1

FONDATORI: IANCU PANDURU ªI GRUIA CINGHIÞÃAdresa redacþiei: Mehadia, str.Principalã (sediul Primãriei)

Telefoane: 0255 523337, 0733177374, 0745919432, 0720025844

e-mail: vestea.de.mehadia@gmail.com Pagina web: http://vestea.wordpress.com

REDACTOR ªEF: Gruia CINGHIÞÃ REDACTOR ªEF ADJUNCT: Constantin VLAICU Colegiul redacþional: Ionela Mihaela DOMILESCU, Mirela TURCULEANU, Mihai CORNIANU,

Ion (Nicã) DRÃGAN, Gheorghe MIRULESCU, Viorel IANCUÞA, Pavel PANDURU (Prigor), Vasile BARBU (Uzdin)

NUMÃRUL 15, martie-aprilie 2014 - PAGINI: 16 - PREÞ: 2 lei

REVISTÃ DE ATITUDINE CIVICÃ ªI CULTURÃ TRADIÞIONALÃ

PERIODIC LUNAR EDITAT DE PRIMÃRIA ªI CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI

MEHADIA, CARAª-SEVERIN

ISSN 2344-4223 ISSN-L 2344-4223

. urmare din pag. 1

Cel de-al doilea proiect pemãsura 3.2.2. C. va fi derulat totprin Agenþia de Plãþi pentruDezvoltare Ruralã ºi Pescuit(ADRP) ºi are ca obiective:„Amenajare spaþiu public derecreere în localitatea Mehadia”.Proiectul are termen definalizare 31.12.2015 cu valoaretotalã de 79.975 de euro eligibilãºi nerambursabilã, comunitateanu are cofinanþareProiectul este fãcut pentruîmbunãtãþirea vieþii ºi crearea denoi spa þ i i de recreere;amenajarea terenului de fotbal,construirea unui teren de mini-fotbal cu nocturnã, cu suprafaþade joc sinteticã, precum

SÃRBÃTOAREA

PAªTELUI

Paºtele este cea mai importantã

sãrbãtoare creºtinã a anului.De Paºti se sãrbãtoreºte

Învierea lui Iisus, fiul lui Dumnezeu. Biblia spune cã

la douã zile dupã moartea lui Iisus, mormântul luia fost gãsit gol. Creºtinii cred cã învierea lui Iisusînseamnã cã ºi ei pot primi o nouã viaþã dupã

moarte.

Aceastã credinþã este celebratã de Paºti.Sãrbãtoarea Paºtelui poate fi asociatã cuprimãvara. Retrezirea naturii la viaþã simbolizeazã

tocmai nouã viaþã pe care creºtinii au câºtigat-oprin crucificarea ºi învierea lui Iisus.

Încãrcat de tradiþii, Paºtele în România estesãrbãtorit cu mare respect ºi evlavie pentru Hristos,dat fiind faptul cã aproape toþi românii sunt creºtini.De la Iepuraºul de Paºte, la preparatele specialede miel, românii fac aceastã sãrbãtoare coloratã denepreþuit.

Sfintele Paºti sunt celebrate la nivelmondial în toatã lumea creºtinã. Totuºi, fiecare þarãare propriile sale tradiþii, ritualuri ºi credinþe. La noi,în þarã, oamenii au ºi ei obiceiuri diferite în funcþiede regiune.

Astfel, la noi în comunã o semnificaþie

foarte importantã o are Joia Mare ºi SãptãmânaPatimilor. Din aceastã zi, locuitorii comunitãþiinoastre înceteazã toate activitãþile privind muncacâmpului ºi se concentreazã activitãþilor decurãþenie în casã, în curte pentru ca totul sã fiecurat de Sfintele Paºte.

Tot în Joia Mare, se merge la cimitir, undese dã de pomanã morþilor din familie. Femeileîncep sã pregãteascã ouãle pentru vopsit ºi pascã

ºi prãjiturile.

În noaptea Învierii, oamenii îmbrãcaþi înhaine noi ºi curate merg la bisericã sã-ºi ia luminã

ºi paºte, dupã ce preotul, împreunã cu alaiul decredincioºi, înconjoarã de trei ori biserica.

Dupã slujba de Înviere, fiecare participantse întoarce acasã cu lumânarea aprinsã ºi paºte,

pregãtindu-se pentru prima zi de Paºte când leeste permis sã mãnânce bucatele pregãtite (pascã,pâine, ouã roºii, carne de viþel, vin, þuicã etc.).

Prima zi de Paºte trebuie sã fie petrecutãîn liniºte, alãturi de familie ºi de cei dragi. Luni, adoua zi de Paºte, oamenii dau de pomanã pentrucei morþi, mergând la cimitir. Tot în a doua zi dePaºte, spre searã, începe ºi balul organizat pentrusãrbãtoarea Paºtelui.

Toate tradiþiile de Paºte se învârt în jurulfaptului istoric cã Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,este viu.

Iubiþi creºtini ºi stimaþi consãteni, rog sã

încercãm ca în zilele acestea sã fim mai buni, maiînþelegãtori ºi iertãtori cu semenii noºtri.

Vã urez sãrbãtori fericite ºi vã doresc ca,odatã cu sãrbãtoarea Învierii sã gãsiþi puterea ºiîncrederea de care aveþi nevoie pentru a mergeînainte.

Lumina Sfintei Învieri sã vã bucure casa ºiviaþa!

Cu ocazia sãrbãtorilor pascale, vã dorescmultã fericire, bucurii, sãnãtate ºi liniºtesufleteascã. HRISTOS A ÎNVIAT!

Primar, Iancu Panduru

2Vestea de Mehadia

OBICEIURI DE PRIMÃVARÃ

Luna martie, prima lunã aprimãverii, este luna încare întâlnim o mulþime

de obiceiuri legate de sãrbãtorileprimãverii.

MÃRÞIªORUL

Odatã Soarele a coborât pepãmânt luând chipul unui tânãr,pentru a participa la o nuntã, într-unsat. Zmeul cel rãu l-a rãpit ºi l-aînchis într-o temniþã, provocândsuferinþã întregii naturi, râurile auîncetat sã mai curgã, florile sãînfloreascã, pãsãrile nu maiumpleau vãzduhul cu cântecul lorvoios. Un tânãr voinic a hotãrât sãînfrunte zmeul ºi sã eliberezeSoarele. Cãlãtoria voinicului a duratdin varã pânã în iarnã. Spre sfârºituliernii, acesta a gãsit castelulzmeului, s-a luptat cu acesta ºi l-adoborât în luptã. Cu toate cã a fostgrav rãnit în luptã, tânãrul a gãsitputerea sã ajungã la temniþã ºi sãelibereze Soarele dupã care a murit.Sângele lui a curs pe zãpada albã,înroºind-o. Soarele a urcat pe cer ºia vestit sosirea primãverii ºi areînvierii naturii aducând fericireîntregii firi.

De atunci, a apãrut obiceiulmãrþiºorului, ca simbol de reînnoirea anului. ªnurul mãrþiºorului,alcãtuit din douã fire de lânãrãsucite, unul alb ºi unul roºu,reprezintã unitatea celor douãcontrarii, varã-iarnã, întuneric-luminã. Roºul semnificã dragostepentru tot ce este frumos, amintindde culoarea sângelui vãrsat devoinic, albul simbolizeazã puritateaghiocelului, prima floare aprimãverii.

Mãrþiºorul se poartã de la 1martie pânã când se arãtã semnelevenirii primãverii: cânteculcucului,înflorirea pomilor, dupãcare se leagã de un pom înflorit, casã aducã noroc ºi belºug.

Obiceiul mãrþiºorului,specific doar românilor, are ovechime ce se pierde în neguratimpului, încã de la daci.Simbolurile mãrþiºorului se purtaudupã ziua de 1 martie, data cândîncepea anul calendaristic la acestpopor, deoarece calendarul dac aveadoar douã anotimpuri: vara ºi iarna.Mãrþiºorul era un fel de talismanmenit sã poarte noroc ºi era oferitde Anul Nou, împreunã cu urãrilede sãnãtate, dragoste ºi bucurie.

Peste ani, mãrþiºorulrãmâne un simbol al dragostei, albucuriei de a trãi, un semn alrenaºterii naturii, un puternicsimbol al soarelui ºi al puritãþiisufleteºti.

ZILELE BABEI DOCHIA

Baba Dochia era o soacrãrea, care, într-un an, de 1 martie, s-agândit sã-ºi trimitã nora dupã fragi.Un moº i-a dat fetei o mânã defragi. Baba, crezând cã a sositprimãvara, a urcat cu oile pe munte.Pe drum a aruncat, pe rând cele 9cojoace pe care le purta. Nu s-atemut cã plouã, dar ajungând în

vârful muntelui, apa s-a prefãcut îngheaþã ºi ea a devenit o stâncã ce sepoate vedea pe muntele Ceahlãu.

Pierderea celor nouãcojoace de cãtre babã semnificãvremea schimbãtoare a începutuluide martie. La români, a rãmasobiceiul ca în primele nouã zile alelunii martie sã ne alegem o „babã”pentru a vedea cum va fi noul anpentru noi. Dacã „baba” esteînsoritã vom avea un an bun, dacã„baba” este mohorâtã la fel va fi ºianul.

CEI 40 DE

MUCENICI

Sfinþii Mucenici sesãrbãtoresc în fiecare an, încalendarul ortodox, în ziua de 9martie. Tradiþia spune cã muceniciierau soldaþi creºtini care au trãit pevremea împãratului Licinius,prigonitor al creºtinilor. Împãratul,auzind de credinþa lor, i-a silit sã seînchine idolilor. Aceºtia refuzând,au fost condamnaþi la moarte, prinîngheþare în lacul Sevastiei.

