Politica de concurenţă în Uniunea EuropeanaDe drd. Tudor Monica

INTRODUCERE

Reflectarea asupra procesului integrarii europene presupune o clarificare in prealabil a continutului acestuia.Termenul de integrare este folositsi in sens sociologic pentru a desemna stabilirea unei stranse interdependente intre partile unei fiinte vii sau intre membrii unei societati, a unei uniuni formate din multiple entitatisau din mai multe grupari de indivizi.

Literatura de specialitate confera notiunii de integrare economica internationala numeroase sensuri: trecerea de la microspatii la macrospatii, crearea unor ansambluri economice tot mai vaste, absenta discriminarilor sau eliminarea progresiva a acestora din raporturile economice intre diferite state, stabilitatea si eficienta economica a relatiilor dintre state.

Astfel trebuie inteles faptul ca integrarea economica nu este un scop in sine, ci un mijloc, o cale spre realizarea unor obiective. Unul dintre obiectivele spre care se tinde este realizarea unei concurente perfecte, cazul ideal ,daca nu se atinge acest tel atunci se incearca prin orice mijloace reducerea factorilor care duc la o concurenta neloiala.

Lucrarea este structurata pe prezentarea conceptelor de baza ale concurentei , in general cat si in Uniunea Europeana, cu exemplificarea fenomenului, precum si rolul statelor si a Comisiei Europene asupra concurentei.

CONCURENTA SI POLITICA DE CONCURENTA-CONCEPTE DE BAZA

Termenul de concurenta desemneaza “relatiile dintre toti cei care actioneaza pe aceeasi piata pentru realizarea propriilor interese in conditii de libertate economica”.In acelasi timp concurenta reflecta “rivalitatea , disputa, dintre entitatile economice respective care urmaresc acelasi scop si de aceea interesele lor devin contradictorii”.

Concurenta este o conditie fundamntala a economieie de piata ea fiind considerata cea mai importanta cauza a progresului economic si tehnico-stiintific.

Intr-un sens destul de cuprinzator, concurenta este o rivalitate, o lupta dusa cu mijloace economice ( reducerea costurilor, lansarea de produse noi, cumparari de actiuni) si extraeconomice ( spionaj industrial, actiuni de sabotaj) intre producatori sau comercianti, monopoluri, tari pentru producerea si desfacerea unor marfuri acapararea unor piete si obtinerea de profituri mari.

Politica de concurenta are ca scop punerea in practica si prezentarea unui sistem ce permite o concurenta fara distorsiuni in interiorul unui spatiu economic. In cadrul teoriei economice liberale, politica de concurenta urmareste sa realizeze piete cu o concurenta perfecta si sa previna formarea monopolurilor si oligopolurilor care isi impun preturile lor in detrimentul consumatorului. In Uniunea Europeana au existat monopoluri de stat in domenii cum ar fi: transporturile,serviciile postale si telecomunicatiile.

Trebuie subliniat faptul ca in realitate, concurenta perfecta nu exista ea fiind o situatie ideala spre care se tinde, si ca de fapt forma concreta de manifestare a concurentei este cea imperfecta, in care participantii ce se diferentiaza intre ei dupa o serie de criterii, dispun de o forta economica diferita de informatii mai restranse sau mai ample si de o importanta diferita.

Concurenta perfecta presupune o forma de organizare a economiei cu reguli foarte stricte care au drept scop instaurarea unui anumit fel de egalitate a conditiilor pentru toti agentii economici.

Caracteristicile sale sunt urmatoarele:

<!--[if !supportLists]-->- Atomicitatea producatorilor si consumatorilor<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Transparenta perfecta<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Omogenitatea produsului<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Libertatea de a actiona pe piata<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Fluiditatea perfecta a cererii si ofertei<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Mobilitatea perfecta a factorilor de productie<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Rationalitatea sau eficienta economica.<!--[endif]-->

Politica de concurenta urmareste asigurarea cadrului necesar manifestarii unei concurente loiale adica a unei concurente care are loc in conditiile respectarii de catre agentii economici a normelor si mijloacelor considerate corecte si recunoscute ca atare prin reglementarile in vigoare din fiecare stat.

