1

revistã de culturã tradiþionalã

Reºiþa Anul IV, nr. 2 (8) / decembrie 2016

NedeiaNedeiaNedeiaNedeiaNedeia ISSN 2344 – 0716

ISSN-L 2344 – 0716

CUPRINSULCUPRINSULCUPRINSULCUPRINSULCUPRINSUL

Pledoarie pentru identitate ..................................................... 3Gheorghe Jurma, „Sufletul local în deosebitele sale mani-

festãri“ ................................................................................ 3Matei Mircioane, Colocviile revistei „Nedeia“ 2016 ................ 6Ancheta revistei ...................................................................... 9Adela Lungu-Schindler, Din nou despre tradiþii urbane ...... 9Simona Sandu, Imaginea familiei la românii din spaþiul ur-

ban bãnãþean .................................................................... 10Maria Frenþiu, Maria Vînãtoru, Tradiþie urbanã ºi ruralã la

început de an ºcolar? ........................................................ 18Eduard Magiar, Nicolae Magiar, Tradiþii urbane în vechea

Reºiþã ................................................................................ 22Ghiorghiþa Fercea, Începuturile turismului ºi activitãþilor sport-

ive la Reºiþa ...................................................................... 31Literaturã ºi tradiþie ............................................................... 37Adriana Dudaº-Vasile, Tradiþie ºi loc – destin ºi întemeiere 37Mit ºi mitologie ...................................................................... 49Mircea Taban, SIMBOLISMUL SOLAR (III) Mitologia geto-

dacã .................................................................................. 49Rãdãcini ................................................................................. 53Ionel Bota, O istorie a dansului la popoarele lumii vechi ... 55Radu Cernãtescu, Shakespeare ºi colindele românilor ........ 63Gheorghe Jurma, Între arhaic ºi modern ............................ 73

2

Oameni ºi locuri .................................................................... 79Gabriela ªerban, Folclorul ºi etnografia în revista „Vasiova“ 79Simion Dragalina, „Jocul e o pasiune ºi fiecare copil face parte

din sufletul meu“ .............................................................. 85Pavel Panduru, Un luptãtor pentru limbã ºi neam: Locotenent-

colonelul Ion Curiþa ......................................................... 89Ion Pãtraºcu Stan Muzeu, Pagini de jurnal (III) .............. 92Angelica Herac, O fost cândva o fanfarã... la ªopotu Nou! 99Tradiþie ºi modernitate ........................................................ 103Angelica Herac, Festivalurile în agenda culturakã a

judeþului ......................................................................... 103Lada cu zestre ..................................................................... 107Ionel Bota, „Brâncoveanu Constantin, boier mare, domn

creºtin...“ ......................................................................... 107Nicolae Danciu Petniceanu, Ciprian Porumbescu ºi câteva

personalitãþi bãnãþene .....................................................111Cuina bãnãþeanã ................................................................. 121Eufrozina Greoneanþ, Din bucãtãria vremurilor apuse sau Din

bucãtãria bunicii ............................................................ 121Gheorghe Secheºan, Bucãtãrie româneascã sau folclor ur-

ban? ................................................................................ 124Convieþuiri ........................................................................... 127Irimia-Dorel Vucu, Câteva tradiþii ale sârbilor din Clisura

Dunãrii ........................................................................... 127Tomislav Popovici, Puþin despre noi, sârbii din Clisura

Dunãrii .......................................................................... 130Memoria locurilor ................................................................ 133Eufrozina Greoneanþ, Povestea locului .............................. 133Rostul vorbei ....................................................................... 139Vasile Ioniþã, Despre sovun ºi altele ................................... 139Iosif Badescu, A se zborî ..................................................... 142Ionel Peia, Poezii în grai .................................................... 144Raftul cu cãrþi ...................................................................... 147Evenimente .......................................................................... 155

Culegere texte: Geta Havei ºi autorii

3

Pledoarie pentruPledoarie pentruPledoarie pentruPledoarie pentruPledoarie pentruidentitateidentitateidentitateidentitateidentitate

N�����

„Sufletul local în deosebitele salemanifestãri“

În 1928, pe cînd era profesor la Timiºoara, G.Cãlinescu publica în revista „Banatul“ un important articolcu titlul Opinii fugare ºi libere despre Banat. E articolulcu care aceastã publicaþie deschidea „o discuþie liberãasupra programului de urmat de cãtre o mare revistãregionalã în genere ºi de cãtre Banatul în speþã.“ Nuvom recapitula toate caracterizãrile, altfel interesante,formulate de Cãlinescu despre bãnãþeni, dar trebuie sãreproducem concluzia cu privire la programul revistei,fiindcã ni se pare încã actual. Criticul conchide: „Rostulunei mari reviste bãnãþene ca aceasta mi se pare a fi înprimul rând de a lãmuri prin studii serioase, sufletul localîn deosebitele sale manifestãri.“

Cînd a apãrut revista „Nedeia“, ea ºi-a exprimatde la început profilul ºi ambiþiile de a prezenta tradiþiilespecifice Banatului Montan, profilul acestui loc, lãmurindcititorilor – cum spunea Cãlinescu – „sufletul local îndeosebitele sale manifestãri.“ Numerele de pînã acum,rubricile, temele abordate confirmã programul tipãrit înprimul numãr. Astfel revista se înscrie curentului de

4

investigare a Banatului în cele mai variate moduri. Esuficient sã citãm cîteva iniþiative esenþiale ale anilordin urmã, precum Enciclopedia Banatului sau dicþionareºi sinteze despre literatura ºi cultura Banatului, bunãoarãcele semnate de Cornel Ungureanu, Al. Ruja, DorinMurariu º.a. – ca instrumente de cunoaºtere ºi promovarea valorilor. În acest context, revista „Nedeia“ ºi „Colocviilerevistei Nedeia“ aduc propriile contribuþii la afirmareaidentitãþii locale în ansamblul naþional sau european. ÎnCaraº-Severin existã, de asemenea, cãutãri bineveniteîn direcþia definirii specificului ºi evaluarea corectã arealizãrilor acestui judeþ. Ceea ce, evident, nu înseamnãdecît o parte din proiectele ºi împlinirile dorite ºinecesare. O istorie a acestui colþ de þarã sau o monografiea judeþului, alãturi de monografiile tuturor localitãþilorjudeþului ºi ale marilor personalitãþi nãscute aici, biblio-grafii, cataloage, inventare ale patrimoniului fundamen-tal sînt deziderate care ar trebui sã prindã viaþã. Ca ºireluarea „Întîlnirilor fiilor judeþului“ ºi alte asemeneareuniuni ale celor care pot aprinde luminã nouã pentruCaraº-Severin.

În acest program, revista „Nedeia“ îºi are parteasa de contribuþie. Ea descrie tradiþia, dar ea însãºi esteîntemeietoare de tradiþie. Dacã ar fi sã-l reluãm pe G.Cãlinescu, ar trebui sã precizãm cã o atare publicaþie seînscrie gîndului „creãrii unei mari tensiuni intelectualelocale.“

Iar ca dreaptã concluzie optimistã, mai transcriemgîndul aceluiaºi mare critic ºi istoric literar: „Sã sperãmaºadar cã o mare miºcare culturalã va porni în curînd dinacest colþ de þarã, din cunoaºterea cãruia vom scoate maitîrziu elementele unei mai largi conºtiinþe de noi înºine.“

Gheorghe JURMA

5

Bãile Herculane, 15-17 noiembrie 2016

6

Colocviile Internaþionale Nedeia„Banatul viu la 2016“,

ediþia a II-aColocviile Internaþionale Nedeia - „Banatul viu la 2016“,

ediþia a II-a, au avut loc, anul acesta, în perioada 15-17 noiembrie,la Bãile Herculane. La eveniment au participat 35 de referenþi,profesori, cercetãtori, istorici, scriitori, din Reºiþa, din altelocalitãþi ale judeþului Caraº-Severin, din Timiºoara, Arad, Deva,Baia Mare, Râmnicu Vâlcea, Bucureºti, Vârºeþ (Serbia), Gyula(Ungaria).

Colocviile, organizate de Consiliul Judeþean Caraº-Severinºi Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Caraº-Severin s-au desfãºurat pe trei secþiuni, avândca teme: Conceptul de culturã tradiþionalã, Banatul în literaturaBanatului, Identitatea localã ºi identitate naþionalã.

Referitor la colocvii, directorul Centrului Judeþean pentruConservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Caraº-Severin,Gheorghe Þunea, a afirmat: „Colocviile Nedeia reprezintã oformã de a-i atrage pe toþi colaboratorii revistei Nedeia la unloc, pentru a putea schimba informaþii ºi idei, de a schimbareviste, pentru cã mulþi dintre oamenii de culturã invitaþi laeveniment sunt implicaþi în realizarea altor reviste culturale dinzona Banatului, dar ºi din alte regiuni. Noi avem ca obiectiv calucrãrile ºtiinþifice prezentate la colocvii sã fie cuprinse într-unvolum, astfel încât sã contribuim la îmbogãþirea culturii scrisedin Banatul de Munte. ªi nu în ultimul rând, dorim sã contribuimla promovarea culturii tradiþionale din Banatul Montan. Ampornit acest demers cu convingerea cã prezentul se sprijinã peceea ce ne-au lãsat strãmoºii, iar viitorul nu poate fi construitdecât þinând cont de aceastã moºtenire“.

În cadrul secþiunii Conceptul de culturã tradiþionalã, maimulþi scriitori din Banat, Dana Gheorghiu, Constanþa Marcu,

7

8

Radu Cernãtescu, Adela Lungu-Schindler, Gheorghe Secheºanetc., au prezentat referate cu privire la texte publicate recent,în general, romane sau memorii legate de locuri ºi oameni dinBanat, istorii subiective, realitate ºi ficþiune, dar ºi studii despre„optzeciºtii“ bãnãþeni, sau despre prozatori din vremuri maiîndepãrtate. Alte referate au abordat literatura condeierilorþãrani (Maria Mândroane), þãranii în literatura Banatului (GheorgheRancu), scrierile ºi viaþa lui Tata Oancea (Vasile Bogdan, cu ocarte ºi un film). Secþiunea Identitatea localã ºi identitate naþionalãa oferit cadrul unor dezbateri despre obiceiuri ºi tradiþii sãteºtidin Banat, dar ºi din alte zone ale þãrii (Maramureº, Muntenia),o lume miticã, încã vie, cu rãdãcini în creºtinismul timpuriusau, mai adânc, în vremurile precreºtine. Au fost prezentate ºifilme documentare, unul dintre acestea, „Desfãcutul de fãcãturã“,realizat prin contribuþia profesorului Pamfil Bilþiu, din BaiaMare, abordând tema descântecelor vrãjioreºti în satul mara-mureºean. Profesorul Gabriel Kelemen, din Timiºoara, a prezentatun studiu depre semne magice în cultura tradiþionalã, iarDaniela Barbulov-Popov, din Vârºeþ, un studiu despre evoluþiastilisticã a catrinþei bãnãþene. Au mai prezentat materialedespre identitatea localã ºi naþionalã, despre identitatea manifestatãprin obiceiuri ºi tradiþii, Pavel Panduru, Florin Olteanu, DoruSinaci, Dan Oberºeterscu, Elena Stoica, Simion Dragalina, MarcelLapteº, George Munteanu ºi alþii.

Diversitatea de materiale prezentate au schiþat portretulunei lumi, încã vii, în care tradiþiile creºtine s-au altoit petradiþii ancestrale, precreºtine, o lume populatã cu animalefantastice, cu fiinþe venite din alte lumi, din adâncuri sau dinvãzduh, cu vrãjitoare „de fãcut“ ºi vrãjitoare „de desfãcut“,malefice sau benefice. O lume în care toate vorbele, gesturile,lucrurile, din naturã ori fãcute de mâna omului, au rosturimagice care îl ajutã sau îl împiedicã pe om sã se cãlãtoreascã pepãmânt.

Matei MIRCIOANE

Fotografii de Matei Mircioane ºi Mircea Taban

9

Ancheta revisteiAncheta revisteiAncheta revisteiAncheta revisteiAncheta revistei

������

Din nou despre tradiþiile urbane

Putem vorbi despre tradiþii urbane? În ce mãsurã lerecunoaºtem ca fiind tradiþii? Sunt acestea câteva întrebãri lacare încearcã sã rãspundã o parte dintre autorii articolelornumãrului 8 al revistei „Nedeia”.

Ne-am obiºnuit sã asociem termenul tradiþie cu mediulrural. În virtutea obiºnuinþei satul e considerat ca fiind singuruldepozitar al valorilor tradiþionale. Totuºi lumea oraºului nupoate fi trecutã cu vederea, ea e parte a societãþii româneºti.ªtim, de pildã, cã în perioada comunistã mulþi locuitori aisatului au fost aduºi la oraº pentru a lucra în fabrici ºi uzine.De cele mai multe ori ei s-au simþit dezrãdãcinaþi din mediul lorºi au încercat sã-ºi prelungeascã în lumea oraºului modul deviaþã cu care au fost obiºnuiþi. Gãinile crescute pe balcon,plantaþiile de legume de pe lângã bloc, nunþile cu hore întinseîn faþa blocurilor sunt câteva exemple ale acestei strãmutãri.

Aºadar, existã tradiþii la oraº? ªi dacã da, sunt elesubstanþial diferite de cele de la sat sau reprezintã doar oprelungire, o adaptare a lor? Se mai regãsesc aceste obiceiuriastãzi, la generaþiile tinere de orãºeni? O parte dintre rãspunsurisperãm cã le veþi gãsi în paginile acestui numãr, dar întrebãrilerãmân în continuare deschise.

Adela LUNGU-SCHINDLER

10

IMAGINEA FAMILIEI LAROMÂNII DIN SPAÞIUL

URBAN BÃNÃÞEAN

În oraºele Banatului, treptat, practicarea tradiþiilorrurale ºi-a pierdut din fervoare, dar ele s-au fãcutsimþite într-o formã sau alta încã o bunã vreme. Þãranul,devenit orãºean, la prima generaþie se întorcea în satde sãrbãtori ºi respecta cu asiduitate tradiþiile moºtenite,dar fiii ºi nepoþii sãi se îndepãrtau încet de lumearuralã pe care o priveau adesea cu superioritate. Astanu înseamnã însã cã oraºul nu a dezvoltat în timppropriile sale tradiþii.

Lumea oraºului, cu prãvãlii ºi târguri, gãri ºitrenuri, ateliere ale meseriaºilor, iar apoi fabrici, este olume care îi atrage pe mulþi sãteni, îndeosebi pe ceimai tineri, încã de la începutul secolului al XIX-lea, ºichiar mai devreme. Aceºtia plãnuiesc sã-ºi facã la oraºun trai mai uºor, cãutând locuri de muncã în care sãreuºeascã sã-ºi facã o agonisealã ºi sã scape de sãrãcie.Dar, în general, se fac tot mai dese cãlãtorii la oraº, seia contact cu realitãþi urbane, cu hainele „nemþeºti“, cuºcolile mai înalte, cu lumea mai dezinhibatã a urbei.

Familia este supusã însã mult timp tradiþiei. Pareparadoxal, dar prin caracterul sãu de grup socialfundamental, suportã, în acelaºi timp, ºi efectul influ-enþelor exterioare specifice comunitãþii. Orice schimbaremajorã la nivelul societãþii se repercuteazã într-un felsau altul asupra familiei. Orice familie este aºadar omicro-societate, conectatã direct la colectivitatea care o

11

integreazã. ªi invers, familia, la rândul sãu, prin funcþiilesale biologice ºi de socializare, genereazã normele socialeºi consensul din cadrul unei societãþi. Ea este cea careasigurã transmiterea valorilor ºi regulilor societãþii.

Dacã satul bãnãþean era, în secolul al XIX-lea,categoric, o lume a constrângerilor ºi etaloanelor lacare trebuiau sã se conformeze, mai mult sau mai puþintoþi indivizii aparþinând grupului ºi la oraº constrângerilese fãceau simþite, în lumea vecinilor, colegilor ºicunoºtinþelor în care individul se miºca. Devianþelesociale, de orice naturã, erau privite cu scepticism, ºicircumspecþie, iar perceptele morale ºi religioasereprezentau norme sociale ºi societale definitorii aleacelor vremuri. În afarã de Timiºoara, cu aerul ei demetropolã, de „micã Vienã“, celelalte oraºe bãnãþenepãstrau lumea satului în cartierele lor româneºti, suficientde bine conservatã ca sã te poþi teme de „gura lumii“.Familia era vãzutã ºi aici ca un model de organizare ºide ordine, ca o instituþie socialã de bazã.

Comunitatea controla aºadar profund familia, prindiversele „ritualuri“ ale imixtiunii în problemele interneale acesteia. Evenimente majore din viaþa familiei, precumbotezul, cãsãtoria (inclusiv raporturile prenupþiale alecelor doi parteneri) ºi înmormântarea, erau atentsupravegheate de vecini ºi cunoºtinþe. Relaþia familie-comunitate este una strânsã, plurivalentã. Din perspectivafamiliei, comunitatea este cadrul general ce oferã modelul.Perceptele sociale, morale ºi religioase constituiau desiguro chestiune foarte importantã în satele dar ºi oraºelebãnãþene de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi primajumãtate a celui urmãtor, în cazul celor din urmã maiales în mahalalele sau cartierele mãrginaºe ale urbei.Pe de cealaltã parte, comunitatea îºi gãseºte trãireaemoþiilor ºi sensibilitãþilor tocmai în momentele crucialeale vieþii de familie. Aceste tradiþii, adânc înrãdãcinate,

12

nu puteau fi încãlcate sau ignorate nici de orãºeni, ceimai mulþi dintre ei având obârºia la sat.

Familia româneascã, ºi nu constituie o excepþie,era patriliniarã. Punctul de plecare al familiei estecãsãtoria. Este momentul în care se contureazã grupulsocial esenþial al societãþii. Majoritatea cãsãtoriilor dinperioada urmãritã (a doua jumãtate a secolului al XIX-lea,prima jumãtate a celui de-al XX-lea) se realizau întreparteneri ce proveneau din interiorul localitãþii sau dinlocalitãþile aflate în imediata vecinãtate, rar din localitãþiîndepãrtate. ªi aceasta nu neapãrat din cauza vreuneiprejudecãþi, ci pur ºi simplu din lipsa ocaziilor de aîntâlni ºi cunoaºte persoane dintr-o zonã aflatã la maredistanþã de oraºul de obârºie. Cãsãtoria se afla ºi laoraº, ca ºi la sat, sub patronajul pãrinþilor, fiind decisãmai ales de aceºtia. Problemã de prea mare importanþãpentru a fi lãsatã la latitudinea unor tineri fãrãexperienþã, uneori încã copii, cãsãtoria era decisã exclusivde cãtre familiile tinerilor, caz în care sentimentele deafecþiune sincerã treceau în plan secund. Datoritãconstrângerilor materiale ºi dependenþei economice atinerilor, ºi îndeosebi a fetelor, care cel mai adesea nuaveau serviciu ºi venit, nici nu se putea concepe opoziþiefaþã de pãrerea familiei. Apoi mai exista ºi necesitateade a face parte dintr-o familie comunã cu pãrinþi, faptce îi determina pe tineri sã respecte deciziile care li seimpuneau. Cãci familia urbanã bãnãþeanã este, nu rareori,una extinsã, în aceeaºi locuinþã coabitând chiar ºi patrugeneraþii, aºa cum reiese din multe dintre textele literarece au ca subiect acea perioadã. Cãsãtoriile realizându-setimpuriu, copiii aveau prilejul adesea sã-ºi cunoascã ºistrãbunicii.

Tratativele în scopul încheierii unei cãsãtorii urmauun traseu bine stabilit: la început tatonãri, apoi discuþiiîntre pãrinþi, ca în final sã aibã loc peþitul. Peþitorii,

13

familia bãiatului de regulã, erau aºteptaþi de pãrinþiifetei cu casa îngrijitã ºi cu o masã sãrbãtoreascã.

Tradiþia familialã bãnãþeanã prezervã normeleancestrale ale proprietãþii, fapt evidenþiat de directorulInstitului Social Banat-Criºana: „pãrinþii îºi menþin dreptulde proprietate pânã la moarte. Copiii, chiar cãsãtoriþi (carerãmân în casã) ginerele, nora, deºi au avere proprie, intrãîn comunitate familialã ºi-ºi pierd dreptul – benevol – de adispune de averea lor, fiind ºi aceastã avere, precum ºiaverea separatã a copiilor (dobânditã prin moºtenire),administratã de cãtre capul familiei“1. O asemenea situaþiemai putea fi încã constatatã prin anii ’40 ai veaculuitrecut, Grofºorean fiind documentat asupra acesteiprobleme din anchetele sociologice din Valea Almãjuluiºi din alte zone ale Banatului. Aceste tradiþii, în specialîn ceea ce priveºte familia, adicã unul din aspecteleesenþiale ºi întemeietoare ale vieþii omului, nu se pierdodatã cu venirea la oraº, se perpetueazã peste generaþii,aparþinând timpului lung în istorie. Pe de altã parterespectul faþã de pãrinþi ºi raportarea la familie se aflãîn legãturã directã cu Biserica. Românii au fost ºi suntun popor evlavios, iar aceasta i-a fãcut ºi supuºi normelortradiþionale, fie ei sãteni sau orãºeni.

Totuºi, deceniile de dupã Unire aduc treptat oschimbare, intens resimþitã, în regimul proprietãþii ºiimplicit a relaþiilor familiale. Familia tradiþionalã, lãrgitã,cedeazã locul modelului familial nuclear, consecinþa acestuifapt fiind diminuarea autoritãþii capului de familie,slãbirea constrângerilor familiale, emanciparea generaþiilortinere.2

Dar Banatul este ºi un spaþiu al convieþuiriimultietnice ºi multiconfesionale, cosmopolite chiar, fiindde-a lungul întregii sale istorii o provincie de frontierã.Aceastã condiþie a fãcut ca populaþia româneascã,majoritarã mereu, sã fie supusã unor multiple influenþe,

14

chiar dacã acestea nu au împiedicat-o sã-ºi pãstrezetradiþiile ºi caracteristicile etnice. ªvabii au avut, poate,cea mai mare înrâurire asupra autohtonilor, limba germanãfiind cunoscutã ºi vorbitã chiar ºi la sate, cu atât maimult în oraºe, reprezentând de altfel limba de conversaþieîn saloanele burgheze de aici. Românii bãnãþeni auadoptat,în timp, unele obiceiuri de la grupul etnic german,printre care cel al procreãrii unui singur copil, ori celmult doi, din raþiuni economice, cu toate cã la sfârºitulsecolului al XVIII-lea, ºtim de la Griselini3 cã româniiaveau mulþi copii. Interferenþele culturale complexe,de-a lungul mai multor secole, începând chiar cu celde-al XVIII-lea, au contribuit la modelarea altor atitudiniºi viziuni, cu atât mai mult cu cât imaginea germanuluila românii bãnãþeni a fost una predominant pozitivã.Astfel, la 1929, Petru Nemoianu atrãgea deja atenþiaasupra generalizãrii acestui obicei în satele de pe ValeaCaraºului ºi a infiltrãrii sale treptate ºi pe ValeaAlmãjului4, pentru ca, în deceniul al patrulea al secoluluitrecut sã fie considerat o problemã alarmantã, intratãîn vizorul cercetãtorilor de la Institutul Social Banat-Criºana din Timiºoara5. ªi aceasta deoarece se apreciacã prin sistemul de un copil, sau de nici un copil,regiunea însãºi este în pericol de depopulare. VirgilBirou, unul dintre scriitorii reprezentativi ai Banatului,într-un reportaj intitulat „De vorbã cu Gheorghe Mingeasau puþinã sociologie aplicatã“6 redã un dialog avut întren cu un locuitor din Jidovini, antica Bersobis, actualaBerzovie adicã, asupra acestui subiect:

„ – [...] De ce nu vreau bãnãþenii sã facã mai mulþicopii?

– Facem noi, domnule, dar e foarte greu pânã-i aducila brazdã. ªi când sunt mari, ce sã le dãm? Cã sãrãcianoastrã abia ajunge pentru noi“!7

Regiunea Banatului a fost una lipsitã de conflicte

15

interetnice, cu toate acestea familiile mixte nu au fostprea numeroase în secolul al XIX-lea. Ele au existattotuºi, dupã cum reiese ºi din mãrturisirea scriitoruluiVirgil Nemoianu, nãscut în 1940: „Nu sînt român decît pejumãtate, cãci, în vreme ce ambii bunici sînt români curaþi,ºi integrali [...], bunicile amîndouã au altã descendenþãetnicã; una sîrbeascã, cealaltã germanã cu sînge italian...Aºa se explicã de ce, din dorinþã de exactitate, ca ºi dinaderenþã sentimentalã, am preferat adesea sã mã prezintdrept «bãnãþean», iar nu drept «român», astfel subliniind ºio anumitã opþiune central-europeanã“.8

Din secolul XX incidenþa încheierii de cãsãtoriimixte creºte.

ªi în ceea ce priveºte educaþia copiilor ºi nivelulde instruire al femeilor modelul a fost tot cel al comunitãþiiºvabilor. Atenþia pe care aceºtia o dãdeau educaþieicopiilor de ambele sexe a determinat apariþia ºi înrândul intelectualitãþii româneºti, mai întâi, a uneiatenþii sporite pentru educaþie, dar ºi pentru emancipareºi îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã a femeilor. Cutoate acestea ºcoala nu era foarte popularã în rândulromânilor bãnãþeni. Petru Nemoianu, nãscut la sfârºitulsecolului al XIX-lea, urmând pe la 1900 ºcolile maghiaredin Banat, constatã acestea în amintirile sale, publicateîn 1939: „Binefacerile ºcoalei n-au fost totdeauna apreciateîn familia noastrã. Cu o generaþie în urmã ºcoala constituiao pacoste pe capul oamenilor doritori de muncã ºi progres.Rãposatul moº Avram, bunicul meu, în special, nu era deloc partizan al acestei instituþiuni. La vremea sa el a fãcuttot posibilul pentru ca fiii sãi sã nu fie împãrtãºiþi de mareatainã a scrisului“.9 Pentru a nu crede cã aceastã atitudineera specificã doar familiei sale memorialistul revineasupra ei precizând în altã parte a lucrãrii: „Faþã deºcoalã – unde pânã la generaþia mea lipsea cu desãvârºireorice exemplu vrednic de urmat – scepticismul oamenilor

16

era ºi mai pronunþat, mai ales cã învãþãtura cerea sacrificiibãneºti [...]“

Chiar dacã ºcolile înalte nu prea erau frecventatede copiii românilor bãnãþeni, populaþia din mediul urbanºi chiar rural din Banatul confiniar frecventeazã ºcoala,astfel încât s-a ajuns „mai ales dupã 1829, când în confinius-a introdus învãþãmântul obligatoriu, sã se realizezefrecvenþa ºi ºcolarizarea în proporþie de 100%. Situaþia esteexcepþionalã, în comparaþie cu celelalte provincii româneºti,cu alte teritorii din monarhie sau din Europa. În regiuneaVienei, frecvenþa era aproximativ aceeaºi ca în Banat; înAnglia ºi Þara Galilor, «frontiera alfabetizãrii» cuprinsesecca 67%, în Scoþia 77-78%, în Franþa 50%, cu mari decalajede la o regiune la alta în interiorul fiecãrei þãri“.10 Este vorbade teritoriul Banatului grãniceresc, dar oricum, aceastanu a însemnat puþin lucru. În Timiºoara, cam în aceeaºiperioadã, existã instituþii ºcolare laice ºi confesionalede nivel preºcolar, ºcolar primar ºi gimnazial diversificatã,cu limbã de predare germanã, maghiarã, românã, sârbã,greacã ºi ebraicã.

În ceea ce priveºte pregãtirea profesionalã ºialegerea unei profesii, familia juca rolul determinant.De cele mai multe ori meseria se transmitea din tatã înfiu, fapt ce a avut un rezultat însemnat în reuºitaprofesionalã individualã, dar a fost profitabilã ºi pentrudezvoltarea întreprinderilor ºi implicit a oraºelorbãnãþene. Succesul de-a lungul timpului, în plan tehnicºi economic al industriei reºiþene, de pildã, are la bazãvaloarea umanã a angajaþilor uzinei, îndemânarea ºistãpânirea secretelor meseriei, calitãþi transmise de celemai multe ori din generaþie în generaþie. Capacitateade inovare ºi creaþie tehnologicã a muncitorilor calificaþidin secþiile uzinelor reºiþene presupune un grad marede integrare, organizare ºi disciplinare a miilor deoameni care au trecut prin aceste fabrici ºi sunt definitorii

17

pentru ,,genius loci“, fac parte din patrimoniul spiritualal Reºiþei. E un exemplu, credem, de ajustare astrategiilor familiale la interesele sociale comune.

Spiritul unei colectivitãþi înseamnã suma calitãþilorumane cultivate de oameni ºi lãsate moºtenire de familie.

Simona SANDU

Note1 Cornel Grofºoreanu, În þara Dacilor, în „Revista Institutului

Social Banat-Criºana“, nr. 30, Timiºoara, aprilie 1940, p. 270.2 Carmen Albert, Comportament demografic ºi calitatea vieþii în

Valea Almãjului la 1938, în „Sargeþia“, 2001-2002, 30, p. 621-633.3 Francesco Griselini, Încercare de istorie politicã ºi naturalã a

Banatului Timiºoarei, traducere de Costin Feneºan, Timiºoara, 1984.4 Petru Nemoianu, Amintiri,... p. 43.5 Cauzele ºi efectele scãderii natalitãþii au fost analizate de

Cornel Grofºoreanu, remarcabilã pesonalitate a Banatului, directorulInstitutului Social Banat-Criºana, precum ºi de alþi cercetãtori aiacestui Institut; cf. Carmen Albert, Documentele Institutului SocialBanat-Criºana, Timiºoara, Ed. Mirton, 2003.

6 Virgil Birou, Oameni ºi locuri din Cãraº, Timiºoara, Ed. Facla,1982, p. 22-41. Prima ediþie a cãrþii este datatã 1940, la Ed. Astreibãnãþene, Timiºoara.

7 Ibidem, p. 33.8 Virgil Nemoianu, Arhipelag interior, Editura Amarcord,

Timiºoara, 1994, apud Europa Centralã. Memorie, paradis, apo-calipsã (coord. Adriana Babeþi, Cornel Ungureanu), Editura Polirom,Iaºi, 1998, p. 205.

9 Petru Nemoianu, op. cit., p. 26.10 Nicolae Bocºan, Contribuþii la istoria iluminismului românesc,

Editura Facla, Timiºoara, 1986, p. 124-125.

18

Tradiþie urbanã ºi ruralã laînceput de an ºcolar?

Dacã prin tradiþie se înþelege, îndeobºte, un universde reguli comportamentale, morale ºi rituale, existenteîn cadrul unui grup etnic sau naþional, transmis pe caleoralã, ºi care impune, prin raportarea la grup, ritmulvieþii acestuia, ne punem întrebarea: Se poate vorbi despreexistenþa unei tradiþii urbane sau rurale la începutul fiecãruian ºcolar?! Deºi conceptul în cauzã vizeazã în majoritateastudiilor mediul rural în dimensiunea temporalã atrecutului, se vehiculeazã ideea cã ar exista o tradiþieurbanã a debutului ºcolii.

Pãrerea noastrã este cã, în acest caz, nu se poatevorbi despre existenþa unei tradiþii în accepþia profundãa termenului, ci numai despre uzanþe comportamentale,aspecte comerciale ºi obiºnuinþe, atât la oraº, cât ºi lasat.

Iatã câteva aspecte care susþin cele afirmate maisus:

¬ Sãrbãtoare. Începutul anului ºcolar este o zide sãrbãtoare la care participã, de obicei, mai mulþimembri ai familiei. Desigur, aceasta se întâmplã, în celemai multe cazuri, atunci când prichindelul, rãsfãþatulbunicilor ºi al pãrinþilor, pãºeºte cu emoþii - pe care letransmite ºi celor mari - în grãdiniþã sau clasapregãtitoare. Sãrbãtoare laicã prin excelenþã, ziua lacare ne referim tinde la o legãturã cu sacrul prinnelipsita prezenþã a preotului.

O altã componentã a sãrbãtorii o constituie bucuriacomunicãrii. Pentru cei mai mulþi copii prima zi de

19

ºcoalã aduce bucuria reîntâlnirii colegilor cu care leagãprietenii ce pot dura o viaþã.

¬ Aspecte comerciale. Isteria cumpãrãturilorcuprinde deopotrivã oraºul ºi satul, însã nu cu aceeaºiintensitate. Dacã pãrinþii ºi bunicii noºtri ne pregãteaupentru prima zi de ºcoalã impusele uniforme, doritele ºiuneori greu de procurat rechizite, astãzi este o adevãratãconcurenþã în ceea ce priveºte îmbrãcãmintea care trebuiesã fie în ton cu moda. Aceasta transpare inclusiv înimaginile de pe ghiozdane sau rechizite.

Oraºul devine un furnicar ºi lumea redescoperãcozile, de data aceasta aºezându-se în faþa florãriilor.Florarii sunt extrem de fericiþi gândindu-se câtã lumerâvneºte la importatele, mai puþin autohtonele, bucheteflorale. Îmbrâncelile, unele vorbe obraznice sunt rezultatulnervilor mãcinaþi de aºteptare. Dar toate trec cu binecând, þinând triumfãtor buchetul în mânã, copilul seîndreaptã spre încãpãtoarea curte a ºcolii unde freamãtultinereþii se poate simþi de la poartã.

ªi satul prinde mai multã viaþã, toate drumurileduc la ºcoalã, cãci de ea se leagã speranþele de maibine ale tuturor. Înmiresmatele buchete cu flori dingrãdina caselor pãrinteºti sunt purtate cu grijã ºi emoþie,ele fiind, pe de o parte, darul pãmântului, pe de alta aomului, semn de preþuire pentru cei care aduc luminãminþii copiilor.

¬ Comportamente. Doamna învãþãtoare - mairar domnul - e o privilegiatã. Cu toate florile care i seoferã pare un pom multicolor pregãtit sã rodeascã. Defapt, chiar acest lucru i se cere. Fiecare copil e o floarecu o mireasmã aparte ºi se transformã mai devreme saumai târziu într-un fruct. Cât de zemos, de parfumat, dedulce ºi de bun la gust este acesta, cu siguranþã depindeºi de învãþãtor. Poate de aceea unii pãrinþi sunt atât depretenþioºi în alegerea buchetului, dorindu-ºi-l unic aºa

20

cum este ºi copilul lor. Din pãcate, nu putem trece cuvederea nici frustrarea unor adulþi pentru care festivitateareprezintã o obligaþie deloc plãcutã. Aceºtia sunt, încele mai multe cazuri, persoane care nu s-au simþit bineîn mediul ºcolar atunci când l-au frecventat. Îi vezi încurtea ºcolii, alãturi de copii sau nepoþi, morocãnoºi,nerãbdãtori sã punã capãt întâlnirii cu ºcoala.

Bobocii de clasa a IX-a îºi cautã înfriguraþi vreuncoleg cunoscut alãturi de care sã împartã ne-recunoscuteleemoþii. Dacã îºi cunosc diriginþii, au trecut cu bine unhop. Dacã nu l-au întâlnit pânã atunci, îºi iau în seriossarcina de a se informa de la cei mai mari. Primescdoar informaþii sumare ºi aºteaptã cu nerãbdare momentulprezentãrii oficiale.

Liceenii din clasele mai mari se simt stãpâniiºcolii, de aceea trec aroganþi printre cei mai mici,mândri de multiplele lor aventuri ºi experienþe.

Profesorii se pierd de cele mai multe ori discretîn mijlocul elevilor. E poate felul lor simplu de a lespune cã sunt pregãtiþi sã-i însoþeascã, sã-i înveþe ºi sã-i educe încã un an, un an pe care îl ,,risipesc“ în zecilede minþi care le sunt încredinþate.

¬ Discursuri oficiale. Directorii, primarii ºi alþireprezentanþi ai unor instituþii locale susþin discursuriprin care încearcã sã sublinieze importanþa educaþiei,dar acestea trec cu uºurinþã prin urechile elevilor alcãror zumzet riscã sã acopere oficialele cuvinte.