Aflându-se în apa îngheþatã,creºtinii s-au rugat Domnului, iarrugãciunea lor a fost ascultatã: apalacului s-a încãlzit, gheaþa s-a topitºi 40 de cununi strãlucitoare aucoborât asupra lor. Scoºi vii din lac,trupurile le-au fost arse ºi oaselearuncate în foc.

urmare în pag. 3 .

3Vestea de Mehadia

. urmare din pag. 2

În credinþa popularã înaceastã zi se încheie zilele babelorºi urmeazã zilele moºilor (începândcu 10 martie). În aceastã zi se facnumeroase ritualuri de alungare agerului: lovirea pãmântului cu bâte,rostirea de descântece, joculcopiilor peste foc. În sateleromâneºti era obiceiul sã se scoatãplugul la arãt. Dupã ce era trecutprin foc de cãtre fierar, era curãþatºi purificat. Tot în aceastã zi, se maipãstreazã obiceiul de a se bea 40 depahare de vin sau þuicã. (Un obiceidrag bãrbaþilor).

BLAGOVEªTENIA

Sãrbãtoarea deBlagoveºtenie(25 mart ie) ,s i t u a t ã î ni m e d i a t aa p r o p i e r e aechinocþiului deprimãvarã, cândîncep sã vinãp ã s ã r i l ec ã l ã t o a r e ,cunoscutã ºi sub denumirea de Ziuacucului, coincide cu sãrbãtoareaBunã Vestire din calendarulortodox, zi în care conform tradiþieicreºtinã Maica Domnului a fostvestitã, prin Arhanghelul Gavril, cãva naºte pe Fiul Domnului, IisusHristos.

Blagoveºtenia ofereaoameni lor pr i le ju l pen t ruprognozarea timpului calendaristic,pentru practicarea unor ritualuri deîndepãrtare a forþelor malefice dedivinitate ºi de prognozare a durateivieþii.

Se credea cã în aceastã zinu este bine sã umbli flãmând ºifãrã bani asupra ta. Pentru aîntâmpina sosirea cucului, oamenii

se pregãteau, din timp, cu bani. Înmomentul în care auzeau cuculcântând, ei aruncau banii în direcþiaîn care se auzea cântecul ºi rosteauversuri pe un ton interogativ,numãrând glasurile cucului,deoarece se considera cã fiecare„glas” corespunde unui an din viaþã.Dacã pasarea îi cânta cuiva în faþã,era semn îmbucurãtor, semn cãtoatã vara îi va merge bine, dar dacãpasãrea cânta din spate sau lateral-stânga, atunci semnul era potrivnicpentru cel care-l ascultã.

În aceastã zi se scoteaustupii de la iernat. Aceºtia erautrecuþi pe deasupra unui foc, pentrupurificare, se afumau ºi se stropeaucu agheasmã pentru a fi încãrcaþi de

fertilitate ºi pentru a fi apãraþi deluarea manei.

De Blagoveºtenie nu sepuneau cloºtile de ouã, obiceipãstrat ºi astãzi, se opreau morilede apã, iar oamenii nu mai aveauvoie sã se certe. Femeileaprindeau focuri în faþa casei,punând alãturi o cofiþã cu apãpentru ca îngerii pãzitori sã vinãsã se încãlzeascã ºi sã-ºi

potoleascã setea.

Ziua de Blagoveºtenie era ºiun important moment pentruprognozarea vremii, pentrueºalonarea muncilor agricole deprimãvarã. ªi tot acum, ciobanii seurcau pe stogurile de fân ºiameninþau iarna cu topoarele,crezând cã în felul acesta primãvarava sosi mai repede.

Importanþa sãrbãtorii estemarcatã ºi de sacrificiul paºteluicare se consumã ritual, indiferentdacã ziua este de post sau de dulce.

Prof. Gruia Cinghiþã

Cântec de martie

A fugit din lume faur,

Trist ºi nejelit –

Cu sãgeþile-i de aur,

Martie l-a gonit...

Albi plutesc ºi roºii norii

Peste munþi ºi chei,

Parcã sufletu-aurorii

A rãmas în ei...

Gârlele ºi-ncep fanfara,

ªi, pornind ºuvoi,

Strigã-n lume: primãvara

A sosit la noi!

Ce gândeºti la vremuri duse

ªi suspini mereu?

Lasã visele apuse,

Suflete al meu!

Uitã lumile de stele,

Ce-au cãzut pãlind –

Bucurã-te de acele

Care se aprind...

Ah, ce dulce e povara

Mugurilor noi!

Primãvara, primãvara

A sosit la noi...

Panait Cerna

Românul, Arad, III nr. 73, 31

martie 1913

4Vestea de Mehadia

DUMINICA FLORIILOR

În duminica a ºasea dinP o s t u l M a r e , s esãrbãtoresc Floriile sau

Intrarea Domnului nostru, IisusHristos, în Ierusalim. Floriileî n s e a m n ã

p r i m u lp r a z n i cîmpãrãtesc,cunoscut ºisub numelede DuminicaFloriilor. Dinp u n c t d ev e d e r eetimologic,n u m e l ederivã dinlatinescul Floralia, sãrbãtoare avegetaþiei.

Venirea lui Iisus, cu osãptãmânã înainte de patimilesale ºi de Învierea Sa din morþi,a fost un eveniment multaºteptat, care a fost profeþit cumai bine de 400 de ani înaintede cãtre profetul Zaharia.

În Noul Testament scenaintrãrii Domnului în Ierusalimeste descrisã cum apostolii ºi-auîntins hainele pe asin, ca sã steaMântuitorul pe ele.

Dacã mulþimea dincetatea Ierusalimului L-aîntâmpinat pe Mântuitor cufrunze de palmier, BisericaOrtodoxã a rânduit ca, dupã

sãvârºirea Sfintei Liturghii sã sesfinþeascã ramurile de salcieaduse de credincioºi ºi apoiluate acasã pentru a împodobiicoanele, intrãrile sau ferestrele.

Salcia, ca element vegetal,sugereazã deopotrivã moarteaºi viaþa, curãþenia spiritualã,fertilitatea ºi renaºterea anualãa vegetaþiei. În credinþã

popularã, salcia este o plantã

îndrãgitã ºi binecuvântatã deMaica Domnului, pentru cã

d i n t r et o a t eplantele, af o s ts i n g u r acare s-af ã c u tpunte ºi aajutat-o sã

traversezeapele unuirâu.

De Florii, creºtinii audezlegare la peºte, vin,untdelemn. Poporul iudeu, aflatsub robie romanã, aºteaptã cunerãbdare venirea unuieliberator, deci ºansa lor eraîntãrea lui Iisus în Ierusalim.

Floriile deschid ultimasãptãmânã din post, cunoscutã

sub numele de „SãptãmânaMare”. Tradiþia spune cã aºacum va fi vremea de Florii, aºava fi ºi în prima zi de Paºti. Încredinþã popularã se spune cã,dacã vor cânta broaºte de Florii,vara va fi lungã ºi frumoasã.

Nina Dãescu

qqqqqqqqqqqqq

Floriile

Iatã zile-ncãlzitoare

Dupã aspre vijelii!

Vin Floriile cu soare

ªi soarele cu Florii.

Primãvarã-ncântãtoare

Scoate iarba pe câmpii

Vin Floriile cu soare

ªi soarele cu Florii.

Lumea-i toatã-n

sãrbãtoare,

Ceru-i plin de ciocârlii.

Vin Floriile cu soare

ªi soarele cu Florii.

Pãcat zãu de cine moare

ªi ferice de cei vii

Vin Floriile cu soare

ªi soarele cu Florii.

Copiliþã, nu vrei oare,

Nu vrei cu mine sã vii,

Când Floriile-s cu soare

ªi soarele cu Florii?

Sã culegem la rãcoare

Viorele albãstrii?

Hai! Floriile-s cu soare

ªi soarele cu Florii.

Eu þi-oi da de orice

floare

Mii de sãrutãri ºi mii.

Hai! Floriile-s cu soare

ªi soarele cu Florii.

Iar tu dulce, zâmbitoare,

Te-i face cã te mânii...

Hai! Floriile-s cu soare

ªi soarele cu Florii.

Vasile Alecsandri

Vestea de Mehadia5

Î nvierea Domnului este cea

mai mare sãrbãtoare acreºtinãtãþii, un eveniment

copleºitor pentru orice om, unmister care s-a petrecut acumdouã mii de ani, dar carecontinuã sã fascineze întreagafãptura umanã, este o realitatecare se transmite din generaþie îngeneraþie, de la un secol la altulca un izvor de apã vie. Întrupareaºi Învierea Fiului lui Dumnezeusunt fundamentale pentru viaþaoricãrui om, deoarece reprezintãînceputul ºi temeiul mântuiriinoastre, prin care a fost distrusãmoartea. Suntem neputincioºi sãcuprindem în cuvinte ºi curaþiunea minunea în sine, fiindcãdepãºeºte posibilitãþile noastrede înþelegere. Exemplul cel maigrãitor al tainei praznicului suntvalurile numeroºilor creºtini careiau parte la aceastã sãrbãtoare abucuriei, a împãcãrii ºi luminii,luminã care potrivit tradiþieitrebuie dusã ºi în case.

