000 Cooperare Transfrontaliera România - Bulgaria - 8 Meuro. Memorandumul de finantare a fost semnat la data de 6 noiembrie 2000, termenul limita pentru contractare a fost 31 decembrie 2002, iar platile expira la 31 decembrie 2003.

Programul ACCESS 2000 - 4,31 Meuro - Sprijin pentru întarirea societatii civile si pregatirea acesteia în vederea aderarii României la UE, promovarea adoptarii acquis-ului comunitar complementar politicilor guvernamentale. Acordarea de sprijin direct pentru reintegrarea grupurilor care risca sa fie marginalizate economic, social sau politic in procesul de tranzitie. Memorandumul de finantare a fost semnat la data de 22 decembrie

2000, termenul limita pentru contractare a fost 30 noiembrie 2002, iar pentru plati termenul a fost extins pâna la 30 iunie 2004.

Gradul de contractare pentru Phare 2000 a fost de 95,5 %.


Phare National 2001 - 248,89 Meuro. Memorandumul de finantare a fost semnat la data de 4 decembrie 2001, termenul limita pentru contractare a fost 30 noiembrie 2003, iar pentru plati expira la 30 noiembrie 2004. Componentele programului Phare National 2001 sunt urmatoarele:

criterii politice (proiecte în domeniile: protectia copilului, sprijin acordat minoritatii romilor, societate civila): 27 milioane euro;

criterii economice (proiect în domeniul îmbunatatirii serviciilor municipale): 5,6 milioane euro;

îndeplinirea obligatiilor ce decurg din preluarea acquis-ului comunitar (proiecte în domeniile: bancar, administratie publica, telecomunicatii, audio-vizual, vama, statistica, proprietate industriala si intelectuala, agricultura si pescuit, energie, transporturi, sanatate, mediu, justitie si afaceri interne):85,6 milioane euro;

coeziune economica si sociala (dezvoltare institutionala si investitii în dezvoltarea regionala, eficienta energetica, servicii sociale) : 109,25 milioane euro;

programe comunitare (participarea României la programele comunitare si agentiile europene): 21,44 milioane euro.

Phare 2001 Cooperare Transfrontaliera România - Ungaria - 5 Meuro. Memorandumul de finantare a fost semnat la data de 4 decembrie 2001, termenul limita pentru contractare a fost 30 noiembrie 2003, iar pentru plati expira la 30 noiembrie 2004.

Phare 2001 Cooperare Transfrontaliera România - Bulgaria - 8 Meuro. Memorandumul de finantare a fost semnat la data 4 decembrie 2001, termenul limita pentru contractare a fost 30 noiembrie 2003, iar pentru plati expira la 30 noiembrie 2004.

Facilitatea suplimentara de investitii (Phare 2001 - continuare din programarea Phare 2000) - 24,8 Meuro. Memorandumul de finantare a fost semnat la data de 4 decembrie 2001, termenul limita pentru contractare a fost 30 noiembrie 2002, iar pentru

plati expira la 30 noiembrie 2004. Prin aceste investitii suplimentare s-au finantat proiecte de infrastructura regionala si locala.

La termenul limita de contractare, respectiv 30 noiembrie 2003, din totalul de 286,69 meuro, s-au contractat 278,59 meuro reprezentand 97,17 %.


Phare National 2002 - 265,5 Meuro. Memorandumul de finantare a fost semnat la data de 11 decembrie 2002, termenul limita pentru contractare fiind 30 noiembrie 2004, iar pentru plati 30 noiembrie 2005. Sub-programe si proiecte eligibile:

I. Sub-programul "Criterii politice" (19 milioane euro) - proiecte în domeniile: protectia copilului; minoritati;

II. Sub-programul "Criterii economice" (2,5 milioane euro) - implementarea planului de restructurare pentru CEC;

III. Sub-programul "Întarirea capacitatii administrative" (33,55 milioane euro) - proiecte în domeniile: pregatirea pentru aderarea la Uniunea Europeana, administratie publica, finante (inclusiv întarirea capacitatii Curtii de Conturi a României), consolidarea sistemului de implementare pentru programul SAPARD;

IV. Sub-programul "Îndeplinirea obligatiilor legate de adoptarea acquis-ului comunitar"(83,737 milioane euro)- proiecte în domeniile: piata interna (supravegherea asigurarilor), concurenta, vama, protectia consumatorului, social (forta de munca), agricultura, energie, transport, sanatate, mediu, justitie si afaceri interne;

V. Sub-programul "Coeziunea economica si sociala" (106,564 milioane euro) - proiecte pentru constructie institutionala si investitii:

Constructia institutionala pentru coeziune economica si sociala (20 milioane euro) are în vedere sa sprijine: implementarea politicii de dezvoltare regionala, reforma în învatamântul tehnic si profesional, punerea în aplicare a programului de dezvoltare a infrastructurii în orasele mici si mijlocii (SAMTID), pregatirea proiectelor;

Investitiile în coeziunea economica si sociala (86,564 milioane euro) sunt destinate domeniilor: educatie si instruire tehnica si profesionala, dezvoltarea resurselor umane, infrastructura regionala si locala; la acestea se adauga asistenta tehnica pentru selectia, monitorizarea si evaluarea proiectelor;

VI. Sub-programul "Programe comunitare" (20,149 milioane euro): participarea la programele comunitare si sprijin pentru participantii la schemele de mobilitate Erasmus si Comenius din Programul comunitar Socrates II.

Phare 2002 Cooperare Transfrontaliera România - Ungaria - 5 Meuro. Memorandumul de finantare a fost semnat la data 11 decembrie 2002, termenul limita pentru contractare este 30 noiembrie 2004, iar pentru plati 30 noiembrie 2005.

Phare 2002 Cooperare Transfrontaliera România - Bulgaria - 8 Meuro. Memorandumul de finantare a fost semnat la data 11 decembrie 2002, termenul limita pentru contractare este 30 noiembrie 2004, iar pentru plati 30 noiembrie 2005.

Total : 278, 5 Meuro (Phare National si Cooperare transfrontaliera).


Phare National 2003 - 265,5 Meuro. Memorandumul de finantare a fost semnat la data de 2 decembrie 2003, termenul limita pentru contractare este 30 noiembrie 2005, iar pentru plati 30 noiembrie 2006. Componentele programului Phare National 2003 sunt urmatoarele:

Sub-programul "Criterii politice" (34,9 Meuro) contine proiecte în domeniile: protectia copilului; accesul la educatie pentru grupurile dezavantajate, sprijin pentru Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, implementarea strategiei nationale pentru persoanele cu nevoi speciale si consolidarea societatii civile. Proiectele vor fi implementate de Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, Autoritatea Nationala pentru Persoane cu Handicap si Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile;

Sub-programul "Criterii economice" (11,4 Meuro) contine trei proiecte privind asistenta acordata Bancii Nationale a României, Comisiei Nationale de Prognoza si sistemului national de cadastru;

Sub-programul "Întarirea capacitatii administrative" (27,395 Meuro) contine proiecte în domeniile: sprijin pentru reforma administratiei publice din România, dezvoltarea capacitatii administratiei românesti de a gestiona si monitoriza fondurile de pre-aderare, întarirea capacitatii administrative a Parlamentului României si sprijin acordat Ministerului Finantelor pentru aplicarea strategiei sistemului informatic. Proiectele vor fi implementate de Ministerul Administratiei si Internelor (Unitatea Centrala de Reforma a Administratiei Publice), Camera Deputatilor, Ministerul Integrarii Europene si Ministerul Finantelor Publice;

Sub-programul "Îndeplinirea obligatiilor legate de adoptarea acquis-ului comunitar" (56,4 Meuro) - proiecte în domeniile: agricultura; transport; statistica, politici sociale si ocuparea fortei de munca, sanatate, energie, telecomunicatii, vama, mediu, justitie si afaceri interne. Proiectele vor fi implementate de Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului, Ministerul Transportului, Constructiilor si Turismului, Institutul National de Statistica, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Ministerul Sanatatii, Ministerul Economiei si Comertului, Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicatii, Directia Generala a Vamilor, Ministerul Justitiei si Ministerul Administratiei si Internelor;