Daca concurenta este neloiala (are loc cu mijloace si actiuni contrare uzantelor si reglementarilor legale) atunci se ajunge la o distorsiune si o deturnare a concurentei de la scopul sau prin favorizarea unuia sau mai multor agenti economici si prin defavorizarea altora.

POLITICA DE CONCURENTA IN UNIUNEA EUROPEANA

Una din cheile succesului integrarii economice europene a constituit-o existenta, inca de la inceputul constructiei comunitare a unei politici comune in domeniul concurentei. Dupa 40 de ani de functionare, aceasta politica continua sa fie o conditie necesara pentru existenta Pietei Interne Unice ce asigua libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor.

In ultima instanta , principalul beneficiar al unei politici a liberei concurente este cetateanul in tripla sa calitate :

<!--[if !supportLists]-->- de consumator ( concurenta libera conduce la o diversificare a ofertei si la o reducere a pretului de vanzare)<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- de participant pe piata fortei de munca ( libera concurenta obliga la un proces continuu de inovatie atat a produsului realizat, cat si a procesului de productie)<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- de actionar ( libera concurenta conduce la cresterea eficientei si la realizarea de profituri ridicate).<!--[endif]-->

Libera concurenta intre firme favorizeaza inovatia, reduce costurile de productie, creste eficienta economica si in consecinta, ridica nivelul de competitivitate al economiei

europene.Stimulate de mediul concurential, firmele ofera, astfel produse si servicii competitive din punct de vedere al calitatii si pretului.

Politica de concurenta in UE, la fel ca si in celelalte mari puteri economice mondiale, se bazeaza pe conceptia ca pietele unei concurente pure si perfecte sunt cele mai potrivite, in stare sa asigure bunastarea populatiei. In consecinta, politica de concurenta vizeaza limitarea, controlarea, chiar interzicerea comportamentelor intreprinderilor care aduc atingere concurentei perfecte.

Totusi multi economisti recunosc ca pot exista in anumite conditii asa numitele “esecuri ale pietei” care sa justifice atunci nerespectarea regulilor liberei concurente intre intreprinderi , sau interventia directa a statului pentru corectarea acestor efecte. Aceste esecuri pot, de exemplu sa tina de existenta efectelor externe pietei considerate ( activitatea de cercetare dezvoltare realizata de o mare intreprindere poate crea un mediu sau genera o serie de cunostinte ce sunt utile si altor intreprinderi fara ca acestea din urma sa fi suportat costul lor) sau de randamentele de scara in crestere. In acest caz eficienta intreprinderilor creste in functie de dimensiunea lor si poate fi de dorit, in anumite conditii, pentru ansamblul societatii, ca pietele sa nu fie “atomistice”, adica constituite dintr-un numar mare de mici intreprinderi, ca in modelul de referinta al concurentei pure si perfecte.

Monopolurile sau intreprinderile avand comportamente de monopol ( de exemplu, cele care se inteleg asupra pretului sau isi impart piata) sunt primele vizate prin politica de concurenta.

Termenul de politica concurentiala este destul de general, referindu-se in linii mari la anumite legi si actiuni intreprinse de guvern, sau in cazul de fata, de Comunitate in ansamblul sau ( ce actioneaza prin intermediul Comisiei Europene), destinate a elimina sau cel putin a descuraja practicile comerciale restrictive cum ar fi carteluri, monopoluri sau alte bariere netarifare care ar avea ca efect, in termenii Tratatului “ prevenirea, restrangerea sau distorsionarea concurentei”.