Nu putem sã vorbimdespre Paºte sau ÎnviereaDomnului fãrã sã spunem cã „Pate" în ebraicã „pesah", sau înlimba greacã, luat în sens striccreºtin înseamnã trecereaMântuitorului de la moarte laviaþã. Paºtele nu este un simpluritual liturgic, nu este un mit, oviziune, o poveste sau unspectacol, ci realitatea revelatãde Iisus Hristos, ce a fostmãrturisitã, vãzutã ºi constatã demulþi martori. Învierea Domnului afost descoperitã încã din vremeapatriarhilor, prorocilor ºi drepþilordin Legea Veche, iar în timpulactivitãþii Sale pe pãmântMântuitorul le-a vestit ucenicilordespre patimile, moartea ºiÎnvierea Sa dupã trei zile (Marcu

8, 31).Hristos este numit Paºtile

nostru care s-a jertfit pentru noi,iar de Învierea Sa þine mântuireanoastrã, prin care ne-a trecut dela moarte la viaþã. Dacã Hristosn-ar fi murit ºi nu ar fi înviatpentru noi, zadarnicã ar ficredinþa, nãdejdea ºi viaþa

noastrã, cãci fãrã moartea ºiÎnvierea Sa, pãcatul nu poate fibiruit. Învierea nu este oîntoarcere la o viaþã corporalãamelioratã, ci este fãgãduinþafãcutã de Iisus încã din timpulvieþii Sale, cã fiecare persoanã,care l-a cunoscut pe Hristos, vaparticipa la viaþa divinã. PrinÎnvierea lui Hristos ºi prinlucrarea harului Duhului Sfânt înlume consecinþele cãderii înpãcat sunt depãºite din punct devedere obiectiv, însã mântuireageneralã devine lucrãtoare înmomentul în care fiecare om încearcã sã-ºi însuºeascã în modsubiectiv aceste roade.

Omul, dar ºi întreagacreaþie a lui Dumnezeu, seîmpãrtãºeºte de darurile ÎnvieriiMântuitorului nostru Iisus Hristos,fiindcã prin lucrarea harului în

lume trupul nu mai esteîntunecat, opac, ci este copleºitde spirit, fiind treapta culminantãa sfinþeniei care anticipeazãstarea trupurilor la învierea deo b º t e . Roade le Î nv ie r i iMântuitorului nostru Iisus Hristoss-au vãdit în lume, de-a lungulcelor douã milenii, în viaþareligios-moralã, în operele deculturã, de artã, în descoperirileoamenilor de ºtiinþã ºi în faptelede binefacere individuale saugenerale ale Bisericii.

Toate aceste aspectebiblice ºi teologice care au fostexpuse se reflectã cu prisosinþãîn frumuseþea ºi bogãþia slujbelorpascale.

Suntem tentaþi sã vorbimmai puþin despre acesteeveniment, dupã ce treceSãptãmâna Luminatã, însãcuvintele „Hristos a înviat!", pecare un creºtin le adreseazã altuicreºtin, pe o perioadã de pentrupatruzeci de zile, de la Învierepânã la Înãlþarea Domnului, nusunt doar un salut, ori simplevorbe fãrã conþinut, cu care sesalutã o adunare, un oaspeteoficial sau o persoanã, ci sunt omãrturisire de credinþã, speranþaºi nãdejdea noastrã cã înviereaexistã. Lumina Învierii lui Hristosni se dã în mod gratuit, dartrebuie sã ne strãduim sã ne-oînsuºim, fiindcã ne încredinþeazãcã sensul vieþii noastre, garanþiavieþii viitoare se aflã în ÎnviereaMântuitorului ºi în lucrareaDuhului Sfânt, care transformãtrupurile noastre opace în trupuritransparente, trupuri spirituale,luminoase, trupuri pline de DuhSfânt.

Preot Ciprian Danci

Învierea lui Iisus Hristos, n�ãdejdea învierii noastre

Vestea de Mehadia6

Sfântul Gheorghe,purtãtorul de biruinþã

În fiecare an, la 23 aprilie, îlprãznuim pe Sfântul Mare MucenicGheorghe, purtãtorul de biruinþã.Sfântul Gheorghe s-a nãscut înCapadocia, din pãrinþi creºtini. Aurmat cariera militarã ºi a ajunscomandant în armata împãratuluiDiocletian.

În anul 303, împãratul a dat undecret prin care toþi creºtinii erauobligaþi sã se lepede de credinþa înHristos ºi sã se închine zeilor.Sfântul Gheorghe, pentru cã nu avrut sã jertfeascã zeilor, a fostcondamnat la moarte prin decapitareîn anul 303, în ziua de 23 aprilie.

Menþionãm cã Bisericacreºtinã serbeazã ziua morþii sfinþilorcã ziua lor de naºtere. NumaiFecioara Maria ºi Sfântul IoanBotezãtorul fac excepþie de laaceastã regulã.

Sfântul Gheorghe în iconografie

Iconografia pãstreazãimaginea Sfântului Gheorghe cãlarepe un cal, strãpungând cu suliþa unbalaur. Este vorba despre o legendãpioasã, în care Sfântul Gheorghesalveazã cetatea Silena, din provinciaLibiei, terorizatã de un balaur.Aceastã imagine a sfântului a rãmasîn amintirea oamenilor ca model decuraj în lupta cu diavolul. Mai estereprezentat într-o mantie roºie,

urmare în pag. 7 .

PROFESORUL TRIFU ADAMESCU

Satul Plugova a înregistrat în ziua de 4 aprilie 2014 uneveniment trist: stingerea din viaþã a celui care a fost prof. TrifuAdamescu.

Nãscut la 12 august 1939 în satul Plugova, nea Trifu(pentru cunoscuþi ºi prieteni) urmeazã cursurile Facultãþii deBiologie ºi Agriculturã din Timiºoara, dupã care este repartizatca profesor titular la ªcoala Generalã din Mehadica. Acolo iºiformeazã un grup de prieteni, din rândul colegilor, cu care atrãit clipe de neuitat.

Din 1973 este transferat la ªcoala Generalã dinPlugova, unde rãmâne pânã la pensionare. A fost director alacestei unitãþi ºcolare în douã legislaþii: înainte de 1989 ºidupã 1989.

S-a cãsãtorit cu Tatiana Drãghici, fiicã de învãþãtor.A fost strâns legat de procesul de învãþãmânt, printre

foºtii sãi elevi numãrându-se medici, profesori, ingineri,precum ºi actualul primar al comunei noastre , dl. Iancu Panduru.

Din întâmplãrile prin care a trecut, povestite de el însuºi sau de alþi prieteni, nea Trifu poate fiun personaj epic de umor.

Dumnezeu sã-l ierte!

Prof. Mihai Cornianu

Plugova, 9 aprilie 2014

____________________________________________________________________________________

Vestea de Mehadia7

. urmare din pag.6

culoare tradiþionalã pentru unmartir, dar ºi ca rãzboinic pedestrusau ca tribun militar în veºmintepatriciene, cu o diademã metalicã pecap, cu o platoºã sub mantie, þinândo cruce în mâna dreaptã ºi o sabie înmâna stângã.

În 1222, regele Angliei,Richard Inimã de Leu, l-a ales peSfântul Gheorghe patronul spiritualal Casei Regale ºi al întregii þãri.Regele Edward al III-lea a înfiinþat"Ordinul St. George", iar CruceaSfântului Gheorghe a devenit, maitârziu, steagul Angliei, "UnionJack". Marele Mucenic Gheorgheeste considerat ºi ocrotitorulGeorgiei, Armeniei, Maltei,Lituaniei, Serbiei.

Obiceiuri de Sfântul Gheorghe

În tradiþia popularã SfântulGheorghe este cunoscut sub numelede San-George. Este considerat a fiun zeu al vegetaþiei, protector alnaturii înverzite, al vitelor ºi al oilor.

În spiritualitatea popularã,între San-George ºi Sâmedru(Sfântul Dumitru) existã o înþelegerecosmicã. Se spune cã atunci cândbroaºtele cântã pentru prima oarã,San-George ia cheile de la Sâmedrupentru a deschide drumul naturii spreviaþã.

În dimineaþa zilei de San-George, capul familiei, întotdeaunaun bãrbat, aºeza la stâlpii porþilor ºiai caselor, la ferestrele ºi uºilecaselor ºi grajdurilor, în grãdini ºi pemormintele din cimitire, ramuriverzi. Astfel, se credea cã oamenii,

vitele ºi semãnãturile erau protejatede forþele malefice.

Ramurile verzi erau pãstratepeste an pentru a fi folosite dreptleacuri împotriva bolilor. Ele erau

puse ºi în hrana animalelor, încredinþa cã acestea vor fi protejate deputerea duhurilor rele.

În ajunul zilei de San-George, fetele de mãritat credeau cãîºi pot vedea ursitul dacã priveau, înaceastã noapte, într-o cofã plinã cuapã.

Existã ºi obiceiul ca îndimineaþa zilei de 23 aprilie, fetelesã punã în mijlocul drumului brazdeverzi, împodobite cu coroniþe, pentrua observa care fecior va cãlca pesteele. Dacã flãcãii ce le erau dragi nucãlcau pe coroniþe, fetele credeau cãîn acel an se vor cãsãtori. Brazdele ºicoroniþele erau pãstrate peste an,pentru a se face cu ele farmece dedragoste sau pentru a fi folosite caremediu în ameliorarea diferitelorboli.

Tot în dimineaþa zilei de 23aprilie, fetele mergeau pe furiº înpãdure pentru a culege mãtrãgunã ºinãvalnic. Aceste plante erau puse în

pod sau sub streaºina, în credinþa cãele le vor aduce peþitori bogaþi.

Flãcãii cãutau în dimineaþazilei de 23 aprilie, iarba fiarelor,plantã miraculoasã ce putea sãsfãrâme lacãtele. În ajunulsãrbãtorii, tinerii mergeau într-odumbravã cu o cofã cu apãneînceputã. Vasul era ascuns într-unloc doar de el ºtiut. La rãsãritulsoarelui fiecare privea în cofã cuapã. Dacã în vas se aflã un fir deiarbã, credeau cã se vor cãsãtori cufata iubitã. Dimpotrivã, dacã în apãse afla o floare uscatã, era semn cãtânãrul nu se va însura în acel an, iardacã gãseau pãmânt, se credea cãfeciorul va muri în curând.