Sub-programul "Coeziunea economica si sociala" (112,005 Meuro) - proiecte pentru constructie institutionala si investitii în conformitate cu Planul National de Dezvoltare. Constructia institutionala (19,5 Meuro) are în vedere sa sprijine implementarea politicii de dezvoltare regionala. Investitiile (92,505 Meuro) sunt destinate domeniilor: educatie si instruire tehnica si profesionala, dezvoltarea resurselor umane, infrastructura regionala si locala; la acestea se adauga asistenta tehnica pentru selectia, monitorizarea si evaluarea proiectelor; componentele proiectului vor fi implementate conform mecanismului stabilit prin fisa de proiect, în care sunt implicate urmatoarele institutii: Ministerul Integrarii Europene, Agentiile pentru Dezvoltare Regionala, Ministerul Administratiei si Internelor (Programul SAMTID), Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, etc.;

Sub-programul "Programe comunitare" (23,4 Meuro): participarea la programele comunitare, sprijin pentru participantii la programele de mobilitate din cadrul Programului Comunitar Socrates II si sprijin pentru îmbunatatirea participarii României în cel de-al saselea program-cadru si în spatiul de cercetare european.

Phare 2003 Cooperare Transfrontaliera România - Ungaria - 3 Meuro. Memorandumul de finantare a fost semnat la data de 2 decembrie 2003, termenul limita pentru contractare este 30 noiembrie 2005, iar pentru plati este 30 noiembrie 2006.

Phare 2003 Cooperare Transfrontaliera România - Bulgaria - 8 Meuro. Memorandumul de finantare a fost semnat la data de 2 decembrie 2003, termenul limita pentru contractare este 30 noiembrie 2005, iar pentru plati este 30 noiembrie 2006.

Phare 2003 Initiativa pentru frontierele externe (Ucraina, Serbia, Republica Moldova) - 6,56 Meuro

Total: 283,06 Meuro (Phare National, Cooperare Transfrontaliera, initiativa pentru frontierele externe).

Alocarea prin Programul Phare National 2004 însumeaza 405,3 milioane euro. Memorandumul de finantare a fost semnat la data de 21 decembrie 2004. Perioada de implementare a proiectelor dureaza pâna la 30 noiembrie 2007. Tot la data de 21 decembrie 2004 a fost semnat si Memorandumul de finantare al Programului Phare orizontal pentru Securitate nucleara, prin care au fost alocate României 1,959 milioane euro. Structura alocarilor financiare pentru Programul Phare National din 2004 este urmatoarea:

Componenta multianuala sectoriala - care include cele 7 sectoare prioritare - 35%,

Componenta multianuala de coeziune economica si sociala - dezvoltare regionala - 40%,

Componenta Facilitatea Speciala pentru Acquis - proiecte punctuale care vizeaza adoptarea legislatiei europene - 15%,

Componenta de programe comunitare - 10%.

Se face trimitere la aceasta anexa în textul capitolului 4.4.1 Programul PHARE (în România), pag. 226

3. Indicatori cheie ai dezvoltarii regionale în România (media nationala = 100)

RegiunePIB/locuitor

Rata somajului (ANOFM)

ISD/locuitor IMM/locuitor[62] Populatie rurala

1998 2004 1998 2005 1998 2005 1998 2005 1998 2005Nord-Est 79,8 69,2 133,6 115,2 15,3 7,7 71,3 64,5 123,9 125,5Sud-Est 100,1 90,7 112,5 108,5 42,7 63,8 101,4 91,4 94,7 98,7Sud 85,8 83,4 97,1 123,7 65,5 41,2 77,0 67,7 129,0 129,3Sud-Vest 90,0 83,3 104,8 125,4 11,9 31,9 85,9 70,2 120,8 116,4Vest 100,9 114,7 101,9 86,4 99,1 76,3 91,2 105,7 83,8 80,7Nord-Vest 95,5 97,2 84,6 67,8 41,9 45,4 106,5 109,0 104,9 104,0Centru 105,9 104,2 98,1 123,7 87,7 62,9 101,1 105,7 87,1 88,9Bucuresti-Ilfov 162,2 191,5 47,1 40,7 598,3 593,5 194,1 228,2 24,8 21,1Sursa: Calcule realizate pe baza datelor din Anuarul Statistic al României 1999, 2006

Se face trimitere la aceasta anexa în textul capitolului 4.1 Necesitatea unei politici regionale: tendintele si factorii determinanti ai disparitatilor regionale,pag. 198

4. Cele mai importante opinii exprimate de participanti în cadrul întâlnirilor parteneriale pe parcursul elaborarii POR au fost:

introducerea unei axe prioritare dedicata infrastructurii sociale pentru asigurarea unei mai bune vizibilitati a actiunilor sociale;

nevoia de a reabilita si de a echipa nu numai unitatile sanitare de importanta nationala, dar si pe cele de la nivel local, care au o situatie precara;

constructia, pe baza unei analize cost-beneficiu, de noi spitale; extinderea spitalelor existente, dotarea cu echipamente medicale specifice conform noilor technologii, în special pentru situatii de urgenta, reabilitarea infrastructurii sociale: centre de zi pentru persoanele în vârsta, centrele pentru copiii abandonati, precum si centre pentru femei abuzate;

corelarea proiectelor propuse cu strategiile nationale;

includerea în cadrul prioritatii infrastructura de transport, pe lânga activitatile dedicate drumurilor locale/ judetene si pe cele pentru porturilor si aeroporturilor de interes regional, care vor contribui la reducerea timpului de deplasare si cresterea atractivitatii regiunilor pentru investitori;

necesitatea de a avea o axa prioritara pentru dezvoltarea turismului, întrucât toate regiunile României au potential turistic, care poate fi valorificat, nu numai prin

conservarea patrimoniului cultural, natural si istoric, dar si prin îmbunatatirea calitatii spatiilor de cazare si a infrastructurii pentru agrement;

necesitatea de a sprijinii orasele mici pentru îmbunatatirea infrastructurii urbane si a serviciilor, si ca urmare, întarirea functiilor urbane

dezvoltarea urbana ar trebui sa se bazeze pe o abordare integrata si realizarea planurilor de dezvoltare, în concordanta cu reglementarile legislatiei în vigoare;

necesitatea de a avea alocari financiare diferite între regiuni, în concordanta cu nivelul lor de dezvoltare;

abordarea folosita pentru stabilirea alocarii financiare a POR pe axe prioritare si regiuni; alocarea financiara a POR a fost stabilita printr-o abordare de sus în jos, iar Regiunile au fost de acord sa foloseasca aceleasi procente ale alocarii nationale; de asemenea, regiunea Bucuresti-Ilfov a fost de acord cu aceasta abordare, întrucât în cadrul Regiunii exista zone mai putin dezvoltate, de exemplu zonele marginase si judetul Ilfov;

prioritizarea nevoilor pentru rezolvarea celor stringente;

necesitatea de a implementa numai acele proiecte care îsi vor demonstra impactul teritorial;

proiectele trebuie sa fie dezvoltate în largi parteneriate.

