VÂNT DE TOAMNĂ De M. Lovin

S-a pornit aşa deodată,Vântul toamnei să tot bată,Să legene crengile,Să usuce frunzele.

S-au copt toate fructele:Gutui, nuci şi pere,Struguri, prune, mere.Toate noi le-am adunatSă le-avem pentru iernat.

TOAMNA De Demostene Botez

Toţi acei ce-ntreaga varăAm muncit din zori în seară,Toamna au roade bogate,Au şi fructe şi bucate.

Mere, pere, în panere,Prune bune şi alune,Şi gutui amăruiCu puf galben ca de pui,Şi tot felul de legumeDe nu le mai ştii pe nume. TOAMNA

A venit toamna ceţoasă,Frunzele au ruginit,Vremea este răcoroasă,

Florile s-au vestejit.

Ploi mărunte-ncep să cadă.Dealurile sunt pustii,S-au sfârşit de prin ogradăJocurile de copii.

BALADA UNUI GREIER MIC De G. Topârceanu

Peste dealuri zgribulite,Peste ţarini zdrenţuite,A venit aşa, deodată,Toamna cea întunecată.Lungă, slabă şi zăludă,Botezând natura udăCu-n mănunchi de ciumăfai,-Când se scutură de ciudă,Împrejurul ei departeRisipeşte-n evantaiPloi mărunte,Frunze moarte,Stropi de tină,Guturai…

Si cum vine de la munteBlestemândŞi lăcrimând,Toţi ciulinii de pe valeSe pitesc prin văgăuni,Iar măceşii de pe câmpuriO întâmpină-n caleCu grăbite plecăciuni…

Doar pe coastă, la urcuş,Din căsuţa lui de humă,A ieşit un greieruş,Negru, mic, muiat în tuşŞi pe-aripi pudrat cu brumă:

- Cri, cri, cri,Toamnă gri,Nu credeam c-o să mai viiÎnainte de Crăciun,Că puteam şi eu s-adunO grăunţă cât de mică,Ca să nu cer împrumutLa vecina mea furnică.

Fiindcă nu-mi dă niciodată,Şi-apoi umple lumea toată,Că m-am dus şi i-am cerut…

Dar de-acuş,Zise el cu glas sfârşitRidicând un picioruş,Dar de-acuş s-a isprăvit…Cri, cri, cri,Toamnă gri,Tare-s mic şi necăjit. ZILE DE TOAMNĂ De G. Coşbuc

Ieri vedeam pe luncă flori…Mândri fluturi zburători,Şi vedeam zburând albine!

Ieri era şi cald şi bine.

Azi e frig şi nori şi vânt,Frunzele cad la pământ,Florile stau supărate,Veştejesc de brumă toate.

Ieri era frumos pe-afarăCa-ntr-o caldă zi de vară.Azi e toamnă pe pământVreme rea şi bate vânt.

TOAMNA De Maria Pândaru

A venit deodatăÎn haină bogată,Să trezească-n floriTeama de ninsori.Păsări călătoareCu dorul de soareLe auzi trecândÎn cârduri plecând.Iar ca o dovadă,Ploi încep să cadă,Câmpul pustiind,Ierburi risipind. TOAMNA De O. Cazimir

Trece vântul prin copacii goiŞi zvârle cu castane-n noi.Dar în liniştea din umbra lui,

Nu-i răspunde glasul nimănui.

Doar o frunză-a mai foşnit, departe,Ca o filă-ntoarsă dintr-o carte. LIVADA De Tiberiu Utan

Pasăre de aur, toamnaTrece-n zbor neauzit,Iar în cinstea ei, în arbori,Fructele s-au rumenit.

Merii picotesc sub razeŞi îţi vine să alergiPrintre pomi, desculţ, prin ierburiMoi, ca peste calde cergi.

Minunată eşti livadă,Colţ din basmul luminosDe bunica spus aseară,Ca voinicul Frumos. TOAMNA

Toamna-ncepe să îşi suneFrunzele-aurite salbe.Veveriţa strânge-alunePentru zile reci şi albe.

Iar livada-ngălbeneşteŞi frunzişul îşi destramă,Semn că toamnei îi plăteşteRoadele cu bani de-aramă.

Chiar şi-un şoricel de câmpMai găseşte pe câmpieBobuleţe de porumbPentru-ascunsa-i magazie.

