34Vara 2010

ro

Politica regională – o abordare

integrată o vedere de ansamblu

panoramainforegio

contents

cuprins

26–27

28

24–25

10–13

6–9

4–5

3

Copertă: © CE

FotografiiToate fotografiile © CE, cu excepţia următoarelor: pagina 10 © Miguel Rivas; pagina 12 © MARR S.A.; pagina 13 © Stadt Leipzig / Ch. Eisler şi paginile 14-15 © Luftbild Nürnberg, Hajo Dietz

Această revistă este tipărită în engleză, franceză şi germană pe hârtie reciclată.Ea este disponibilă online în 21 de limbi pe site-ul: http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/panora_ro.htm Opiniile exprimate în această publicaţie sunt cele ale autorului şi nu reflectă neapărat părerile Comisiei Europene.

18–20

16–17

21

22–23 REGIO CONTEAZĂPolitica de coeziune: în centrul Strategiei Europa 2020

ÎN INTERIORUL PROIECTELOR NOASTREÎn interiorul Academiei Pop din MannheimÎn interiorul Centrului de Nano-sănătate de la Universitatea Swansea

DATE DIN JURNAL - EXPRIMAŢI-VĂ OPINIA

ARTICOL SPECIALRegiunile cele mai îndepărtate ale Europei – o abordare integrată

BAZĂ COMUNĂIntegrarea în acţiune

14–15

PRIN EUROPAProiecte din Portugalia, Ungaria, Franţa, Polonia, Germania şi Belgia

BAVARIA ÎN DETALIUBavaria: acţiunile integrate ajută regiunile mai slabe din punct de vedere structural să îşi atingă întregul potenţial

INTERVIUFabrizio Barca – Brian Robson

TRECERE ÎN REVISTĂO abordare integrată a politicii de coeziune

EDITORIALDirk Ahner

GENERALDezvoltarea urbană şi politica integrată – Sprijin comunitar pentru dezvoltarea urbană

LUCRUL ÎN REŢEA Idei împărtăşite, rezultate împărtăşite (RegioStars 2010, Open Days 2010, Conferinţa anuală Urbact)

3panorama 34

editorial

editorial

„Integrare”, „o abordare integrată”, „formularea integrată a politicilor” – în ediţia de faţă a revistei Panorama, ne vom opri asupra realităţii din spatele acestor cuvinte. Interdependenţa politicilor înseamnă că, de exemplu,

sistemele de transport trebuie nu doar să acopere serviciile oferite pasagerilor, ci şi să ţină cont de factorii de mediu precum eficienţa energetică, nivelurile de zgomot şi poluarea aerului.

Efectele recentei crize economice asupra UE urgentează şi mai mult impunerea unei politici eficiente. În acest context, Comisia şi-a publicat Strategia Europa 2020, în care sunt stabilite următoarele obiective:

• Creşterea inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoştinţe şi inovaţie.• Creşterea durabilă: promovarea unei economii mai ecologice, mai competitive şi cu o utilizare mai eficientă a resurselor.• Creşterea inclusivă: promovarea unei economii cu grad un ridicat de ocupare a forţei de muncă, care să ofere coeziune socială

şi teritorială.

Pentru realizarea acestor obiective vor fi necesare abordări care să acorde atenţie sporită modului în care se influenţează între ele zonele de politică.

Pregătirea generaţiei următoare de programe de după 2013 va oferi oportunitatea de a spori eficacitatea şi calitatea prestaţiei politicii de coeziune. Este important să profităm de această ocazie pentru a trece în revistă politica, în scopul sporirii impactului şi a rezultatelor acesteia.

Pe măsură ce se intensifică dezbaterea privind viitorul politicii europene de coeziune, va trebui să explicăm, printre altele, cum poate ea să asigure cadrul adecvat pentru soluţiile integrate care se adaptează cunoştinţelor şi preferinţelor oamenilor, evitând însă o abordare uniformă.

În acest număr al revistei Panorama, vom vedea cum se aplică abordarea integrată în perioada curentă, concentrându-ne asupra Bavariei şi asupra unor exemple din Franţa, Germania, Ungaria, Polonia şi Portugalia. În eurometropola, Lille-Kortrijk-Tournai se analizează şi modul în care aceste aspecte se aplică şi cooperării teritoriale.

Abordarea integrată a funcţionat deosebit de bine şi în contextul urban, iar articolul de aici intitulat „Dezvoltarea urbană şi politica integrată” demonstrează modul în care politica de coeziune a contribuit la promovarea dezvoltării urbane integrate.

Regiunile cele mai îndepărtate ale Europei merită şi ele atenţia noastră, pentru că ele se confruntă adesea cu dificultăţi în depăşirea situării lor la mare distanţă faţă de centrele de creştere economică ale Europei. În cazul acestora, abordarea teritorială, inerentă politicii europene de coeziune, poate avea un rol de importanţă deosebită.

În final, doi experţi în domeniu, Profesorul Brian Robson de la Universitatea din Manchester (UK) şi Profesorul Fabrizio Barca, autor al raportului independent „O agendă pentru o politică de coeziune reformată” ne vor prezenta propriile lor opinii asupra abordării integrate.

Sper să vă facă plăcere lectura acestei ediţii din Panorama şi să puteţi „integra” unele dintre ideile şi conceptele prezentate aici în activitatea dumneavoastră.

Lectură plăcută!

Dirk AhnerDirector General, Comisia EuropeanăDirecţia Generală Politica Regională

4 panorama 34

trecere În reVistĂ

O ABORDARE InTEGRATă A POLITICII DE COEzIUnEÎn ultimii ani, dezbaterea privind politica europeană de coeziune s-a concentrat asupra beneficiilor acesteia ca „abordare integrată” a formulării de politici. Dar ce înseamnă cu adevărat acest lucru? În acest număr al revistei Panorama, vom încerca să definim sensul abordării integrate.

Care este originea ideii?Abordarea integrată datează încă de la începuturile politicii europene de coeziune. În 1957, când cele şase ţări fondatoare au semnat Tratatul de la Roma, obiectivul lor a fost „să consolideze unitatea economiilor lor şi să asigure dezvoltarea armonioasă a acestora prin reducerea decalajelor dintre anumite regiuni şi a dezvoltării lente în cazul regiunilor defavorizate”. Acest obiectiv a fost inspirat de preocuparea că unele regiuni mai puţin dezvoltate nu ar putea beneficia de continuarea integrării pe piaţă.

Extinderile succesive au sporit substanţial discrepanţele regionale din UE. În 1986, odată cu aderarea la Uniune a Greciei, Spaniei şi Portugaliei, proporţia populaţiei care locuia într-o regiune cu un PIB pe cap de locuitor sub 30% din media UE a crescut brusc de la 12,5 % la 20 %. Ultimele două extinderi au exacerbat diferenţele regionale în ce priveşte nivelul de dezvoltare şi au sporit şi mai mult nevoia unei politici care să promoveze dezvoltarea în toate regiunile.

Tratatul de la Lisabona recunoaşte în mod explicit coeziunea teritorială ca obiectiv fundamental al Uniunii, în plus faţă de coeziunea economică şi socială. Ca urmare, problemele teritoriale şi politicile comunitare, inclusiv obiectivele menţionate în strategia Europa 2020, ar trebui să acorde o atenţie sporită impactului lor teritorial.

Abordarea integrată subliniază ideea că promovarea dezvoltării necesită coordonarea strânsă a politicilor publice. De exemplu, atât investiţiile în infrastructură, cât şi cele în învăţământ şi inovaţie pot contribui la dezvoltare. O asemenea coordonare se poate produce însă efectiv numai la nivel regional, pentru că factorii de creştere prezintă diferenţe foarte mari între regiuni. Prin urmare, politica de coeziune se bazează în primul rând pe strategiile de dezvoltare regională integrată.

Contextul actualÎn ultimii ani, politica europeană de coeziune a adoptat un nou model pentru dezvoltarea economică regională. S-a produs astfel o evoluţie de la o politică prin care se urmărea compensarea dezavantajelor regiunilor la o politică vizând sporirea creşterii economice şi a competitivităţii regionale. Aici poate fi extrem de utilă abordarea integrată. Nu are sens să fie

selectat un singur domeniu al politicii, de exemplu transporturile, fără a ţine cont de mediu, de domeniul social şi de alte domenii ale politicii economice.

Potrivit unor cercetări recente, creşterea economică nu depinde numai de disponibilitatea resurselor, ci şi de gestionarea eficace a factorilor interdependenţi ai creşterii. De exemplu, într-un raport OCDE se afirma că îmbunătăţirile de la nivelul infrastructurii nu constituie în sine factori care să ducă automat la accentuarea creşterii economice. Dacă ele se combină însă cu îmbunătăţiri în domeniul învăţământului şi al inovaţiei, se constată un impact semnificativ al investiţiilor în infrastructură asupra creşterii economice.

Tot astfel, dacă cercetarea şi dezvoltarea se concentrează asupra unei anumite zone sau regiuni, acest lucru nu înseamnă în mod necesar că beneficiile se vor simţi doar în regiunea în cauză. Rezultatele înregistrate de o regiune într-un anumit sector pot fi adesea strâns legate de rezultatele altei regiuni. În acest sens, strategiile de dezvoltare economică regională nu trebuie dezvoltate în mod izolat.

Cum se îmbină aceste obiective?Obiectivul cadru al politicii europene de coeziune a fost întotdeauna acela de a promova dezvoltarea armonioasă a Uniunii şi a regiunilor acesteia. Acest aspect constituie o contribuţie importantă la cele trei obiective strategice ale strategiei Europa 2020:

• Creştere economică inteligentă, prin sporirea competitivităţii mai ales în regiunile mai puţin dezvoltate;

• Creştere inclusivă, prin promovarea ocupării forţei de muncă şi sporirea stării de bine a oamenilor;

• Creştere ecologică, prin protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului.

Un nou centru de vizitare pentru teatrul roman din Mérida, în comunitatea Extremadura din Spania

5panorama 34

Integrarea şi politicile cu delimitare teritorialăCum se potriveşte abordarea integrată cu o politică deli-mitată teritorial precum politica europeană de coeziune? Implementarea de zi cu zi a programelor din cadrul politicii europene de coeziune subliniază necesitatea de a lucra cu niveluri multiple de guvernare. Colaborând îndeaproape la nivel european, naţional, regional şi local, politica europeană de coeziune poate spori consecvenţa şi sinergia dintre diferite politici. Acest lucru poate contribui şi la diseminarea bunelor practici.

Abordarea teritorială evidenţiază, de asemenea, necesitatea de a lucra cu un concept mai flexibil privind spaţiul geografic, acesta putând fi unul restrâns, cum este cazul insulelor sau al cartierelor urbane, sau unul extins, ca în cazul regiunilor metropolitane sau al macroregiunilor precum Marea Baltică. De exemplu, unele programe ale politicii de coeziune pot urmări extinderea accesului la servicii de bandă largă în anumite zone din regiunea lor în care investiţiile necesare în acest sens nu ar genera suficient profit pentru a motiva companiile să acţioneze singure. Alte programe pot urmări crearea unei dimensiuni multiregionale care să le permită să formuleze o strategie comună pentru o zonă funcţională. Spaţiul geografic rămâne în continuare important.

Dificultăţile integrăriiÎn sfârşit, abordarea integrată prezintă şi ea dificultăţi pentru cei care lucrează în teren. Adoptarea unei abordări integrate în vederea dezvoltării economice regionale impune utilizarea de către factorii politici a unor strategii de programe care să trateze necesităţile reale, fără a ceda tentaţiei de a cheltui resursele pe sectoare individuale.

Pentru aceasta este nevoie de stabilirea unor obiective şi ţinte bazate pe o analiză a dificultăţilor cu care se confruntă regiunea însăşi. De exemplu, trebuie avut în vedere, poate chiar la nivel naţional, rolul unui sistem de transport în facilitarea realizării obiectivelor economice, sociale şi de mediu mai largi.

Strategiile locale nu trebuie formulate izolat, ci trebuie să ţină cont de strategiile care se implementează în alte zone, cum ar fi regiunile învecinate. Aici, politica europeană de coeziune are experienţă în ce priveşte sprijinirea dezvoltării modelelor de coordonare transregionale care sunt necesare pentru a ajuta regiunile UE să interacţioneze şi să îşi exploateze sinergiile. Cu alte cuvinte, o abordare integrată în care acţiunile sunt coordonate între mai multe zone de politică va obţine rezultate mai bune decât iniţiativele individuale.

„... abordarea integrată

prezintă şi ea dificultăţi pentru cei care lucrează

în teren. „

Gara Estação do Oriente, Lisabona, Portugalia

6 panorama 34

În prezent, Barca este consultant special al Comisiei Europene, predă ştiinţe politice la o universitate din Paris şi a scris numeroase lucrări privind conducerea întreprinderilor şi istoria Italiei.