Se face trimitere la aceasta anexa în textul capitolului 4.7.2 Procesul de elaborare si negociere cu Comisia Europeana a Programului Operational Regional, pag. 275

5. Alocari financiare propuse anterior negocierii oficiale cu Comisia Europeana

Axe prioritare Procent din total resurseÎmbunatatirea infrastructurii de transport

regionale si locale25%

Îmbunatatirea infrastructurii sociale 20%Consolidarea mediului de afaceri local si

regional20%

Dezvoltarea turismului regional si local 15%Sprijinirea dezvoltarii urbane durabile 17%

Asistenta tehnica 3%

Se face trimitere la aceasta anexa în textul capitolului 4.7.2 Procesul de elaborare si negociere cu Comisia Europeana a Programului Operational Regional, pag. 275

6. Etapele procesului de evaluare si selectie a proiectelor finantate prin POR

Sistemul de evaluare a proiectelor cuprinde mai multe etape parcurse de cererile de finantare ale tuturor tipurilor de solicitanti:

a) Verificarea conformitatii administrative a Cererilor de finantare (CF) (minim 6 zile - maxim 21 zile)

Solicitantul depune CF la registratura Organismului Intermediar (OI) si primeste un numãr unic de înregistrare în SMIS (Sistemul Unic Informatizat de Management);

OI verifica conformitatea administrativa (e.g. existenta si forma tuturor documentelor solicitate în Ghidul solicitantului);

OI poate solicita clarificari/completari la CF;

CF neconforme sunt respinse iar solicitantul este informat asupra respingerii si a motivelor de respingere;

CF conforme sunt acceptate pentru verificarea eligibilitatii iar solicitantul este informat asupra acceptarii CF.

b) Verificarea eligibilitatii Cererilor de finantare (minim 5 zile - maxim 20 zile)

OI verifica eligibilitatea CF pe baza criteriilor de eligibilitate specifice fiecarui domeniu de interventie. Se verifica eligibilitatea solicitantului, a activitatilor cuprinse în proiect si a cheltuielilor;

OI poate solicita clarificari la CF;

CF neeligibile sunt respinse iar solicitantul este informat asupra respingerii si a motivelor de respingere;

CF eligibile sunt acceptate pentru evaluarea tehnica si financiara iar solicitantul este informat asupra acceptarii CF.

c) Evaluarea tehnica si financiara a Cererilor de Finantare (minim 2 zile- maxim17 zile)

Este realizata de catre evaluatori independenti contractati de catre Autoritatea de Management si remunerati din fondurile alocate în cadrul axei prioritare de asistenta tehnica;

Evaluarea tehnica si financiara vizeaza în principal: capacitatea operationala si financiara a solicitantului, necesitatea si utilitatea proiectului, fezabilitatea tehnica si financiara precum si sustenabilitatea financiara a proiectului;

CF vor fi punctate, conform grilei de evaluare tehnica si financiara;

CF care obtin un punctaj egal sau mai mare de 3,5 puncte, sunt acceptate ca proiecte viabile, urmând a fi evaluate din punct de vedere strategic, de catre CRESC. Solicitantul este informat asupra acceptarii CF;

CF care obtin un punctaj mai mic de 3,5 puncte sunt respinse iar solicitantul este informat asupra respingerii si a motivelor de respingere.

d) Evaluarea strategica a Cererilor de Finantare (minim 15 zile - maxim 40 zile)

Este realizata de catre Comitetul Regional de Evaluare Strategica si Corelare (CRESC);

CRESC primeste lista CF acceptate în urma evaluarii tehnice si financiare (care au obtinut un punctaj tehnico economic mai mare de 3,5 puncte), împreuna cu rezumatul fiecarei CF;

CRESC analizeaza proiectele din punct de vedere strategic, apreciind masura în care CF/proiectele raspund strategiilor de dezvoltare regionala, realizând totodata si corelarea POR cu celelalte programe operationale;

CRESC, prin secretariatul asigurat de OI, întocmeste lista proiectelor recomandate spre finantare, precum si lista celor respinse, cu justificarea aferenta;

Solicitantul este informat asupra termenului limita în care trebuie sa depuna Proiectul tehnic (în cazul proiectelor care includ executia de lucrari).

e) Etapa precontractuala si decizia de finantare

Pentru proiecte care includ executia de lucrari

Solicitantul este informat asupra termenului limita în care trebuie sa depuna Proiectul de executie;

Evaluatorii din cadrul organismelor intermediare analizeaza proiectele tehnice, urmarind concordanta acestora cu informatiile cuprinse în CF (Studiul de fezabilitate);

OI efectueaza vizite la fata locului, verificând existenta documentelor de eligibilitate, a autorizatiei de construire, etc.;

AM emite decizia de finantare;

OI întocmeste si semneaza cu solicitantul contractul de finantare.

Pentru proiecte care nu includ executia de lucrari

OI efectueaza vizite la fata locului, verificând existenta documentelor de eligibilitate, a autorizatiei de construire, etc.;

AM emite decizia de finantare;

OI întocmeste si semneaza cu solicitantul contractul de finantare;

Se face trimitere la aceasta anexa în textul capitolului 4.7.3 Aspecte referitoare la implementarea Programului Operational Regional, pag. 281

7. Pregatirea portofoliului de proiecte propuse spre finantare din POR

Pentru a accesa fondurile alocate acestui program operational înca din primul an si totodata pentru a asigura absorbtia lor, a fost necesara pregatirea unui portofoliu de proiecte mature, care sa poate fi implementate începând cu momentul lansarii oficiale a ghidurilor solicitantului.

Astfel, în conformitate cu HG 811/2006, MDLPL a implementat proiectul de Asistenta Tehnica pentru actualizarea/revizuirea Studiilor de Fezabilitate si elaborarea Proiectelor Tehnice pentru 96 proiecte de investitii selectate în cadrul Programelor Phare - CES 2003 si Phare CES 2004-2006. Aceste proiecte au fost aprobate ca Lista de Rezerva de CNDR în data de 19.12.2005. Asistenta Tehnica a fost realizata de firme de specialitate, selectate prin licitatie publica si s-a acordat proiectelor care corespund obiectivelor Strategiei nationale de dezvoltare regionala, a Planului national de dezvoltare regionala si a Programului Operational Regional.

Acest subprogram a vizat sprijinirea autoritatilor locale în pregatirea de proiecte mature, finantabile prin POR, fiind implementat de Unitatea de Management a Subprogramului (UMS), din cadrul Autoritatii de Management pentru Programul Operational Regional.

Prin acest subprogram au fost pregatite un numar de 94 proiecte de investitii publice finantabile prin Programul Operational Regional 2007-2013, care se adreseaza urmatoarelor Axe prioritare ale POR:

1. Axa 2 "Îmbunatatirea infrastructurii de transport regional si local"

2. Axa 4 "Sprijinirea dezvoltarii mediului de afaceri regional si local"

3. Axa 5 "Dezvoltarea durabila si promovarea turismului".

Se face trimitere la aceasta anexa în textul capitolului 4.7.3 Aspecte referitoare la implementarea Programului Operational Regional, pag. 282

8. INDICATORI STRUCTURALI[63]

Grafic nr.1: Evolutia PIB pe locuitor in PPS(UE25=100)

Grafic nr.2: Productivitatea muncii pe persoana ocupata. PIB la PPS pe persoana ocupata fata de UE25 (UE25=100)

Grafic nr.3: Datoria guvernamentala ca procent din PIB

Grafic nr. 4: Ponderea cheltuielilor de cercetare - dezvoltare în PIB

Grafic nr. 5: Procentul cheltuielilor de C&D din diferite surse de finantare în România

Grafic nr. 6: Rata de ocupare - Total[64]

Grafic nr. 7: Ponderea persoanelor in somaj de lunga durata (12 luni si peste) ca procent în populatia activa totala[65]

Anexa VII - Harti

Harta Regiunilor Irlandeze, 2007 - 2013, Competitivitate

Harta Regiunilor Grecesti, 2007 - 2013, Convergenta si Competitivitate

Harta Regiunilor Poloneze: 2007 - 2013, Convergenta

Harta Regiunilor Maghiare, 2007 - 2013, Convergenta si Competitivitate

Harta regiunilor din România, 2007 - 2013, Convergenta

BIBLIOGRAFIE

Agh A., Rozsas A., Regional Policy in Hungary, The Dynamics of EU Cohesion Policy, Dublin European Institute, Ireland, 2004

