Plumb De George Bacovia

Poezia simbolistă “Plumb” deschide volumul cu acelaşi nume , apărut în anul 1916 , definindu-l în totalitate. Textul poetic se înscrie în lirică simbolistă prin: folosirea simbolurilor , tehnică repetiţiilor , cromatică şi dramatismul trăirii eului liric. Dramatismul este sugerat princorespondenţă ce se stabileşte între materie şi spirit. Textul nu cuprinde niciun termen explicit al angoasei, totul putând fi dedus  din descrierea cadrului.  Titlul poeziei este simbolul plumb, care sugerează apăsarea , angoasă, greutatea sufocantă , cenuşiul existenţial , universal monoton , închiderea definitivă a spaţiului existenţial, fără soluţii de ieşire.  Tema poeziei o constituie condiţia poetului într-o societate lipsită de aspiraţii şi artidiciala. Lumea ostilă şi stranie, conturată de câteva pete de culoare este proiecţiauniversului interior , de un tragism asumat cu luciditate.  Textul este structurat în două catrene constituite pe baza lexemului plumb, care este reluat în şase din cele opt versuri ale poeziei. Cele două strofe/ secvenţe poetice corespund celor două planuri ale realităţii: realitatea exterioară , obiectivă, simbolizată de sentimental iubirii , a cărui invocare se face cu disperare, fiind şi el condiţionat de naturămediului.  Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei , prin mărcile subiectivităţii : persoană I a verbelor “ stăm”,”am început”, persoană I a adjectivlui posesiv”(amorul) meu”.  Strofa 1 surpinde elemente ale cadrului spaţial închis, apăsător, sufocant,în care eul poetic se simte claustrat : un cavou , simbolizând universal interior , şi în care mediulînconjurător a căpătat greutatea apăsătoare a plumbului. Elementele decorului funerar sunt : „sicriele de plumb” , „ veşmânt funerar”, „flori de plmb”,”coroanele de plumb”, artidicii funerare de duzină, tipice pentru mică burghezie de provincie. Repetarea epitetului ”de plumb” are multiple sugestii(cromatică, fizică –

de apăsare), insistând asupraexitentei mohorâte, anoste, lipsită de transcendenţă sau de posibilitatea înălţării. Lumea obiectuală, în manifestările ei de gingăşie şi de frumuseţe, florile, este marcată deîmpietrire. Vântul este singurul element care sugerează mişcarea , însă produce efecte reci ale morţii:” şi scârţăiau coroanele de plumb”.  Cadrul temporal nu este precizat , dar atmosfera macabră poartă sugestia nocturnului.  Strofa a 2 a debutează sub semnul tragicului existenţial, sugerat de dispariţia /moartea afectivităţii: „dormea întors amorul meu de plumb”. Cuvântul „întors” constituie misterul poeziei. Este vorba probabil cum va spune Blaga , de întoarcerea mortului cu capul spre apus. Eul liric îi priveşte sentimentul că un spectator „ aripile de plumb” presupun un zborîn jos, căderea surdă şi grea , moartea. Încercarea de salvare este iluzorie: „ şi-am început să-l strig”.  Elementele naturii primordiale sunt, în poezie,frigul şi vântul , care produc disoluţia materiei. Starea de solitudine a eului liric este sugerată de repetarea sintagmei „stăm singur” , care alături de celalte simboluri accentuează senzaţia de pustietate sufletească.  Înstrăinarea, împietrirea, izolarea, solitudinea, privirea în sine că într-un străin se circumscriu esteticii simboliste.  La nivel fonetic, cuvântul „plumb” cuprinde o vocală închisă de câte două consoane”grele” , ceea ce sugerează o încheiere a spaţiului. În restul poeziei predomină vocalele o,i u,dând sentimentul golului existenţial , al absenţei, al vidului lăuntric. Sonorităţile lugubre sunt obţinute prin aglomerarea consoanelor dure: b,p,m,n,s,s,t,t.  În ceea ce priveşte prozodia, Plumb are o constituţie riguroasă , care sugerează prezenţa morţii,prin închiderea versurilor cu rimă îmbrăţişată, măsuri fixă de 10 silabe , iambulalternând cu ambibrahul.  La nivel morfologic , se remarcă prezenţa verbelor, în marea lor majoritate statice. Timpul imperfect desemnează trecutul nedeterminat, permanentă unei stări de angoasă S dormau ,

stau, era, scârţăiau, dormea atârnau. Verbele statice la imperfect sunt aşezate cu precădere de început de vers, iar acelor verbe cărora nu le este atestată staticitatea îndicţionar, li se reduce intensitatea mişcării. Verbul a fi , impersonal, apare în două versuri simetrice sintactic.  Versul al 3 lea din prima strofă se remarcă prin elipsa verbului a fi cu sens existenţial “ şi flori de plumb şi funerar veşmânt” conturând imaginea staica şi sugerând o imagineimpresionistă. Adversul „ adânc” aşezat lângă verbul „ dormeau” sugerează somnul veşnic, moartea. Apropierea dintre somn şi moarte este clasică , atât datorită nemiscarii pe careambele stări o presupun cât şi faptului că ambele contituie o rupere de lumea reală. La nivel sintactic , textul este structurat pe o serie de propoziţii principale , independente,coordonate prin juxtapunere sau copulativ. De asemenea , se remarcă topica inversă , cu subiectul propus „ dormeau adânc sicriele de plumb” , „ dormea întors amorul”.  Repetarea conjucţiei copulative,”şi” realizează suprapunerea de imagini pentru a redă aceeaşi stare.  La nivel lexical , se remarcă prezenţa cuvintelor din câmpul semantic al morţii: sicriu , cavou, funerar, coroana, mort. Repetarea aceloraşi cuvinte are că efect monotonia.  La nivel stilistic se remarcă prezenţa simblolului contral, plumb, asociat metaforelor „ flori de plumb”,”coroanele de plumb’,” aripile de plumb’,” dormea întors amorul meu de plumb”.  Prin atmosfera , muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului şi a coresondentelor, zugrăvirea strilor sufleteşti de angoasă , de spleen, Plumb se încadrează în esthetica simbolistă.