Femeile cãsãtorite mergeauîn pãdure ºi culegeau plante doar deele ºtiute (mulgãtoare, untul vacii),pe care le adãugau în hranaanimalelor, în credinþa cã vacile vorda mult lapte ºi de bunã calitate.

Nimeni nu avea voie sãdoarmã în aceastã zi deoarece secredea cã acel care încalcãinterdicþia, avea sã fie somnorosîntregul an.

Urzicatul era un alt obiceipracticat de San-George. Existaconvingerea cã prin urzicat ei vor fimai ageri, mai harnici ºi mai sãnãtoºide-a lungul întregii veri care urma sãînceapã.

Dintre toate obiceiurileenumerate, în comunitãþile sãteºticontemporane se mai pãstreazã doarobiceiul împodobirii stâlpilor de lapoartã cu ramuri verzi.

Preot Ciprian Danci

____________________________________________________________________________________

Vestea de Mehadia8

D espre comunitatea

de români din sudul

Dunãrii a început sã

se vorbeascã din ce în ce mai

mult. Pentru aceasta este

necesar a se face o incursiune

în istoria adevãratã a acestor

þinuturi care au fost populate în

mare parte de români ºi

despre care, nu întâmplãtor,

marele istoric Nicolae Iorga

a f i r m a c â n d v a c ã î n

apropierea graniþelor României

trã iesc aproape 4 milioane de

români.

D e s p r e e x i s t e n þ a

elementului românesc la sud

de Dunãre vorbesc nu numai

istoricii sârbi sau bulgari dar ºi

unii dintre istoricii vremii care

au studiat problema aceasta.

Faptele istorice petrecute în

timp ne conduc la concluzia

cã e x is ta o p o p u la þ ie

româneascã la sud de Dunãre

aºa cum la nord de Dunãre

existã bulgari, sârbi, greci,

albanezi, turci, tãtari etc.

N u m a i d a c ã v re m s ã

ascundem adevãrul istoric ºi

sã nu privim realitatea în faþã

putem nega fenomenul. O

privire retrospectivã, asupra

românilor din sudul Dunãrii,

chiar cu amãnunte trunchiate

din istorie, dovedeºte, fãrã nici

o îndoialã, cã au existat ºi cã

î n c ã e x is tã c o m u n i tã þ i

româneºti ºi cã ele nu-ºi cer

astãzi alte drepturi decât cele

pe care le au fraþii lor în

România fie sârbi, bulgari,

turci. Aceste comunitãþi vreau

sã vorbeascã româneºte, sã

se poatã exprima în limba

maternã, sã aibã bisericã ºi

ºcoalã româneascã. Consider

c ã e s t e n e c e s a r ã o

retrospectivã a faptelor istorice

petrecute în timp, pentru a

lãmuri, parþ ia l, problema

românilor din sudul Dunãrii.

O altã afirmaþie a

marelui nostru istoric, Nicolae

Iorga, privind rãspândirea

neamului tracic, spune cã

„neamul tracilor se întindea pe

toatã Peninsula Balcanicã,

mergea pânã în Ucraina, se

ridicã foarte sus, la nord de

Tisã, avea prelungiri pânã la

Vistula ºi în Asia Micã...”

(lucrarea: Originea, firea ºi

destinul neamului românesc,

„Neamul românesc”, nr.1,

Ch iº inãu, 1991) sau la

afirmaþia istoricului rus K.

Porski (lucrarea „România” din

1924), daco-romanilor le

aparþineau pe atunci toate

pãmânturile de la râul Tisa în

vest, pânã la râul Nistru ºi

Marea Neagrã în est ºi de la

cursul superior al râului Tisa ºi

râului Nistru în nord pânã la

Dunãre ºi sudul ei încã, adicã

o suprafaþã mult mai mare

decât România Mare de azi

(1924, n.a.)... pe acest teritoriu

trãiau daco-geþii romanizaþi,

strãmoºii românilor susþinem

cu tãrie cã urmaº ii daco-

romanilor sunt Vlahii aºa cum

ºi þara se numea pe vremuri

Valahia ºi au locuit ºi stãpânit

aceleaºi teritorii pe care le-au

avut ºi strãmoºii lor.

Odatã cu formarea

r e g a t u l u i s â r b º i c u

organizarea unei cancelarii

regale care emitea privilegii în

favoarea mânãstirilor ºi a

marilor feudali, apar ºi primele

menþiuni despre Vlahii din

acest regat, începând cu

secolul al XII-lea. Documentele

date de rege le ª te fan

Nemanja (1189-1191) sau de

banul Bosniei (1235, 1240,

1249), documentele date de

regele ªtefan Uroº ca ºi de

u r m a º i i a c e s t u i a , î i

semnaleazã pe Vlahi în þinutul

Prizrenului, pe cursul superior

al râului Lim, la vest de Kosovo

Polje º i pe cursul inferior al

râ u lu i Nare ta . E i e ra u

organizaþi în cnezate (cnezat,

termen slav) sau în judecii

( l a t i n e s c u l j u d e x ) . D e

a s e m e n e a , V la h i i s u n t

menþionaþi în jupele Siretina ºi

Kutanska. Un „pãmânt al

vlahilor” este menþionat în

zona K ijevo. M ãnãstirea

Cracanica primeºte în dar pe

Vlahii care locuiau în munþii din

apropiere de Sitnica, iar sate

de Vlahi, dãruite mânãstirii

Decani, se aflau pe valea

Drinului. Spre sfârºitul secolului

al XVI-lea, cea mai mare parte

a acestor Vlahi a fost asimilatã

de sârbi. O dovadã a

existenþei ºi a numãrului lor

mare o reprezintã toponimia

româneascã foarte bogatã din

Serbia (durm itor, v iz itor,

pârlitor ºi altele, precum ºi

termenul de vlah ºi cãtun ca

toponimie).

urmare în pag. 11 .

Gheorghe RANCU - DESPRE ROMÂNII DIN SUDUL DUNÃRII

____________________________________________________________________________________

Vestea de Mehadia9

Î n evoluþia ei pãdurea afost mereu strâns legatãde om, de activitãþile

sale. În trecut, ea i-a oferit casã ºimasã, i-a fost alãturi în toatemomentele grele, oferindu-i protecþiedar ºi necesarul traiului ºi de ce nu,privind dintr-o perspectivã maiamplã, evoluþia spre civilizaþie. Ceeace constatãm astãzi, este cã, prindiversificarea activitãþilor omului,pãdurea este mai mult ca oricândlegatã de acestea. Din nefericire,presiunea ce se pune asupra ei, caefect al acestor activitãþi, naºte acumo ameninþare, ce se accentueazã dince în ce mai mult, ºi anume asupraevoluþiei ºi chiar a existenþeiacesteia.

Dezvoltarea la nivel global aactivitãþilor economice ce au caobiect al muncii lemnul, aceastaavând un corespondent denecontestat în creºterea demograficã,duce cãtre o percepþie logicã aevoluþiei acestui fenomen, ºi anume:cererea din ce în ce mai mare deproduse finite necesare omului ce aula bazã lemnul. La toate acestea seadaugã ºi necesarul asigurãrii hraneiprin mãrirea fondului agricol, înfoarte multe cazuri expansiuneaagricolã desfãºurându-se prindefriºãri masive. Privind lucruriledin aceastã perspectivã, la o evoluþiedemograficã accentuatã pentrudeceniile urmãtoare, aºa cum este eaanticipatã de specialiºti, iatã cã la oanalizã bazatã pe datele actuale, cedemonstreazã o reducere tot maiaccentuatã a suprafeþelor de pãdurela nivel global, viitorul pãdurilor seînvãluie într-o ceaþã a incertitudinii.

În acest context se naºteideea unui concept social, dar ºipolitic, privind importanþa pãdurilorîn evoluþia vieþii ºi a societãþii,concept necesar a fi promovat latoate nivelele sociale, în scopulprotejãrii ºi conservãrii ei. Elementulesenþial, necesar a fi promovat lanivelul maselor, va cuprinde, într-ofazã incipientã, conºtientizarearolului pãdurilor, a funcþiilor ce leîndeplineºte aceasta în menþinereaechilibrului mediului, echilibru fãrãde care viaþa omului poate deveni uncoºmar, generat de nesiguranþa,teama ºi suferinþa, provocate defenomene naturale scãpate de subcontrol, incompatibile cu o viaþãnormalã, aºa cum o cunoaºtem noiastãzi. Promovarea acestui conceptpresupune în esenþa sa o modelare aconºtiinþei umane. Cãile suntmultiple, însã din pãcate, drumulcãtre o modelare a unei conºtiinþeformate este foarte lung ºi anevoios,mai ales când aceasta este dominatãde indolenþã ºi ignoranþã, acumulateîntr-o stare generalã de facto.Neîndoielnic, este greu dar nuimposibil, cu timpul tocmit ca aliat!Întrebarea care se pune este: cine,cum ºi unde trebuie acþionat în acestsens?! În România, vocile celor cesusþin ºi încearcã sã promoveze acestdeziderat sunt foarte slabe, lipsite devlagã ºi consecvenþã, ducând aceastãidee în zona derizoriului, având caefect neputinþa de convingere asupramaselor.

Ceea ce se mai poateconstata este ºi lipsa unui cadruadecvat de susþinere ºi promovare aacestor idei. Cadrul politic ºi celsocial, le putem considera ca fiind

fundamentale în exprimarea ºiimplementarea acestui deziderat.