¬ Nevoia de sacru. Preotul e pregãtit de TeDeum, dar cine sã mai asculte cuvintele Domnului cândale oamenilor par mai importante?! Ce relaþii mai poþistabili cu transcendentul la început de drum, cândcotidianul îºi proclamã prin zecile sau sutele de vocidrepturile?! Dar preotul îºi duce pânã la capãt misiuneaºtiind cã în faþa ,,greutãþilor“ ºcolare (lucrãri, teze,examene) memoria legãturii cu ,,Doamne Doamne“ le

21

revine brusc ºcolarilor ºi pãrinþilor. Sobru, preotul îlroagã pe Dumnezeu sã-i miluiascã pe toþi cei care maidevreme sau mai târziu au nevoie de îndurarea divinã.

¬ Obiºnuinþe. Discursurile se terminã, învãþãtoriiºi diriginþii îºi adunã colectivele, conducându-le spresãlile de clasã. Pãrinþii îi urmeazã cu paºi timizi, deparcã le-ar fi fricã sã-ºi dãruiascã altcuiva odraslele. Semulþumesc cu gândul cã nimeni nu-i poate înlocui ºi seîntorc la casele sau la treburile lor, rãsuflând uºuraþi.

Liniºtea ia locul agitaþiei, dar freamãtul minþilortinere se trezeºte la mlãdierea întrebãrilor cu careprofesorii îi întâmpinã.

A început ªCOALA!

Maria FRENÞIUMaria VÎNÃTORU

22

Tradiþii urbane în vechea Reºiþã

Indiferent de mãrimea ei din punct de vederegeografic sau al numãrului de locuitori, o comunitateare propriile tradiþii. Aceasta pentru cã în viaþa uneicomunitãþi nu este doar o desfãºurare liniarã de activitãþicu caracter economic care susþin asigurarea traiuluizilnic. Peste toate acestea sunt ºi componentele care þinde partea culturalã în general, de tradiþii, de preocupãrileartistice ºi, nu în ultimul rând, de relaxare într-un modcât mai plãcut ºi sãnãtos. Din aceste motive, oamenii,produc pe lângã partea strict materialã, ºi ceea ce þinede latura spiritualã, cea care nu este atât de concretãca materialul, dar la anumite momente este foartevizibilã. Mai mult de atât, de prea multe ori componentamaterialã se poate deteriora pânã la dispariþie fizicã, înschimb produsele de naturã spiritualã rãmân pestegeneraþii, chiar dacã uneori ele se transmit doar pecale oralã. Este meritul generaþiilor care dau în timpasemenea produse cu caracter peren ºi apoi al aceloracare reuºesc sã le transmitã cât mai nealterate maideparte, peste timp.1

Asemenea procese au avut loc cu certitudine ºi laReºiþa, de la mica ºi neînsemnata aºezare ruralã cudoar câteva sute de locuitori din secolul al XVIII-leapânã la municipiul cu peste 100.000 locuitori ºi cuputerea economicã redutabilã de la sfârºitul veaculuitrecut. Desigur cã principalii artizani ai acestui proceslãuntric au fost reprezentanþii comunitãþii, oamenii deculturã ºi cei care, în timp, s-au distins prin ceea ce aufãcut la nivel local, regional, naþional sau mai mult deatât, pe plan internaþional. Pe parcursul secolelor, Reºiþa

23

industrialã a dovedit cã focul furnalelor se poate integrafoarte bine alãturi de cultura reºiþeanã.2

Spre deosebire de comunitãþile rurale, la celeurbane tradiþiile culturale se diversificã datoritã însuºispecificului economic din care provin. Astfel, la Reºiþa,tradiþiile cu caracter urban sunt strâns legate decomponenta culturalã. Acestea sunt diverse pentru cãmerg de la aparent banalele ºi prozaicele plimbãri pe,,strasse“ (între fostul cinematograf Muncitoresc ºi actualulliceu Tietz), pânã la seratele culturale, adesea numiteºezãtori la începuturile Reºiþei culturale.

Chiar dacã activitatea economicã predominantindustrialã tindea sã copleºeascã oraºul, totuºi locuitoriiacestuia au reuºit permanent sã-ºi completeze, sã-ºiîmbunãtãþeascã viaþa cotidianã cu preocupãri ce vorintra într-o adevãratã tradiþie cu caracter urban.Obiºnuitele activitãþi de acest gen erau: plimbãrile lasfârºit de sãptãmânã sau la sãrbãtori religioase, cercuriliterare sub diverse forme, manifestãri cultural artisticeîn aer liber, excursii ºi drumeþii în jurul Reºiþei, activitãþisportive organizate, activitãþi artistice sub diverse formecare au activat pe lângã Casa de Culturã sau în marileuzine reºiþene, lecturã în mod organizat sau individual,pãstrarea, mai ales sub formã oralã a unor legendelegate de aºezarea de pe Bârzava etc.

Exemplificãm în continuare câteva dintre acesteactivitãþi.

Astfel, între multiplele preocupãri ale locuitorilorReºiþei s-a numãrat ºi activitatea sportivã. Probabil cã,sub o formã sau alta, sportul a fost prezent la Reºiþaîncã de la începutul secolului al XIX-lea dar, datedespre practicarea lui în mod organizat sunt din a douajumãtate acestui veac. De remarcat faptul cã reºiþeniiau practicat multe sporturi ºi mai ales, cu multã pasiune,ajungându-se ca la anumite sporturi activitatea de

24

performanþã sã se transforme într-o adevãratã tradiþie.Acest fapt s-a concretizat prin performanþele obþinute lanivel naþional ºi internaþional. Multe cluburi sau asociaþiisportive au dispãrut în timp, dar important a fost faptulcã la un moment dat au fost active. Din punct devedere cronologic, cluburile, asociaþiile ºi instituþiilesportive din Reºiþa cunoscute au fost:

- 1876 1876 – Asociaþia sportivã Turverein;- 1911 – Resiczai Atletikai Club;- 1922 – Clubul Sportiv Reºiþa;- 1922 – Internationale Sport Section, (Societate

Sportivã exclusivã a Muncitorilor din Reºiþa);- 1924 – Societatea Sportivã Olimpia;- 1926 – Societatea Sportivã a Angajaþilor de

la U.D.R.;- 1940 – Asociaþia Sportivã Muncitoreascã Reºiþa;3Multã vreme Reºiþa nu a putut oferi obiective

turistice de interes deosebit pentru vizitatori. În schimbîmprejurimile au fost o compensaþie din belºug, nunumai pentru reºiþeni dar ºi pentru toþi strãinii care auvizitat oraºul. Partea aceasta a rãmas în continuareprincipala atracþie turisticã ºi în prezent.

Era o adevãratã modã sã plece reºiþenii în împre-jurimile Reºiþei chiar dacã drumeþia dura o singurã zi.De frumuseþea zonei înconjurãtoare a Reºiþei ºi-au datseama cei interesaþi, cu destul de mult timp în urmã.Acest interes s-a concretizat la un moment dat în orga-nizarea unor asociaþii cu caracter turistic. Astfel, încãdin anul 1911 se înfiinþeazã ,,Asociaþiunea TuristicãReºiþa“, ca filialã a Reuniunii Centrale din Timiºoara.Tot în 1911 muncitorii ºi funcþionarii S.T.E.G. fondeazã,,Asociaþia Prietenii Naturii“, cu scopul de a stimulaînsãnãtoºirea fizicã a tineretului de toate naþionalitãþile,de a promova ieºirea în munþi ºi de a rãspândi spiritulsportiv ºi de drumeþie în mediul muncitoresc.4

25

Din anul 1925 profesorul Alexander Tietz fondeazãAsociaþia turisticã ,,Wanderwogel“. Aceasta era orientatãspre descoperirea comorilor folclorului german ºi acântecului popular, dragostea pentru limba ºi culturagermanã dar ºi spre revenirea la naturã prin turism.5

În cadrul societãþii U.D.R. a luat fiinþã în anul1926 o secþie turisticã. Aceasta vaavea ca preocupare organizarea deexcursii colective prin împreju-rimile Reºiþei pânã pe defileulDunãrii. Odatã cu aceste excursiise fãcea ºi muncã de cercetaredespre monumente ale naturii,mãsurarea exactã a Peºterii Co-marnic. În luna octombrie a anului1934 aceastã secþie de turism aeditat revista de turism ,,Reºiþapitoreascã“.6

Din documente de arhivãaflãm cã fiinþa la Reºiþa o ,,Uniuneturisticã“. Pentru aceasta, Direcþia Silvicã a U.D.R. dãîn arendã prin contractul nr. 356 din data de 30 aprilie1938, terenuri pentru perioada 1 aprilie 1938 – 31decembrie 1948. În aceastã perioadã nu era voie sã seconstruiascã nimic. Plata pentru arendã este de 8000 leianual, suma trebuia plãtitã pânã în 30 iunie a fiecãruian.7

În 1977 se înfiinþeazã Asociaþia ,,Prietenii Munþilor“.În afarã de obiºnuitele drumeþii prin munþii Banatuluiºi-a propus ºi alte obiective. Între acestea se numãrã:promovarea turismului montan ºi a sporturilor de iarnãîn general, educarea tinerilor în spiritul practicãrii unuiturism civilizat, dobândirea de cunoºtinþe noi desprenaturã ºi ocrotirea ei, deschiderea de noi trasee turisticedar ºi întreþinerea celor existente.8

26

Principalele trasee din Reºiþa spre Semenic aurãmas aceleaºi ca ºi acum câteva decenii ºi sunturmãtoarele: - Reºiþa-Vãliug (prin Cuptoare) - 18 km; -Reºiþa-Vãliug (pe apa Bârzavei) 18 km, timpul necesaraproximativ 6 - 8 ore; - Reºiþa - Anina (prin Comarnic)- 34 km; - Reºiþa - Anina (prin Caraºova) - 34 km.9

Pentru locuitorii din Reºiþa, mai ales în secoleletrecute au circulat obiceiuri, credinþe, practici cu conotaþiimagice sau alte tipuri de legende. Din discuþiile cureºiþeni foarte în vârstã am reþinut pe cele care leºtiau de la pãrinþii sau bunicii lor. Le oferim ca exemple.

Una dintre acestea se leagã de aºa numita ,,Apãne-nceputã“. Aceasta este ,,apa care se scoate din fântânãla revãrsatul zorilor. Forþa beneficã a acesteia se foloseºteîn mod obiºnuit la spãlarea pe faþã, dar mai ales laadãpatul vitelor. O variantã a acesteia este apa dinfundul fântânii, despre care oamenii credeau cã esteizbãvitoare de ostenealã ºi dãtãtoare de sãnãtate (eafiind luatã din apropierea ,,lumii întunecate“ a Înce-puturilor). O altã variantã este legatã de picãturile derouã, îndeosebi din dimineþile de Sângeorz, Joimari,Sânziene. Se spune cã apa din picãturile de rouã mãreºteputerea magicã a buruienilor de leac culese în zori.Fetele mari se spalã cu rouã pentru a fi frumoase ºiatrãgãtoare“.10

Un alt exemplu este ,,Legenda lui Ogãºel ºiBerzoviþa“; Aceastã legendã este legatã de o frumoasãpoveste de dragoste ce s-a înfiripat între tânãrul Ogãºel,care locuia într-o cetate de pe vârful unui deal (estesugeratã vechea cetate de pe dealul Ogãºele n.n.) ºifrumoasa Berzoviþa ce locuia în satul din apropiere(este sugeratã denumirea de Reºiþa Românã, sau primaaºezare reºiþeanã).11 Alte douã legende care se pãstreazãîn tradiþia popularã oralã sunt ,,Legenda frumoasei Rãºiþa“ºi ,,Legenda comorii lui Colþan“.12

27

Dupã anul 1990 manifestãrile cultural artistice,mai ales în aer liber, s-au diversificat ºi au o numeroasãparticipare din partea reºiþenilor. Astfel, a devenittradiþionalã sãrbãtoarea cunoscutã sub numele ,,ZileleReºiþei“, sau ,,Ruga reºiþeanã“ de la sfârºitul lunii iuniecu ocazia sãrbãtoririi Sfinþilor Petru ºi Pavel, patroniispirituali ai Reºiþei. Apoi este de remarcat ºi ,,Fãºangul“,sãrbãtoarea etnicilor germani, urmaºii foºtilor coloniºtide origine germanã. Primãvara este ,,Alaiul Primãverii“,prilej de sãrbãtoare pentru promovarea artei, culturii ºiobiceiurilor populare specifice satului românesc. La aceastãsãrbãtoare participã fanfare, ansambluri folclorice ºimanifestãri artistice cu mãºti.13

Frecventarea cinematografelor era ceva ce þineade însuºi specificul reºiþeanului, de aceea mersul la,,mozi“ a intrat de multe decenii în tradiþia urbanã aReºiþei. Dacã în prezent Reºiþa are doar un cinematograf,prin 1965 erau cinci cinematografe, toate foarte frecventatepentru cã nu era televiziune. Acestea erau: CasaMuncitoreascã, Victoria, (cam în dreptul staþiei deautobuze de lângã pasajul de la Combinat), ,,Arta“, înfaþa Liceului ,,Diaconovici-Tietz“, ,,Cultural“ (în PalatulCultural) ºi ,,7 Noiembrie“, în sala mare a actualeiUniversitãþi. Duminica dupã-amiaza toate acestea eraupline de spectatori.14

Dupã al doilea rãzboi mondial activitãþile artisticepracticate de amatori s-au dezvoltat foarte mult. Douãerau motivele principale: propaganda ideologicã a noilorautoritãþi; pur ºi simplu plãcerea reºiþenilor de adesfãºura diverse activitãþi cu caracter cultural - artistic.Astfel, numai în U.C.M.R. în 1970 erau aproape 300 deartiºti amatori grupaþi în 11 formaþii de coruri, orchestre,dansuri ºi teatru. Mai era în oraº o orchestrãmuncitoreascã, o fanfarã ºi operetã.15 Între 1869-1998au activat 15 ansambluri corale, (de copii, sindicale,

28

religioase etc.).16 Între acestea s-a remarcat inclusiv lanivel naþional Corul de camerã ,,Mioriþa“ dirijat deDoru Morariu.

Sunt ºi alte iniþiative cu caracter cultural caremeritã menþionate. Astfel, în decembrie 1913 Despãr-þãmântul Bocºa al ,,Asociaþiunii pentru literatura românãºi cultura poporului român“ trimite cãtre onoraþii domnipreoþi ºi învãþãtori români (inclusiv din Reºiþa) un apelºi o listã pentru înscrierea de noi membri ajutãtori înAsociaþiune. Taxa este de 2 coroane pe an ºi pentrufondul bibliotecilor sãteºti taxa este de 2 coroane ºi 10fileri. Pentru taxa de 2 coroane fiecare membru ajutãtorprimeºte 10 broºuri ºi calendarul Asociaþiunii pe anul1915. Se mai recomandã ca învãþãtorii ºi preoþii sãînfiinþeze cursurile pentru analfabeþi (bãrbaþi ºi femei).Se vor da 10 premii de 50 de coroane pentru cei carepânã la 1 mai 1914 dovedesc cã au instruit în scris ºicitit mai mulþi analfabeþi în iarna anului 1913/1914. Oaltã recomandare este ca în duminici ºi sãrbãtori sã seþinã „ªezãtori culturale“. Semneazã adresa, directorulIoan Marcu de la Despãrþãmântul Bocºa.17 Destinatariiacestei adrese se vor conforma ºi vor desfãºura activitãþilesugerate ºi în timp, vor deveni o adevãratã tradiþie.

Mai puþin cunoscut publicului larg reºiþean estefaptul cã la Reºiþa a activat o lojã masonicã. Aceasta s-aînfiinþat în anul 1873 loja ,,Licht und Wahrheit“.18 Membriiacesteia s-au implicat în susþinerea unor proiecte careau avut ecou pozitiv. De exemplu, încã din anul 1874,proiectul ideii de construire a unei cãi ferate întreReºiþa ºi Dognecea a fost susþinut de cãtre fraþii lojii,,Licht und Wahrheit“.19 Loja masonicã reºiþeanã a intratîn ,,adormire“ dupã anul 1880 datoritã numãruluiinsuficient de membri.20

Loja ,,Licht und Wahrheit“, („Luminã ºi Adevãr“)a renãscut dupã anul 1990. Iniþiativa aparþine profesorului

29

universitar dr. Marian Mihãilã. Mai exact, aceastã lojãs-a reconstituit în 7 iulie 1996, fiind înregistratã înfamilia Marii Loje Naþionale din România la numãrulmatricol 35.21 Astfel este reluatã ºi la Reºiþa tradiþiafrancmasoneriei universale care postuleazã perfecþiuneabãrbatului, indiferent de credinþa sa.

Este de sperat cã tradiþiile culturale cu caracterurban de la Reºiþa sã fie continuate, sub o formã saualta, de generaþia tânãrã.

Dr. Eduard MAGIAR Prof. dr. Nicolae MAGIAR

Bibliografie:Serviciul Judeþean al Arhivelor Naþionale Caraº-

Severin, Caransebeº.Ioan Viorel Boldureanu, Credinþe ºi practici magice

în Banat (Eseu asupra orizontului mental tradiþional),Editura Brumar, Timiºoara, 2001.

Silviu Bordan, George C. Bogdan, 200 de ani deconstrucþii de maºini la Reºiþa, vol. I-II, Reºiþa, 1971.

Nicolae Magiar, Eduard Magiar, MonografiaMunicipiului Reºiþa, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2015.

Vasile Neagu, Trasee turistice prin Reºiþa ºiîmprejurimi, Ediþia a II-a, Editura Hofman, Caracal,2014.

Zeno Oarcea, Munþii Semenicului ºi Aninei, EdituraStadion, Bucureºti, 1970.

Mircea Olaru, Organizarea spaþiului turistic înMunþii Banatului, în „Banatica“, Vol. 13 – I, Muzeul deIstorie al judeþului Caraº-Severin, Reºiþa, 1995.

Attila Varga, Rudolf Cristian, Documenta masonicaTransylvanica et Banatica, Editura Argonaut, Cluj-Napoca,2011.

30

Note1 Nicolae Magiar, Eduard Magiar, Monografia Municipiului Reºiþa,Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2015, p. 353.2 Ibidem.3 Silviu Bordan, George C. Bogdan, 200 de ani de construcþii de maºini laRe’ia, vol. I-II, Reºiþa, 1971, p. 282.4 Mircea Olaru, Organizarea spaþiului turistic în Munþii Banatului, în„Banatica“, Vol. 13 – I, Muzeul de Istorie al judeþului Caraº-Severin,Reºiþa, 1995.5 Vasile Neagu, Trasee turistice prin Reºiþa ºi împrejurimi, Ediþia a II-a,Editura Hofman, Caracal, 2014, p. 27.6 Mircea Olaru, op. Cit.7 SJANCS, Fond U.D.R. inv. 217, Dosar 22/1935-1939, fila 5.8 Vasile Neagu, op. cit., p. 29.9 Zeno Oarcea, Munþii Semenicului ºi Aninei, Editura Stadion, Bucureºti,1970, p. 16, 20, 26.10 Ioan Viorel Boldureanu, Credinþe ºi practici magice în Banat, (Eseuasupra orizontului mental tradiþional), Editura Brumar, Timiºoara, 2001,capitolul 6.11 Vasile Neagu, Legende din împrejurimile Reºiþei, Material publicat peInternet în 27 august 2009.12 Nicolae Magiar, Eduard Magiar, op. cit., p. 376.13 Ibidem, p. 368.14 Ibidem, p. 367.15 Silviu Bordan, George Bogdan, op. cit., p.249. 3616 Nicolae Magiar, Eduard Magiar, op. cit., p. 362.17 SJANCS, Fond Oficiul parohial ortodox român Reºiþa Montanã, nr.252, Inv. Nr. 307; Dosar nr. 19/1913, fila 1.18 Attila Varga, Rudolf Cristian, Documenta masonica Transylvanica etBanatica, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2011, p. 70.19 Ibidem, p. 84.20 Ibidem, p. 87.21 Ibidem, p. 283

31

Începuturile turismului ºiactivitãþilor sportive la Reºiþa

Turismul reºiþean îºi are rãdãcinile cãtre începutulsecolului al XX-lea. La Reºiþa a fost fondatã în 1911„Asociaþia turisticã Reºiþa“ (A.T.R.)1, ca filialã a „Reuniuniituristice“ din Timiºoara. De la început, ea ºi-a propussã adune tineretul de toate naþionalitãþile, sã contribuiela însãnãtoºirea lui, propagând puternic turismul, ieºireaîn munþi. Membrii Asociaþiei au amenajat în 1929„ªtrandul turistic“, care va deveni locul de agrementnumãrul 1 pentru reºiþeni. Împreunã cu familiile lor,membrii Asociaþiei aveau acces liber la ºtrand, fapt cea determinat creºterea numãrului de membri. Asociaþiaturisticã s-a reconstituit pe baze noi, fiind numitã ulterior„Uniunea turisticã Reºiþa“ (U.T.R) sau „TouristenvereinReschitza“, care numãra în 1939 peste 900 de membricotizanþi2, din care majoritatea erau muncitori. În cadrulacesteia se practica turismul de masã, organizat ºidisciplinat. Asociaþia ºi-a propus construirea unei casede adãpost pentru circa 100 de persoane pe Semenic,din iniþiativa lui Bruno Windhager, profesor de matematicãla gimnaziul din Reºiþa, care conducea o organizaþie decercetaºi.3

În 1921 la Reºiþa se constituie organizaþia „TineriiMuncitori“, filialã a „Prietenilor naturii“, întemeiatã în1919 de U.T.S. Bucureºti, care a atras un numãr marede tineri. Cu prilejul unor excursii organizate înîmprejurimile Reºiþei, citeau ziare sau cãrþi de literaturã,discutau despre activitatea lor. Uniunea TineretuluiSocialist (U.T.S.) a mobilizat pentru prima datã „atâta

32

lume de tineret“. Aceste întâlniri erau folosite ºi pentrupregãtirea politicã a tineretului.4

Bruno Windhager este cel care lanseazã sportulcu schiurile în Munþii Banatului ºi tot el împreunã cuJakob Weinfurter, întemeiazã activitatea turisticã laGãrâna5. În 1925, Al. Tietz, profesor de germanã lagimnaziul de bãieþi, fondeazã la Reºiþa Asociaþia turisticã„Wandervogel“6, (Pasãrea cãlãtoare), orientatã spre redes-coperirea folclorului german, a cântecului popular,revenirea la naturã, dragostea pentru limba ºi culturagermanã, fãrã tendinþe de hegemonie, absolutizare.Profesorul A. Tietz a scris o monografie despre mun-citorimea reºiþeanã, în care prezintã armonia dintrenaþionalitãþi, dragostea pentru Munþii Banatului7.

În cadrul „Societãþii Sportive“ a U.D.R. a luatfiinþã în 1926 o secþie turisticã. Secþia a organizatexcursii colective în regiunile pitoreºti din împrejurimileReºiþei, la Defileul Dunãrii, Cazanele, Porþile de Fier,Ada-Kaleh, precum ºi în Retezat, a cercetat monumenteale naturii din regiune, a participat la mãsurarea exactãa Peºterii Comarnic, fapt care a dus la mãrirea ei cuîncã 100 de metri, fiind consideratã pentru vremeaaceea cea mai mare peºterã din þarã, având 3500 demetri8.

În octombrie 1934, secþia a editat o revistã deturism, „Reºiþa pitoreascã“. Ideea apariþiei unei revistede turism era chiar binevenitã. În cele 32 de paginiîntâlnim „tot condeie bune, nume cunoscute“: ValeriuPuºcariu, prof. univ. I. Simionescu, A. Tietz, Ilie Rusmir,Gh. Dinteanu.(9) Cu sprijinul Primãriei ºi al între-prinderilor din oraº aceastã Asociaþie, a construit în1935 pensiunea Bella-Vista, cabana Brãdiºor, UzinaHidroelectricã, un bazin de înot, schitul ºi crucea de peMuntele Mic. În 1936 la Ruºchiþa este ridicat „MonumentulTurismului“, unicul de acest gen din þarã.

33

Perioada interbelicã se caracterizeazã prin apariþiaunor puternice Asociaþii turistice în Reºiþa: „Wanderwogel“,în 1925 ºi secþia sportivã a U.D.R. în 1926. Ele promovaudrumeþia, cunoaºterea, ocrotirea ºi pãstrarea frumuseþilornaturii. Apar noi staþiuni climaterice: Vãliugul, (Frantdorf),la altitudinea de 645 metri, Gãrâna, (Wolfsberg) sau„Sinaia Banatului“,9 cum a fost denumitã, (altitudine1000 de metri), Brebu Nou (Weidenthal), una din celemai vechi staþiuni climaterice din Banat. Aceste staþiunierau mult cãutate de cãtre schiori ºi renumite pentruospitalitatea locuitorilor. Gãrâna poseda un han curestaurant ºi case particulare pentru cazare. Staþiuneaclimatericã Vãliug, spre exemplu, a început sã fie cãutatãdin 1879, iar în perioada interbelicã a fost denumitã„Semmeringul românesc“. Staþiunea era renumitã pentrucura de aer ºi tratarea unor afecþiuni ale sistemuluinervos. Iatã câteva dintre distracþiile pe care le ofereastaþiunea: popice, pescuit, bãi în Bârzava, plimbãri înîmprejurimi la Prislop, Muntele Semenic, Gãrâna, VilaKlauss, Barajul mare de la Breazova. Alte staþiuniclimaterice au luat fiinþã la Poiana Mãrului în 1937,Muntele Mic (altitudine 500 de metri) etc.10

Cea mai veche echipã de fotbal a Reºiþei

34

Activitatea organizatã de educaþie fizicã ºi sport– sub diferite forme – este cunoscutã pe aceste meleaguri,încã din secolul al XIX-lea. Existã mãrturii cã încã din1849 s-a construit la Reºiþa un poligon de tir, iar în1852 a luat fiinþã o Asociaþie de tir ºi cã, ºase ani maitârziu pe acest poligon a fost organizat un concurs lacare au luat parte, pe lângã trãgãtorii din localitate,concurenþi din Orºova, Lugoj, Timiºoara, Oraviþa. În189611, unul dintre sportivii din Reºiþa a luat parte ºi acâºtigat un mare concurs internaþional desfãºurat laHamburg.

În 1876 se constituie prima Asociaþie sportivã degimnasticã la Reºiþa. În 1886, la jubileul de 10 ani,sãrbãtorit într-un cadru festiv, Asociaþia numãrã 133 demembrii12. În 1911 se constituie „Asociaþia turisticã Reºiþa“,Asociaþie a muncitorilor, în cadrul cãreia înotul s-abucurat de o atenþie specialã. În dorinþa popularizãriiacestui sport în rândurile tineretului, membrii Asociaþieiau hotãrât sã amenajeze un ºtrand popular în zonaactualului „ªtrand Turistic“. Lucrarea a început prin1928, prin contribuþia bãneascã a muncitorilor ºi s-aterminat în 192913. Un puternic avânt a cunoscut înotuldupã 1929, iubitorii lui fiind instruiþi de sportivii IosifGedeon ºi Ion Miculasch. În 1929 s-a desfãºurat aiciprimul concurs cu caracter naþional, la care alãturi delocalnici, au participat înotãtori din Timiºoara, Cluj,Satu Mare. Documentele de arhivã,14 menþioneazã cãprimele jocuri oficiale de fotbal disputate la Reºiþa auavut loc în 1911, adicã la un an dupã organizarea celuidintâi campionat al României. Atunci funcþiona aici„Clubul Atletic“ Reºiþa (R.A.C.)

Pe plan naþioanal fotbalul reºiþean s-a impus abiaîn sezonul competiþional 1930-31, când în finala susþinutãde echipa S.G. Sibiu, a învins-o cu 2-0, echipa U.D.R.

35

devenind campioanã naþionalã. În 1936 echipa de junioria aceluiaºi Club, antrenatã de Ladislau Szepe, a devenitºi ea campioanã naþionalã, învingând în finalã formaþia„Acvila“ Iaºi cu scorul de 6 – 1.15

În 1923 s-a constituit „Societatea sportivã mun-citoreascã“ din Reºiþa (S.S.M.R.)16 cu secþii de fotbal,lupte ºi atletism, pe baza unui statut propriu. În 1924este interzisã, continuînd însã sã activeze, sub o altãdenumire, îmbinând cultura fizicã cu educaþia membrilorsãi, în spiritul luptei de clasã, pentru libertate ºi oviaþã mai bunã. În 1922 au fost puse bazele unei altesecþii care a devenit mai târziu rezervor permanent decampioni: luptele.17 Atunci pionierii acestui sport –lãcãtuºi, mineri, pantofari, electricieni sau forjori – auorganizat câteva meciuri demonstrative.

Printre cei care ºi-au dat concursul se numãrauAnton Gedeon, Carol Stiegelbauer, Herman Roth ºialþii. Deºi activa în condiþii materiale extrem de modeste,în 1924 echipa de lupte din Reºiþa a susþinut primaîntâlnire cu o echipã din alt oraº, desfãºuratã în halaFabricii de bere din Timiºoara. Peste puþini ani, ceimai talentaþi dintre luptãtorii reºiþeni – Meszaros,Schwirczenbeck, Ghemeºi, Szilagvi – au adus în oraºprimele titluri de campioni naþionali.18

La Reºiþa ºi boxul19 s-a ridicat la rangul deºcoalã naþionalã, serios concurent al fotbalului. Palmaresulinternaþional al boxului reºiþean, include victorii asuprareprezentativelor oraºelor Budapesta, Zagreb, Belgrad,titluri de campioni balcanici ºi mondiali universitari,medalii la jocurile olimpice ºi la campionatele europene.Reprezentanþi iluºtri au fost: Petre Pop, Geza Toth, IonLucaci, Alexandru Ianu, Iosif Nicht, Gh. Lucaci, VasileSecoºan, Lazãr Borduz, Gh. Fiat, Nicolae Bârsan, NicolaePuiu, Augustin Rona, Venþel Stoianovici, Constantin

36

Ciurcã, Constantin Buzuluic, Ion Hodoºan, Pavel Nedelcea,Vasile Dideanowak Szepe, Geza Toth etc.

Prof. Ghiorghiþa FERCEA

1 V. Marin, Gh. I. Oancea, Miºcarea antifascistã ºi revoluþia popularã înBanat, Timiºoara, 1971, p. 140.2 F.A.S. Caransebeº, fond „Oficiul local de turism“, dos.2b, doc 295.3 „România“, anul II, Nr.3, 1939, p. 32.4 V. Marin, Gh. I. Oancea, Op. cit., p. 141.5 G. Hromadka, Scurtã cronicã a Banatului Montan, traducere din limbagermanã Rudolf Gräf ºi Werner Kremm, Imprimeria de Vest, R.A.Oradea, 1995, p. 82.6 „Reºiþa pitoreascã“, I, II, 1934, p. 2.7 A. Tietz, Wo in den Talern die Schloten Rauchen, Bukarest, 1967, p. 678.8 „Reºiþa“, 33, II, 10 august 1936, p. 2.9 „Fruncea“, revistã bãnãþeanã, anul I, nr. 2 din 8 decembrie, 1939,Timiºoara, p.2.10 A. Tietz, op.cit., p. 680.11 Judeþele patriei. Caraº-Severin, Reºiþa, 1981, p. 118.12 Ibidem, p.120.13 „Lumina Caraºului“, II, 1930, nr. 3, din 19 ianuarie, p. 2.14 F.A.S. Caransebeº, fond „Oficiul local de turism ºi sport“, dos.1b,doc.101, 102.15 „Reºiþa“, nr. 5, 1936, p. 2.16 G. Hromadka, op. cit., p. 87.17 „Reciþa noastrã“, I, 1922, nr. 15 din 10 decembrie.18 „Deºteptarea“, nr. 144, 1932, p. 2.19 „Buletinul U.D.R.“, nr. 2, decembrie, 1930, p. 3.

37

Literaturã ºi tradiþieLiteraturã ºi tradiþieLiteraturã ºi tradiþieLiteraturã ºi tradiþieLiteraturã ºi tradiþie

��

Tradiþie ºi loc – destin ºiîntemeiere

Cadrul predilect în care personajele lui SorinTitel se desfãºoarã sau îºi deapãnã amintirile este satul,uneori istoria îºi face fragil simþitã prezenþa, dar dincolode ea, cu uºurinþã se intuieºte spaþiul vizat de SorinTitel: universalul, arhaicul, comunitatea strãveche desprecare vorbea Eugen Simion, a cãrei existenþã se deruleazãdupã legi nescrise. Alteori, cadrul se schimbã cu cel aloraºelor de provincie. Lumea scrierilor lui Sorin Titelpenduleazã între sat ºi oraº, dar naraþiunile al cãrorsubiect se fixeazã în spaþiul citadinului nu au întotdeaunafarmecul celor în care în centrul atenþiei e satul. Spaþiiledevin toposuri, dar au ºi caracterul unor suprateme.Uneori, se creeazã impresia cã scriitorul le împrumutãstatutul unor veritabile personaje. Topografic, trasândsemnele acestei „peregrinãri“ prin amintiri, rememorãri,nu e greu sã obþinem contururile Banatului care vadobândi, graþie scrierilor lui Sroin Titel, aer de legendã.Buchin ºi Vârciorova, Timiºoara ºi Oþelu-Roºu, Bolvaºniþa,Fãget ori Reºiþa sunt localitãþile care încep sã se plasezeca repere geografice pe harta literarã a lui Sorin Titel.Apar încã din scrierile de început deopotrivã reperelesimbolice, bucãtãria, cu varianta cuinei de varã, curtea,

38

casa, grãdina, odaia, câmpurile, holdele, dar ºi cooperativa,bodega, blocurile ºi chiar cinematograful ori hotelulsunt toate varii ipostaze ale unuia ºi aceluiaºi cronotop,fundamental pentru opera scriitorului, casa. Geografialocurilor se traseazã, dar se ºi îmbogãþeºte de la opaginã la alta, adeseori prin acumularea detaliilordescriptive. Fiecare dintre acestea poate fi interpretatca un posibil „acasã“.

Scriitorul ºtie cã pentru omul colectivitãþilortradiþionale româneºti acasã înseamnã acea realitatespaþialã consacratã: pãmântul – satul – casa. Nu aparfoarte multe detalii legate de dispunerea arhitecturalã,sugestiile sunt vagi în acest sens (în centrul satului ebiserica, la marginea acestuia, holdele), dar ideeacentralitãþii se resimte în subsidiarul textului. Casa emai mult decât un loc protector, ea implicã cele douãcomponente: locuinþa palpabilã, casa propriu-zisã, ºicomponenta moralã, legea. De aceea scriitorul aºeazãpersonajele feminine mereu în centru. Vatra, ca nucleusacru al casei, apare în metafora bucãtãriei, spaþiuguvernat de figura arhetipalã a mamei. Casa e oglindaspaþiului mai mare, al satului, în ea se reflectã ºi eareflectã, la rândul ei, viaþa cotidianã ºi ceremonialã asatului. Cele care vegheazã la pãstrarea legii sunt femeile,prezente din perspectiva diferitelor vârste: bãtrânele,mamele, dar ºi copilele, ori, mai des, fetele situate lapragul vârstelor. Pentru a putea deveni fiinþele protectoareale casei, pentru a se situa în lume, ele trebuie sãpãtrundã sensurile adânci ale existenþei, iniþiindu-se.De aici ºi pretextul drumului pe care personajele îl auadesea de parcurs.

Uneori, drumurile conduc unele dintre personajelelui Sorin Titel dinspre comunitatea ruralã spre cea aoraºului. Locuinþa va fi atunci blocul, însã acesta nudobândeºte încã valorile casei. De aceea poate cã

39

naraþiunile legate de spaþiul citadin nu au farmeculcelor în care spaþiul e satul. Exisã aici încã o neaºezare,oamenii nu aparþin încã locurilor, nu au luat în posesiespaþiul. Ei au doar componenta spaþialã a locuinþei,lipseºte însã cealaltã componentã, legatã de etos.Personajele îºi au propriul cod moral, care încã nucoincide cu cel al locurilor. De aici, sentimentulînstrãinãrii ºi, la nivelul scriiturii, tema singurãtãþii.Aceste personaje au ieºit din spaþiul care le confereaidentitate ºi pânã la a se integra total în noul cadru,poposesc la frontiera dintre cele douã spaþii. Noilecartiere sunt la marginea oraºelor, în apropiereacâmpurilor, oamenii resimt miresmele pãmântului, purtândîn subconºtient de fapt nostalgia lui „acasã“. Statutulunor astfel de personaje rãmâne încã unul similar celuial navetistului, al omului prins între douã lumi, pentrucã, deºi fizic ele trãiesc în spaþiul citadin încã neconfiguratîn totalitatea sa, interior, trãiesc cu nostalgia matriciioriginale. Nu e oare aceasta ºi metafora destinuluiscriitorului stabilit în Bucureºti, dar prins încã sufleteºteîn lumea legendarului Banat? De aceea, lumea satului emai coerent alcãtuitã în scrierile lui Sorin Titel, satultradiþional bãnãþean e o lume cu un mod specific deexistenþã.

