Politica Agricola Comuna-Proiect

8/2/2019 Politica Agricola Comuna-Proiect

1/20

UNIVERSITATEA DE VEST,TIMISOARA

FACULTATEA DE STIINTE POLITICE, FILOSOFIE,

SI STIINTE ALE COMUNICARII

SPECIALIZAREA: RELATII INTERNATIONALE SI

STUDII EUROPENE

POLITICA AGRICOLA COMUNA

STUDENT:

TERHES MIRUNA DORINA

ANUL II

TIMISOARA


2/20

2011

CUPRINS:

1. INTRODUCERE

2. EVOLUTIA, REFORMELE, PRINCIPIILE SI OBIECTIVELE PAC

2.1. EVOLUTIA POLITICII AGRICOLE COMUNE

2.2. REFORMELE POLITICII AGRICOLE COMUNE

2.2.1. PARAMETRII REFORMEI PAC-1992

2.2.2. ACORDUL AGRICOL - APRILIE 1994. OBIECTIVE.

2.2.3. AGENDA 2000

2.3. FUNCTIILE POLITICII AGRICOLE COMUNE

2.4. PRINCIPIILE DE BAZA SI OBIECTIVELE ESENTIALE ALE

POLITICII AGRICOLE COMUNE

2.4.1. PRINCIPII

2.4.2.OBIECTIVELE PAC

3. MASURI ORIZONTALE ALE POLITICII AGRICOLE COMUNE

3.1.FONDUL EUROPEAN DE ORIENTARE SI GARANTARE A

AGRICULTURII EUROPENE (FEOGA)

3.2.SISTEMUL INTEGRAT PENTRU ADMINISTRAREA SI

CONTROLUL TERENURILOR AGRICOLE

2


3/20

3.3.MECANISMELE COMERCIALE SI ACORDURILE

INTERNATIONALE

3.4.POLITICA IN DOMENIUL CALITATII

3.5.RETEAUA DE INFORMARE CONTABILA AGRICOLA

3.6.REGIMUL PRODUSELOR REZULTATE DIN PRELUCRAREA

PRODUSELOR AGRICOLE

4. ORGANIZAREA COMUNA A PIETELOR PRODUSELOR

AGRICOLE

4.1. CULTURILE ARABILE

4.2. VINUL

4.3.LEGUMELE SI FRUCTELE

4.4. HAMEIUL

4.5. TUTUNUL

4.6.LAPTELE SI PRODUSELE LACTATE

4.7.CARNEA DE VITA

4.8.PRODUCTII SI PRODUSE DIN OVINE SI CAPRINE

4.9.MIEREA

4.10. PLANTE VII SI PRODUSE FLORICOLE

3


4/20

1.INTRODUCERE

Intre politicile Uniunii Europene, politica agricola comuna (PAC) este

privita ca una dintre cele mai importante. Aceasta nu numai din cauza bugetului

acordat de Uniune pentru finantarea acestei politici (care este de aproximativ

50% din bugetul total al Uniunii), a numarului de personae afectate si a

teritoriului implicat, ci si a importantei istorice si a atributelor suverane delegate

de statele membre catre nivelul comunitar de decizie. Importanta politicii

agricole commune deriva si din legaturile stranse cu piata unica si cu uniunea

economica si monetara, doua domenii cheie ale integrarii europene. Politica

agricola comuna este alcatuita dintr-o serie de reguli si mecanisme ce

reglementeaza productia, procesarea si comertul cu produse agricole in Uniunea

Europeana, accentul punandu-se, din ce in ce mai mult, pe dezvoltarea rurala.

Tratatul de la Roma a definit obiectivele generale ale politicii agricole

commune, iar principiile politicii agricole commune au fost stabilite la

Conferinta de la Stresa, din 1958. In 1960, mecanismele PAC au fost adoptatede cele sase state membre fondatoare, doi ani mai tarziu, actele normative

4


5/20

comunitare adoptate in cadrul PAC, precum si mecanismele constituite in

temeiul acestora, intrand in vigoare.

2.EVOLUTIA, REFORMRLE, PRINCIPIILE SI OBIECTIVELE P.A.C.

