BISERICA FILADELFIA

Focşani - 08 iunie 2014

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare

răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVUL BISERICII PENTRU ANUL 2014

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Intimitate profundă cu Domnul Isus Hristos prin post şi rugăciune în

fiecare săptămână, conform Isaia 58:6-11 – „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: "Iată-Mă!" Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>

O CARTE ÎN SERIALRUGUL ÎN FLĂCĂRI sau ViaŢa lui Dwight Moody

de Petru Popovici(Continuare din numărul trecut)

La răspântie"Cea mai mare luptă ce am dat-o în viaţa

mea a fost când m-am consacrat slujbei pe tărâmul Evangheliei" - spunea Moddy adeseori. Perioada dintre 1856 şi 1859 este marcată de două mari pasiuni care se ciocneau în el: comerciantul şi misionarul. E minunat să vezi cum comerciantul a fost înghiţit pentru veci de înflăcărarea ce se ridica din vestirea Evangheliei. El dorea să ajungă bogat, să câştige cât mai mulţi bani. Toate energiile lui erau canalizate în această direcţie. Dar inima lui nouă în Cristos avea şi ea ceva de spus în această privinţă; căci marea ei bucurie era de a aduce pe alţii la Cristos. De aceea el căuta să folosească o parte din timp pentru o pasiune şi o altă parte pentru cealaltă. Era un om împărţit, cu o viaţă dublă, ceea ce e totdeauna periculos în viaţă.

În cursul săptămânii el cutreiera prin 10 state ca să-şi vândă marfa, iar sâmbătă seara fugea la Chicago. Acolo era misiunea lui scumpă şi tot acolo era Emma-Charlotte, fetiţa de care inima lui începuse să se lege.

De când a intrat la firma lui C.N. Henderson, lucrând cu o cotă fixă din câştig, a dispus de o mai mare libertate, putând să întrebuinţeze o parte mai mare de timp pentru lucrarea creştină, fără să stânjenească în vreun fel angajamentele sale faţă de patron. Cât era de apreciată prietenia acestuia se poate vedea dintr-un extras al unei scrisori adresată de Moody mamei sale, pe data de 1 Ianuarie 1859:

"Când m-am întors săptămâna trecută de la ţară, am găsit toate speranţele mele năruite. Omul de la care aşteptam totdeauna sfaturi, care s-a dovedit mai mult decât un prieten pentru mine, murise, patronul meu, C.N. Henderson. Mult timp am să-i simt lipsa. A fost cel mai sincer prieten, de când am plecat din casa părintească. Era tot atât de interesat de fericirea mea ca de a propriului său copil".

Că simţămintele lui erau justificate, se poate vedea din faptul că după puţin timp, văduva Henderson a stăruit ca Moody să preia afacerile soţului ei.

Un alt tânăr de 23 de ani nu s-ar fi încumetat să-şi bată capul cu răspunderea unei afaceri ce se ridica la peste 150.000 dolari. "Dar eu m-am simţit foarte onorat - scrie el mamei sale - căci ei au o mulţime de prieteni care sunt buni oameni de afaceri. Niciodată în viaţa mea n-am fost până acum într-o poziţie de atâta răspundere şi rugăciunea mea este să pot justifica încrederea acordată. Ce spui de asta, mamă? Nădăjduiesc că nu vei uita să te rogi pentru mine, căci eu sunt nimic fără de acel Dumnezeu care a fost alături de mine, de când am plecat de acasă".

Într-un singur an, Moody câştiga prin comisioane speciale adunate la salariul său, peste 5000 dolari - sumă neobişnuit de mare pentru un tânăr la nici 24 de ani împliniţi. Dispunea acum de frumoasa sumă de 8000 dolari.

Tânăra Emma, fata pentru care interesul său crescuse tot mai mult, avu o atitudine curioasă când el i-a pomenit de banii strânşi. "Banii nu sunt totul - spuse ea - ce vrei oare să faci cu ei?"