La limita dintre sat ºi oraº, mult mai apropiatprimei ipostaze spaþiale, identificãm un alt topos titelian,târgul, imagine recurentã în scrierile lui Sorin Titel. Înliteratura lumii, oraºul cumuleazã valorile de loc alsãrbãtorii, care-ºi oferã spaþiile diverselor reprezentãripublice. La Sorin Titel, dimensiunea sãrbãtorescului nuva fi asociatã oraºului, ci mai degrabã târgului. EugenSimion vorbeºte despre „talentul neobiºnuit al artistuluide a da culoare târgului bãnãþean. Iarmarocul pe careîl descrie este tot atât de pitoresc ºi de viu, artisticeºte,ca ºi acela celebru din Paustovski. Prozatorul are o

40

sensibilitate specialã pentru miºcarea lentã a mulþimiiºi, aº zice, pentru psihologia petrecerii“.1 Caragiale sur-prindea ca specific al spaþiului sudic românesc bâlciul.Bâlciul implicã ºi ideea de sãrbãtoare. Dimensiuneasãrbãtorescului dispare însã în opera lui Caragiale,lãsând-o a se manifesta din plin pe cea de iarmaroc cugãlãgia, hãrmãlaia pe care le presupune. Sorin Titel varecupera tocmai aceastã dimensiune a sãrbãtorescului înimaginea târgurilor bãnãþene.

Ne vom opri în ceea ce urmeazã asupra celor maisugestive dintre imaginile târgului, acelea din romanulFemeie, iatã fiul tãu. Imaginea târgurilor de altã datã eoferitã, spre exemplu, în partea a cincea a romanuluiprin secvenþele care conþin în subsidiarul lor poemul deiubire dintre cei doi soþi, Sofia ºi Simion, pãrinþii primuluiMarcu. Cei doi au trecut într-o altã etapã a deveniriilor, schimbarea femeii e argumentatã prin atitudineafaþã de tot ce alteori o bucura. Din aceastã perspectivãapar prezentate în text târgurile de altãdatã, dintr-oaltã etapã a fiinþãrii mamei, atunci când putea tresãricu bucurie la tot ce o înconjura: „Or acuma, de nimicnu mã mai simt atrasã, rar de tot mi se mai întâmplãsã mã bucur când vãd un lucru frumos, aºa de mult m-am putut schimba...“2 Atunci când pleacã la Fãget, latârg, rugatã de Ana lui Iniºconi, ca în tinereþe, nu îºidoreºte decât sã se întoarcã acasã cât mai curând: „ªicând omul nu mai e în stare sã se bucure, nu se cheamãcã a îmbãtrânit ºi i s-a uscat sufletul, cum se cheamãoare lucrul ãsta?!“3 Atunci sau acum, spaþiul ca topos,târgul implicã acelaºi spirit al sãrbãtorescului, personajulresimte însã diferit spaþiul. ªi dacã vorbim despre tradiþii,într-un spaþiu care anunþã urbanul, trebuie sã menþionãmcã la Titel nu atât tradiþia în sine, nu spaþiul, cu oricecaracteristicã ar implica acesta, conteazã, ci felul încare personajele se raporteazã la tradiþii, se raporteazãla spaþii, raportându-se la lume.

41

Asemeni altor personaje ale lui Sorin Titel, Sofia,personajul emblematic al capodoperei titeliene, conºtien-tizeazã dureros vremuirea, trecerea prin vârste e sugestivexprimatã ºi de locul pe care îl ocupã în comunitate. Lajoc, nu va mai fi printre cele care danseazã cu frenezie,ci alãturi de babele satului, asumându-ºi astfel o nouãetapã a destinului: „Or azi, nu ºtiu dacã mã crezi, da’abia aºtept sã gate Luca Ioviþã de cântat, sã mã aºez pescaun ºi sã mã odihnesc lângã babele cele de pe margini.Alea care stau cu cãputurile de pe lãturi ºi se uitã lajucãtori. ªi cred cã mult nu mai am pânã sã le iaulocul, cãci omul nici nu bagã de seamã când viaþa i-atrecut, ºi din tânãr, cum a fost, se trezeºte bãtrân. Ornoi trebuie sã ne obiºnuim, vrem nu vrem, cu gândul cãnu mai suntem tineri, dragu meu... nu-i defel uºor, ºtiu,cum sã nu ºtiu, dar nu avem ce face...“4 Evident cã însubsidiarul textului regãsim imaginea târgurilor dealtãdatã, jocul, artiºtii locali consacraþi, dispunerea înspaþiu a participanþilor la târg, toate þinând de o anumitãtradiþie, scriitorul însã pune în centrul imaginii interio-ritatea fiinþei personajului.

Alteori, în acelaºi roman, târgul apare prin ochiicopilului Marcu, cel de-al doilea Marcu, în a cãruiconºtiinþã târgul de la Balta Caldã se configureazãîntre cele douã repere fundamentale: biserica ºi caruselul,reprezentãri ale centrului, unul sacru, altul profan,respectiv marginea, periferia. Copilul exploreazã lumeapendulând permanent între centru ºi periferie, într-untraiect al cãutãrii de sine. Ca repere textuale pentrutârg, ca ºi cronotop al devenirii lui Marcu, ne putemopri asupra urmãtoarelor secvenþe:

1. „Se urcã amândoi în carusel, omul pe un scãunelîn spate ºi Marcu în faþa lui. De emoþie ºi de bucurieinima îi bate în piept foarte tare, sã iasã afarã ºi simteun nod mare în gât. Se învârtesc în cerc ameþitor deasupra

42

lumii adunate la Balta Caldã; ba îi este fricã, ba îºisimte întregul trup scãldat într-o fericire fãrã margini...“5

2. „Dupã ce mulþumi, se pierdu în mulþimea carecontinua sã umble încoace ºi încolo, oprindu-se în faþatarabelor, dupã cumpãrãturi. Se trezi din nou singur, caun copil fãrã cãpãtâi, umblând haidalera prin târgul dela Balta Caldã...“6

3. „Se afla de-acuma la marginea târgului. Flãcãiialeseserã un loc mai ferit, cât mai aproape de râu;împletiserã un gãrduleþ din crengi de salcie ºi fãcuserãun fel de þarc.“7

4. „Se îndepãrtase de locurile unde era aglomeraþiemai mare, de tarabele de dulciuri ºi de cele unde eraexpusã marfa de tot felul [...]. Marcu se trezise, aºadar,la marginea târgului, acolo unde adãstau cãruþele celorveniþi la Balta Caldã. [...]

Mai la margine, aproape de ºosea se afla uncamion cu prelatã [...]. ªoferul, cãruia i se urâse sã steasingur, fu bucuros cã ºi-a gãsit un interlocutor: fie ºi uncopil, nu conteazã, trece timpul mai repede când ai cucine schimba o vorbã!“8

5. „Vru sã se îndrepte mai întâi spre inima târgului,spre locurile acelea unde era înghesuialã mare, apoi serãzgândi, întoarse spatele mulþimii ce se agita cu rost ºifãrã rost; umblase destul, i se fãcuse lehamite de atâtavânzolealã, ºi o luã de-a lungul râului, atras de susurulneîntrerupt al apei: o apã cristalinã ºi limpede, nu preaadâncã (intrând în ea abia dacã îi ajungea pânã laglezne), sãltând veselã peste pietrele albe ºi lucioase,frumos ºlefuite, sau acoperite cu un muºchi verde ºicatifelat; [...]. Marcu o luã de-a lungul potecii careînsoþea râul cel vesel ºi plãcut susurãtor. Era curios sãvadã unde anume duce cãrãruia cu pricina (orice cãrareascunde un mister ºi orice copil e întotdeauna nerãbdãtorsã-l dezlege).“9

43

6. „De cum ajunse în târg, neliniºtea lui Marcu serisipi cât ai bate din palme. Târgul nu mai era însãacelaºi, arãta cu totul altfel decât îl lãsase el în clipa încare o luase de-a lungul râului spre fâneþele încãrcatecu flori. O obosealã ºi o lâncezealã întristãtoare puteaufi întrezãrite oriunde þi-ai fi aruncat ochii. Atât bucuria,cât ºi dorinþa oamenilor de a petrece cu orice preþ serisipiserã, se spulberaserã în aerul îmbibat de praf, înzãpuºeala stãtutã a zilei de varã. Toate se nãclãiserã, semurdãriserã uºor, nimic nu mai strãlucea ca înainte!Într-un cuvânt, arãtau exact ca la spartul târgului...“10

7. „Tot umblând aºa, fãrã sã aibã vreo þintã,Marcu se trezi iarãºi la marginea târgului. O apucasepe o cãrare îngustã, care cobora spre râu, ºi cândajunse lângã mal începu sã arunce cu pietricele, aºacum îl învãþase tata, în apa râului; […].

Între cele ce-i umblau lui Marcu prin cap, trãsnãiºi fantezii de tot felul, ºi lumea aºa cum era ea, graniþadespãrþitoare nu era trasã cu atâta fermitate, încât celedouã tãrâmuri, cel real ºi cel închipuit doar, sã nu seîncurce între ele, sã nu treacã unul în celãlalt, fãrã sãle mai poþi deosebi sau distinge.“11

Dupã explorarea bisericii, a unui prim centrusacru, copilul se opreºte la carusel, un centru profan allumii, aºa cum îl defineºte ºi Elisabeta Lasconi. Sepoate remarca faptul cã fiecare dintre popasurile copiluluie marcat de prezenþa unui alt personaj: cãlugãrul, labisericã, bãrbatul pe care pare sã-l cunoascã, la carusel.În rotirea ameþitoare a caruselului, copilul dobândeºteperspectiva de sus asupra lumii adunate la târgul de laBalta Caldã. Ca simbol, apare cercul, simbol al perfecþiunii,alãturat celor ale crucii, centrului ºi triunghiului. Dintreaccepþiunile pe care Ivan Evseev le menþioneazã neoprim îndeosebi asupra câtorva dintre acestea: cercul casimbol al omogenitãþii, miºcãrii imuabile ºi eterne, cercul

44

ca simbol al cerului ºi al timpului, al regenerãrii veºnice.Aplicând pe textul lui Sorin Titel aceste semni-

ficaþii, am putea considera cã personajul resimte nevoiade sacru, lui i se oferã posibilitatea de a o privi dinînãlþimile cerului, dar miºcarea circularã aminteºte încãde condiþia profanã ºi de spaþiul limitativ al lumiipropriu-zise. De aici ºi trãirile contradictorii, pe de-oparte frica, pe de alta, fericirea fãrã margini. E un felde promisiune a sacrului, dar pentru a trãi cu adevãrathierofaniile, copilul încã trebuie sã parcurgã niºte etapede iniþiere.

Într-o urmãtoare etapã a traseului prin târg, îlregãsim în mijlocul mulþimii, dar singur, semn cã Marcuare tentaþia luãrii lumii în posesie printr-o asumarepersonalã a actului de cunoaºtere a lumii.

Târgul e lumea propriu-zisã, organizatã dupã legistrãvechi. În periplul copilului între centru ºi periferie,într-un al treilea popas îl regãsim pe Marcu la margineatârgului, unde într-un fel de þarc îngrãdit cu salcie,joacã bãieþii ºi fetele. Þarcul, ca spaþiu delimitat înlumea mare, are funcþia locurilor ritualice în care suntizolaþi tinerii care trec prin probele iniþierii înainte dea intra într-o nouã etapã a vieþii. În acest popas al luiMarcu identificãm douã simboluri: jocul, dansul, cadescãtuºare a energiilor, dar ºi ca bucurie de viaþã ºisalcia, identificatã cu arborele vieþii ºi asociatã, de celemai multe ori, ritualurilor fecunditãþii.

Într-un urmãtor moment, dupã ce se îndepãrtasede aglomeraþie, Marcu va fi din nou la marginea târgului,de data aceasta în locul în care poposesc cãruþele cucare vin oamenii la târg. Aici îl întâlneºte pe ºoferuldornic de vorbã, un al treilea personaj în ordineaîntâlnirilor pe care copilul le trãieºte la Balta Caldã.Cãlugãrul e, prin definiþie, purtãtorul sacrului în lume,al doilea bãrbat îl însoþeºte în carusel, pãstrând încã

45

apropierea de cer, ca simbol al sacrului, iar ºoferul eveºnicul cãlãtor, omul care umblã prin lume, purtând cusine poveºtile acesteia.

Inima târgului e un centru profan, aglomeraþia,lumea pestriþã nu îl atrage pe copilul Marcu, el ascultãde semnele sacre, de susurul râului, ca ipostazã a apei,element primordial. Va urma cãrãruia ce îl poartã de-alungul apei spre un nu se ºtie unde ºi nu se ºtie ce.Pentru prima datã, în acest episod al copilãriei celuide-al doilea Marcu, apare în mod explicit în textcronotopul drumului ca mod de cunoaºtere a lumii:„orice cãrare ascunde un mister ºi orice copil eîntotdeauna nerãbdãtor sã-l dezlege“, scrie autorul, oferindargumentul textual pentru grila de lecturã pentru caream optat.

Picturã de Mihai Vintilã

46

Revenit în târg, copilul va avea o altã perspectivã,lumea i se va arãta altfel. E ca ºi cum popasul dedincolo de lume, din locul cu flori spre care drumul îlpurtase, îi oferã o altã cheie de interpretare a lumii.Imaginea pe care o va avea acum e a unui spaþiunãclãit ºi a unor oameni a cãror bucurie de viaþã a fostînvinsã de obosealã. Dar copilul ºtie de acum cã areºansa de a trãi deopotrivã în mijlocul mulþimii, dar ºiîn refugiul descoperit dincolo de ea. Altfel spus, înrealitatea propriu-zisã, dar ºi în cea creatã de fiecare,în imaginar. Limita dintre cele douã lumi e destul defiravã, copilul poate trece cu uºurinþã din real în poveste.

În traseul devenirii lui Sorin Titel, la fel ca încel al copilului, relaþia dintre margine ºi centru efundamentalã. Nãscut într-o margine de þarã, într-unloc care poartã chiar numele Margina, Sorin Titel vaajunge, biografic, în centru, în Bucureºti. Abia acum vareuºi sã recupereze, prin distanþare, adevãratul Centru,Banatul, regãsindu-se interior. Pentru Sorin Titel miºcareadinspre margini spre centru aduce bucuria împliniriidestinului scriitoricesc.

Unele dintre personajele lui Sorin Titel trãiescstarea de înstrãinare, se închid în sine cãutând rãspunsuri.Izolarea de ceilalþi conferã valoare de non-loc spaþiilorîn asemenea situaþii, dupã cum menþionam deja.

Cafeneaua, bodega, restaurantul ori birtul sunt ºiele, la Sorin Titel, spaþii care ar putea institui, deasemenea, tradiþii. Ele sunt spaþii în care omul fie seadânceºte în solitudine, ºi atunci discutãm despre non-locuri, fie se bucurã de comunicarea cu ceilalþi,împãrtãºind un destin al locului. Timpul istoric este celcare schilodeºte fiinþa, alungând-o dintr-o lume acomunicãrii spre una a excluderii. Omul devine prizonierulvremurilor, retrãirea stãrii de împlinire e posibilã doarprin rememorarea vremii trecute.

47

La Sorin Titel, când lumea e configuratã ca loc,relaþiile cu celãlalt se definesc printr-o complexãcomunicare, iar atunci când fiinþa traverseazã pasagerenon-locuri, izolarea de celãlalt e replica adâncirii însine.

Sorin Titel oferã încã o ºansã fiinþei, prin aceadimensiune recuperatorie a amintirii ori a scriiturii, ºiatunci restaurantul, birtul, ori cafeneaua sunt locuri.

Terasele, cafenelele, restaurantele sunt în generalspaþii sinonime, oferind o dublã perspectivã de inter-pretare, pe de-o parte spaþii închise, restrictive, stereotipe,cu decoruri cunoscute, dacã sunt opuse grãdinilor,parcurilor, pe de altã parte, ele sunt spaþii deschise încare se consumã acte de comunicare ºi sunt, de regulã,asociate trãirii stãrii de întâlnire. În asemenea contexte,spaþiile sunt, evident, locuri, dar existã ºi situaþii încare aceleaºi spaþii adâncesc starea de anonimat, desolitudine, circumstanþe în care nu li se poate conferidecât valoarea de non-loc. Când sunt locuri, se stabileºteo anumitã interacþiune între cei care vin aici, dar ºiîntre ei ºi cârciumar. Restaurantele aglomerate, cafeneleleprin care poposesc personajele din proza scurtã a luiSorin Titel fãrã a se gãsi ori a gãsi pe cineva nu facniciodatã referire la birtaºi ori cârciumari. Se va întâmplasã identificãm în text asemenea referiri în romaneletetralogiei. Acolo lumea e, îndeobºte, a locurilor, iargenul acesta de spaþii nu vor face notã distinctã.Cârciumarul din romanul Pasãrea ºi umbra ºtie povesteafiecãruia dintre cei ce calcã pragul locului sãu, fie cã eIon ori Tisu. Cu toþii sunt pãrtaºii unui destin comun,ei aparþin lumii bune care încã nu uitã legile firescului,datul locului. Dispariþia oricãrui restaurant sau a oricãreicafenele evocate în scrierile anterioare tetralogiei einsesizabilã, ca non-locuri ele sunt uºor de înlocuit. Nuºi cârciuma satului, în care sãtenii îºi scriu istoria.

48

Aceasta face parte din geografia locului, îi reflectãspecificitatea deopotrivã spaþialã ºi temporalã. Primeleþin de efemeritate, cea din urmã, de permanenþã. Primelesunt doar spaþii tranzitorii, personajele le traverseazã,fãrã a zãbovi, cea din urmã e înscrisã într-o duratã apermanenþei. În primele, omul e parte a tradiþiilor, încele din urmã, tradiþiile nu au încã putere întemeietoare.

Adriana DUDAª-VASILE

Note1 Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. III, p. 549.2 Sorin Titel, Sorin Titel, Opere. II. Romane. Text stabilit, cronologie,note, comentarii, variante ºi repere critice de Cristina Balinte. Prefaþade Eugen Simion, Bucureºti, Editura Fundaþiei Naþionale pentruºtiinþã ºi Artã, 2005, p. 5523 Ibidem, p. 555.4 Ibidem, pp. 555-556.5 Ibidem, p. 569.6 Ibidem, p. 570.7 Ibidem, p. 572.8 Ibidem, pp. 578-579.9 Ibidem, pp. 583-584.10 Ibidem, pp. 586-587.11 Ibidem, pp. 593-595.

49

Nedeia

Mit ºi mitologie Mit ºi mitologie Mit ºi mitologie Mit ºi mitologie Mit ºi mitologie

SIMBOLISMUL SOLAR III

MITOLOGIA GETO – DACÃ

Dupã relevarea unui set de zeitãþi subsumatesimbolismului solar sau urano-solar din mitologiauniversalã, prezenta secþiune se va ocupa de credinþelegeto-dacilor, ca strãmoºi ai românilor, pentru a vedeadacã ºi în cazul lor se poate vorbi de un caz similar.Însã, puþinele informaþii venite din antichitate mai multau generat întrebãri decât rãspunsuri, mai mult polemicidecât o viziune unitarã asupra a ceea ce numim astãzimitologie geto-dacã. Astfel, încã din secolul al XIX-lea,cei ce s-au ocupat cu studierea sa, s-au întrebat dacãavem de-a face cu o religie în adevãratul sens al cuvântuluisau doar cu o mitologie?, iar dacã a fost o religie, a fostaceasta monoteistã sau politeistã?, a fost de tip chtonian(cu zeitãþi ale pãmântului) sau urano-solar (cu zeitãþisolare ºi cereºti). Iatã doar câteva dintre principaleledileme de care s-au izbit cercetãtorii spiritualitãþii geto-dace ºi întrebãrile ar putea continua.

Studiile consacrate îndeosebi lui Zamolxis, caprincipalã divinitate a dacilor, ºi religiei acestora, suntfoarte numeroase ºi o eventualã recenzare a lor ar

50

genera un volum consistent. Pe tãrâm românesc, de-alungul timpului, s-au ocupat de aceastã problemã unnumãr relativ important de istorici, etnologi ºi lingviºtiprecum Gr. G. Tocilescu, Atanasie M. Marienescu, A. D.Xenopol, Nicolae Densuºianu, Vasile Pârvan, AlexandruNour, Nicolae Iorga, Ion I. Russu, Hadrian Daicoviciu,Mircea Eliade, Romulus Vulcãnescu. Problematica abordatãde aceºtia este variatã ºi reflectã specializarea fiecãruia,de la încercarea de a stabili caracterul religiei/mitologieigeto-dace (urano-solar sau chtonian), la chestiuni þinândde originile ºi semnificaþia etnonimului dac sau, tot îndomeniu lingvistic, opinii relative la sensul deonimelorZamolxis ºi Gebeleizis, pânã la polemicile privind mono/politeismul dacilor.

Toatã aceastã pletorã ideaticã are la bazãinformaþiile sumare ale lui Herodot care, în rezumat,spun urmãtoarele: citându-i pe elenii ce trãiau înHellespont ºi în Pont, Zamolxis ar fi fost om ca toþioamenii, ar fi ajuns robul lui Pitagora la Samos.Câºtingându-ºi libertatea ar fi dobândit o bogãþieconsiderabilã, întorcându-se la ai sãi. Deoarece traciitrãiau într-o sãrãcie cruntã ºi erau lipsiþi de învãþãturã,ca unul ce cunoscuse modul de viaþã al celui mai elevatpopor antic ºi fiind un iniþiat de-al lui Pitagora, a pussã i se construiascã o salã unde îi ospãta pe cei mai deseamã oameni ai poporului sãu ºi în timpul acestorbanchete îi învãþa cã nu vor muri, ci vor ajunge într-unalt loc unde vor trãi fericiþi de-a pururea ºi vor aveaparte de toate bunãtãþile. Apoi, pusese sã i se facã olocuinþã sub pãmânt. Când acea locuinþã fusese terminatã,dispãruse din mijlocul tracilor, care îl jelirã ca pe unmort. Dupã patru ani reapãru din locuinþa sasubpãmânteanã, convingându-i astfel pe geþi în legãturãcu nemurirea sufletului. În ceea ce îl privea, Herodotse îndoia de veridicitatea informaþiei cã ar fi fost un

51

elev de-al lui Pitagora, considerând cã Zamolxix a trãitcu mult timp înaintea învãþatului elen.

Strabon completeazã cele spuse de Herodot,afirmând cã acesta, pe lângã învãþãtura primitã de laPitagora (fapt de care nu se îndoieºte), ar fi fost iniþiatºi în misteriile egiptene. Cunoscând semnele cereºti ºiposedând o înaltã cunoaºtere ar fi fost cerut de rege ºide popor, întrucât putea sã prevadã dorinþele zeilor,devenind mai întâi mare preot ºi apoi zeu.

Referinþe antice la Zamolxix se mai gãsesc ºi laalþi istorici ºi învãþaþi antici, precum Porphyrios, AntoniusDiogenes, Iamblichos, Platon, Diodor din Sicilia, Iordanesetc., dar cele prezentate mai sus reprezintã cele maiimportante ºtiri referitoare la zeul dac.

În ceea ce ne priveºte, vom expune numai opiniileunor specialiºti mult mai avizaþi, respectiv cea a unuietnolog – Romulus Vulcãnescu, ºi a unui istoric – HadrianDaicoviciu.

Romulus Vulcãnescu, þinând cont de unele materialemonografice de arheologie, istorie, lingvisticã ºi etnologice,pe care nu le menþioneazã în mod expres, ele fiindprezente disparat în capitolul consacrat mitologiei dace,considerã cã mitologia dacã nu trebuie consideratã o religie.Pe de altã parte, afirmã faptul cã, la fel ca oricemitologie preistoricã, cea a geto-dacilor este politeistã,fiind dominatã de un dualism mitic, fiind de pãrere cãeste vorba de un dualism general-uman, în variantãdacã. Dupã acest autor el prezintã câteva însuºiri certe,adicã este în esenþã gemelar, fratocratic ºi cosmocratic.Caracteristicile enunþate sunt reflexul în plan mitological regimului fratocratic, gerontocratic ºi teocratic alsocietãþii ºi statului dac.

În dualismul mitologic geto-dac ponderea cãdeacând pe una când pe alta dintre principalele zeitãþi alepanteonului dacic, respectiv când pe Zamolxix, când pe

52

Gebeleizis, dupã cum în plan politico-social aveaupreeminenþã cînd regele, când marele preot. Gebeleiziseste menþionatã tot de Herodot, atunci când esteprezentatã cutuma tragerii cu arcul în norii furtunoºi,pentru a-ºi ameninþa zeul, crede Herodot, pentru a-lajuta considerã autorul recenzat acum. Deci, Zamolxisar prezenta caracteristicile unui zeu de naturã chtonianã,un zeu al pãmântului (a se vedea dispariþiile periodicesub pãmânt), iar Gebeleizis ar fi pandantul sãu urano-solar. În sprijinul unei atari dihotomii vin ºi mitonimelecelor douã zeitãþi, specialiºtii opinând cã Zamolxix, arveni de la apelativul Zalmos, semnificând blanã de urs,adicã zeul ce poartã o blanã de urs, iar Gebeleizis, dela varianta Meleizis, mâncãtor de miere, deci tot urs.De fapt, unii cercetãtori menþioneazã un anume tabuismdeonomastic, numele real al zeitãþilor supreme nu eraupronunþate niciodatã, pentru cã ar fi atras moartea,cele douã deonime fiind niºte substitute ce trimiteauînsã la natura lor, în speþã o evocare a unuia dintrestrãmoºii totemici, alãturi de lup. Pe de altã parte, ºtimdin datele etnologice de acum cã ursul este un animalsolar.

Rezumând, Zamolxix ar fi un zeu al pãmântului,al morþii (a se vedea sacrificiile umane practicate odatã la cinci ani, când cel mai destoinic dintre daci eraaruncat în suliþi pentru a merge la zeu cu doleanþelepoporului, fapt menþionat tot de Herodot) ºi al nemuririi,pe când Gebeleizis reprezintã cerul, soarele ºi intemperiile.

Faptul cã simbolismul solar exista în mitologiageto-dacilor este relevat de incintele sacre de laSarmisegetusa Regia, respectiv incintele sacre circulareîn aer liber, cu funcþiuni calendaristic-solstiþiale ºi deevocare solarã, precum ºi soarele de andezit descoperittot în situl menþionat.

Hadrian Daicoviciu împãrtãºeºte aceeaºi opinie

53

relativã la politeismul geto-dac, pe lângã argumenteledeja expuse marele istoric ºi specialist în civilizaþiageto-dacã arãtând cã mai existau ºi alte zeitãþi pe lângãcele menþionate. Se pare cã strãmoºii noºtri adorau ozeiþã a focului ºi a vetrei, corespunzãtoare Hestiei greceºtiºi Vestei romane, cu apelativ necunoscut, închinându-seunui zeu rãzboinic, analog lui Ares (Marte). De asemeneaa existat Bendis, analoagã Dianei romane, ca zeiþã avânãtorii. Este menþionat ºi un argument de naturãarheologicã, numãrul mare de sanctuare din centrelesacre de la Costeºti ºi Sarmisegetusa, bizare în cazulunui sistem monoteist. ªi acest autor este partizanulchtonismului lui Zamolxix, rãdãcina deonimului avândchiar o anume analogie semanticã cu slavul zemlia,care înseamnã pãmânt, pe lângã iterarea argumentelormito-lingvistice deja prezentate mai sus. În aceeaºi ordineideaticã, Gebeleizis este o zeitate uranianã (cereascã) ºisolarã.

Marele istoric, bãnãþean la origine, afirmã pre-dominanþa cultului solar sau urano-solar în mitologiadacilor, argumentaþia fiind aici pur arheologicã, respectivtemplele circulare deschise (fãrã acoperiº) din centrelesacre din Munþii Orãºtiei, în centru cãrora ardea probabilun foc solar ºi splendidul ,,soare de piatrã“ de laSarmisegetusa Regia. Dar, tot Daicoviciu menþioneazãºi faptul cã Zamolxix a continuat sã existe, nu a fostînlãturat de divinitatea solarã, el revenind în prim-plandupã retragerea romanã din Dacia.

Acestea ar fi faptele, aºa cum pot fi ele extrapo-late din relatãrile antice ºi din cercetãrile arheologiceefectuate pe tot teritoriul românesc. În ce mãsurãmoºtenirea mitologicã a geto-dacilor ºi-a prelungitexistenþa în mitologia românilor este greu de spus. ÎnBanat, avem ritualurile cu mãºti de primãvarã, dintrecare Urºii de la Ciclova Românã. Sã fie aceasta o

54

reminiscenþã ritualicã cu rãdãcini geto-dace? Secþiuneace va urma va încerca sã prezinte elemente alesimbolismului solar din cultura ºi civilizaþia tradiþionalãa românilor, cu particularizãri în provincia istoricã aBanatului.

dr. Mircea TABAN

REFERINÞE BIBLIOGRAFICE

Carl Clemen. Zalmoxix, în Zalmoxix. Revistã de studiireligioase, Editura Polirom, Iaºi, 2000.

Hadrian Daicoviciu, Dacii, e-book, 2011.Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis Han, Editura

Humanitas, 1995.Romulus Vulcãnescu, Mitologie românã, Editura Academiei

Republicii Socialiste România, 1987.

Sarmisegetuza

55

RãdãciniRãdãciniRãdãciniRãdãciniRãdãcini

������

O istorie a dansuluila popoarele lumii vechi

-fragmente-

Dansul. Datinã, magie, spectacol Între a fi reprezentarea unui discurs al realitãþii ºi recurs

la imaginar, viaþa omului înseamnã cuvânt ºi gest. La începuta fost cuvântul iar gestul, tot de atunci, a edificat plãmada desimboluri însoþitoare tuturor proiecþiilor din conºtiinþa omului.La capitolul idealizant, dansul a fost vocea trupului. În spaþiulceremoniilor, cotidianul limbajului, al gestului ºi al atitudiniifaþã cu legitãþile vieþii au transformat cultura, cum în atâtearânduri s-a mai spus, într-o tribunã sacrã. (P. MATVEJEVIC,Poetica evenimentului. Poezie ºi angajare, traducere ºi note de L.Beiu-Paladi, prefaþã de M. Duþã, Bucureºti, Editura Univers,1980, p. 59)

Dansul înseamnã gest, limbaj, ritm. Fiecare din elementeletriadei evocã un statut social, unul magic ºi unul artistic aldansului. Dansul este univers. El edificã ºi detroneazã, constrângeºi cenzureazã, abrogã sau instaureazã, majoritatea determinismelor,de la o epocã la alta, sugerând un homo habilis, un eroudesãvârºit dar ºi desãvârºindu-se pe sine fiind omul aceleifidelitãþi panton metron din tema lui Protagoras.

Iatã de ce, iarãºi bine s-a spus, o temã de meditaþiepentru viitorul cercetãrilor etnologice trebuie sã rãmânã analizaconþinutului, formei ºi funcþiei dansului. (Cf. E. DOMBY, În

56

ritmul dansului neostoit, în volumul P. SILVESTRU (coordonator),În þara muzelor, Bucureºti, Editura Ion Creangã, 1982, p. 168).Sfera semanticã a domeniului n-a fost dintotdeauna dominatã deispita de a ieºi din anonimat. Dupã cum, între artã ºi improvizaþie,exprimãrile aparte sunt diferite între decalajele ritmurilor, totastfel dansul reprezintã efectul condiþionãrilor ludice dintrenormativele vieþii de zi cu zi a omului. Fiinþa vanitoasã aomului ºi-a asumat, în spectacolul vieþii, ºi acest act în care de-ficþionarea speculativã reduce chiar ºi universul utopic la simplitateafrustrantã a bãtãii din picior, a sãriturii, a pasului (ºi a mersului)ritmic.

În breviarul dansului se factureazã irevocabil magiileoriginaritãþii. De aceea, dansul poate reprezenta comportamentulsocial-cultural, norma activã de compensare socialã ºi cultural-spiritualã a cutumei, datinii, obiceiului în personalitatea unuiindivid ºi a valorizãrilor atitudinii de grup, de comunitate înansamblul specificului etnocultural. Sub aspectul elaborat alexplorãrilor, fenomenul poate fi supus analizelor componenþialeîn ce priveºte structura, dinamica operãrii, mesajul, efectele ºimarja contaminantã a modelului în spaþiu ºi timp. Datina, „ceeace este dat de tradiþie ca normã de comportament social acomunitãþii etnice“ (Vezi la R. VULCÃNESCU, Dicþionar deetnologie. I. Terminologie. II. Personalitãþi, Bucureºti, EdituraAlbatros, 1979, p. 88), ne ajutã sã abordãm secvenþa micro ºisecvenþele macro-sociale dinspre câºtigurile praxiologiei etnologicedar ºi cu aplicaþiile inspirate de hermeneutica istoricã îninterpretãrile dezvoltate de Mircea Eliade: metodã de interpretareeuristic-axiologicã ºi de cunoaºtere contemplativ-intuitivã, metodãintropaticã de explicare analitic-simpateticã, de explorare îndialectica istorismului lor a arhetipurilor ºi neo-tipurilor culturale,a sacrului ºi profanului, a hierofaniilor ºi simbolurilor, a miturilorºi riturilor. (R. VULCÃNESCU, Dicþionar, p. 153)

În contextul relaþiilor comunitare, dansul învedereazãabordãri din sfera antropologiei sociale. Civilizaþia tradiþionalãconservã una din moºtenirile patrimoniale româneºti, cânteculºi dansul dobândind, treptat, sensuri epistemologice diferite. LaConstantin Brãiloiu, de pildã, dansul este componenta unuitezaur ritologic, o vizionare ritmatã despre viaþã ºi lume, aspectparticular în definirea identitãþii etnice a unui popor. (Cf. C.BRÃILOIU, La musique populaire roumaine, 1930, p. 32-36; Idem,

57

La rithmique enfantine, 1956, p. 16-17; S. DRÃGOI, ConstantinBrãiloiu, în „Revista de Etnografie ºi Folclor“, 1958)

Spaþiul, timpul, povestea lumii Aspectele problemei intereseazã deopotrivã pe istorici ºi

sociologi, pe etnologi ºi psihologi. Metoda analizei etnologice,însã, invocã experienþe categoriale în regim cutumiar. Cutuma,normã derivând din exerciþiul tradiþiei, comportament social-cultural, ca rezultat al practicii sociale îndelungate, are echivalenþeîn cultura noastrã: datina, obiceiul, uzanþa. (R. VULCÃNESCU,Dicþionar, p. 87)

La Mircea Eliade, problemele sunt încadrabile temelorhermeneuticii în sens istoric (A. PLEªU, Mircea Eliade ºihermeneutica artelor, în „Secolul XX“, nr. 2-3, 1978): arhetipuriºi neotipuri culturale, mituri ºi rituri, metodã intropaticã vizândcunoaºterea contemplativ-intuitivã, explicare analitic-simpateticã,interpretare euristic-axiologicã, sacru ºi profan, hierofanie ºisimbol. (Cf. R. VULCÃNESCU, Dicþionar, p. 153) Aria cercetãrilorse revendicã ºi din metoda analogicã a etnologiei, fenomenulhoral (strat, substrat, rit, relict) designând, într-o varietate apreocupãrilor specializate magia, religia, ludicul.

Experienþa istoricã este, într-un asemenea caz, o adevãratãcãlãtorie înapoi, în timpul mitic, primordial. Preludiul teoreticlegitimeazã perspectivarea istoricã dar obiectivul revendicãrilorsunt numai cazurile particulare, situaþiile de principiu. Relaþiaspaþiu-timp ne include în marele text al lumii, într-un firesc alcoincidenþelor atunci când cercetarea (lectura) fenomenelor neajutã sã depãºim faza amintirii, cutuma ºi reiterarea practiciimagice, a mitului, ne ajutã sã evadãm din zona pastiºei.

Dansul emanã din spirit, este conduitã ºi gest, ritm ºicontemplare, fenomen ºi discurs despre un trecut care, prinrepetare, a ritualului, se redeºteaptã la realitatea noastrã.Dansul ca act magic ne oferã aceastã descãtuºare, aceastãdesprindere. Lumea e construitã pe discursul dansului, miºcareadansului e miºcarea osiei lumii. Dansul, însuºi, e naraþiune,povestea lumii în ritm introspectiv, poveste a lumii deghizate.Ca formã ritualicã de exprimare a miturilor (C. SACHS, EineWeltge schichte des Tanzes, Berlin, 1933, p. 29-36) dansul este ºi

58

resursa de exemplificãri atitudinale, vechi sau noi, prin care seexprimã un sector sau altul între valorile societãþii.