De priviţi cu luare-aminte,Tot ce este-n jur te-nvaţăSă fi gospodar cu minte,Ca să-ţi fie bine-n viaţă.

TOAMNA De E. Dragoş

Vine ploaia, bate vântul,Frunze cad din pomi de-a rândul,Doar un cuc de poleialăCântă-n plopii de la şcoală.

S-au copt merele-n livadă,Nu se duce să le vadă.

S-au copt prune, s-au copt pere,El nu vine şi nu cere,Numa-şi ia la revedereDe la vara care piere. BELŞUGUL ŢĂRII

De Andrei Ciurunga

S-au dus demult şi ultimii cocori…Din cerul sur, împovărat de nori,Lumina ploii lunecă pe geamuri –Sunt tot mai goale veştedele ramuri.……………………………………

Nu vă-ntristaţi copii că-i toamnă rece,Iar vântul umed şuieră când trece,Căci ploaia asta mohorâtă, mâine,Va râde-n roşii şi-n gutui, şi-n pâine. CE TE LEGENI (fragment) de M. Eminescu

- Ce te legeni codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ?

- De ce nu m-aş legăna Dacă trece vremea mea!

Ziua scade, noaptea creşte Şi frunzişul mi-l răreşte. Bate vântul frunza-n dungă, Cântăreţii mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte, Iarna-i ici, vara-i departe.

NOIEMBRIE De E. Dragoş

Şi-a scuturat caisulTezaurul de şoapte,Bătuţi cu aur, pruniiŞi ei au risipit –Vuind din miază-noapte.Şi-n urma lui, livadaSe umple de argint,Căci bruma se aşternePe sufletul livezii,Pe răsuflarea ierbiiŞi-a blândelor fântâni,Iar pomii stau şi-ascultăÎn poalele amieziiCum nucul spune snoaveŞi basme din bătrâni.

TOAMNA De O. Goga

Văl de brumă argintieMi-a împodobit grădina.Firelor de lămâiţăLi se usucă rădăcina.

Peste creştet de dumbravăNorii suri îşi poartă plumbul.Cu podoaba zdrenţuităTremură pe câmp porumbul.

Şi cum de la miază-noapteVine vântul fără milă,De viforniţa păgânăSe-ndoiesc nuci bătrâni,Plânge-un pui de ciocârlieSus pe cumpăna fântânii.

TOAMNA

Toamna cea cu vânt şi ploiA venit iar pe la noi.Să mai laşi şi vreme bună,Căci recolta se adună.

Dacă tu vei lăsa brumăPrin grădini să strălucească,Semn atunci, drăguţă toamnă,Că ne-apropiem de iarnă.

Fum pe coşuri o să iasă,Iar noi o să stăm în casăMulţumiţi de ce-am făcutŞi că toamna a trecut.Ne-am găsit hambare plineCă am muncit frumos şi bineIar la anul de-om ajunge,Alte recolte vom strânge.

CÂNTEC De Şt. O. Iosif

Nu mai sunt pe luncă flori,Văile-s deşarte,Ţipă cârduri de cocoriPribegind departe!

Şi văzduhul s-a-norat,Ninge sus la munte,Trec pe vale la iernat,Turmele mărunte…

Plâng tilingi, tălăngi răspund,Soarele apune,Glas de bucium sună-n fund,Ca o rugăciune… VINE TOAMNA De Ivo Muncian

De trei zile larma ţine –Cor de glasuri cristaline.Stau pe sârmă înşirateRândunelele-mbrăcateCu frac negru de paradă,Ciripind toate-n grămadă.

Ce-şi tot zic? Ce vor să facă?Lângă cine vor să treacă?Iată ce mi-a spus pisica:„- Ia, se ceartă pe nimica,Ţin sfat mare, se întreabăCum să plece mai degrabă.

Auzit-au, pare-mi-se,Cum că se iviseUndeva, într-un copac,Chiar pe margine de lac,Că o frunza-ngălbenităEra tare necăjită.”

DE TOAMNĂ De Pavel Pereş

Când toamna se-apropie-ţi pareCă e gutuia nesfârşit mai mareChiar cât luna-n ceruri tremurândăPentru că gerul e de-acum la pândă.