2.1.EVOLUTIA POLITICII AGRICOLE COMUNE

Reforma PAC din anii `70 preconiza initial doua mari directii strategice:

-o exploatare moderna, pe suprafete de dimensiuni mari (80-120 ha la

culturi, 40-60 vaci);

-reducerea la jumatate a populatiei active din agricultura in zece ani prin

masuri care sa incurajeze incetarea activitatii.

Planul aprobat, in acest scop, de Consiliul de Ministri, a fost aplicat,

numai in parte, prin:

-atribuirea unor indemnizatii anuale pentru producatorii care accepta sa se

retraga (1972) si prin

-acordarea ajutoarelor publice in functie de elaborarea unui plan de

dezvoltare pe mai multi ani care sa prevada marirea suprafetelor agricole.

Dupa 1980 s-a trecut la masuri pentru limitarea dezechilibrului, insa,

practic reforma globala a P.A.C. s-a intrezarit din 1992 la interventia GATT

(Acordul General privind Tarifele si Comertul) si a devenit efectiva dupa anul

2000.

Schimbarea procentajului acordat agriculturii din PIB constituie

argumentul relevant, ilustrand dimensiunea sistemului de asigurari sociale al

statului cu implicatii foarte mari asupra functionarii PAC si asupra relatiilor sale

comerciale externe.

Dinamica politica si sociala a PAC a produs, intre altele, un efect nedorit

si anume continua intarziere in transformarea agriculturii europene si

industrializarea din ce in ce in mai mare a productiei agricole.

5


6/20

Acest fenomen European, in cadrul caruia modernizarea economica de la

tara a ramas oarecum restanta, a fost centrat prin decizia Consiliului European

de la Berlin din 9 martie 1999, in cadrul Agendei 2000.

Acordul, privind reformele PAC din vara anului 1992, implementate din

1993 marcheaza o noua faza: separarea problemei veniturilor din agricultura de

politica preturilor, economia PAC fiind orientata catre asigurarile de stat si catre

rezultate.

Acest fapt, insa a generat o consecinta paradoxala in PAC in ultimul

deceniu:

-explozia costurilor combinata cu miscarea populatiei reprezentata de

fermieri;

-diminuarea rolului agriculturii in economie.

Totusi, PAC s-a dezvoltat intr-o permanenta tensiune cu comertul

international si a constituit o sursa permanenta de disputa intr UE si partenerii

sai comerciali internationali.

2.2.REFORMELE POLITICII AGRICOLE COMUNE

Politica agricola comuna a reusit sa-si atinga scopurile principale: a

incurajat atat productia cat si productivitatea, a stabilizt pietele, a asigurat oferta

si a protejat fermierii de fluctuatiile pietei mondiale. Fara indoiala, odata cu

succesul au aparut si efecte secundare negative, ca si unele probleme: fermierii

produceau mai mult decat era necesar, creand astfel un surplus, ceea ce a dus la

cresterea exponentiala a cheltuielilor. Acesta a fost motivul pentru care au fost

intreprinse o serie de reforme.

Prima tentativa de reforma a avut loc in 1968, cand Comisia Europeana a

publicat Memorandumul pentru reforma politicii agricole commune (planul

Mansholt). Planul avea in vedere reducera numarului de persoane angajate in

agricultura si promovarea formarii unor suprafete agricole de productie mai marisi mai eficiente.

6


7/20

In 1972 au fost introduse masuri structurale avand drept scop

modernizarea agriculturii europene. Cu toate aceste masuri, problemele inca

continuau sa existe deoarece exista un dezechilibru intre cerere si oferta,

creandu-se un surplus de produse.

In 1985, Comisia a facut o propunere de reforma fundamentala, exprimata

prin publicarea Cartii verzi privind perspectivele politicii agricole commune.

Prin aceasta se urmarea echilibrarea cererii cu oferta, introducera unor noi

moduri de reducere a productiei in sectoarele problema si, in general, analizarea

unor solutii alternative pentru viitorul PAC.