Politica in domeniul concurentei interzice practici ca:

<!--[if !supportLists]-->- acordarea de ajutoare publice care creeaza distorsiuni in relatiile de concurenta dintre agentii economici<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- stabilirea preturilor prin intelegeri prealabile intre producatori sau furnizori<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- crearea de carteluri care sa-si imparta piata, astfel incat sa nu concureze intre ele<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- abuzul de pozitie dominanta pe piata<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- realizarea de fuziuni care distorsioneaza libera concurenta.<!--[endif]-->

Politica de concurenta in UE are urmatoarele caracteristici esentiale:

<!--[if !supportLists]-->- marile principii ale politicii de concurenta sunt fixate prin tratate<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- in Tratatul de la Roma se arata ca in domeniul concurentei ( comunitatea trebuie sa stabileasca un regim care sa asigure ca in Piata comuna concurenta nu este denaturata)<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- exista numeroase reglementari care precizeaza punerea in aplicare a principiilor politicii de concurenta<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Comisia Europeana este insarcinata cu aplicarea corecta a dreptului si dispozitiilor comunitare<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Curtea de Justitie arbitreaza litigiile si fixeaza jurisprudenta.<!--[endif]-->

REGULI APLICABILE INTREPRINDERILOR

Acestea vizeaza in general urmatoarele aspecte:

<!--[if !supportLists]-->1. “Interzicerea oricaror intelegeri/ acorduri intre intreprinderi, decizii de asociere si practici concertate, care sunt susceptibile sa afecteze comertul intre statele membre si care au ca obiect sau ca effect impiedicarea,restrangerea sau falsificarea concurentei in interiorul pietei commune.( Tratatul de la Roma).<!--[endif]-->

Tratatul ofera si exemple de astfel de intelegeri ce sunt “ nule de drept”:

<!--[if !supportLists]-->- fixarea in mod direct sau indirect a preturilor de cumparare sau de vanzare sau a altor conditii de tranzactionare;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- limitarea sau controlarea productiei, a desfacerilor, a dezvoltarii tehnice, sau a investitiilor;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- impartirea pietelor sau a surselor de aprovizionare;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- aplicarea in ceea ce priveste partenerii comerciali, a unor conditii inegale sau prestatii echivalente, facandu-i sa suporte astfel un dezavantaj in lupta de concurenta;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- subordonarea incheierii de contracte de acceptarea de catre parteneri a unor prestatii suplimentare care prin natura lor sau conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul contractelor respective.<!--[endif]-->

Interzicerea acestor practici depinde de anumite conditii:

<!--[if !supportLists]-->- in primul rand, schimburile intracomunitare trebuie revizuite in conformitate cu jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene chiar daca partenerii se situeaza in acelasi stat<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- in al doilea rand acordurile trebuie sa fi avut ca obiect sau ca effect restrangerea sau inselarea concurentei in interiorul pietei comunitare, ceea ce exclude acordurile intre intreprinderi din UE care vizeaza tarile terte;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- o ultima conditie impusa are in vedere ca atingerea adusa concurentei sa fie importanta: astfel acordurile de importanta minora intra in sfera de derogari, de exemplu, pentru IMM, un accord nu afecteaza in mod semnificativ conditiile pietei cand cota de piata detinuta de intreprinderile respective nu depaseste 5 % , iar cifra de afaceri anuala cumulata nu depaseste 300 mil euro.<!--[endif]-->

Tratatul prevede totusi si o serie de derogari pentru acordurile care : contribuie la “ameliorarea productiei sau a distributiei produselor” si la “promovarea progresului tehnic sau economic” si care in acelasi timp permit “ utilizatorilor sa obtina o parte echitabila din profitul care rezulta”. Astfel de situatii sunt tolerate doar daca producatorii isi mentin capacitatea de a oferi bunuri sau servicii competitive. Exceptarea este de natura individuala si se practica atunci cand Comisia autorizeaza in mod expres o intelegere verificata in prealabil.Un alt tip de derogari au caracter colectiv si se aplica unei serii intregi de acorduri, fiind necesar un regulament conceput de Consiliu si care precizeaza anumite cerinte.