Cocorii-s pregătiţi din nou să plece,S-au speriat de-o adiere rece,Dar nu-i un moft, căci poate să se vadăCum frunzele încep încet să cadă.

CÂNTEC DE TOAMNĂ

Bun găsit, drăguţă toamnă! Bun sosit la noi! Ne-ai lipsit atâta vreme

Din grădini şi din zăvoi!

Mere roşii, poamă coaptă, Multe ne-ai adus! Nu uita, toamnă bogată, Nucile-s de-ajuns.

De pe deal copiii vin Plini de voioşie; Au adus de la vecini Mulţi struguri din vie.

Merele sunt coapte-acum. Strugurii sunt dulci şi buni. Dragă toamnă-ţi mulţumim! Te rugam mai vino!- Vin!

TOAMNA

A venit acum şi toamna, S-au copt strugurii în vii,Carele sunt mari şi pline. Urcă spre gospodării.

Pretutindeni oameni harnici Roade-mbelşugate adună, Înfrăţindu-se în muncă Şi cântând de voie bună.

TUFĂNICA De Mălina Cajal

Pomii par a fi cărunţi

Sub steluţele de nea.Tufănică, tu înfrunţiSingură-n grădina mea,Floare mică, tufănică.

Paşi de gheaţă, fără glas,Culcă florile-n grădină.Doar tu, dreaptă ai rămasDe mireasmă parcă plină,Floare mica, tufănică. PEISAJ DE TOAMNĂ De V. Carianopol

Crizantema, floare rară,Cu petale diafane,A-nflorit. Şi floarea toatăŞi-a-mbrăcat-o cu volane.

Stă în rond şi nu-i e teamăChiar de-al toamnei carnaval.Cum e albă ca zăpada,Parcă s-a gătit de bal.

Dar văzând-o aşa frumoasăŞi-mbrăcată ca o stea,Vântul a venit, a luat-oŞi-a pornit în dans cu ea.

Şi dansează acum, dansează,Vântu-o ţine-n braţ de stei,Pomii azvârle cu confete,Frunze galbene de tei…

MĂRUL De Irimie Străuţ

Rotundul cerului şi-al luniiŞi roşul soarelui din zori,Aromă fină şi dulceaţaNectarului cules din flori, -

Pe toate le cuprinde mărulŞi mi le-aduce toamna-n dar;Deci, grija de-al sădi, de-al creşte,Nu ne-a fost truda în zadar. PLEACĂ BERZELE De G. Rusu

Spre cărarea de sub stele,Cârduri, cârduri se grăbesc.Toate berzele pornescÎntr-un drum ştiut de ele.

Înainte de plecareAu făcut un mic popas,Să ne spună: „Bun rămas”.,Rând pe rând, la fiecare.

Clămpănind prietenoase,Dau din aripi către mine:- Noi plecăm, rămâi cu bine!- Să vă-ntoarceţi sănătoase!

Vrăbiuţa le petrece

Şi se-ntoarce-ncet spre sat.- Ce-o fi dragă de oftat?Ele ţin morţiş să plece!

Şi zburând pe gard, sprinţară,Mai privi odată-n sus:- Cip! Cirip! S-au dus?- „S-au dus!”Le vedem la primăvară.

TOAMNA De Nedelea Bârlad

Cade frunza de salcâmÎmbrăcând cărarea,Berzele s-au dus acum,Cenuşie-i zarea!În crâng fluturi nu mai sunt!Păsări nu mai cântă!Plutesc neguri pe pământ…Vântul tot frământă.

Pic cu pic, pe geamuri linPloaia se prelinge.Nu e soare, nici senin,Cerul parcă plânge.

RECUNOŞTINŢĂ

Grijuliu,Pământul – mamă,Toată vara cea seninăA hrănit cu seva dulce

Pomii tineri din grădină.

Astăzi,Când văzduhu-i rece,Când e iarnă, bate vântul –Pomii straiele-şi dezbracăŞi-nvelesc cu drag pământul. TOAMNA

Zboară frunzele în vânt,Ce frumos cad la pământ!Toamna iarăşi a sosit,Mic şi mare-i mulţumit.

Noi cu toţii ne-adunăm,Desenăm, lucrăm, pictăm.Vremea trece cu folos,Chiar de-i timp urât, ploios. TOAMNA

- Toamnă de ce vii la noi,Copacii să ni-i despoi,Cântăreţii ni-i alungi,Nopţile le faci mai lungi?