Aproape jumătate de an inima lui deveni un câmp de bătălie. Mai ales în lungile ore de călătorie cu trenul era foarte frământat. Pentru un om cu asemenea fire, numai o criză îl putea aduce la marea hotărâre. Urmară 3 luni nespus de grele. Dumnezeu însă a trimis criza. Atunci chemarea lui a fost biruitoare; Moody renunţă la planurile comerciale pentru cele ale lui Dumnezeu. Cum a ajuns să se dedice slujbei de propovăduire a Evangheliei, arată prin propriile sale cuvinte: "Niciodată nu L-am pierdut din vedere pe Isus Cristos, din ziua când L-am cunoscut în prăvălia din Boston. Dar timp de

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>câţiva ani am crezut realmente că personal nu aş putea lucra pentru Dumnezeu. Nimeni de altfel nu mi-a cerut vreodată s-o fac. Ajuns la Chicago, mi-am rezervat patru bănci într-o biserică, pentru care mergeam pe stradă să chem tinerii să le umple. Dar eu niciodată nu vorbeam acestor tineri despre sufletul lor, aceasta fiind treaba bătrânilor din biserică, gândeam eu. După câtva timp, am început o activitate de Şcoală Duminicală. Mă gândeam că numărul elevilor e totul, aşa că pentru asta mă zbăteam. Când ascultătorii au ajuns la 1000 şi alergau pretutindeni nepăsători, m-am necăjit; dar când au ajuns 1200 sau 1500, am devenit mândru. Totuşi niciunul nu s-a convertit, n-a fost nici un seceriş. Atunci Dumnezeu mi-a deschis ochii!" „În şcoală aveam o clasă de fete care erau, fără excepţie, cele mai uşuratice pe care le-am întâlnit în viaţa mea. Într-o Duminică, învăţătorul acelei clase fiind bolnav, am preluat clasa lui. Fetele îmi râdeau cu batjocură în faţă şi îmi venea să le dau pe uşă afară să nu mai vină niciodată. În săptămâna următoare, învăţătorul clasei a venit la magazinul în care lucram, palid, foarte bolnav".

—"Ce necaz ai?—"Am avut o nouă hemoptizie. Doctorul

mi-a spus că nu mai pot trăi aici în apropierea lacului Michigan, aşa că trebuie să mă întorc în statul New York. Presimt că o să mor acolo".

"Părea tare amărât şi mi-a explicat: "N-am adus încă pe nimeni din clasa mea la Cristos. Sincer vorbind, mi se pare că am făcut fetele astea mai rele, nu mai bune". Până atunci nu auzisem pe nimeni aşa de descurajat şi rămas pe gânduri. Apoi i-am sugerat: "Ce-ar fi să mergeţi şi să le spuneţi în faţă ce simţiţi? V-aş lua cu o trăsură să mergeţi pe la ele".

"A consimţit şi am plecat împreună. A fost una din cele mai minunate călătorii pe care le-am făcut în viaţa mea. Am mers acasă la una dintre fete şi învăţătorul i-a vorbit de sufletul ei. Acum n-a mai râs. Ochii i s-au umplut de lacrimi. După ce i-am explicat fetei calea vieţii, el propuse să ne rugăm împreună şi-mi ceru mie să mă rog. Nu făcusem aşa ceva în viaţa mea: să mă rog ca Dumnezeu să convertească pe cineva,

şi încă acolo, pe loc. Dar Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunile noastre".

"Ne-am dus apoi pe la alte case. Însoţitorul meu parcă voia să urce scările în fugă, chiar dacă i s-ar fi oprit respiraţia. Numai ca să spună fetelor pentru ce a venit la ele. Nu trecea mult, că ele erau cu inima zdrobită, căutând mântuirea".

"Când l-au lăsat puterile, l-am dus la locuinţa lui. Ziua următoare am făcut la fel. După 10 zile, el veni din nou la mine la magazin, cu faţa strălucitoare de bucurie: "Moody - spuse el - ultima dintre aceste fete s-a predat şi ea Domnului". Am avut amândoi parte de o adevărată bucurie".

„În seara următoare omul trebuind să plece, eu am chemat toată clasa pentru o oră de rugăciune comună. Dumnezeu a aprins atunci un foc în sufletul meu care nu s-a mai stins niciodată. Până atunci culmea ambiţiilor mele era să ajung un mare negustor. Dacă aş fi ştiut atunci că această mare ambiţie a mea avea să se risipească, poate nu m-aş fi dus la aceea adunare. Dar de câte ori nu am mulţumit lui Dumnezeu pentru aceea fericită adunare!"

