PLEDOARIE PENTRU DISCIPLINA MEA

,, Buna dimineata, copii!’’, astfel isi incepe orice dascal o zi de munca.

Dar tocmai la inceputul acestui an scolar, cand am intrat prima data in clasa, am

descoperit chipurile vesele, chipuri curioase, chipuri rugatoare, chipuri cercetatoare. Au

urmat prezentarile, intrebari care de care mai nastrusnice la care a trebuit sa gasesc

raspunsuri...

Atunci am realizat ca inaintea mea se afla niste mici bucatele de lemn pretios,

care odata ce vor ramane la mine in clasa, in functie de munca, priceperea si imaginatia

pe care o voi depune pentru a le modela, se vor transforma usor, in timp in CURAJ, in

IUBIRE, in IMAGINATIE, in PATRIOTISM, in CREDINTA si, ca orice mester care isi

doreste sa instruiasca si el pe cineva care sa-i duca traditia mai departe, poate chiar in

INVATATOR.

Nu stiam atunci daca voi putea in mod cert sa-mi ating toate obiectivele pe care

mi le-am propus. Spun acest lucru pentru ca, desi meseria de dascal este una deosebit de

frumoasa si interesanta, care impune multa daruire si respect fata de munca pe care iti

propui sa o faci, ea impune si cunostinte temeinice atat teoretice, metodice cat si abilitati

de comunicare.

In functie de specificul clasei (Andrei are o forma usoara de autism, Mugurel are

probleme de vorbire, Ionut este o fire introvertita si foarte putin comunicativa etc), a

trebuit sa folosesc diferite tipuri de comunicare astfel incat, odata utilizate, elevul sa fie

atras in activitatea de la clasa.

Capacitatea empatica m-a facut sa inteleg ca Andrei, atunci cand

spune : ,,Domnu’, cerul cu albastru?’’ – el de fapt nu intreba ci imi comunica mie faptul

ca cerul se deseneaza cu albastru.

Ceea ce Mugurel nu putea sa exprime prin folosirea comunicarii verbale putea

oricand sa-si transmita mesajul folosind comunicarea prin gesturi.

Ionut a observat, dupa cateva saptamani de scoala, ca este ascultat si inteles de

catre ceilalti colegi de clasa, ca si parerea sa conteaza atunci cand se iau decizii in cadrul

grupului.

Ca invatator, incerc sa dezvolt mereu la elevii mei acele abilitati de a comunica,

de a relationa cu cei din jur, de a-si transmite emotiile, sentimentele, gandurile asa cum le

simt si le traiesc ei insisi in acel moment.

Acest ,,antrenament’’ nu se face o data la 3 zile, sau numai lunea, miercurea si

joia ci in fiecare dimineata, in fiecare ora de Limba romana, in fiecare ora de dirigentie,

in fiecare pauza in care elevii isi expun dificultatile pe care le-au intampinat, in fiecare zi

in care, prin intermediul jocurilor invatam unii de la altii sa comunicam eficient.

Astazi, intr-o lume in care accentul pe valorile societatii e in continua schimbare,

intr-o lume in care informatie circula cu rapiditate, intr-o lume in care un om informat

este un om puternic, intr-o lume in care, pana la urma, comunicarea tinde sa capete din ce

in ce mai multe dimensiuni, este important ca noi, dascalii, directionam elevii inca de la

varste fragede spre acele sisteme de valori care asigura progresul

Daca Andrei va reusi sa se integreze in cadrulu grupului din care face parte, daca

Mugurel, ajutat de noi toti, va reusi sa se exprime asa cum doreste, daca Ionut va depasi

barierele comunicarii, toate acestea vor demonstra ca munca pe care am depus-o nu a fost

in zadar.

Cred ca a fi invatator inseamna a arde. A arde inseamna a lumina. Lumina noastra

trebuie sa calauzeasca pasii celor mici. Haideti sa daruim si celorlalti aceasta putere!