Poezii Tata

49
POEZII PETRU COROŞ

Transcript of Poezii Tata

Page 1: Poezii Tata

POEZII

PETRU COROŞ

Page 2: Poezii Tata
Page 3: Poezii Tata

INTIME

- dedicate mult-iubitei mele, Elena -

Page 4: Poezii Tata

Dureri neştiute

Pe drumul vieţii, când picură vremea

Mărgele de clipe, ce mor cât se nasc,

Ca fiare la pândă în umbră de codru

Dureri neştiute ne pasc.

Treceam resemnat pe cărarea vieţii

Cu sufletul rece, închis ca-n mormânt,

Purtând în tăcere candela tristeţii,

Ce soarta mi-a dat pe Pământ.

Într-una din zilele mele uscate,

O rază sprinţară-mi zâmbi printre nori,

Şoptindu-mi cu buzele ei delicate:

„- Sărmane pribeag, mai e până mori!”

Şi picurul vremii se scurse într-una,

În ceţuri şi neguri lumini se năşteau,

O clipă-mi zâmbise în treacăt chiar luna,

Iar stelele gingaş sclipeau.

Page 5: Poezii Tata

Dar nori de furtuni migratoare

Se strânseră iarăşi în drum

Stingându-mi a razei candoare;

Pe veci fi-voi singur de-acum!

Te-ai dus...

Mi-a înflorit în suflet iar speranţa,

Destinele când ni s-au întâlnit.

Dar am plătit cu lacrimi cutezanţa

C-am dezgropat norocul putrezit.

Page 6: Poezii Tata

Mi-ai dezmierdat o clipă fruntea-mi arsă

De jarul gândurilor tinereşti...

Fugară fuse clipa şi-o văd ştearsă

Ca petele de mână pe fereşti.

Apoi ai dispărut ca o suflare

Ce-mi da răcoare-n nopţile de chin,

Te-ai dus, ca rândunica-n lumea mare,

Rămas-am singur cu al meu destin.

Page 7: Poezii Tata

Te caut

În nopţile de toamnă, liniştite,

Când luna-n drumeţie solitară

Îşi tremură privirea rătăcită

Ca o fantomă palidă-obosită,

Îţi caut ochii în stelele de pară.

Patriarhal, orchestrele de greieri,

Sub pleoapa nopţii-şi cântă simfonia;

Cărări pitite-n umbre eu cutreier

Şi când aud un stingher cânt de greier

Parcă-ţi ascult în voce, armonia.

În dimineţile cu gene clare,

Când razele lumina lor şi-o plouă,

Stropind cu aur fin de sus, din soare,

Cu fruntea aplecată-n cugetare

Îţi caut chipu-n orice strop de rouă.

Page 8: Poezii Tata

Clipe dragi

Dintre clipele trecute

În noianul de uitări

Mi-a rămas ca o comoară

Clipa dulcei sărutări.

Dintre zâmbetele calde

Ce mi-au luminat privirea,

Zâmbetul tău a fost cheia

Ce mi-a dezlegat iubirea.

Page 9: Poezii Tata

Dintre zilele fugare

Ce s-au dus spre infinit,

Cea mai sfântă a fost una,

Ziua când ne-am întâlnit.

Viaţă şi vis

Sunt clipe cum e spuma de pe valuri

Ce pier ca şi un vis rătăcitor,

Cuprinse în a vieţii-nalte maluri,

Nu ştii cum zboară-n urmă adeseori.

Page 10: Poezii Tata

Sunt clipe cu priviri fermecătoare

Şi cu imagini ca din paradis,

Dar sunt atât de jalnic trecătoare

De nici nu ştii: e viaţă sau e vis!

Sunt clipele-unei fericiri supreme

Când stai alături de un suflet drag

Şi-ţi pare că un astru-atunci se-nalţă

Deasupra vieţii şi te duce-n larg.

Page 11: Poezii Tata

Înlănţuiri

Din gândurile-ţi mătăsoase,

Din vraja ochilor senini

Tu mi-ai ţesut în cale-mi plase

Ce m-au înlănţuit deplin.

M-ai prins în plasa vrajei tale

Cu păru-ţi unduios ca valul,

De când mi-ai apărut în cale

Mă surpi, cum surpă apa malul.