Ritmul, comunicarea dintre lumi Gest, atitudine, comportament ºi efect perceptiv, dansul ºi

inspiratorul ansamblului de valori specifice dintr-o comunitate.Modelarea acestei combinãri joc-ritual, dezvoltã, prin logicadiferenþierii, mai multe tipuri de semnificãri în chiar entitateaetnograficã în sine. Identitatea individului este limita coerenþelorcomportamentului ºi raportãrilor sale la problemele colectivului.Doar identitatea comunitãþii, a colectivitãþii, este imperativãfaþã cu dinamicile istoriei.

Între certitudinile grupale, opozitivul asigurã dinamicileevoluþiilor modelului cultural. Sinteza idealismului, aici, oreprezintã conºtiinþa destinului, asumarea actualã ºi anticipatoarea problemelor individului ºi ale indivizilor. Specialiºtii postbeliciinvocã o metodã plenarã, analiza emicã. Ea porneºte de pefundamentãrile criticismului fragmentar ºi are în vedere aspecteleideale într-un model cultural dupã ce raþiunea afirmãrii metodeia fost analiza etnograficã a unei entitãþi fon-emice (Keneth Pike,cu studiul sãu din 1954, e amintit de R. VULCÃNESCU,Dicþionar, p. 96), dansul ºi limbajele dansului înscriindu-se înintegralitatea antropologiei socio-culturale, dintr-o abordare etno-lingvisticã, precum ar sugera Friedrich Paul (Cf. FR. PAUL,Metaphor-like Relations between Referential subsets, 1969, p. 42-46), M.Griaule (1898-1956) (M. GRIAULE, Symbolisme des tambourssudanais, 1955, p. 13-17) ori M. Harris (M. HARRIS, The Rise ofAnthropology Theory, 1968, p. 76-78). De pildã, tematica horalãare la bazã un fond ritologic ºi ceremonial dintr-o culturãpoporalã datã. Caracterul iniþiatic nu se exclude. El intrã întrecomponentele miºcãrii ºi ale ritmului, în regimul ceremonios alpracticii ritualice horale.

În astfel de ipostazieri, dansul nu poate însemna aparenþã,este un act determinat, impus într-o cutumã, radiografiind unobicei, denotând ºi conotând traversãrile omului, mentaluluisãu, de la real la alegorie ºi invers într-un neîncetat spectacolde „comunicare“ dintre lumi. Dansul devine opþiune, adeseori:

59

idilicã, ironicã, eroicã, tragicã. Veºmântul sacral, însã, estedecisiv. Asta pentru cã transformã ceremonia, ritualul, în decizie.Sacrul nu refuzã transcendenþele dar elogiazã, altfel, elanurileexistenþiale, etapele vieþii profunde, exemplaritatea fiinþei credibile,mesajul uman travestit în ritm ºi miºcare. Nota aproape corectcineva: „Dansul originar este o formã de existenþã a societãþilorprimitive, o formã de expresie poate prelingivisticã a sufletuluiprimitiv, care îºi etaleazã, prin miºcãri ritmice ale corpului,picioarelor, braþului ºi capului, sentimentele ºi senzaþiile sauimpulsurile esenþiale.“ (Cf. V. KERNBACH, Dicþionar de mitologiegeneralã, postfaþã de Gh. Vlãduþescu, Bucureºti, Editura ªtiinþificãºi Enciclopedicã, 1989, p. 130)

Strigãtura horalã ca melancolie a istoriei Purtãtor de mesaj cultural-spiritual, dansul este momentul

unei cezuri dar ºi al sincroniilor. Actele dansului devin procedeede exprimare dar ºi „explicã“ miracole, vindecã. O hermeneuticãde nuanþã compensatoare, cumva, o impun strigãrile, strigãturiledin timpul desfãºurãrii horei la români. Strigãtura transmitesentimente, atitudini, „explicã“ experienþa individului ºi experienþelecolectivitãþii. Avem ºi un exemplu, al culegerii lui I. N. Popescu,din interbelic, Hore cu strigãri ºi strigãturi (I. N. POPESCU,Hore cu strigãri ºi strigãturi, Drãgãºani-Vâlcea, s.a., 74 p.) încare majoritatea argumentelor vãdesc sensuri osmotice înevidenþierea acestor miºcãri de ritm ºi graþios, uneori, de a-ritmie ºi mimare a violentãrii materiei, alteori. În Bihor, cumrecunoºtea, cândva, ºi Nicolae Iorga, nota „ereticã“ a strigãturilordin demersul unor hore este evidenþiatã atent. (Vezi N. IORGA,O culegere de cântece bihorene, în „Neamul Românesc Literar“,Bucureºti, V, nr. 33-34, 1 septembrie, 1912, p. 517-522) Savantulaborda cartea lui P. Hetcou (1882-1924), o antologie reuºitã, curealitãþi din zona Beiuº ºi de pe Valea Barcãului, Poezia popularãdin Beiuº (P. HETCOU, Poezia popularã din Beiuº, Beiuº, Tipografia„Doina“, 1912, 96 p.) În clasificarea Doine ºi hore, textele suntconectate la arhaitate ºi originaritate prin tenta adorativ-spiritualãdar sunt mostre de actualitate prin ironie ºi satirã. Numai cã,într-o competiþie a spiritului, rãutatea, ca ºi bucuria, sunttrecãtoare.

60

Mimând ritmãri ale temporalului ºi spaþiului (închis/deschis), dansul este asimilare pluralã. Sacru ºi profan, injoncþiuniºi joncþiuni, mize ºi ataºamente, fidelitãþile omului faþã cuhabitatul ºi cotidianul copleºitoare confirmã între imperativeleceremonialului horal calitatea terapeuticã. „Vindecãrile“, gestºi cutumã, sunt înglobante în centrul Transilvaniei, într-opatologie specificã. „Strigarea“ nu e întotdeauna „strigãturã“;ele sunt retrospectivele ritului, în vreme ce „chiuitura“ înseamnãcontextul. Optimismul ºi scepticismul, cum sugera într-uncomentariu V. Adãscãliþei, exhibã evidenþe, clameazã obiºnuitul,insistã pe un abandon al complexelor. (Vezi V. ADÃSCÃLIÞEI,Ion Desmireanu: „Cine-o fãcut horile“, în „Iaºul Literar“, XIII,nr. 9, septembrie, 1962, p. 89-90) Funcþioneazã, la concomitenþeleritmicitate (dansul miºcare)-chiuiturã, o plasticã a seducþieitocmai prin textul continent de realitate. Jocul (dansul) îmbinãºi jocuri ale textului, reflecþii, oglindiri ale temelor din real. Înacelaºi areal, ardelean, în culegerea lui Ion Desmireanu (I.DESMIREANU, Folclor din regiunea Cluj, I, Bucureºti, Editurapentru Literaturã, 1962, p. 471-574), multe din exemple sunt,în sine, mijloace de expresie reflexivã dar ºi exprimãri sarcastice.Totul þine de inteligenþa tãioasã a þãranului nostru. În strigãturahoralã, mai scria odinioarã D. Florea-Rariºte (Cf. D. FLOREA-RARIªTE, O culegere de folclor din regiunea Cluj, în „Steaua“,Cluj, XIII, nr. 4, aprilie, 1962, p. 125-126), ar subzista melancoliagravã. Noi zicem cã e melancolia cinicã, interogativã chiar ºiîn partea ei inexprimabilã.

Un clocot al afectelor, aºadar, întreþine un topos aparte, la„mixajul“ unor recurenþe, în joc (dans)-Text, strigãtura, chiuitura,strigarea, având cel mai adesea rolul de a rãvãºi monotoniilecotidianului.

Rit, ritual ºi teme generatoare Ca relict etnografic, predispus, aºadar, studiului integrator,

dansul este un act uman dual. El se înveºmântã în rit, înceremonia sacralã pe temeiul animatismului, definit de R. R.Marett la 1900, ca studiu religios al arhaitãþii. Dicþionareleexplicã prin „însufleþirea impersonalã a naturii“ acest concept(…) (Cf. R. VULCÃNESCU, Dicþionar, p. 21) dar în dinamica

61

spaþiilor ludice, dansul, care este joc în sine, cu toate polifoniileacestui set de atitudini ale omului spre a-ºi explica verosimilitateapierdutã în raportul conflictual cu natura, este una din cãileceremoniilor din cotidian, înþelese, percepute, ca deveniri alesãrbãtorescului. (E. POST, Etiquette in Society, 1969, p. 32 sq)

La capitolul exoteric, antonimul ezotericului (R.VULCÃNESCU, Dicþionar, p. 134), dansul se integreazã actelorexprimãrii aspectului profan al ritului ºi al ritualului în spaþiulpublic, într-o unitate etnicã sintetizând preocupãrile genuluidintr-o zonã folcloricã. Dialogul valorilor presupune ºi în acestcaz un comportament etnic, principii ºi intermediari. Mimemtismul,pantomima, alte simulacre xeironomice, însemnând limbaj, gesturiºi miºcãri integrate, întreþin individualitatea axiologicã a dansului.Ori, analiza biograficã a dansului ca relict ne reaºeazã în opiniaadevãratã a teoriei funcþionaliste care se prevaleazã de studiulentitãþilor etnologice ca pretext fundamental pentru a-i anexaexerciþiului istoriei preocupãrile fiinþei umane de a-ºi recâºtigatrecutul prin ceremonialul reiterãrii miturilor, riturilor, etno-folclorului.

Altminteri, dansul marcheazã o eliberare esteticã. Dansulrãmâne o activitate ludicã, alimentatã cu „argumentul“ mitico-magic, între vechi ºi nou, strat, substrat ºi adstrat, arhaic,tradiþional, poporal ºi/sau contemporan. Toate aceste aspecteintrã în sfera de preocupãri a etnocoregrafiei. Resursele ºicadrele de operare pentru cercetãtorul modern nu pot fi, însã,decât istoriste. Avem exemplul culegerii lui Gheorghe Fira(1886-1926), Cântece ºi hore, la care a fost ajutat, pentru selecþie,de D. G. Kiriac. (GH. FIRA, Cântece ºi hore, adunate de (…),tipãrite dupã alegerea ºi cu îngrijirea d-lui D. G. Kiriac, Bucureºti,Librãriile „Socec“, „Sfetea“ ºi „P. Suru“, 1916, 120 p.) Un numãrde 46 hore din Gorj, Dolj, Vâlcea, Olt, Romanaþi, Argeº,Dâmboviþa, Hunedoara, Severin, Fãgãraº, Braºov impun untratament diferit.

Ca orice produs cultural, dansul este enunþ al individuluidar ºi enunþare a indivizilor. Hora e, deci, manifestare anaturalului ºi a sacralului iar amintita culegere are un uriaº rolcompensator, în sãrãcia de preocupãri sistematizate, cum arãtarealitatea domeniului înainte de 1918. Valoarea încercãrii luiFira e apreciatã în interbelic (Vezi P. C. ªUªU, Gheorghe Fira,în „Calendarul Învãþãtorilor pe anul 1938“, Fãlticeni, 1938, p.

62

116 sq) ºi integratã, firesc, noului curent de evidenþiere aurgenþelor în cercetarea folclorului ºi etnografiei româneºti.

Discursul dansului este efortul unor stãri de spirit. Elilustreazã, simbolizeazã, exploreazã ºi exprimã armonii/dizarmonii,metafore/miºcãri, simetrii/ritmuri, echilibru/discontinuitate.Cheirosofia are în grijã studiul afluenþilor ºi designenþilorchoreografici, tema generatoare a dansului, ca relict istoric, re-scriere ºi re-cuperare „vizualã“ a istoriei. De pildã, dansulfocului nou (al focului viu) are menirea de a releva actul recuperãriiscenariului despre focul tânãr adus dintr-un loc sacru sã„reînnoiascã“ focul din vetrele comunitãþilor. (Vezi V. KERNBACH,Dicþionar, p. 130)

Dansul (jocul) la români are un scop dedicator în aspectelecotidianului. O ceremonie mentalã este dublatã de una dinamicã,în cazul alaiului choral promovat de sfatul „oamenilor buni ºibãtrâni“ („homines boni et veterani“). Un studiu îi leagã demoºtenirea lãsatã de nomoteþii indo-europeni. (R. VULCÃNESCU,Mitologie, p. 284)

Dansul prefaþeazã în acel misterios anotimp al incipituluicivilizaþiei umane, unirea ipostaticã,indivizii comunitãþilor ºtiu cã miºcarea(liniarã, frântã, întreruptã sau în cerc)este ea însãºi descoperire/revelaþie,ritual de sãrbãtoare inclusivã/exclusivã.

Ionel BOTA

(Din cartea în curs de apariþiela Editura TIM, Reºiþa)

63

Shakespeare ºi colindeleromânilor

Existã în colindele româneºti un misterios marginal sur-vival, un relict suspectat de etnologi cã ar fi una din urmelecare pot conduce pânã la substratul precreºtin al folcloruluiromânesc. Este vorba de sintagma lerui ler, cu variante în careler rãmâne elementul principal. Istoricul abordãrilor începe cusemnalarea fãcutã de Dimitrie Cantemir1 în Hronicul vechimiiromâno-moldo-vlahilor ºi continuã pânã astãzi2, fãrã însã cacineva sã fi fãcut luminã în acest mister care se încãpãþâneazãsã însoþeascã obiceiurile noastre de Crãciun. Inconsistenþahermeneuticii a fãcut ca Dicþionarul Academiei3 sã se mulþumeascãcu o cuminte consemnare enumerativã, arãtând sub voce cã lereste „Numele unui personaj mitic ce apare în colinde, basme,ghicitori, zicãtori, sub formele Ler, Lar, Lei, Ler-împãrat (mairar, în Transilvania), Lar-pãcurar, ...Lerui-domn, Leroi, Lar-domnul sau Raliu-domn […] Daleon”. Alte variante ar mai fi:lel-, lãr-, lir-, lin-, etc, toate întregite de: domn, doamne,domnul, domnului, cu care ler formeazã locuþiunea „Lerule,domnule”, care se repetã – se spune în DA – „dupã fiecare vers”.

Ca exemplu, iatã mai jos un fragment din colindul Cin’ sã’nalþã sus la cer?, publicat de Gr. G. Tocilescu în culegerea sa din1900:

„Ci[n’] sã ’nalþã sus la cer?Lerule[,] domnule,Sboarã-un cârd di porunghe-,Lerule, domnule,Dar din urma cârdulu-Lerule, domnule,Vini-un porumb gãlghior,Lerule, domnule,ªi ’m’e Ghiorghi cãlãreþ,Lerule, domnule,Cãlãreþ în chip domneþ,

64

Lerule, domnule,Pi-un cal galben zmerdios etc”4.Faptul cã Dicþionarul Academic al limbii române nu explicã

sintagma, rezumându-se doar sã reia ad litteram notele lui I.Budai-Deleanu din Lexiconul românesc-nemþesc, aratã cã cercetarealingvisticii nu a putut depãºi concluziile sfârºitului de secolXVIII, când Budai-Deleanu afirmase cã ler este „un cuvântobiºnuit încã la poporul din Transilvania, îndeosebi în colindesau în cântece de Crãciun, în forma Leru-doamne, care serepetã dupã fiecare vers sau strofã“, ler fiind cunoscut ºi canume propriu „al celui mai strãlucit ºi mai puternic împãrat,Leru-împãrat“5.

În continuarea lui Budai-Deleanu, un secol mai târziu,informatorii rurali ai lui Nicolae Densuºianu6 menþioneazã cã înlocalitãþile lor de baºtinã se considerã cã „Leriu Doamne este unmare împãrat de rãsãrit, care trecuse multe þãri ºi mãri cu oºtinenumãrat de multe“7; sau cã: „A fost un domn, anume Lerîmpãrat, ºi a avut un fecior“. O relatare mai amplã, datoratãinformatorului Neculai Istrate, de 108 ani, ne precizeazã cã:„Lerul Domnul... ar fi avut o fatã mare, care iubea un tânãr.Împãratul, nevoind a o mãrita dupã acel tânãr, a izgonit-o dincasa lui la tânãrul acela care locuia într-un bordei…, în cele dinurmã, Lerul împãrat... s-a smintit, ºi-a pierdut toatã averea,murind nebun“8.

Analizând mai atent informaþia, observãm cã fetele luiLer împãrat apar ºi ele în folclorul românesc, cu precãdere îndescântece, acolo unde se spune: „Tu, bubã.../ Sã te duci lafetele lui Ler împãrat“; sau: „Fetele lui Lei împãrat!/ Ele te-auscuipat“9... De regulã, acestea au un caracter infernal10, Lerîmpãrat fiind tatãl strigoaicelor, moroaicelor etc. Ca model de-monic, ele reiau funcþionalitatea ielelor, dar spre deosebire dedemonii feminini ai pãdurilor, pe care Mircea Eliade îi puneaîn legãturã cu cultul Dianei, fetele lui Ler împãrat par aicireminescenþele unui cult acvatic:

„...Ci te du în ale coame a cerbilor,În copitele c-utelor,În smârcurile mãrilor.Cã acolo vã aºteaptã sã cuþitaþiªi se înþepaþi pe fata lui Ler împãrat,

65

Cea grasã ºi frumoasã;ªi v’aºteaptã cu mesele întinseªi cu fãcliile aprinse.“11...Înainte de a propune concluziile noastre sã mai remarcãm

doar cã relictele folclorice referitoare la ler au o frecvenþã maimare în nord-vestul þãrii. În rest, în Oltenia, Muntenia, Dobrogea,Moldova, existând localitãþi întregi în care, spune A. Fochi12, „nuse ºtie nimic despre ler“.

Structurând informaþiile, rezultã urmãtorul model narativ:un Ler împãrat venit dinspre rãsãrit are, de regulã, mai multefete. Din orgoliu, el o alungã pe una dintre ele, apoi, pierzându-ºi averea, înnebuneºte. Schema narativã este decelabilã unitarsau fragmentar ºi în multe dintre basmele româneºti, exemplefiind Zâna munþilor ºi Gãinãreasa, basme culese de Ispirescu ºipublicate în 187213. Faptul cã acest pattern poate fi gãsitconcomitent ºi independent în folclorul mai multor popoare facedin el un arhetip susceptibil de a depãºi tiparele mitului ºi acãpãta concreteþe istoricã. Mergând pe urmele lãsate de acestmodel narativ în folclorul popoarelor ajungem cunoscutul basmdespre Cenuºãreasa-Cendrillon-Aschenputtel, ca ºi în panetnicapoveste Ca sarea în bucate. Nu la urmã, îl regãsim în RegeleLear, acolo unde protagonista shakespearianã calchiazã modelulcomportamental ºi psihologic din basmele mai înainte citate.Analizând nu atât „neaºteptata sãrãcie“ imaginativã, cum defineafolcloristul Moses Gaster14 arhetipalitatea unui motiv, cât inovaþiilelui, devierile de la paradigmã, amprenta unicã pe care o lasãetnotonusul fiecãrui popor, vom putea da de ºi sursa acesteischeme narative.

Un amãnunt ce þine de antropologia socialã decopertat înRegele Lear de critica psihanaliticã vine sã vorbeascã desprevechimea ºi întâietatea basmului românesc în raport nu doar cutragedia Regele Lear, dar ºi cu variantele panetnicei poveºtiCenuºãresa. În opinia psihocriticii, respingerea exageratã aCordeliei de cãtre tatãl ei nu ar fi decât refularea unei dorinþeincestuoase, ca reminescenþã a endogamiei tribale, cutumã activãdoar în basmul românesc Gãinãreasa, acolo unde eroina estesilitã sã îºi ia de soþ propriul tatã.

Se ºtie cã tragedia istoricã Regele Lear – conceputã deShakespeare pe la 1605 – are ca sursã de inspiraþie pentru

66

intriga principalã o veche legendã celticã pãstratã de Geoffrey deMonmouth în Historia Regum Bretanniae (cca. 1136)15. Legendadespre ingratitudinea fetelor bãtrânului Rege Leir, Gonorilla ºiRegau, ºi despre pietatea filialã a mezinei Cordeilla a trecut învolumul I, cartea a 2-a a Cronicilor lui Raphael Holinshed(1577), de unde a ajuns prin ediþia a doua a compendiului sãu,din 1585, sã alimenteze imaginarul divinului brit. De aici s-ainspirat ºi Edmund Spencer pentru cântul 10 din Faerie Queen,II, precum ºi anonimul autor al piesei Adevãrata istorie dincronici a Regelui Leir ºi a celor trei fiice ale sale, Gonorill, Ragan ºiCordella (1594), o posibilã sursã de inspiraþie a divinului britpentru al sãu Rege Lear.

Numele de Lear sau Leir nu este neobiºnuit în arealulceltic. În irlandezã Lir, în galezã Llyr, el era la celþi zeul apelorºi al furtunii, protectorul navigaþiei, atribute subliniate de unhidronim ca Loire, cel mai mare râu al Galiei, al cãrui afluentDive, intrã în aceeaºi familie cu vechile toponime celtice Deva16,Devona, Devonshire, care au ca etimon celt. deva, ,apã sacrã‘,familia lexicalã incluzând ºi membrul modern divine. Toatãaceastã sacralitate strãveche a apelor curgãtoare, personificateîn arealul celtic de fiicele zeului Lear, s-a transmis ºi la daco-români, unde întâlnim hidronime explicabile prin aport celtic,precum: Timiº – Thames (engl. medievalã, Temese), crac (dial.Banat, ,pârâu‘) – creek. La un comun vocabular daco-celtic secer adãugate ºi calcurile legate de îndeletnicirile agrare, precumplug – plow, care reamintesc superioritatea culturii La Tène acelþilor, care a dat în arealul geto-dacic, cum se va vedea maijos, ºi obiceiurile legate de începutul noului an agrar, cum aufost colinzile.

Erou-zeu civilizator al celþilor, Lair/ Llyr a avut ºi un fiu,pe Manannan Mac Lair, zeu apolinic considerat unul dintreprimii regi legendari ai Ulster-ului, devenit erou al unei sagamedievale irlandeze, intitulatã Cãlãtoria lui Bran fiul lui Febal17.Dar ce legãturã ar putea fi între un rege/ zeu al celþilor ºi Lerîmpãrat din folclorul românesc?

Paleoetnologia aduce câteva clarificãri. Spre sfârºitul secoluluial V-lea î.d.Ch, în timpul marii migraþii celtice, triburile tauriscilor(de neam celtic) s-au stabilit în nord-vestul viitoarei Dacii. Sã nuuitãm, colindele cu Ler împãrat au o densitate mai mare în

67

Transilvania! Aceste triburi celtice au adus în arealul Dacieiintracarpatice climaxul agrar semnalat de arheologi: plugul cubrãzdar de fier, coasa, morile circulare de mãcinat cereale, roataolarului cu turaþie rapidã etc. Creatorii culturii La Tène, celþiiau influenþat nu doar agricultura geto-dacilor, dar ºi, foarteprobabil, riturile legate de ciclul anului agrar, cu precãdere celedin capul anului, când se fãceau urãrile de belºug (colindele)pentru noul an. De aici,poate, ºi unitatea obi-ceiurilor de Crãciun dinfostele arii de locuirecelticã. Amintim aiciobiceiul românesc alcolindului cu „capra“,întru totul asemãnãtorcolindului galez cu „iapa“(y fari lwyd). Sau, com-paraþi vasilca propiþia-torie româneascã cuenglezescul wassailing.Ilustrative pentru acestsincronism cultic suntdouã informaþii despre lerdin chestionarele luiDensuºianu care îl indicãpe împãratul Ler ca, notabene!, întemeietorulcolindelor: „Leru se zicecã a fost un împãrat dela care au ºi începutcolindele“18.

Douã ipostaze ale aceluiaºi colind de Crãciun: mari lwyddin Anglia, ºi capra din România.

Coabitarea celþilor cu tracii nord ºi sud dunãreni esteatestatã de numeroase izvoare antice. Probus vorbeºte chiar deun „rege al celþilor pe nume Boreas (Boream, regem Celtarum)“19

care ar fi domnit în miticul lanþ muntos Rhipae, munþii pe care

68

Densuºianu20 i-a echivalat cu Carpaþii. Dupã aºezarea celþilor înTransilvania, în timpul perioadei lor de maximã expansiune (cca.280 î.d.Ch.), migraþia triburilor scordiscilor (tot de neam celtic)a dus la semnalarea celþilor la sud de Dunãre, în regiuneaoraºului Belgrad (Singiduum), dar ºi în estul Balcanilor, acolounde au format efemerul regat de la Tylis, semnalat de Polibios.Acestor insule celtice din arealul tracic sud-dunãrean le putematribui alte relicte lingvistice legate de ler: bog-lero ºi Hoja, lero,Dolerija. Întâlnit în folclorul croat21. Semnalat de poeþii raguzaniZlatariæ (sec. XVI), Gunduliæ ºi Palmotiæ (sec. XVII), lerul sud-dunãrean este considerat de lingviºtii de la sud de Dunãre cândo locuþie cu „semanticã obscurã“, când „numele a trei zeiraguzani [sic!]“22. În opinia noastrã, sud-dunãreanul bog-lero nuar fi decât iteraþia daco-rom. doamne-ler, iar hoja, lero, dolerijao atestare a daco-rom. hoi leronda lerului doamne23.

Între clasa sacerdotalã a geto-dacilor ºi druizii celþilor s-aufãcut numeroase apropieri. Ca ºi druizii, preoþii geto-dacilor auavut un cult misteric cu caracter noocratic ºi iniþiatic, scriereatabuisticã, sacrificii umane ºi ritualuri de trecere centrate peepifania unui zeu urano-htonian. Interrelaþionarea culticã acelor douã etnii fiind atestatã ºi de mãrturii istoriografice, deexemplu, Origene spune în Philosophumena, 1, 2, cã: „NuPythagoras a introdus druidismul la celþi, dupã cum susþin alþiscriitori, ci discipolul sãu, tracul Zamolxis“.

Pe aceastã punte balcano-irlandezã creatã de migraþiavechilor celþi a circulat nu doar complexul de legende legate denumele misteriosului Ler, dar ºi un interesant cult misteric, celal zeilor Cabiri (Êáâåéñïé), divinitãþi agrare, dar ºi ale navigaþieiatestate din sud-estul Europei pânã în nord-vestul extrem. ÎnIrlanda, spune Diodorus Siculus pentru secolul I î.d.Ch., „celþii,care locuiesc pe malurile Oceanului, slãvesc – dintre zei – maiales pe Dioscuri (Cabiri)“24, care „au ajuns acolo din vremuristrãvechi, strãbãtând Oceanul“25. Aceleaþi zeitãþi gemelare augenerat în arealul tracic cultul „cavalerilor danubieni“, un cultrelaþionat de cercetãtori26 zeilor Cabiri, mai numiþi ºi Marii Zei(Theoi Megaloi) din Samothrace. Despre cultul misteric al acestordivinitãþi, în acelaºi timp agrare ºi protectoare ale navigaþiei,vorbeºte plin de admiraþie Diodor: „Nimeni – în afarã de ceiiniþiaþi – nu poate afla aceste taine. Se pare cã Zeus cel dintâi

69

i-a iniþiat pe strãini în misteriile despre care vorbim ºi care auajuns atât de vestite“27.

În primul secol creºtin, cultul misteric al Marilor Zei dinSamothrace a ajuns, dupã spusele lui Plutarh, sã ia forma unuifestival anual cu pronunþat caracter exoteric ºi carnavalesc:„misterele din Samothrace erau deopotrivã deschise bãrbaþilor ºifemeilor, sclavilor ºi oamenilor liberi, fiind mai deschise decâtcele Eleusine (care limitau iniþierea la vorbitorii de limbãgreacã). Oameni din diferite pãrþi ale Mediteranei, în special dinTracia, Asia Micã, Macedonia ºi Grecia cãlãtoreau spre sanctuarpentru festivalul anual sau pentru iniþiere. Legenda spune cã ºiFilip al Macedoniei, tatãl lui Alexandru cel Mare, a fost iniþiataici, petrecând el mult timp la Samothrace“28.

Faptul cã celþii au cunoscut ºi practicat cultul zeitãþilordin Samothrace reiese din saga irlandezã mai sus citatã, în caremitul celt despre „insula femeilor“ sau „insula fecioarelor“ (înirlandezã, tir na mban) nu este decât indigenizarea mitului grecal amazoanelor, cele care, prin regina lor Myrina, ar fi instituitcultul Cabirilor la Samothrace29. Aceeaºi legendã pomeneºte ºide o „insulã a bucuriei“, în care „oamenii râd în hohote cu gurapânã la urechi“, o clarã reminescenþã a mitului grec despre„insulele fericiþilor (eadem Leuce et Macaron appellata)“30. Acesttopos mirific lãsându-ºi ecourile ºi în folclorul românesc, undeîntâlnim colinzi despre mânãstirea Albã din „al Mãrii Negreprund/ .../ Ler, Doamne, Ler“, „Mãnãstirea cu nouã altare/ HoiLeronda Lerului Doamne“, construitã de mândrul Soare, „Nici delargã nu-i prea largã/ Fãr-cuprinde lumea-ntreagã“31...

Pentru a ajunge la semantica misteriosului lexem dincolinde, obiectivul încercãrii noastre, vom apela la o etimologieinversã. Adicã, vom porni în arheologia semantemului ler de laremanenþele lui moderne. Sã cercetãm, aºadar, cuvântul lord,cu echivalentul lui latin dominus, ,domn, stãpân‘, care acoperãºi sensul de Dumnezeu. Considerat a fi compus din arhaicelehlaf (pâine) + weard (paznic, pãstrãtor), eng. lord a avut iniþialsensul de ,stãpân al pâinii, al casei‘. Ulterior, în Evul Mediu,’la’eard a fost contaminat omofonic de scoþianul laird, ,stãpân alunei proprietãþi, al unei moºii‘, rezultând eng. lord, ,domn‘. Prinlaird ajungem însã la substratul celtic, glosemul ascunzând dupão dentalã proteticã strãvechiul lair al legendelor celtice. El ar

70

însemna, prin transfer semantic, ,domn, stãpân al locului‘, darºi ,stãpân suprem, zeu‘, ca în cazul lat. domine ºi daco-rom.doamne.

Revenind la colinde ºi la sintagma lerui ler, putem concluzionacã ea traduce un ,Domnu-i doamne‘, sau ,doamne doamne‘, oinvocaþie cãreia adstratul latin i-a subliniat sensul cu anafora„doamne“, rezultând lerui ler doamne. De remarcat cã în colindelenoastre religioase, deci, mai recente, regãsim demonstratã toatãaceastã tautologie de adstrat în formule ca: „Domn, domn º-anost domn“32, sau „Domnule, domn din cer“33 etc.

Aºadar, ler este echivalentul precreºtin al lui doamne,anafora de adstrat nefãcând decât sã-i sublinieze lexemuluiremanenþa sacrã, cea care descinde din vechile mituri despreLlyr, zeul celt al apelor ºi al furtunii, o divinitate extrem deimportantã pentru orice cult agrar. În marginea acestei concluzii,putem opina ºi cã explicaþia lui Dumitru Dan34, preluatã ca ceamai plauzibilã de unele dicþionarele româneºti (DEX, DM), esteincompletã: ler nu provine din ebr.äììÎ×ä (halelu-iah) ,lãudaþi peDomnul‘, care a trecut în anafora haleluia Domine, ca în versetul19, 1, al Apocalipsei. Mai degrabã lat. haleluia Domine a traduso invocaþie precreºtinã, remanentã pânã azi în Balcani înmisterioasele formule hailerui doamne, bog lero sau hoja lerodolerije.

Explicaþia propusã de noi se verificã ºi cu forma defeminin a lui ler, anume lele, glosem care ºi el apare în refrenulcolindelor româneºti, uneori ajungând chiar sã aibã aceeaºiîncãrcare semanticã cu Fecioara Maria, ca în refrenul „Lelioarãº-a nost domn“35. Aºadar, lele s-ar traduce prin ,doamnã‘, iarflexionãrile leliþã ºi leliorã nu ar fi decât contaminãrile sufixaleale modernelor ,domniþã‘ ºi ,domniºoarã‘, ca în exemplele:

„Hai, lele vãduviþã,Da cui cânþi tu-aºa cu jele“36; ºi:„Leliþã de pe FeleacDoamne, rãu te-ai mãritat“37.Lele apare ºi el în glosiile sud-dunãrene, în aromânã, în

slava veche (lelja), în sârbã (lele, ljena, lelika), în bulgarã (lele).În România, repartiþia cuvântului „aratã prezenþa masivã a luiîn nordul, centrul ºi sud-estul Transilvaniei“38. Adicã în aria demai mare incidenþã a masculinului ler ºi acolo unde atestãrile

71

arheologice vorbesc despre prezenþa celþilor pe cuprinsul vechiiDacii.

Radu CERNÃTESCU

Note:

1 v. D. Cantemir, Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor, Bucureºti,1901, p. 216.2 e.g., Al. Rosetti, Colindele religioase la români, în Analele AcademieiRomâne. Memoriile secþiunii literare, Bucureºti, 1920, p. 24 sq; I.Popescu-Sireteanu, Limbã ºi culturã popularã, Bucureºti, 1983, p. 193sq.3 v. DA, vol. II, part. 2, p. 163.4 Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, Bucuresci, 1900, vol. I:Poesia poporanã, part. 2, p. 1474.5 cf. I. Budai-Deleanu, Lexiconul românesc-nemþesc, Ms. BAR 2420, apudAl. T. Dumitrescu, în RIAF, vol. XIII, 1912, p. 331.6 apud A. Fochi, Datini ºi eresuri populare de la sfârºitul secolului al XIX-lea: Rãspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densuºianu, Bucureºti, 1976.p. 88-89.7 idem, Ms. 4560 [381].8 idem, Ms. 4553 [188].9 cf. Gr. G. Tocilescu, op. cit., vol. I, part. 1, p. 609 et 656.10 cf. G. Dem. Teodorescu, Poesii populare române, Bucuresci, 1885, p.387.11 Gr. G. Tocilescu, op. cit., p. 582, v. et p. 158812 A. Fochi, op. cit., p. 90.13 v. P. Ispirescu, Legende sau basmele Românilor, ediþia Buc., 1935, p.211, et 136 sq.14 cf. M. Gaster, Literatura popularã românã, Bucureºti, 1883, p. 3.15 Galfridus Monumetensis, Historia Regum Bretanniae, II, 12, în trad.A. Thompson, London, 1842, p. 34-36.16 Deva este un hidronim des întâlnit în arealul celtic: 1 în Irlanda,1 în Scoþia, 1 în Þara Galilor ºi 2 în Spania – cf. Renel, apud Mme deMarmier, La Mystique des eaux sacrées en Bretagne..,. pour le doctoratès-lettres présentée à la Faculté des Lettres de Paris, Paris, Vrin, 1947, p.180 (n. 3).17 v. Immram Brain maic Febail, în V. Kernbach, Miturile esenþiale,Bucureºti, 1978, p. 378 sq.18 Densuºianu, apud A. Fochi, Ms. 4556 [244] ºi 4553 [188].

72

19 Probus, In Vergilii Georgica commentarius, II, 84.20 N. Densuºianu, Dacia preistoricã (1913), Bucureºti, 1986, p. 98.21 e.g., Balada o kneginji Vidosavi (Balada prinþesei Vidosav), culeasã deIvo Aletin Natali (sec. XVII), în, Hrvatske Akademije znanosti i umjetnosti,vol. IV, p 87.22 cf. A. Vaillant, Trois dieux ragusains: Hoja, lero, Dolerija, în Prilozi zaknji•evnost, jezik, istoriju i folklor, vol. XII, nr. 2–3/ 1932, Beograd,Dr•avna Štamparija, p. 19-24.23 G. Dem. Teodorescu, Poesii populare, p. 43.24 Diodorus Siculus, Bibl. hist., IV, 56, 4.25 ibidem.26 v. o prea puþin cunoscutã demonstraþie despre „conexiunea dintreDioscuri ºi Cabiri“ la J. Christie, Disquisition on Etruscan Vases, comentatîn The Monthly Review, vol. LXII, London, 1810, p. 417-419.27 Diodorus Siculus, Bibl. hist., V, 48, 4.28 Plutarchus, Vit. parall., IX, 2, 2.29 cf. Diodorus Siculus, Bibl. hist., III, 55, 8.30 Plinius, Nat. hist., IV, 27, 1-2; v. et Pindarus, Olympica II, 61-83; culocalizarea insulei în Pontul Euxin, la Densuºianu, Dacia preistoricã, p.100-103.31 G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 43; v. et Densuºianu, Dacia preistoricã,p. 106.32 Densuºianu, Ms. 4557 [352], apud A. Fochi, op. cit., p. 87.33 idem, Ms. 4556 [97]; 4557 [221].34 D. Dan, Hailerui Doamne, în Noua revistã românã, vol. III, nr. 26/1901, p. 85-91.35 e.g., Colinda junelui, în I. Ilieºiu, Poezii ºi basme populare din MunþiiRodnei, Col. Folclor din Transilvania. Texte alese din colecþii inedite, vol. 3,Bucureºti, 1967.36 G. Breazul, Patrium Carmen..., Craiova, 1941, p. 141.37 V. T. Doniga, Folclor din Maramureº, Bucureºti, 1980, p. 63.38 I. P. Sireteanu, op. cit., p. 252.