In 1988, Consiliul European a adoptat un pachet de masuri de reforma,

inclusiv Orientarile privind cheltuielile in domeniul agriculturii, ceea ce a

limitat procentul cheltuielilor pentru aplicarea PAC din bugetul total al

comunitatii.

2.2.1.PARAMETRII REFORMEI PAC - 1992

a) Reducerea pretului graului cu 30% in viitorii trei ani si a pretului carnii

de vita cu 15%;

b) Introducerea unor plati compensatorii de venituri directe, dar nu

indiferente fata de productie: fermierii pot obtine platile numai daca cresc

produsele eligibile (grau, leguminoase, seminte de oleaginoase si porumb).

c) Introducerea unei scheme obligatorii de renuntare: toti fermierii care

detin, peste o anumita suprafata, trebuie sa renunte la 15% din terenul arabil spre

a putea fi eligibil pentru platile de transfer.d) Asa-numitii mici producatori sunt scutiti de la cererea de renuntare.

2.2.2 ACORDUL AGRICOL-APRILE 1994. OBIECTIVE.

a) Reducerea interventiilor interne in agricultura, masurata printr-un grad

de agregare a sprijinului pe o perioada de implementare de peste 6 ani, incepand

cu 1995 si utilizand 1986-1988 ca perioada de baza.

7


8/20

b) Platile directe catre fermieri in cadrul programului de limitare a

productiei nu se supun angajamentului de reducere a ajutorului, atata timp cat se

bazeaza pe o suprafata fixa si pe recolta sau pe septel.

c) Toate barierele non-tarif (cotatii sau alte restrangeri asupra importului)

vor deveni subiectul unei introduceri de tarife.

d) O reducere a tarifului mediu cu 36% dupa perioada de implementare;

fiecare tarif va fi redus cu cel putin 15%.

e) O reducere a cheltuielilor cu subventiile pentru export cu 36% si o

reducere a volumului exporturilor subventionate cu 24% dupa perioada de

implementare.

f) Introducerea unei clauze de protectie care sa specifice circumstantele in

care tarilor le este permis sa impuna taxe suplimentare pentru a preveni

schimbari nedorite ale pietei si ale pretului datorita importurilor.

g) O garantie de acces minim pe piata egala cu 3% din consumul mediu

intern in perioada de baza.

2.2.3.AGENDA 2000

In 1997, Comisia Europeana a propus solutii pentru reforma politicii

agricole commune prin Agenda 2000. Consiliul European de la Berlin din

1999 a adoptat Agenda 2000, hotarnd o reforma partiala a politicii agricole

comune, care a asimilat in cadrul PAC si aspecte referitoare la mediu, la

dezvoltarea rurala si unele aspecte economice. In mod special, reforma a

urmarit:

-intarirea concurentei produselor agricole pe piata interna si mondiala;

-promovarea unui standard satisfacator de viata pentru comunitatile

rurale;

-crearea de locuri de munca si de noi surse de venit pentru fermieri in alte

sectoare decat cel agricol;

-dezvoltarea unei noi politici privind dezvoltarea rurala, ce a devenit aldoile sector ca importanta a politicii agricole commune;

8


9/20

-integrarea in PAC a problemelor structurale si de mediu, carora sa li se

acorde mai multa atentie;

-imbunatatirea calitatii si sigurantei produselor alimentare;

-simplificarea legislatiei din domeniul agriculturii si descentralizarea

modului de aplicare a acesteia, pentru a face ca regulamentele sa fie mai clare,

mai transparente si mai usor accesibile.

Reforma a creat conditiile pentru dezvoltarea unei agriculturi

multifunctionale, durabile si competitive. Mai mult, obiectivele salepe termen

lung vor avea efect nu numai asupra generatiilor actuale, ci si asupra celor

viitoare.

2.3. FUNCTIILE POLITICII AGRICOLE COMUNE

PAC este o strategie defensiva, condusa politic, de modernizare a

agriculturii europene, in ciuda amenintarii externe a competitiei comerciale

americane.