- Am venit să vă aducPoame multe şi mă duc!Dar să ştii că-n urma meaVine iarna şi mai grea.Cântăreţii de plecarăSe întorc la primăvară.

TOAMNA

Uite, rândunici, cocoare,Trec în zbor spre ţări cu soare.Aripi mari şi aripioareZboară, uite-aşa.

Vântul crengile îndoaieUite aşa, aşa.Tăietorul lemne taie,Uite aşa, aşa.

Uite şi şcolari spre şcoală,Trec voioşi cântând.Ca şi ei, şi noi vom mergeUite aşa, curând!

AŞA E TOAMNA TOTDEAUNA

Din pomul verde şi frumosO frunză cade, încă una,Pân’ se-aştern covor pufos,-Aşa e toamna totdeauna.

Şi păsări zi de zi se duc,Ici-acolo vezi doar câte una,Precum o nucă-n vârf de nuc, -Aşa e toamna totdeauna.

Pe câmp, pe case şi pe flori,Frumoase brume-şi pun cununaŞi-adoarme soarele în nori, -Aşa e toamna totdeauna.

LA REVEDERE, PĂSĂRI CĂLĂTOARE

- Mândre păsări călătoare,Vai, cu ce v-am supărat?- Nici un fel de supărare,Noi ne ducem la iernat.

Vezi că vântu-i tot mai rece,Numai nouri, numai ploi.Iarna, însă, cum va trece,Ne întoarcem înapoi.

- Eu v-aştept la primăvară.O să mă găsiţi uşor.Cum intraţi la noi în ţară,Întrebaţi de Nicuşor.

TOAMNĂ TÂRZIE

Sus, în pom, pe o crenguţă,S-a oprit o vrăbiuţă.Vrăbiuţa si crenguţa,Amândouă se dau huţa.

Bate vântul mâniosSă dea vrăbiuţa jos.Vrăbiuţa stă pe locCu o frunză prinsă-n cioc.

TOAMNA TÂRZIU De Monica Tomescu

Pui-de-vânt, n-auzi ce-ţi spun?Dă-te jos din pom acum! Şi-apoi caută-ţi de drum! Zi şi noapte ţi-e totuna.

Asta-i joacă? Zici că-i toamnă Şi că numai ea te-ndeamnă Să îmi laşi copacii goi? Să pui frunzele-napoi! TOAMNA Toamna a intrat în casăPunând struguri dulci pe masăŞi-n cămară, prin borcane,Pătlăgele dolofane.

Tot ea ne-a adus alune,Nuci şi mere foarte bune.Mari gutui pentru dulceaţă

Şi-un butoi de varză creaţă. TOAMNA

Toamna e de roade plină, S-au copt fructele-n gradină. Mere rumene, frumoase, Pere galbene, zemoase,

Struguri aurii în vii,Prune mari şi brumării. În cămară le vom pune, Căci la iarnă vor fi bune. TOAMNA Sunt acum struguri şi mere,Dar nu mai sunt rândunele.Multe flori sunt vestejite,Frunzele-s îngălbenite.

Iar pomii rămân goi.S-a dus vara de la noi!Păsărelele-au plecat,Frunzele s-au scuturat.

CA OGLINDAIeri am strâns cu mâna meaToate frunzele căzute;Pentru noi nu-i treabă grea,Le-am cules pe întrecute.

Le-am cules şi adunat

Şi le-am dus la groapă toate,Ca să fie-n drum curat,Fără frunze spulberate.

"Ce-aţi făcut e lucru bun"Ne-a spus mama mea din tindă.Trecătorii trec şi spun:"Strada parcă e oglindă!"

UNDE TE DUCI, TOAMNĂ DRAGĂ?

- Dragă toamnă, un’ te duciDoar în fustă şi papuci?

- Eu mă duc să scutur nuci,Să dau soarelui poruncăSus pe deal şi jos în luncă,Să-ndulcească viile,Să coacă gutuile.

- Toamnă, dacă osteneşti,Spune-mi, când te odihneşti?Am odihnă cu toptanul,De acuşi până la anul!

MORCOVUL

Morcovul cel cu codiţăA crescut în grădiniţăŞi mămica l-a luatŞi în ciorbă l-a tocat.