73

Între arhaic ºi modern

O expoziþie a pictorului Aurel Dumitru

Pictorul Aurel Dumitru din Blaj a adus în vara aceasta lagaleria „Agora“ din Reºiþa o expoziþie de artã obiectualã a cãreimodernitate a fost mult apreciatã de public ºi de artiºtii plasticireºiþeni. Ca simplu vizitator, am avut emoþii în plus reîntîlnind,dupã mai bine de cinci decenii, un fost coleg de liceu. Devenitîn timp un apreciat pictor-scenograf, doctor în arte vizuale alUniversitãþii de Vest Timiºoara ºi, desigur, membru al UniuniiArtiºtilor Plastici din România. L-am regãsit la fel de tînãr ºi deoptimist pe cît l-am cunoscut în vremea ºcolii. Am depãnatrapid, înaintea vernisaju-lui, amintiri despre dascãliºi colegi. Liceul de Muzicãºi Arte Plastice din Timi-ºoara – cum se numea peatunci – avea o notorietatecare se baza pe dascãlii ºifoºtii elevi ai ºcolii, mulþiafirmaþi ca importanþiartiºti. Ca exemplificare armerita citate mãcar cîteva nume din clasa noastrã sau celedinainte, precum: ªtefan Câlþia, Mihai Mihai, Iulia Dinescu,Doru Tulcan, Viorel Toma, Carol David, Paul Salzberger, uniireîntorºi în oraºul de pe Bega, alþii plecaþi în diverse colþuri alelumii. Primul care ne umple amintirile este dascãlul nostru dedesen Julius Podlipny, figurã de necontestat încã din perioadainterbelicã, dar lîngã care au stat mulþi alþi profesori, de laVictor Gaga la Romul Nuþiu, Gabriel Popa sau Karola Fritz.

Timiºoara anilor 60 s-a dovedit un centru novator, prinexperienþele artistice ale unor tineri artiºti pe care noi i-amavut dascãli (pictorii Constantin Flondor ºi ªtefan Bertalan) sau

74

i-am urmãrit în expoziþii ale timpului – un Roman Cotoºman,bunãoarã –, cu toþii preocupaþi de reformularea limbajuluiplastic, dar ºi de reformarea programei ºcolare în spaþiul artelorplastice. Grupul 111, probabil primul grup artistic experimentaldin România, îi avea ca membri pe cei citaþi mai înainte. I-asuccedat grupul Sigma avînd ca laborator Liceul de Arte Plasticeºi afirmîndu-se ca un fenomen cultural unic prin profesorii–artiºti ªtefan Bertalan, Constantin Flondor Strãinu, Doru Tulcan,Elisei Rusu, Ion Gaita sau Diet Sayler, Zoltan Molnar, TomaViorel, cîþiva dintre aceºtia fiind foºtii noºtri colegi de liceureîntorºi în oraº dupã studenþie.

Ei bine, amintirile de acest gen au la bazã nu doar celedemult petrecute pe malurile Begãi, ci ºi expoziþia lui AurelDumitru de azi, valoarea ei experimentalã într-o biografie aartistului cu multe reuºite în aceste planuri. Nãscut în 1945(Cistei, jud. Alba), absolvent al Liceului de Arte Plastice Timiºoara(1964) ºi apoi al Institutului „Nicolae Grigorescu“ din Bucureºti(promoþia 1971), avîndu-l ca profesor pe Alexandru Brãtãºanu,îºi exprimã viziunea în scenografie, lucrînd la Teatrul de pãpuºiAlba Iulia (1973-1977), iar din 1999 – lector la Facultatea deArte Vizuale Oradea. A avut numeroase expoziþii personale înmarile oraºe ale þãrii (Bucureºti, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Arad,Oradea, Blaj etc.), dar ºi în strãinãtate (Roma, de exemplu, demai multe ori). Urmãrind ecourile multor expoziþii, cronicilescrise de critici importanþi, am putut deduce preocuparea artistuluide a prezenta publicului o paletã largã a preocupãrilor, un fel deretrospectivã a etapelor parcurse. Din cîte am înþeles, încã deprin 1978 Aurel Dumitru îºi cautã un mod personal de exprimare;la început pãrea un fel de dadaism, cu tuburi de culoare,grunduri, diverse moduri de a imprima hîrtia etc. O expoziþiedin 1982 deschide prima etapã a cãutãrilor sale pentru structurispaþiale, alte etape, uºor diferite ºi totuºi unitare, fiind cele dinanii 1990-1993 ºi 1999-2001. Se lasã observat atît pictorul, cît ºiscenograful, deºi multe lucrãri aduc obiecte din lemn sau altemateriale, expoziþiile propunînd astfel interferenþe artistice sau,dupã cum anunþã afiºul, artã obiectualã. O observaþie a luiPavel ªuºarã meritã transcrisã: „Lucrãrile lui Aurel Dumitru,panouri în relief realizate prin colaje de obiecte ºi materiale, factrecerea de la imaginea figurativã la meditaþia asupra limbajului

75

plastic ºi asupra inconsistenþei identitãþii obiectuale. Tuburimetalice, bucãþi de sîrme, substanþe vegetale ºi minerale îºipierd condiþia iniþialã, îºi neagã identitatea ºi devin simpleelemente într-un sistem de semne, care le recupereazã fizic ºile restaureazã moral.“

Expoziþia de artã obiectualã a lui Aurel Dumitru leagãîntr-un mod personal modernitatea de arhaic, într-o sugestiecare nu e doar esteticã ci ºi filosoficã. Arta modernã, de altfel,îºi are rãdãcinile în culturile primitive, descoperite în diverseteritorii, fie Egipt, fieAfrica, fie alte regiuni,inclusiv România, ºiasimilate într-o viziunenouã (Brâncuºi e unexemplu notoriu, darMatisse descoperã ºifoloseºte arta popularãromâneascã º.a.m.d.).Aºezînd pe pînzã saucarton tuburi de culoaresau alte materiale,Aurel Dumitru dã su-gestia unor fiinþe uma-ne esenþializate, parcãdescoperite în situriaheologice. E o lume arhaicã ºi o meditaþie asupra lumii,naturii, familiei. Dincolo de materiale intervin simbolurile: crucea,de exemplu, sau cercul sau lumina pur ºi simplu. Ca ºi raporturilede planuri vertical-orizontal sau direcþiile ascensionale etc. Obiecteleînsele capãtã conotaþii simbolice, trimiþînd la ordine ºi haos, ladezagregarea sau renaºterea lumii. Importantã este ºi contribuþiaculorii, cãci multe lucrãri – din lemn sau alte materiale – sîntcolorate pentru a da valenþe simbolice, aurorale, de liniºteinterioarã. Ici, colo trimiteri la mitologie, la arhetipuri. Altãdatãse creeazã un spectacol modern. Cercuri ºi roþi, geometriivolumetrice, artã cineticã. Lucrãrile în miºcare invitã privitorulsã li se alãture, sã colaboreze. Un oarecare caracter ludic nu ede neglijat. Am fost tentat, de la prima intrare în galerie, sãmiºc niºte rotiþe, ceea ce de fapt artistul însuºi îºi imaginase.Dar cîteva forme obsedante dezvãluie o raþiune precisã a lor. O

76

legãturã profundã între arhaic ºi modern. Amintindu-ºi copilãria,autorul readuce din memorie întîlnirile cu locomotivele Malaxa,cu uriaºele roþi ale sale. La Reºiþa a redescoperit aceste amintirivizitînd Muzeul de locomotive cu abur fabricate în uzinelereºiþene. Pare-se cã uriaºele roþi ale locomotivelor Pacific s-auinfiltrat în subconºtient, pãstrînd o structurã arhetipalã esenþialã:cercul, roata, forma ºi miºcarea lor. Roata în sine are strãlucireamitului solar, cu perfecþiunea cercului ºi cu imperfecþiuneadevenirii, fiind astfel ºi un simbol al lumii, ca ºi al întreguluicosmos, un simbol al ordinii ºi al evoluþiei creatoare totodatã.Roata þine de peisajul rustic dar ºi de tehnica modernã. E utilde meditat ce rol are roata în istoria lumii! Din strãvechimepînã azi. Aºadar, ahaic ºi modern. Culori ºi forme. Raþiune ºicãldurã. Spectacol ºi sens. Meditaþii ºi descoperiri. Modalitãþiprin care arta îºi împlineºte menirea.

Pe cîteva din aceste idei s-a brodat ºi momentul vernisajului,iar apoi amintirile unui alt coleg al lui Aurel Dumitru, de dataaceasta de facultate: pictorul scenograf Ion Bobeicã, fost coleg desecþie ºi de an, cel care i-a oferit prilejul acestei expoziþii laReºiþa. Întîlnirea lor de suflet s-a petrecut dupã 46 de ani.

Lucrãrile lui Aurel Dumitru – preciza Ion Bobeicã – subforma unor panouri tridimensionale, adevãrate basoreliefuri,cele mai multe în lemn, au impresionat artiºtii ºi publiculReºiþei: atît cele în lemn, colorate, într-un joc (cum de fapt încreaþie totul e un joc) de module inteligent compuse; cît ºilucrãrile de picturã încãrcate prin colare ºi materiale prin carese apropie de sculptura în basorelief, într-o fericitã îngemãnare.Folosind colajul, prin aplicarea diferitelor materiale (perisabile),A.D. le dã acestora valoare esteticã ºi semanticã. Dar ºi vizitatoriiexpoziþiei ºi-au exprimat plãcutele lor impresii, evidenþiind bunulgust, senzaþia de echilibru, de liniºte, de spiritualitate.

La capãtul acestor însemnãri, se poate reaminti ºi accentuarelaþia arhaic-modernitate, fiindcã lucrãrile lui Aurel Dumitruau multe trimiteri la mitologie, simboluri, preluãri ºi prelucrãride strãvechi forme ºi semnificaþii, lãsînd sã se observe uninevitabil substrat esoteric, prelucrat inteligent ºi cald...

Gheorghe JURMA

77

Lucrãri de Aurel Dumitru înexpoziþia de la Galeria Agora

din Reºiþa

78

Din expoziþia pictorului Aurel Dumitru

79

Oameni ºi locuriOameni ºi locuriOameni ºi locuriOameni ºi locuriOameni ºi locuri

������

Folclorul ºi etnografia în revista„Vasiova“

Tata Oancea – 135 de ani de lanaºtere

În 29 august 2016, s-au împlinit 135 de ani de la naºterealui Petru Encoveti Oance, cunoscut sub numele de Tata Oancea,poet, publicist, sculptor ºi editor þãran, un mare bibliofil ºiharnic autodidact.1

Nãscut în Vasiova la 1881 (la acea vreme Vasiova era unsat între localitãþile Bocºa Montanã ºi Bocºa Românã) într-ofamilie de þãrani, învaþã patru ani la ºcoala româneascã din satºi doi ani la cea nemþeascã, dar citeºte extrem de mult ºi devineun pasionat al cãrþilor. Astfel reuºeºte sã-ºi încropeascã oimportantã bibliotecã personalã, devenind un adevãrat bibliofil.

A avut cinci copii, toþi absolvenþi de bacalaureat ºi studiisuperioare, dar urmaºi nu are decât de la un singur copil: celdevenit preot. Fata acestuia locuieºte în Timiºoara, iar casapãrinteascã din Vasiova a fost vândutã în urmã cu câþiva ani,dupã moartea ultimului fiu care trãia aici, Titus.

Tata Oancea a rãmas în memoria oamenilor ca o figurãpitoreascã a Vasiovei ºi a Banatului, unic prin unele fapte aleexistenþei sale. El este cunoscut pentru ce a însemnat înliteratura ºi publicistica bãnãþeanã interbelicã, dar mai ales

80

pentru dragostea sa pentrucãrþi ºi creaþie.

„Opera“ sa de bazã esterevista „Vasiova“, pe care orealizeazã singur între anii1929-1947. Este uluitor faptulcã reuºeºte atâta timp sã osusþinã cu forþe proprii: scriearticole, adunã materiale,executã manopera tipografuluiºi corectorului, îºi face pu-blicitate ºi aleargã din loc înloc s-o vândã, s-o distribuie.

Biblioteca Publicã dinBocºa îi poartã numele ºi-icinsteºte memoria în fiecarean prin diferite activitãþispecifice, de un festivism maimult sau mai puþin pronunþat.

În acest an, deºi unul omagial, momentul dedicat luiTata Oancea a fost unul mai puþin fastuos, dar tratat cu multãseriozitate ºi cu importanþa cuvenitã, urmãrind un programbine stabilit ºi continuând un proiect editorial de succes2.

În anul 2001, la 120 de ani de la naºterea lui TataOancea, biblioteca bocºanã l-a omagiat pe vrednicul Tata Oanceaprin realizarea unei cãrþi – Vi-l prezentãm pe Tata Oancea – unvolum care cuprinde studii ºi amintiri ale unor oameni carel-au cunoscut ºi l-au apreciat.

De asemenea, acea cãrticicã avea sã deschidã seria Bocºa– istorie ºi culturã, o serie care, în timp, a devenit un adevãratproiect editorial al Bibliotecii Publice „Tata Oancea“ aducând înfaþa cititorilor cãrþi scrise de ºi despre bocºeni, cãrþi ale Bocºei,cãrþi ale Banatului ºi neamului românesc.

La sfârºitul anului 2010, sub egida Bibliotecii Publice„Tata Oancea“ Bocºa, în seria „Bocºa – istorie ºi culturã“, aapãrut un volum inedit semnat de Tata Oancea: Moartea cãlugãriþeifãrã noroc. Cartea s-a nãscut prin recuperarea unui manuscrisaruncat la gunoi de noii proprietari ai casei lui Tata Oancea.

81

Omul care a salvat manuscrisul de la distrugere este dl. IoanSãcuiu ºi tot acesta l-a donat bibliotecii spre pãstrare ºi valorificare.

În anul 2011, la 130 de ani de la naºterea lui Tata Oancea,cel de-al 25 lea volum al seriei Bocºa – istorie ºi culturã esteunul dedicat bibliofilului ºi publicistului, poetului ºi sculptoruluiTata Oancea, un volum semnat de prof.dr. Dumitru Jompan,care completeazã fondul documentar Tata Oancea al biblioteciicare-i poartã numele ºi se intituleazã Folclorul ºi etnografia înrevista „Vasiova“.

Primul numãr al revistei „Vasiova“ apare la Oraviþa la 1ianuarie 1929.3 Publicaþia poartã numele satului sãu, dar areredacþia „unde dã Dumnezeu, deocamdatã Oraviþa, stradaPrincipalã, nr. 55“.

Prin conþinutul sãu, revista îmbie la reflecþie ºi cercetarepe cei care au curiozitatea sã rãsfoiascã colecþia „Vasiova“.

Unul dintre domeniile de manifestare artisticã, destul debogat reprezentat în paginile acestei reviste este acela al literaturiipopulare.

O primã cercetare asupra prezenþei folclorului muzical,literar ºi coregrafic în revista „Vasiova“ a fost realizatã demuzicologul Dumitru Jompan ºi publicatã în volumul Studii delimbã, literaturã ºi folclor. Reºiþa, 2. 1971. Din aceste studiiconsacrate revistei lui Tata Oancea s-a nãscut ºi volumul Folclorulºi etnografia în revista „Vasiova“ (Reºiþa: TIM, 2011. Seria „Bocºa– istorie ºi culturã“; 25), considerând cã e important ca astfel decercetãri interesante ºi utile sã nu rãmânã în manuscris saudoar în periodice, ci sã se constituie în volume care pot fi pusela dispoziþia celor interesaþi.

Aºadar prof. Dumitru Jompan ne pune la dispoziþie ocarte care dezvãluie bogãþia conþinutului etnografic, folcloric ºimuzical al revistei lui Tata Oancea, convingându-ne cã acesta aînregistrat numeroase tradiþii specifice, mãrturii privind viaþasatului sãu ºi a oamenilor de aici în prima jumãtate a sec. XX.

Tata Oancea este un memorialist remarcabil ºi aproapetot ce publicã în revista „Vasiova“ – amintiri din copilãrie, paginide istorie, descrieri, pagini de poezie ºi prozã etc. – se poateconstitui în volume.

Iatã, cartea muzicologului Dumitru Jompan dovedeºte acestlucru.

82

Cartea este structuratã în pãrþi specifice temelor urmãrite,fiecare dintre aceste pãrþi încheindu-se cu poezii exemplificatoare:prezenþa folclorului literar, muzical ºi coregrafic în revista „Vasiova“,redate fiind poeziile: „Ruga dî la Vãsiova“ ºi „Duminica dimineaþala utrenie în Vasiova“; repere etnografice ºi de artã popularã în„Vasiova“ (1929 – 1946) ºi poeziile: „Târgu Mare de la BocºaMontanã la Sîn’Petru“ ºi „Carnavalul la Oraviþa“; ultima parteeste dedicatã Bibliografiei muzicalã analiticã a revistei „Vasiova“încheind cu poezia „Cãtre satul meu“.

Volumul beneficiazã de o prefaþã semnatã de criticul ºieditorul Gheorghe Jurma ºi de o postfaþã urmatã de o listãbibliograficã semnatã de bibliotecarul ºi bibliologul Gabrielaªerban: „Tata Oancea în fondul de documente al BiblioteciiOrãºeneºti «Tata Oancea» Bocºa“.

Prin aceastã cercetare minuþioasã ºi riguroasã a sa,muzicologul Dumitru Jompan dovedeºte cât de preþioase pot ficontribuþiile lui Tata Oancea ºi revistele „Vasiova“ ºi areconvingerea cã „peste vreme cei care se vor încumeta înrealizarea unei sinteze asupra creaþiei populare materiale, înþelegândprin aceasta etnografia ºi arta popularã a Banatului, cele de maisus sã le fie de un real folos; cã cercetãtorul preocupat destudiul aspectelor etnografice ale unei zone, pe lângã consultareaunor articole, studii, volume ale precursorilor, a materialelor dearhivã, a colecþiilor din muzee, lãzile de zestre, anchetele peteren, etc., trebuie neapãrat sã apeleze ºi la periodice, chiar ºila acelea cu o duratã mai scurtã de existenþã. Studiul nostru aavut, din capul locului, acest scop“.

ªi iatã cum încheie prima parte a lucrãrii:„Tata Oancea nu s-a împãcat cu gândul de a-ºi lipsi

urmaºii de izvoare nici în ceea ce priveºte ocaziile în carebãnãþenii se porneau la joc: hora satului, organizatã la zile mariºi sãrbãtorile de peste an, nuntã, rugã, iatã doar câteva dintremultiplele prilejuri de petrecere cu joc. Un numãr însemnat dearticole trateazã alte probleme ale coregrafiei populare, legatede modul de execuþie a dansurilor, þinuta braþelor, formaþiile dedans, etc.

În concluzie, unul dintre multiplele merite ale revisteicãrãºene „Vasiova“ este ºi valorificarea creaþiei populare spirituale

83

din Banat, dovadã a ataºamentului ºi dragostei redactorului faþãde comorile de preþ ale artei populare“.

Gabriela ªERBAN

1 Cu acest prilej, Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea“ Bocºa,Centrul de tineret „Vasiova“ ºi Liceul Teoretic „Tata Oancea“ auorganizat un moment dedicat memoriei patronului lor spiritual constândîntr-un ºir de acþiuni culturale: un simpozion intitulat „Tata Oanceaºi revista Vasiova“, desfãºurat la Biserica Ortodoxã „Naºterea MaiciiDomnului“ din Vasiova, acolo unde încã existã iconostasul lucrat deTata Oancea; o rugãciune de pomenire la bustul lui Tata Oancea aflatîn curtea Liceului care-i poartã numele, slujbã oficiatã de pr. DoruMelinescu ºi pr. Silviu Ferciug, precum ºi vizionarea unui film despreviaþa ºi activitatea lui Tata Oancea, film realizat de Vasile Bogdanºi Diana Trocmaier ºi prezentat în sala Centrului de Tineret „Vasiova“din cadrul Bibliotecii Publice „Tata Oancea“. Evenimentul a fostorganizat de Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea“ Bocºa în parteneriatcu Centrul de Tineret „Vasiova“ ºi Liceul Teoretic „Tata Oancea“Bocºa. Au participat oameni care l-au cunoscut pe Tata Oancea ºifamilia acestuia, oameni de culturã prieteni ai bibliotecii, cadredidactice, elevi ºi preoþi.

2 În anul 2013, la aniversarea celor 60 de ani de existenþã abibliotecii publice la Bocºa, nu putea fi uitat patronul spiritual alacestei instituþii. Trebuie precizat cã în adresa din 24 martie 1992venitã din partea Inspectoratului pentru Culturã Caraº-Severin cuprivire la atribuirea numelui „Tata Oancea“ Bibliotecii publice dinBocºa sunt specificate câteva condiþii: calendarul anual al biblioteciisã cuprindã cel puþin un simpozion, un eveniment despre viaþa ºiactivitatea lui Tata Oancea, sã existe firmã ºi ºtampilã cu numeleacestuia ºi sã fie constituit un fond de carte „Tata Oancea“ înbibliotecã. Prin decizia Consiliului Judeþean din 2 iulie 1992 i seatribuie bibliotecii numele de „Tata Oancea“ urmând a fi îndeplinitecondiþiile specificate de cãtre Inspectoratul pentru Culturã Caraº-Severin. Aºadar, din 1992, în fiecare an, a fost omagiat patronulspiritual al acestei instituþii, iar la aniversarea celor 60 de ani debibliotecã la Bocºa, tot în seria „Bocºa – istorie ºi culturã“, a fosteditat primul volum din jurnalul lui Tata Oancea, jurnale încredinþatede Titus Oancea jurnalistului Vasile Bogdan tocmai pentru realizareaunor astfel de cãrþi. Aici trebuie amintit faptul cã, în anul 2000,Vasile Bogdan ºi Diana Trocmaier de la TVR Timiºoara au popositla Biblioteca „Tata Oancea“ din Bocºa pentru a cere sprijin în

84

realizarea unui documentar privind viaþa ºi activitatea lui TataOancea, proiect realizat cu succes ºi prietenii care au rezistat în timpºi s-au valorificat prin alte câteva filme-reportaj. În acea perioadã,Titus Oancea a dãruit lui Vasile Bogdan jurnalele lui Tata Oancea, iarîn 2013, la aniversarea Bibliotecii, Vasile Bogdan prezenta primulvolum dintr-un ambiþios proiect dedicat fabuloasei figuri a Banatului,Tata Oancea. „Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viaþã a lui TataOancea. Meandrele iubirii“.

La 135 de ani de la naºterea lui Tata Oancea, bibliotecabocºanã ºi Vasile Bogdan îºi propun editarea celui de-al doilea volumdin acest ambiþios proiect, dezvãluind în continuare alte aventuriconsemnate de acest Don Quijote al Banatului, volum aflat sub tiparla prestigioasa editurã cãrãºanã TIM, coordonatã de criticul ºi istoriculliterar, Gheorghe Jurma.

Pânã la momentul lansãrii noului volum, îl vom omagia peTata Oancea recitându-i versurile, frunzãrindu-i revista „Vasiova“,urmãrind filmul realizat de Vasile Bogdan ºi Diana Trocmaier ºiamintindu-ne motto-ul sãu: „Munciþi, cetiþi, cãlãtoriþi!“

3 Introducere în viaþa ºi opera lui Petru E. Oancea (TataOancea)/ Cornel Ungureanu. Reºiþa: Modus P.H., 1999.

Primele douã volume din proiectul dedicat de VasileBogdan vieþii lui Tata Oancea

85

SIMION DRAGALINA: „Jocul e opasiune ºi fiecare copil face

parte din sufletul meu“„M-am nãscut pe data de 13 ianuarie 1956 în comuna

Bolvaºniþa, judeþul Caraº-Severin din pãrinþii Patrichie ºi Floarea.Nãscut ºi crescut în mediul spiritual ºi folcloric al satului m-amhrãnit din seva cântecelor, jocurilor ºi obiceiurilor neamuluimeu, într-o frumoasã vatrã de pe plaiurile gugulanilor. Ammuncit cu dãruire ºi suflet în domeniul culturii tradiþionale maiîntâi ca dansator la Ansamblul Folcloric „Balada Cernei“ dinBãile Herculane (1977-1992). Aici s-a sedimentat ºi mai multdragostea pentru cultura tradiþionalã. A fost o perioadã extremde frumoasã... tinereþe, spectacole locale, naþioanle ºi în afaraþãrii: Germania, Olanda, Danemarca, Suedia, Israel. Era pevremea când toatã lumea visa sã vadã o þarã din VestulEuropei. Am avut puse în scenã jocuri din Banatul de munte,câmpie, Bihor, Maramureº, Moldova, Oltenia, Bistriþa-Nãsãud,Muntenia. În formarea mea ca dansator s-au strãduit buniculmeu ºi maeºtrii: Ionel Turnea (?), Titi Panduru, Lãiþã Stãnescu,Veliºcu Boldea, Tita Sever, Auroaicã, Emilian Dumitru, ViorelFora cãrora le mulþumesc ºi pe cei plecaþi dintre noi îi pomenesc.

În 2003-2004, am urmat cursuri de coregrafie, examenulde specialitate l-am susþinut cu maestrul Marin Barbu. Deþin olegitimaþie-atestat de la Asociaþia Coregrafilor Ansamblurilordin România ºi alte diplome de la cursuri ºi întâlniri alecoregrafilor de la Timiºoara, Fãget, Bozovici, Oraviþa, BãileHerculane, Buºteni.

Jucam cu multã dãruire ºi pasiune, sãlile erau pline,publicul simþea cã primeºte «darul» nostru, ei ne rãsplãteau cuaplauze din toatã inima iar noi ne simþeam minunat fiindcãmunca ºi pasiunea a fost apreciatã de atâþia oameni.

86

Prin anul 2002-2003, Inspectoratul Învãþãmântului Caraº-Severin organiza un concurs «Educaþie prin artã» la nivelulºcolilor din judeþ. Eu, fiind consilier local la Primãria Bolvaºniþape probleme de culturã ºi învãþãmânt mi s-a propus de cãtreconducerea ºcolii ºi dascãlilor sã instruiesc copiii în vedereaparticipãrii la concurs. Zis ºi fãcut. Am lucrat cu copiii ºi în anul2003, 2004 am obþinut «Premiul de excelenþã», iar copiilor li s-a promis cã vor primi drept recompensã o tabãrã la Râul Alb.

Din juriu fãcea parte printre alþii ºi Simion Þeicu. Acestaauzind cã Inspectoratul nu s-a þinut de promisiune, în anul2004, având vizat acest grup de 16 perechi, ne-a dus la «FestivalulRomânilor de pretutindeni – Callatis (Mangalia)» ºi de atuncitimp de aproape zece ani am participat la numeroase festivalurinaþionale ºi internaþionale: Carpatica (Deva), Hercules (BãileHerculane), Festivalul Inimilor (Timiºoara), Alaiul Primãverii(Reºiþa), Dobrogea, mândrã grãdinã (Mangalia ºi Eforie), Vâlcea,...Republica Moldova, Bulgaria, Serbia, Grecia.

Am dobândit experienþã ºi am trãit emoþii ce þin loculbunurilor materiale, ne-am îmbogãþit sufleteºte.

Aºa am simþit cã pot sã-mi aduc aportul la culturatradiþionalã a locului unde m-am nãscut ºi sã o transmittinerilor aºa cum ºi eu am primit-o. În anul 2013 am avut obibliotecã cochetã ºi pusã la punct, internet, patru calculatoare,imprimantã (obþinute printr-un proiect), deopotrivã 12 perechide dansatori ºi 6 perechi de costume naþionale, tot prin proiect.

Pânã în anul 2013 am activat la Bolvaºniþa, tot în acestan 2013 am înfiinþat Asociaþia Cultural-Folcloricã «ZestreaGugulanilor», fãcând un parteneriat cu Muzeul de Etnografie ºial Regimentului de Graniþã Caransebeº.

Am ocazia acum sã mulþumesc încã o datã ºi o fac cu dragºi preþuire domnului director al C.J.C.P.C.T. - CS, profesorGheorghe Þunea, care i-a propus unui alt om deosebit, domnuluidr. Adrian Ardeþ, directorul Muzeului din Caransebeº, sã mãsprijine cu o salã de repetiþii pentru copiii din Ansamblul«Zestrea Gugulanilor».“

A consemnat Angelica HERAC

87

ANSAMBLUL „ZESTREA GUGULANILOR“

Înfiinþat în vara anului 2013, în parteneriat cu Muzeul deEtnografie ºi al Regimentului de Graniþã din Caransebeº, esteexemplul viu al pãstrãrii portului popular, al tradiþiilor, jocurilorºi cântecelor din vatra folcloricã a „gugulanilor“, spaþiu cuprinsîntre Munþii Þarcu, Muntele Mic ºi Semenic.

Artizanul acestui ansamblu, coregraful Simion Dragalinaajutat de Dorin Cucuruz, pun în valoare la nivel scenic, tot ceeste mai frumos în Banatul de munte prin tineri talentaþi,proveniþi din mai toate satele. În paralel sunt pregãtiþi ºi copii,virtuozi dansatori de pe acum, constituiþi în Ansamblul mic.

Palmaresul este bogat, Ansamblul bucurându-se de o realãfaimã în judeþ, þarã ºi strãinãtate.

Deopotrivã premiile recente certificã aceste aprecieri: loculI – Bãuþar, 2014, locul I – Arad, 2015, Marele Premiu Dudeºti,2014, 2015, 2016, locul I ºi Marele Premiu „Ion Vidu“ – Timiºoara,2016, Marele Premiu la Festivalul Balcanic Bulgaria - „The bestof the best“.

Jocurile pline de culoare ale gugulanilor sunt jocurilelocului ce au intrat deja în tezaurul folcloric românesc: hora,brâul în contratimp, mãzãrica, troapa, cucuruzu, sfãgita ºi ardeleanape sub mânã.

88

Coregraful SimionDragalina ºi câteva dindiplomele ansamblului

89

Un luptãtorpentru limbã ºi neam:

Locotenent-colonelul Ion CuriþaPrintre înaintaºii noºtri care

au luptat ºi au suferit pentrurealizarea idealului naþional RomâniaMare se numãrã ºi Locotenent-colonelul Ion Curiþa. Nãscut în anul1862, în localitatea Dalboºeþ, crescutîn zona graniþei bãnãþene, Ion Curiþaºi-a însuºit aici primele noþiuni legatede români ºi obârºia lor. ªcoalaprimarã o face la Dalboºeþ, apoieste înscris la gimnaziul dinCaransebeº. Urmeazã cursurileFacultãþii de Litere ºi Filosofie dela Budapesta, luându-ºi licenþa.Paralel face ºi Academia Militarã,absolvind cu gradul de sublocotenentde honvezi. Sârguincios, cu mare putere de muncã ºi cu unbogat bagaj de cunoºtinþe, reuºeºte sã se impunã ca unul dintrecei mai buni studenþi. Tânãrul sublocotenent de honvezi înarmata cezaro-crãiascã este purtat prin diferite garnizoane aleimperiului.

Ecoul cuceririi independenþei de stat a României a dus laintensificarea luptei pentru eliberarea naþionalã a românilor dinBanat ºi Transilvania. Acest eveniment a zãmislit ºi în sufletullui Ion Curiþa dorinþa de a-ºi pune forþele ºi inteligenþa în slujbascumpei cauze a poporului român- Unirea. Ideea luptei pentrueliberare ºi unitate naþionalã, ura faþã de asupritorii strãinierau transmise de tânãrul ofiþer ºi ostaºilor români de subcomanda sa, înfruntând cu curaj ºi demnitate riscurile ce leimplica o astfel de atitudine. În acest sens, este edificator faptul

90

cã Ion Curiþa ordona soldaþilor sãi ca, la ceremonii, sã arborezedrapelul naþional român ºi sã cânte ,,Deºteaptã-te, române!“.Sãtul de abuzurile autoritãþilor austro-ungare ºi dorind sã sepunã în slujba armatei române, Ion Curiþa demisioneazã dinarmata ungureascã ºi, în 1893, trece Carpaþii ºi se înroleazã înarmata românã, ca sublocotenent în Regimentul 9 de la Râmnicu-Sãrat. Mai târziu este numit profesor la ºcoala de ofiþeri de aici,apoi trece pe la mai multe regimente, urcând repede în ierarhiamilitarã. Este corespondent al gazetei ,,Tribuna“, din Sibiu.Pentru unele articole trimise ºi publicate în ,,Tribuna“ a fosttrimis în judecatã de autoritãþile ungureºti. A scris articole ºi laalte gazete din þarã, cum a fost ,,Tinerimea românã“ dinBucureºti. ,,Articolele sale aveau un puternic conþinut patrioticºi condamnau numeroasele neajunsuri din monarhie“. Dintrelucrãrile publicate se remarcã ,,Misterul sângelui“ pentru careeste rãsplãtit cu Coroana României în grad de cavaler (C.Buracu).În anul 1915 a publicat, la Turnu-Severin, lucrarea ,,Cercetãriistorico-filologice“ în care combate cu argumente afirmaþiiletendenþioase ale mai multor scriitori strãini, la adresa originii ºiistoriei poporului român, cât ºi a limbii române. De asemeneaîºi exprimã credinþa în eºecul maghiarilor ºovini în dorinþa lorde a înfãptui o ,,Magyarie“ ca stat unitar naþional (C. Buracu).

Intrarea României în rãzboi, în vara anului 1916, îlgãseºte în cadrul Diviziei I Infanterie de sub comanda generaluluiIon Dragalina, ca maior în fruntea Batalionului I din regiunea17 Mehedinþi din Turnu-Severin. Ostaºii Regimentului 17 Mehedinþiau primit ordin sã ocupe Muntele Alion, ca prim obstacol deînaintare spre Orºova ºi Valea Cernei. Obiectivul este atins înziua de 19 august, inamicul fiind alungat cu mari pierderi dinpartea acestuia. La 22 august, luptãtorii români trec Cerna ºiiau cu asalt poziþiile duºmanului. Ostaºii Batalionului I dinRegimentul 17 Mehedinþi, dupã o scurtã încleºtare, intrã înOrºova. Astfel, unitatea maiorului Ion Curiþa s-a acoperit deglorie, fapt pentru care a fost citat ºi decorat. ,,A fost primulofiþer român care a trecut în Banat în anul 1916 ºi a fost numitcomandantul Orºovei“ (Buracu). Lupte grele s-au purtat încontinuare pe Valea Cernei. Ion Curiþa respinge cu hotãrârecontraatacurile unui inamic cu mult superior ºi ca numãr ºi catehnicã de luptã. Ca urmare a intrãrii armatelor austro-ungare

91

cu trupe germane, ofensiva românilor este stopatã, fiind nevoiþisã se retragã. În aceste condiþii, Regimentul 17 Mehedinþi estedislocat de la Orºova pentru a sprijini trupele române de la Jiu.ªi de aici, cu toatã rezistenþa eroicã a trupelor române, DiviziaI Infanterie este nevoitã sã se retragã pe Olt. Aici, maiorul IonCuriþa cade prizonier. Ca sã poatã scãpa de represalii se prezintãca sublocotenent cu nume strãin ºi astfel ajunge în lagãrele deprizonieri din Germania. De ajutor i-a fost barba ,,stufoasã ce ºi-a lãsat sã creascã, schimbându-i înfãþiºarea“. Denunþat de uncunoscut, este transferat din lagãrul din Germania ºi predatungurilor, care-l închid în faimoasa închisoare din Seghedin,,,Temniþa stea“. Este supus la numeroase interogatorii, cu bãtãiºi schingiuiri, confruntat cu numeroºi indivizi. El rezistã ºineagã cu stoicism adevãrata sa identitate. Numai datoritãorganismului sãu sãnãtos ºi robust, cât ºi tãriei morale, rezistãcondiþiilor cumplite ale temniþei din Seghedin ºi numeroaselorcazne. De la Seghedin este dus la închisorile din Timiºoara ºiCaransebeº, cu gândul cã se va gãsi cineva care sã-i atesteidentitatea. Ungurii îl cãutau cu înverºunare pe Ion Curiþapentru a-l condamna la moarte. Evenimentele din toamna anului1918 îl elibereazã din închisoarea din Caransebeº. Odatã cueliberarea sa, se reîncadreazã în rândurile armatei române cugradul de Locotenent-colonel.