În raportul dumneavoastră privind viitorul politicii de coeziune, aţi descris-o ca fiind o politică „delimitată teritorial”. Ca atare, cum este privită aici abordarea integrată a formulării de politici? Există vreo legătură între cele două perspective asupra formulării de politici?O abordare „cu delimitare teritorială” este o strategie de politică axată pe promovarea dezvoltării dinspre exterior (din afara teritoriului) prin intervenţii adaptate contextelor. Integrarea în cadrul diferitelor intervenţii sectoriale este o componentă a formulării de politici delimitate teritorial, împreună cu contractele, guvernarea la niveluri multiple şi sistemele de parteneriat.

Pentru a realiza integrarea este necesară o abordare cu delimitare teritorială, pentru că numai în teren se pot integra intervenţii sectoriale diferite. Se poate să existe o cooperare sectorială în capitalele unei federaţii sau principalele centre ale unei naţiuni sau regiuni, dar integrarea va fi în acest caz doar una teoretică. Numai la nivel de proiect se ia în calcul specificitatea unui anumit loc şi se constată că scopul propus se poate realiza doar prin „îmbinarea a patru lucruri diferite”.

În lucrarea dumneavoastră intitulată „Uniunea şi politica de coeziune – Gânduri pentru viitor”, prezentaţi o serie de dificultăţi cu care se confruntă UE, cum ar fi cele naturale, economice şi sociale. Puteţi să ne explicaţi cum consideraţi că poate fi utilă o abordare integrată a acestor dificultăţi şi de ce?Există mai multe motive, dar le-aş aminti pe cele trei principale. Primul este că dificultăţile despre care vorbim sunt, prin natura lor, delimitate teritorial. De exemplu, atât schimbarea condiţiilor climatice, cât şi problemele create de migrare, precum şi necesitatea de a inova se manifestă ca probleme pe care le putem percepe doar în teren.

„ Pentru a realiza

integrarea este necesară o abordare cu delimitare

teritorială. „

interViu

Al doilea motiv decurge din următorul raţionament: pentru a aborda dificultăţile curente, trebuie să îmbini rutina şi cunoştinţele generale, independente de vreun context anume, cu acele cunoştinţe pe care le deţin tocmai agenţii care funcţionează la nivel local. Experienţa locală este şi ea necesară, iar noi avem nevoie de o abordare care să o extragă.

Al treilea element este legat de aplicarea propriu-zisă. S-a văzut, atât în SUA, cât şi în Europa, că o politică poate fi eficace doar dacă nu te amăgeşti cum că ai găsit o soluţie permanentă. Nu există soluţii permanente. Indiferent cât este de eficace o politică, ea va deveni foarte curând ineficace, pentru că oamenii vor găsi o modalitate de a o ocoli. Experimentalismul este deci principalul mod de abordare, rezolvare şi derulare a politicii – experimentalismul fiind definit ca o politică prin care oamenii pot experimenta soluţii şi le pot monitoriza, critica şi aproba sau respinge. Din nou, abordarea cu delimitare teritorială constituie spaţiul de politică adecvat pentru experimentalism.

Aţi vorbit despre nevoia unei distincţii clare şi explicite între intervenţiile de politică orientate spre sporirea veniturilor şi creşterea economică şi cele orientate spre reducerea inegalităţilor. Nu este aceasta în opoziţie cu o abordare integrată?Obiectivele oricărei politici de dezvoltare sunt atât egalitatea, cât şi eficienţa: incluziunea socială, care priveşte aspectele multidimensionale ale stării de bine a oamenilor, şi utilizarea întregii capacităţi, care reprezintă componenta de eficienţă. Ţinând cont de aceste aspecte, întrebarea devine: „Nu e aşa că prin înseşi cauzele eşecului în aplicarea incluziunii sociale se explică şi eşecul în utilizarea întregii capacităţi?”

Într-adevăr, este adevărat că, dacă instituţiile şi capacitatea dintr-un anumit loc sunt slabe, acest lucru scade şansele de reuşită ale inovatorilor, existând tendinţa de a păstra „vechile structuri” şi constatându-se în final o stagnare instituţională.

Dacă este utilizată în mod corespunzător, o politică delimitată teritorial va schimba instituţiile şi va avea un efect asupra inovaţiei – dar numai pe termen lung. Dar, chiar când se porneşte de la aceeaşi cauză, sporirea incluziunii nu va duce mereu la

impulsionarea capacităţii sau viceversa. De prea mult timp ascundem agenda socială în spatele agendei

eficienţei, pretinzând că putem face ambele lucruri simultan. Nu este însă aşa.

FabRizio baRCa Dr. Fabrizio barca este directorul general al Ministerului Economiei şi Finanţelor din italia.

7panorama 34 7

Mai mult decât atât, nu se poate spune că intervenţiile care rezolvă cel mai bine una dintre probleme vor fi optime şi în cazul unei alte probleme. Un exemplu concret: să ne imaginăm că avem o regiune care suferă de un sistem de învăţământ necorespunzător şi investeşte fonduri regionale pentru a spori calitatea învăţământului oferit. Ar fi primii douăzeci, cu potenţial de a deveni studenţi eminenţi, care au nevoie de îmbunătăţirea radicală a cursurilor ce li se oferă. Ar mai fi o majoritate a elevilor care părăsesc şcoala de timpuriu, la vârsta de 16 ani, fără nicio calificare.

În ce direcţie trebuie canalizaţi banii? Dacă investim în cei cu înclinaţii academice şi în oportunităţile şi ideile lor, vom asigura un impact pozitiv asupra cercetării şi inovaţiei într-o perioadă scurtă de timp. Vom spori astfel competitivitatea regiunii. Dacă investim în cei insuficient calificaţi, nu ne vom ocupa deloc de inovaţia din regiune, dar vom contribui deosebit de mult la incluziunea socială, pentru că aceşti oameni vor deveni cetăţeni mai buni în decursul a doi sau trei ani, sporind atât calitatea propriei vieţi, cât şi pe a celor din jur.

Dezvoltarea include ambele aspecte, iar politica de coeziune ar trebui să le acopere pe amândouă. Dar, ele trebuie tratate prin intervenţii separate, clar definite, orientate explicit fie spre un aspect, fie spre celălalt.

Mai există un motiv pentru a face acest lucru, motiv ce ţine de atingerea unor rezultate. Dacă pretindem că facem ambele lucruri simultan, administratorii publici de la nivel local nu vor spune foarte clar ce urmăresc. În acest fel, activitatea lor nu poate fi monitorizată, iar rezultatele nu pot fi verificate. Delimitând clar diferitele obiective, putem vedea mult mai clar ce se întâmplă.

Se discută mult despre evaluare în prezent – nu va fi greu de evaluat elaborarea integrată a politicilor?Răspunsul sincer este „da”: evaluarea cantitativă, riguroasă, bazată pe fapte a impactului este îngreunată de integrare, fiindcă, prin definiţie, integrarea a diferite intervenţii sectoriale presupune componenţa multiplă a acestor intervenţii. Pentru a spori oportunităţile copiilor într-o zonă dificilă, se doreşte crearea unui pachet care să includă calitatea învăţământului, siguranţa copiilor la şcoală şi pe străzi, mobilitatea acestora etc.

Evaluarea pachetelor ne aduce faţă în faţă cu o problemă: nu ştim niciodată care dintre componente funcţionează, formulăm concluzia că pachetul a funcţionat, însă am dori totuşi să ştim de ce şi cum. Oare nu s-ar fi putut face unul dintre aceste lucruri fără a le include pe celelalte?

Este deci mai dificil, dar răspunsul este tocmai experimentalismul, permis într-o abordare cu delimitare teritorială, pentru că el încurajează discuţia sinceră şi deschisă cu persoanele din zona respectivă. Este un laborator de cooperare în timp real care lasă loc şi pentru eşecuri.

8 panorama 34

bRian Robsonbrian Robson este profesor emerit la Universitatea din Manchester.

Prin Centrul de Studii Politice Urbane (Centre for Urban Policy Studies, CUPS), pe care Robson l-a înfiinţat în 1983, el a desfăşurat o gamă vastă de cercetări la solicitarea guvernului, în scopul evaluării politicii urbane şi regionale.

Care este plusul de valoare adus de abordarea integrată în dezvoltarea economică regională?Două aspecte ale integrării pot contribui la succesul dezvoltării economice. Primul este de a crea o legătură între diferitele „domenii” ale economiei. Locuinţele, transporturile, calitatea mediului, ocuparea forţei de muncă şi numeroase elemente sociale interacţionează toate şi influenţează dezvoltarea economică. Totuşi, din motive administrative, demersurile de guvernare sunt invariabil împărţite în domenii separate. Dezvoltarea unor priorităţi comune tuturor acestor coloane separate este întotdeauna dificilă, deoarece fiecare domeniu are propriile obiective, priorităţi şi bugete. Cu toate acestea, dezvoltarea economică regională trebuie să identifice impactul reciproc dintre aceste elemente care sunt separate din punct de vedere instituţional. Legăturile cheie dintre pieţele muncii şi pieţele locuinţelor asigură economiei o arhitectură fundamentală. Aceasta întăreşte necesitatea de a implica politicile de transporturi – un aspect la care nu toate statele membre au obţinut rezultate bune.

Un al doilea beneficiu este includerea spaţiului ca element central al agendei. Dezvoltarea economică ne obligă pe toţi să devenim geografi şi să recunoaştem importanţa evidentă a locului în care suntem. În Regatul Unit, agenţiile regionale engleze se confruntă în prezent cu sarcina de a reuni strategii economice, care erau aspaţiale şi până acum separate, cu strategii spaţiale care includ politica privind locuinţele. Procesul nu este unul simplu. Factorii politici sunt puşi în situaţia de a identifica geometria cea mai relevantă şi de a fi mai selectivi în ce priveşte priorităţile de investiţii. Integrarea strategiei economice şi a celei spaţiale face dificilă evitarea priorităţilor. De asemenea, ea evidenţiază relevanţa unei geometrii de regiune-oraş în locul geografiilor administrative bazate pe districte sau pe regiuni oficiale. Regiunile-oraş sunt mai adecvate pentru că sunt definite funcţional astfel încât să fie recunoscută amprenta principalelor oraşe, care reprezintă factorii determinanţi ai economiilor noastre post-industriale.

Dacă ne gândim la dezvoltarea relativă a oraşelor Liverpool şi Manchester, care a fost rolul abordării integrate în ce priveşte competitivitatea urbană?Competitivitatea oraşului aduce în atenţie un al treilea aspect al integrării: reunirea sectorului privat, a celui public şi a celui de voluntariat pentru formarea de parteneriate. Manchester s-a dovedit a fi excepţional în acest sens. Abordarea sa de a se reinventa s-a bazat pe o serie de parteneriate puternice între sectorul public şi cel privat. Numeroase dintre realizările majore înregistrate de acest oraş au fost întreprinse de organisme de aplicare concepute astfel încât să păstreze mereu legătura cu consiliul şi să includă personal atât din sectorul public, cât şi din cel privat. Asemenea structuri sporesc încrederea investitorilor potenţiali în ce priveşte raţionamentul comercial şi viteza decizională necesară. Cel mai puternic exemplu a fost acela al organismului înfiinţat pentru reconstrucţia zonei centrale după atentatul cu bombă din 1996. Au fost implicaţi atât reprezentanţi ai consiliului, cât şi dezvoltatori şi investitori din sectorul privat. Renovarea centrului s-a finalizat într-un timp remarcabil de scurt şi a impulsionat oferta de magazine şi birouri din centrul Manchesterului, tocmai în momentul lansării unui complex comercial din afara oraşului, care altfel ar fi putut submina atracţia comercială a zonei centrale.

Redresarea economică a oraşului Liverpool s-a produs abia de curând şi într-un mod mult mai puţin ferm. Procesul a reflectat parţial caracterul greu de stăpânit al guvernării sale politice mai instabile. Numeroşi politicieni s-au opus cooperării cu sectorul privat, iar dezvoltarea parteneriatelor a fost modestă. Drept urmare, sumele mari alocate oraşului din Obiectivul 1 au dus iniţial numai la stagnare, din cauza discuţiilor contradictorii dintre participanţi, fiecare încercând să îşi atragă un beneficiu. Etapa aceea a trecut însă. Liverpool a început să atragă investiţii noi, iar perspectivele sale economice sunt mai puţin sumbre. Dacă şi-ar fi dezvoltat priorităţile prin parteneriate integratoare mai puternice, recuperarea sa ar fi putut veni mai devreme, nu în mijlocul recesiunii. Totuşi, lipsa de integrare din prima etapă nu poartă întreaga vină. Ca toate oraşele „capăt de linie”, Liverpool suferă din cauza locaţiei sale: cu spatele spre Europa şi având un bazin de captare restrâns din cauza faptului că poziţia sa de coastă îi limitează amprenta de regiune-oraş la 180 de grade.

interViu

9panorama 34

În opinia dumneavoastră, politica regională europeană ar trebui să se concentreze pur şi simplu asupra reducerii inegalităţilor sau ar trebui să se ocupe şi de creştere şi competitivitate?Reducerea inegalităţii este obiectivul corect, dar este important să creăm o legătură între zonele defavorizate şi teritoriile competitive mai prospere. Poate fi vorba despre simplul acces fizic pentru a îmbunătăţi legăturilor de transport cu zonele industriale; se poate încerca adaptarea abilităţilor la cerinţele angajatorilor locali; sau pot fi încurajate gospodăriile mai prospere să se mute în zone mai puţin prospere. Aşadar, una dintre dificultăţile cu care se confruntă politica este realizarea unei legături între zonele sărace şi cele caracterizate prin creştere economică, la diferite niveluri spaţiale: local, sub-regional, regional. Prea multe oraşe şi regiuni se percep pe sine ca fiind nişte insule – un lucru probabil de înţeles mai degrabă pentru un politician care are „un interes” de apărat - decât oraşe care fac parte dintr-o zonă funcţională mai largă. Din nou se dovedeşte utilă o perspectivă mai largă asupra regiunii-oraş. De exemplu, în context englez, strategia cea mai plauzibilă pentru unele oraşe sărăcite, care în trecut se bazau pe o singură ramură industrială, rezidă în încercările de a recrea o bază industrială, mai degrabă decât în crearea unui fond de locuinţe şi a unui mediu rezidenţial în care oamenii să dorească să se mute pentru a face naveta spre locul de muncă dintr-un oraş apropiat; în acest fel s-ar genera un flux de posibile venituri prin impozite locale şi favorizarea bunurilor şi a serviciilor locale.