La noi în þarã, cadrul politiceste ocupat de ,,umbra” unui PartidEcologist, chipurile, ce promoveazãabstractul, fãrã o linie clarã aconceptului, aducând adeseoriprivilegii absurdului ºi penibiluluisub umbrela ecologistã. În ceea cepriveºte România, se pare cã existã ooarecare orientare a populaþiei pentrususþinerea unor eventuale proiecteecologice. Din evenimente recente seconstatã chiar un interes sporitasupra protejãrii fondului forestierdin spectrul decimãrii pãdurilor, caefect al unui cadru legislativneîngãduit de permisiv cu defriºãrileºi înstrãinãrile de pãdure, acestea dinurmã fãcându-se în cele mai multecazuri prin metode cel puþindubioase, uneori chiar prin abuzuri ºiîncãlcãri ale legii, cãtre persoaneinteresate strict în obþinerea deprofituri prin tãierea acesteia. Înacest context, devine indubitabilãpotenþialitatea obþinerii unuisubstanþial capital electoral prinadoptarea unei poziþii clare privindaceste aspecte, ºi aflarea unei metodede soluþionare a acestor situaþii,frustrãrile ºi indignarea unor largicategorii sociale aflându-se la o cotãce doar o forþã politicã cu puteredecizionalã ºi potenþã de implicareîntr-o iniþiativã legislativã, o poatediminua.

Ce trebuie sã constatãm ºiobligatoriu de subliniat este cãmenþinerea integritãþii fondului

forestier trebuie sã devinã un

deziderat ce trebuie ridicat la rang

de interes naþional. urmare în pag. 10 .

Constantin VLAICU - IMPORTANÞA PÃDURII ÎNEVOLUÞIA VIEÞII ªI A SOCIETÃÞII – CONCEPT POLITIC ªI SOCIAL

____________________________________________________________________________________

Vestea de Mehadia10

. urmare din pag. 9În pãstrarea avuþiilor unui

popor, o lipsã de interes din parteacelor rânduiþi de obºte pentru a leadministra, poate duce la o prãpãdireiremediabilã a acestora. Priveliºteaoferitã de ceea ce se întâmplã azi înRomânia, ne dezvãluie sumbraprevizibilitate a acestui prãpãd.Speranþele stau încã în cei cecârmuiesc aceastã þarã. Iniþiativaunui cod silvic, ce se anunþa ca oalternativã legislativã cu rol dereglementare a tãierilor ºi eliminarea unor practici pãguboase prinumplerea unor lacune legislative,dupã o amplã dezbatere publicã, s-anãruit, din pãcate, împreunã cuproiectul politic USL. Totuºi, înlipsa unui partid politic solid, cuforþa construirii unei platformepolitice ecologiste puternice, ºi înlipsa unei preocupãri din parteacelorlalte partide ce dominã viaþapoliticã din România, îndreptate spreproblemele ce þin de mediu,speranþele din zona politicului laaceastã datã sunt extrem de vagi.

În ceea ce priveºte cadrulsocial de promovare a conceptului,cãile sunt multiple: de la ONG-uri lavoluntariat, mass-media ar constitui,printr-o implicare masivã, o cale dea arãta, pe lângã acele fapte negative(trebuincios a fi evocate totuºi cumai mult obiectivism!), ºi acþiuniledesfãºurate în sprijinul protejãriipãdurilor, a mediului înconjurãtor,foarte puþin cunoscute nouã astãzi,ele fiind totuºi prezente. Un rolimportant l-aº acorda Regiei

Naþionale a Pãdurilor, prindirecþiile silvice ºi ocoale silvice, îna desfãºura pe lângã paza ºiadministrarea acestei avuþii ce neaparþine tuturor, acþiuni de educare ºiinformare a populaþiei, aceastãcategorie, a silvicultorilor, deþinândo bunã parte din acele cunoºtinþe ºiaptitudini necesare promovãriiconceptului. Aici un rol deosebit îl

consider a-l avea educareageneraþiilor tinere, prin implicareadeopotrivã a educatorilor ºi asilvicultorilor, la toate nivelele devârstã, atât în mediul urban cât maiales în cel rural, unde interacþiuneacu pãdurea este mai frecventã. Acesttip de educaþie, educaþie ecologicã osã-i spun, ar putea avea un succes cuatât mai mare cu cât va fi iniþiat maidevreme, încã din primii ani deºcoalã, la o vârstã cât mai fragedã, lavârsta preºcolarã pe cât posibil,educaþia ecologicã contribuind lacrearea unei baze mai solide înconstrucþia respectivei mentalitãþi.La aceastã vârstã (vârsta preºcolarã)educaþia ecologicã se realizeazã maiales la nivel afectiv, îndeosebi prinaccentuarea aspectelor ce þin delegãturile emoþionale. Copilul estemai sensibil ºi se aflã la începutulacumulãrilor teoretice privindelementele structurale ºi funcþionaleale mediului, iar atitudinea sa faþã demediu în viitor va fi mult legatã deaceste acumulãri de sentimente, decunoºtinþe care în acelaºi timp îl vorajuta în luarea deciziilor corecte.

Ceea ce devine tot maievident astãzi, este faptul cã fãrã ostrategie clarã, solidã, întemeiatã peideea educãrii maselor, printr-o largãimplicare la nivel naþional,îndreptatã cãtre protejarea ºi sporireafondului forestier naþional, a ceea cene-a mai rãmas din legendarii codriide altãdatã, viitorul pãdurilorromâneºti rãmâne în zonaincertitudinii, fiind supuse încontinuare presiunii acelorinconºtienþi puºi pe cãpãtuialã peseama avuþiei noastre, a sãnãtãþii, aviitorului nostru ºi a copiilor noºtri.Fãrã o informare corectã, fãrã oeducaþie ºi o gândire din care sãlipseascã elementele subiective cestau la baza mentalitãþii ignoranþilorºi a scepticilor, a celor ce contestãrolul major al ecosistemelor înmenþinerea sãnãtãþii planetei, efectul

poluãrii asupra schimbãrilorclimatice, nu vom putea face faþãtrendului actual de diminuare asuprafeþelor împãdurite.

Constantin VLAICU, membru

Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti,

31 martie 2014

Google ºi peste 40 de grupuri de

afaceri ºi organizaþii ecologiste au

lansat un site care monitorizeazã" a p r o a p e î n t i m p r e a l "

informaþiile privind despãduririle

din toatã lumea.

Site-ul Global Forest Watch vafolosi informaþii provenite de la sute demilioane de imagini preluate din satelit,precum ºi informaþii de la localnici,potrivit BBC. Sistemul foloseºte tehnologiacomputerizatã a Google Earth Engine,Google Maps Engine ºi noi algoritmidezvoltaþi de Universitatea Maryland. "Global Forest Watch (GFW) este o

platformã de monitorizare aproape în

timp real care va schimba fundamental

felul în care oamenii ºi companiile

administreazã pãdurile", a spusdirectorul general al World ResourcesInstitute, Andrew Steer. Tehnologia GFW va permite activiºtilorºi comunitãþilor locale sã încarceinformaþiile, imaginile ºi clipurile dinzonele împãdurite vulnerabile din toatãlumea. Atunci când sunt detectate pierderide arbori, alerte pot fi trimise unei reþelede parteneri ºi cetãþeni din toatã lumeacare pot sã ia mãsuri. GFW este susþinutºi de companii foarte cunoscute precumNestle ºi Unilever. Datele furnizate de Google ºi despecialiºtii Universitãþii Maryland aratãcã lumea a pierdut 230 de milioane dehectare între anii 2000 ºi 2012, adicã 2,3milioane de kilometri pãtraþi (0,45 lasutã din suprafaþa totalã a Pãmântului),ceea ce reprezintã suprafaþa statuluiafrican Republica Democratã Congo, alzecelea ca mãrime din lume. Ecologiºtii spun cã aceasta înseamnãcã pãduri reprezentând echivalentul a 50de terenuri de fotbal au fost tãiate înfiecare minut, în ultimii 12 ani.

SURSA: Ziare.com

____________________________________________________________________________________

Vestea de Mehadia11

. urmare din pag.8

O regiune care ºi-apãstrat caracterul românesc, înmare parte, este regiuneacuprinsã între Vidin ºi Morava. Îndrum spre Constantinopol, dupã

cum relateazã prelatul Ansberg,participanþii la Cruciada a treia(1189) au fost atacaþi de vlahiicare locuiau între Timoc ºiMorava. La începutul secolului alXVI-lea, vlahii din sangeacatulSemendriei (Smederevo de azi)participã la luptele dintre turci ºiunguri. Soliman Magnificul le vaacorda diferite scutiri în schimbulunor servicii cu caracter militar. Îndocumente sunt pomeniþi VlaskaPlanina (Munþii româneºti), iarnumãrul mare al românilor lahotarul dintre Serbia ºi Bulgaria îldeterminã pe balcanistul Sanfeldsã afirme cã între cele douã

neamuri slave s-au interpus Vlahiidin regiunea Moravei.

În Bosnia existã o regiune

muntoasã numitã Stãri Vlah

(Valahia Veche) care se întindea

pânã la Munþii Romanja, de lângã

Sarajevo. La Ragusa (Dubrovnic)

s-au pãstrat foarte multe

documente care amintesc

existenþa elementului românesc

la est de aceastã republicã

medievalã, ca ºi pe teritoriul

Bosniei. Sunt amintiþi frecvent în

secolul al XIV-lea ºi al XV-lea

Vlahii din Bosnia, care veneau cu

oile la iernat pe malul Adriaticei,

sau veneau din Bosnia ºi

Muntenegru pentru a cumpãra

sare de la Ragusa. Nicolae de

Ujlak se intitula, în a doua

jumãtate a secolului al XV-lea, ca

rege al Bosniei ºi Valahiei, fapt ce

aratã importanþa, în acea vreme,

a elementului românesc din

Bosnia.