Functiile sale, care pot fi considerate si ca efecte ale politicii comune

vizeaza, in principal, sprijinirea preturilor si veniturilor. Asadar, PAC:

-faciliteaza politica de garantare a venitului, fara a cere contacte directe si

costisitoare cu fermierii;

-permite guvernelor sa decida asupra nevoilor diferitelor grupuri de

fermieri individuali;

-ofera sectorului fermier un interes major in mentinerea politicii comune

cu scopul de a imbunatati, permanent situatia tuturor fermierilor;

-sprijina utilizarea unor preturi specifice pe fiecare produs ceea ce permite

guvernelor sa echilibreze nevoile eterogene ale unui sector fermier poate

diferentiat;

9


10/20

-stimuleaza cresterea preocuparii guvernelor si a gruparilor de interese

nationale in sustinerea politicii supranationale commune.

PAC constituie, insa, un mecanism economic si politic, avand ca obiect

central integrarea populatiei nationale a fermierilor in politica nationala si in cea

comunitara, protectionismul agricol, refelctat in preturile alimentelor interne,

fiind instrumentul de baza.

2.4. PRINCIPIILE DE BAZA SI OBIECTIVELE ESENTIALE ALE

POLITICII AGRICOLE COMUNE

2.4.1 PRINCIPIILE

Tratatul constitutive de la Roma -1957 a dat o regelementare sumara in ce

priveste agricultura, Comisia avand sarcina sa prezinte Consiliului propuneri

privind organizarea comuna a pietelor.

Sistemul PAC are la baza urmatoarele principii:

-circulatia libera a produselor agricole, fiind constituit un spatiu unic

comun fara taxe vamale, impozite si subventii dar cu reglementari

administrative, sanitare si veterinare armonizate progresiv;

-o organizare comuna a pietei, care inlocuieste sistemele nationale, cu un

prt unic in interiorul Uniunii fixat pentru fiecare produs;

-preferinta pentru produse comunitare, prin aceea ca trebuie sa fie

favorizat consumul produselor originare din Europa in raport cu cele din alte

tari, iar patrunderea acestor produse pe piata comunitara sa fie descurajata prin

taxe prohibitive;

10


11/20

-solidaritatea finanaciara, prin acea ca sarcinile legate de interventie

(preturi garantate, export de produse excedentare) si de ameliorare a structurilor

sunt impartite intre statele membre.

2.4.2 OBIECTIVELE PAC

Prin Tratatul constitutiv de la Roma au fost fixate cinci obiective majore

ale PAC:

-cresterea productivitatii agricole prin promovarea progresului tehnic si

prin asigurarea dezvoltarii nationale a productiei agricole si utilizarea optima a

factorilor de productie, in mod special munca;

-asigurarea unui standarad satisfacator de viata comunitatii agricole, in

particular prin cresterea castigurilor individuale a persoanelor angajate in

agricultura;

-stabilizarea cursului si a pietelor;

-asigurarea abundentei ofertelor;

-asigurarea ca ofertele ajung la cumparatori la preturi rezonabile.

Sistemul garantarii preturilor a fost adoptat cu scopul de a :

-favoriza pe o anumita perioada dezvoltarea unor produse anume;

-garanta veniturile producatorilor;

-mentine costul vietii in limite rezonabile.

Acest sistem, diferntiat pe sector, presupune stabilirea unui prt orientativ,

un prt de prag care se aplica importurilor la intrarea in Uniune si un prt de

interventie, corespunzator unui minim garantat, cu care organismele competente

cumpara produsele excedentare ca sa le stocheze sau sa le distruga.

Pentru atingerea acestor obiective, Art. 34 din Tratatul instituind

Comunitatea Europeana, prevede o organizare comuna a pietelor agricole (OPC)

care, in functie de produs, va consta in:-reguli comune privind concurenta;

11


12/20

-o coordonare obligatorie a organizarilor diferitelor piete nationale;

-o organizare a pietei europene.

Organizatiile comune de piata au fost introduse garandual, in prezent

existand pentru majoritatea produselor agricole ale Uniunii Europene. Ele sunt

instrumentele de baza ale pietei agricole comune, ajutand la eliminarea

obstacolelor din calea comertului cu produse agricole in cadrul Uniunii si

mentinand taxele vamale specifice pentru produsele provenind din terte state.