Toc, toc, toc!Ciorba e pe focPentru-a mea fetiţăDe la grădiniţă.Tac, tac, tacPentru-al meu băiatMărunt l-am tocat...

Vitamine şi culoareGustu-i bun - iţi place oare?Zi de zi el te ajutăÎn ciorbiţă şi în supăŞi în orişice mâncare,Ca tu să creşti mare, mare!

- Ştii copiii de la şcoală?Ia! Mănâncă morcovei,Ca să creşti mare ca ei!

SUPA DE ZARZAVAT

S-a dus gospodina să ia zarzavatŞi vine acasă cu coşul încărcat:Cu morcovi, cu varză, cartofi,Pătrunjel, cu sfeclă, cu ceapă, Că toate-s la fel.

Şi toate încep să se certe pe masă:

”Ba eu sunt mai dulce”, „ ba eu mai frumoasă”,Dar morcovii, dar varza, cartofi,pătrunjelul, sfecla, ceapa Nu-s toate la fel?

Le ia gospodina pe rând să le spele.Pe urmă le taie bucăţi, bucăţele,Şi morcovi, şi varză, cartofi,pătrunjel,Şi sfecla, şi ceapă, Că toate-s la fel.

Pe sobă în clocot, capacul tresaltăŞi fierb, fierb laolaltăŞi morcovi, şi varză, cartofi,pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă. Fierb toate la fel.Pe urmă, tot toate, Ce vreţi să mai spună?Că supa-i pe masăŞi-i straşnic de bună! STRUGURII

Struguri galbeni, aurii,Roşii, negri, brumării,I-a copt toamna sus în vii:Haideţi să-i mâncam copii!

ÎN LIVADĂ ŞI ÎN VIE De Emilia Căldăraru

În livadă şi în vieToamna, ce mai bogăţie!Nucii-şi leagănă pe dâmburiFructele cu dulce sâmburi;

Cum şi prunii pe cărare,Vinetele pietre rare.Se iţesc din viţa groasă,Strugurii şi tămâioasă.

Mere dulci, gutui acrui,Parcă luminează-n grui.Iar a perelor recoltăPe sub ceruri face boltă.

Dacă inima vă-ndeamnăHai, copii, cântaţi de toamnă,Umpleţi coşuri şi panereCu a toamnelor avere.

TOAMNA LA GRĂDINIŢĂ Lucia Muntean

Frunza galben-ofilităSe desprinde de pe ram!Ploaia rece şi grăbităBate: pic, pic, pic la gem.

Păsările călătoareStoluri, stoluri se adună

Şi spre ţările cu soarePleacă toate, împreună.

Picături nenumărateCad pe drum şi-n poieniţăUmbreluţe colorateSe grăbesc la grădiniţă.

Chiar de vremea e ploioasă,Copilaşii cei frumoşiIntră rând pe rând în clasă Şi se joacă bucuroşi.

TOAMNA Lucia Muntean

Galbene şi roşii frunzeDin copac s-au desfrunzit.Joacă-n aer obositeLa pământ toate-au căzut.

Păsărelele prin crânguriCiufulite sunt de vântStoluri pleacă spre ţări caldeAripioare fluturând.

Noi cu coşuri prin pădureCiupercuţe adunămŞi cu toamna pe cărareNe-ntâlnim, ne salutăm. DOUĂSPREZECE LUNI

Anul pentru fiecare

Patru anotimpuri are,Care ne aduc în darMulte luni în calendar.

Trei luni are primăvaraCe-nverzeşte toată ţara.Încă trei la rând sunt vară,Mult ne mai jucăm pe-afară!

Toamna are tot trei luniŞi ne-aduce struguri buni,Trei luni ultime de iarnăÎncheie anul în grabă.

PLECAREA RĂNDUNICII

Rândunelele-au plecatCătre ţări cu soare.Toamna s-a apropiat,Cuiburile-s goale.

- Mergi cu bine, rândunică!Îţi vom duce dorul.Du-te, du-te fără frică,Nu-ţi stric cuibuşorul!

Să nu uiţi: la primăvarăTe-aşteptăm să vii,Ca s-aduci cu tine iarNumai bucurii!

POMUL CĂTRE COPIL

- Uite, vara a trecutŞi eu am îngălbenit.Spune-mi tu, copile dragFrunzele, de ce îmi cad?