Bachtler J, Josserand F, Wishlade F and Yuill D (2004) New Horizons for the Structural Funds. Review of Programme Developments Spring/Summer 2004, IQ-Net Review Paper, 15(1), European Policies Research Centre, University of Strathclyde, Glasgow

Bachtler, J., McMaster Irene, Implementing Structural Funds in the new member states: ten policy challenges, European Policies Research Centre, 2005

Bachtler, J. & Michie, R., A new era in EU regional policy evaluation? The appraisal of structural funds, Regional Studies, 1995

Bachtler J and Taylor S (1999) The New Structural Fund Regulations - Preparing for the New Programmes, IQ-Net Review Paper, 5(1), European Policies Research Centre, University of Strathclyde, Glasgow

Bachtler, J. & Taylor, S., The added value of the Structural Funds: A regional perspective, IQ-net report on the reform of the Structural funds, Strathclyde University 2003

Bachtler, J., Wishlade, F., 2004, Searching for Consensus: The Debate on Reforming EU Cohesion Policy, European Policies Research Paper, European Policies Research Centre, University of Strathclyde, November 2004

Beutel, J., The Economic Impact of Objective 1 Interventions for the Period 2000-2006 , Final Report to the EC, May 2002

Braunerhjelm, P., et al., 2000, Integration and the Regions of Europe: How the Right Policies Can Prevent Polarization, Monitoring European Integration 10, Centre for Economic Policy Research

Borzel, T. and Risse, T., Conceptualising the Domestic Impact of Europe, The Politics of Europeanisation, Oxford: Oxford University Press, 2003

Constantin D. L., Regional Development Policy in Romania: Institutional Transformations and Future Challenges, in A. Dobre, M. Martins-Gistelinck, R. Polacek, R. Hunink (editors), Handbook on EU Affairs, European Commission, European Institute - University of Leuven, 2005

Conzelmann, Thomas, 'Europeanisation' of Regional Development Policies? Linking the Multi-Level Governance Approach with Theories of Policy Learning and Policy Change, "European Integration online Papers" (EIoP) Vol. 2 (1998) N° 4; http://eiop.or.at/eiop/texte/1998-004a.htm

Christophe Charle, Region et conscience regionale en France, in ARSS nr. 35, novembre 1980

Davies S and Hallet M (2002) Interactions between National and Regional Development, Hamburg: Working Paper, No 207, Hamburg Institute of International Economics (HWWA), Hamburg.

Domanski, T, Morawska, J., Poland's Structural Funds Management Strategy - Towards Entrepreneurship Based Economy? [in:] Juxtaposition of EU Enlargement and Lisbon Process. Proceedings, Kaunas, 2004

Fitz G, Lessons from 20 years of cohesion, Economic Phora, Brussels, 2004

Friedmann J., A general theory of polarised development, Growth Centres on Regional Economic Development, Free Press, 1972

Funck, Bernard and Lodovico Pizzati European Integration, Regional Policy and Growth: Lessons and Prospects. World Bank Publications, Washington, DC, 2003

Hall R., Smith A. and Tsoukalis L. (ed.) Competitiveness and Cohesion in EU Policies, Oxford University Press, 2000

Hannequart, A., ed., Economic and social cohesion in Europe: A new objective for integration, London: Routledge, 1992

Dragan, G. - Uniunea Europeana între federalism si interguvernamentalism. Politici comune ale UE, Cursuri în format digital, www.ase.ro

Dumitru, M., Dragan, G., Marinas, L. et all, Economia Uniunii Europene, Editura Luceafarul, Bucuresti, 2002

Ferry M (2004) Regional Policy in Poland on the eve of EU membership: regional empowerment or central control?, European Policy Research Papers, No 53, European Policies Research Centre, University of Strathclyde, Glasgow

Grosse, T. G., and Olbrycht, J., Preparing for the Absorption of the Structural Funds in Poland. Critical Overview and Recommendations, Analyses & Opinions, Institute of Public Affairs, Warsaw, 2003

Guiffan J., Histoire de l'Irlande, Hatier, 2001

Horváth, Gy., Regional and cohesion policy in Hungary, Central and Eastern Europe on the Way into the European Union: Regional Policy-Making in Bulgaria, the Czech Republic, Estonia, Hungary, Poland and Slovakia, Center for Applied Policy Research,

Munich. 1999

Inotai, A., EU Budget 2007-2013: interests and positions, Institute for World Economics of the Hungarian Academy of Sciences, Budapest, 2004

Jouen., M., et al., 2005, Adaptation of Cohesion Policy to the Enlarged Europe and the Lisbon and Gothenburg Objectives, a study requested by the European Parliament's Committee on Regional Development, January 2005

Jula, D., Jula, N., D.Ailenei, A.Gârbovean, Economia dezvoltarii, Teoria dezvoltarii - probleme nationale - dimensiuni regionale, Editura Viitorul Românesc, 1999, Bucuresti

Katajamäki, H., Ex-post evaluation of Objective 6 programmes in Finland and Sweden for the period 1995-99. Synthesis report. Vaasa: Levón Institute, 2002

Kwiatkowski E., Gajewski P., Tokarski T., Agricultural regions and regional policy in Poland, Institute of Economics and Management, Cracow, 2004

Leonardi, R., 1995, Convergence, Cohesion and Integration in the European Union, Macmillan Press Ltd, London

Malizia, Emil E. si Feser, Edward J., Understanding Local Economic Development, Center for Urban Policy Research, Rutgers, New Jersey, 1999

Martin, R., Regional policy in the EU: Economic foundations and reality. Brussels: Centre for European Policy Studies, 1998

Midelfart-Knarvik, K. H., and Overman, H. G., 2002, Delocation and European Integration: Is Structural Spending Justified?, Economic Policy, October 2002

Muresan M., stefanescu, B., Experiente istorice de integrare economica europeana: Ruralitate româneasca în contextul integrarii europene, editura ASE, Bucuresti, 2006

Murgescu D., Varia G. - Fonduri Structurale si de Coeziune: 2007 - 2013. Noi obiective. Noi provocari, Conferinta Fondurile Structurale si de Coeziune ca premisa de dezvoltare a mediului de afaceri, Universitatea Româno - Americana, editia a II - a, editura universitara, 2007

Oprescu, G., Constantin, D.L., Pislaru, D., Ilie, F., Analiza capacitatii de absorbtie a fondurilor comunitare în România, Studiul nr.1, Studii de Impact, PAIS III, Institutul European din România, Bucuresti, Decembrie 2005, www.ier.ro

Polverari L, Quiogue NC, Gross F and Novotný V (2005) Territorial Cohesion and Structural Funds programmes: urban development and territorial cooperation, IQ-Net Thematic Paper, 16(2), European Policies Research Centre, University of Strathclyde, Glasgow

Pose, Rodriguez-Andres, The Dynamics of Regional Growth in Europe, Social and Political Factors, Clarendon Press, Oxford, 1998

Raines P and Taylor S (2002) Mid-term Evaluation of the 2000-06 Structural Fund Programmes, IQ-Net Thematic Paper, 11(2), European Policies Research Centre, University of Strathclyde, Glasgow

Sapir, A., et al., 2003, An Agenda for a Growing Europe: Making the EU Economic System Deliver, Report of an Independent High-Level Study Group, Brussels, July 2003.