Ce exemple de regenerare reuşită aţi observat ca rezultate ale unei abordări integrate?Partea de est a Manchesterului constituie un exemplu splendid. Pierderea bazei sale de industrie grea a lăsat zona în sărăcie. Dar o serie de iniţiative cu finanţare guvernamentală pe care oraşul le canalizează de mulţi ani spre această zonă i-a permis să creeze un bazin de colectare a resurselor, deşi fluxurile de bani erau atrase dinspre diferite departamente. Zona se confruntă în continuare cu dificultăţi, dar schimbările realizate sunt impresionante. Printre ingredientele secrete se numără: longevitatea – abordarea consecventă a problemelor decenii

la rând; proporţia – o suprafaţă de peste 1000 de hectare, care îi conferă vizibilitate politică;

participarea comunităţii – cu un program iniţial de consultare şi implicare locală veritabilă;

angajamentul – personal capabil şi constant; şi caracterul cuprinzător – abordarea simultană a locurilor de muncă, a învăţământului, a locuinţelor, a sănătăţii şi a criminalităţii.

„ Integrarea strategiei

economice şi a celei spaţiale face dificilă evitarea priorităţilor. „

Restaurarea zonei Salford Quays din Greater Manchester folosind fonduri regionale

10 panorama 34

Grupuri creative – creativitatea ca factor

determinantÓbidos este o destinaţie turistică impor-

tantă din Portugalia, cunoscută pentru arhitec-tura sa medievală. În acest oraş pitoresc şi în împrejurimile sale se simte peste tot creativita-tea: un cluster creativ insuflă regiunii idei de afaceri inedite, care, la rândul lor, asigură un surplus de resurse pentru economia rurală tradiţională.

Vechea mănăstire Sf. Mihai din Óbidos a fost renovată pentru a fi transformată în sediul Sistemului de Sprijin ABC (ABC Support System), o organizaţie care oferă ajutor întreprinzătorilor creativi. Design, turism, publicistică sau confecţionarea bijuteriilor – sub acelaşi acoperiş sunt reunite diferite profiluri.

„Activitatea [...] se bazează pe o idee crucială: trebuie să inovăm şi să dezvoltăm proiecte unice atunci când avem de-a face cu un teritoriu mic sau insuficient dezvoltat,” explică Telmo Faria, primarul oraşului Óbidos. Proiectul „clusterelor creative” transpune această idee în practică. Acesta stimulează creativitatea în oraşele mici, pentru a impulsiona activitatea culturală şi economică – o abordare folosită în mod tradiţional pentru oraşele mari.

Deşi principalul obiectiv este promovarea antreprenoriatului, abordarea integrată creează beneficii secundare importante, de exemplu, pentru economia cunoaşterii sau regenerarea cartierelor. Crearea de galerii, restaurante tematice şi şcoli specializate, precum şi organizarea de ateliere sau târguri de comerţ, se sincronizează cu progresele înregistrate în sectoare precum turismul, gastronomia, agricultura şi industria mobilei, care fac parte de mult timp din economia locală.

Conceptul este pus în practică în 10 locaţii partenere, ca parte a unei reţele conduse de Óbidos.

AflAţI mAI mUltE: http://urbact.eu/en/projects/innovation-creativity/creative-clusters/

prin europa

Cartierul Magdolna, Budapesta:

comunitatea locală pe primul loc

Ajută-i pe oameni să se ajute singuri – acesta este principiul pe care se bazează pro-iectul din cartierul magdolna. El tratează aspecte sociale, economice şi de mediu, implicând locu-itorii în fiecare etapă a procesului.

Caracterizat prin valori ridicate ale ratei şomajului şi ale infracţionalităţii, un nivel educaţional redus şi condiţii de locuit precare, cartierul Magdolna (din districtul Józsefváros) este una dintre cele mai sărace zone ale Budapestei. În 2005 a fost lansat un proiect pentru a schimba radical această situaţie. Proiectul a pornit de la presupunerea că pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai era necesară o abordare integrată care să ţină cont de cele trei elemente de bază ale regenerării urbane (societatea, economia şi mediul).

Şi cine putea obţine rezultate mai bune decât locuitorii înşişi? Implicându-i în pregătirea şi implementarea diferitelor măsuri, riscul neîndeplinirii obiectivelor a fost redus la minim.

Proiectul pentru restaurarea pieţei Mátyás, care urmărea să confere pieţei o funcţie de consolidare a comunităţii, este un exemplu de implementare a acestei idei. Planurile au fost discutate în întruniri cu locuitorii desfăşurate pe teren, s-au efectuat studii în timpul etapei de proiectare, iar elevii de la o şcoală din zonă au creat „movile de odihnă” pentru piaţă. Următoarele etape au inclus reorganizarea traficului, construirea unei toalete publice, crearea unei zone pietonale şi deschiderea unui centru comunitar în clădirea unei foste fabrici de mănuşi cu vedere spre piaţă.

Programul este primul experiment al Ungariei în vederea reabilitării unui district cu implicarea directă a locuitorilor şi integrarea aspectelor de ordin social, cultural şi tehnic.

AflAţI mAI mUltE: http://www.rev8.hu/

Panorama vizitează proiecte din Portugalia, Ungaria, Franţa, Germania, Polonia şi un pro-iect comun franco-belgian, pentru a vedea în acţiune diferite forme de dezvoltare integrată.

PRoIECtUl PRIvInD CARtIERUl mAgDolnA – fInAnţARE

Bugetul total al proiectului: 8 180 047 € Contribuţia FEDR: 7 218 733 €

ClUStERE CREAtIvE – fInAnţARE

Bugetul total al proiectului: 709 337 € Contribuţia FEDR: 532 380 €

11panorama 34panorama 34

Île-de-France: construirea unui viitor mai ecologic

Sectorul construcţiilor ecologice a debutat ca soluţie concepută special pentru

regiunea Seine-Aval. Prin impulsionarea acestei industrii cu rol germinal, se tratează un set de aspecte interconectate care afectează regiunea.

Situată în amonte pe râul Sena, la nord-vest de Paris, regiunea Seine-Aval a suferit de pe urma dezindustrializării, rezultând pierderi de locuri de muncă, precum şi o necorelare între locurile de muncă existente şi abilităţile forţei de muncă. Acest fapt a dus, la rândul său, la creşterea numărului navetiştilor.

S-a constatat că sectorul construcţiilor ecologice corespunde cerinţelor şi atuurilor regiunii: se creează condiţii favorabile prin planurile de construire a 2 500 de locuinţe noi pe an începând din 2010, precum şi noi linii directoare privind eficienţa energetică a clădirilor. Printre atuurile suplimentare se numără forţa de muncă numeroasă disponibilă, numărul mare de companii de construcţii existente şi proximitatea râului. Ca beneficiu secundar, imaginea profesioniştilor din sectorul construcţiilor are de câştigat ca urmare a asocierii cu tehnologiile noi.

Prin punerea la dispoziţie a fondurilor în cadrul proiectului In’ Europe pentru dezvoltarea urbană integrată, a fost implementată o ofertă globală care include facilităţi de formare profesională, consultanţă pentru întreprinzători şi măsuri de stimulare a cererii. „Agenţia pentru construcţii ecologice” (Green Building Agency) şi-a deschis porţile în 2009. Ea găzduieşte institutul de formare profesională pentru construcţii ecologice (IFECO), primul de acest tip din regiune.

S-au depus, de asemenea, eforturi pentru a stimula cererea în sectorul construcţiilor ecologice. Acestea variază de la campanii de sensibilizare până la măsuri de reglementare prin care se încurajează utilizarea lemnului ca material de construcţie.

„Institutul creează un efect de pârghie,” explică Jean-Marie Ripart, directorul responsabil cu dezvoltarea economică şi ocuparea forţei de muncă di cadrul Communauté d'Agglomération Deux Rives de Seine care implementează proiectul. „Comunitatea pregăteşte populaţia pentru piaţa muncii din viitorul apropiat.”

AflAţI mAI mUltE:http://www.europeidf.fr

Capital de inovare:

canalizarea cercetării dinspre

laborator spre piaţăfondul de Investiţii de Capital (Capital Investment fund) administrat de Agenţia de Dezvoltare Regională małopolska (mARR) din Polonia creează legătura dintre cercetătorii locali şi întreprinzători.

Datorită mai multor instituţii de învăţământ superior, de afaceri şi ştiinţe, sectorul de cercetare şi dezvoltare este unul dintre atuurile cheie ale regiunii, după cum rezultă şi din indicatori, precum numărul de brevete înregistrate. Fondul a fost înfiinţat pentru a valorifica acest potenţial şi a exploata beneficiile ideilor noi. Procesul implică transferul noilor tehnologii dinspre unităţile de cercetare spre piaţă.

Există o listă lungă de sectoare care beneficiază de asistenţa financiară: sunt eligibile pentru finanţare proiecte din domeniile TIC, energie regenerabilă, protecţia mediului, tehnologii de sănătate, inginerie medicală şi farmacie.

Regiunea beneficiază nu numai în termeni economici; societatea informaţională, problemele de mediu şi de sănătate sunt tratate concomitent cu crearea unei pieţe de desfacere pentru facilităţile de cercetare şi de învăţământ. Integrând preocupări diferite, se obţine o îmbunătăţire generală a condiţiilor de trai.

„Prin intermediul fondului, pregătim terenul pentru dezvoltarea regională a cunoştinţelor şi a inovaţiilor”, spune Anna Wełmińska, specialist în pre-incubare în cadrul MARR.

Finanţarea este pusă la dispoziţie în două etape: etapa de pre-incubare include selecţia proiectelor, auditurile tehnologice şi alegerea unui investitor privat. Ea este urmată de etapa infuziei de capital.

Valoarea maximă a acţiunilor este stabilită la 200 000 €. Până acum, 40 de persoane au beneficiat de fond, printre acestea numărându-se oameni de ştiinţă, cercetători şi întreprinzători.

AflAţI mAI mUltE:http://www.marr.pl/

PRoIECtUl In’ EURoPE DIn SEInE-AvAl – RESURSE DE fInAnţARE (2007–2013)

fonduri regionale: FEDR: 12 milioane € FSE: 4 milioane €Alte surse: FEADR: 1,07 milioane €

fonDUl DE InvEStIţII DE CAPItAl – fInAnţARE (2009–2013)

Bugetul total: 6 943 911 €Contribuţia FEDR: 85%

12 panorama 34

Un loc al confluenţei culturale: eurometropola Lille-Kortrijk-TournaiPrincipala idee de la baza creării eurometropolei a fost aceea de a le face viaţa mai uşoară locui-torilor din triunghiul format de oraşele lille, Kortrijk şi tournai.

Gruparea Europeană de Cooperare Teritorială (GECT), înfiinţată în 2008, cuprinde conurbaţia formată din Lille (nordul Franţei) şi oraşele belgiene Kortrijk (Flandra) şi Tournai (Valonia). Această aglomeraţie urbană prezintă o secţionare complexă: ea acoperă trei regiuni situate în două ţări în care se vorbesc două limbi diferite (franceza şi neerlandeza).

Integrarea diferitelor aspecte de dezvoltare teritorială s-a dovedit a fi o modalitate reuşită de a înlătura barierele din zonă. „Este vorba aici despre o regiune de graniţă cu o tradiţie îndelungată în ceea ce priveşte schimburile transfrontaliere la diferite niveluri”, explică Céline Deléglise, manager de comunicare al eurometropolei. „Mai avem însă bariere de depăşit. Ambiţia noastră: să facem să se întâlnească aceste culturi diferite. [...] Scopul activităţii noastre este de a promova schimburile economice, sociale, precum şi culturale.”