Tiponomia ºi mai ales

nume de munþi atestã existenþa

unei populaþii romanice în Bosnia,

pe malurile râurilor Bosna ºi

Vrbas.

În Croaþia, elementul

romanic era foarte numeros în

secolul al XIV-lea. Banul Croaþiei,

Mladen, în lupta cu banul

Slavoniei, se bucura de ajutor ºi

prietenia Vlahilor. O luptã se dã

între cei doi bani pe râul Cetinie,

într-o zonã locuitã de vlahi. În

lupta cu Sigismund, regele

Ungariei, Hanz Frankapan s-a

sprijinit pe ajutorul dat de Vlahi,

cãrora li se dau privilegii în 1436,

prin care erau întãrite drepturile

acestora de a se conduce dupã

„ legea româneascã” ( jus

valachicum). Tot în Croaþia,

þinând de cetatea Knin, erau

Vlahii regali, în documentele din

secolul al XV-lea, fiind menþionat

un comite al Vlahilor.

Vlahii locuiau, de

asemenea, în jurul cetãþilor

Vrhrika ºi Ostrovita. S-a încercat

sã se acrediteze ideea cã Vlahii

erau pãstori nomazi, dar

documentele ni-i aratã temeinic

aºezaþi în cãtunele lor, cu o

organizare socio-politicã specificã

dar în acelaºi timp ºi specialã.

Participând la luptele care au

avut loc între regele Ungariei ºi

marii feudali din Croaþia, unele

cãpetenii ale Vlahilor au fost

r ã s p l ã t i t e c u d o m e n i i ,

transformându-se în stãpâni

feudali.

Din aceastã prezentare

sumarã a romanitãþii sud-

dunãrene în Evul Mediu se poate

afirma, cu toatã tãria, aºa cum

susþinea ºi slavistul Jirecek, cã nu

a existat regiune din Serbia în

care sã nu se întâlneascã mãrturii

despre existenþa Vlahilor.

Din romanitatea sud-

dunãreanã s-au pãstrat grupuri

compacte de Aromâni în Albania.

O dovadã a vechimii ºi a

autohtoniei acestei populaþii o

constituie faptul cã numeroase

sate de Aromâni se aflã de o

parte ºi de alta a vechiului drum

roman, Via Egnatia. Încã o

dovadã o reprezintã trei

toponime: Bãiasa – Vovissa;

Lãsun – Elason; Sãruna –

Salona, care surprind schimbãri

fonetice tipice pentru trecerea de

la latinã la românã.

În extremitatea vesticã a

romanitãþii rãsãritene s-a format

grupul etnic al Istroromânilor.

Antroponime specific româneºti

(de exemplu Radul) pot fi

identificate încã din secolul al XII-

lea . In fo rma þ i i le despre

Istroromâni sporesc în secolele

urmãtoare, când este menþionatã

prezenþa lor în jurul localitãþilor

Segna ºi Trieste, unde îºi iernau

oile.

urmare în pag. 12 .

____________________________________________________________________________________

Vestea de Mehadia12

. urmare din pag. 11

În evul mediu, numãrul

mare al elementului etnic de

origine romanã din Serbia sudicã,

din Albania, Grecia, Bulgaria ºi

de la nord de Dunãre a îngãduit

formarea, la un moment dat, a

mai mul tor Vlahi i (Þãr i

Româneºti).

Sub Imperiul Otoman,

aromânii retraºi, în mare parte, în

regiuni muntoase uºor de apãrat,

ºi-au asigurat timp de câteva sute

de ani, o administraþie proprie,

fãrã amestecul turcilor, ceea ce

le-a permis sã se dezvolte în

oraºe înfloritoare ca Mascopole,

Aminciu, Gramoste, etc .,

desfãºurând, pânã în secolul al

XX-lea, o activitate culturalã ºi

comerc ia lã deoseb i t de

importantã pentru toatã Peninsula

Balcanicã.

Cu prilejul luptelor ce s-au

purtat pent ru e l iberarea

popoarelor balcanice de sub jugul

otoman în secolele XVIII ºi XIX

multe din marile ºi bogatele

aºezãri ale aromânilor ai fost

incendiate ºi în mare parte

distruse. Spre sfârºitul secolului

al XVIII-lea, satrapul Ali Paºa din

Ianina a cauzat pierderi mari

aromânilor din Peninsula

Balcanicã. O parte din cei care ºi-

au salvat viaþa din oraºele

incendiate de Ali Paºa au emigrat

în Imperiul austro-ungar,

constituind colonii din sânul

cãrora au ieºit o seamã de

bãrbaþi vrednici, care ºi-au adus o

contr ibu þ ie însemnatã la

propãºirea elementului românesc

din fosta Austro-Ungarie ºi

amintim cu mândrie despre

familiile: Gojdu, ªinã, Mocioni,

ªaguna ºi altele care proveneau

din aceste colonii formate în

urma dezastrului provocat de Ali

Pasa.

În urma rãzboiului de

independenþã din anul 1877 se

încheie Tratatul de pace cu

Turcia, la Berlin, în anul 1878.

Acum aromânii se manifestã ca

popor distinct în Peninsula

Balcanicã, (art. 23 din Tratat),

fãcând obiectul problemei

aromânilor.

Ca urmare a luptelor de

redeºteptare naþionalã pe care

aromânii le-au dus împotriva

stãpânirii abuzive turceºti cât ºi

împotriva patriarhiei de la

Constant inopol, existen þa

aromânilor a fost recunoscutã ca

un popor cu drepturi egale cu

celelalte popoare din Turcia

europeanã, iar comunitãþile

aromâne au cãpãtat autonomie

administrativã, ºcolarã º i

bisericeascã, autonomie pe care

ºi-au pãstrat-o pânã în anul 1913.

Prin Tratatul de pace de la

Bucureºti din anul 1913, teritoriile

locuite de aromâni au fost

împãrþite între Grecia, Serbia,

Bulgaria ºi Albania. Primele trei

state, care au participat la

încheierea tratatului de pace, s-

au angajat atunci sã acorde

autonomie ºcoalã ºi bisericeascã

aromânilor, acceptând cã statul

român sã uzeze de dreptul de a

subvenþiona instituþiile culturale,

prezente º i viitoare ale

aromânilor.

În anul 1934 se încheie o

Convenþie între Serbia ºi

România. Documentul prevedea

printre altele recunoaºterea limbii

respective în fiecare stat,

funcþionarea de ºcoli în limba

maternã, slujirea în bisericã în

limba maternã. Convenþia a fost

semnatã de ambele pãrþi urmând

ca sã intre în vigoare. De-a lungul

timpului, în Voivodina spre

exemplu, aceste prevederi au fost

respectate, asta ºi pentru faptul

cã pe vremea lui Tito, Voivodina

era o regiune etalon, fiind una

dintre cele mai bogate regiuni din

aceastã parte a Europei. Nu

acelaºi lucru se poate vorbi

despre respectarea Convenþiei în

alte zone din sudul Dunãrii. Aici

cu timpul, uºor, uºor, au fost

încã lca te acordur i le d in

Convenþie, autoritãþile punând

presiune pe români desfiinþând

ºcolile ºi interzicând oficierea

slujbei bisericeºti în limba

românã. Astãzi românii încep sã

se trezeascã ºi mereu, mereu îºi

construiesc lãcaºuri de cult

urmând pilda preotului Bojan

Alexandrovici din Malainiþa.

urmare în pag. 13 .

____________________________________________________________________________________

Vestea de Mehadia13

. urmare din pag.12

Trebuie sã amintim, poate

ºi în treacãt, cã în anii 1940-1942

la Turnu Severin era organizat

Comitetul Timocean condus de

cãtre pr. Gheorghe Suveiche.

Acest Comitet îndeplinea, în

primul rând, rolul de a sprijini

populaþia româneascã din sudul

Dunãrii care trecea frontierã ºi

fãcea aprovizionare cu alimente

din România pe lângã care

primeau ºi bani din partea

Comitetului.

De subliniat este ºi faptul

cã Bucureº t iul n-a fost

consecvent la doleanþele

românilor din sudul Dunãrii.

Pentru aceste comunitãþ i

Guvernul de la Bucureºti aloca

fonduri anual. Necazul este cã

aceste fonduri nu ajung acolo

unde trebuie. Ele sunt distribuite

pentru unele asociaþii ºi

organizaþii care fac puþin sau

foarte puþin pentru fraþii noºtri din

sudul Dunãrii. La o analizã mai

atentã a fenomenului º i

redistribuirea acestor fonduri la

adevãratele organizaþii româneºti

ar ajuta comunitãþile de români sã

ridice capul ºi sã ocupe locul pe

care-l meritã ºi pe care ºi l-au

câºtigat în istorie.