Szlachta, J., Regional Development in Poland under Transformation, Warsaw, 1995

Tarschys, D., Bengt O. Karlsson, Eriksson J., From Policy Takers to Policy Makers - Adapting EU Cohesion Policy to the Needs of the New Member States, - Swedish Institute for European Policy Studies, 2005

Tarschys, D., Promoting cohesion: The role of the European Union, Democracy and European Governance - Towards a new political order in Europe?Swedish Institute for European Policy Studies, 2002;

Tarschys, D. - Reinventing Cohesion. The future of European Structural Policy, Swedish Institute for European Policy Studies, 2003

Yuill D (editor) (2003) Regional Policy in the Regions: An International Comparison, Dutch Ministry of Economic Affairs Policy Studies Series (Beleidstudies), Publication number 03017, Ministry of Economic Affairs, The Hague

Wallace, W., Wallace H., Pollack, M. A., Elaborarea politicilor în Uniunea Europeana, Oxford University Press, 2005

Wishlade F and Yuill D (1997) Measuring Disparities for Area Designation Purposes: Issues for the European Union,Regional and Industrial Policy Research Paper, No 24, European Policies Research Centre, University of Strathclyde,Glasgow

Vanhove, N., Regional Policy: A European Approach, Aldershot: Ashgate, 1999

Studii, articole, rapoarte

A New Partnership for Cohesion: Convergence, Competitiveness, Cooperation, Third Report on Economic and Social Cohesion, European Commission, February 2004

Assessment of the Management and Control System of the 8 Regional Development Agencies and the Directorate General for Regional Policies within the Ministry of European Integration", PriceWaterHouseCoopers, Romania, 2006

Building Our Common Future - Policy Challenges and Budgetary Means of the Enlarged Union 2007-2013, European Commission, 2004 a, (101 final).

Choosing to Grow: Knowledge, Innovation and Jobs in a Cohesive Society, Report to the Spring European Council, (21 March) 2003, European Commission (2003a)

Cerinte specifice ale gestionarii instrumentelor structurale si implicatiile pentru România, Studii de Impact (PAIS III), Studiul nr. 6, Institutul European din România, Bucuresti, 2004

Community structural policies: assessment and outlook, European Commission, 1992

Community Value Added: Definition and Evaluation Criteria, Working Paper, DG Regio, Commission of the European Communities, Brussels, 2002

Disparitati regionale în România 1990 - 1994, raport, Grupul de Consultanta Ramboll, Bucuresti 1996

Economic and social cohesion in the European Union: The impact of Member States' own policies, European Commission, 1998

Ex Post Evaluation of Objective 1, 1994-1999, National Report - Ireland, Fitzpatrick Associates Economic Consultants, January 2003

Ex Post Evaluation of the Objective 1, 1994-1999, National Report GREECE, European Enterprise Organization, 2002

Facing the Challenge. The Lisbon Strategy for Growth and Employment. Report from the High Level Group chaired by Wim Kok, Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities, 2004

First Report on Social and Economic Cohesion, European Commission, 1996;

First progress report on economic and social cohesion, European Commission, 2002a;

Greece - Economic Forecasts Spring 2006, European Economy no. 2/2006, Brussels

Greece 1989/1990, Etude economique de l'OCDE

Growing Europe, growing regions, The Fourth Progress Report on Cohesion, European Commission, june, 2006

Inovarea în documentele Cadru National Strategic de Referinta, document de lucru DG Regio prezentat la Reuniunea Informala a ministrilor dezvoltarii regionale "Programele politicii de coeziune în sprijinul inovarii si competitivitatii", Bruxelles, 21.11.2006

JEREMIE: a joint Regio-EIB group initiative supporting improved access to finance for SME, European Commission, February 2006

JEREMIE: Improved access to finance for micro business and SMEs in the regions of the EU, European Commission Information note nº 60, Brussels, 31 January 2006

Poland: Growth, Employment and Living Standards in Pre-Accession Poland, Report No 28233-POL, Washington, World Bank, 2004

Mid-Term Evaluation of the SAPARD Programme in Poland for the Implementation Period 2000-2003, AGROTEC, et al., 2003

Prezentarea Comisarului European pentru programare financiara si buget, Dalia Grybauskaitė, Bruxelles, 21 septembrie 2006.

Raportul de evaluare ex-ante pentru Programul Operational Regional, evaluator cheie Pieter van Run, Panteia, ianuarie 2007

Reaping the benefits from globalisation: the Irish case, European Economy, no. 6/2005, Brussels

Reforming cohesion policy, Discursul Comisarului European pentru dezvoltare regionala, Danuta Hübner, la seminarul de lansare a celor 3 initiative: JASPERS, JEREMIE si JESSICA, Brussels, 11 October 2005

Regional Gross Domestic Product in the European Union 2004, Statistics in focus, General and Regional Statistics, Economy and Finance, Eurostat, 2007

Regions in actions, a country on the move - a selection of successful projects supported by the structural funds in Greece, DG Regio, 2003

Second report on social and economic cohesion, European Commission, 2001;

Special Report: Greece, Financial Times, 20 june 2006

Structural Interventions in Greece: policies, results, perspectives, Information report 2005, The Greek Ministry of Economy and Finance, Managing Authority of Community Support Framework

The EU economy 2005 Review, European Economy No. 6/2005, Brussels

The Mid-Term Evaluation of the National Development Plan (NDP) and Community Support Framework (CSF) for Ireland, 2000 to 2006, The Economic and Social Research Institute, Dublin, 2003

Thematic evaluation of the Impacts of the Structural Funds (1994/1999) on Research, Technology Development and Innovation in Objective 1 and 6 Regions, CIRCA, University of Athens, Pricewaterhouse Coopers, 1999

Thematic Evaluation of the Structural Funds' Contributions to the Lisbon Strategy, Synthesis Report, Danish Technological Institute, 2005

The 2007 - 2013 Operational Programmes: A Preliminary Assessment, IQ - Net Thematic Paper, European Policies Research Centre, 2006

The Value Added of Cohesion Policy, Working document of the Commission Services, Fiche no. 23, September 2004

Working Together for Growth and Jobs: A New Start for the Lisbon Strategy, European Commission Communication to the spring European Council, Brussels, February, 2005a.

Acquis comunitar în domeniu

Tratatele Europene de la Roma, Maastricht si Amsterdam (http:europa.eu int)

Orientarile Comunitare pentru politica de Coeziune 2007 - 2013

Politica de coeziune si orasele: contributia oraselor la cresterea economica si crearea de locuri de munca în regiuni

Reglementarea Consiliului Europei nr. 1059/2003 privind stabilirea Nomenclatorului Unitatilor Statistice Teritoriale;Reglementarea Consiliului Europei nr. 1266/1999 privind coordonarea ajutoruluiReglementarea Consiliului Europei nr. 1268/1999 privind sprijinul pentru masurile de pre-aderare în domeniul agriculturii si dezvoltarii rurale în tarile candidate din Centrul si Estul Europei

Reglementarea Consiliului Europei nr. 1260/1999 privind Fondurile Structurale

Reglementarea Consiliului Europei nr. 1164/1994 privind Fondul de Coeziune

Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurala finantat prin Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala.

Regulamentul (CE) nr. 1080/05.07.2006 al Parlamentului European si al Consiliului privind Fondul European de Dezvoltare Regionala si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1783/1999)

Regulamentul (CE) nr. 1081/05.07.2006 al Parlamentului European si al Consiliului privind Fondul Social European si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1784/1999)Regulamentul (CE) nr. 1082/05.07.2006 Parlamentului European si al Consiliului privind stabilirea unei grupari europene de cooperare teritoriala.Regulamentul general nr. 1083/11.07.2007 de stabilire a unor dispozitii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul de Coeziune si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999).