Structura implementată pentru atingerea acestui obiectiv implică reprezentanţi politici, societatea civilă şi experţi din diferite regiuni. Au fost înfiinţate şase grupuri de lucru tematice pentru dezvoltarea eurometropolei. Acestea au în atenţie dezvoltarea economică, mobilitatea, strategia teritorială, serviciile către populaţie, turismul şi cultura.

Beneficiile activităţii desfăşurate încep deja să se facă simţite în viaţa oamenilor. Cei care fac naveta economisesc acum timp şi bani datorită preţului mai mic al biletelor de tren dintre Lille şi Kortrijk şi înfiinţării unei linii directe între Kortrijk şi Tournai. Creşterea mobilităţii impulsionează semnificativ piaţa transfrontalieră a muncii. Aceasta constituie şi obiectivul unui târg transfrontalier al locurilor de muncă, prilej de întâlnire pentru angajatorii şi persoanele în căutare de locuri de muncă din trei regiuni. Târgul din 2010 se va desfăşura în Kortrijk în data de 28 octombrie.

Vizitarea atracţiilor turistice situate de cealaltă parte a graniţelor regionale, naţionale sau lingvistice este facilitată prin publicarea unei hărţi turistice transfrontaliere. Există planuri de publicare a unei agende culturale comune.

Aspectele de ordin social sunt şi ele urmărite îndeaproape de către decidenţii eurometropolei. Printre obiectivele acţiunii acestora se numără centrele pentru bătrâni: „Trebuie să înlăturăm barierele pentru a corela oferta cu cererea”, afirmă Deléglise. Acest lucru implică nu numai aspectele de ordin administrativ ale înscrierilor în regim transfrontalier, ci şi competenţele lingvistice de care dispune personalul medical.

Dificultăţile de ordin lingvistic sunt o preocupare generală, preconizându-se acţiuni specifice pentru depăşirea acestora. Proiectul Transfrontalia, eligibil pentru finanţare regională în cadrul programului INTERREG IV al UE, va încuraja învăţarea şi folosirea ambelor limbi în cele trei regiuni.

Triunghiul Lille-Kortrijk-Tournai este cea mai mare aglomerare transfrontalieră a Europei, această zonă diversă având o populaţie de două milioane de locuitori şi o suprafaţă de 3 550 km2. În proiect sunt implicate 145 de municipalităţi şi 14 autorităţi publice de la nivel naţional, regional şi local.

AflAţI mAI mUltE:http://www.lillemetropole.fr/

CE EStE gECt?

Gruparea Europeană de Cooperare Teritorială (GECT) este un instrument juridic european cu aplicabilitate directă în toate statele membre ale UE începând din 1 august 2007. Conceput pentru a spori cooperarea transfrontalieră, transnaţională şi interregională, acest instrument permite autorităţilor regionale şi locale să înfiinţeze structuri de cooperare cu personalitate juridică. Eurometropola Lille-Kortrijk-Tournai este prima de acest fel.

prin europa

13panorama 34

Dezvoltarea urbană integrată în Leipzig: începutul unei poveşti de succesoraşul est-german leipzig a trecut printr-o trans-formare impresionantă în ultimele decenii. Rata şomajului a scăzut, iar calitatea generală a vieţii a crescut, această tendinţă fiind reflectată de o parte tot mai mare a populaţiei. Implementarea Cartei de la leipzig pentru dezvoltarea urbană integrată constituie fundalul pe care s-a produs acest proces.

Carta a fost adoptată în 2007 în cadrul întrunirii ministeriale informale de la Leipzig, sub forma unui cadru pentru dez-voltarea durabilă a oraşelor din Europa. Procesul de urmărire a demarat în 2008, odată cu dezvoltarea unui „cadru de referinţă pentru oraşul durabil”. A fost creat LC-FACIL, un grup de lucru URBACT constând din şase oraşe, pentru a oferi un „teren de testare local” al acestei activităţi la nivel european.

Ca partener principal în cadrul iniţiativei, ora-şul Leipzig poate aduce o contribuţie sub-stanţială: pe baza experienţei dobândite în ultimul deceniu prin regenerarea districtelor defavorizate pe linii integrate, oraşul a dez-voltat în 2009 "Conceptul pan-urban de dezvoltare urbană integrată”. Numeroasele concepte specifice incluse în acest cadru oferă o idee privind complexitatea acestui tip de strategie de dezvoltare – printre ele se numără locuinţele, piaţa muncii, spaţiile verzi, învăţământul, cultura şi traficul, ca să amintim doar câteva. S-au obţinut îmbunătăţiri semni-ficative prin definirea unor obiective interdisci-plinare şi a unor priorităţi spaţiale.

În prezent, oraşul atrage numeroşi adulţi tineri datorită îmbunătăţirii condiţiilor de trai şi dinamizării pieţei locurilor de muncă. Procesul integrat trebuie însă dus şi mai departe: continuitatea dintre strategie şi acţiune trebuie asigurată zi de zi. Mecanismele de evaluare şi un sistem de monitorizare asigură caracterul durabil pe termen mediu şi lung.

AflAţI mAI mUltE: http://urbact.eu/en/projects/disadvantaged-neighbourhoods/lcfacil/

panorama 34 13

lC-fACIl – DEzvoltAREA fInAnţăRII şI fAzA DE ImPlEmEntARE (2009–2011)

Bugetul total al proiectului: 299 240 € Contribuţia FEDR: 228 727 € Cofinanţarea publică din alte surse:70 513 €

Centrul oraşului Leipzig

14 panorama 34

BaVaria În detaliu

BAvARIA: ACţIUnILE InTEGRATE AjUTă REGIUnILE MAI SLABE DIn PUnCT DE vEDERE STRUCTURAL Să ÎşI ATInGă ÎnTREGUL POTEnţIAL

BAvARIA EStE CEl mAI mARE lAnD Al gERmAnIEI. CA REgIUnE, oCUPă loCUl Al DoIlEA DIn PUnCtUl DE vEDERE Al PoPUlAţIEI, IAR PIB-Ul DEPăşEştE CU mUlt mEDIA DIn UE.„Particularitatea finanţării regionale în Bavaria constă în concentrarea acesteia asupra districtelor mai slab dezvoltate, predominant rurale, din estul Bavariei: Oberfranken, Oberpfalz şi Niederbayern primesc 60 % din finanţarea FEDR,” explică Martin Zeil, ministrul bavarez al economiei.

În aceste districte, măsurile integrate sunt de importanţă vitală pentru reducerea fragilităţilor structurale. Se acordă o importanţă deosebită legăturilor dintre oraşe şi zonele rurale adiacente, pentru a crea un efect de domino în afara centrelor urbane. Interacţiunea factorilor precum resursele naturale şi umane, modele industriale, inovaţia, dezvoltarea urbană şi infrastructura este influenţată astfel încât toţi actorii din regiune să se bucure de beneficii.

Zona Münchenului, mai puternică din punct de vedere structural, nefiind vizată de aceste măsuri, primeşte finanţare pentru acţiuni integrate prin iniţiative de cooperare internaţională.

Exemplele de mai jos prezintă modul în care se pune în practică abordarea integrată în întreaga regiune.

15panorama 34

PRoIECtUl DE EnERgIE oRgAnICă BAyREUth IntEgREAză PREoCUPăRIlE AgRo-ECologICE şI EnERgEtICE.Bayreuth a fost aleasă drept una dintre cele 25 de regiuni model ale ţării în ce priveşte energia organică, în care se implementează concepte inovatoare pentru a obţine o utilizare sporită a energiei organice.De ce Bayreuth? „Regiunea constând în proporţie de 90 % din teren agricol şi păduri, Bayeruth oferă condiţii optime pentru utilizarea energiei organice”, afirmă managerul regional Alexander Popp. „Jumătate din necesarul energetic al locuinţelor private ar putea fi acoperit folosind energie organică, acest lucru ducând totodată la crearea de locuri de muncă şi generând beneficii în valoare totală de cel puţin 50 de milioane de euro.”Prin integrarea preocupărilor de mediu, a producţiei agricole şi a necesarului energetic, energia organică oferă o şansă unică de a face din relaţia dintre oraşul Bayreuth şi zonele rurale înconjurătoare una cu beneficii reciproce – energia organică generată la nivel regional se poate transfera uşor în oraş.Cum încearcă regiunea să atingă această sporire semnificativă? Printre proiecte se numără cercetarea în domeniul culturilor bioenergetice, dezvoltarea de materiale didactice, măsuri pentru sporirea eficienţei energetice a plan-telor bioenergetice şi chiar arta plastică: proiectul „energie în artă”, prezentat la OPEN DAYS 2009, este conceput astfel încât să implice publicul general.

münChEn şI zonElE RURAlE DIn jURUl SăU – DInColo DE oRAşCapitala Bavariei este centrul economic al regiunii, iar populaţia sa a crescut constant în ultimele decenii. Printr-o abordare integrată, această creştere ar trebui să devină una durabilă.München face parte din CityRegion.Net, o reţea care îşi ajută partenerii să îmbunătăţească cooperarea regională şi să contracareze în special extinderea urbană necontrolată. Sunt în curs de implementare în München diferite măsuri menite a îmbunătăţi cooperarea dintre oraş şi zonele rurale.Ca o primă etapă, s-a elaborat un rezumat al bune-lor practici din domeniul activităţilor PR, cu scopul de a stimula implementarea activităţilor regionale comune şi de a crea o identitate regională.A fost creat un grup operativ local format din actori cheie: Regiunea Metropolitană München; municipa-lităţi din regiune; compania regională de transport în comun, MVV; universităţi; autorităţi de planificare regională; şi ministrul de stat bavarez al economiei, infrastructurii, transporturilor şi tehnologiei.Acesta identifică zonele problematice şi emite posi-bile soluţii. Printre zonele în care s-a dovedit eficace această colaborare strânsă se numără planificarea şi întreţinerea spaţiilor recreative ale regiunii, precum lacurile publice, pistele pentru biciclete şi unele aspecte legate de transport, cum este prevenirea ambuteiajelor.

„PAtRImonIUl CA oPoRtUnItAtE” PEntRU SCEnA IStoRICă A REgEnSBURgUlUIConservarea oraşului vechi depinde în mare măsură de atingerea unui echilibru între toate funcţiile diferite ale acestuia. Inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, centrul oraşului Regensburg are o arhitectură unică: clădirile vechi păstrează vestigiile istoriei oraşului, un centru comercial al Europei Centrale încă din Evul Mediu clasic.În prezent, oraşul vechi are de îndeplinit o mulţime de funcţii: comerţul cu amănuntul, spaţiile de locuit şi facilităţile de agrement trebuie să se adapteze cerinţelor de mobilitate şi turism.Tocmai acesta este şi obiectivul proiectului „Patrimoniul ca oportunitate” (Heritage as Opportunity, HerO). Principiul de bază al acestuia este că peisajele urbane istorice trebuie considerate nişte organisme vii care pot supravieţui numai dacă toate funcţiile lor sunt avute în vedere într-o manieră integrată.În Regensburg se desfăşoară activităţi pentru a asi-gura satisfacerea cererii de infrastructuri noi şi trans-porturi îmbunătăţite fără distrugerea structurilor istorice. Scopul: menţinerea caracterului atractiv al acestora pentru locuitori şi turişti, concomitent cu redarea profitabilităţii comercianţilor locali. Se adună de câtva timp bune practici privind aborda-rea acestei probleme, cum ar fi „Conceptul de comerţ cu amănuntul 2020”, lansat pentru a ajuta comercianţii din oraşul vechi să reziste în concuren-ţa cu centrele comerciale.Oraşul urmăreşte dezvoltarea unui plan de manage-ment integrat al moştenirii culturale.

16 panorama 34

BaZĂ coMunĂ

Concentrându-se asupra elaborării integrate a politicilor şi asupra contribuţiei din partea politicii regionale, Common ground analizează rolul unei abordări integrate în ce priveşte politica maritimă, schimbările climatice şi inovarea.

Inovaţia – crearea unei viziuni de afaceri în cadrul regiunilorInovaţia are un rol cheie în încercarea afacerilor europene de a atinge şi a-şi păstra un caracter competitiv. În această privinţă persistă încă diferenţe semnificative între regiuni. De aceea, o proporţie de aproape 25 % din finanţarea politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013 a fost repartizată în domeniul inovării şi al cercetării şi dezvoltării.

Nu este însă suficient să oferi bani: se impun soluţii eficiente şi adaptate pentru a asigura obţinerea de profituri pe baza inovaţiei. Acest lucru este cu atât mai adevărat în perioadele de criză, când companiile tind să reconsidere suma cheltuită pentru inovare în cazul în care nu se observă rezultate imediate.

Cum se poate sprijini inovaţia în modul cel mai eficace? Luarea în calcul a specificităţii unei anumite regiuni este unul dintre aspecte; celălalt este consolidarea şi utilizarea expertizei. De aceea, departamentele de inovare din cadrul DG Întreprinderi şi Industrie şi al DG Politica Regională colaborează strâns pentru ca regiunile să poată beneficia de pe urma inovaţiei.