Oricâte vieţi ar fi în mine,

Prin lume cât aş pribegi,

De-a lungul ei, cât şi-n lăţime,

Mereu la tine voi gând!

Page 12: Poezii Tata

Cu tine

Cu tine s-a dus liniştea,

Cu tine s-a dus norocul

O arşiţă mă arde-acuma

Nu ştiu cum să-mi stâmpăr focul.

Cu tine mi-a plecat din suflet

Arzânda flacăr-a iubirii

Şi mi-a rămas în schimb cenuşa

Şi negrul scrum al pătimirii.

Cu tine mi s-a dus nădejdea,

Lumina zilelor mai bune

Şi mi-a rămas pustiu în suflet

Şi zgură neagră de cărbune.

Page 13: Poezii Tata

Cu tine de-ar mai fi odată

Să mă-ntâlnesc în drumul vieţii,

Mi s-ar aprinde-n jar de patimi

Nestinsul foc al tinereţii.

Steluţa mea (varianta mea)

A fost odată pe pământ,

A fost odată-o fată

Cu nume drag, cu nume sfânt,

Steluţă minunată.

Şi era albă ca un crin

Şi mândră-n toate cele

Page 14: Poezii Tata

Cum e Luceafărul divin,

Steluţa între stele.

În calea mea mi-a apărut

Iluminându-mi viaţa,

Ca raza unui vis plăcut,

Ce-l naşte dimineaţa.

Şi pacea sufletului meu

Departe alungând-o,

Durerea mi-a deschis, iar eu

Aştept mereu, visând-o!

Când cerul nopţii îl privesc,

Cu gândul dus departe,

Aievea parcă o zăresc

Zâmbindu-mi de departe.

A fost şi este pe pământ

Fetiţă cu drag nume,

Cu ochi ca stelele sclipind,

Elena, i se spune.

Page 15: Poezii Tata

Unde eşti?

Mă-ntreb când soarele apune

Şi trece dealul obosit,

Mă-ntreb când luna tainic spune

Un lucru greu de povestit.

Apoi când Helios apare

Mânându-şi caii lui de foc,

Mă-ntreb şi-atunci cu-nduioşare:

Pe unde-mi eşti tu, crud boboc?

Când vraja somnului mă prinde

Şi gândurile toate-mi mor,

Când braţul dulce te-ar cuprinde,

Tu unde-mi eşti, al meu odor?

Page 16: Poezii Tata

Din nou

Din umbra vremurilor mute,

Când încă nu ne cunoşteam,

Mi-apari acum, în nopţi cernite,

În visurile-mi pustiite

De cel mai sumbru uragan.

Şi la fereastra casei mele

Parcă-mi zâmbeşti atât de drag

Cu braţe de iubire grele,

Înlăturând fantome rele,

Mă-mbii să trec al casei prag.

Page 17: Poezii Tata

Dar se destramă-n risipire

A nopţii vrajă, vis iubit,

Cu chipul drag, ce-ntr-o clipire

Mi-a dat o dulce amăgire,

Din nou sunt singur, părăsit.

Fericire

Când raze însorite te alintă,

Când ochii ţi-i priveşti într-o oglindă,

Când inima ţi-e plină de iubire,

Când o chitară sufletu-ţi încântă,

Numeşte-această clipă, FERICIRE.

Page 18: Poezii Tata

Când braţul drag cu patimă te strânge,

Când inima îţi râde şi îţi plânge,

Când savurezi a buzelor dulceaţă,

Când lumea toată parcă nu-ţi ajunge,

Zi-i FERICIRE, acestui strop de viaţă.

În ochii dragi când licăre iubirea,

Când chipul tău ţi-l mângâi cu privirea,

În şoaptă când îţi spun că mult mi-aşti dragă,

Tu să-mi alungi din inimă durerea

Şi-atunci e FERICIREA noastră-ntreagă.

Page 19: Poezii Tata

Un dor

Acum, în ceasul de restrişte,

Când chinuitul meu destin

Se zbate-n crucea drumurilor,

Când norii-s mulţi, puţin senin

Prin noaptea grea a negurilor

Te cheamă-al meu suspin.