Gheorghe Rancu Bodrog

L-am cunoscut pe neaGheorghe Laitin, poreclit în satulFrãsincea, Gheorghe ,,Bujoru”, întoamna anului 1954; era tânãrangajat ca pãdurar la ocolul silvicMehadia, gestionând fondulforestier în cantonul silvicSmogotin-Cornereva. Eu, fiind unjune de 20 de ani, proaspãt

absolvent al ªcolii Medii TehniceSilvice, fãrã experienþã practicã ºineobiºnuit cu viaþa pãdurãreascã,am conºtientizat cã apropiindu-mã de silvicultorii vechi,cunoscându-i ca oameni, dar ºica practicieni ai acestei meserii,aveam ºansele de a pãtrundetainele silviculturii cu o sporitãtemeinicie. Din primele contactecu acest om, chiar fãrã a avea oexperienþã mãturã privitoare laaspectele receptive a caractereloromeneºti, abilitate ce pot spunecã am dobândit-o ceva mai târziu,acest om mi-a atras atenþia,ieºind în percepþia mea înevidenþã, printr-o laturã nedefinitã

de mine atunci, a personalitãþiisale. Cred totuºi, cã dragostea depãdure, ce am simþit-o cã-i pulsaîn sânge încã din primele melediscuþii cu dumnealui, m-adeterminat sã-i acord o atenþiedeosebitã, oferindu-mi un primexemplu ºi model de silvicultor ceam considerat a fi demn deurmat. Ceea ce vreau sãevidenþiez este faptul cã pãdurariiîn acea vreme se recrutau dinrândul sãtenilor, fãrã a fi nevoie aavea un nivel de studii prearidicat, însã conduita civicã ºicaracterul, oglindite adeseori înatitudinea consãtenilor faþã de ei,constituiau elemente obligatorii,de care se þinea seamãnecondiþionat în procesul dealegere a lor. Vreau sã spun, înacest context, cã nea Gheorghedeºi poseda un bagaj decunoºtinþe elementare (însãsuperioare multora, în aceavreme!), era stimat de oameniidin sat, care îi apreciau calitãþileºi omenia. Fire blajinã, dar înacelaºi timp ºi energicã, cu unbun simþ ce-l remarcai în oricemoment petrecut în preajma sa,purta un deosebit respect pentrumeserie, concretizatã într-oconºtiinciozitate ieºitã din comun.Acesta este unul dintreelementele remarcabile ºimarcante ale începutului activitãþiimele în silviculturã, astfel decaractere nefiind neobiºnuite înrândul silvicultorilor din aceavreme, însã între aceºtia neaGheorghe cu siguranþã seevidenþia prin calitãþile sale.

urmare în pag. 14 .

GHEORGHE ,,BUJORU” -CHIP EMBLEMATIC DE SLUJBAª AL PÃDURII

____________________________________________________________________________________

Vestea de Mehadia14

. urmare din pag. 13

Dincolo de toate acesteaprecieri, vreau sã vã evoc unepisod ce nu se vrea a fi o simplãevocare, ci ºi o pildã pentru mulþidintre aceia care nu îmbraþiºeazãaceastã meserie cu gânduridintre cele mai oneste, izvorâtedin dragoste ºi respect pentrupãdure, ci din anumite interese,pe care nu intenþionez a le facecunoscute aici. O curiozitate,nãscutã probabil din aceadeosebitã impresie lãsatã depractica lui, mã îndeamnã într-ozi a-l întreba pe nea Gheorghe cel-a fãcut sã îmbrãþiºeze aceastãmeserie. Rãspunsul sãu a fost pecât de sincer pe atât de uluitorpentru mine. Povestindu-mi unepisod din perioada tinereþii sale,înainte de satisfacerea stagiuluimilitar, mergând la pãdure cucãruþa dupã lemne, este surprinsde pãdurarul din acea vreme,Þaþu Adam, titularul cantonuluiFrãsincea. Lemnele luate dinpãdure fiind ridicate fãrã arespecta legea, i se întocmeºteproces verbal de contravenþie - ,,voºtraft” în limbajul din aceavreme. În mintea tânãruluiGheorghe Laitin încolþeºte o urãhomicidã, prezentã în gândurilesale ulterioare acestui moment,faþã de pãdurarul respectiv.Gândul de a poseda o armã cucare sã se rãzbune îl abate pecalea alegerii acestei meserii, pecare într-un final o ºi dobândeºte.Însã, þelul sãu, odatã cupreluarea gestiunii cantonului ºiizbirea de problemele ce lepresupun administrarea lui, seschimbã într-un timp foarte scurt.Începe sã înþeleagã, surprinzândrealitatea din aceeaºi perspectivãcu a pãdurarului ce l-a sancþionatîn trecut, aceasta facându-l sãrenunþe la acel cumplit gest,zãmislit ºi tãinuit în mintea sa.

Acum, totul se transformã într-ojenã profund interioarã ºi unadânc proces de conºtiinþã legatde felul în care a judecatatitudinea lui Þatu Adam,pãdurarul ce ºi-a îndeplinitdatoria, apãrându-ºi munca.Luându-ºi în serios îndatoririle,nea Gheorghe se dedicã acesteimunci cu tot sufletul, înîntregimea puterilor sale.

Timpul se scurge de ladiscuþia mea cu nea Gheorghe...La rândul meu, în anul 1955 suntrecrutat pentru a-mi satisfacestadiul militar. Dupã trei ani revinºi-l întâlnesc pe nea Gheorghe înaceeaºi funcþie, în acelaºi cantonSmogotin. Aflu, ºi apoi constatpersonal, cã omul s-a dedicat înîntregime pãdurii, neglijându-ºichiar ºi familia. Nu exista angajatal ocolului, dar nici consãteancare sã nu-i cunoascã activitatea,fermitatea ºi consecvenþa cu careîºi îndeplinea îndatoririle la loculde muncã. De dimineaþa pânãseara Gheorghe Bujoru, îmbrãcatîn uniforma sa de pãdurar, cuarma de serviciu ºi rucsacul laspinare, parcurgea traseulpârâului Smogotin, de laconfluenþa cu pârâul Camena ºipânã la golul alpin, la ,,PietreleAlbe”, apoi la ,,Sub Plai”.Problemele de pazã erau multipleîn acea perioadã datoritã faptuluicã pe lângã sustragerile de lemnce trebuiau limitate, exista ºinecesitatea opririi pãºunatului înpãdure, în locurile unde existauplantaþii nou înfiinþate sauregenerãri tinere. În aceaperioadã unicul mijloc de trãi aloamenilor era agricultura,creºterea animalelor în general,în cadrul cãruia un loc special îlocupa oieritul, favorizat deamplasarea geograf icã acomunei Cornereva ºi deconfiguraþia terenului, golul alpin,ce m ã r g ineº t e pãdurea

administratã de ocolul silvicMehadia în zona altitudinalãsuperioarã, oferind o bogatãsursã de hranã oilor în perioadade varã, practici pe care oameniile urmau din plin. Riscul de asuferi pagube prin pãtrundereanecontrolatã a oilor în pãdure,impunea din partea personaluluisilvic, în special a pãduraruluiresponsabil cu paza fonduluiforestier gestionat, o atenþie ºi ogrijã sporitã în sensul pãstrãriiintegritãþii pãdurii. Ceea ce vreausã evidenþiez aici este faptul cã înceea ce îl priveºte pe neaGheorghe Bujoru, acesta avea undar deosebit de a comunica cuoamenii, fãcându-i sã înþeleagã,prin mijloace necunoscute mie,fãrã a fi nevoie a apela la metodepunitive, cã nu existã loc decompromisuri ºi cã pãºunatul nuse poate face decât în acelelocuri în care acesta este permis.

Prin anii 1970-1971, sedemareazã construcþia cantonuluisilvic Smogotin. Aceasta se ridicãcu efortul exclusiv al personaluluisilvic. Nea Gheorghe, în toatãperioada desfãºurãrii acestorlucrãri, este zilnic prezent,sup raveg h in d c u m u l tãminuþiozitate modul în care selucreazã, ca gestionar al acesteilucrãri. Nu-i lipsesc nici deaceastã datã uniforma ºi puºcade serviciu. Astãzi nea GheorgheBujoru este pentru mine ºi pentrupuþinii silvicultori de azi, ce auavut ocazia de a-l cunoaºte, omarcã a acelor vremuri, a uneimeserii ce eu, ca ºi neaGheorghe, am îndrãgit-o în moddeosebit. În amintirea acestuibrav codrean, am considerat a fipotrivit ca acest canton silvic sãpoarte ºi o parte din numele lui,propunere ce am fãcut-o

urmare în pag. 15 .

____________________________________________________________________________________

Vestea de Mehadia15

. urmare din pag.14

conducerii Ocolului SilvicMehadia, astfel ca astãzi acestasã se numeascã cantonul silvic,,Smogotin – Bujoru”.

Cu toate greutãþileîntâmpinate, specifice acelorvremi, prin munca dedicatã ºiresponsabilã a pãdurarilor de laCornereva, izvorâtã printr-unmecanism corect de înþelegere arolului pãdurii dar ºi a roluluipãdurarului ca administrator ºigestionar, în asigurarea, printr-obunã gospodãrire, a integritãþii ºicontinuitãþii acesteia, arboreteledin bazinele Smogotin, Camena,Frãsincea, Topla, aparþinãtoareU.P.-ului 5 Cornereva, stau astãzimãrturie tuturor eforturilor acestorpãdurari, dintre care i-aº aminti înmod special pe Adam Þaþu, LaitinPetru (Musta) ºi din nou pe LaitinGheorghe (Bujoru). Cu toate cãaceºti demni silvicultori nu maisunt printre noi, rezultatul munciilor, arboretele ce astãzi ne oferãcu generozitate roadele lor, ne dãacest prilej de a-i aminti ºi a leevoca faptele cu mândria cã aufãcut parte din aceeaºi familie dincare facem parte ºi noi cei deastãzi, familia silvicultorilor. Aºdori ca generaþia viitoare desilvicultori sã poatã adresa, la fel,aceleaºi superlative despregeneraþia de astãzi, ca munca ºifaptele lor sã fie un exemplu deurmat ºi o sursã de învãþãturã înceea ce priveºte aceastãfrumoasã ºi nobilã muncã.