Exemplu: cazul VOLKSWAGEN

In iunie 2001 , Comisia a dat o amenda de 30 milioane euro producatorului de autoturisme Volkswagen. In 1996-1997, Volkswagen trimisese concesionarilor sai germani o circulara care ii incita sa nu faca reduceri pentru noile VW Passat. Acest gen de practici este impotriva regulilor de concurenta, deoarece ele mentin in mod artificial preturile ridicate pentru consummator.

<!--[if !supportLists]-->2. abuzurile de pozitie dominanta . Acest articol nu reglementeaza concentrarile, ci se limiteaza la interzicerea faptului de a eploata intr-un mod abuziv, o pozitie dominanta, fiind mai mult corectiv decat preventiv. In acest caz nu locul ocupat intr-un sector de activitate este pus in discutie ci doar faptul de a obtine un avantaj excesiv din aceasta pozitie este criticat: “este incompatibil cu piata comuna si interzis, in masura in care comertul intre statele membre este afectat, faptul pentru una sau mai multe intreprinderi de a exploata in mod abuziv o pozitie dominanta pe piata comuna sau pe o parte substantiala a acesteia”.<!--[endif]-->

Pentru a determina daca o intreprindere este sau nu intr-o pozitie dominanta, indiferent daca ea apartine Comunitatii sau unei tari terte, se judeca in primul rand cota de piata detinuta ( care trebuie sa fie mai mare de 50% , iar intreprinderea trebuie sa aiba capacitatea de a o mentine). Cand intreprinderea ocupa 70-80% calificarea este automat facuta, iar daca nu este cazul, atunci intervin alte elemente complementare cum ar fi: reputatia, marca produsului,eficienta retelei comerciale, avansul tehnologic, puterea economica a concurentilor, existenta unei concurente latente, accesul la resurse si tehnologie. Etapa urmatoare consta in stabilirea abuzului, daca acesta exista, luandu-se in considerare numai efectele comportamentului firmei si excluzandu-se orice acuzatie de intentie de frauda.

Sunt prezentate mai multe situatii:

<!--[if !supportLists]-->- impunerea in conditii neachitabile ( preturi prea mari sau prea mici pentru eliminarea unor producatori concurenti)<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- limitarea productiei, a desfacerilor sau a dezvoltarii tehnice in detrimentul consumatorului<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- aplicarea unui tratament discriminatoriu partenerilor comerciali.<!--[endif]-->

Nu este prevazuta nici o derogare ca in cazul intelegerilor, iar sanctiunea este pronuntata de Comisie care, pe calea deciziei, ordona intreprinderii sa puna capat situatiei constatate si-i poate aplica o amenda.

Exemplu: CAZUL MICROSOFT CORPORATION

Dupa 5 ani de ancheta aprofundata si dupa trei comunicari de incriminare, Comisia Europeana a adoptat la 24 martie 2004 o decizie prin care a stabilit ca firma americana Microsoft Corporation a incalcat regulile de concurenta consacrate prin Tratatul CE abuzand de pozitia sa de cvasi-monopol pe piata sistemelor de exploatare pentru PC cu scopul de a restrange concurenta pe pietele de sisteme de exploatare pentru servere de grupuri de lucru si cititoare multimedia.Deoarece acest comportament nu incetase inca , Comisia a cerut firmei Microsoft sa divulge concurentilor sai, intr-un termen de 120 zile, informatiile privind interfetele necesare pentru ca produsele acestora sa poata dialoga cu sistemul de expoatare Windows. Microsoft mai trebuia , de asemenea, ca intr-un termen de 90 de zile, sa propuna firmelor de echipamente ( si utilizatorilor finali) o versiune a sistemului sau de exploatare Windows care sa nu tina cititorul Windows Media (WMP). Deoarece a fost cazul unui abuz “ foarte grav si continuu”, comis de cinci ani si jumatate, Comisia a penalizat firma Microsoft atribuindu-i o amenda de 497.2 milioane euro.