3.MASURI ORIZONTALE ALE POLITICII AGRICOLE COMUNE

Masurile orizontale sunt acele actiuni, acte normative si instrumente

financiare care sunt aplicabile intregului sector agricol, indiferentde natura

produselor afalate in cauza. Dintre masurile orizontale cele mai importante se

pot mentiona:

3.1.FONDUL EUROPEAN DE ORIENTARE SI GARANTARE A

AGRICULTURII EUROPENE (FEOGA)

Politica Agricola Comuna este finantata de Fondul European de Orientare

si Garantare a Agriculturii Europene. Fondul a fost constituit prin Regulamentul

nr. 25/62 (modificat si completat ulterior de regulamentele nr.728/70,

nr.1258/1999) si separat in doua sectiuni in 1964:

-sectiunea Orientare, privind fondurile structurale, care contribuie la

reformele structurale in agricultura si dezvoltarea zonelor rurale (ex. Investitii in

echipamente noi si tehnologii);

-sectiunea Garantare, ce finanteaza cheltuielile privind organizatiile

comune ale pietelor (ex. cumpararea sau stocarea surplusurilor si incurajarea

exportului de produse agricole).

Sectiunea Garantare este de departe cea mai importanta, fiind calsificata

drept cheltuiala obligatorie in bugetul Comunitatii. Sectiunea Orientare

12


13/20

reprezinta unul din fondurile structurale avand ca scop promovarea dezvoltarii

regionale si reducerea disparitilor dintre anumite zone ale Uniunii.

Pentru a sprijini procesul de restructurare a agriculturii din tarile

candidate, Uniunea a introdus instrumentul de pre-aderare SAPARD.

Obiectivele acestui program sunt:

-sprijinirea agriculturii durabile si a dezvoltarii rurale in tarile candidate in

timpul perioadei de pre-aderare;

-rezolvarea problemelor ce afecteaza ajustarile pe termen lung a sectorului

agricol si a zonelor rurale;

-sprijin pentru implementarea acquis-ului comunitar in problemele

politicii agricole si a politicilor conexe.

3.2. SISTEMUL INTEGRAT PENTRU ADMINISTRAREA SI

CONTROLUL TERENURILOR AGRICOLE

Sistemul integrat pentru administrarea si controlul ternurilor agricole ajuta

la monotorizarea computerizata a ajutoarelor financiare comunitare, fiind

alcatuita dintr-o baza de date, un sistem alfanumeric de identificare si

inregistrare a animalelor, cererilor si ajutoarelor financiare acordate si un sistem

computerizat de control. Sistemul se aplica schemelor financiare acordate pentru

culturile arabile ca si celor din sectorul zootehnic. Sistemul de control integrat

acopera toate cererile de finantare, verificarile administrative si, daca este

necesar, verificare prin aerofotogrametrie sau prin satelit.

3.3. MECANISMELE COMERCIALE SI ACORDURILE

INTERNATIONALE

Printre masurile orizontale cele mai importante se numara si cele din

domeniul comertului, legaturi importante existand atat cu statele candidate, dar

si cu statele terte participante in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului.

3.3.1.PAC SI ORAGANIZATIA MONDIALA A COMERTULUI

13


14/20

Cea mai noua runda de negocieri comerciale multilaterale a inceput in

cadrul Oraganizatiei Mondiale a Comertului in anul 2000, intersele Uniunii

indreptandu-se spre echilibrarea balantei dintre latura comerciala sic ea

necomerciala a agriculturii (protectia mediului si pastrarea peisajului rural,

calitatea produselor alimentare), acordarea unui tratament special si diferentiat

pentru tarile in curs de dezvoltare (luand in considerare nevoile de hrana a

acestor tari), si imbunatatirea accesului la piata (prin indepartarea unor bariere

vamale).