În vederea construirii unei baze de cunoştinţe sunt în curs de dezvoltare instrumente suplimentare: noul „Monitor al inovării regionale” (Regional Innovation Monitor), un instrument care analizează politicile şi strategiile de inovare regională, va fi adăugat la iniţiativele existente precum „Tabel de punctaj pentru inova la nivel european” (European Innovation Scoreboard) şi „Graficul de tendinţe privind politica de inovare” (Inno-Policy TrendChart).European Cluster Observatory oferă o analiză cantitativă a grupurilor de afaceri şi o cartografierea grupurilor de organizaţii din Europa. Grupurile sunt printre factorii determinanţi ai inovaţiei în cadrul regiunilor. Eforturile comisiei de a le transforma într-un focar de excelenţă sunt sprijinite prin finanţarea regională a proiectelor care implică formarea şi dezvoltarea de grupuri.

Sporirea calităţii managementului grupurilor este abordată de European Cluster Excellence Initiative prin noi instrumente şi modele de formare profesională puse la dispoziţia regiunilor şi a grupurilor de organizaţii.

Schimbul de bune practici între regiuni este încurajat prin iniţiative precum reţeaua „Regiuni Inovatoare în Europa” (IRE), acum independentă, lansată în cadrul politicii de inovare a Comisiei. Mai sunt implementate multe alte iniţiative de lucru în reţea care implică atât aspecte ale politicii regionale, cât şi ale politicii de inovare. Reţeaua RAPIDE, unul dintre proiectele cu derulare rapidă din cadrul iniţiativei „Regiuni pentru Schimbare Economică” (Regions for Economic Change), urmăreşte să ofere sectorului public instrumente mai bune pentru aducerea inovaţiei pe piaţă.

În timp ce politica de inovare contribuie la dezvoltarea de concepte noi, politica regională oferă cea mai mare parte a finanţării pentru ca aceste proiecte să devină realitate în întreaga Europă. Inovaţiile din domeniul serviciilor şi industriile creative sunt două exemple de astfel de noi zone importante.

AflAţI mAI mUltE: http://ec.europa.eu/enterprise/policies/innovation/index_en.htm

InTEGRAREA În ACţIUnE

17panorama 34

Luăm în calcul modul în care natura bazată pe delimitare teritorială a politicii regionale se pretează direct elaborării integrate a politicilor. Următoarele trei zone au fost selectate ca exemple ale modului în care politica regională se alătură altor zone prioritare de acţiune din UE, constituind un complement al strategiilor tematice prin acţiuni cu ţintă precisă în teren.

Politica maritimă – dimensiunea maritimă a unei abordări bazate pe delimitare teritorialăSpre deosebire de politica de inovare şi obiectivele sale orizontale, politica maritimă a UE se bazează pe o abordare integrată. Noua politică integrată a fost lansată în 2006 cu un accent regional, pentru a trata în modul cel mai eficient particularităţile acestor regiuni.

Având 22 de ţări membre costiere şi o lungime totală a zonei de coastă de şapte ori mai mare decât a Statelor Unite, regiunile maritime constituie o parte însemnată a teritoriului UE. În prezent, ele reprezintă aproape jumătate din populaţia şi din PIB-ul Uniunii. Ca atare, lista activităţilor economice şi recreative cu specific maritim este una lungă: extinzându-se dincolo de domeniul pescăriilor, al transporturilor maritime şi al şantierelor navale, această listă cuprinde, printre altele, producerea de energie, cercetarea, turismul şi acvacultura.

„Coeziunea teritorială are atât o dimensiune terestră, cât şi una maritimă”, conchide Eddy Hartog, şeful unităţii responsabile cu Atlanticul, Regiunile cele mai îndepărtate şi Zona Arctică în cadrul Direcţiei Generale Pescuit şi Probleme Maritime. El explică modul în care cele două politici se completează reciproc în mod natural: diferitele obiective stabilite pentru politica maritimă sunt promovate prin investiţii cu ţintă specifică în regiunile costiere, realizate cu ajutorul fondurilor structurale.

Obiectivele stabilite în „Cartea Albastră” pentru o politică maritimă integrată, prezentate de către Comisie în 2007, acoperă de la exploatarea durabilă a mărilor prin îmbunătăţirea bazei de cunoştinţe până la sporirea calităţii vieţii în regiunile costiere şi poziţia de lider internaţional şi vizibilitatea UE în ce priveşte aspectele de ordin maritim.

Liniile costiere traversând numeroase graniţe naţionale, majoritatea investiţiilor regionale care au legătură cu politica maritimă necesită finanţare transfrontalieră şi transnaţională, precum cea oferită prin programele INTERREG, care tratează aspecte precum poluarea maritimă şi dezvoltarea cooperării maritime.

Se oferă, de asemenea, şi finanţare regională pentru cercetarea maritimă, formare profesională pentru angajaţii din domeniul maritim şi protejarea patrimoniului natural şi cultural.

Strategia UE pentru Regiunea Mării Baltice este doar un exemplu de efort comun de politică maritimă şi regională pentru realizarea acţiunii integrate care să aducă beneficii întregii macroregiuni în ce priveşte prosperitatea, mediul, accesibilitatea şi securitatea.

AflAţI mAI mUltE: http://ec.europa.eu/maritimeaffairs/

Schimbările climatice – acţiuni locale împotriva încălzirii globaleÎn prezent, nu se poate întreprinde nicio iniţiativă de dezvoltare regională fără a o verifica prin prisma cerinţelor de durabilitate climatică. Noua Direcţie Generală Combaterea Schimbărilor Climatice, creată în cadrul Comisiei în luna februarie a acestui an, a fost înfiinţată pentru a accelera lupta împotriva încălzirii globale şi a asigura atingerea ambiţiosului obiectiv de reducere cu 20 % a emisiilor de dioxid de carbon până în anul 2020. Acest pas spre sporirea durabilităţii este însoţit de alocarea celei mai mari cote de finanţare regională de până acum pentru proiectele care protejează mediul.

Numeroase dificultăţi ce ţin de combaterea schimbărilor climatice pot fi tratate doar la nivel local. De exemplu, preocupările privind climatul trebuie luate în calcul atunci când se investesc fonduri regionale în infrastructuri de amploare precum reţelele de transport rutier şi public. De asemenea, reducerea efectelor schimbărilor climatice va adopta diferite forme, în funcţie de situaţia specifică a fiecărei regiuni: rezultatul poate lua forma unei finanţări a cercetării în domeniul tehnologiilor ecologice, a unor investiţii pentru prevenirea inundaţiilor şi a deşertificării sau a unor stimulente acordate companiilor pentru reducerea poluării.

Deşi măsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ne aduc tuturor beneficii, investiţiile în economia de tip ecologic au şi beneficii locale pentru regiuni, prin crearea de locuri de muncă şi sporirea competitivităţii companiilor locale.

Prin natura diversă a acestor investiţii, acţiunile de la nivel regional contribuie la obiectivul asumat de DG Combaterea Schimbărilor Climatice: „adaptarea la problemele climatice” a întregii game a politicilor UE, de la agricultură şi dezvoltare rurală până la sănătate, apă, industrie şi cercetare.

AflAţI mAI mUltE: http://ec.europa.eu/climateaction/index_en.htm

18 panorama 34

Dezvoltarea urbană integrată – în centrul politicii europene de coeziune, reprezentând un ideal sprijinit prin toate programele acesteia. oraşele şi regiunile din întreaga Uniune folosesc elaborarea integrată a politicilor pentru a sprijini dezvoltarea urbană durabilă, inclusivă şi inovatoare. Acest „Acquis urban” comun este vital pentru succesul politicii curente şi este pe cale să devină unul dintre obiectivele cheie ale politicii de după 2013.

De ce sunt importante oraşeleOraşele sunt factorul determinant al dezvoltării regionale şi cheia creşterii competitivităţii UE la nivel mondial. Oraşele trebuie să atragă atât locuitori, cât şi companii, iar autorităţile trebuie să găsească formula pentru a menţine atractivitatea mediului urban ca spaţiu de locuit şi de muncă. Este necesară găsirea unor soluţii pentru problemele cu care se confruntă oraşele, astfel încât ele să poată valorifica din plin oportunităţile care apar.

Dezvoltarea urbană trebuie sprijinită la toate nivelurile şi, cu toate că UE nu se implică în mod direct în politicile urbane implementate de ţările membre, se ştie că politicile sale, în special cele legate de coeziune, au un impact direct. Acest fapt trebuie luat în calcul.

Retrospectivă: Sprijinul politicii regionale pentru dezvoltarea urbană integratăÎn ultimele două decenii s-au înmulţit iniţiativele UE prin care se urmăreşte sprijinirea dezvoltării urbane. Acestea au debutat cu Proiectele Pilot Urbane (Urban Pilot Projects) (1989-1999), care s-au concentrat asupra dezvoltării economice, a acţiunilor ecologice corelate cu obiective economice, a revitalizării centrelor istorice şi a exploatării atuurilor tehnologice ale oraşelor. Au fost sprijinite, în două faze, 59 de proiecte în 14 state membre.

Iniţiativa Comunitară URBAN (1994-2006) a pornit de la experienţa dobândită în urma proiectelor pilot în 200 de oraşe din întreaga Europă. În cele două perioade de programare, URBAN a oferit din partea Comunităţii sprijin în valoare de 1,6 miliarde de euro. Prin acţiunea de integrare URBAN (2007-2013), principala moştenire a Iniţiativei Comunitare URBAN a fost inclusă în Programele Operaţionale (PO) naţionale şi regionale, în cadrul obiectivelor Convergenţă şi Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă.

DEzvOLTAREA URBAnă şI POLITICA InTEGRATă

General

Care sunt obiectivele?

Toate aceste activităţi la nivel european au în vedere următoarele

obiective politice principale:

• Consolidarea prosperităţii economice şi ocuparea forţei de muncă în oraşe;

• Promovarea egalităţii, a incluziunii sociale şi a regenerării în zonele urbane;

• Protejarea şi sporirea calităţii mediului urban în vederea realizării durabilităţii locale şi globale;

• Contribuţia la buna guvernare şi capacitarea locală.

Această etapă importantă a permis integrarea a diferite politici sectoriale şi tematice în oraşe din întreaga Europă. Pentru prima dată, toate oraşele europene au devenit potenţiali beneficiari ai Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR).

Programul pentru reţeaua de dezvoltare urbană URBACT (2002-2013) a oferit sprijin suplimentar schimbului de expertiză şi de experienţă între oraşe şi experţii urbani din întreaga Europă.

Din 2003, Auditul urban oferă o bază de analiză solidă pentru evaluarea stării oraşelor europene, având în prezent date comparative pentru 321 de oraşe din întreaga UE. În 2010, la acestea s-a adăugat publicarea Atlasului urban, care oferă hărţi digitale detaliate pentru peste 300 de zone de audit urban pe bază de imagini din satelit.

19panorama 34

Dar funcţionează toate acestea?„Carta de la Leipzig privind Oraşele Europene Durabile” (2007) recomanda utilizarea la scară mai largă a abordărilor de politică de dezvoltare urbană integrate şi acordarea unei atenţii speciale vecinătăţilor defavorizate. Acţiunea de integrare URBAN, ca mod de atingere a acestor obiective, are un impact pozitiv.

Ţinând cont că această schimbare de practici s-a produs tocmai în perioada celei mai importante extinderi a UE şi că numeroase ţări făceau atunci cunoştinţă cu iniţiativele de acest tip, realizarea este una semnificativă. Jumătate din PO-uri au o dimensiune urbană puternică, iar din FEDR se alocă aproximativ 10 miliarde de euro pentru investiţii urbane.

Integrarea are însă şi limitele sale. În anii ce vor urma, va fi important să utilizăm întregul potenţial al programelor politicii de coeziune şi să avem în vedere principalele opţiuni pentru continuarea îmbunătăţirii:

• Entităţile interesate din mediul urban ar trebui implicate mai mult în conceperea şi dezvoltarea de programe, iar autorităţile trebuie să depună eforturi mai mari pentru a atrage aceste entităţi în acţiuni;

• Deşi o abordare integrată este una solicitantă, ea are adesea rezultate mai bune în situaţii complexe. Acest fapt trebuie luat în calcul;

• În centrul interesului trebuie să se afle îmbunătăţirea oraşelor. Acest lucru presupune adesea acţiuni inovatoare, nu conservatoare. Există numeroase oportunităţi, pentru că Iniţiativa Comunitară Urbană oferă numeroase exemple de inovare;

• Schimbul de cunoştinţe este un factor cheie al succesului. Acesta se poate realiza prin promovarea creării de reţele între oraşe mai mult şi mai puţin experimentate.

Integrarea, o nouă dinamicăÎncă mai avem de lucrat pentru a ne asigura că politicile de dezvoltare urbană funcţionează în scopul integrării unei varietăţi de obiective şi direcţii şi că nu se concentrează doar asupra unui sector.