„Învăţătorul bolnav de moarte, în mijlocul clasei sale, a vorbit fetelor şi a citit din Evanghelia după Ioan 14. Am încercat să cântăm "Sfânt e legământul", după care am îngenunchiat în rugăciune. Când tocmai să mă ridic, una dintre fete a început să se roage pentru învăţătorul bolnav, apoi alta şi alta, până când s-a rugat toată clasa. Când am plecat, mi-am spus în mine: "O, Dumnezeule, lasă-mă să mor înainte de a pierde binecuvântarea pe care am primit-o în seara aceasta!"

"Seara următoare, m-am dus la gară să-mi i-au rămas bun de la învăţător. Înainte de a pleca trenul, sosi o elevă din clasa lui, apoi toate celelalte fără ca ele să fi stabilit aceasta mai dinainte. Ce întâlnire minunată a fost acolo în gară! Am început să cântăm cu inimile zdrobite. A fost ultima dată când l-am văzut pe acel învăţător. Pe platforma ultimului vagon, cu degetul arătând în sus, că ne vom întâlni în ceruri".

Cam la aceeaşi epocă (1860) Emma Revell a terminat şi ea cursurile şi a fost numită

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>profesoară la o şcoală, deşi era numai la vârsta de 17 ani. Ea a avut mult tact, determinându-l pe Moody să-şi părăsească afacerile şi să se dedice cu totul slujbei sfinte. Oare şi-a dat ea seama ce făcea? Că aceasta însemna pentru el sărăcie? Ce curioase sunt câteodată fiicele Evei!

Într-o sâmbătă, în primăvara anului 1860, înapoindu-se de la Chicago, tânărul întâlnind-o pe Emma i-a spus: "Dumnezeu m-a ajutat să mă decid". A privit-o în faţă aşteptându-i răspunsul. Dar ea doar a zâmbit. Atât i-a fost de ajuns. A fost zâmbetul de care Moody a avut parte 39 de ani care au urmat. Emma l-a aprobat. Ce-l interesa altceva! A alergat imediat la întreprinderea H.F. Iacob unde era angajat şi strigă de bucurie: "M-am decis să-I dau lui Dumnezeu tot timpul meu!"

— "Cum ai să trăieşti?"— "Dumnezeu îmi va purta de grijă, dacă

vrea să mă aibă în slujba Sa. Voi continua aşa, până voi fi obligat să mă opresc".

"Nu am ştiut - spune Moody - ce aveau să mă coste aceste vorbe şi lucrarea cu elevele acelei clase. Nu am mai fost în stare de afaceri, dezgustându-mă de ele. Am căpătat gust pentru o altă lume şi nu m-am mai îngrijit să câştig bani. Au fost atunci zile de mare luptă în viaţa mea. Trebuia sau nu să-mi părăsesc ocupaţia şi să mă dedic cu totul lucrării Evangheliei? Dumnezeu m-a ajutat să mă hotărăsc pe deplin şi niciodată nu am regretat alegerea făcută. O, ce slavă să scoţi sufletele din întunericul acestei lumi deşarte, aducându-le la lumina şi libertatea Evangheliei!"

"Banii ce-i aveam din predicarea Evangheliei erau mai puţin de 300 dolari pe an. Ce însemna asta faţă de ce câştigasem în afaceri? Dar, nici o importanţă!"

Moody a mers într-adevăr înainte şi nu s-a mai oprit decât când a fost obligat să se oprească - după 39 de ani, când îngerii au venit să-l conducă la porţile cerului.