3.3.2PAC SI EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE

Prin aderarea tarilor din Centrul si Estul Europei se asteapta ca forta de

munca si suprafata agricola sa se dubleze, iar numarul consumatorilor sa creasca

cu mai mult de 100 milioane de persoane. Uniunea Europeana este deja cel mai

important partener commercial al acestot tari, iar aderarea deschide noi

oportunitati pentru produsele agricole ale acestora pe piata interna unica. Din

cauza deficientelor structurale, agricultura tarilor candidate necesita o

modernizare si o restructurare substantiala.

3.4..POLITICA IN DOMENIUL CALITATII

Politica in domeniul calitatii urmareste in special dezvoltarea unor sisteme

de protejare a consumatorilor prin asigurarea unei calitatii reale a produselor

alimentare, incurajand totodata diversificarea productiei agricole, protectia

denumirii unor produse renumite impotriva imitatiilor si folosirii eronate.

Consumatorii sunt sprijiniti prin furnizarea de informatii referitoare la

caracteristicile si compozitia produselor , dupa caz.

3.5. RETEAUA DE INFORMARE CONTABILA AGRICOLA

Este un instrument de evaluare a venitului exploatatiilor agricole si a

impactului politicii agricole comune. Reteaua constituie singura sursa micro-economica de date armonizata (principiile evidentei contabile fiind aceleasi

14


15/20

pentru toate statele membre ale Uniunii Europene) si consta in anchete anuale

intreprinse de statele membre prin cre se culeg date contabile referitoare la

exploatatiile agricole.

3.6. REGIMUL PRODUSELOR REZULTATE DIN PRELUCRAREA

PRODUSELOR AGRICOLE

Date fiind diferentele de cost in procurarea unor produse agricole de pe

piata interna a Comunitatii si din afara acesteia, diferentele de prt existente

chiar intre produsele agricole la nivelul Comunitatii, ca si necesitatea

diferentierii taxelor vamale aplicabile produselor agricole transformate (in

componenta agricola si in cea neagricola) in cadrul PAC si a politicii comerciale

comune, au fost luate masuri care sa tina cont de impactul comercializarii

acestor produse, masuri ce se refera in mod special la acordurile comerciale

privind produsele importate si cele exportate.

4.ORGANIZAREA COMUNA A PIETELOR PRODUSELOR

AGRICOLE (OCP)

Asemenea organizari ale pietelor constau in reguli stabilite la nivel

comunitar privind nivelurile de productie, calitatea, modul de comercializare al

anumitor categorii de produse agricole, precum si sprijinul financiar care este

acordat din bugetul comunitar producatorilor pentru compensarea unor diferente

de preturi pe piata si evitarea supraproductiei.

Organizatiile functioneaza pentru majoritatea produselor agricole de

origine vegetala sau animala: culture arabile, vin, ulei de masline, fructe si

legume, hamei, lapte si produse lactate; productii si produse din bovine si

taurine, de ovine si caprine, tutun sau miere. Pentru alcool si cartofi nu existapiete organizate.

15


16/20

Principalele responsabilitatii ale OCP unui produs constau in fixarea unui

prt unic pentru produsul agricol respectiv, aplicabil pe intrg cuprinsul pietei

interne unice, acordarea de ajutoare financiare producatorilor sau operatorilor de

sector, stabilirea unor mecanisme pentru controlul productiei si organizarea

comertului cu statele membre.

Cele mai importante organizari comune se refera la :

4.1. CULTURILE ARABILE

Culturile arabile includ o mare varietate de recolte anuale de prima

importanta, cum ar fi: grau, orz, porumb, secara, floarea soarelui, mazare, etc.

Ele au cea mai mare pondere in bugetul de cheltuieli al Uniunii.

In sectorul cerealelor, preturile interne sunt mai mari decat cele mondiale,

lucru ce face dificil exportul de cereale si produse fara a se acorda subventii

pentru diferenta dintre pretul de achizitie pe piata europeana si cel de vanzare pe

piata mondiala.

4.2. VINUL

UE ocupa primul loc pe piata mondiala a vinurilor. Dupa o perioada

indelungata de surplus, s-a ajuns la un echilibru intre productie si consum,

existand o tendinta de diminuare a productiei datorita masurilor luate de

reducerea suprafetelor viticole.