O iniţiativă promiţătoare în acest sens a fost lansată în 2008 la Marsilia, unde statele membre au convenit stabilirea unui Cadru european comun de referinţă pentru oraşe durabile, în vederea promovării implementării Cartei de la Leipzig la nivel local. Acest cadru este în curs de dezvoltare în prezent, bucurându-se de o bază de participare largă, care cuprinde oraşe, statele membre, Comisia Europeană şi experţi în domeniul urbanismului. În regim de voluntariat, cadrul va constitui un instrument practic prin care oraşele vor putea aplica o abordare integrată atunci când dezvoltă strategii şi proiecte şi vor putea echilibra diferite cerinţe şi interese.

În viitor va fi necesar un angajament politic puternic la toate nivelurile pentru a duce şi mai departe implementarea „Acquis-ului urban” ca parte integrantă a coeziunii teritoriale. Într-adevăr, oraşele au o importanţă vitală pentru o Europă sănătoasă şi bogată. Ele reprezintă locuri în care se găsesc numeroase provocări prezente şi viitoare – şi sunt locaţii cheie pentru a spori robusteţea, caracterul ecologic şi incluziunea socială în economiile Europei. De aceea, întărirea politicilor urbane în întreaga Uniune Europeană este una dintre priorităţile politice ale Comisiei.

20 panorama 34

odată cu stabilirea unei noi Comisii, obiectivele politicii sunt în curs de relansare. De asemenea, se înregistrează progrese şi la strategiile pentru următoarea perioadă de programare, după 2013. De aceea, februarie a fost momentul perfect pentru găzduirea unei conferinţe privind modalităţile optime de a valorifica sprijinul comunitar existent pentru dezvoltarea urbană. Panorama vă prezintă cele discutate.

Politica de coeziune oferă beneficii oraşelor Oraşe: 70% din locuitorii UE sunt orăşeni, cu toate acestea nu există nici o politică UE specifică pentru dezvoltarea urbană.

Pentru a cerceta implicaţiile politicii europene de coeziune asupra oraşelor noastre, aproximativ 120 de persoane dintr-o gamă largă de organizaţii s-au adunat pentru a asculta prezentări şi a-şi comunica propriile idei în cadrul seminarului „20 de ani de sprijin comunitar ca fundament al dezvoltării urbane”, desfăşurat în 4 februarie la Bruxelles.

Ziua a fost împărţită în trei sesiuni în care s-a analizat contribuţia UE la dezvoltarea urbană, formulându-se reflecţii asupra viitorului şi încheind întrunirea cu un grup politic de nivel înalt pentru a sărbători 20 de ani de sprijin acordat dezvoltării urbane.

Contribuţia de până în prezentDe la conceperea sa în 1989, politica de coeziune a UE s-a ocupat de aspecte privind discrepanţele dintre interiorul oraşelor şi cartierele dezavantajate. Principalul motiv a fost acela că dife-renţele de bogăţie şi dezvoltare din cadrul aceluiaşi oraş sunt uneori mai mari decât diferenţele dintre zonele cele mai dez-

voltate şi cele mai puţin dezvoltate din Europa. Aceste inegali-

tăţi formau obstacole în calea dezvoltării, iar

încercarea de a le reduce a repre-

zentat inaugura-rea primei acţiuni la nive-lul întregii C o m u n i t ă ţ i .

Prezentatori i din cadrul primei

sesiuni au luat în calcul contribuţia

programelor URBAN la dezvoltare.

Repere – pe drumul cel bun!În ciuda bugetului redus (0,4% din bugetul politicii de coeziune pentru 2000–2006), Iniţiativa comunitară URBAN s-a bucurat de o uriaşă popularitate şi a fost foarte apreciată în întreaga UE. Cele 180 de programe concepute individual au ajutat la testarea de noi abordări în dezvoltarea urbană şi au contribuit în mod semnificativ la inovarea politicii de coeziune.

În perioada de programare 2007–2013, dimensiunea de dezvoltare urbană a fost extinsă. Abordarea nu mai este una experimentală, ci a fost integrată în programele politicii de coeziune. Deşi este încă prea devreme pentru a putea formula concluzii concrete, este evident că sporirea finanţării de la 0,4%

la 3% din suma totală alocată a contribuit la impulsionarea dezvoltării urbane.

S-au înregistrat însă şi unele neajunsuri, în special dispariţia

caracterului inovator al dimensiunii urbane odată cu punerea în practică a integrării.

Ce ne pregăteşte

viitorul?Ne aşteaptă dificultăţi, în

principal legate de polarizarea economică şi socială. Schimbările

demografice constituie provocări enorme, în special dacă ne gândim că în

unele zone deja aglomerate şi congestionate se produce un influx de persoane, în timp ce alte zone se confruntă cu un declin economic şi cu creşterea mediei de vârstă a populaţiei, din cauza plecării tinerilor şi a muncitorilor calificaţi. Oraşele oferă contextul perfect pentru abordările experimentale „de bază” cu rol de incubatoare pentru soluţii inovatoare.„

Oraşele trebuie să fie parteneri deplini în

pregătirea perioadei 2014–2020, iar noi solicităm statelor membre să

sprijine crearea unei dimensiuni urbane puternice în următorul set de reglementări ale politicii

de coeziune. „ Rudolf nIESSlERDirector pentru coordonarea politicilor,

Direcţia Generală Politica Regională, Comisia Europeană

„ Abordarea integrată

s-a bucurat de un înalt consens şi este larg adoptată în programele urbane din toate regiunile Spaniei.

Ea se desfăşoară în armonie cu programarea politicii

de coeziune. „Beatriz CoRREDoR SIERRA

Ministrul spaniol al locuinţelor

„ Sunt implicate toate

nivelurile – dar avem nevoie de administraţii locale de calitate, trebuie

să investim în personal. În viitor, va trebui să mobilizăm toate nivelurile

administrative. „Danuta hüBnER

membru al Parlamentului European, preşedinte al Comitetului REGI din cadrul

Parlamentului European, fost comisar pentru politica regională

SPRIjIn COMUnITAR PEnTRU DEzvOLTAREA URBAnă

21panorama 34

Regiunile cele mai îndepărtate reprezintă caracteristici unice ale Uniunii Europene (UE) prin izolarea lor şi condiţiile ce decurg de aici, influenţând modul în care ele se dezvoltă şi funcţionează. Acest statut special este recunoscut în documentele oficiale şi a determinat UE să implementeze o strategie cuprinzătoare şi integrată, special adaptată situaţiei lor.

Îndepărtate geografic şi confruntându-se cu propriile contexte economice particulare, cele nouă regiuni îndepărtate ale UE – Insulele Canare, Azore, Madeira, Martinica, Guadelupa, Guyana Franceză şi Réunion, precum şi Saint Martin şi Saint Barthélemy – sunt participanţi separaţi, dar cu drepturi depline la politicile Uniunii.

Caracteristica lor de a fi cele mai îndepărtate, un concept introdus prin Tratatul de la Amsterdam (1997) şi inclus în Tratatul de la Lisabona, implică anumite constrângeri, inclusiv distanţa, caracterul insular, suprafaţa redusă, peisajul şi climatul aspru, precum şi dependenţa economică de un număr mic de produse. De aceea, politicile Comunităţii trebuie adaptate la realităţile lor specifice.

În 2004, UE a lansat o strategie europeană cu adevărat cuprin-zătoare şi integrată pentru regiunile cele mai îndepărtate. Abordarea transversală a strategiei urmăreşte în primul rând reducerea constrângerilor lor fizice, impulsionarea competi-tivităţii lor şi integrarea lor în regiunea locală.

UE se ocupă de aceste trei priorităţi prin implementarea combinată a unor măsuri specifice în diverse politici: politica de coeziune, politica fiscală şi cea agricolă, precum şi politicile privind pescuitul, competitivitatea, transporturile, cercetarea şi mediul înconjurător. Dimensiunea orizontală pe care o are impactul politicilor europene faţă de regiunile cele mai îndepărtate a ajuns să fie mereu în atenţie.

Un grant special alocat din FEDR (Fondul European de Dezvoltare Regională) urmăreşte să contribuie la sporirea accesibilităţii acestor regiuni, în special în ceea ce priveşte transporturile.

Competitivitatea sporită a regiunilor celor mai îndepărtate are la bază sporirea inovaţiei şi societatea informaţională, precum şi asigurarea participării lor depline în cadrul Strategiei de la Lisabona.

Consolidarea integrării lor regionale în mediul local este susţinută parţial de diferitele programe de „cooperare teritorială” cofinanţate de FEDR.

Într-un efort de a spori coerenţa şi coordonarea acţiunilor, Comisia Europeană a decis în primul rând înfiinţarea unui departament pentru formularea de răspunsuri la aceste întrebări în cadrul Direcţiei Generale Politică Regională. A fost implementat şi un grup compus din mai multe departamente pentru regiunile cele mai îndepărtate. Un parteneriat special oferă celor mai îndepărtate regiuni şi statelor lor membre posibilitatea de a redacta memorandumuri pentru a le trimite Comisiei. Parteneriatul include şi conferinţe de lucru cu profil tehnic şi politic.

Prezenţa comisarului european pentru politica regională la Conferinţa anuală a preşedinţilor regiunilor celor mai îndepărtate, precum şi organizarea unui amplu Forum pentru regiunile cele mai îndepărtate ale Europei, care se desfăşoară la fiecare doi ani la Bruxelles începând din mai 2010, constituie dovezi clare privind acest efort.

Metoda abordării integrate pare a fi calea ce trebuie urmată de Comisie în privinţa regiunilor celor mai îndepărtate. În absenţa acesteia, relaţia dintre coeziunea teritorială şi competitivitate ar putea fi periclitată. Abordarea integrată oferă posibilitatea de a impune condiţii de ordin teritorial în politicile sectoriale. Tendinţa este de a reuni diferiţii actori şi nivelurile de decizie, precum şi sectoarele de activitate. În sfârşit, se oferă astfel garanţia că în fiecare etapă a acţiunilor europene se va ţine cont de caracterul teritorial şi de împrejurările locale unice.

REGIUnILE CELE MAI ÎnDEPăRTATE – O ABORDARE InTEGRATă

articol special

22 panorama 3422

reGio conteaZĂ

panorama 3422

Politica de coeziune: în centrul Strategiei Europa 2020În 3 martie, Comisia Europeană a lansat Strategia Europa 2020, cu scopul de a pregăti economia UE pentru deceniul următor. Coeziunea econo-mică, socială şi teritorială va rămâne în centrul Strategiei Europa 2020, pentru a avea certitudi-nea că toate energiile şi capacităţile sunt mobi-lizate şi concentrate asupra priorităţilor strategiei. Strategia Europa 2020 evidenţiază rolul politicii de coeziune ca modalitate cheie de a asigura creşterea inteligentă, durabilă şi inclu-sivă la nivelul statelor membre şi al regiunilor.

Strategia se bazează pe trei zone prioritare interdependente şi care se susţin reciproc: creşterea economică inteligentă, dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare; creşterea economică durabilă, promovând o economie competitivă, cu emisii de dioxid de carbon reduse şi cu o utilizare eficientă a resurselor; şi creşterea economică inclusivă, care promovează o economie cu un grad ridicat de ocupare a forţei de muncă şi asigură coeziunea socială şi teritorială.

Progresul către aceste obiective va fi măsurat în comparaţie cu cinci valori ţintă principale la nivelul UE, statele membre urmând a le transpune în valori ţintă naţionale, care să reflecte punctele de pornire:

• populaţia cu vârste între 20 şi 64 trebuie să fie angajată în proporţie de 75%;

• 3% din PIB-ul UE trebuie investit în cercetare şi dezvoltare;

• trebuie atinse obiectivele „20/20/20” privind climatul/energia;

• cota celor care părăsesc şcoala de timpuriu trebuie să fie sub 10% şi cel puţin 40% din generaţia tânără trebuie să aibă o calificare sau o diplomă;

• numărul persoanelor ameninţate de sărăcie trebuie să scadă cu 20 de milioane.

Fiind una dintre cele mai mari surse de finanţare UE pentru statele membre – şi cea mai mare dintre cele dedicate investiţiilor şi dezvoltării – politica de coeziune va contribui în mod semnificativ la aplicarea Strategiei Europa 2020. Prin cele trei fonduri ale sale – Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) şi Fondul de Coeziune – politica de coeziune valorează aproape 350 de miliarde de euro. Cea mai mare parte a acestor resurse – aproximativ 230 de miliarde de euro – sunt deja planificate pentru investiţii în zone cheie ale agendei Europa 2020 pentru sporirea performanţelor de inovare şi crearea unei economii competitive, conectate şi mai ecologice.

După adoptarea strategiei în luna martie, Comisia a publicat primul Raport strategic asupra politicii de coeziune, care inven-tariază implementarea programelor acum, la mijlocul perioadei de finanţare 2007–2013. În ciuda crizei economice mondiale, raportul indică un angajament ferm cu privire la implementarea

programelor. Ca medie la nivelul întregii UE, au fost deja selectate 27% din proiecte, în valoare totală de 93 de miliarde de euro.