Când stau de veghe-n umbra nopţii

Page 20: Poezii Tata

Şi-aştept să vină somnul lin

Să-mi înfăşoare fruntea-mi arsă,

Să-mi stingă-al inimii pelin,

Cu mantia lui, de vremuri ştearsă,

Tu-mi zici zâmbind: „Eu vin!”

O, cât aş vrea atunci ca braţul

Spre tine-o clipă să-l întind

Şi în arsura lui de patimi

Încetişor să te cuprind,

Să râdă ale noastre inimi

Sub râsul stelelor sclipind.

Ţi-aduci aminte?

Page 21: Poezii Tata

Plutind în alinarea-atâtor vise

Noi ne plimbam în nopţile de mai

Ca doi copii cu suflete deschise

Şi lumea toată ne părea un rai.

Păşeam alături, umăr lângă umăr,

Şi ne şopteam al sufletului dor,

Ne făuream dulci vise fără număr

Pierzându-ne în depănarea lor.

Învăluiţi în taina nopţii,

Ne sărutam cu drag din când în când,

Încet ne furişam în umbra porţii

Să nu ne vadă nimenea trecând.

Ţi-aduci aminte cum atunci în noapte

Imensa pace ce cuprinse firea

Se-nfiora doar de-ale noastre şoapte

Şi-un cer cu stele ne veghea iubirea?

Page 22: Poezii Tata

Un dor

Precum se zbate-o mândră ciocârlie

Închisă de un om în colivie

Aşa se zbate inima în mine

Vrând să disparǎ-a dorului suspine.

Page 23: Poezii Tata

Şi de-ar putea să scape, năzdrăvana,

S-ar duce-n zbor la mândra mea Ileana

Şi sărutându-i buzele de fragă

I-ar spune-ncetişor că mult mi-e dragă.

Revino iar !

Gândurile-mi ard sub frunte,

Inima-mi plânge-n piept,

Dulce înger de la munte,

Nu mai pot să te aştept.

Mult aş vrea ca-n faptul serii

În braţe să te cuprind,

Să-ţi sărut guriţa dulce

Şi-ochişorii rând pe rând.

Page 24: Poezii Tata

Să mai vii la mine, dragă,

Ca să-ţi mângâi sânişorii

Şi să fii a mea întreagă

Până s-or aprinde zorii.

De ce ?

De ce mă laşi aşa în părăsire

Ca să mă zbat în negre îndoieli,

Sau nu ştii tu că dulcea mea iubire

E azi aceeaşi care-a fost şi ieri ?

Nu ştii ce trist mă simt eu fără tine,

Tu suflet blând, tu dulce-al meu amor ?

Mi-e inima o vale cu suspine

Şi mă topesc de jale şi de dor.

De ce nu-mi scrii aşa ca altădată,

Page 25: Poezii Tata

Ca măcar cu iluzii să mă-nşel,

Din scris să scot frumosu-ţi chip de fată,

Să-mi stâmpăr jalea, dragostea cu el ?

Aşteptare

Atât am aşteptat în aste zile

Un dulce semn din partea celei dragi,

Un zvon din gura gingaşei copile

Ce mi-a deschis iubirii drumuri largi.

Cu sufletul cuprins de nerăbdare

Priveam pe geamul casei, întristat,

Încolo, spre nemărginita zare

De unde-mi scrie crinul meu curat.

Zadarnic însă-mi chinuiam privirea,

Page 26: Poezii Tata

Că zarea se-nchidea sub văl cernit

Şi nemiloasă-mi ascundea iubirea

Fǎcându-mi dorul meu nemărginit.

La tine

Mă-ndeamnă sufletul să zbor

Cu gândul înspre tine

Şi la fereastra-ţi să cobor

Zi, dragă, n-ar fi bine ?

Privirea să mi-o furişez

Prin mica ta fereastră

Şi să m-audă cum oftez

Doar florile din glastră.

Apoi tiptil să mă strecor

La patul tău, la tine,

Să te cuprind încetişor

Page 27: Poezii Tata

Şi să te-ntorc spre mine.

Să-ţi mângâi părul tău bogat,

Şi gura mea-nsetată

De-al tău prea dulce sărutat

Să-mi fie-ndestulată.

Şi cu al tău zâmbet îngeresc

Să-mi dărui fericirea

Pe care nu pot s-o găsesc

În lume nicăierea.