<!--[if !supportLists]-->3. concentrarea – nu a fost prevazuta in Tratatul de la Roma, dar Comisia a considerat intotdeauna ca aceasta poate conduce la o exploatare abuziva a pozitiei dominante. Reglementarile din decembrie 1989 si din septembrie 1990 au acoperit aceasta lacuna, impunand o notificare obligatorie a proiectelor de fuziuni si achizitii la Comisia Europeana, astfel, se instituie un control preventiv al Comisiei, care poate sa interzica operatiunile de concentrare ce prezinta o dimensiune europeana, daca ele risca sa conduca la o pozitie dominanta susceptibila sa obstructioneze in mod semnificativ concurenta.<!--[endif]-->

Astfel se permite politicii de concurenta sa intervina , la un stadiu precoce al unui proces de concentrare, aproband sau interzicand aliantele avute in vedere. Controlul preventiv se aplica urmatoarelor tipuri de operatiuni: fuzionare,preluare de control, creare de entitati comune pornind de la un prag minim. Acest prag minim a fost modificat prin regulamentul Consiliului din 30 iunie 1997 .Intreprinderile respective din care cel putin una apartine unui stat membru al UE, trebuie sa indeplineasca anumite criterii:

<!--[if !supportLists]-->- cifra de afaceri (CA) mondiala cumulata care trebuia la inceput sa fie mai mare de 5 miliarde ecu a fost adusa la 2.5 miliarde<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- CA realizata in interiorul spatiului comunitar care anterior trebuia sa fie mai mare de 250 milioane ecu pentru cel putin doua dintre unitati a fost adusa la 100 milioane;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Fiecare intreprindere nu trebuie sa realizeze mai mult de 2/3 din Ca totala din Comunitate in interiorul unuia si aceluiasi stat membru.<!--[endif]-->

In acest caz, protocolul de acord trebuie ratificat in mod obligatoriu de Comisie, aceasta avand insa si posibilitatea sa-l suspende. Practic Comisia apreciaza daca exista sau nu o pozitie dominanta care sa constituie o piedica semnificativa pentru concurenta si hotaraste aprobarea sau interzicerea acordului.

Exemplu: CAZUL TOTALFINA-ELF AQUITAINE

In Franta , TotalFina si Elf Aquitaine au propus o fuziune care ar fi permis noii societati controlul unor piete ale produselor petroliere in Franta, ceea ce ar fi antrenat costuri mai ridicate pentru distribuitori si pentru consumatori ( noul grup ar fi reprezentat 55% din

capacitatile de rafinare si ar fi controlat depozitele de import franceze). In februarie 2000, Comisia Europeana a autorizat fuziunea celor doi giganti ai petrolului in anumite conditii.

Pentru rezolvarea problemelor de concurenta evidentiate de Comisie, TotalFina si Elf au acceptat sa cedeze catre concurenti o parte importanta a operatiunilor vizate. Noua societate ar fi dobandit, de exemplu o pozitie dominanta in vanzarile de carburanti pe autostrazi ( ar fi detinut 2/3 din numarul de benzinarii de pe autostrazi rezultand care este o piata specifica cu preturi ridicate). Cu scopul de a mentine o piata competitiva in acest sector, in interesul consumatorilor, Comisia Europeana a obligat TotalFina si Elf sa vanda cca. 70 de benzinarii din cele 214 de care dispunea, ianinte de a autoriza fuziunea. De asemenea, grupul a trebuit sa renunte la controlul depozitelor care alimenteaza reteaua de oleoducte, obiectivul fiind acela de a pastra, in aval, la nivelul vanzarii cu amanuntul de carburant si pacura, posibilitatea pentru concurenti de a nu fii prizonieii unui singur furnizor.

