„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian BlagaÎn sens larg, modernism înseamnă apariţia formelor inovatoare în planul creaţiei

artistice, forme care se opun, de regulă, tradiţiei ( tradiţionalismului ); din această perspectivă, toate curentele literare care au dominat începutul şi prima jumătate a secolului al XX-lea fac parte din modernism: simbolismul, expresionismul, suprarealismul, futurismul, dadaismul, imagismul.

Lucian Blaga este unul dintre inovatorii liricii române, mai ales în plan formal. Poetul ilustrează, mai ales în prima parte a creaţiei sale, curentul literar expresionist, care se traduce prin expansiunea eului liric la nivel universal, printr-o participare intensă la tainele lumii şi prin trăirea adâncă a misterului universal.

Alaturi de alte creatii lirice reprezentative ale literaturii interbelice precum ‘’Flori de mucigai’’ de T.Arghezi sau ‘’Joc secund’’ de I.Barbu , ‘’Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ de L.Blaga face parte din seria artelor poetice moderne.Poezia deschide volumul ‘’Poemele luminii’’ cu care L.Blaga debuteaza in 1919 si are rolul unui veritabil program literar , realizat insa cu mijloacele poeticului.Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care compun viziunea despre lume şi viaţă a unui autor, despre menirea lui în univers şi despre misiunea artei sale, într-un limbaj literar care-l particularizează. Caracterul modern al poeziei provine in primul rand din viziunea poetului privind lumea si conditia fiintei umane. Substratul de semnificatii filozofice este vizibil, poetul realizand o analiza lirica a celor doua tipuri de cunoastere, paradisiaca si luciferica prin care omul se poate raporta la mister. Asumandu-si conditia de creator de mistere , omul se situeaza de partea cunoasterii luciferice care inseamna imbogatirea lumii prin mistere si protejarea tainelor prin creatie. Asadar rolul creatorului – poet este sa imbogateasca tainele prin metafore revelatorii.Sentimentul poetic este de contopire cu esenta lumii , iar la baza cunoasterii se afla iubirea.Aceste idei se vor regasi ulterior si in plan teoretic in lucrarea ‘’Cunoasterea luciferica’’(1933) din ‘’Trilogia cunoasterii”.

Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetic ain fata marilor taine ale Universului: cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire (comunicarea afectiva totala). Titlul poeziei este format dintr-o metafora revelatorie ce simbolizeaza lumea de mistere.Pronumele personal ‘’eu’’ este asezat orgolios la inceputul titlului in conformitate cu orientarea expresionista a poetului.Forma negativa a verbului ‘’nu strivesc’’ exprima de la inceput refuzul cunoasterii rationale si optiunea pentru cunoasterea poetica.Metafora ‘’corola de minuni’’semnifica prin ideea de cerc , perfectiunea lumii. Titlul este reluat in primul vers al poeziei , sensul sau fiind imbogatit prin integrarea intr-o serie de antiteze si totodata intr-un lant de metafore care se intregeste prin concluzia din final. Fiind o poezie de tip confesiv , lirismul este subiectiv si se realizeaza prin marci specifice , pronumele si verbele la pers I sg : ‘’eu nu strivesc’’.Alte mijloace ale afectivitatii sunt : rasturnarile de topica , organizarea versurilor dupa mesaj , dizlocarile sintactice , alternarea pers.I sg. cu pers. a III-a pl. , face distincitia intre cele doua tipuri de cunoastere. Compozitional poezia este formata din trei secvente lirice marcate prin scrierea cu majuscula a versurilor.Poetul valorifica aici o tehnica modernista preluata din logica

