Ion Curoșu, născut în satul Mileștii Mici, raionul Hîncești

în 28-03-1939.

ilele din arhive îmbătrînesc, se uzează, se deteriorează,

cu timpul dispar, fie prin neglijența și nepăsarea

oamenilor, fie prin influiența necruțătoare a vremurilor și există

pericolul ca generațiile următoare să nu mai cunoască nicicînd

tainele, misterele și adevărul unor timpuri demult trecute.

F

M-a tot chinuit prin ani, m-a tot ros și durut un gînd

ascuns față de amintirea celui care a compus aceste poezii de

istorie trecută. Aceste poezii au fost compuse la diferite

întîmplări sau evenimente ale vieții lui. Din tot sufletul îmi

doresc să se împlinească visul lui de a le publica într-o cărțulie

mică.

DurereM-am uitat în oglindă

Doamne! nu m-am cunoscut

Singur pe mine.

Tot s-a uscat, s-a ofelit,

A rămas numai scheletul și pielea

Mă usuc ca frunza în vînt

Nu mai am loc pe pămînt

Doamne! Numai ochii credincioși

Mai privesc cu tristețe în depărtare

Și la ureche îmi șoptesc:

„Nu te da, nu te da,

Tu ești tare, tu ești tare,

Roagă-te la Dumnezeu!”

1

Dedicată: MoldoveiMăi Voronin rătăcit

De ce la Moscova ai sosit?

Pe Alexei ca să-l săruți?

Ai uitat că Alexei la Tiraspol

a aterizat.

Pe trădători i-a decorat

Că pămîntul ne-a ocupat

Iar Preasfințitul Vladimir

La Tiraspol a venit cu Alexei

s-a întîlnit.

Alexei l-a decorat că poporul și-a trădat.

Feciorii Moldovei i-au împușcat

Iar Preasfințitul a uitat

Unde Doamne e dreptatea?

De ce pe noi nu ne ajuți?

Doamne, ce să facem noi cu ei?

Să-i nimicim.

Pămîntul să ne intregim.

Zina

Foaie verde de-o recitinică

Nu te mărita Zinică

Măritatul nu-i o glumă

Toată viața ești o slugă.

Zece ani ai așteptat

Și tot peste mine-ai dat

Om muncitor și gospodar

Însă totul în zadar.

Toată viața am muncit

Și nimeni n-a multumit.

Chiar și tu mi-ai spus odată:

“Am crezut mă voi mărita

De muncă eu voi scăpa

Însă iată am greșit

Munca s-a adăugit”

Nu te întrista Zinică

Viața noastră-i fericită

Căci avem noi un fecior

Ce ne va fi de-ajutor.

Cînd vom fi bătrîni cu totul

El va fi ajutorul nostru.

Mama

2

Scumpa mea mămică

Ești deja bătrînă, și nu ai vederi

Iartă-mă mămică nu pot să te ajut

Așa a venit vremea, tîlharii ne conduc.

De fiecare dată tot mă întrebi?

Nu te văd Ionică, spune-mi

Cum la față arăți?

- Mă simt, mamă, bine

Și arăt frumos.

Dragul meu fecior, ai făcut armata

Trei ani te-am așteptat

Ca să vii acasă.

Și ce se întimplă acum

La sfîrșit de viață să

Te aștept?

Iartă-mă mămică, așa mia mii dat

Toată viața mea - de muncă să nu scap

Îți multumesc Ionică, că ești atît de bun

Căci datorită ție, eu astăzi încă sunt.

Viața mea

Am trăit pe lumea asta

În sărăcie și nevoi

Asculați-mă pe mine:

Dragii mei! Scumpii mei

Cînd n-oi mai fi eu lîngă voi

Amintiți-vă de mine

Doar am trăit și eu cu voi.

Am fost și eu cîndva voinic

Și v-am iubit pe toți

Iertați-mă dacă am greșit

Așa e viața pe pămînt.

Casa meaBună ziua casa mea

3

Eu îți cer iertare că te-am părăsit

Nu ești mare și frumoasă,

Dar ești blîndă, călduroasă.

Tu pe toți ne-ai încălzit

Îți mulțumesc încă odată.

Nu te supăra pe mine

Nu la străini eu te-am lăsat

Te-am lăsat fiului meu

El va fi stapînul tău

Și eu sper așa va fi

Tu mulți ani încă vei sluji.

Patria meaO Moldovă! Patria mea!

Batjocorită de străini

Oare cînd v-aveni vremea

Ca să fim aici stăpîni?

Ștefan nouă ne-a poruncit

Să fim stăpîni pe acest pămînt.

Deocamdată nu putem

Trădători noi mulți avem:

Stepaniuci, Lucinști, Voroniști

Smernoviști, Maracuți și Caramani

Toți sunt pentru noi dușmani.

Dă-ne, Doamne, așa puteri

Pe trădători să-i adunăm

În fața lui Ștefan

Să-i spînzurăm!

De ziua ta, prietene!Calinovschi bun băiat

4

Toată viața ai lucrat

La uzina de beton armat.

Și pe ploaie, și pe vînt,

Ai muncit, ai alergat

Și nimic n-ai cîștigat.

Casă mare ți-ai făcut

Fiindcă ești un om cinstit

Tu pe lume cît trăiești

Pe nimeni nu obijduiești

Cu nimeni nu te dușmănești.

Și acum ajungînd la șasezeci

Cu voia lui Dumnezeu

Să te vedem sănătos mereu.