- Îţi voi spune negreşitDe ce ai îngălbenit:Zâna „TOAMNĂ” când soseşte,Tot ce-i verde îngălbeneşteCa şi omul ce trăieşte.Te rog, nu te supăra,Ştiu că frunza-ţi va cădea.Îţi va creşte alta-n soare

Toamna de octavian goga

Val de bruma argintie Mi-a impodobit gradina Firelor de lamiita Li se usca radacina.

Peste crestet de dumbrava Norii suri isi poarta plumbul. Cu podoaba zdrentuita Tremura pe cimp porumbul.

Si cum de la miazanoapte Vine vintul fara mila, De pe virful surii noastre Smulge-n zbor cite-o sindrila.

De vifornita pagina Se-ndoiesc nucii, batrinii, Plinge-un pui de ciociriie Sus pe cumpana fintinii.

I l ascult si simt subt gene Cum o lacrima-mi invie Ni se-aseamana povestea,Pui golas de ciociriie.

Toamna Toamna, tu ne-aduci Multe fructe dulci. Gutui, nuci si mere. Struguri, prune, pere. Si porumb de macinat La gospodarie-n sat.

FRUNZA-Frunza galbena uscata,De ce esti tu suparata Si stai sus pe ramureaSingurica, singurea?

-Cum sa nu fiu amarata,Daca toamna cea urata Imi da ploaie si-mi da vantSi ma culca la pamant?

TOAMNAToti acei ce-ntreaga varaAu lucrat din zori si pana searaToamna au roade bogateAu si fructe, si bucate.

Mere, pere in panerePrune bune si aluneSi gutui amaruiCu puf galben ca de pui.Si tot felul de legumeDe nu le mai stii pe nume. TOAMNAToamna a intrat in casaPunand struguri dulci pe masaSi-n camara prin borcanePatlagele dolofane.Tot ea ne-a adus aluneNuci si mere foarte buneMari gutui pentru dulceataSi-un butoi de varza creata.

Anotimpul toamna Au plecat spre ţări cu soare Păsările călătoare, Căci la noi e frig şi plouă, Vântul bate cu putere, Frunzele-au căzut şi ele. În cămară adunate Stau la sfat fructele coapte. Nu este greu de ghicit:

Ce anotimp a sosit? Anotimpul frunzelor uscate, Lăzilor cu roade încărcate, Anotimpu-n care noaptea creşte Şi în care vremea se răceşte.

Asa e toamna totdeauna Din pomul verde si frumos O frunza cade, inca una, Pan’ se-astern covor pufos, Asa e toamna totdeauna.

Si pasari zi de zi se duc,Ici-acolo vezi doar cate una, Precum o nuca-n varf de nuc, Asa e toamna totdeauna.

Pe camp, pe case si pe flori, Frumoase brume-si pun cununa Si-adoarme soarele in nori, Asa e toamna totdeauna.

A venit acum si toamna! A venit acum si toamna, S-au copt strugurii in vii, Carele sunt mari si pline. Urca spre gospodarii. Pretutindeni oameni harnici Roade-mbelsugate aduna, Infratindu-se in munca Si cantand de voie buna.

A sosit toamna de Lucia Cojocaru Damsa Peste codru, peste iarba, A cazut o bruma alba. Frunza rosie galbuie, Pana sus la cer se suie. Pe fuioarele de vant, Se aseaza la pamant, Iar se suie, iar coboara, Fluturand haihui, hoinara, Libera, dar ofilita, E de toamna pacalita. Intr-un fag, o veverita, Cu sort si basma pestrita De cu zori culege jir. Un paianjen fir cu fir Leaga panza printre ierburi. Un bondar cuprins de treburi Bazaie prin luminis. Stupu-i plin la urdinis De albine lucratoare, Incarcate cu ulcioare. Fluturi falfaie prin flori. Mii de greieri cu viori Sustin ultimul concert. O furnica duce-un sfert Dintr-un bob de strugure Fara sa se tulbure. Un arici de ace plin Umple cupele cu vin La bodega din padure Pentru doua capre sure, Iar marmota le imbie Sa guste si din plachie

Ca e proaspata si buna.

Ursul inca mai aduna Fructe dulci si aromate, Zemoase si bine coapte. Toamna-i darnica si plina! Poate iarna sa tot vina!