Regulamentul (CE) nr. 1084/11.07.2006 al Consiliului de creare a Fondului de coeziune si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1164/94)

Orientarile Strategice Comunitare (CE 702/Octombrie/2006)

Legislatie româneasca:

Dezvoltare regionala

Legea 151/1998 privind dezvoltarea regionala în România

Legea 315/2004 privind dezvoltarea regionala în România (care abroga Legea 151/1998)

HG 497/2004 privind stabilirea cadrului institutional pentru coordonarea, implementarea si gestionarea instrumentelor structurale

HG nr. 1179/2004 pentru modificarea si completarea HG nr. 497/2004 privind stabilirea cadrului institutional pentru coordonarea, implementarea si gestionarea instrumentelor structurale (MO nr. 690/30.07.2004)

HG 1115/2004 privind elaborarea în parteneriat a Planului National de Dezvoltare

HG nr. 1200/2004 pentru constituirea, organizarea si functionarea Comitetului national de coordonare a procesului de pregatire pentru gestionarea instrumentelor structurale (MO nr. 702/04.08.2004)

H.G. nr.128/2006 privind stabilirea cadrului institutional pentru coordonarea, implementarea si gestionarea instrumentelor structurale

Legea 249/2007 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 29/2007 privind modul de alocare a instrumentelor structurale, a prefinantarii si a cofinantarii alocate de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul national de dezvoltare, în bugetul institutiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale si utilizarea acestora pentru obiectivul convergenta

Administratie publica

Legea 215/2001 privind administratia publica locala

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.74/2001 pentru completarea art.152 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

Legea nr. 216/2002 pentru modificarea alin. (1) al art.103 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

Legea 286/2006 modifica si completeaza Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

Finante publice

Legea 189/1998 privind finantele publice, completata prin HG 36/2002 privind veniturile si taxele locale

Legea nr. 500/2002 a finantelor publice

Legea nr. 108/2004 pentru aprobarea OUG nr. 45/2003 privind finantele publice locale

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 63/1999 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile alocate României si a fondurilor de co-finantare aferente, modificata si completata prin OG nr. 6/2002

Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale

Alte domenii cu incidenta asupra dezvoltarii regionale

Legea 143/1999 privind ajutorul de stat, modificata

Legea 326/2001 privind serviciile publice, abrogata prin Legea 51/2006 privind serviciile comunitare de utilitati publice;

Legea 350/2001 privind Amenajarea Teritoriului si Urbanismului

Legea 203 / 2003 privind realizarea, dezvoltarea si modernizarea retelei de transport de interes national si european

Legea cadru 339/2004 privind descentralizarea, abrogata prin Legea-cadru nr.195/2006 a descentralizarii - precizeaza ca resursele financiare ale administratiei publice locale trebuie sa fie proportionale cu competentele si cu responsabilitatile transferate.

Hotarârea de Guvern nr. 1213/2006 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite proiecte publice si private

Documente strategice de programare

Carta Verde a Dezvoltarii Regionale în România

Planul National de Dezvoltare 2000 - 2005




Cadrul National Strategic de Referinta 2007 - 2013

Programul de Convergenta

Programul National de Reforma

Planul National Strategic pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala

Programul Operational Sectorial Cresterea Competitivitatii Economice

Programul Operational Sectorial Infrastructura de Transport

Programul Operational Sectorial Mediu

Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

Programul Operational Sectorial Asistenta Tehnica

Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Capacitatii Administrative

Programul Operational Regional

Raport final: Evaluarea intermediarea programului SAPARD în România în perioada 2000 - 2005, Comisia Europeana, Agrotec, 2006

Brosura ISPA: fonduri europene pentru infrastructura, Ministerul Economiei si Finantelor, 2005

Foaia de parcurs pentru România adoptata la Consiliul European de la Copenhaga, 12-13 decembrie 2002.

National Development Plan for Ireland, 2007 - 2013

National Development Plan for Ireland, 2000 - 2006

National Strategic Reference Framework for Greece 2007 - 2013

The 2000 - 2006 Community Support of Greece

Community Support Framework for Poland, 2004-2006

Poland National Development Plan 2004-2006

National Development Plan for Poland 2007-2013

National Development Plan 2004 - 2006, Hungary

Regional Development Operational Programme, 2004 - 2006, Hungary

Participari la reuniuni/vizite de studiu

Participari

Cea de-a saptea conferinta anuala a Asociatiei regiunilor irlandeze, octombrie 2004 (Irlanda)

Seminarul de prezentare a programului JASPERS, 9 decembrie 2005, organizat de Comisia Europeana, DG Regio la Bruxelles

Reuniunile Grupului de Lucru pentru Actiuni Structurale (SAWP), statut de observator, Bruxelles, 2006

Întâlniri de prezentare generala a initiativei JEREMIE în România, organizate de Comisia Europeana, DG Regio, în anul 2006, la Bucuresti

Cursuri

Managementul fondurilor structurale si de coeziune, Bruxelles, 2004

Sistemul de management al fondurilor structurale, Irlanda - Anglia, 2004

Sistemul de management al fondurilor structurale si de Coeziune, Grecia 2005

Evaluarea fondurilor structurale, Universitatea Nationala a Irlandei, Galway, 2006

Evaluarea si Monitorizarea Fondurilor Structurale ale UE, Institutul European de Administratie Publica, Maastricht, Olanda 2007

Adrese internet:

www.gov.ro

www.europa.eu.int

www.infoeuropa.ro

http://www.eprc.strath.ac.uk/eprc/publications.cfm

www.euireland.ie

www.gov.ie

www.mnec.gr/en/economics

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/evaluation/evalsed/index_en.htm

http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fonduri_Romania/csnr.htm

http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fonduri_Romania/POS_Competitivitate_final_EN.pdf

http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fonduri_Romania/POS_Transport_final_EN.pdf

http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fonduri_Romania/POS_Mediu_final_EN.pdf

http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fonduri_Romania/POS_Dezv_resurseumane_proiect_iulie2007_EN.pdf

http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fonduri_Romania/PO_Dezv_capacitate_admin_proiect_iulie2007_EN.pdf

http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fonduri_Romania/PO_Asistenta_tehnica_final_EN.pdf

http://www.mefromania.ro/wps/portal

[1] Aderarea României si Bulgariei la Uniunea Europeana în data de 1 ianuarie 2007 a însemnat o marire a teritoriului comunitatii cu 8,6% si a populatiei comunitatii cu 6,3% - în acesti termini fiind o extindere similara cu aderarea Austriei, Finlandei si Suediei (1995). Din punct de vedere economic, aceasta extindere a însemnat o diminuare a mediei PIB/cap locuitor la nivel comunitar cu 4%. PIB-ul României pe cap locuitor reprezinta 38% din media comunitara, iar cel al Bulgariei 35%.

[2] Experiente istorice de integrare economica europeana: Ruralitate româneasca în contextual integrarii europene, prof. univ. dr. Barbu stefanescu, editura ASE, Bucuresti, 2006.

[3] Analiza disparitatilor inter-regionale a necesitat implementarea unui sistem statistic pentru monitorizarea diferentelor dintre regiuni, fapt fara precedent în România, sistem care face obiectul unor îmbunatatiri si perfectionari.

[4] Indicatorii agregati au fost calculati conform urmatoarelor secvente: standardizarea indicatorilor pe baza scorului Hull; însumarea scorurilor standardizate, pe fiecare categorie de indicatori si divizarea sumelor la numarul indicatorilor însumati; însumarea scorurilor indicatorilor partiali.

[5] Categorii de indicatori utilizate: ECONOMIE (PIB - produsul intern brut/locuitor si somaj - rata somajului), INFRASTRUCTURA (drumuri - densitatea drumurilor publice/100 km², cai ferate - densitatea cailor ferate/1000 km², telefoane - abonamente telefonice/1000 locuitori, paturi - paturi în spitale/1000 locuitori, scoli - procentul de elevi înscrisi în licee, din totalul grupei de vârsta specifice, 15-18 ani, apa 1 - cantitatea de apa potabila distribuita/persoana/zi, apa 2 - procentul locuintelor racordate la sisteme centralizate de distributie a apei, din total locuinte),DEMOGRAFIE (presiune umana - indicele presiunii umane, migratie neta - rata migratiei nete, vitalitate - indicele vitalitatii demografice, urbanizare - procentul populatiei urbane), STANDARDUL VIEŢII FAMILIALE (auto - autoturisme proprietate personala/1000 locuitori, educatie - procentul populatiei de 12 ani si peste cu mai mult decât educatie primara, migratie - migratia extra-judeteana, infant - rata mortalitatii infantile).[6] Categorii de indicatori utilizate: ECONOMIE (indust - productie industriala/locuitor, salar - salariati/1000 locuitori), INFRASTRUCTURĂ (educ - profesori la 100 de elevi de gimnaziu si liceu, sanatate - medici la 1000 locuitori, apa - apa potabila distribuita în sistem centralizat/locuitor),RESURSE GOSPODĂREsTI (auto - autoturisme proprietate personala/1000 locuitori, telef - abonamente telefonice/1000 locuitori, tv - abonamente TV/1000 locuitori), SOCIO-DEMOGRAFIE (infant - rata mortalitatii infantile la 1000 noi-nascuti, sos - sosiri din alte judete/1000 locuitori, plec - plecari spre alte judete/1000 locuitori), URBANIZARE (gradul de urbanizare, ca procent al populatiei urbane din totalul populatiei).