În cadrul României Mari ofiþerul Ion Curiþa esteorganizatorul ºi primul comandant al Regimentului 112 Infanteriedin Orºova. Se stinge din viaþã la 11 martie 1930 ºi esteînmormântat cu onoruri militare în Orºova.

Prof. Pavel PANDURU

92

1956Luna Martie ziua de 1 mam angajat ca agent

veterinar la noi în comunã ºi am stat un an dupã caresa desfinþat postu primind preaviz douã sãptãmîni.

1956Primãvara sa întîmplat cã la noi cum dam cotã

carne ºi cereale cum nu prea aveam [sã] achitãm înbani, eu ca agent v. Lazãr ªofroni ca agent agricol amstrîns obligaþi de la oameni din sat ºi am luat bani cãachitam carne la Bocºa unui achizitor de acolo la noinea luat bani ºi-n obligaþi a trecut falº. GheorgheMoraru.

[27]1956Toamna mam înscris în grupa ajutor de miliþie

Zorlenþu Mare ºi am figurat câtva timp.1956Tot în toamnã am fost ca delegat de comvoi (sic!)

la batoza lui Tãºcuþã ce era în glod.

„Tradiþiile noastre pier dacã nule ºtim pãstra“

ION PÃTRAªCU STAN MUZEU, PAGINI DEJURNAL (III)

În funcþie de spaþiu, articolul Ion Pãtraºcu Stan Muzeu,pagini de jurnal a fost publicat în revista Nedeia în mai multenumere. Acum continuãm cu alte pagini din jurnalul sãu intim,pus la dispoziþie cu amabilitate de doamna Ilinca Pãtraºcu Stan.

Vasile BOGDAN

(Urmare din numãrul trecut)

81

82

83

84

93

1956Luna Octombrie ziua de 17 am fãcut aºa cam

degeaba ºi nepregãtit un rãmaº (pariu – nota V.B.) cu unlocotenent din economic ºi primaru ce era atunci cã mãduc pîn la garã Brebu ºi întorc din faþa primãrii în 30 deminute ºi în 29 minute ºi jumate am parcurs dus întors7 km ca dovadã am ºtampilat un bilet la ºeful gãri. Amprimit de la acei 3 kg rãchie care au bãuto tot ei cã eunu beam deloc.

[28]1956Luna Noiembrie ziua de 7 seara am plecat la Bucureºti

la un artist Aldezi sãmi dea un aparat de proiectat joculfluturaºul aparatul nu mea plãcut ºi am cumpãrat atuncide la Consignaþi Bucureºti un aparat nemþesc cu 557 lei.

1956Luna Octombrie ziua de 13 ma luat ºeful de post de

atunci la noi Angheluþã la post ma bãtut puþin ºi tunspãrul ce era mare coadã de rîndunicã sã zicea cã pe atuncinu mulþi purtau pãr mare ca în prezent.

1957Luna Mai mam angajat la Reºiþa în fãbricã ca

muncitor secþia Furnal am lucrat o lunã ºi niºte zile.[29]1957Luna Iulie ziua de 15 am plecat cu cocia mea cu caii

nelu ºi sura la pustã la tras grîu singur ortaci de drumam avut pe Bagiu ºi Rista þigani. Eu mam oprit în com.ªipet. Am cazat mai mult la unul agent veterinar era TilãCioarã. Am lucrat o sãptãmânã însã am stat de ploi ºi amcîºtigat 50 kg grîu boabe acas.

1958Luna Ianuare ziua de 1 am hotãrît sã nu mai înjur

cu Dumnezeu ºi am þinut cam un an de zile.1958Luna Februare ziua de 7 am cîºtigat ca de prima

datã la Loto Central o sumã de 513 lei cu un bilet cu 2lei cumpãrat pe banii mei din Reºiþa de Friþi ºi MiliCasap.

85

86

87

88

89

90

91

94

[30]1958Luna Iunie zile mai multe am lucrat cu Ion Jura

Bãlu la O.C.A. ca colector la lînã plãtit cu ziua amcolectat la Brebu ºi Zorlenþ unde Ion Jura a fost pîrît ºieu înceluit de el. (Adaugã cu creionul: Ce e mutat la Lugoj– nota V.B.)

1958Luna Iulie ziua de 1. Mam angajat la noi la sfat ca

agent Agricol ºi am stat vreo 5-6 luni cã a dus untehnician peste mine.

1958Luna Iulie ziua de 7 a trãznit la noi în casã casa

bãtrînã de lemn cã aveam o galenã la care ascultasãsorãmea Mãrie în timp ce dãdea în cer ºi noroc cã a fostbaº atunci lãsat din urechii nu am avut pagube decît fînuars complect.

[31]1958Luna August am înaintat 2 dosare unul la Stare

civilã de ami schimba numele din cel am ca Stan Stãnicã,ºi al doilea dosar la Filiala de Vînãtoare de a primi permisde puºcã. Rezultat nu am mai primit de dat nu am datnimic ºi de intãresat nu mam mai întãresat mam lãsat.

1958Luna August ziua de 22 am cîºtigat la Loto a 2 orã

cu un bilet cu 2 lei cumpãrat din Caransebeº de MiþiCãsapu ºi Ion Beg pe bani mei am cîºtigat 500 lei.

1958Luna Septembrie am cumpãrat un Fliphion sã cînt

pe el de la Ionicã lu Mitru cu 100 lei ci mi la dat lesnicã trãgea sã moarã. Lam þinut un an ºi lam vîndut cu 200lei în birt la Reºiþa lui un þigan din Ducnecia.

[32]1958Octombrie am plecat la Bãile Herculane a 7 oarã ca

de ortac cu Dãnilã lu Coste ºi am stat patrusprezece zile14 zile cînd am gãsit pe Ilinca ºi nu a venit atunci, iar deocazie pe tren am gãsit altã fatã la plecare am vãzuto

92

93

94

95

96

97

98

95

ºcioapã.1958Luna Noiembrie ziua de Duminecã 2 mam însurat a

doua oarã însurat cu Ilinca însurat fãrã nuntã. Ilinca dincom. Podeni Mehedinþ. (cifra 99 este înconjuratã cucreionul ºi deasupra e semnul crucii – nota V.B.)

1958Luna Noiembrie ziua de 25. mam îmbolnãvit de o

boalã lumeascã. Mam dus la un doctor Anghel ce era ºima dat tratament de mam injectat singur eu.

1959Luna Ianuare am fost trimis pentru 10 zile la Reºiþa

curs de dirijor de dansuri pop la casa de culturã. Am stat5 zile.

[33]1959Februare am fost arestat 2 zile ºi 2 nopþi la miliþie

la noi pentru armament cã mi cerea pistol ce nici nuavusesem, ºi a dovedi de arma furatã. Cu arma adicãpuºca furatã din Sila sa gãsit ºi eu am predat un pistol curoatã aºa voluntar.

1959Luna Iunie ziua de 3. Am fost plecat la Reºiþa cu un

dimigean de rãchie sãl vînd cã era crizã de bani ma prinsun miliþian civil de la economic ma arestat la camera 13...3 zile ºi în acel timp acasã fãcuserã alþi control la rãchie.Ma dat drumu pîn la judecatã, cu rãchia acas eu amvînduto ºi am bãgat apã în dimigian ? mau numit Marinicã.Sub Locotenentul Anton.

1959Luna Iunie ziua de 7 mam cununat cu Ilinca la

starea civilã. nea cununat Lãzãricã Percea ce era elangajatu.

[34]1959Luna Septembrie ziua de 27 cu Ilinca ºi cocia

noastrã la Reºiþa sã ducem ceva mobilã pentru nunta luisora Mãrie. Pe vale Þârovei sa întîmplat cã eu cam beatam cãzut pe cai cai au fugit ma cãlcat cocia ºi ma zdrobit,

99

100

101

102

103

104

105

96

ci nu rãu.1959Luna Iulie ziua de 1. Mam angajat în com Brebu

ca Agent veterinar cu doctor Tãtucu. Am stat timp scurt?

1959Luna Octombrie ziua 4 am spart o ploscã plinã cu

rãchie în deal de nuntã cã eram givãr la nunta lui soraMãrie. Aceasta a fost dupã un plan vec[h]i copilãresc.

_______________________________[35]1960Luna Februare ziua de 10. Mam înscris cam cu

greu în tovãrãºie cu o suprafaþã de pãmînt 3 hectarã.1960Luna februare ziua de 15. Mam angajat la Sfat

popular ca ºef de pazã obºteascã. Ca dupã scurt timp amrãmas paznic simplu. Cã iar în scurt a rãmas tatãl meuîn loc pe acelaºi nume în timpu pîn no dimisiona. Mamcertat cu Ion Badea chear lam ºi lovit.

1960Luna Mai ziua de mercuri 18 am început de ami

face cãrãmidã sã mi fac casã nouã. Am avut plan sã fac15000 bucãþi ºi am fãcut cu Ilinca mai ajutat ºi de pãrinþi13500, am stat în vina stupini la mormînt în colibã cuIlinca. Capra caii cocia ceas – rãchie ºi miºcare – în rîndcu þigani.

[36]1960Luna August am fãcut ca de prima datã la mine

acasã un cuptor de cãrãmidã pentru a ardeo scopul de aîmi face casã.

1960Luna Octombrie ziua de 12. Am început construcþia

cãºi mele. Am fãcut jumãtate din ea la drum. Ca maiºtriGligoruþ Nicã Bodea ºi Mãrtin Drãgan.

1960Luna Noiembrie ziua de 2. Mam angajat la cinema

sãtesc film noi în sat. Ducîndumã noaptea din lucru cãºi

106

107

108

109

110

111

112

113

97

la Timiºoara dupã aparate aducînd în valoare de cîteva zecide mii lei. Ceia ce nu era curent era grup motor cubenzinã.

——————————————————————[37]1961Luna februare ziua de 3. Mam înscris cam aºa la

colectiv cu 5 braþe de muncã ºi am predat pãmîntul tot 10lanþã, plus un cal, o cocie cu loitre, plug, vacile, boabegrîu, cucuruz de seminþã.

1961Luna Octombrie ziua de 14. Am bãgat curent în casa

nouã. Am bãgat douã 2 becuri ºi douã 2 prizã cuelectricieni din Caransebeº find abonatul nr. 1.

—————————————————————1962Luna Ianuare ziua de 10, mam lãsat de a înjura pe

Dumnezeu a doua oarã, cu o hotãrâre cã þin un an de zile.ªi am þinut.

[38]1962Luna Februare ziua de 5. Mam lãsat de blestem cã

nu mai beau beuturi alcoolice cu tãrie decît bere citro ºimust, ºi am þinut timp de 5 ani de zile.

1962Luna Martie ziua de 6, mam angajat la Reºiþa

muncitor în fãbricã la secþia CFU ºi am lucrat la linie 1 anºi 4 luni de zile dupã care am plecat motiv cã am fost gãsitla ochi orbu miopie.

1962Luna Martie find de pazã la coperativa de la moarã

la noi eu cu Corolan Jurca am vãzut noaptea pe podulmare jos în apã un purcel care timp îndelungat juca în apãroatã la stînga, la dreapta, pînã a perit, constantînd noi cãa fost cu ne curatu.

[39]1962Luna Iunie ziua de (loc lãsat gol – nota V.B.),

am dat examen la cinematografie film sãtesc la care am

114

115

116

117

118

119

120

98

luat carnet de calificat.1962Luna Decembrie ziua de 10, fiind la Reºiþa la

lucru CFU linie dezbrãcat din pufoaicã cu echipa mi safurat pufoaica nouã, în ea era 234 lei toate actele meleprincipale ºi mãnuºi actele leam primit la 10 zile înapoide la miliþie Reºiþa cã au fost trimese prin poºtã.

1962Luna Mai ziua de 20. Am tãiat sub limbã lui

miþa mea ce zicea este turbatã, ºi dacã-i tai îi trece amfost învãþat de moºu lu hiþã Radu cã el se pricepea laaºa.

———————————————————————[40]

121

122

Ion Pãtraºcu Stan-Muzeu, þãranul universal, aºa cum seautointituleazã, nu în „batjocurã“ ci dintr-o mândrie fãrã seamãn,de þãran bãnãþean care a vãzut 10 þãri ºi peste 200 de oraºe, cuexpoziþii personale sau de grup, ºi-a trãit viaþa între þarinã ºi masade lucru. Vasile Bogdan a turnat un film despre el, premiat de APTR.Ion Pãtraºcu a rãmas, însã, tot singur cu lucrãrile sale, cu cele cincicãrþi editate, cu avionul ºi visele sale, cu sculpturile din rãdãcini...În imagine: avionul cu care voia sã zboare...

99

O fost cândva o fanfarã… laªopotu Nou!

Materialul ce urmeazã prezintã oameni care au fost, unii maisunt ºi mãrturisesc despre ce ºi cine a fost ºi locuri care dãinuie, darnu mai au frumuseþea aceea pentru cã timpul ºi-a spus cuvântul ºimulte s-au schimbat dar nu în bine.

În rândurile ce urmeazã, într-un material înregistrat de SilviuVelcotã („Repere Almãjene“) cu bunicul soþiei sale, Nicolae Crãciun,80 de ani, veþi descoperi crâmpeie din viaþa culturalã a comuneiªopotu Nou, sat Stancilova de Sus, prin fanfara ce a existat aici. Lainterviu a mai participat ºi taica Victor Miloº, în vârstã de 83 de ani,tot din Stancilova de Sus.

Nicolae Crãciun (N.C) – La noi o fost fanfarã, or avutîn Almãj fanfarã numa Lãpuºnicu, Bãnia ºî noi.

Victor Miloº (V.M) Aia o fost a mãi fainã, la Lãpuºnic,ºî aia dî la Bãnia ºî pr-ormã noi. O fost ºî la Nad㺠[Naid㺠-n.n.] dar acolo aviau lãuþ [viori - n.n.], da-n Almãj, numa ãºciatrei or fost.

N.C. – Acu 120 dã ani o fost asta...fanfara. Instrumencilicu care or cântat, or fost fãcuce la Cimiºoara ºî le-or plãcitfiecare, unii le mãi au ºî astãdz, alþî le-or vindut ºî io le-amvindut la unii la Moldova Nouã, la unii ca sã-ºi facã formaþie laBisãrica pocãiascã. ªie sã mãi fac cu iele dacã n-am mãi cântat...gata!

O fost frumos... sã cântau numa cântãri bãtrâne, vechi.Þîn mince, Bosioc Þunea ne spunia ºi ne punia sã cântãm a mãifainã cântare „Pelciþa iegera“, bun înþãles, asta cu instrumencili,nu cu gura.

V.M. – Atunºi, taico, nu s-o cântat cu gura.N.C. – ...ºî fãrã staþie, la rãºie, cum sã dzâºie. Cântam

nu numa la noi, cântam prã sace, la ªopot (ªopotu Vechi),Dâlboºieþ, Cãrbunari, ªcinãpari, Moldova Nouã ºî la nunþ, nigei,la sãrbãtori, la Colectiv, la Casa dã Culturã dã la Moldova Nouã,

100

la Anina la „Zîua Minerului“, la Cozla...V.M. – Atunºi, taico, sã fãcia jioc în toatã duminica ºî

alcie muzâºi nu ierau, numa fanfara.N.C. – úcia a noºtri or avut mulcie instrumencie, or fost

mulcie fieluri dã basuri, bass-baritone, bass-flugelhorn, bass-silicone, oarnã, trompece, clarinece, nu torogoatã, clarinet, tobãmicã, tobã mare, posaunã [instrument dã suflat metalic, cuclape, dã sã purta prã umãr - n.n.] ºî cam aºcea.

Or cântat d-aiºi dî la noi, Ion Crãciun, tata meu, latrompetã, Pistrilã Ion, Pãtru Cocu, Þunea Gheorghe la tobãmicã, Traia Popa la bass-flugelhorn, Pãtru Popa, paricã la bass-silicone, Bãnãduc Iacob la tobã micã ºî pr-ormã l-or trecut latobã mare. Tata i-o condus cã iel o ºciut mãi binie. Or învãþatdî la unu dî la Dâlboºieþ, tata lu’ Bolobrece, Ghiorghiþã Plearcã.Un an dã dzâle i-o învãþat. Bolobrece ãsta, dupã aia s-o stabilitla Oraviþa.

Dupã generaþia asta or venit alþî, Iosif/Iosîm Herac, zîs alMare, fracili lu’ bunicu’ tu, Angelico, care o fãcut altã muzâcã cudoisprãºe muzîcanþ ºî dupã aia s-o închis ºî cu asta... Fanfara abãtrânã, unge-o fost tata ºãf, o avut o activitace dã 30 dã ani ºîºieva.

Cum spuºãi, or fost ãºcia bãtrâni, Iosîm ãl Mare ºî larând, noi. Am venit noi ºî alþî dã prã-ºia. Noi am avut nu baºo fanfarã, o formaþie, câta mãi altfiel, mãi moderni. Am avutsaxofon, trompece, torogoatã, douã acordioane. Ortaºii mei dãcâncic or fost Pãtru dã la Taflã, Pavel Vela.

Dar s-o iau prã rând: Iosîm Hearc, ãl Mare o cumpãratinstrumencili dîn banii lui, º-o vindut pãmântu’, s-o dus laCimiºoara la Mãgãzânu’Bramu’, aºa s-o chemat, era dã instrumencemuzicale. El o învãþat dã la tata meu sã cânce, dã la IonCrãciun ºî la rându’ lui i-o învãþat prã alþî. În fanfara lu Iosîmãl Mare or fost: Iosîm Herac, ãl Mare, el o fost ºî dirijor ºî ocântat la oarnã [denumirea genericã pentru instrumentele defanfarã n.n.], Iosîm Velcotã, …, Iosîm Herac, bass-silicone,Aurel Herac, bass-silicone, Victor Miloº, bass-fligehorn, IlieÞunea, bass-fligehorn, Vasile Olariu, bass-fligehorn, Ion Olariu,trompetã, Ion Herac (bunicul patern al subsemnatei), tobã mare,Gligorie Velcotã, bass-fligehorn, Toma Olariu, piculã, Ion Bãnãduc,clarinet, Traia Herac, bass-fligehorn, Alexa Herac, bass-figehorn,

101

Petru Velcotã (lu’ Pãun Barbu), bass-baritone, Nicolae Pistrilã, posaunã,Toma Olaru la taiere, Vidu Bãtarcãdupã Ion Herac la tobã mare, IosîmVelcotã, bass-fligehorn, Pavel Vela.

ªî noi, toþ trei fraþî am cântat,io , Nicolae , la trompetã º îGhiorghiþã, la toba mare ºî IonCrãciun, iar la trompetã. Acuma,dîn formaþia me, asta o fost prîn1959, dupã ºe n-or mãi fost fanfarãliãºcia, am venit dân armatã, amfãcut armata la Bucureºci, laPomperi. Ce dzºãi?! Da, a mei…Pãtru Herac, torogoatã, iel eraºãfu’, nu io, Petricã Herac, copilu’ lu Pãtru Herac, acordeon, luii-o plãcut sã cânce ºî cu gura, o cântat frumos, Ioþa Balaure,acordion, Pãtru Herac [dã la Taflã/Nani, porecla de sat n.n.]vioarã prima datã, dupã, acordion ºî dupã, broancã, NicolaeCiuciuc, vioarã, Ghiorghiþã Crãciun, tobã, Matei/Mãcei Ciuciuc,acordion, Ghiorghiþã Crãciun, fraci-miu, la tobã ºî taiere, IonPau, oarnã, Traia Herac, oarnã, Pãtru Velcotã, bass, NicolaePistrilã, posaunã, Toma lu’ Rista la taiere, Vidu Bãtarcã, tobãmare.

ªî io,N i c o l a eC r ã c i u n ,saxofon ºîal treileaf race a lmeu , IonCrãciun, laoarnã.

A . H .– Taico (N)/M i c o l a e ,cum î itreaba cu cântatu’?

N.C. – Treaba cu cântatu’…m-am apucat prea târdzîu,

102

dacã o luvam mãi dã cinãr, sã mã fi instruit, n-am avut vreme,o venit armata ºî aºa…n-o fost timp…

A.H. – Ce trãbã sã ai pîntru meseria asta?A.H. – Asta îi frumoasã tare, îi ºi petreºiere ºî bani, trãbã

sã fi calm, sã ai bunãvoinþã pîntru lume, sã satisfaºi plãºiereaomului ºî clar sã-þ placã dîn suflet, sã-þ fie drag, sã înveþ, sãexersezi. Io, unu’, am învãþat din capu’ meu, sângur, n-am avutdî la ºine…ar fi fost bun, numa aºa o fost. Io am fost bucuros,m-o plãcut mult sã plec la cântat. Aºa l-am cunocut prã LuþãPopovici, îi un muzîcant periculos, am cântat cu iel la ªopotuVechi, atunºi, unu’, Simion dî la Pârvova, bun ºî ãla, la Anina,am cântat cu Sîmu, dã naºcere dân Moºiriº (Moceriº), primu’saxofonist dîn Valea Almãjului, Bolobrece dî la Dâlboºieþ, stabilitîn Oraviþa, la Greoni, fraþî Zgripþu, iei, Zgripþu or cântat lanuntã la copilu’ meu, la uicã-tu Petricã ºî la Nina. ªî cu iei mãmãi duºiam ºî la nunþ prî la Moldova Nouã când nu fãºiam faþã,îi chemam ºî prã iei, prã Zgripþu.O ºci cã am cântat cu formaþiame la nuntã la naºu’tu, Nicolae Herac cu Icoana?

A.H. – ªie cântãreþ îþ plac dumitale, d-acuma?N.C. – Îs dãstui buni dar ºî aºa fãr’ talent. Îm plac, a

noºtri, Nicu Novac, Petricã Irimicã, Ana Munteanu, instrumentiºci,Luþã Popovici ºî alþî.

A.H. – Cum îi muzîca dã astãdzî?N.C. – Îi specialã, aºa mi sã pare, prea scumpã, º-atunci

o fost prã bani dar nu aºa mulþ, banii aveau valoare.A.H. – Þ-o plãcut ºî jiocu’?N.C. – Da, în egalã mãsurã, ºî jiocu’ ºî cântatu’, pîntru

aºcea îþ trãbã plãºiere, ambiþie ºî bani! Da’ sã fim sãnãtoº cã d-ãlealalce vegem noi…

(Interviu realizat de Angelica Herac ºi SilviuVelcotã în data de 12 octombrie 2016, ªopotu Nou)

103

Tradiþie ºi modernitateTradiþie ºi modernitateTradiþie ºi modernitateTradiþie ºi modernitateTradiþie ºi modernitate

������

Festivalurile în agenda culturalãa judeþului

¬ Interviu cu Dl Gheorghe Þunea, directorulCentrului Judeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Caraº-Severin

A.Herac – Ce înseamnã Festival? De ce Festival pe Agendaculturalã a unui Centru de Culturã?

Gh.Þunea – Festivaluleste o manifestare cultural-artisticã care reuneºte colec-tive artistice sau interpreþide diverse genuri artistice,vocali ºi instrumentiºti carepromoveazã elementele defini-torii ale culturii tradiþionalenescrise: costumul popularnaþional, muzica ºi joculpopular naþional. Alãturi dealte manifestãri ºtiinþifice sauartistice, Festivalul constituie modalitatea de a promova tineretalente ºi de a oferi publicului spectator un confort spiritual. Dinacest motiv, Festivalul ocupã un loc important în Agendaculturalã.

A.Herac – Pentru ce ºi pentru cine un Festival?Gh. Þunea – Un Festival se organizeazã pentru a promova

104

dar ºi a conserva cultura tradiþionalã. La aceastã manifestare îºidau mâna douã categorii: artiºtii care prin evoluþia scenicãrealizeazã obiectivul urmãrit de organizatori ºi consumatorulactului cultural, adicã publicul spectator.

A.Herac – Cum se organizeazã un festival? E greu, e uºor ºi dece?

Gh. Þunea – Existã douã tipuri de festivaluri: festival cucaracter necompetitiv ºi festival cu caracter competitiv. LaFestivalurile cu caracter competitiv în mod obligatoriu trebuiesã existe un Regulament de organizare care sã stipuleze inclusivvaloarea premiilor. La festivalurile cu caracter necompetitiv,participarea formaþiilor are loc pe bazã de invitaþie nominalã.Oricum pentru organizarea unui festival e nevoie de un bugetîntru-cât organizatorul trebuie sã asigure masa ºi cazareaparticipanþilor. Grandoarea manifestãrii este datã de regulã devaloarea bugetului. Calitatea manifestãrii este datã de valoareaparticipanþilor.

A. Herac – Cum devine un festival o tradiþie?Gh. Þunea – Un festival devine o tradiþie prin consecvenþa

organizãrii. Existã manifestãri culturale în Calendarul Instituþieicare au demarat în anul 2000 iar în acest an s-au derulat aXVI-a oarã, exemplu clar de cum devine o manifestare tradiþie.

A. Herac – Poate fi un festival sau orice altã acþiune culturalão tradiþie?

Gh. Þunea – Rãspunsul este da ºi cel mai concludentexemplu este Festivalul Internaþional de Folclor „Hercules“ careîn 2017 va fila ediþia 48.

A.Herac– Cum sepromoveazã oa s e m e n e aacþiune?

Gh.Þunea– De obicei,a c t i v i tã þ i l eimpor t an t eorganizate de

105

Instituþie sunt cuprinse ºi în Buletinul Informativ al InstitutuluiNaþional al Patrimoniului care se difuzeazã în România ºiRepublica Moldova.

În plus, în promovarea manifestãrilor culturale, gen Fes-tival, un rol important îl are mass-media (scrisã, auzitã ºivãzutã) ºi nu în ultimul rând tipãrirea de afiºe sau alte materialepublicitare.

A. Herac – Cum se conservã?Gh. Þunea – Conservarea se face pe suport audio-video

dar ºi scris de regulã în cele douã reviste de culturã aleInstituþiei: „Reflex“ ºi „Nedeia“.

A. Herac – Cine poate participa la un Festival?Gh. Þunea – La un Festival cu caracter necompetitiv

participã formaþii invitate nominal, la cele cu caracter competitivtineri cu vârstã cuprinsã între 16-35 ani iar în cadrul publiculuipoate participa oricine deoarece intrarea la manifestãrile Instituþieieste liberã.

A. Herac – E beneficã participarea judeþeanã, de ce?Gh. Þunea – Fiind o Instituþie judeþeanã, sigur activitatea

noastrã se regãseºte în activitãþile judeþene.Participarea judeþeanã pe lângã faptul constituirii unei

motivaþii pentru artiºti dã posibilitatea de cunoaºtere a realitãþiiartistice din judeþ, de stabilire a unei ierarhii calitative aformaþiilor artistice ºi nu în ultimul rând de constituire a uneibaze de date care inventariazã formaþii, creatori, artiºti,meºteºugari, etc.

A. Herac – Dar cea naþionalã? ªi internaþionalã?Gh. Þunea – De obicei la manifestãrile naþionale ºi

internaþionale, judeþul este reprezentat de cei mai buni ambasadoriculturali din Banatul Montan ºi în general aceste participãri auloc în baza unor parteneriate de colaborare încheiate de Instituþiecu Instituþii similare din þarã ºi strãinãtate. Prin aceste participãrireprezentanþii noºtri pun în valoare tot ce e mai frumos încultura tradiþionalã din Banatul de munte.

În þarã avem o colaborare bunã în acet sens cu InstitutulPatrimoniului Naþional Bucureºti apoi cu judeþele Cluj, Arad,Timiº, Sibiu, Iaºi, Bistriþa-Nãsãud, Bihor, etc.

Mai mult, instituþia noastrã a încheiat parteneriate decolaborare cu Instituþii culturale din Serbia, Republica Moldova,

106

Ucraina ºi Bulgaria. De obicei, schimburile culturale dintreinstituþiile culturale din þarã amintite dar ºi din strãinãtate sederuleazã în cadrul Festivalului Internaþional de Folclor „Her-cules“ care se organizeazã în prima decadã a lunii iulie înfiecare an la Bãile Herculane.

A. Herac – Câte Festivaluri aþi iniþiat de când sunteþidirectorul CJCPCT CS?

Gh. Þunea – Festivalul Coral „Lia Ponoran“ (Reºiþa -aport), Festivalul „Ana Munteanu“ (Buchin - aport), FestivalulComunitãþilor Etnice din Banat, Festivalul Folcloric „VeliºcuBoldea“ (Reºiþa), Festivalul Coral „Ion Românu“ (Reºiþa - aport),Festivalul Fanfarelor „Ilie Chera Iucu“ (Lãpuºnicu Mare), Colocviilerevistei „Nedeia“ etc.

A. Herac – Ce Festival lipseºte în Caraº-Severin?Gh. Þunea – Lipsesc manifestãri care au fost dar din

varii motive au dispãrut: Festivalul teatrelor nescrise (Bãuþar),Festivalul „Ion Luca Bãnãþeanu“ (Bozovici), Festivalul „De dorpe Cerna-n sus“ (Bãile Herculane), Festivalul „Sandu Florea“(Armeniº) etc.

A.Herac – Sunt destule Festivaluri în judeþ sau prea multe?Gh. Þunea – Sunt suficiente. Numai în domeniul muzicii

corale se organizeazã un numãr de cinci Festivaluri, pentruinterpreþi vocali ºi instrumentiºti cinci Festivaluri, judeþul Caraº-Severin ocupând loc fruntaº la nivel naþional în ceea ce priveºtemiºcarea artisticã.

A. Herac – Rolul unui Festival în comunitatea ruralã ºi ceaurbanã?

Gh. Þunea – Aceste Festivaluri promoveazã comunitatearespectivã, localitãþile fiind cunoscute datoritã acestor activitãþiculturale. Astfel, când spui Marga, te gândeºti la Cor ºi la prof.Dumitru Jompan, când spui Fanfara „Ilie Chera Iucu“, te gândeºtila Lãpuºnicu Mare, când spui Bozovici, te gândeºti la Ion LucaBãnãþeanu. În plus, aceste manifestãri omagiazã ºi personalitãþicare ºi-au adus contribuþie importantã în devenirea noastrã caneam ºi propãºirea spiritualã a acestui colþ de Rai, numitBANAT.

Interviu realizat deAngelica HERAC

107

Lada cu zestreLada cu zestreLada cu zestreLada cu zestreLada cu zestre

���� !

„Brâncoveanu Constantin, boier mare,domn creºtin…“

Despre originalul cântecului, pãstrat înBanatul Montan ºi alte însemnãri

despre manuscrisul miscelaneu de laOraviþa

Sub titlul „Manuscrisul de la Oraviþa“, noi am denumit uncaiet de format 10 x 22 cm, descoperit în urmã cu mai mult dedouã decenii de profesorul Nicolae Douca, muzeograf ºi custodela Teatrul Vechi, cel care a oferit ºi o numerotare provizorie afilelor, 208 pagini, deºi textul general nu se terminã aici.Ulterior, prietenul Valeriu Leu a interpretat la modul generalmanuscrisul, în inventarele Muzeului Banatului Montan Reºiþa,precizând valoarea documentarã ºi stabilind ca încadrare cronologicãmijlocul secolului al XIX-lea.

O lecþiune a textului, la pagina 84, aratã: „În anul 1855,în aprilie soarele sã în / tunereca perzându-ºi în zi / ºi razelesale.“ Un pomelnic pe toatã lungimea paginilor 96-97 împreunã,începe cu „Ioan Krenicean s-au nãscut în / anul 1819, înfevruarie“ ºi se încheie cu „Ioan Krenicean mik s-au nãscut înanul 1875, februarie 17 la jumãtate la 2 noptea.“ Apoi, la pagina145, aflãm scris „Oraviþa, în iiulie 22, 1862“ de cãtre cel cesemneazã mai jos „Ioann Krenicean“ pentru ca la pagina 167 sãfie semnatã „Sofia Crenicianu, la a. 1862“. În continuare, la

108

pagina 171, într-un chenar, în dreapta jos, scrie: „în anul 1864“.În fine, la pagina 75, cu slovã chirilicã, gãsim menþiunea „MihaiKrenician“ iar la pagina 77 „a.1888“.

Manuscrisul e un argument palpabil al prelungirii aceluienciclopedism de sorginte iluministã, manifestat printr-un cultexcesiv al lecturii ºi dorinþa de a „conspecta“, nota, sublinia,transcrie ºi comenta suma lecturilor.1 Mai multe din texte ºi,desigur, înscrisuri diferite, aratã o continuitate a însemnãrilorîn cadrul aceleiaºi familii, între anii 1855-1888. Ioan Crãiniceanu/Krenicean e bunicul marelui oftalmolog afirmat în RomâniaVechiului Regat, doctorul Gheorghe Crãiniceanu. Mihail Crãi-niceanu/Mihai e tatãl iar Sofica/Sofia e bunica savantului care,student, contribuise la editarea cãrþilor lui Petru Maior.

Menþionãm, rezumând, conþinutul: „Cântare la nunþi“ (p.7-16); „Cel fecior de înpãrat“ (p. 16-19); „Cântare de dor a omuluistrin“ (p. 20-23), „Cântare dumnezeiascã de slova de limbaromaneascã“ (p. 23-24); „Slavã ºi acum glas…“ (p. 27-28); „Cântarealui Bunãparte“; (p. 31-35)2 „Istorie a sfântului Ioan Bogoslov“ (p.35-62); „Cântãri dela naºterea Dumnezeului Hs“ (p. 63-66);„Cântãri dela Stea“ (p. 66-67); „Kintare dela omul cel dorit“ (p.78-80); „Deskrierea“ (p. 81-86); „Brancovanu Kostandin“ (p. 86-87); „Moisi au vãzut pre Domnul“ (p. 98-105); „Povesta luiDumnezeu“ (p. 12-128); „Înviind Iisus“ (p. 129-130); „Cantarefunebrale“ (p. 130-131); „Celor în Vinneri Mari“ (p. 133-145);„Povestea lui Satanaiil“ (p. 146-167); „Cântare la înpãraþi“ (p.168-171); „Doamne, unde eºti“ (p. 172-173); „Pashalie“ (p. 174-186), în continuare filele fiind rupte.

Ceea ce este important de ºtiut e cã aceste texte au fostinserate aici, în manuscris, din mai multe surse ºi sunt rezultatulunor situaþii istorice aparte. Astfel, „Brancovanu Kostandin“ (p.86-87), cu o variantã originalã, azi cântatã, provine din vecheaarhivã a Protopopiatului Ortodox de Oraviþa, dintr-o colecþiecolaþionatã de manuscrise rãmase de la Protopopul SerafimBengescu. De fapt, traseul documentului ar fi altul ºi el trebuierelatat aici.

La anul 1821, paharnicul Gheorghe Bengescu din Craiova,frate al Protopopului Serafim, aflat între boierii munteni fugariîn faþa revoltei radicale poporale condusã de Tudor Vladimirescu,pãstra foarte multe documente relative la viaþa ºi opera

109

domnitorului martir Constantin Brâncoveanu. Cei doi fraþi eraunepoþii de sorã ai lui Ianache Vãcãrescu, sfetnicul voievoduluimuntean, jertfit ca ºi acesta cu fiii sãi la Edikule, Istanbul, în15 august 1714.

Gheorghe Bengescu se refugiazã mai întâi la Sibiu apoi încomitatul Cãraº, la Mehadia iar ulterior lângã Oraviþa, laCiclova Montanã unde, am precizat mai sus, era stabilit SerafimBengescu, monitorizat în scriptele din arhiva poliþiei secretevieneze ca apropiat de masonii orãviþeni sau chiar membru al„K.“, Loja „Kosmos“. Sã mai spunem cã Serafim, „ciclovanul“,era tatãl viitorului scriitor Cezar Bengescu, nãscut în 1819la Oraviþa, mort la Lyon, în 1870, dupã ce se afirmase înliteratura francezã. Despre fugarul Gheorghe Bengescu mai ºtimcã semnase, alãturi de alþi refugiaþi din Oltenia, scrisoarea demulþumire din 7/19 aprilie 1821 (datatã în Sibiu) cãtre împãratulAustriei, cerând ocrotirea în continuare pânã se liniºtesc lucrurile

110

în Muntenia. Aici lasã documentele drept gaj farmacistuluiTheodore Francisc de Issekutz pânã se vor liniºti lucrurile.