Costa Vlaicu – pensionar silvic

Ocolul Silvic Mehadia

N

NEÎNDAMÂNEtLNIC, -Ã, neândamânelnici, -ice, adj. (Despre unelte, scule, dispozitive etc.) Carenu poate fi folosit cu uºurinþã, care este greu de mânuit.NEÎNGRAGItT, -Ã, neângragiþ, -ice, adj. Care nu este îngrãdit ; neâgrãdit.NEMUªAtG, nemuºaguri, s.n. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianþã; neam, rudã.NERÃZNItT adv. Împreunã, laolatã, la un locNEªTOÞÎt, neºtoþãsc, vb. (Cu privire la mâncare) A (se) reþine, a (se) înfrâna ; a (se) abþi-ne ;a economisi. A se cigori, a foma.NESTAtªNIC, -Ã, nestasnici, -ice, adj. Care nu se astâmpãrã sau care nu poate fi astâm-pãrat; neastâmpãrat, agitat, neliniºtit. (Despre copii) Vioi, zglobiu, zburdalnic, zvãpãiat, darânat,gejghinat, împieliþat, împrejurat, înfiorat, ograisât, panganatace.NODOVItNÃ, nodovini, s.f. Lemn cu multe noduri, plin de noduri, noduros.NUtVÃR, nuveri, s.m. Masã (delimitatã) de vapori sau de picãturi de apã, de cristale de gheaþãaflate în suspensie în atmosferã ; nor, nour. Masã densã ºi mobilã de praf, de fum. Fig. Mulþimecompactã (ºi mobilã) de fiinþe (care întunecã zarea).

O

OBÂLBAtNC, obâlbancuri, s.n. Masã special amenajatã pentru efectuarea lucrãrilor de tâmplãrie; tejghea, banc de tâmplãrie.OBÂRLItCT, obârlicce, s.n. Porþiune dintr-o fereastrã sau dintr-o uºã, situatã deasupracercevelelor sau canaturilor mobile ºi având deschidere separatã, servind la iluminarea sau laaerisirea unei încãperi ; oberliht. Luminator.OBRAtME, obrãme, s.f. Una dintre cele douã frâghii (din lânã împletitã) care se leagã la traistã,la brencã etc. pentru a putea fi purtatã în spate.OBRINCEAtLÃ, obrinceli, s.f. Inflamaþie, umflãturã a unei rãni (din cauza infecþiei, a frigului etc.); obrintealã, obrântiturã.OBRINCIt, pers.3 obrinceºce, vb. (Despre rãni, bube sau, p. ext., despre pãrþi ale corpului) Ase inflama, a se umfla (din cauza unei infecþii, a frigului etc.) ; a se obrinti.OGItNÃ, ogini, s.f. Întrerupere temporarã a unei activitãþi în scopul refacerii ºi întãriri forþelor ;odihnã, repaus. Somn. Calm desãvârºit, pace, liniºte sufleteascã ; tihnã, rãgaz.OTCOtª, otcoºuri, s.n. Rând de iarbã, de fîn cosit ; brazdã, polog.OÞ, OAtÞÃ, oþ, oaþã, s.m. ºi f. Persoanã care furã ; hoþ. (Fam.) om ºtrengar, ºiret.

S

SFAGIt, sfagesc, vb. A se lua la ceartã cu cineva, a discuta cu glasul ridicat, cu aprindere ; a secerta, a se gâlcevi, a se ciorovãi, a se ciondãni. A rupe relaþiile de prietenie, a se învrãjbi cucineva, a se supãra. A mustra, a dojeni, a certa.SFAGItT, -Ã, sfagiþ, -ice, vb. Care a rupt relaþiile (de prietenie) cu cineva ; certat, supãrat,învrãjbit.SFEtTÃR, sfetãre, s.n. Obiect de îmbrãcãminte tricotat care acoperã partea de sus a corpului ºise poartã de obicei peste cãmaºã sau peste bluzã ; pulover.SÂDUIt, sâdui, vb. A spune cuvinte injurioase sau de ocarã la adresa cuiva ; a(se) înjura, a (se)sudui.STORÃtNIE, storãnii, s.f. Acþiunea de a se sinucide ºi rezultatul ei ; suprimarea propriei vieþi,sinucidere. Moarte.STORÎt, storãsc vb. A muri în urma unui accident, a unui act de violenþã sau din altã cauzãnefireascã.STRAFINAtT s.n. Acþiunea de a strãnuta ºi rezultatul ei ; zgomot produs de cel care strãnutã ;strãnut, strãnutat, strãnutare.SUSUIOtNI, susuioane, s.n. Teren agricol (situat pe un deal) care aparþine obºtei sau parohiei.SUSUMItNà s.f Unghiul format la îmbinarea cãpriorului cu grinda. Spaþiul format în acea zonã.

Gheorghe MIRULESCU, Pavel MIRULESCU ,,DICÞIONAR AL GRAIULUI BÃNÃÞEAN ”

____________________________________________________________________________________

Vestea de Mehadia16

Publicaþie editatã de Primãria ºI Consiliul Local al comunei Mehadia.

Culegere - editare text ºi tehnoredactare: Editura CETATEA CÃRÞII S.R.L. -

Mehadia, nr.125.

TIPAR:Tipografia TIPOIMPEX-RADICAL, Drobeta Tr. Severin, str. I.C.Brãtianu, nr.1,

cod 220054, telefon: 0252 333 688

Un þãran american ºi unul român se întâlnesc la un moment dat.

Românul îl întreabã pe american:

! Mãi, þãrane american, fermierule, spune-mi ºi mie cât

pãmânt ai acolo la tine?

! Mai þãrane român, spune americanul, eu mã urc dimineaþa

în maºinã ºi tot merg, ºi merg, ºi merg pânã seara. ªi tot pe

pãmântul meu rãmân. No atâta pãmânt am eu în America.

Þãranul român rãmâne gurã-cascã, face o pauzã prelungã de

gândire, dupã care spune: mã, maºinã de aia vreau ºi eu.

(

Un beþiv vine acasã pe la ora 2 dimineaþa.

- Unde ai stat atâta, nenorocitule, cã doar crâºma se închide la

11?

- Pãi dupã închidere am plecat acasã!

- 3 ore pentru douã strãduþe scurte?

- Scurte scurte, dar late...

(

- Dom' doctor, cred cã am probleme cu ochii.

- De ce credeþi asta, domnule?

- Pãi, de când m-am cãsãtorit nu mai vãd un ban prin casã...

(

Poliþistul cãtre ºofer:

- Vã rog sã coborâþi din maºinã!

- Sunt prea beat sã pot coborî, urcã tu!

(

Dinþii cãtre limbã: - Dacã te presãm puþin te putem tãia!

Limba: - O singurã înjurãturã dacã rostesc unei persoane

zburaþi toþi 32.

(

70 % dintre români trãiesc în stres. Restul de 30 % trãiesc în

Italia, Franþa, Germania, Spania..

(

De Paºte am fost pe litoralul bulgãresc. Aproape ca la noi:

drumuri proaste, maºini vechi, majoritatea înmatriculate în

Bulgaria.

(

Dis-de-dimineaþã, înainte de a pleca la serviciu, neamþul le dã

celor 3 români instrucþiunile:

- Aveþi aici 3 gãleþi de vopsea care vã vor ajunge sã vopsiþi tot

gardul.

În bucãtãrie e mâncare, când o sã vã fie foame, vã puteþi servi.

Ããã, era sã uit. Aþi vãzut calul pe care îl þin închis în spatele

curþii? Sã nu cumva sã lãsaþi poarta deschisã sã scape de acolo

cã nu ºtiu ce fac. S-a înþeles?

- Am înþeles ºefu, rãspund românii într-un glas.

Pleacã neamþul, iar românii se apucã de treabã. Dupã ceva

timp, unul din ei zice:

- Mã, mie mi-e foame, hai sã vedem ce are ãsta de mâncare!

Bucãtãria neamþului, plinã de bunãtãþi. Dupã un ospãþ pe

cinste, românii cautã ºi ceva de bãut, dar nu gãsesc decât apã

ºi suc. Atunci, unul dintre ei zice:

- Mã, ºtiu eu cum sã facem rost de bãuturã. Mergem ºi vindem

o gãleatã de vopsea, cumpãrãm bãuturã, iar vopseaua care

rãmâne o mai diluãm, o mai lungim ºi terminãm noi gardul.

Dupã ce au bãut s-au apucat de vopsit, dar când mai aveau

vreo 3 m din gard se terminã vopseaua.

- Acum ce dracu facem? De unde luãm vopsea? Neamþul o sã-

ºi dea seama cã noi am luat-o.

- Mã fraþilor, lãsaþi pe mine, zice unul mai isteþ, cã ºtiu eu cum

facem. Mai strângem puþinã vopsea de pe pensulã ºi dãm pe

botul calului, iar când o veni neamþul îi spunem cã a scãpat ºi

a mâncat-o. Zis ºi fãcut. Pe searã, ajunge ºi neamþul acasã.

- Mã, ce-aþi fãcut cu vopseaua? Eu am calculat la fix ºi trebuia

sã vã ajungã.

- ªefule, ne pare tare rãu, dar a scãpat calul ºi a mâncat-o.

La auzul acestor vorbe, neamþul intrã în casã, ia puºca ºi nici

una nicidouã, împuºcã calul.

- Ce naiba domnule, pentru o gãleatã de vopsea ai omorât

sãracul animal? Îþi cumpãram noi alta...

- Bã fraþilor, vedeþi voi casa asta? Tot cu români am fãcut-o.

Dã-l în morþii mamii lui de cal cã mi-a mai mâncat 30 de saci

de ciment, 8000 de cãrãmizi, 4 grinzi, 2 ferestre, niºte bare din

fier-beton ºi o maºinã de gãurit !!

SURSA: INTERNET

____________________________________________________________________________________