REGLEMENTARI REFERITOARE LA INTERVENTIA STATELOR

Interventia financiara a puterii publice intr-o economie de piata trebuie sa respecte spiritul acestui tip de economie.La nivelul interventiei statului, concurenta poate fi denaturata prin mai multe modalitati:

<!--[if !supportLists]-->1. prin privilegiile de care s-ar putea bucura intreprinderile publice producatoare de bunuri si servicii comerciale: acestea sunt supuse legilor comune si nu trebuie sa beneficieze din partea statului de vreun tratament preferential in raport cu alte intreprinderi similare din sectorul privat.<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->2. prin ajutoarele de stat si subventiile publice care pot antrena o distorsionare a concurentei. Ajutoarele guvernamentale pentru intreprinderi pot lua forma subventilor, creditelor sau dobanzilor preferentiale, reducerilor de datorii, reducerilor de impozite.<!--[endif]-->

In februarie 1998, Comisia a aprobat ajutoare in valoare totala de 1.89 milioane euro in favoarea dezvoltarii IMM1 din turism in regiunea Dinana in sudul Spaniei, Aceste ajutoare au fost acordate pentru a incuraja investitiile in noi initiative turistice si pentru crearea de locuri de munca, contribuind astfel la dezvoltarea durabila a unei regiuni relativ sarace a Europei, Andaluzia.

Datorita evenimentelor de la 11 septembrie 2001 si a paralizarii spatiului aerian atlantic care a urmat, guvernele europene au fost autorizate sa verse companiilor lor nationale subventii avand ca motiv de “circumstante exceptionale”.

3. prin existenta unor monopoluri nationale cu caracter comercial care a coincis adesea cu statutul public al unor prestatori sau furnizori principali de electricitate, apa transporturi, telecomunicatii.

SERVICIILE PUBLICE SI CONCURENTA IN UE

Referitor la intreprinderile publice si intreprinderile responsabile de un serviciu public ( de natura industriala si comerciala ) exista trei reguli:

<!--[if !supportLists]-->- neutralitatea Comunitatii vis-a vis de forma de propietate ( caracterul public al unor intreprinderi nu este de natura a autoriza in mod intrinsec distorsiuni concurentiale);<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- interzicerea obstacolelor/barierelor in calea concurentei exceptie fac serviciile de interes general.<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Principala problema este reprezentata de activitatile de servicii publice de retele ( transporturile feroviare si aeriene, gazul si electricitatea, posta si telecomunicatiile ) care fac obiectul unei dereglementari.<!--[endif]-->

Serviciul public poate fi definit din punct de vedere economic ca fiind :”un serviciu a carui productie se face conform randamentelor crescande ( adica situatiile in care costul unitar de productie descreste o data cu cresterea cantitatilor produse) ceea ce ar justifica organizarea sa in monopol, ca si punerea in practica a unor tarife administrate si a unor mecanisme fiscale. Existenta unor puternice externalitati ( adica situatii in care deciziile unui agent economic au consecinte in termeni de cost si de bunastare asupra celorlalti agenti) ar conferi si un anumit caracter public serviciului deoarece corectarea acestor externalitati poate cere o importanta interventie a statului”.

1.Nivelul global al ajutoarelor de stat a scazut in UE cu 28% intre anii 1997-2000 ( ceea ce inseamna o scadere de 23 mld euro.)Ajutoarele de stat au reprezentat in 2000, 0.99% din PIB al UE si putin peste 1% din PIB in 2001.

Interventia autoritatilor europene in serviciile publice de retele s-a accelerat in anii ’80, ’90.

In general dispozitivele puse in practica disting in mod clar ce tine de monopol si ce tine de concurenta, dezvoltand modelul conform caruia se distinge:

<!--[if !supportLists]-->- infrastructura, care datorita economiilor de scara, trebuie sa ramana obiectul unui monopol,<!--[endif]-->

si

<!--[if !supportLists]-->- serviciile, care pot fi furnizate de mai multi prestatori de concurenta.<!--[endif]-->

Coexistenta sectorului public cu cel privat este organizata, fiind create autoritati independente de reglementare.