Ce frumoasa este toamna de Maties Anca Ce frumoasa este toamna Cu al ei dans de culori, Mii si mii de frunze-n aer Se inalta catre nori. Se inalta dansand-n aer, Apoi vin tot aici, jos Sa astearna pe alee Covor moale si pufos.

De Toamna de Pavel Peres Cand toamna se-apropie-ti pare Ca e gutuia nesfarsit mai mare Chiar cat luna-n ceruri tremuranda Pentru că gerul e de-acum la panda. Cocorii-s pregatiti din nou sa plece, S-au speriat de-o adiere rece, Dar nu-i un moft, caci poate sa se vada

Cum frunzele incep incet sa cada.

E toamna... Frunza cad usor din nuc, Fratii mei se duc la scoala, Eu sunt mic si nu am duc. Dar spre gradinita noua, Pasii mi-i indrept usor. Frunze galbene ma ploua Si mi-astern sub pasi covor. Acasa la noi e bine, Mama spala si gateste Tata la lucru porneste. Noi, copiii cei mai mici, Facem ce putem pe-aici: Stergem praful, aspiram, Lucrurile le-asezam. Ne iubim,ne respectam, Pe parinti ii ajutam! Mandra Toamna Mandra toamna a venit Pe noi toti ne-a inveselit, Roada buna ne-a adus Pentru ea noi poezii am compus. A venit la noi in sat Si cadouri noua ne-a dat Mere, pere şi alune Si multe alte legume. Mandra harnica tomnita A sosit ca o zeita Buna, harnica, frumoasa Dulce si armonioasa! Peisaj de toamna de V. Carianopol

Crizantema, floare rara, Cu petale diafane, A-nflorit. Si floarea toata Si-a-mbracat-o cu volane. Sta in rond si nu-i e teama Chiar de-al toamnei carnaval. Cum e alba ca zapada, Parca s-a gatit de bal. Dar vazand-o asa frumoasa Si-mbracata ca o stea, Vantul a venit, a luat-o Si-a pornit In dans cu ea. Si danseaza acum, danseaza, Vantu-o tine-n brat de stei, Pomii azvarle cu confete, Frunze galbene de tei… Noiembrie de E. Dragos Si-a scuturat caisul Tezaurul de soapte, Batuti cu aur, prunii Si ei au risipit – Vuind din miaza-noapte. Si-n urma lui, livada Se umple de argint, Caci bruma se asterne Pe sufletul livezii, Pe rasuflarea ierbii Si-a blandelor fantani, Iar pomii stau si-asculta In poalele amiezii Cum nucul spune snoave Si basme din batrani. Rapsodii de toamna de George Toparceanu I A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Si-a furat de prin ponoare Puful

papadiilor. Cu acorduri lungi de lira I-au raspuns fânetele. Toate florile soptira, Întorcându-si fetele. Un salcâm privi spre munte Mândru ca o flamura. Solzii frunzelor marunte S-au zburlit pe-o ramura. Mai târziu, o cotofana Fara ocupatie A adus o veste-n goana Si-a facut senzatie: Cica-n munte, la povarna, Plopii si rasurile Spun ca vine-un vânt de iarna Rascolind padurile. Si-auzind din departare Vocea lui tiranica, Toti ciulinii pe carare Fug cuprinsi de panica... Zvonul prin livezi coboara. Colo jos, pe mlastina. S-a-ntâlnit un pui de cioara C-un bâtlan de bastina Si din treacat îi arunca Alta veste stranie, C-au pornit-o peste lunca Frunzele-n bejanie! II Într-o clipa, alarmate, Ies din santuri vrabiile. Papura pe lac se zbate Leganându-si sabiile. Un lastun, în frac, apare Sus pe-un vârf de trestie Ca sa tie-o cuvântare În aceasta chestie. Dar broscoii din rastoaca Îl insulta-n pauze Si

