Poezii despre păsările călătoare pentru copii 

Chemarea primăveriide Elena Podoleanu Veniţi la noi, dragi călătoare!Aici, vă place să trăiţi,Veniţi la noi, că-i cald şi soare!Veniţi, vă aşteptăm cu drag!Aici, la noi e cuibul vostru,Veniţi, vă aşteptăm în prag!      Aici vă cheamă glasul nostru,Aici am vrea mereu să fiţi! Nimic nu stă în calea vremii …                                     Vin stoluri, stoluri grămadă….Podoabă verde şi-au pus pomii                                    Şi vă aşteaptă fremătând…                                           Se aude-un duios ciripit!Pe câmp vezi mieluşei zburdând;                                  Din depărtări au sosit,Ţara noastră s-o revadă.            

Păsările călătoare - Mândre păsări călătoare,Vai, cu ce v-am supărat?- Nici un fel de supărare,Noi ne ducem la iernat. Vezi că vântu-i tot mai rece,Numai nouri, numai ploi.Iarna, însă, cum va trece,Ne întoarcem înapoi.

- Eu v-aştept la primăvară.O să mă găsiţi uşor.Cum intraţi la noi în ţară,Întrebaţi de Nicuşor.  Scrisoare de la rândunicăde Elena Dragoş Dragi copii, mi-e dor de voiÎn curând voi fi – înapoi.Cuibul vechi am să-l reparCa să-mi fac din nou cuibar. Din cinci, şase ouă mici,Or să iasă pui voinici.Le voi da în cioc mâncare,Rând pe rând la fiecare: Gâze, muşte, viermişori,Până – or creşte mărişori.Şi-i voi învăţa să zboareDimineaţa pe răcoare. Eu vă spun de pe acum.Că mă pregătesc de drum.Dar să nu afle pisica!Vă sărută – „RÂNDUNICA” .

  Scrisoare de la rândunelede Elena Dragoş Cocostârcul astăzi                                            S-a întors acasă.                                             Toată păsărimea                                              L-a primit voioasă.                                            Iar drumeţul spune :„De la rânduneleV-am adus scrisoare.Vă e dor de ele?” Vin să-l vadă vrăbii,                                         Bun venit să-i zică.                                           (Broaştele pe baltă                                           Au murit de frică).                                             „S-o citim!” – strigarăVrăbiile toate …„Scumpe surioare,Noi suntem departe, Dar vâslim spre ţară,Zilele-s senine,Nu e ca acasăNicăieri mai bine”.  Curăţeniede Elena Dragoş „Ce faci, graur, în copac?”Veveriţă, ce să fac,Văd că s-a făcut seninŞi mai primenesc puţin. Iarbă proaspătă-am s-adun

Şi-năuntru o să pun.Ca să-i fie drag să stea,Primăverii-n casa mea”.  Rândunicade Ioana Tatu                S-a întors acolo-n pridvorDraga rândunică.Cred de noi că i-a fost dorŞi de casa-i mică. Paie, fulgi adună iarCuibul să şi-l dreagă;                      Meşteră-i ca un zidarZiulica-ntreagă. Şi din ouăle mărgici,Puse ca la şcoală,Scot trei căpuşoare miciCiocul la iveală. Piuie flămânzi toţi trei,Bat din aripioare…- Ţiţ-tivit, staţi cuminţei,Că v-aduc mâncare!  A sosit o „zidăriţă”de Traian Oancea La fereastra casei noastreA sosit o „zidăriţă” .Sub bărbie-i roşioară,Coada-i pare furculiţă. Din pământ, din fir de iarbă,Rândunica mea dibacePentru puii ce-or să vină

Cuib pufos şi trainic face. Ciripi-vor puişoriiDe cu zori în faptul serii.Bun venit la casa noastră,Vestitori ai primăverii!  Rochiţa rânduniciide Victor Tulbure Chiar şi rândunica-mi pare                                                       Să-ţi dea lecţii e în stare.                                              Cu şorţ alb, mereu se plimbă                                                    Şi mereu, mereu şi-l schimbă;                            Şi mereu rochiţa-i nouăŞi-o clăteşte-n zori pe rouă;Ca să fie cum arată:Şi frumoasă, şi curată!