(Continuare în numărul următor - Material preluat de pe www.theophilos.3x.ro)

Studiu biblic: Evanghelia dupã Luca - Genealogia si ispitirile lui Isus Isus, fiul lui Iosif (al Mariei), fiul lui Zorobabel, fiul lui Natan, fiul lui David, fiul lui Avraam, fiul lui Adam! Genealogia lui Luca scoate în evidenţă toate numele din fântâna genetică a omului Isus, iar unele dintre ele aduc după sine specificul istoriei personajelor şi elemente esenţiale pentru indentificarea Mielului lui Dumnezeu Care a ridicat păcatul lumii. Astfel, Hristos trebuia să vină din femeie (Maria), aducea o eliberare spirituală (Zorobabel), era dintr-o spiţă de neam neînsemnată (Natan) şi totuşi era Împărat (David), reprezenta Sămânţa pentru mântuirea tuturor familiilor pământului (Avraam) şi era OMUL (Adam). Imaginea următoare îl prezintă pe Isus dus de Duhul în pustie şi lăsat faţă în faţă cu şarpele cel vechi. Doar doi oameni au fost puşi de Dumnezeu faţă în faţă cu şarpele şi lăsaţi să aibă confruntare directă pentru a face de ruşine pe cel care şi-a părăsit locul: Adam şi Isus. Nimeni, în istoria omenirii, nu a mai avut parte de o astfel de întâlnire. Nici măcar "prea-răbdătorul" Iov. El a fost ispitit aşa cum suntem noi toţi, fără

un contact direct cu stăpânitorul lumii acesteia. Oricare muritor, dacă ar avea parte de o întâlnire cu cel rău, asemenea lui Adam, în Eden, şi lui Isus, în pustie, nu ar putea rezista. Ar deveni imediat credinciosul slujitor al prinţului întunericului. Isus este al doilea Adam, chemat să reia lupta de unde primul om a lăsat-o. Singura asemănare dintre cele două momente, Eden şi pustie, este lipsa păcatului la cei doi. Atât Adam, cât şi Isus, au fost singurii oameni care au cunoscut ce înseamnă să nu fii atins de păcat. Marile diferenţe, cele care fac ca lupta din pustie să fie infinit mai mare decât cea de la întemeierea lumii, sunt contextul şi presiunea interioară. Dacă Adam, deşi lăsat singur de Dumnezeu, avea în jurul lui toată creaţia, iar interiorul lui nu tânjea după neascultare, al doilea Adam este expus unei lupte mult mai intense. Pustia nu făcea parte din corola de minuni ale creaţiei, iar firea Lui asemănătoare cu a păcatului se comporta ca firea oricărui muritor atins de păcat! Cum a reuşit să biruiască, în această

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>primă rundă, înainte de săptămâna patimilor? Rămâne taina de care putem să ne bucurăm, fără a pretinde că o înţelegem. Ascultarea lui Isus din pustie este copleşitoare. Nici nu pot să îmi imaginez cum Fiul întrupat, eliberat de toate prerogativele de

Dumnezeu, noul Adam, a reuşit să strivească sub călcâiul Lui, prin ascultare, pe tatăl minciunii. Nu înţeleg, dar ştiu că biruinţa Lui este garanţie pentru biruinţa mea! El este cel mai frumos dintre oameni, de fapt El este Omul! (Sami Ghica)

Vă invităm să parcurgeţi alături de noi textul din care se va predica duminica viitoare - Luca 4.14-4.42. Iată câteva întrebări care să vă ajute să intraţi în textul inspirat.

4.14,151. Ce a făcut Isus în toată Galileea? 2. Ce înseamnă că era slăvit de toţi? Îl recunoşteau oamenii ca Mesia?4.16-30, în Nazaret1. În ce sens era obiceiul lui Isus să intre în Sinagogă? Era acesta un obicei din copilărie?

Ce făcea până la această vârstă Isus, în fiecare Sabat? A mai citit din Scriptură în faţa altora? A mai dat învăţătura, ca la 12 ani, astfel încât oamenii să rămână uimiţi?

2. Citatul din Isaia 61 vorbeşte despre Mesia? Ce caracteristică a lui Mesia trebuia să reţină orice evreu din acest pasaj? Eliberarea, vindecarea, … , erau spirituale sau fizice?

3. “Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea” – care cuvinte? Ce trebuia să înţeleagă fiecare din Nazarat? Afirma Isus că El este Mesia, Cel aşteptat?