Noi pe drum te vom întîlni

Mîna îți vom strînge

Bună ziua Calinovschi!

Strigătul unui copilMăi Artur, tăticul meu!

De ce vii așa de greu?

Eu te-aștept, aștept mereu.

Nuștiu – drumu-i tare greu,

Ori năravul ți-i cam rău.

Vin-o tată cînd te chem

Cît sunt mic și nevoiaș

Că dacă voi crește mare

Vei dori ca să mă vezi,

Dar atunci tîrziu va fi

Eu în schimb nu te voi dori!

Una martieMă uit prin geam la casa ta

5

Și mă întreb mereu

De ce oare am fost gonit?

Doar am venit cu flori,

Cu vin, rachiu și murături…

De la început am fost dorit

Ba chiar și lăudat.

A fost frumos, chiar și am dansat

Ba chiar mi s-a propus

Prietena să i-o sărut.

Și la urmă, ce s-a întîmplat

Am fost numit CURVAR,

Și în miezul nopții

Nevoit din casă să dispar.

PetricăMăi Petrică, dragul tatei!

Unde ai fost tu așa departe?

De ce ai venit așa tîrziu

La tăticul tău bătrîn…

Și acum mă faci să mă gîndesc

Cum să fac ca să te cresc

Să te fac voinic, frumos

Să fii tatei de folos.

Nici pe mama sa n-o uiți,

Căci multe nopți ea nu a dormit

Și de tine a îngrijit

Ca să crești băiat voinic.

Măi Petrică, dragul meu!

Eu mă rog lui Dumnezeu

Să fii bun, să nu fii rău.

Căci vreau să am la bătrînețe

Bucurie și mîndrețe!

La 33Nicușor al meu,

6

Scumpul meu fecior

Eram încă mic,

Eram fericit,

Te iubeam nespus.

Dar au trecut ani,

Te-ai făcut matur

Nuștiu ce s-antîmplat

De mama te-ai înstrăinat.

Poate-s vinovat, că eu te-am lăsat

Pe seama maicii tale

Ca să fii uitat

Săptămîna întreagă la grădiniță.

Te rog ca să mă ierți

Așa mii meseria

Toată viața mea

Sunt pe roate eu.

Tu ai trei feciori

Eu una îți doresc

Să ai bucurie

Mai multă decît eu.

Trădare

Douăzeci și cinci de ani am trăitCu dumneata, Galina Dimitrievna.

Te-am iubit eu tare multTot ce ai vrut eu am făcut.La volan am adormitȘi la tine m-am gîndit.

Multe nopți eu n-am dormitDe multe ori am înghețatLa tine am alergatCa albina încărcat.

Însă tu n-ai mulțumitDe toate ce eu am făcut.Cu mine cît ai trăitȚie nimic nu ți-a lipsitȘi totuși tu m-ai părăsit.

Dumnezeu e sus și mare,Dumnezeu te-a judecaCaci prea tîrziu tu ai înțelesCă Dumnezeu te-a pedepsitDe-ai ajuns la bătrînețeFără rude, fără neamCa un cîne a nimănui.

Dumnezeu te-a miluiAșa va fi cît vei trăiAșa va fi pin’ vei muri.

Frații

7

Fraților de peste Nistru!

Fraților de peste Prut!

Oare care e dușmanul

Ce pe noi ne-a despărțit?

De ce noi ne dușmănim,

Ce avem noi de împărțit?

Un pămîn avem noi toți

Pe el trebuie sa îl iubim.

Am un frate la Popeni

Petru lui îi spune

Veșnic ne certăm cu el

Eu îi săun, tu ești român

- De ce spui că sunt român?

Moldovean eu vreau să fiu.

Bine , fie așa cum zici

Dar un lucru să ții minte

Că o limbă noi avem

Ea ne este bogăția,

Și cu ea noi ne mîndrim.

Furnică

Cunosc demult eu o furnică,

Drept că e cam mărunțică,

Dar harnică de prăpădenie –

Fuga-ncolo, fuga-n coace,

Toată ziua nu mai tace.

- Vino-ncoace, măi Ioane!

- Ce vrei, fa, lasămă-n pace!

- Vino bre c-avem de lucru

Eh, Dumnezeul ei de muiere!

Vrea sa-i muncesc, să-i fac averi,

Dar eu toată viața am dansat,

Multe țări am colindat.

Eh, multe fete am sărutat.

Și acum la bătrînețe

În loc de liniște și pace

Zile fripte ea îmi face.

De-mi mai spui ceva vreodata,

Te las și mă-nsor cu o fata.

TamaraVerișoara mea cea mică,

8

Ai crescut de mititică

În sărăcie și nevoi.

Dar așa s-a întîmplat

Dumnezeu noroc ți-a dat

Ai întîlnit în viața ta

Un băiat bun, gospodar.

Te-a iubit el tare mult

Copii mulți tu ai făcut

Frumușei și cuminței

Și ești mîndră tu de ei.

Să fiți sănătoși cu toții

Pace vouă vă dorim

La nunta de aur sa ne întîlnim.

Strigătul unui copilDe ce mamă m-ai născut

De ce noroc n-am avut

Tată? Mamă? Eu mă prăpădesc!

Văd cum zilele mi se sfîrșesc.

Să fi știut că n-oi avea noroc

Mă aruncai demult în foc!

Să ard și să nu trag

Durerea care o trag!!!

Tată! Mamă! Eu mă duc

Pe vecie să mă culc.

Și după tinerețe îmi pare tare rău!

9