[7] Calculati ca raport între produsul intern brut pe locuitor la nivel de regiune si media nationala

Sursa: 2003 si 2004 - INS; 2006 si 2009 prognoze CNP

[8] Regional Gross Domestic Product in the European Union 2004, Statistics in focus, General and Regional Statistics, Economy and Finance, Eurostat, 2007

[9] Masurate prin PIB la paritatea puterii de cumparare

[10] Exemple de bune practici în acest sunt: Marea Britanie, Finlanda, Austria;

[11] Legea 286/2006 din 06/07/2006 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 621 din 18/07/2006

[12] În privinta fostei politici economice socialiste, sistemul central de planificare a implementat o politica teritoriala cu scopul de a realiza acelasi nivel de dezvoltare pentru toate judetele. Un nivel minimal al productiei industriale a fost de baza pentru toate judetele, iar investitiile au fost orientate în aceasta directie. Aceasta procedura, de a aloca resursele, nu a tinut cont de necesitatile reale ale economiei, ci numai de obiectivul de a asigura o productie economica minimala.

[13] România este formata în prezent din 41 judete si din municipiul Bucuresti, care poate fi considerat un judet din punct de vedere al structurii de putere.

[14] Informatia furnizata este preluata din Regiunile Administrative în Istoria Romaniei 1862-2002, Valeria Paola Valeri.

[15] Sursa: Statistica teritoriala, 2005, Institutul National de Statistica

[16] Cerinte specifice ale gestionarii instrumentelor structurale si implicatiile pentru România, Studii de Impact (PAIS III), Studiul nr. 6, Institutul European din România, Bucuresti, 2004

[17] Christophe Charle, Region et conscience regionale en France, in ARSS nr. 35, novembre 1980

[18] În Marea Britanie, ADR au fost înfiintate în baza Actului pentru Dezvoltarea Regionala din 1998.

[19] Organism intermediar = institutii desemnate de Autoritatile de Management/Autoritatile de Plata care, prin delegare de atributii de la acestea, implementeaza masurile din programele operationale. Aceasta delegare se face pe baza contractuala, dar Autoritatile care deleaga, poarta responsabilitatea pentru îndeplinirea corespunzatoare a atributiilor delegate, precum si a operatiunilor finantate prin instrumentele structurale.

[20] Acest fond este prevazut prin Legea nr.151 / 15 iulie 1998 (si preluat în Legea nr. 315/2004, care înlocuieste aceasta lege) pentru finantarea programelor de dezvoltare regionala în România si finantat din suma care se aloca anual prin bugetul de stat ca pozitie distincta pentru politica de dezvoltare regionala. De asemenea, pot fi atrase si alte surse de finantare interne si internationale: asistenta financiara în cadrul Programului PHARE, sumele provenite din fondurile structurale asistenta financiara nerambursabila din partea unor guverne, organizatii internationale, banci si alte resurse financiare din fondurile aflate la dispozitia Guvernului. FNDR este gestionat de Ministerul Economiei si Finantelor, reprezentând practic o linie bugetara deschisa pentru efectuarea platilor aferente programelor si proiectelor de dezvoltare regionala.

[21] Aceste institutii regionale au actionat ca un mecanism de furnizare de informatii pentru prioritatile investitionale ale autoritatilor locale în domenii în care nivelul central le-a delegat responsabilitati. Ele s-au dovedit a fi un bun instrument care sa identifice nevoile locale. În practica, scopul planificarii locale s- limitat nu numai la domenii posibil de finantat prin Phare CES, dar în cadrul acestora la domenii de competenta care au fost transferate autoritatilor locale si unde nevoia de investitii publice a fost considerata urgenta. De exemplu, în ultimul timp s-a manifestat o tendinta evidenta de a se propune investitii publice în domeniul educatiei si al serviciilor sociale. Se observa frecvent cum, investitiile propuse de ADR pentru infrastructura de turism sau de afaceri sunt de fapt proiecte în domenii în care autoritatile locale au responsabilitati directe, fara a dispune si de finantarea adecvata: conservarea mostenirii culturale, facilitati pentru sport si petrecera timpului liber, etc.

[22] Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor a rezultat prin reorganizarea Ministerului Integrarii Europene, conform HG 361/18.04.2007

[23] Constantin D. L., Regional Development Policy in Romania: Institutional Transformations and Future Challenges, in A. Dobre, M. Martins-Gistelinck, R. Polacek, R. Hunink (editors), Handbook on EU Affairs, European Commission, European Institute - University of Leuven, 2005

[24] Foaia de parcurs pentru România a fost efectiv adoptata la Consiliul European de la Copenhaga, 12-13 decembrie 2002.

[25]În milioane Euro, angajamente în preturile anului 2004

[26] Informatii preluate din diferite materiale informative oferite de Ministerul Economiei si Finantelor

[27] Programarea fondurilor a devenit multianuala deoarece si pregatirea pentru aderare este un proces care se desfasoara într-o perspectiva multianuala si resursele financiare disponibile pentru România au crescut substantial începând cu 2004.

[28]http://www.mefromania.ro/wps/portal/!ut/p/.cmd/cs/.ce/7_0_A/.s/7_0_GSM/_s.7_0_A/7_0_GSM;jsessionid=00000LMJuAalielvo8LrHUZqrKy:v9jbjpn1

[29] Site-ul creat special în acest sens este: http://europa.eu.int/comm/EuropeAid/index.htm

[30] Înfiintat în România prin HG 865/1997, functioneaza în cadrul Ministerului Economiei si Finantelor din 1998. Atributiile OPCP au fost statuate în Memorandumul de întelegere semnat de Comisia Europeana si Guvernul României la 16 iulie 1998, aprobat prin HG 1011/1999.

[31] Informatii preluate din diferite materiale informative oferite de Ministerul Economiei si Finantelor http://www.mefromania.ro/wps/portal/!ut/p/.cmd/cs/.ce/7_0_A/.s/7_0_H3H/_s.7_0_A/7_0_H3H;jsessionid=0000UvP0QVXkKHVJTx6iPeCnuw1:v9jbjpn1

[32] Asistenta tehnica presupune activitati de pregatire, management, monitorizare, evaluare, informare si control si activitati de întarire a capacitatii administrative.

[33] Informatii preluate din diferite materiale informative oferite de Ministerul Economiei si Finantelor si Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

[34] De mentionat faptul ca, Acordul anual de finantare 2003 modifica prevederile Acordului Multianual de Finantare, precum si ale Acordurilor anuale de finantare 2000, 2001 si 2002, în sensul prelungirii perioadei de valabilitate a angajamentelor financiare în ceea ce priveste depunerea cererilor de plata catre Comisia Europeana. Astfel, se prevede extinderea perioadei privind angajamentul financiar al Comunitatii pentru anul 2000 pâna la data de 31 decembrie 2004, pentru anul 2001 pâna la data

de 31 decembrie 2005, pentru anul 2002 pâna la data de 31 decembrie 2006 si pentru anul 2003 pâna la data de 31 decembrie 2006.