din papura-l provoaca Cu prelungi aplauze. Lisitele-ncep sa strige Ca de mama focului. Cocostârci, pe catalige, Vin la fata locului. Un tântar, nervos si foarte Slab de constitutie, În zadar vrea sa ia parte Si el la discutie. Când deodata un erete, Politai din nastere, Peste balta si boschete Vine-n recunoastere Cu porunca de la centru Contra vinovatului, Ca sa-l aresteze pentru Siguranta statului... De emotie, în surdina, Sub un snop de bozie, O pastaie de sulcina A facut explozie. III Florile-n gradini s-agita. Peste straturi, dalia, Ca o doamna din elita Îsi îndreapta talia. Trei petunii subtirele, Farmec dând regretelor, Stau de vorba între ele: "Ce ne facem, fetelor?..." Floarea-soarelui, batrâna, De pe-acum se sperie C-au sa-i cada în tarâna Dintii, de mizerie. Si cu galbena ei zdreanta Sta-n lumina matura, Ca un talger de balanta Aplecat pe-o latura... Între gâze, fara frica Se re-ncep idilele. Doar o

gargarita mica, Blestemându-si zilele, Necajita cere sfatul Unei molii tinere, Ca i-a disparut barbatul În costum de ginere. Împrejur îi cânta-n saga Greierii din flaute. "Uf, ce lume, soro draga!" Unde sa-l mai caute? L-a gasit sub trei graunte Mort de inanitie. Si-acum pleaca sa anunte Cazul la politie. IV Buruienile-ngrozite De-asa vremi protivnice Se vorbira pe soptite Sa se faca schivnice. Si cum stie-o rugaciune Doamna masalarita, Tot soborul îi propune S-o aleaga starita. Numai colo sus, prin vie, Rumenele lobode Vor de-acuma-n vaduvie Sa traiasca slobode. Vezi! de-aceea matraguna A-nvatat un brusture Sa le spuie-n fata una Care sa le usture!... Jos, pe-un vârf de campanula Pururea-n vibratie, Si-a oprit o libelula Zborul plin de gratie. Mic, cu solzi ca de balaur, Trupu-i fin se clatina, Giuvaer de smalt si aur Cu sclipiri de platina. V Dar deodata, pe coline Scade animatia... De mirare

parca-si tine Vântul respiratia. Zboara vesti contradictorii, Se-ntretaie stirile... Ce e?... Ce e?... Spre podgorii Toti întorc privirile. Iat-o!... Sus în deal, la strunga, Asternând pamântului Haina ei cu trena lunga De culoarea vântului, S-a ivit pe culme Toamna, Zâna melopeelor, Spaima florilor si Doamna Cucurbitaceelor... Lung îsi flutura spre vale, Ca-ntr-un nimb de glorie, Peste solduri triumfale Haina iluzorie. Apoi pleaca mai departe Pustiind cararile, Cu alai de frunze moarte Sa colinde zarile. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Gâze, flori întârziate! Muza mea satirica V-a-nchinat de drag la toate Câte-o strofa lirica. Dar când stiu c-o sa va-nghete Iarna mizerabila, Ma cuprinde o tristete Iremediabila... Toamna de Niculina Muresan Toamna mea frumoasa, Cu frunze ruginii, Vii cu cosuri pline, Cu multe bogatii. In livezi, copacii Ne-mbie sa gustam Fructele zemoase, Sa

le savuram. In gradini, legume Te-mbie sa le iei, Cosurile-s pline, Serveste tot ce vrei. Struguri copti in vie, Arome si culori, Toamna sa tot fie Cu roade si cu flori. Toamna de Otilia Cazimir Trece vantul prin copacii goi Si zvarle cu castane-n noi. Dar in linistea din umbra lui, Nu-i raspunde glasul nimănui. Doar o frunza-a mai fosnit, departe, Ca o fila-ntoarsa dintr-o carte. Toamna de Lucia Muntean Galbene şi rosii frunze Din copac s-au desfrunzit. Joaca-n aer obosite La pamant toate-au cazut. Pasarelele prin cranguri Ciufulite sunt de vant Stoluri pleaca spre tari calde Aripioare fluturand. Noi cu cosuri prin padure Ciupercute adunam Si cu toamna pe carare Ne-ntalnim, ne salutam

ToamnaMihai EminescuAfară-i toamnă, frunza-mprăştiată, Iar vântul svârlă-n geamuri grele picuri;Şi tu citeşti scrisori din roase plicuriŞi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. 

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N'ai vrea ca nimeni-n uşa ta să bată;Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată, Să stai visând la foc, de somn să picuri. 

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri, Visez la basmul vechiu al zânei Dochii, În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;