Da, fericirea ce-o doresc

Atâta pentru mine,

Pe care-n lume n-o găsesc

La nimeni, doar la tine.

Page 28: Poezii Tata

Trei nopţi de fericire

Mulţimea clipelor ce mor,

Puţine urme lasă,

Sunt unele ce lasă-n drum

O urmă, însă ştearsă.

Dar sunt şi clipe ce nu-şi pierd

Nimic din strălucire

Şi urmei lor, înscrise-n piept,

Îi spunem fericire.

Page 29: Poezii Tata

Aşa ne-a fost şi nouă dat

Ca să trăim în viaţă

Trei nopţi ce scris-au în destin,

A dragostei prefaţă.

Atunci s-a întâmplat în noi

Eterna vrere-a sorţii,

Să fim alături tu şi eu

Pân-la hotarul morţii !

Chiar dac-am plâns, sau dacă-am râs,

Tot dulce a fost clipa,

Căci fericirea şi-a întins

Deasupra noastră-aripa.

Nimic nu mai ştiam atunci

Sub valul de iubire

Când urma-şi făureau în piept,

Trei nopţi de fericire !

Page 30: Poezii Tata

Atunci...şi acum

Nu ştiu cum erai atunci

Înainte de-a te şti;

Parcă erai alta, scumpo,

Înainte de-a iubi.

Când treceam pe lângă tine

Fără să te iau în seamă

Ştiam doar că eşti elevă

Şi Elena cǎ te cheamă.

Page 31: Poezii Tata

Dar cărările vieţii

Ni se-ncrucişau mereu

Neştiind nimic atuncea

De iubire, tu şi eu.

Dar veni o zi cu soare

Când lumină se făcu,

Parcă altfel ne văzurăm

De atuncea, eu şi tu.

Şi din clipa aceea care

Trase graniţa iubirii,

Când priveam unul la altul,

Vedeam chipul fericirii.

Şi trecură multe zile,

Ani trecură rând pe rând

Şi acest an ce vine-acuma

Ne găseşte tot iubind.

Page 32: Poezii Tata

Am 19 ani fără 16 zile

Treceam mereu pe lângă tine

Dar nu-mi venea să mă gândesc

Că dintr-o anume zi din viaţă

Mult tare am să te iubesc.

Şi-atunci în ziua cea senină

Când prima oară ţi-am privit

Mai cu luare-aminte chipul,

Un cald fior m-a răscolit.

Şi cum priveam fotografia

Page 33: Poezii Tata

Aşa-mi venea să te sărut

Şi-atunci am început deodată

Să te iubesc atât de mult.

Ţin minte totul ca acuma

De parcă numai ieri a fost

Şi-am priceput atunci îndată

Că dragostea-i al vieţii rost.

Când am întors fotografia

Parc-am întors a vieţii file

Şi glasul tău parcă-mi şoptea:

„Am 19 ani, fără 16 zile”.

Page 34: Poezii Tata

În pădure

Pe sub freamătul de frunze

Mână-n mână noi treceam,

Sărutându-ne pe buze,

Ştrengăreşte ne iubeam.

Page 35: Poezii Tata

Culegeam din iarba crudă

Fragii roşii, zâmbitori,

Iarba fiind de rouă udă,

Ne treceau mii de fiori.

Soarele stropea frunzişul

Cu-n şuvoi de raze dulci,

Te chemam atunci în şoaptă

Pe-al meu braţ ca să te culci.

În poiana mititică

Stam alături visători

Şi-şi spuneau a lor poveste

Ochii calzi şi iubitori.

Iar alături de poiană

Curgea lin un pârâiaş;

Eu am vrut să-ţi strâng trupşorul,

Tu n-ai vrut ca să mă laşi.

Şi zburdând, râzând şăgalnic,

Spre pârâu am alergat

Page 36: Poezii Tata

Şi la margine de apă

Te-am prins şi te-am sărutat.

La fereastră

Când pribegeam pe străzile pustii

Ca un străin rătăcitor în lume,

Nu mă gândeam ca-n lume tu să fii,

Nici că tresar când sună al tău nume.

Şi când treceam pe sub fereastra ta

Adeseori îmi ridicam privirea,

Dar nu ştiam că-n cameră era

Fiinţa ce-mi va dărui iubirea.