La baza acestui model sta teroia pietelor contestabile. O piata este contestabila daca intrarea pe piata este libera ( crearea de intreprinderi si daca iesirea de pe piata se efectueaza la un cost scazut. O intrare libera presupune absenta barierelor in patrunderea pe piata si accesul la un pret rezonabil la infrastructurile disponibile care constituie “ facilitati esentiale” pentru a produce. Asfel, amenintarea din partea sosirii de noi concurenti este credibila.

Exemplu:

<!--[if !supportLists]-->- un nou operator vrea sa utilizeze reteaua de fibra pentru a vinde servicii de comunicatii, ceea ce implica a nu deschide accesul la aceasta retea constituie o bariera in intrarea pe piata si deci un abuz de pozitie dominanta, o iesire la un cost scazut, inseamna ca riscul pe care si-l asuma intreprinderea ce penetreaza piata monopolului nu este insurmontabil, de aceea costurile fixe ireversibile consimtite cu ocazia intrarii intr-un sector de activitate nu trebuie sa fie prea importante deoarece ele nu sunt recuperabile la iesire daca intreprinderea decide sa-si inceteze activitatea.<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Transportul aerian reprezinta prototipul pietei contestabile, cu mult inainte de deschiderea sa catre concurenta in cadrul UE la 1 aprilie 1997 rezultand ca pe piata europeana intre ianuarie 1993 si august 1996 au existat 83 de tentative de intrare, din care 35 s-au dovedit infructuase ( avioanele care sunt cea

mai mare parte a costului de intrare pe piata pot fi cumparate in leasing si sunt vandabile in cazul incetarii activitatii, de aceea riscul asumat nu este considerabil pentru companiile, ce incearca sa se stabileasca.)<!--[endif]-->

In ceea ce priveste serviciile de interes general acestea sunt definite in comunicarea Comisiei Europene din 1996 ca fiind “activitatile de servicii , comercializabile sau nu, considerate de interes general, de catre autoritatile publice, si supuse din aceasta cauza unor obligatii specifice de serviciu public”.Este cazul in special al serviciilor de retele de transport, de energie, de comunicatii. Se precizeaza ca aceste servicii de interes general raspund unor nevoi fundamentale avand o dimensiune simbolica si constituind un element de identitate culturala pentru toate tarile europene.In campul mai larg al serviciului de interes economic general intra serviciul universal ce este de finit ca un serviciu minim oferit a carui calitate este specificata pentru orice utilizator la un pret accesibil.

Introducerea concurentei in sectoare unde ea nu exista, mentinerea unui monopol in anumite segmente ale activitatii si punerea in practica a unui serviciu public minim ridica problema autoritatii care sa defineasca si sa faca sa fie respectat caietul de sarcini, de aceea au fost create autoritati de reglementare independente de stat si de monopolurile istorice care sa garanteze o concurenta echitabila si sa asigure o buna functionare a serviciului universal.

ROLUL COMISIEI EUROPENE IN POLITICA DE CONCURENTA

Pentru atingerea celor doua obiective ale politicii de concurenta, functionarea economiei de piata si a Pietei Unice, trebuie indeplinite doua conditii:

<!--[if !supportLists]-->- regulile de concurenta trebuie aplicate in mod universal, atat intreprinderilor publice cat si celor private;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- autoritatea de implementare a regulilor concurentiale trebuie sa aiba capacitatea de a impune penalitati, constand in amenzi suficient de mari pentru a descuraja incalcarea legii.<!--[endif]-->

Comisia poate impiedica autoritatile nationale sa subventioneze in mod abuziv industiile nationale prin incalcarea regulilor de concurenta comunitara. In acest sens, subventiile acordate companiilor aeriene ar putea servi ca exemplu. Acest sector, care s-a liberalizat progresiv in contextul pietei interne, a facut in mod traditional obiectul unui control statal.