Raportul prezintă, de asemenea, o imagine clară a tipurilor de proiecte care sunt selectate. Progresul în sectoarele cheie, cum ar fi cercetarea, dezvoltarea şi inovaţia, este în general pozitiv. Mai mult de o treime din bugetul total s-a alocat deja pentru proiecte derulate în domenii precum promovarea cercetării şi dezvoltării în întreprinderile mici şi mijlocii, asigurarea unui transport urban ecologic, învăţământ şi infrastructură medicală. Totuşi, în concluziile raportului se menţionează şi că este nevoie de mai multe eforturi pentru a accelera implementarea proiectelor în sectorul feroviar, al energiei şi al mediului, precum şi pentru răspândirea conexiunilor de Internet de mare viteză şi dezvoltarea economiei digitale.

Lansarea Strategiei Europa 2020 confruntă politica de coeziune cu o serie nouă de încercări. Din experienţa ce reiese din Strategia de la Lisabona pentru creştere economică şi locuri de muncă, politica poate contribui la succesul Strategiei Europa 2020 prin eforturi către atingerea coeziunii economice, sociale şi teritoriale, aceasta fiind un obiectiv declarat atât pentru Strategia Europa 2020, cât şi pentru Tratatul de la Lisabona (deja intrat în vigoare). De asemenea, politica poate îmbunătăţi caracteristicile de proprietate implicând entităţile interesate de la nivel local şi regional şi oferind rezultate tangibile care să fie aproape de cetăţenii europeni din teren.

AflAţI mAI mUltE: Europe 2020: O strategie pentru o creştere economică inteligentă, durabilă şi inclusivă

http://ec.europa.eu/eu2020/index_en.htm

23panorama 34 23panorama 34 23

Abordarea integratoare a egalităţii de gen în Fondurile Structurale la cea de a X-a întrunire a sa, des-făşurată în 19 martie, grupul la

nivel înalt privind egalitatea de gen în fondurile Structurale şi-a demon-

strat continuarea angajamentului pri-vind conlucrarea între diferitele fonduri

Structurale pentru o mai bună promovare a egalităţii dintre femei şi bărbaţi, nu numai în politică, ci şi în practică.

„Măsurile privind egalitatea de gen nu trebuie să fie nişte politici de formă,” a insistat Daniela Bankier, din cadrul DG Ocuparea Forţei de Muncă şi Afaceri Sociale – un fapt cu atât mai relevant cu cât trăim într-o perioadă de criză economică. Noua Comisie Europeană şi proiectul de strategie Europa 2020 oferă oportunităţi noi pentru continuarea muncii.

În cadrul întrunirii, preşedintele Mikel Landabaso, şeful unităţii pentru coordonare şi inovare din cadrul DG Politica Regională, a făcut apel la statele membre pentru promovarea abordării integratoare a egalităţii de gen în momentul alocării finanţării regionale rămase pentru perioada curentă, 2007–2013. Printre alte teme, cum ar fi evaluarea şi noua strategie europeană privind egalitatea de gen, întrunirea a inclus şi prezentarea mai multor exemple de bune practici din statele membre, printre care s-a numărat şi un proiect suedez ajuns în finala RegioStars 2010, care oferea microfinanţare femeilor întreprinzător.

AflAţI mAI mUltE:RegioStars

http://ec.europa.eu/regional_policy/cooperation/interregional/ecochange/doc/regiostars2010_brochure.pdf

Solidaritatea în faţa dezastrului februarie a fost o lună sumbră pentru numeroşi cetăţeni ai UE. În madeira s-au produs inundaţii violente şi alunecări de teren în urma cărora au murit 45 de oameni, iar 600 au rămas fără locuinţă; în acelaşi timp, în franţa şi-au pierdut viaţa 52 de persoane când furtuna Xynthia a lovit coasta de la Atlantic a ţării, lăsând milioane de locuinţe fără curent electric.

Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) a fost înfiinţat în 2002 pentru a oferi ajutor atunci când ţările UE sunt afectate de calamităţi naturale majore. Comisarul pentru Politica Regională, Johannes Hahn, a vizitat ambele regiuni imediat după producerea dezastrelor, pentru a vedea cum ar putea fondul să răspundă mai bine nevoilor lor.

În 20 aprilie, autorităţile portugheze au prezentat o solicitare pentru acordarea unui ajutor din fond, acum în curs de evaluare de către Comisie. La începutul lunii mai a fost şi termenul limită pentru solicitarea din partea Franţei. Dacă se constată întrunirea condiţiilor stabilite prin normele Fondului de Solidaritate, Comisia va cere Parlamentului European şi statelor membre UE să pună la dispoziţie mijloacele băneşti necesare pentru acordarea ajutorului. Sumele acordate din Fondul de Solidaritate nu sunt incluse în bugetul UE obişnuit, ele reprezentând astfel un adevărat act de solidaritate din partea statelor membre.

Sumele acordate se pot folosi pentru finanţarea celor mai urgente operaţii desfăşurate de autorităţile publice: de exemplu, repararea infrastructurii de importanţă vitală, costul operaţiunilor de salvare sau asigurarea unui adăpost temporar pentru victime şi degajarea terenurilor şi a satelor devastate. Deşi ajutorul primit de la FSUE se poate plăti doar la câteva luni după producerea unui dezastru, el se poate folosi retroactiv începând din momentul aprobării. Indiferent de situaţie, nu sunt acoperite daunele proprietăţii private sau compensaţiile pentru pierderea veniturilor.

AflAţI mAI mUltE:Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene

http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/solidar/solid_ro.htmhttp://europa.eu/legislation_summaries/regional_policy/provisions_and_instruments/g24217_en.htm

Încheierea asistenţei din fondurile Structurale pentru perioada 2000–2006Termenul limită pentru trimiterea documentelor de încheiere referitoare la asistenţa pentru perioada 2000–2006 este de cincisprezece luni după data de eligibilitate finală.Până la acel moment, statele membre trebuie să trimită Comisiei toate documentele necesare.

AflAţI mAI mUltE:http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/2006/closure/index_en.htm

Egalitatea de gen – în atenţia regiunilor

24 panorama 3424 panorama 3424

În interiorul proiectelor noastre

În fiecare număr al său, revista Panorama prezintă evoluţia a două proiecte din perspectiva persoanelor care le gestionează. Cercetăm aspectele plăcute şi cele dificile pe care le implică gestionarea proiectelor finanţate de FEDR: identificăm problemele şi facem cunoscute soluţiile.

ÎN INTERIORUL ACADEMIEI POP DIN MANNHEIMproiect

1

Realizările din acest an sunt la înălţimea aşteptărilor tuturorLa Academia Pop, planurile din anul precedent dau roade, lansându-se un nou program de masterat în muzica pop şi în domeniul afacerilor muzicale. La clădirea iniţială s-au mai adăugat două etaje, construindu-se noi săli de curs, săli pentru repetiţii şi studiouri de înregistrări. Angajaţii şi studenţii au moralul ridicat şi există acum noi oportunităţi de cooperare cu muzicieni din alte ţări.

Construirea reputaţiei internaţionale a academieiO realizare cu adevărat remarcabilă a fost Tabăra Internaţională de Vară, desfăşurată anul trecut. 80 de studenţi s-au reunit pentru o săptămână la începutul lunii august, pentru a-şi adăuga talentul şi cultura la un amestec bogat de stiluri muzicale. Mulţi veneau de la alte facultăţi de muzică din Europa, dar au fost unii din locuri şi mai îndepărtate, inclusiv din SUA şi China.

A fost o ocazie excelentă de a mări numărul contactelor internaţionale pe care academia începuse deja să le dezvolte. S-a creat o formaţie nouă cu muzicieni din Dublin şi toată lumea este încântată de ideea de a realiza şi mai mult.

Oportunităţile de acest fel ar putea duce academia la un nivel nou, însă directorul, Udo Dahmen, este mai rezervat în această privinţă. „O coordonare sporită de la vârf, din Bruxelles, ar putea permite şi dezvoltarea altor evenimente europene şi internaţionale,” afirmă el. O întrunire europeană desfăşurată în ianuarie sub forma Taberei Europene de Muzică şi Afaceri a constituit o ocazie cu adevărat valoroasă de întâlnire a profesioniştilor din lumea muzicii şi semnare a unor noi contracte, dar ocaziile de acest fel sunt puţine şi rare.

În Mannheim nu se află doar parcul Musikpark, cu o suprafaţă de 2 000 m2, ci şi singura universitate germană care oferă cursuri de muzică modernă – Universitatea de Muzică Pop şi Afaceri în Muzică, sau Academia Pop (Popakademie). În această ediţie, Panorama vizitează Academia Pop, proiect înrudit cu Musikpark, destinaţia noastră normală.

Contactul personal este cheia derulării proiectelor finanţate de UEFEDR şi alte finanţări UE sunt deja consacrate şi oferă proiectelor un grad esenţial de securitate, însă ele pot fi duse mai departe. Udo Dahmen are numeroase idei, dar procedurile de solicitare pentru deblocarea diferitelor tipuri de finanţare sunt dificil de înţeles dacă nu lucrezi direct cu oficialii care să te îndrume prin labirintul solicitării.

În 2007, când s-a încheiat finanţarea pentru reţeaua MuZone Europe, Biroul Naţional pentru Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii din Bonn (Bundesinstitut für Berufsbildung), care funcţiona în cadrul proiectului Leonardo, nu a mai fost responsabil de solicitările de proiecte legate de academie. Astfel, s-a pierdut contactul personal, iar acum managerii de proiect trebuie să lucreze direct cu Agenţia Executivă pentru Învăţarea pe Tot Parcursul Vieţii din Bruxelles.

Academia se bucură de un sprijin puternic la nivel regional şi local în Germania, de aceea poate fi uneori descurajator când nu se aprobă toate proiectele. Adesea sunt respinse proiecte pentru ale căror solicitări s-au depus eforturi laborioase, deoarece acestea nu corespund cerinţelor precise ale programelor UE.

La un nivel mai obişnuit, managementul de zi cu zi cu respectarea cerinţelor UE este acum bine stabilit şi de desfăşoară fără probleme.

AflAţI mAI mUltE:http://www.popakademie.de/

fapte şi cifre

Contribuţia FEDR: 2,6 milioane € Cofinanţarea naţională: 776 000 €

25panorama 34 25panorama 34 25

Eforturile pentru construirea afaceriiAfacerile de la Centrul de Nano-sănătate iau amploare, odată cu sporirea echipamentelor şi creşterea numărului de angajaţi în Swansea. În aşteptarea sediului propriu din cadrul Universităţii Swansea, programat a se finaliza la sfârşitul anului 2011, echipa îşi continuă cu hotărâre activitatea în locaţii temporare aparţinând universităţii.

Aflat în cel de-al doilea an din cei cinci planificaţi, CHN îşi menţine orientarea de afaceri şi este în grafic cu gama de proiecte. După sporirea nivelului de echipare, angajaţii CNH sunt ocupaţi să încheie contracte cu numeroase companii şi centre de cercetare, în vederea dezvoltării bazei lor de clienţi. Mai multe centre biomedicale lucrează acum împreună cu CNH pentru dezvoltarea şi testarea de produse şi procese noi. Altele sunt companii locale, dintre care unele şi-au transferat sediul în Swansea pentru a profita de serviciile oferite de CNH, iar clienţii caută acum Centrul luând legătura cu agenţia Afaceri Internaţionale în Ţara Galilor (International Business Wales).

Asigurarea fezabilităţii procesului de finanţare al UEFinanţarea FEDR a fost cheia viabilităţii Centrului, iar directorul Tim Claypole nu ezită să confirme că profitabilitatea şi reputaţia viitoare a acestuia vor reflecta şi ele implicarea UE. Aşadar, primele impresii negative privind birocraţia europeană sunt văzute ca fiind cel mult un efort necesar pentru un câştig sporit. Sarcina de zi cu zi a înregistrării de date de afaceri de la clienţi este uneori frustrantă şi înceată; o adevărată povară pentru o echipă de oameni de ştiinţă plini de dorinţa de a înregistra noi progrese.

Pentru a putea fi înregistraţi oficial ca proiect CNH, toţi clienţii trebuie să comunice o serie de date, inclusiv cifra de afaceri, numărul de angajaţi şi, deosebit de important, nivelul finanţării de stat care li se acordă. Rareori se pot obţine toate cifrele de la aceeaşi persoană; companiile nu înregistrează datele în acelaşi mod şi nu întotdeauna răspunde aceeaşi persoană de ele. Mai există şi problema aparentei inconsecvenţe în rândul datelor căutate: dacă ai stabilit că un client aplică o politică a egalităţii de şanse, cum mai poţi cere cifre privind sexul şi vârsta angajaţilor?

proiect

2

Reunind lumea academică, sectorul privat şi Serviciul Naţional de Sănătate, Centrul pentru Nano-sănătate (Centre for NanoHealth, CNH) urmăreşte aplicarea nanotehnologiei în depistarea bolilor şi identificarea tratamentelor corespunzătoare.