La 19 mai 1821, Gheorghe Bengescu ºi semnatariiamintitului memoriu, trimit augustului imperator o relatareamplã asupra cauzelor care au dus la izbucnirea miºcãrilorrevoluþionare, insistând pe despotismul fanariot. Lista din 24iulie 1821, cu boierii olteni refugiaþi la Sibiu încã din 17 martie(„Verzeichnis derjenigen Bojaren, welche seit dem 17 März 1821der Aufenthalt zu Hermannstadt gestattet worden und dieseither von hier wieder abgegangen sind“; originalul în limbagermanã“), îl include pe Bengescu la poziþia 52 ca „PoharnikGeorgy Benzseszko Bojer aus Crajova“, deþinãtor al paºaportuluinr. 4253 dar deja din 14 iulie 1821 acesta e la Mehadia, în Banat„in die Bäder von Mehadia abgereist“. Apoi din nou la Sibiuunde, în 30 iulie, dupã ce preia pachetul documentelor lãsate îngrija farmacistului, îl gãsim între semnatarii unui nou memoriucãtre împãratul de la Viena prin care petiþionarii cer sprijin înalegerea unui domn pãmântean.3

Versurile sub titlul „Brancovanu Kostandin“ inserate la p.86-87 în manuscrisul miscelaneu de la Oraviþa, trebuie aºadarluate ca bazã de interpretare a tuturor celorlalte variante alecântecului dedicatoriu comemorând martirajul domnului creºtin.

Ionel BOTANote:

1. Cf. I. BOTA, „Manuscrisul de la Oraviþa“, în „Timpul“,V, nr. 54-1078, vineri 18 martie 1994, p. 4

2. Vezi comentariul lui M. DUMA, în „Timpul“, nr. din 25februarie 1994, p. 4

3. I. BOTA, Thodoraische revolution. Ecouri bãnãþeneale revoluþiei de la 1821, în „Magazin Istoric“, XLIV, nr. 10(523), octombrie, 2010, p. 55-59

111

Ciprian Porumbescu ºi câtevapersonalitãþi bãnãþene

S-au împlinit nu demult 160 de ani de la naºtereacompozitorului bucovinean, Ciprian Porumbescu (1854-2014),ºi eseul de faþã se vrea pur ºi simplu un modest omagiu adusde un scrib din Banat muzicianului care a fãcut pionierat înceea ce priveºte muzica clasicã inspiratã de melosul popular,una dintre primele sale opere muzicale fiind inspiratã în acestfel ºi dedicatã bãnãþenilor cãrãºeni. Totodatã lucrarea de faþã sedoreºte o închinãciune ºi o rememorare a câtorva nume ilustrede bãnãþeni care într-un fel sau altul, mai mult ori mai puþin,au contribuit prin strãdania lor pateticã la sporirea zestreiculturii naþionale, culturã zãmislitã în locul de obârºie drag:BANATUL.

Propun cititorului sã ne imaginãm metropolele imperialeViena ºi Budapesta anilor 1879-1881, oraºele scãldate de apeleDunãrii lui Johann Strauss ºi ale lui Imre Madach, titani aiculturii universale, urbe ale unor citadele universitare cu coloniide studenþi români, la Viena cu precãdere studenþi în muzicã,dar ºi în medicinã, la Pesta studenþi în ºtiinþe juridice, jurnalism,dar ºi în medicinã.

Ciprian Porumbescu era student la muzicã, avea mentorimuzicologii Franz Krenn ºi Louis Schlosser, dupã ce studiase laCernãuþi cu magistrul Isidor Vorobchievici. De reþinut cã studenþiiromâni participau la seratele muzicale dansate la Viena, cât ºila Pesta, apoi unii dintre ei fãceau fie la Viena, fie la Pesta, darmai ales la Viena, studii de specialitate într-o ramurã cum era„oculistica“, pretenþioasã ºi tânãrã. Un asemenea student fuseseGheorghe Crãiniceanu, care absolvise medicina la Pesta, cu bursade la baronul Andrei Mocioni (Andrei Mocioni, parlamentar,fondase la Foeni în Timiº „Fundaþia Inteligenþei“ cu care a trimispeste o sutã de tineri bãnãþeni la studii în cele douã metropoleuniversitare). Încã student fiind, Gheorghe Crãiniceanu publicã olucrare ineditã în domeniul oftalmologiei - „Metoda pentru

112

determinarea câmpului vizual“ – lucrare publicatã ºi premiatã deUniversitate ºi care fusese popularizatã în cele douã metropoleamintite mai sus, studentul devenind o personalitate cunoscutã ºicurtatã de studenþi ºi studente, ba chiar ºi de profesorii sãi. Apoi,zic sã rememorãm cã la Viena era o adevãratã ºcoalã deoculisticã, creatã cu ani în urmã de medicul român Ioan Piuaru-Molnar, fiul lui Popa Tunsu, de pe lângã Sibiu, francmason înLoja „Sfântului Andrei“ din Sibiu, fondatã cu un veac în urmã.Ioan Piuaru era medicul oculist al Casei Imperiale ºi împreunãcu Paul Iorogivici din Vãrãdia de Caraº, scoseserã un ziar, întâiulziar din presa românã, ce nu se mai pãstreazã, dar consultat deGeorge Bariþiu, pãrintele presei din Ardeal.

Prin urmare, Gheorghe Crãiniceanu penduleazã întreBudapesta ºi Viena, oraºul cu „Sânge vienez“ ºi „Dunãre albastrã“,compoziþii muzicale ale lui Strauss, tatãl ºi fiul, unde studiaCiprian Porumbescu ºi unde cei doi tineri studenþi s-au întâlnit,cunoscut ºi împrietenit.

Mi-am pus întrebarea ºi am gãsit ºi rãspunsul, aºa cum îlveþi gãsi ºi dumneavoastrã lecturând rândurile de mai jos: cândºi de la cine auzise Ciprian Porumbescu cã la Oraviþa, în Caraº,exista o atmosferã muzicalã cum nu exista în orice colþ dinImperiul Austro-Ungar?! Auzise despre „Reuniunea de muzicã ºicânt“ germanã (fondatã în 1873) ºi nu în cele de pe urmã auzisecã la Oraviþa îºi poartã veacul un librar ºi tipograf I.E. Þieranu,unicat în împãrãþie, care, deºi sãrac, ajuta studenþii sãraci cucãrþi, chiar cu unele editãri ºi tipãrituri. Sãrac era ºi CiprianPorumbescu, deºi era fiu de preot din Stupca din Bucovina.

Zis ºi fãcut, în prima vacanþã estivalã din vara lui 1879 zicunii, din 1880, zic alþii, sigur invitat ºi însoþit de studentul înmedicinã, Gheorghe Crãiniceanu, tânãrul compozitor CiprianPorumbescu ajunge la Oraviþa, mai auzise el ºi din paginilerevistelor „Albina“ ºi „Familia“ cã la Oraviþa fiinþeazã cel maivechi teatru românesc (1816), dupã modelul teatrului vienez, ocopie, ceva mai micã, a „Burgteatrului“ din metropola valsului.Voia sã-l viziteze ºi l-a vizitat în acea varã, apoi ºi în alte dãþiîn perioada anilor 1880-1882.

Mã întreb eu, desigur vã întrebaþi ºi dumneavoastrã: OarePorumbescu n-a vizitat ºi localitatea Ciclova Montanã? Cum sãnu, vine rãspunsul deoarece Gheorghe Crãiniceanu era fiu de

113

oameni cu o anume stare din aceastã localitate, apoi CiclovaMontanã, ne confirmã scriitorul Nicolae Irimia, e la circa 3-4kilometri, alþii zic nici atâta, de Oraviþa, în plus curiozitateaprofesionalã a compozitorului Ciprian Porumbescu a fost cu atâtmai mare cu cât aflase cã la Ciclova Montanã erau în aceavreme opt, reþineþi opt!, tarafuri de þigani, între ele cel maivestit era Taraful Fraþilor Bârcã (Coari, Iosif ºi Ioan), cei carevor înregistra primele cântece româneºti pe sol românesc (încafana la „Coroana“) de cãtre un grup de specialiºti ºi tehnicieniveniþi de la Paris (1905) anume pentru a-i cunoaºte ºi înregistrape Fraþii Bârcã, ce au concertat în Viena, Londra, Zürich ºiPetersburg, în ultimul oraº, Þarul Nicolae pãstrase tarafulvreme de un an de zile! La plecare a dãruit fiecãrui membru dintaraf câte-o tabacherã din aur cu însemnele Þarului. Prinurmare, cele douã reuniuni de muzicã ºi cânt, teatrul vechi ºitarafurile de þigani din Ciclova Montanã l-au purtat pe Porumbescucâteva veri ºi toamne în arealul cultural de la Oraviþa ºiîmprejurimi.

La Oraviþa, Ciprian Porumbescu se cunoaºte ºi seîmprieteneºte cu învãþãtorul Iuliu Birou, dascãl în Ticvaniu-Mare, o aºezare rusticã pe aproape de Oraviþa (comuna poetuluiGheorghe Azap), omul care fondase ºi prezidase Societatea decânt ºi muzicã „Armonia“, ce va dobândi medalia de aur, în1906, când cu Expoziþia ºi Reuniunea de la Parcul Carol dinBucureºti... Iuliu Birou i-a prezentat lui Ciprian Porumbescu ocolecþie de cântece populare, culese de pe Valea Caraºului, apoi„Liturghiile“ sale, compoziþii proprii ºi i-a pus sã-i cânte corulsau „Armonia“. Sub imperiul acestor manifestãri cultural-muzicale,la Oraviþa, Ciprian Porumbescu compune cântarea „Marº alcântãreþilor de la Oraviþa“, al cãrui titlu a fost schimbat maitârziu în „Marºul cântãreþilor“ ºi aºa figureazã în opera sa.

Tânãrul compozitor a pãstrat direct sau indirect, prinintermediul doctorului Gheorghe Crãiniceanu, relaþia spiritualãcu lumea culturalã de la Oraviþa, aci trãiau ºi se manifestauspiritual din plin trei matadori ai culturii bãnãþene: AtanasieMarian Marienescu (1830), Simeon Mangiuca (1831-1884) ºi ElieTrãilã (1845-1924), câteºtrei cu preocupãri folclorice ºi cu contactecu Academia Românã din Bucureºti, autori de opere viabile ºicu preocupãri multiculturale.

114

Ciprian Porumbescu devine arhicunoscut în zona Oraviþei,i se creeazã un cult aparte în lumea melomanilor, dovada e ºiSerata Muzicalã ce i s-a pregãtit în 13 mai 1882, prilej cu careReuniunea Românã de Cântãri a interpretat ºase piese muzicale,din care patru erau compziþiile sale: „La Malurile Prutului“,„Serenada“, „Luna lui Mai“ ºi „Sergentul“, ultima pe versurilelui Vasile Alecsandri, pentru cor bãrbãtesc.

O altã dovadã de dragoste ºi preþuire faþã de compzitorulPorumbescu este modul cum a fost tratatã ºi prezentatã opera„Crai Nou“, la Oraviþa. Dacã în premiera, în 1882, la Braºovfusese interpretatã pe o scenã improvizatã la Liceul românesc(„Andrei ªaguna“), la Oraviþa fusese jucatã pe scena celui maivechi teatru românesc din România, într-o ambianþã ºi zi desãrbãtoare, ce rãscolise întreg Caraºul, având interpretã principalãpe reputata solistã de operã Iulia Dragoescu, în rolul Dochiþei.

Adãugãm cã nu numai corurile din Oraviþa (român ºigerman deopotrivã) interpretau opera lui Porumbescu, ci ºi alteformaþii corale din Banat, iatã bunãoarã Corul din CoºteiulMare, de lângã Lugoj, fondat de acelaºi Iuliu Birou (1897), cânddebutase ca învãþãtor, avea în repertoriu piese de Porumbescu,precum: „Cântec de primãvarã“, „Hora Severinului“, „Unde sunteroii?“, „Hora Sinaii“, „Marºul cântãreþilor“, „Tricolorul“, „Cântecsicilian“ etc.

Ciprian Porumbescu dobândise un renume în peisajulmelosului cãrãºean, dovada este ºi provocarea sa în 1880, laReºiþa Românã, când cu realegerea noului Comitet al corului,membru de onoare fusese ales ºi Ciprian Porumbescu - „compozitordin Viena“, în comitet alãturi de avocaþii Coriolan Brediceanu ºiConstantin Rãdulescu, primarul Lugojului, bunicul matern alviitorului scriitor ºi ofiþer de marinã, Victor Vlad socotit de TituMaiorescu ca fiind Mistralul poeziei dialectale din literaturaromânã (pentru poemul „Al mai tare om din lume!“)

Tot ca o „recompensã“ moralã este ºi invitaþia preotuluiLucian ªipeþan din Chizãtãu, în mai 1882, de-a veni la Chizãtãuºi de-a juriza maialul de coruri cu prilejul Jubileului de 25 deani de la înfiinþarea legalã a corului de plugari din aceastãlocalitate, primul cor þãrãnesc din pãmânt românesc. Dar înaintede-a ne deplasa la Chizãtãu, în pusta Banatului, sã vedem totuºiceea ce a fãcut tipograful sãrac I.E. Tieranu pentru muzica lui

115

Ciprian Porum-bescu.

S c r i i t o r u lVirgil Birou (fiuldascãlului IuliuBirou) a fost elev laLiceul „Dragalina“din Oraviþa ºi îºiaminteºte desprelibrarul ºi tipografulI.E. Tieranu, cuu r m ã t o a r e l eînscrisuri: „Era unom scund, slãbuþ, cuochelari, bãtrân ºimodest din cale-afarã. Avea o micã librãrie, cu o uºã cã nuputeau intra doi oameni în acelaºi timp ºi cu un ochi deferestruicã, dar cu rafturi peste rafturi de cãrþi, unele maiinteresante decât altele, procurate de el din Viena, Budapestadar ºi de la Sibiu, Bucureºti etc.

Cãrþi pentru elevi ºi studenþi. Erau ºi elevi care nu aveaubani sã cumpere carte. Tieranu o dãruia zicând cã rãmâne s-oachite pe-altãdatã!... În spatele librãriei avea înjghebatã o micãtipografie, mai mult un ghesevder primitiv, cu care greu setipãrea, dar tipãrea cu uºurinþã: cãrþi de vizitã, invitaþii denuntã ºi botez, varia anunþuri. Cãrþi ºi pliante mai rar...“

Cu toate acestea tipograful I.E. Tieranu i-a tipãrit luiPorumbescu douã lucrãri: „Cântec de primãvarã“ (op 6) ºi„Coloane Romane“ (op 7 - Quadrille, compus din motive de ariinaþionale române pentru piano) un caiet de note format mare,având ºapte pagini de muzicã.

Cu privire la aceste apariþii, permiteþi-mi sã citez dincartea „Rãzbunarea lui Stolojan“ - scrieri - de Virgil Birou (pp.142-143): „În Banat, lui Ciprian Porumbescu i s-a întins o mânãde ajutor, modestã de bunã seamã, însã dupã cum vom vedea,venitã din inima dezinteresatã, care îi putea oferi ºi o încurajareatâta de necesarã în condiþiile anului 1880. I-a fost tipãritãprima operã Opul 6, „Cântec de primãvarã“, o compoziþie brodatãcu text de Vasile Bumbac. Evenimentul nu a rãmas fãrã rãsunet,

Cântece de Ciprian Porumbescutipãrite de I.E. Tieranu, la Oraviþa

116

el a fost reflectat în „Familia“ nr. 46 din 4 iunie 1880, undecitim urmãtoarele: «D.C.C. Porumbescu, junele compozitor român,din Bucovina, a scris un cvartet nou - Cântec de primãvarã -cuvinte de V. Bumbac. A apãrut la Oraviþa, în Banat, întipografia ºi librãria I.E. Tieranu, care a fãcut un fapt vrednicde laudã dând o mânã de ajutor...“ Nu mult timp dupã aceeaapare în grija aceluiaºi editor Opul 7 al lui Porumbescu,intitulat „Coloane Romane“».

Cu voia cititorului sã poposim în 20-23 septembrie 1882, laChizãtãu în pusta Banatului, la Jubileul de 25 de ani al CoruluiPlugarilor din aceastã localitate, fãrã garã pe-atunci, gara fiindla Belinþ (satul de azi al filogermanului profesor ºi traducãtorDãnilã Simion).

Cred imperios necesar sã punem în temã onoratul cititorcu câteva cuvinte despre fiinþarea corului þãrãnesc de la Chizãtãu,unic în România.

Corul plugarilor din Chizãtãu a luat fiinþã (neoficial) prinanul 1840, la iniþiativa preotului Trifu (Trifon) ªepeþean, custudii teologice la Arad, unde fusese, în timpul anilor destudenþie, cantor la Biserica Ortodoxã Românã; în anul 1857fondeazã acelaºi cor cu acte în regulã de la împãrãþie, aºadar în1882 vor fi 25 de ani de existenþã.

Rememorez din documente prima ieºire a corului, ca ocuriozitate, þãrani cântând în cor, la Timiºoara, în 13 februarie1866, concert la restaurantul-hotel „Tigrul“ din cartierul „Fab-ric“, cartier prin excelenþã românesc, patronat spiritual deînvãþãtorul Traian Lungu, vãrul lui Iulian Grozescu, tatãl primeiziariste profesioniste ºi romancierã din literatura românã, E.Lungu Puhallo.

Concertul literar-muzical fusese iniþiat de studenþimearomânã, cu bal, tombolã ºi altele în folosul studenþilor sãraci.Concertul fusese prefaþat de recitarea poeziei „Rãsunetul“(„Deºteaptã-te române“) de Andrei Mureºan, recitator Ioan Slavici,elev clasa a VI-a la Liceul Piariºtilor. Corul a interpretat„Deºteaptã-te române“, apoi „Iancu merge la Abrud“, iar Ioniþãªepeþean, fiul mai mare al popii ªepeþean, a interpretat lavioarã câteva romanþe.

De menþionat cã „Iancu merge la Abrud“ a displãcutautoritãþii maghiare prezente la concert, ºi a condiþionat prezenþa

117

pe altã datã a „Corului Pulgarilor“ în Timiºoara cu scoaterea dinrepertoriu a acestei piese muzicale. Iancu Avram, Craiul Munþilor,ce bãgase spaima în grofi, nu era iubit de maghiari, cum nueste iubit nici astãzi, mai nou, cu puþinã vreme în urmã fusesebatjocurit la Cluj, un manechin ce semãna cu Avram Iancufusese spânzurat în piaþa publicã, dar Parchetul nu s-a sesizatdin oficiu pentru a pedepsi pe ºoviniºtii maghiari. „Unde eºti tu,Doamne“, invocaþia aparþine Poetului Naþional Român...

Pe parcurs, dupã moartea timpurie a lui Ioniþã, bolnav(TBC), pãrintele Trifu ªepeþean a trecut prerogativele corului înmâna lui Lucian ªepeþean, fiul cel mai mic (nãscut în 1854),care avea 32 ani în 1882.

În prealabil Lucian, preot ºi el, cu studii teologice laacelaºi Institut din Arad, dar ºi cu studii muzicale, întreprindeurmãtoarele mãsuri:

- iniþiazã pe timp de iarnã cursuri cu duratã de trei lunicu coriºtii pentru însuºirea notelor muzicale;

- iniþierea de cursuri muzicale pentru însuºirea unui in-strument muzical (flaut, vioarã, trâmbiþã etc.);

- iniþierea de cursuri de dirijori de cor, cu coriºtii cei maitalentaþi ºi cu puþinã carte, din rândul þãranilor.

La Jubileul de 25 de ani, fuseserã invitate 35 de coruri,dar, prin selecþie, au fost acceptate doar 11 coruri. Acestea aufost: Belinþ, Budinþ, Cebza, Gruni, Coºteiul Mare, Ictar, Herendeºti,Paniova, Satu-Mic, ªemlac, Sâlha.

Juriul, cu specialistul în ale muzicii, Ciprian Porumbescu,a acordat trei premii:

1. Premiul I în valoare de 70 franci aur, dãruit de IosifGall, deputat în Parlamentul de la Budapesta, român maghiarizat(Corul din Coºteiul-Mare);

2. Premiul II – o culegere de piese muzicale române încuartet (Corul din Sâlha)

3. Premiul III: o partiturã cu diferite imnuri religioase, încuartet (Corul din Cebza)

Menþiuni: S-a acordat fiecãrui cor ºi câte-o diplomã departicipare. Corul din Chizãtãu, ce a închis festivitatea cu piesa„Nunta þãrãneascã“ de Vasile Alecsandri, a primit ca distincþietrei volume, lucrãri literar-muzicale, fãrã a se preciza ce fel detitluri aveau.

118

La Chizãtãu,Ciprian Porumbescua cunoscut întrealþii, urmãtoarelepersonalitãþi cultu-rale: ªtefan Velo-van, profesor de laInstitutul Teologicdin Caransebeº,viitorul director alºcoalelor româneºtidin Bãnie, Nikolae-Niky Popovic i ,

compozitor ºi profesor de muzicã, din Caransebeº, febleþea regineiCarmen Sylva, invitatã de aceastã datã sã cânte (bas) la ... ºi laPeleº; invitat ºi de Titu Maiorescu în acelaºi scop la ºedinþeleJunimei de la Bucureºti; Pavel Rotaru ºi George Ardeleanu,ziariºti din Timiºoara; Coriolan Brediceanu ºi Sofia Rãdulescu-Vlad, ambii din Lugoj; K.Karasz, dirijorul Filarmonicii din Timiºoaraºi Iosif Czegka, dirijorul Reuniunii germane de cânt din Lugoj.

Alte menþiuni: din motive necunoscute aflã de la IuliuBirou, prin fiul sãu Virgil Birou (scriitor), cã Iosif Vulcan dinOradea nu a participat la Jubileu, cu toate acestea a scris în„Familia“ despre invitaþii ºi prezenþii la aceastã manifestare. Deprecizat cã Reuniunea maghiarã din Lugoj ºi cea din Caransebeºau refuzat, boicotat sã participe, a participat doar cea germanãdin Lugoj „Lugoscher Musik und Gesangverein“, reuniune cucare Corul Plugarilor din Chizãtãu se afla în relaþii de amiciþieºi colaborare.

Compozitorul Ciprian Porumbescu a fost profund impresionatºi emoþionat de cele petrecute la Chizãtãu, de ospitalitatearomâneascã, de trãirea spiritualã a þãranilor de aici, iubitori decânt ºi slovã româneascã, care ºi-au primit oaspeþii-goºtii princasele lor, peste 3000 de invitaþi, iar ei, oamenii din Chizãtãu audormit prin poduri, prin ºure cu paie ºi adesea pe aºternuturiimprovizate în curtea casei lor, numai ºi numai ca musafirii lorsã fie mulþumiþi pânã la Dumnezeu ºi înapoi!

Despre aceste impresii reproducem douã reportaje ale luiCiprian Porumbescu semnate cu pseudonimul literar Longinus

Corul din Chizãtãu

119

publicate în „Gazeta de Transilvania“, în numerele 107 ºi 108din 15/27 ºi 29 septembrie 1882.

Acum câteva date despre douã din multele personalitãþibãnãþene care au facilitat invitaþia ºi ºederea compozitoruluiCiprian Porumbescu în Banat:

1. Gheorghe Crãiniceanu: nãscut la 13 (25) decembrie1853 în Ciclova Montanã, Banat (Caraº-Severin), medic cu studiila Universitatea din Budapesta (bursier Mocioni), cu studii despecialitate la Viena, oculist de faimã internaþionalã. În 1890devine medic militar, este trimis la Congresul Internaþional deOculisticã de la Berlin; a colaborat cu articole de specialitate înpresa germanã, maghiarã ºi românã, colaborator constant alpresei române: „Spitalul“, „Revista sanitarã militarã“, apoi la„Familia“, „Convorbiri literare“.

Colonelul medic Gheorghe Crãiniceanu a þinut cursurilibere de medicinã, de oftalmologie, în anii 1886-1887 la Facultateade Medicinã din Iaºi; ºi în anii 1888/1889 la Facultatea deMedicinã din Bucureºti. A decedat în anul 1926, în Bucureºti.

Câteva titluri din opera sa: „Expoziþia medico-ºtiinþificãde la Berlin de la al X-lea Congres Internaþional“ (1891); „Igenaþãranului român“ (1895, Bucureºti); „Igena soldatului“ (1896);„Alegerea ochelarilor ºi alte sfaturi pentru pãstrarea vederii“(1900); „Formular oculistic“(1901); „O epidemie de conjuctivitã“(Roman, 1901); „Operaþiuni de ochi“ (1903); „Clinica de oculisticãa Universitãþii din Budapesta“ (1905); „Literatura medicalãromâneascã“ (1907).

Cel de pe urmã titlu a fost folosit în „Enciclopedia românã“,„Cugetarea“ (1939/1940).

Cartea „Igena þãranului român“ (1895) a fost premiatã deAcademia Românã.

2. Iuliu Birou (1858-1934), fiu de þãrani din Caraº, învãþãtor,compozitor ºi folclorist. A compus muzicã religioasã („La MunteleSinai“, „Liturghia Sfântului Ioan Gurã-de-Aur“); a compus ºieditat cãrþi ºcolare; a mai compus muzicã coralã: „Doina Unirii“,„Hora înfrãþirii“, „Legea dragostei“, „Cântecele miresei“, „Coriºtiidãnþuind“ etc.

A rãmas de la învãþãtorul Iuliu Birou moºtenire o culegerede folclor de pe Valea Caraºului, pãstratã de strãnepotul sãu,scriitorul Mihai Alexandru.

120

Alte date: pe Ciprian Porumbescu l-am descoperit în aniistudenþiei bucureºtene, când de la „Muzica“ de pe Calea Victorieiam achiziþionat un disc format mic - „Balada“, pe care amaudiat-o de nenumãrate ori cu vechiul picup „Tesla“, cântare încare am desluºit ceva miraculos din cântecul ceresc al heruvimilor.Atunci, curios am lecturat în „Dicþionarul Enciclopedic“ (EdituraAcademiei Române, Bucureºti, 1965) între altele: „... În perioadastudiilor universitare de la Viena, Porumbescu a editat „Colecþiuneade cântece sociale pentru studenþii români“, prima de acest gendin literatura noastrã. Ciprian Porumbescu a compus peste 250de cântece vocale ºi instrumentale“. Am reþinut, ulterior: „Cântecpentru 1 Mai“, „Tricolorul“, „Pe-al nostru steag...“, „Cânteculgintei latine“ (versuri V.Alecsandri), „Hai române“, „Cisla“, „ImnulUnirii“, „Sunt arboros“, „Romanca“, „Cadril“, „Tatãl nostru“ etc.

Tot ulterior am descoperit cã Ciprian Porumbescu a fostmembru fondator în Societatea Conspirativã „Arborosa“ dinCernãuþi, militând pentru eliberarea Bucovinei de sub ocupaþiaaustriacã, a dus procesul penal, el ºi camarazii sãi, studenþiiromâni, fiind în cele din urmã achitat.

S-a îmbolnãvit de plãmâni ºi a decedat la Stupca, în 1883.

Nicolae DANCIU PETNICEANUMehadia, februarie 2014

Bibliografie:1. Virgil Birou, Rãzbunarea lui Stolojan (scrieri), Editura

Mirton, Timiºoara, 19972. Dicþionarul Enciclopedic, amintit mai sus3. Lucian Predescu, Enciclopedia „Cugetarea“, Bucureºti,

1939/19404. Mihai Alexandru, Iuliu Birou - monografie, Timiºoara,

Ed. Marineasa, 20015. Pavel Rotariu, „Luminãtoriul“, Timiºoara, nr. 73 din

23.09.18826. Iosif Vulcan, „Familia“, Oradea, nr. 35 din 10.09.18827. „Tribuna“ nr. 128 din 18848. „Biserica ºi ºcoala“, Arad nr.39 din 18849. Valeriu Braniºte, „Drapelul“, Lugoj, 1908

121

Cuina bãnãþeanãCuina bãnãþeanãCuina bãnãþeanãCuina bãnãþeanãCuina bãnãþeanã

"#$#%&

Din bucãtãria vremurilor apusesau

Din bucãtãria buniciiÎn zilele de duminicã, dar mai ales din zilele de sãrbãtoare

sau în zilele când erau oaspeþi în casã, masa de prânz erapregãtitã cu mai multã atenþie ºi cu mai multe feluri demâncare. Astfel, nu lipsea supa cu tãiþei, sarmalele, carnea ºibineînþeles dulciurile.

Supã cu tãiþeiÎntr-o oalã mai mare se pune apã rece, puþinã sare ºi se

pune pe foc. Când începe sã fiarbã se adaugã carnea (gãinãbãtrânã, raþã, gâscã) apoi zarzavaturile – câþiva morcovi, 2-3pãtrunjei, o ceapã, 2-3 cartofi mai mici ºi se lasã la fiert. Cândîncepe sã fiarbã se spumuieºte din când în când pentru arãmâne limpede.

Se scoate carnea ºi se pune pe o tavã ºi se presarã cusare. În cazul când nu este suficient de limpede se strecoarãsupa.

Se potriveºte gustul la supã, se adaugã frunze de pãtrunjel,eventual þelinã ºi se mai dã un clocot. Se pun tãiþei, se lasãfoarte puþin pe foc ºi se ia la o parte.

Carnea din supã se serveºte cu sos de bulion, cartofi fierþiºi zarzavaturile fierte în supã sau se taie bucãþi, se sãreazã, sedã prin fãinã, ou bãtut ºi pesmet ºi se prãjeºte în unturã.

Dacã în supã s-a fiert o raþã sau gâscã întreagã (în acest

122

123

caz se pun la fiert pãsãri nu prea bãtrâne) se dau cu sare ºiunturã ºi se pun sã se rumeneascã în cuptor.

Carnea astfel pregãtitã se adaugã la carnea de porc, mielsau purcel pentru a se completa meniul.

Tãiþeii de casãSe pune fãinã pe masã, la mijloc se face un cuib unde se

pun douã ouã. Se frãmântã un aluat suficient de gros care selasã puþin sã stea apoi se întinde cu fãcãleþul încât foaia sã fiefoarte subþire. Se lasã foarte puþin sã se usuce, apoi se adunãºi sã taie tãiþeii în fâºii foarte subþiri. Se întind pe un cearºafºi se lasã la uscat. Se pãstreazã în pungi de pânzã.

Sarmale la cuptorPentru sarmale este nevoie de carne mãcinatã de porc,

varzã acrã, ceapã, foi de dafin, sare, piper, boia, puþinã slãninãafumatã.

Se curãþã ºi se taie mãrunt 2-3 cepe, apoi se cãlesc înunturã. În timpul cãlitului se adaugã sare ºi jumãtate linguriþãzahãr iar la urmã puþinã boia. Când ceapa este suficient demoale, este important sã nu fie prea mult cãlitã, se adaugãcarnea ºi se amestecã pânã devine o masã uniformã. Se adaugãpiper ºi sare dupã gust.

Între timp se pregãtesc frunzele de varzã acrã, pe care le-am spãlat în apã pentru ca sã nu fie prea sãrate. Se învelescsarmalele ºi se aºazã într-un vas de argilã cu capac. Se pun foide dafin, slãnina tãiatã mãrunt. Separat se prãjeºte o ceapã înpuþinã unturã, la care adãugãm ºi puþinã boia. Când este gatase adaugã puþinã apã ºi întreaga compoziþie se toarnã pestesarmale.

Se acoperã cu capacul ºi se dau la cuptor.Carne de pui (raþã, gâscã) la cuptorCarnea de pasãre se taie bucãþele, se sãreazã, se presarã

puþin piper ºi se aºazã într-o tavã cu capac. Se curãþã câþivacãþei de usturoi, se taie mãrunt ºi se presarã peste carne. Sepune unturã ºi puþinã apã ºi se dã la cuptor. Când este aproapegata, se ia capacul pentru a se rumeni carnea.

Se serveºte cu cartofi prãjiþi ºi salatã de sezon saumurãturi.

Eufrozina GREONEANÞ Nicolinþ, Banatul Sârbesc

124

Bucãtãrie româneascã saufolclor urban?

Asistãm, în zilele noastre, la o tendinþã tot mai accentuatãde a conferi restaurantelor, dar ºi magazinelor de profil alimentar,un pronunþat caracter tradiþional, românesc, autohton, numiþi-lcum doriþi. Aceasta deoarece s-a observat cã acest tip de„bucate“ are trecere ºi, mai mult decât atât, au devenit unadevãrat brand. În fapt, avem de-a face cu naºterea unuiveritabil „folclor urban“. ªi folosim aici, fireºte, sensul peioratival expresiei (adicã în sensul „basmului“, al neadevãrului conþinutde formulare), cãci nimic, aproape, din ce este prezentat drept„autentic românesc“ nu corespunde realitãþii.

Ne referim, în primul rând, la felurile de mâncare „specificromâneºti“ care pot fi servite în restaurantele timiºorene: sãrmãluþecu mãmãligã, ciolan cu fasole, ciorbã de burtã, mici etc. ªtim cãvom spulbera numeroase iluzii, dar nici una dintre aceste feluride mâncare, ºi care fac „cinstea“ oricãrui restaurant cu pretenþiide profil, nu este... româneascã.

Sarmaua (îi spune ºi numele), este de origine turceascã,ºi constã din umplerea unei foi de varzã (de viþã de vie, dehrean, de sfeclã etc.) cu o umpluturã din carne, de obicei deoaie (arareori din vitã). Sarmaua româneascã a fost însãîmbunãtãþitã în plan local, în sensul cã umplutura (mãcinatã,dupã model oriental) este din carne de porc (pe care musulmaniinu o consumã, din motive de naturã religioasã) este învelitã înfrunzã de varzã muratã, cu necesitate (cel puþin în perioadasãrbãtorilor de iarnã). Autohtonizatã, sarmaua a devenit chiarun fel de mâncare ritual, cãci Crãciunul, de pildã, sau AnulNou, botezul ori nunta nu pot fi imaginate fãrã de reginamesei, mãria sa. . . sarmaua. Existã, de asemenea, feluri demâncare care nu pot fi imaginate fãrã un alt fel „autohton“, ºianume... mãmãliga. Un alt fenomen de „folclor urban“, cãcimãmãliga, fãcutã de obicei din fãinã de porumb (exista ºimãmãligã din mei, care se presupune cã era preparatã ºi

125

consumatã de daci, chiar, dar care a fost abandonatã definitivodatã cu apariþia mãlaiului). Or, porumbul, se ºtie, este originardin America de Nord. El a fost încetãþenit la noi ca plantã deculturã abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea ºi, fiind oplantã extrem de productivã ºi rezistentã, puþin pretenþioasã, acunoscut o mare dezvoltare. Dar nu este autohtonã, iar acestlucru este dovedit din plin de absenþa oricãrei mitologii, încultura strãveche româneascã, cu referire la porumb. La fel devãduvitã de carierã mitologicã ºi simbolicã este ºi fasolea, lafel, servitã oricând ca mâncare româneascã, alãturi de ciolan,cârnaþi afumaþi sau costiþã. Numai cã ºi ea a fost adusã dinLumea Nouã. Nu mai puþin neautohtonã este ºi faimoasa...ciorbã de burtã, tot de origine orientalã, ºi care a fost adaptatãla specificul românesc, fãrã a fi însã o autenticã mâncaretradiþionalã.

Un alt element de „folclor urban“ care se naºte sub ochiinoºtri este acela al produselor „tradiþionale“. Cu orice prilej, laorice festival, târg sau altã manifestare de acest gen, apar ºi...producãtorii locali. Cu nelipsiþii cârnaþi, caltaboºi, sângereþi saubrânzã (neapãrat de Sibiu). Or, s-a stabilit, din nefericire, cãmajoritatea acestor produse sunt cumpãrate de la super-market,numai preþul fiind „neaoº“. Dacã ne gândim bine ºi analizãmserios, ne-am da seama cã avalanºa aceasta de produse „tradiþionale“ar fi ºi imposibilã. În condiþiile în care satul tradiþional estepustiit, când aproape nimeni nu mai lucreazã pãmântul, cândîntr-un sat abia dacã mai gãseºti 30-40 de vaci ºi tot atâþia porci(aceste animale crescute, fireºte, pentru nevoi personale), teîntrebi de unde atâta potop de produse tradiþionale, autentice,bio, fãcute în casã?