Page 37: Poezii Tata

Trecând aşa, odată, gânditor,

Un zâmbet tu mi-ai dăruit în treacăt,

Atât de cald a fost, de iubitor,

Că mi-a topit al sufletului lacăt.

Şi când treceam de-atunci, mereu, mereu,

Spre geamul tău îmi aruncam privirea

Şi când vedeam acolo chipul tău

În suflet mi se strecura iubirea.

Întreabă luna

Când seara ieşi în pragul casei tale

Şi vezi pe cer o lună solitară,

Tu cheam-o să coboare mai de vale,

Să-ţi spună dorul, jalea mea amară.

Page 38: Poezii Tata

Întreab-o dacă vede cumva-n lume

Un solitar ce-şi poartă cu el dorul

Şi, poate, îţi va spune de-al meu nume,

De chinul meu ce mi-l provoacă-amorul.

Poate-ţi va spune cum în orice seară

Mă vede-atât de trist şi abătut,

Cum, povestind de-a inimii povară,

O rog să-ţi ducă ţie un sărut.

Întreab-o ce poveşti îi spun în taină

Privind-o abătut şi întristat

Şi seara pe a ei curată haină

Trimite-mi al tău dulce sărutat.

.

Page 39: Poezii Tata

Va spune timpul

Va spune timpul de-am să-ţi uit

Privirea blândă şi duioasă

Ca alinarea unui vis,

Ca unda de zefir, sfioasă.

Va spune timpul de-am să las

În bezna rece a uitării

Glăsciorul tău cel cristalin

Ca o chitară-a înserǎrii.

Page 40: Poezii Tata

Va spune timpul de-oi uita

Şoaptele tale, mult duioase,

Ce-n coarda inimii loveau

Când dulce mult, când dureroase.

Va spune timpul trecător

De ţi-oi uita orice mişcare:

Clipiri de gene, zâmbet, râs,

Şi pașii tǎi prin lumea mare.

Va spune timpul cu durere

Când eu voi fi lângă mormânt,

Of ! Îţi va spune cât de dragă

Mi-ai fost tu, pe-acest Pământ.

Page 41: Poezii Tata

La mormântul mamei mele

Prin lumea rătăcirilor pribege,

Pe unde viaţa mi-a deschis cărări,

Un dor nespus a prins ca să se-nchege

În sufletu-mi gemând de-nstrăinări.

Am încercat atunci puterea sorţii

Zdrobindu-i lanţul ce mă-ncolăcea

Şi-am poposit în cimitirul morţii

Unde mormântul memei mă chema.

Pribeag rătăcitor în astă lume

M-am aplecat cu fruntea la pământ

Şi printre lacrimi suspinam un nume,

Al mamei nume, care-i cel mai sfânt.

Eram acolo fraţii toţi în număr

Acelaşi nume toţi îl suspinam

Cu ochii-n jar, noi umăr lângă umăr,

La căpătâiul mamei genuncheam.

Page 42: Poezii Tata

Dar în zadar, chemării noastre-amare

De nicăieri noi n-am primit răspuns,

Se strecurau doar şoapte funerare

În liniştea din jur, de nepătruns.

Dormea acolo o lume în morminte

În liniştea şi pacea solitară,

Dormea şi mama în pat de oseminte

Sub privegherea crucii, funerară.

Mama

Te văd aşa ca pe-o icoană

Cu mândră aureolă-nconjurată,

Te văd pe tine, scumpă mamă,

În alte sfere strămutată,

Te văd, o, mamă.

Prunci fiind, ne-ai legănat cu dor.

Ţi-ai revărsat prinosul de iubire

Asupra noastră, asupra tuturor.

Cu toţi simţit-am dulcea fericire

Page 43: Poezii Tata

Şi dulcele tău dor.

Din tot ce-i fericire-ncântătoare,

Din tot ce e mai sfânt pe-acest Pământ,

Dragostea de mamă e cea mai arzătoare

Iubire sfântă, până la mormânt,

De mamă, iubitoare !

Page 44: Poezii Tata

PETRU COROŞ

POEZII

alese de soţia poetului,

în amintirea celui pe care nu-l va uita niciodată !

Page 45: Poezii Tata
Page 46: Poezii Tata