Noi orizonturi prin reţelele UEPrivind însă în perspectivă, datele de afaceri viitoare privind noile proiecte, cifra de afaceri şi profitabilitatea reprezintă o reclamă utilă pentru Centru şi vor susţine competitivitatea acestuia în ce priveşte câştigarea de contracte. De asemenea, şedinţele trimestriale de proiect împreună cu Biroul European de Finanţare din Ţara Galilor (Wales European Funding Office, WEFO), care adună datele pentru Comisia Europeană, asigură consecvenţa rapoartelor şi fluxul constant al fondurilor. „Odată implementată structura de raportare, ea nu este o sarcină împovărătoare, fiind plăcut să ştii că WEFO este mulţumit de proiecte şi proceduri”, afirmă Claypole.

Finanţarea UE deschide şi orizonturi noi pentru proiectele de cercetare în cooperare realizate prin Programul-cadru European. Conferinţele organizate de UE şi reţeaua CORDIS te ajută toate să afli cine, care şi unde îţi sunt cifrele opuse. Nu îţi oferă nimeni contracte pe tavă, dar eforturile depuse azi prin lucrul în reţea cu oameni de ştiinţă din alte state membre reprezintă cheia asigurării proiectelor de mâine şi a contactului continuu şi direct cu colegii din întreaga Europă. Claypole este optimist în ce priveşte perspectivele europene ale Centrului: „având baza de echipamente, cunoştinţe şi experienţă, căutăm în mod activ potenţiali parteneri de cercetare în alte ţări

AflAţI mAI mUltE: http://www.swan.ac.uk/nanohealth/

fapte şi cifre

În cadrul obiectivului Convergenţă se vor investi puţin peste 21 de milioane de euro în Centrul pentru Nano-sănătate. Finanţarea a început în 2009 şi se va derula timp de cinci ani.

ÎN INTERIORUL CENTRULUI PENTRU NANO-SăNăTATE DE LA UNIvERSITATEA SwANSEA

26 panorama 3426

lucrul În reŢea

S-au anunţat proiectele câştigătoare RegioStarsS-au anunţat câştigătorii Premiilor RegioStars 2010 pentru cele mai inovatoare proiecte regionale ale Europei: cele şase proiecte câştigătoare sunt din Belgia, Suedia, lituania (două proiecte premiate), germania şi franţa. Ele au fost anunţate în prezenţa Comisarului European pentru Politica Regională, johannes hahn, în cadrul unei festivităţi de premiere desfăşurate la Bruxelles, în data de 20 mai 2010. Anul acesta s-au oferit şase premii: două premii „CityStar”, trei premii pe teme TIC şi un premiu pentru informare şi comunicare. Între proiectele câştigătoare s-au numărat transformarea unei foste locaţii miniere din Genk, Belgia, într-un centru pentru inovare în afaceri; un institut de microfinanţare pentru femeile migrante din Suedia; un proiect pentru dezvoltarea abilităţilor de utilizare a computerului în Lituania; dezvoltarea unui nou dispozitiv de monitorizare la distanţă pentru tratarea ambulatorie a pacienţilor în Brandenburg, Germania; extinderea acoperirii serviciilor de bandă largă de mare viteză în Auvergne, Franţa; şi site-ul oficial al asistenţei structurale UE pentru Lituania.

Câştigătorii au primit trofee de cristal în formă de stea, precum şi o prezentare video a proiectului. Pentru informaţii privind toate cele 24 de proiecte finaliste, criteriile de eligibilitate şi membrii juriului, puteţi accesa:

http://ec.europa.eu/regional_policy/cooperation/interregional/ecochange/regiostars_en.cfm.

Categoriile de premii pentru 2011 s-au anunţat în ianuarie 2010, data limită pentru trimiterea solicitărilor fiind 16 iulie 2010.

mAtERIAlE vIDEo DISPonIBIlE lA ADRESA:http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/video/regiostars2010/genk_fr.wmv

IDEI ÎMPăRTăşITE, REzULTATE ÎMPăRTăşITE

ConfERInţA AnUAlă URBACt DIn 30 noIEmBRIE – 1 DECEmBRIE 2010 DE lA lIègE (BElgIA)

Conferinţa anuală reuneşte principalii actori cheie reprezentând 300 de oraşe şi parteneri URBACt: reprezentanţi aleşi, practicanţi, membri ai societăţii civile, experţi, reprezentanţi ai statelor membre şi ai Comisiei UE şi persoane care doresc să participe la dezbateri interactive şi concrete pe tema provocărilor urbane cruciale.

Anul acesta, URBACT va prezenta şi va discuta rezultatele studiului său intitulat „Reacţiile oraşelor faţă de criză”.

Internet de mare viteză în Auvergne, Franţa

Centrul C-Mine, Genk, Belgia

Un nou model de afaceri pentru monitorizarea ambulatorie a pacienţilor în Brandenburg, Germania

Bazele utilizării computerului pentru formarea e cetăţenilor în Lituania

Institutul de Microfinanţare din regiunea central-estică a Suediei

27panorama 34 27

Europa 2020: Competitivitate, cooperare şi coeziuneorganizată anual începând din 2003, Săptămâna europeană a regiunilor şi oraşelor – open Days a ajuns la ediţia a vIII-a şi se va desfăşura anul acesta în perioada 4-7 octombrie 2010. Acest eveniment cheie, organizat în cooperare de Direcţia generală Politica Regională a Comisiei Europene (Dg REgIo) şi Comitetul Regiunilor (CoR), va include peste 100 de conferinţe şi seminarii în Bruxelles.

Totuşi, evenimentul Open Days nu se limitează la oraşul Bruxelles: partenerii vor organiza 260 de evenimente locale în întreaga Europă. În total, se estimează că vor veni peste 6 000 de participanţi, inclusiv reprezentanţi ai autorităţilor locale, regionale şi naţionale, precum şi oficiali UE, reprezentanţi ai sferei academice şi ai mass-mediei.

Competitivitate, cooperare şi coeziuneÎn ton cu noua Strategie Europa 2020 a UE şi cu discuţiile pe tema viitorului politicii de coeziune a UE după anul 2013, evenimentul Open Days de anul acesta se va concentra pe trei teme principale: competitivitate, cooperare şi coeziune.

• Seminariile pe tema competitivităţii vor sublinia dimensiunea regională a inovării, a dezvoltării şi a creşterii economice în condiţii ecologice.

• Atelierele pe tema cooperării se vor concentra pe cooperarea teritorială şi transfrontalieră, Gruparea Europeană de Cooperare Teritorială (GECT) şi potenţialul macroregiunilor ca instrument viitor pentru cooperarea regională.

• În sfârşit, în cadrul evenimentelor grupate sub tema coeziunii se vor discuta conceptele de coeziune teritorială şi socială. De asemenea, se va lua în calcul posibilitatea de a integra optim diferitele politici la nivel local.

Oportunităţi pentru crearea de reţelePe lângă seminarii şi ateliere, Open Days va oferi şi numeroase oportunităţi pentru un schimb de idei mai puţin formal. De exemplu, în locaţia de întrunire de la Comitetul Regiunilor se vor putea desfăşura întâlniri informale şi vor exista oportunităţi pentru activităţi în reţea. De asemenea, se vor organiza numeroase expoziţii, în cadrul cărora partenerii pot să pună în lumină anumite proiecte, să demonstreze bune practici şi să prezinte parteneriate între domeniul public şi cel privat pe tema economiei regionale ecologice, a soluţiilor ecologice durabile şi a cooperării teritoriale.

Reunind savanţi şi cercetători de cel mai înalt nivel, Universitatea Open Days va face cunoscut şi punctul de vedere academic în ce priveşte dezvoltarea regională şi politica de coeziune a UE, încurajând în continuare dezbaterile. În sfârşit, se va monta din nou şi scena tradiţională Open Days la intrarea principală a sediului central al Comisiei Europene, astfel încât regiunile să îşi poată prezenta bunele practici într-un mod mai creativ – prin muzică, dans şi reprezentaţii de teatru.

Un punct de atracţie al politicii regionaleDe la prima ediţie din 2003, Săptămâna europeană a regiunilor şi oraşelor – Open Days a devenit rapid o atracţie anuală în cadrul politicii regionale, numărul participanţilor crescând de la an la an. Numai anul acesta s-au înscris ca parteneri ai evenimentului 245 de regiuni şi oraşe din 34 de ţări – un număr record. Succesul fulminant al evenimentului a fost recunoscut de curând şi cu ocazia unei festivităţi de premiere din cadrul Săptămânii Întrunirilor de la Bruxelles (Brussels Meetings Week), o conferinţă paneuropeană a specialiştilor din industria întrunirilor.

Apreciindu-i-se caracterul inovator şi prestigiul naţional şi internaţional pe care l-a conferit oraşului Bruxelles, Open Days 2009 a fost considerat „Cel mai bun eveniment din 2009” din categoria „Întrunirilor instituţionale şi ale asociaţiilor” – un stimulent suplimentar pentru a ne asigura că ediţia Open Days din acest an va înregistra din nou un succes răsunător.

Pentru programul definitiv şi înscrieri online, puteţi să accesaţi site-ul Open Days la adresa:

http://ec.europa.eu/regional_policy/conferences/od2010/index.cfm?nmenu=1&sub=100

Atelierele vor pune în discuţie:

• Rolul tinerilor, al imigranţilor şi al vârstnicilor în oraşul de azi şi de mâine şi valoarea adăugată a politicilor urbane integrate şi durabile menite a face faţă acestor aspecte.

• Elementele cheie ale succesului oraşelor mici, mijlocii şi mari.

• Sustenabilitatea, eficienţa energetică şi opţiunile financiare.

• Evaluarea intermediară a URBACT. Cum se poate îmbunătăţi impactul local al schimburilor transnaţionale?

Începând din luna septembrie, vă puteţi înscrie online pe site-ul:

www.urbact.eu

Informaţii suplimentare: Departamentul de Comunicare URBACT 00 33 (0)1 4917 4581

Într-una din ediţiile viitoare ale Panoramei, intenţionăm să examinăm modul în care criza

economică globală începută în 2008 a scos la iveală vulnerabilitatea structurală inerentă a multor ţări şi regiuni din Europa, indiferent de nivelul dezvoltării economice şi sociale a acestora. Se vor analiza diferite reacţii primite prin intermediul

politicii europene de coeziune, iar Panorama vă invită să transmiteţi contribuţiile şi exemplele de proiecte cu privire la acest subiect.

Dacă doriţi să ne comunicaţi vreo activitate interesantă desfăşurată în domeniile de mai sus, să ne adresaţi întrebări sau să vă exprimaţi

opiniile cu privire la acest subiect sau oricare altul referitor la politica regională, luaţi legătura cu noi trimiţând un mesaj la adresa:

regio-panorama@ec.europa.eu

KN-LR-10-034-RO

-C

date din Jurnal - eXpriMaŢi-VĂ opinia

PERIoADA EvEnImEntUl loCAţIA

23-24 septembrie (încă neconfirmată)

Incluziunea populaţiei de etnie romă: De la adunarea şi evaluarea datelor la politica bazată pe dovezi http://ec.europa.eu/regional_policy/

Bruxelles (BE)

23-24 septembrieCel de al XI-lea Forum Economic al Mării Baltice – „Strategia UE privind Marea Baltică pentru o regiune competitivă” http://www.conferences.lv/eng/

Riga (LV)

4-7 octombrieOpen Days – a VIII-a Săptămână europeană a regiunilor şi oraşelor – „Obiectivul 2020: Competitivitate, cooperare şi coeziune pentru toate regiunile” http://www.opendays.europa.eu/

Bruxelles (BE)

13-14 octombrieForumul anual al Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice http://www.bsssc.com/news.asp?id=8657&pid=79&sid=79

Tallinn (EE)

octombrie noiembrieInstrumente de microfinanţare http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/2007/jjj/

Bruxelles (BE)

18–19 noiembrieConferinţa JESSICA şi JEREMIE http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/2007/jjj/

Bruxelles (BE)

30 noiembrie – 1 decembrie

Conferinţa anuală Urbact Liège (BE)

31 ianuarie 2011 – 1 februarie 2011

Al V-lea Forum privind Coeziunea Bruxelles (BE)

Pentru informaţii suplimentare privind aceste evenimente, consultaţi secţiunea Agenda de pe site-ul Inforegio:

http://ec.europa.eu/regional_policy/conferences/agenda/

Comisia Europeană, Direcţia Generală Politica RegionalăUnitatea B1 – Comunicare, informare şi relaţii cu ţările terţeRaphaël GouletAvenue de Tervueren 411040 BruxellesE-mail: regio-info@ec.europa.euInternet: http://ec.europa.eu/regional_policy/index_en.htm

ISSN 1830-933X

© Uniunea Europeană, 2010Reproducerea este permisă cu condiţia menţionării sursei.