filozofica astfel incat afirmatia initiala este urmata de o ampla comparatie si se incheie print-o concluzie sustinuta cu tarie.Prima secventa lirica este formata din 5 versuri ce exprima atitudinea eului liric fata de misterele lumii.Verbele la forma negativa ‘’nu strivesc’’ , ‘’nu ucid’’ sugereaza refuzul cunoasterii rationale ‘’cu mintea’’ de tip paradisiac.Metafora ‘’calea mea’’ se refera la destinul asumat al creatorului iar enumerarea de metafore ‘’flori’’ , ‘’ochi’’ , ‘’buze’’ si ‘’morminte’’ simbolizeaza elementele fundamentale ale universului ce constitue surse de inspiratie ale creatorului poet : frumosul trecator al vietii (floare) , conditia umana situata intre cunoastere mentala si sentiment (ochi si buze) si moartea (morminte). A doua secventa poetica se construieste pe baza unei antiteze intre ‘’eu’’ si ‘’altii’’.Metafora ‘’luminii’’ prezenta inclusiv in titlul volumului se refera la cunoastere : ‘’lumina mea’’ simbolizeaza cunoasterea luciferica , poetica prin care lumea se imbogateste de mistere iar ‘’lumina altora’’simbolizeaza cunoasterea rationala , paradisiaca ce distrugele misterele.In mod corespunzator se creeaza doua serii de verbe in antiteza cu sensuri metaforice : in lumina mea ‘’nu stiveste’’ , ‘’sporeste’’ , ‘’mareste’’ , ‘’imbogateste’’ , ‘’iubeste’’ (‘’nu sugruma’’ , ‘’nu stiveste’’ , ‘’nu ucide’’ ) ; lumina altora ‘’sugruma’’ , ‘’stiveste’’ , ‘’ucide’’ (‘’nu sporeste’’ , ‘’micsoreaza’’ , ‘’nu imbogateste’’ , ‘’nu iubeste’’).Folosirea verbelor la prezent (prezent etern si prezent gnomic) plaseaza eul liric intr-o relatie definita si asumata cu lumea. Antiteza este marcata si de conjunctia adversativa ‘’dar’’ , urmata de pronumele personal ‘’eu’’ a carui reluare insotita de afirmatia – cheie ‘’cu lumina mea sporesc a lumii taina’’ afirma optiunea eului liric pentru cunoasterea de tip luciferic si atitudinea sa creatoare fata de misterele lumii (metafora luminii – cunoasterea este prezenta inclusiv in titlul volumului). Centrul poeziei este format dintr-o ampla comparatie ce are rolul de a concretiza afirmatia – cheie de mai sus.Cunoasterea care imbogateste lumea de mistere este asemanatoare cu lumina lunii care nu dezvaluie , ci mai degraba invaluie natura pastrandu-i neatins misterul.Ideea poetica contine mai multe metafore specifice imaginarului liric blagian: ‘’luna’’ , ‘’noapte’’ , ‘’zare’’ , ‘’mister’’ , ‘’fiori’’. Ultima secventa lirica are rol de concluzie si defineste cunoasterea poetica (luciferica) ca un act de contemplare (‘’sub ochii mei’’) si de iubire ‘’caci eu iubesc / si flori si ochi si buze si morminte’’.Expresivitatea si puterea de sugestie specifice poeziei moderniste se regasesc si aici la toate nivelurile limbajului. La nivel morfo-sintactic , situarea pronumelui ‘’eu’’in pozitie initiala si repetarea lui de sase ori subliniaza constiinta de sine prin care eul liric creator se autositueaza in raport cu lumea ; prezenata conjunctiei coordonatoare ‘’si’’ de zece ori in poezie accentueaza mesajul liric sustinand totodata caracterul sau gnomic ( de cunoastere ). La nivel lexico-semantic se observa folosirea unor cuvinte abstracte.Campul semantic al misterului este prezent pe tot parcursul poeziei si format din metafore cu rol modelator ‘’corola de minuni’’ , ‘’tainele’’ , ‘’nepatrunsul ascuns’’ , ‘’intunecata zare’’ , ‘’neintelesuri’’. In ce priveste nivelul stilistic , limbajul artistic pune permanent in relatie imaginile lirice cu un plan filozofic secundar.O particularitate este metafora limbajului si incarcarea cuvintelor cu semnificatii din sfera misterului.

La nivel prozodic , modernismul se evidentiaza prin eliberarea de regulile calsice.Poezia contine douazeci de versuri libere cu metrica variata , masura inegala iar ritmul interior urmeaza fluxul ideilor. In concluzie ‘’Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ de Lucian Blaga este o creatie modernista definitorie pentru prima etapa lirica ; in acelasi timp este o arta poetica deoarece pune problema conditiei creatoare a omului in care poezia devine un instrument de revelare a misterelor lumii.