4. Cum explicaţi mirarea celor din Nazaret, în faţa cuvintelor lui Isus? Erau ei fascinaţi de ele? Le plăceau?

5. Puteau ei accepta că Isus este Mesia, doar cunoscându-I viaţa, iar acum auzindu-I cuvintele?

6. Ce i-a împiedicat să accepte că Isus este Mesia?7. Cum explicaţi schimbarea lor - din admiratori ai cuvintelor Lui au vrut să Îl omoare? A

mai avut vreo cetate o astfel de reacţie? Cum să omori pe cineva care nu ţi-a făcut nimic?

8. Ce a deranjat aşa de mult pe cei din Nazaret? Ce anume din exemplele cu văduva din Sarepta şi cu Naaman a fost aşa de tulburător pentru ei?

4.31-43, în Capernaum1. Observaţi vreo asemănare între modul în care ascultau cei din Capernaum şi cei din

Nazaret?2. De ce aici demonul reacţionează? Nu erau demoni şi în Nazaret? De ce acolo nu a făcut

nimeni scandal?3. Ce înseamnă că omul avea un drac? Care este relaţia dintre demoni şi oameni? Cum

operează oamenii care sunt călăuziţi de cel rău? Aţi întâlnit vreun astfel de om?4. Ce reprezintă puzderia de exorcizări în Capernaum? Care cetate era mai împietrită?

Nazaret sau Capernaum? Erau demoni şi în Nazaret? Dar în sinagoga din Nazaret?5. Ce rost are vindecarea soacrei lui Petru? Ce zi era? În ce fel a început să le slujească?6. De ce restul cetăţii a venit la Isus după apus? Nu erau ei uimiţi de faptul că Isus era

stăpân peste demoni? Cum au putut aştepta până seara?7. De ce nu lăsa Isus pe demoni să spună adevărul despre El?

6

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>8. De ce Domnul Isus face minuni toată noaptea, iar în Nazaret nu face niciuna? Ce a făcut

dimineaţa în pustie?9. Ce Evanghelie propovăduia Isus? Ce anume conţinea mesajul Lui?10. Când ne uităm la cele 2 tablouri, ce descoperim despre strategia duhurilor răutăţii?

Erau cele 2 cetăţi religioase? Unde sunt mai prezente duhurile, în Nazaret sau în Capernaum?

11. Cum comentaţi diferenţa dintre finalul şederii în Nazaret (au vrut să Îl omore) şi finalul şederii în Capernaum (L-au rugat să mai stea)? Care situaţie este dificilă pentru Isus? Nu Îi era somn Domnului Isus? Cât de grea fusese noaptea?

12. Ce semnificaţie are faptul că ambele tablouri au loc într-o zi de Sabat, în sinagogă?13. Care sunt aplicaţiile din aceste 2 tablouri?

Motivele de post şi rugăciune pentru săptămâna 08 – 15 iunie 2014 “Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul

unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume, ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar. Şi chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi slujba credinţei voastre, eu mă bucur şi mă bucur cu voi toţi. Tot aşa şi voi, bucuraţi-vă, şi bucuraţi-vă împreună cu mine.” (Filipeni 2:12-18)

Ne vom ruga pentru prezbiterii bisericii şi pentru toţi cei implicaţi într-un fel sau altul în slujirea bisericii, mijlocind pentru ca fiecare să facă “toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fie fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care strălucesc ca nişte lumini în lume, ţinând sus Cuvântul vieţii”.

Ne vom ruga pentru localităţile din jurul oraşului Focşani, de care suntem legaţi într-un fel sau altul, mijlocind în primul rând pentru persoanele pe care le cunoastem şi dorim să facă parte din Impărăţia lui Dumnezeu, având în vedere acţiunea evanghelizarea din judeţ din luna iunie.

Ne rugăm pentru cei bolnaviCiohoranu Sultana, Crăciun Ileana, Ghica Aneta, Gheorghe Alexandrina, Gogonea Stănica, Porumb Rodica, Popa Mioara, Ciohoranu Ion, Cojocea Nicu, Ştefan Ionel, Prichici Sorin. Programul bisericiiDuminică dimineaţa: 9.30 – 12.00Duminică după-amiaza: 18.00 – 19.30Joi: 18.00 – 20.00; Focşani. Vrancea. str. Argeş nr.42 filadelfiafocsani.wordpress.com

7

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>

8