Oraganizarea comuna a pietei a inceput in 1962 prin controlarea

echilibrului pietei in cazul in care cantitatiile sunt in surplus putand fi

achizitionate de catre stat si transformate in alte produse.

4.3. LEGUME SI FRUCTE

Praguri valorice au fost fixate pentru produsele procesate de tomate, pere

si piersici, ca si pentru citrice. Modul de plata direct catre producator folosit in

16


17/20

acest sector a dus la o mai marer transparenta a sistemului, o mai mare

flexibilitate si a crescut responsibilitatea producatorului.

4.4. HAMEIUL

Organizarea pietei hameiului implica atat produsele proaspete cat si pe

cele uscate, pudra, granule, extrase, produse aromate, amarui sau alte varietati.

Toate produsele cultivate in UE, ca si produsele importate, primescun certificate

pentru a putea fi introduce pe piata. Ajutoarele financiare sunt acordate pentru

asigurarea unui venit rezonabil al producatorilor de hamei.

4.5. TUTUNUL

Organizarea pietei a facut posibila stabilizarea acesteia si asigurarea unui

standard de viata satisfacator pentru persoanele ce se ocupa cu cultivarea

tutunului. Dintre masurile luate in cadrul reformei se pot mentiona:

imbunatatirea protectiei mediului si incurajarea cercetarii pentru a produce

varietati de tutun mai putin daunatoare, ajutarea producatorilor sa se orienteze

catre alte activitati, efectuarea unor controale mai stricte, un sistem mai flexibil

de acordare a cotelor si simplificarea procedurilor administrative.

4.6. LAPTE SI PRODUSE LACTATE

Piata de lapte si de produse lactate este organizata in vederea reducerii

pretului de interventie, pentru a creste concurenta produselor atat pe piata

interna cat si in cadrul celei mondiale, si pentru ajutorarea fermierilor prin

acordarea de ajutoare financiare directe.

4.7. CARNEA DE VITA

Cu toate ca au fost luate o serie de masuri pentru descurajarea productieiintensive, se poate spune ca organizarea pietei nu si-a atins pe deplin scopul.

17


18/20

Instrumentele utilizate presupun acordarea unor plati directe pe cap de vita,

limitarea densitatii animalelor pentru micii producatori, respectarea procedurilor

de stocare a surplusului si aranjamente privind comertul cu terte state.

4.8. PRODUCTII SI PRODUSE DIN OVINE SI CAPRINE

In acest sector, reforma a urmarit sa determine productia de ovine si

caprine, sa se orinteze mai mult spre piata reala, spre cerintele si tendintele

acesteia. Schimbarile cele mai mari au constat in introducerea unor plati fixe

acordate direct fermierilor, ca si a unor plati suplimentare pentru zonele

defavorizate, acordate pe cap de animal.

4.9. MIEREA

In acest sector s-a urmarit imbunatatirea productiei de miere, aceasta fiind

sprijinita prin acordarea de asistenta tehnica, rationalizarea transhumantei,

masuri de sprijinire a laboratoarelor si a cercetarii pentru cresterea calitatii

produselor. O atentie deosebita este acordata asociatiilor apicultorilor cu care

statele membre coopereaza in punerea in aplicare a planurilor nationale

referitoare la productia de miere.

4.10. PLANTE VII SI PRODUSE FLORICOLE

Organizarea pietei floricole si de plante vii a facut posibila stabilizarea

pietei si facilitarea vanzarii produselor la standarde de calitate. Actiunile

Comunitatii sunt indreptate spre o mai buna organizare a productiei si a

marketingului prin organizarea asociatiilor producatorilor floricoli.

18


19/20

BIBLIOGRAFIE:

1.POLITICILE COMUNE ALE UNIUNII EUROPENE

CADRU CONSTITUTIONAL - MARIN VOICU, EDITURA

LUMINA LEX 2005

19


20/20

2.AGRICULTURA CENTRUL DE RESURSE JURIDICE ,

BUCURESTI 2004

Politica Agricola Comuna-Proiect

Documents

Transcript of Politica Agricola Comuna-Proiect