De asemenea , Comisia se ocupa de concentrarile de mari dimensiuni care isi desfasoara o parte semnificativa a activitatii pe teritoriul mai multor state membre ale UE. In 1994, Comisia Europeana a spart si sanctionat trei mari carteluri europene, dupa ce a descoperit acorduri secrete incheiate intre societati pentru fixarea preturilor sau impartirea pietelor Comunitatii, care aveau drept consecinte minimizarea concurentei, cresterea preturilor si reducerea posibilitatilor de alegere pentru consumatori.

De exemplu , s-a constatat existenta unui cartel in domeniul stalpilor de otel. In functiune din 1984 acest cartel implica 17 societati si era administrat prin intermediul Eurofer, Asociatia europeana a siderurgiei. Au fost aplicate amenzi in valoare totala de 104.4 milioane ecu. Un alt exemplu: 23 de producatori de ciment, 8 asociatii nationale ale producatorilor de ciment si omologii lor europeni au fost amendati global cu 248 milioane ecu, deoarece s-a descoperit ca se pusesera de acord de a nu vinde pe pietele lor interne.

Comisia are puteri largi de investigare, putand face vizite la firmele suspectate de incalcarea liberei concurente si avand acces la toate documentele acestora.Intreprinderile

gasite vinovate de practici concurentiale ilegale ( practici concertate sau abuzul de pozitie dominanta ) pot fi amendate cu pana la 10% din cifra de afceri din anul anterior.

In cazul in care se descopera intelegeri intre firme, suspectate de incalcarea liberei concurente si care intra in competenta ei, Comisia Europeana are urmatoarele posibilitati de actiune:

- sa o declare legala printr-o decizie formala, daca in urma investigatiilor rezulta ca intelegerea nu distorsioneaza libera concurenta;<!--[endif]-->

- sa dea o scrisoare administrativa informala care sa permita operarea pe piata comunitara deoarece sunt operatii fara un impact semnificativ;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- sa accepte operatiunea numai cu indeplinirea anumitor conditii care sa garanteze respectarea liberei concurente;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- sa o declare ilegala.<!--[endif]-->

CONCLUZII

Politica in domeniul concurentei este esentiala in realizarea pietei interne ratiunea de a fi a acesteia fiind tocmai aceea de a permite tuturor firmelor sa concureze in conditii egale pe pietele oricarui stat membru.De aceea este importanta ma buna implicare a consumatorilor , cresterea transparentei in adoptarea deciziilor, precum si intarirea cooperarii internationale.

In ceea ce priveste politica in domeniul concurentei aceasta a evoluat ca fiind una din cele mai importante politici comunitare si de asemenea ca una din cele mai importante politici comunitare.Cu toate acestea trebuie tinut seama de faptul ca tarile membre au propriile lor reglementari in domeniul concurentei, limita de demarcatieintre competentele nationale si comunitare fiind uneori fificil de trasat.

Comisia percepe politica de concurenta ca o problema sensibila si asta mai ales in sectoarele productiei de gaz si electricitate, telecomunicatii si servicii postale. Insa problema este aceeasi si pentru serviciile financiare sau de transport in masura in care exista bariere in calea intrarii pe piata rezultand din reglementari nationale sau locale si punandu-se problema accesului la retele sau alte facilitati indispensabile.

BIBLIOGRAFIE

AYRAL M. – Le marche interieur de l’Union europeenne, collection Reflexe Europe, Paris,1995

BALASSA B.- The theory of economic integration, George Allen& Unwin , Homewood, London 1961

BIRSAN M. – Integrarea economica europeana.Introducere in teorie si practica , Editura Carpatica Cluj-Napoca 1995

COMMISSION EUROPEENNE –Construirenotre avenit comun. Defis politique et moyens budgetaries de l’Union elargie (2007-2013), Bruxelles 2004

SAPIR A.-Regional Integration in Europe, The Economic Journal

VOICULESCU D.- Competitie si competitivitate, Editura Economica Bucuresti,2001

YVARS B.- Economie europeenne, Dalloz , Paris,1997