[35] "Masura" reprezinta termenul utilizat în PNADR pentru a defini domeniile largi în care sunt clasificate tipurile de proiecte ce vor fi cofinantate. Unei masuri i se aloca o contributie din partea Comunitatii si a României, precum si un set de criterii si conditii specifice. Masurile sunt împartite în submasuri.

[36] Oprescu, G., Constantin, D.L., Pislaru, D., Ilie, F., Analiza capacitatii de absorbtie a fondurilor comunitare în România, Studiul nr.1, Studii de Impact, PAIS III, Institutul European din România, Bucuresti, Decembrie 2005, www.ier.ro

[37] Ultimele plati trebuie facute pâna la jumatatea lui 2010.

[38] Suprapunerea partiala de perioada între PND 2002 - 2005 si PND 2004 - 2006 poate fi explicata de faptul ca aceste documente programatice reprezinta totusi primele încercari si primele exercitii realizate de România - cu limitele pe care le impune o prima experienta de acest gen - în procesul complex si anevoios de a crea cadrul si competentele necesate elaborarii unor astfel de documente strategice de programare pentru dezvoltare. PND 2004 - 2006 a fost elaborat în vederea unei alinieri procedurale partiale cu cele 10 state devenite noi membre UE la 1 mai 2004, pentru care prima perioada de programare cu finantare din fonduri structurale si conform regulilor de functionare proprii acestor fonduri, a fost considerata 2004 - 2006. Desi au fost considerate exercitii în procesul de programare a dezvoltarii României, ambele documente - PND 2002 - 2005 si PND 2004 - 2006 - au stat totusi la baza programarii si implementarii unor prioritati de dezvoltare finantate din fonduri de pre-aderare (PHARE).

[39] http://www.mefromania.ro/wps/portal

[40] http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fonduri_Romania/csnr.htm

[41] Pâna la data de 22 octombrie 2007, Comisia Europeana a primit spre aprobare un numar de 327 de programe operationale, dintr-un total de 335 programe operationale propuse pentru finantare în cadrul politicii regionale în perioada de programare 2007 - 2013. Dintre acestea, doar 147 de programe operationale au fost si aprobate.

Sursa: http://ec.europa.eu/regional_policy/newsroom/pdf/scoreboard22102007.pdf

[42] Modificata prin HG nr. 577 din 13 iunie 2007 (privind stabilirea cadrului institutional pentru coordonarea, implementarea si gestionarea instrumentelor structurale)

[43]http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fonduri_Romania/POS_Competitivitate_final_EN.pdf

[44] http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fonduri_Romania/POS_Transport_final_EN.pdf

[45] http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fonduri_Romania/POS_Mediu_final_EN.pdf

[46]http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fonduri_Romania/POS_Dezv_resurseumane_proiect_iulie2007_EN.pdf

[47]http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fonduri_Romania/PO_Dezv_capacitate_admin_proiect_iulie2007_EN.pdf

[48]http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fonduri_Romania/PO_Asistenta_tehnica_final_EN.pdf

[49] Desi aceasta varianta de POR propunea ca fiind eligibila activitatea de constructie de noi spitale (investitia în noi spitalele regionale a fost identificata ca prioritara de Ministerul Sanatatii, si figureaza ca atare si în Strategia Nationala de Sanatate; Ministerul Sanatatii considera necesara construirea unor noi spitale si reabilitarea si re-orientarea în specializare a unor spitale deja existente din cauza unor diferente de cost foarte mari), mesajul Comisiei Europene nu a încurajat aceasta initiativa. Comisia Europeana aproba finantarea constructiei de spitale regionale, daca exista justificari fundamentate din punct de vedere economic; s-a constatat ca exista tendinta ca statele membre sa cheltuiasca fondurile europene pentru investitii în domenii ca sanatatea si serviciile sociale, unde nevoile sunt nelimitate iar investitiile mai putin "vizibile", în timp ce fondurile nationale sunt folosite pentru investitii în infrastructura de transport si pentru afaceri, unde investitiile au un impact imediat si mult mai "vizibil". Argumentarea, catre CE, a necesitatii finantarii spitalelor regionale din fonduri structurale, trebuie sa se bazeze pe faptul ca aceasta actiune va duce la îndeplinirea obiectivelor POR/CNSR, si nu pe faptul ca aceasta raspunde strategiei Ministerului Sanatatii.

[50] Procesul de evaluare ex-ante a programelor operationale elaborate de România pentru politica regionala 2007 - 2013 a fost organizat si coordonat de Ministerul Economiei si Finantelor - Unitatea Centrala de Evaluare, în calitate de coordonator national pentru programarea si implementarea instrumentelor structurale. Aceasta situatie a fost determinata, pe de o parte de lipsa de experienta a autoritatilor române în ceea ce priveste aplicarea functiei de evaluare, dar si de nevoia de a asigura o abordare uniforma si coerenta la nivel national.

[51] Teoria polilor de crestere, formulata de Perroux în 1955, a stat la baza unei varietati de programe de dezvoltare regionala. Astfel, se punea accentul pe industrializare, iar politicile regionale ale acelor vremuri nu fãceau diferenta între zonele subdezvoltate din punct de vedere al resurselor naturale, culturale, istorice sau al potentialului acestora. Programele si procedurile aveau în acelasi timp o puternica amprenta a abordarii de sus în jos, dinspre nivelul central catre cel local.

[52] Sapir, A., et al., 2003, An Agenda for a Growing Europe: Making the EU Economic System Deliver , Report of an Independent High-Level Study Group, Brussels, July 2003.

[53] Best value for money

[54] 4% din valoarea programului este retinuta si acordata la final doar daca s-au îndeplinit obiective specifice cu privire la efectivitate si managementul implementarii.

[55] Alocarea financiara angajata în anul n, trebuie cheltuita pâna în anul n+2, altfel fiind pierduta.

[56] Una dintre principalele deficiente, identificate si în rapoartele de evaluare ex-ante, se refera la stabilirea ordinii logice a interventiilor - "lectie învatata" transferata mai greu de la statele membre care au aderat în 2004. Desi au fost prezentate si transferate idei referitoare la tipuri de sisteme si instrumente necesare pentru implementarea politicii regionale - nu a existat practic o "reteta" pentru prioritizarea activitatilor.

[57] Disponibilitatea limitata a facilitatilor financiare si tehnice la nivel local si regional nu poate fi dedusa din analizele prezentate în POR - ci din ancheta realizata de evaluatorul ex-ante al POR, pe baza unui chestionar elaborat cu MA ROP

[58]Sunt necesare îmbunatatiri în modul în care administratiile locale îsi raporteaza si clasifica investitiile.

[59] Evaluarea poate sa fie utila politicienilor si managerilor de programe în multe feluri si în diferite stadii ale ciclului de program: initial prin procesul de informare asupra deciziilor legate de felul cum trebuie cheltuite fondurile UE si prin îndrumarea acordata pentru proiectarea si structurarea programelor; pe parcursul implementarii programului, ca suport pentru managementul curent al programului; si, într-o faza ulterioara, pentru evaluarea rezultatelor programului.

[60] Ghidul pentru Evaluarea dezvoltarii socio-economice, disponibil pe http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/evaluation/evalsed/guide/index_en.htm

[61] Dezvoltarea unei competente necesare desfasurarii unei activitati prin realizarea propriu - zisa a respectivei activitati

[62] Cuprinde unitatile locale active în industrie, constructie, comert si alte servicii, cu mai putin de 250 de angajati la 1000 de locuitori.

[63] Sursa de date: EUROSTAT http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page?_pageid=1090,30070682,1090_33076576&_dad=portal&_schema=PORT

AL

[64] Sursa: INS, Ancheta asupra fortei de munca în gospodarii (AMIGO) - pentru ROMÂNIA

[65] Sursa: INS, Ancheta asupra fortei de munca în gospodarii (AMIGO) - pentru ROMÂNIA

Politica de Dezvoltare Regională În România

Documents

Transcript of Politica de Dezvoltare Regională În România