ªi, în sfârºit, mergând pe aceastã linie ajungem, inevitabil,la produsele... bio. Existã, de pildã, în Timiºoara, o piaþã,destinatã exclusiv acestor produse, de obicei legume ºi fructe.Dar oare, ne întebãm, ºi credem cã pe bunã dreptate, cât de„bio“ sunt ele, cu adevãrat? Aceasta în contextul în care studiilede specialitate aratã, þineþi-vã bine, cã numai 2% din producþiamondialã de alimente este realmente bio. Aceasta deoareceproducerea lor este foarte scumpã ºi, în consecinþã, ºi preþul lorde cost este la fel. Super-marketurile s-au adaptat însã dinmers, astfel cã în fiecare dintre ele veþi gãsi raioane ºi rafturi

126

întregi care îþi oferã produse „bio“ la preþuri imbatabile, doar cupuþin superioare celor „normale“.

Astfel cã, de fapt, ne legãnãm în iluzii ºi ne îmbãtãm cuapã rece, cãci tradiþia româneascã a murit în 1947, odatã cuvenirea comunismului la putere în þara noastrã. Dincolo decrimele propriu-zise, de înfrângerea rezistenþei armate, dedeportare, de omorârea þãranilor refractari la colectivizare, deCanal ºi de toate celelalte grozãvii, cea mai mare crimã a fostdistrugerea simþului de proprietate a þãranului român, în raportcu pãmântul. Aºa se face cã, din al doilea producãtor de grâu dnEuropa (dupã Rusia), am ajuns, în anii „de aur ai gloriosuluicomunism“ sã devenim una dintre cele mai sãrace þãri dinEuropa. „Revoluþia“ nu a schimbat nimic, cãci aceleaºi structuri,aceiaºi oameni, aceleaºi reþele au condus ºi dupã aceea ºi neconduc ºi azi. Simþul de proprietate nu a fost încurajat, pãdurile,ogoarele, totul a fost înstrãinat. Cei care mai aveau o urmã delegãturã cu pãmântul ancestral, „muma noastrã“, au murit,lãsând loc generaþiilor „fast-food“ ºi „junk food“ (mâncare cuvaloare nutritivã foarte micã dar cu multe grãsimi ºi calorii –ºaorma, cartofii prãjiþi, hamburgherii ºi în general totul dinaceastã specie) care, din când în când, îºi aduc aminte de„tradiþie“ (datoritã publicitãþii asidue), ºi atunci se duc la restaurant,sã mãnânce „tradiþional“. Oare?

Gheorghe SECHEªAN

127

ConvieþuiriConvieþuiriConvieþuiriConvieþuiriConvieþuiri

'()(*+

Câteva tradiþii ale sârbilor dinClisura Dunãrii

Nu poþi sã cunoºti mai bine o etnie decât participând lasãrbãtorile, tradiþiile ei, îmbrãcând costumul popular ºi observândcã el mai e sau nu autentic, cã se mai respectã sau nu vechileritualuri. În rândurile ce urmeazã aduc niºte exemple deinterculturalitate „îmbrãcatã“ în portul ºi obiceiurile laice ºireligioase. Expresie a unor declanºãri maxime de energie pozitivã,de bucurie ºi fericire, obiceiurile nu au farmecul lor dacãparticipanþii nu îmbracã ºi portul, costumul popular. Uneledintre explicaþiile de mai jos mi-au fost oferite de cãtre tatãlmeu, Dumitru Vucu, în vârstã de 80 de ani, (la data de 31 mai2008) din satul Câmpia (Lugovet) aparþinãtor de comuna Socol,în apropiere de Moldova Nouã, judeþul Caraº-Severin.

Fie cã sunt sau nu respectate tradiþiile mai vechi,sãrbãtoarea Nedeii (Zavetina pentru sârbi) este aºteptatã cunerãbdare de toþi sãtenii, bãtrâni sau tineri, fete sau bãieþi. Oastfel de sãrbãtoare nu poate fi nici înlãturatã, nici ºtearsã dinmemoria ºi tradiþia satului. Existã multe asemãnãri ºi deosebiriîntre felul în care se desfãºoarã Nedeia la sârbi ºi români. Înprimul rând trebuie specificat faptul cã Nedeia într-un satsârbesc nu coincide cu ziua în care se sãrbãtoreºte hramulbisericii din satul respectiv. Nedeia are loc, de la sat la sat,într-o zi de sãrbãtoare (de exemplu Sf. Proroc Ieremia, ÎnviereaDomnului, Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena, ÎnãlþareaDomnului). Legat de obiceiurile de la Nedeie, ºi la sârbi, ca ºi

128

la români se organizeazã mese festive la care participã familia,rudele, prietenii, iar seara toatã lumea se adunã la CãminulCultural. Spre deosebire de Nedeia la români, la sârbi dansurilesunt mai variate, de obicei femeia este cea care conduce horaºi se danseazã încontinuu, fãrã oprire. Nedeia la sârbi þine totdouã zile, în care atmosfera de sãrbatoare se simte în tot satul.

Obiceiul Cumãcitului (Kumacenie) se þine în prima lunidupã Sfintele Paºti ºi constã în alegerea prietenilor. Copiii sedeplaseazã pe malul râului Nera, unde fiecare copil îmbrãcat încostum popular îºi alege un partener, bãiat sau fatã, iar printr-ocununã împletitã din nuiele de salcie, udatã în apã, cununã pecare o þine mama, învãþãtoarea, sau un membru al familiei,copiii fac schimbul de ouã roºii. Se zice: „Dai, pobro, iaje,/Nai,pobro, iaje“! („Dã-mi, prietene, oul,/Þine, prietene, oul“!). Dupãce se face schimbul de ouã, copiii se sãrutã prin coroniþã ºi vorrãmâne „pota-kumace“ (prieteni) toatã viaþa. Sãrbãtoarea seîncheie cu cântece ºi jocuri populare locale. Sãtenii, inclusivcopiii se prind în horã ºi joacã, dupã care fiecare se îndreaptãcãtre casa lui.

Sfântul Sava (în sârbã Sfeti Sava) s-a nãscut în anul1175 ºi moare pe 27 ianuarie 1235. Sfântul Sava este primularhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe, a creat Legislaþia Sârbãºi este fondatorul Mânãstirii Hilendar de pe Muntele Athos.Este cel mai tânãr fiu al domnitorului sârb ªtefan Nemanija ºiuna din cele mai importante figuri ale istoriei din Serbia,canonizat de Biserica Ortodoxã Sârbã. Cea mai mare BisericãOrtodoxã din lume, Catedrala din Belgrad, îi poartã numele.Sunt cunoscute vorbele: „Sfeti Sava, srbska slava“ (Sfântul Sava,sãrbãtoarea sârbilor).

Sfântul Sava a iubit foarte mult copiii, fapt care îi face pecreºtinii ortodocºi sârbi sã-l sãrbãtoreascã în fiecare an pe 27ianuarie. Copiii recitã poezii în cinstea lui ºi cântã cântecereligioase. E o sãrbãtoare a copiilor care în ziua respectivã mergla Bisericã ºi primesc perete (niºte covrigi cu sare, specifici)sfinþiþi în Sfânta Bisericã.

Duhovski ponedeliak este sãrbãtoarea de luni, de dupãCoborârea Duhului Sfânt. Are loc la troiþele care sunt amplasatela câteva sute de metri în afara localitãþii. Aici se împleteºte ocununã de grâu care va rãmâne la steagul mare al Bisericii tot

129

anul. O fatã, de preferinþã nemãritatã, pune pe Sfânta Cruce asatului cununa de spice sfinþitã ºi cititã de preot. În timpulcomunismului acest obicei a fost interzis, dar dupã anul 1990 afost reluat ºi practicat an de an de comunitatea creºtinã.

Krst i deta (Crucea ºi copiii) este acþiunea ºcolii dinCâmpia (Lugovet), un proiect educaþional ce se desfãºoarã înVinerea Albã, prima vineri de dupã Paºti ºi este dedicat înmemoria copiilor care au decedat la Câmpia cu mai bine de unsecol, în urma unei epidemiei de holerã. În anul ºcolar 2015-2016 s-a desfãºurat ediþia a X-a, când copiii ºcolilor de pe razacomunei Socol dupã Sfânta Liturghie s-au deplasat la Crucearidicatã în memoria copiilor decedaþi unde s-au recitat poezii ºis-au cântat cântece religioase. A urmat un program cultural-artistic în curtea ºcolii unde au participat toþi invitaþii.

Tradiþia are într-adevãr un rost numai dacã devine unfactor creator. Aºa trebuie sã fie ºi spiritul nostru: sã secristalizeze sub semnul tradiþiei, sã nu devinã rigid, ci sã-ºipãstreze permanent mobilitatea.

Irimia-Dorel VUCU

Mai mult decât dans...

130

Puþin despre noi, sârbii dinClisura Dunãrii

Ansamblul ,,Sveti Nikola“ din Radimna între noutateºi tradiþie

Zona Clisurii Dunãrii este o zonã frumoasã, cu specificulei. Comunitatea numãrã opt minoritãþi diferite care dau dovadãde o colaborare exemplarã în decursul istoriei cunoscute. Sârbiipredominã în zona de Clisurã, ei îºi pãstreazã identitatea,obiceiurile ºi tradiþiile, aºa cum le-au avut ºi strãmoºii lor.

Nedeile, rugile, nunþile, botezurile sunt toate în spiritcreºtin ortodox de rit vechi, aºa cã diferenþa de 13 zile aduceCrãciunul pe 7 ianuarie sau Revelionul pe 13 ianuarie. Obiceiulînfrãþirii, în prima luni dupa Paºti, îi aduce pe toþi cei care s-auînfrãþit la malul râului, bãieþi ,,potze“ sau fete ,,kumace“. Alte

131

obiceiuri care au un specific local sunt Faºangul, Boboteaza,Schimbarea la faþã, Ziua fiilor, taþilor sau a mamelor ºi multe,multe altele.

Costumaþiile tradiþionale se pãstreazã, iar cei care le scotîn evidenþã sunt componenþi ai ansamblurior folclorice precumcel din Socol, Belobreºca, Pojejena sau unul dintre cele maicunoscute, ansamblul ,,Sveti Nikola“ din Radimna, înfiinþat înanul 1999 de cãtre prof. Popovici Tomislav.

Ansamblul ,,Sveti Nikola“ din Radimna promoveazã tradiþiaºi obiceiurile, dar mai ales prietenia interetnicã care existã întrepoporul român ºi cel sârb. Anual Ansamblul participã la 60-90de activitãþi diferite atât în þarã, dar mai ales în strãinãtate, lafestivaluri, spectacole, concursuri în Serbia, Croaþia, Bulgaria,Muntenegru, Ungaria. E ºi prima trupã de dansatori care aîntreprins un turneu prin Kosovo ºi Metohia. De asemeneamembrii acestei formaþii au participat la Balcaniada folclorului,la Campionatul Mondial de Oinã Bãnãþeanã, la întrunireacercetaºilor din lume întreagã. Ansamblul combinã tradiþia cumodernismul. Activitatea Ansamblului se împleteºte deseori ºicu gastronomia, aºa cã membrii formaþiei sunt participanþi fidelila Fasuliade, Gulaºiade, Burazijade (ciorba de burtã) din diferitezone ale Serbiei.

Ansamblul a mai participat la „ICOS 2013“, „Formarea deLideri Comunitari pentru obþinerea proiectelor Europene“,„Formarea de Moderatori Culturali“ finanþat de Centrul deAsistenþã Ruralã din Timiºoara, la proiecte transfrontaliere ca„Piaþa de mãrfuri“, „Studiu de Fezabilitate - Locva“, „PlajaEuropeanã“. E câºtigãtor al grantului pentru proiectul „Mintesãnãtoasã în sat sãnãtos“ acordat de Centrul Rural de DezvoltareEuropeanã Cluj – Napoca, al trofeului PHOENIX ºi al unuigrant pentru proiectul „Cântecul ºi dansul bãtrânilor – viitorultinerilor“ acordat de Centrul de Asistenþã Ruralã Timiºoara.

Colaboratori pentru ziare, reþele de radio ºi televiziune auparticipat la diferite emisiuni televizate: „Românii au talent“(PRO TV), „Primarul favorit“ (EtnoTV), „Împreunã în Europa –Tradiþii“ (TVR 1)

Ansamblul e printre organizatorii sau colaboratorii unornumeroase activitãþi educaþionale, culturale ºi sportive: FestivalulInternaþional „Zajedno“ (Radimna), Festivalul Local „Zilele

132

Radimnei“, Festivalul Zonal „Ziua Curãþeniei“, Festivalul Judeþean„Zilele Minoritãþilor“, Festivalul Internaþional „Zilele Mãrului“(Bela Crkva), Festivalul Internaþional „Festivalul Florilor“ (BelaCrkva), Festivalul Internaþional „Ceaunul de Aur“ (Golubac),Festivalul Internaþional „Szejke“ (Odorheiul Secuiesc), FestivalulInternaþional „Pojejena Music Festival“, „Maratonul FolcloruluiSârbesc“ (Timiºoara), Festivalul Internaþional „Oktoberfest“(Craiova), „Zilele Culturii la Moldova Nouã“, „Zilele OraºuluiMoldova Nouã“, „Ziua Educaþiei Moldova Nouã“. Are parteneriateactive cu numeroase instituþii culturale atât din România, cât ºidin Serbia (Veliko Gradiºte, Bela Crkva, Tomasevac, Golubac,Kladovo), Kosovo, Macedonia, Ungaria, Bulgaria.

Tomislav POPOVICI

133

Memoria locurilorMemoria locurilorMemoria locurilorMemoria locurilorMemoria locurilor

,-.-/0

POVESTEA LOCULUI Dealul Dâlmei, Banatul Sârbesc

„Dealu-i deal ºi valea-i vale Mândra-i mândrã pânã moare“

Aºa începe o preafrumoasã doinã de iubire ºi dor. Dorul este dor ºinici într-o altã limbã din aceastã lume nu-i poþi gãsi echivalentul potrivit. Iardorul aºa unic cum este el, spune multe. Existã un dor de drag, dor de ceiplecaþi, dor de lume ºi þarã, dor de copilãrie, dor de locuri ce odatã þi-au intratîn suflet ºi au rãmas acolo pentru totdeauna. ªi toate aceste doruri suntprofunde ºi inexplicabile.

În povestea de faþã, mã voi opri la un dor împletit din amintiri, aniicopilãriei, vis ºi imaginaþie ºi un loc ce poartã numele de Dealul Dâlmei,rãmas nemuritor în sufletul nicolincenilor. Povestea începe în vremuri demultuitate când strãbunii noºtri aveau alte principii ºi criterii de apreciere abunurilor ºi valorilor materiale ºi spirituale. ªi aceºti bãtrâni, înzestraþi cumultã înþelepciune ºi pacienþã sufleteascã spuneau cã acela care nu aremãcar un butuc de viþã de vie pe Dealul Dâlmei nu poate fi un bun gospodarla casa lui ºi se mai spunea cã din moºi strãmoºi viaþa nicolinceanului erastrâns legatã de acest deal plin de secrete, istorisiri ºi semnificaþii.

În esenþã, acest simplu deal aflat la hotarul a douã comune ºi douãlumi, Uljma, localitate pur sârbeascã ºi Nicolinþ, localitate cu populaþieromâneascã este un simplu deal din brâul imensei câmpii a Dunelor Deliblãþii,un deal ce se alãturã tãcut lanþului de dealuri vârºeþene care, la rândul lor,continuã spre lanþul Carpaþilor.

Numai cã povestea nicolincenilor este legatã de acest deal, evidentdin mai multe aspecte ºi puncte de vedere. Pe linia sentimentalã, ne întoarcemîn anii copilãriei, la chipurile dragi ale bunicilor ºi strãbunicilor noºtri, labãtrânul nuc din curte ºi cãsuþa albã, albã ºi cu ferestrele cât pumnul iar o

134

astfel de cãsuþã îºi avea propriul nuc, sau poate mai mulþi, plantaþi de minþichibzuite care ºtiu cã umbra lor îi va proteja de arºiþa zilelor lungi de varã iarramurile golaºe de urgia vântului ºi zãpezilor. ªi aceleaºi minþi agere ºtiau cãaici, în brâul Dunelor Deliblãþii nu existã nici râu, nici fântânã ºi nici izvorastfel cã îºi sãpau fântâni adânci în care pãstrau apa adusã din sat.

Povestea mai spune cã acolo unde umbra nucilor nu adãpostea ocãsuþã albã, albã ºi cu ferestrele cât pumnul, la care mai erau puse ºi zãbrelepentru ca pe timp de iarnã, hoþii sã nu poatã intra, se ascundea câte o colibã,sãpatã cu multã pricepere ºi acoperitã cu stuf, iar cei care îºi trãiau zilele pe aicierau bãtrâni care nu mai puteau face faþã la munca câmpului dar ºtiau atât debine sã îngrijeascã viþa de vie. Veneau în primãvarã timpurie ºi plecau cândbruma toamnei îºi spunea cuvântul, aici ducându-se o altfel de viaþã decât ceadin satul de unde au plecat, o viaþã simplã cu propriile reguli, împãrtãºitã cugreierii ºi pitpalacii, cu pãsãrile cerului ºi vietãþile pãmântului. Aici timpul semãsura cu rãsãritul ºi apusul soarelui iar zilele cu zgomotul roþilor de trãsurãcare-i aduceau pe cei din sat, din când în când, mai ales în zile de sãrbãtoare.Veneau de acasã, plecaþi cu noaptea în cap din Nicolinþul îndepãrtat la aproape12 kilometri, cu trãsura plinã de merinde, bucurie în suflet ºi o traistã plinã denoutãþi, bune ºi rele, ce ºi cum s-a mai întâmplat, cine s-a mai prins în horã, pela casa cui a mai trecut barza ºi multe alte mici istorisiri. Au venit sã mai vadã cefac „pândarii lor“, aºa erau numiþi cei care îºi trãiau veacul la viile de pe DealulDâlmei ºi ºi-au adus copii, cei de ºcoalã, pentru cã ceilalþi îºi trãiau deja copilãriasub umbra bãtrânilor nuci, sã se bucure de varã, soare ºi strãbunici. Vor rãmânepânã în toamnã când clopoþelul ºcolii va suna din nou iar ei vor face calea-ntoarsã cu tristeþe în suflet pentru tot ce au lãsat în urma lor.

ªi într-adevãr, tristeþea era imensã, pentru cã aici, pe Dealul Dâlmeitotul era altfel. Dimineþi rãcoroase când se pleca cu noaptea-n cap la adunat deciuperci, seri pline de farmec ºi þârâit de greier când „pândarii“ se adunau lapoveºti care nu te duceau doar în lumea fanteziei ci ºi într-o altã lume a trecutului,a vieþii de odinioarã, a luptelor purtate în lumi îndepãrtate, prin Galiþia ºi altefronturi ale Primului Rãzboi Mondial, lucruri pe care oricum nu puteai sã le auziîn altã parte. Deºtepþi erau aceºti strãbunici ai noºtri ºi plini de pilde ºiînþelepciune.

O altã laturã a poveºtii Dealului Dâlmei este una, poate mai puþinsentimentalã, dar care ne deschide în faþa ochilor o altã viziune ºi un alt punctde vedere. Astfel, despre acest Deal al Dâlmei s-ar putea vorbi ca un studiu decaz ºi aceasta ar þine mai mult de alte modalitãþi de prezentare a „povestiriilocului“.

Astfel, þinând cont de unii parametri, povestea Dealului Dâlmei ar

135

putea fi vãzutã ºi pusã pe hârtie din câteva aspecte pe care, în cazul de faþã, le-am întitulat, apelând la aceiaºi patã de sentimentalism: „Târgul de fete“,„Povestea vânãtorilor“, „Ce spun oamenii“, „Ce spun cãrþile“, „Copilãria dinamintiri“ ºi „Valorificarea patrimoniului“.

Despre sãrbãtoarea „Secovana“ ºtie tot nicolinceanul pentru cã s-apomenit cu ea de când lumea ºi pãmântul. Numai cã, la început a fost doarsãrbãtoarea ulmenilor care îºi au viile pe coasta de rãsãrit a Dealului Dâlmei. Lapoalele dealului, în partea dinspre localitatea Šušara, locuitorii din Uljma veneaupe zece septembrie cu cãruþe împodobite trase de cai fãloºi pentru a-ºi pune învederea lumii bogãþia ºi bunãstarea. Veneau ºi fete ºi feciori la poalele dealuluiunde se întemeia la faþa locului un târg cu muzicã, mâncare ºi bãuturã, joc ºimultã voie bunã. Era acesta cel mai potrivit loc unde se întâlneau feciorii ºifetele, se înfiripau sentimente, fiind acestea primul pas spre o viitoare logodnãºi cãsãtorie. Cu timpul, acest modic târg de fete ºi-a pierdut esenþa,transformându-se într-o sãrbãtoare câmpeneascã, cu muzicã, bãuturã ºi multãveselie. Am preluat-o ºi nicolincenii, astfel cã în ziua de zece septembrie, viiledin Dealul Dâlmei sunt pline de oaspeþi, miros de frigãrui puºi pe foc, muzicã ºimultã forfotã. Dupã aceastã zi, se poate începe culesul strugurilor. Informatoareamea Parascheva povesteºte:

„S-o fãcut ºatrã, o fost muzicã, Doamñe firieºæe, or vinìit sârbii cucãruþa, cu mulþî goºci, o fost cãfanã fãcutã, o fost tarìe frumos. S-or dus ºî dîla noi, copilama, d-ãºcia d-ai cinìiri sã vãdã la sârbi, s-or dus la cãfanã, dar,vinìil’i noaºtrìe or fost plinìe dã lumìie, goºci mulþî. S-o fãcut mâncarìe,bubuienìe, luminã la toatã casa. Numa, iaca în tot anu o ploiat la Secovanã“. În toatã povestea legatã de Dealul Dâlmei nu poþi sã nu atingi ºi povesteavânãtorilor, despre care se pot scrie adevãrate romane. Fiecare cãsuþã saucolibã cu propria poveste, propriile personaje, trãiri ºi istorisiri. Iar acesteasunt multe pentru cã pãdurea fiind aproape, nicolinceanul a fost dintotdeaunaun bun vânãtor. Nopþile lungi de iarnã petrecute la gura sobei, poveºtilevânãtoreºti, senzaþiile tari pe potecile din pãdure în aºteptarea prãzii suntfragmente din viaþa de zi cu zi a nicolinceanului de ieri, azi ºi mâine.

Trecând la o abordare mai puþin sentimentalã ºi mai mult ºtiinþificã,trebuie sã atingi parametrii documentului oral sau scris. În acest sens, amînceput cu ceea ce au spus oamenii despre aceastã poveste a Dealului Dâlmei.Iar ei au spus multe. Informatoarea mea, Parascheva Agadiºan (n.1926 – d.2015) a atins latura sensibilitãþii, a sufletului feminin ce cunoaºte frumosul dintoate aspectele lui. Înnodând amintirile, ea spune astfel: „Când ai mìers, laDâlmã, asta-i un ðeal, ºî s-o spus cã-i mãi nalt dãcât Kula dã la Vârºãþ, ai mìersprã drum ºi cìi-ai bãgat ca într-un tunel, aºa or fost închiacìe crenizìil’i dã la

136

pomi d-asupra tã. Ghinðeºci c-o fost raiu prã pãmânt!Aisì or fost cãsâl’i ºîvinil’i una dupã alta. ªî colibi or fost, care nu o avut casã cu þâglã, or fãcut câtacu imalã ºî or astrucat-o cu trestie. N-o fost loc gol nicãori, la toatã vinìia ofost casã, tot aºa pãnã la drumu al sârbãsc. Când ai miers, ai stat cu sãptãmâna“. Celãlalt informator, Gheorghe Cenuºã (n. 1925), abordeazã povestea dinpropriul punct de vedere. Vorbeºte despre vânãtoare, prietenie, amintiri,aventuri comune, irepetabile ce pot intra într-o adevãratã istorie a Nicolinþului:„Iarna când o vinìit niaua ºî o fost frig, nu s-o lucrat afarã nimica, atunsì noin-am dus la vânãtoarie la vinie. Acolo am durmit doauã-tri dzâl’e. N-o fost þilunuma sã împuºcãm aºa mulce animal’e, dar mãi mult o fost sã trãim aºa, sã n-efasìim dã mâncarie, ni-am loat dã bãut rãchie, vin, prã vremia aia nu s-o bãutaltãsìeva, biere slab, nu pria, numa vin ºî rãchie. Noi carie am fost în druºtvanoastrã, nu am fãcut nimic unu fãrã altu, fraþî dã crusìe, la orice lucru, la orisìes-o fi întâmplat, am fost unii cu alþî. Toþ am fost una. Toþ prântru unu, unuprântru toþî! Fraþî dã crusìe“. Dar pentru cã acest informator al meu ºtia sã povesteascã despre tot ºi toate,nu a ezitat sã aminteascã un moment important legat de viile de pe DealulDâlmei. Existã o istorisire interesantã despre un „loc însemnat“ care mult timpa avut o semnificaþie deosebitã pentru întregi generaþii de nicolinceni. Peacest deal, cam la jumãtatea drumului ce urca ºi cobora exact pe culmea lui,fiind o graniþã imaginarã între coasta de rãsãrit ºi apus, se ridica pe înãlþimilecerului un ulm foarte înalt care era un punct de reper pentru cei veniþi cutrãsurã de la sat. Nu se ºtie cine l-a plantat, dar sunt ani buni de când acest ulma dispãrut, mâncat de vreme ºi ploi iar în locul lui s-a ridicat un nuc. Gherghepovesteºte: „Prã locu unðe prã vremuri o fost vinia „lu Mica lu Piconi“ o fostun ulm marìe, n-or putut doi oaminìi sã-l cuprindã în braþã. Nu sã ºcìe sìinìeºî când o fost sãðit. Dã mult s-o prãpãðit. Când ai azìuns la ulm ai ºcìiut ai cãasìia îi zìumatcìe dã ðeal“. Ar trebui sã ne oprim ºi la povestea Dealului Dâlmei, spusã în cuvinte frumoaseîn numeroase articole publicate în mijloacele de informare din Voivodina, Serbia,dar ºi în unele monografii sau alte scrieri, ºi acestea nu ar fi puþine la numãr:Sãptãmânalul „Libertatea“, Casa de Presã ºi Editurã „Libertatea“, Panciova,„Almanahul“, Casa de Presã ºi Editurã „Libertatea“, Panciova, „Satul 899“,publicaþie a Comunitãþii Locale Nicolinþ, Gheorghe Bosioc, „Monografialocalitãþii Nicolinþ“, manuscris, „Poveºtile Giei“, Editura Casa de Presã ºi Editurã„Libertatea“, Panciova, Andrei Turcoane, „Monografia parohiei Nicolinþi“,Vârºeþ, Kolor-Print, 2006, Eufrozina Greoneanþ, „Memorie ºi tradiþie familialã.Studiu de caz – localitatea Nicolinþ din Banatul Sârbesc“, Editura „Libertatea“,Panciova, 2014.

137

Cu certitudine, verosimile sunt ºi amintirile celor care ºi-au trãitcopilãria printre butucii de viþã de vie de pe Dealul Dâlmei, adunate într-unvolum, din care decupez un fragment:

„La via noastrã din dealul Dâlmei, sub umbra bãtrânului nuc ºi subochii bunicului, mi-am trãit copilãria, pe care am sorbit-o din plin pânã la ultimaei picãturã. Aici totul era altfel. Cãsuþa albã, albã ca zãpada în mijloc de iarnã ºicu ferestrele cât pumnul, la care erau puse zãbrele, zorelele noastre agãþate laferestre, nucul nostru, pitpalacul nostru, bãtrânul pândar moº Duþu, cel careºtia atâtea poveºti…“.

În sfârºit ajungem la concluzia finalã care vrea sã ne confirmeimportanþa acestui loc despre care nu ar trebui sã rãmânã doar o poveste oralã,transmisã din generaþie în generaþie, ci un document scris, important pentrucei care vor veni în urma noastrã ºi, de ce nu, un obiect de studiu etnologiccare, va putea da, cu certitudine, o nouã dimensiune ºi viziune, ducând înzilele noastre, la o valorificare a acestui bun de patrimoniu în dezvoltarea unuiturism rural de succes.

Pânã atunci povestea viilor de pe Dealul Dâlmei rãmâne doar o povestece încã mai trezeºte amintiri ºi nostalgii pentru multe generaþii de nicolinceni.

Eufrozina GREONEANÞ

138

139

Rostul vorbeiRostul vorbeiRostul vorbeiRostul vorbeiRostul vorbei

123245

Despre sovun ºi altele...Mai întâi câteva lãmuriri despre titlul acestor note dialectale

ºi, în general, o motivaþie generalã a consemnãrii lor. AngelicaHerac, despre care nu e cazul sã mai spun cine este, m-a sfãtuitcã, dacã vreau sã fiu colaboratorul Nedeii sã scriu desprecuvinte din dulcele grai bãnãþean ºi sã brodez pe canavaua lorobservaþiile mele de naturã etnologicã ºi, evident, etimologicã.M-am supus cu plãcere ºi plec de la un cuvânt general îngraiurile bãnãþene, sovun, variantã foneticã a consemnatuluicuvânt sovon, menþionat de DEX, de unde voi cita sensurilecare i se atribuie acestuia:

1. „vãl purtat de femei ca podoabã; spec. vãl de mireasã“sau „pânzã albã“ care se pune mirilor pe cap, la cununie.

2. Pânzã cu care se acoperã trupul mortului; „giulgiu“.3. (La pl.) Veºminte, podoabe de prisos; zorzoane; var.

„zovon“ ºi se indicã etimonul blg. savan. Aºadar, DEX, dicþionarde larg uz, nu consemneazã varianta ºi nici sensul specificgraiurilor bãnãþene.

Într-o mai largã parantezã, precizez abãtându-mã de laceea ce este strict etnologic ºi dialectal cã am ratat în acest anun dublu eveniment cu semnificaþii familiale: cununia nepotuluimeu Dan cu perechiuºa lui Cristina, arãdeancã, amândoi medici(el de oase, ea de beteºuguri dinãuntru corpului, care va sã zicã,de Interne), prilej cu care aº fi rememorat cãsãtoria mea ºi asoþiei mele de la care se împlineau aproape exact 60 de ani).Întrebând-o, pe ea, soaþa, ca sã confirm sensul lui sovun, dacã

140

aºa se zice (ea e bãnãþeanã get-beget, nu viniturã ca mine), amaflat cu mâhnire cã nu se mai foloseºte sovunul, un ºtergar carese leagã cu cele douã capete ale sale de umerii celor doi miri.Doar pirostriile s-au mai pãstrat ca obicei, cu înþelesul decununi care se pun pe capetele mirilor în timpul ceremoniilorreligioase, la cununie deci. Dacã vorba cununie este un termengeneral în graiurile limbii române, provenit din cununã, cf. lat.corona, pirostria, cu pl. pirostrii este un cuvânt care a intrat înlimba românã din greacã. Îl întâlnim ºi în bulgarã, dar este maimult decât sigur cã el a intrat ºi în blg. ºi în rom. din greacã,respectiv din neogreacã; cf. pirostiá. În limba literarã, ºi înmajoritatea graiurilor daco-romane, sensul principal al lui pirostrie,-ii este acela de „Ustensile de gospodãrie dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se pun cãldarea,ceaunul sau oala la foc“. Nu putem ignora expresia glumeþ folositã„A (-ºi) pune pirostriile“ (în sau pe cap) care nu înseamnã altcevadecât „a se cãsãtori“. Întâmplarea face cã lecturile mele actuale,adecvate stãrii de convalescenþã, în care mã aflu sunt de naturãliterar–sentimentalã. ªi iatã de ce zic, adãugând, ºi sentimentalã.Am citit romanul lui Jean Bart, Europolis, la vârsta de 17 ani(acum am 83 trecuþi ºi mulþi înainte; aº mai adãuga, ºtiu eu dece, cu sãnãtate). Nu l-am apreciat, dar constat acum cã nici nuse putea, datã fiind puþina experienþã de viaþã pe care o aveamatunci ºi, evident, zestrea culturalã. Dacã îmi mai rãmâne loc,voi cita ceva în plus (care meritã) din acest roman, republicat de„Jurnalul naþional“ în 2010. Ediþia care am citit-o eu acumaproape 70 de ani era cea din 1933, prima. Nu-mi amintesc deea, deºi aveam ºi eu un an. Cred cã e locul sã împãrtãºesc ºisã motivez cititorilor absenþa mea de la momentul când Dan ºiCristina, nepoþii mei acum, ºi-au pus pirostriile. Am cãzutsecerat chiar în faþa Muzeului reºiþean de urmarea suferinþeimele (dublã, de fapt, cãci pe lângã cea cardiacã s-a adãugat ºicea a capului). Dar s-a rezolvat dilema în care m-a aruncatMircea Cheregi, regretat medic orelist, tatãl stimabilului GeluCheregi, care urmeazã profesiunea tatãlui. Vãitându-mã euatunci de oarece durere, el, rãposatul ºi regretatul, m-a apostrofat:„Taci, mã! La tine capu’ nu-i bun“. Eu îl persiflam atrãgându-iatenþia cã, deºi medic, confundã sistemul nervos central cu celvegetativ (acesta din urmã era cauza suferinþelor mele, în

141

general). Bunul Mircea îmi spunea la ureche: „Ba! Toate relele dela Comitetul Central ne vin“. Se înþelege cã majusculele dã deînþeles cã eu pricepusem unde bate.

Atât mai pot spune despre nunta nepoþilor mei (cãci acumam nu doi, ci trei ºi mi-aº dori sã se facã patru, când se vamãrita ºi nepoata, dãscãliþã la „Eliade“. ªi evident, sã apucnunta ei...). Vreau sã spun cã m-am bucurat ºi eu, a doua zi, 5iulie, când în torinã, care a avut loc la reºedinþa familiilor unite,a lui Moº Ioniþã de pe Nergãniþã, (ãsta eu mis) ºi ValentinCiurel, ginere-miu. În torinã au participat cei ai casei ºi circa 20de nemþi veniþi din parohia Angelei Merkel, colegi de-ai proaspeþilorcãsãtoriþi, precum ºi primii colegi de la Timiºoara, unde auprofesat puþin ºi tinerii Dan ºi Cristina. Decât sã vã spun de ceau luat calea Apusului, mai bine vã citez ceva din Europolis,în legãturã cu cãsãtoria. Zicea un personaj al romanului: „Cãsniciae lanþ de aur când îl iei; de plumb, când îl porþi; de fier când vrei sã-l rupi“. Iaca, eu – vorba lui Creangã – am cãznicit împreunã cunevasta mea 60 de ani, ºi n-am îndrãznit, nici eu, nici ea, sãrupem lanþul. ªi aº mai adãuga o micã rãutate: „Femeia credincioasãe cea care se încãpãþâneazã sã trãiascã cu un singur bãrbat – fiindcãpreferã sã chinuiascã pe unul singur“, ºi mai adaug, tot dinEuropolis cã „sunt unele femei care îºi iubesc aºa de mult bãrbaþii,încât iau alþi bãrbaþi ca sã nu-l uzeze pe al lor“ (p. 137; 138).

Vasile IONIÞÃ

142

A SE ZBORÎ

În satele almãjene, localnicul ce merge pe uliþã ºi întâlneºteun grup de oameni stând de vorbã, de multe ori, în loc desalutul obiºnuit de –bunã ziua, bunã seara etc. adreseazã unadin întrebãrile –ce faceþi?; - aþi ieºit afarã? –vã vorbiþi? etc. Celmai adesea rãspunsul este „ne zborâm“, îndeosebi dacã suntprezente femei.

Ce o însemna asta? Cã stau de vorbã dar… nu numaiatât. Este o parte ascunsã a acestei vorbiri, care ar aduce cu abârfi ºi totuºi, tãrãncile, almãjene nu recunosc acest lucru, carele-ar jigni. Când se zborãsc spun multe lucruri utile, dau sauprimesc sfaturi dar totodatã aflã ºi secretele satului: cine cucine s-a certat?; cu cât a vândut cutare vaca?; câþi pui a scoscloþa (cloºca) vecinei? Etc. Întâmplãtor, am ajuns ºi eu în acestezile la vreo 10 minute de „zborât“ ºi am aflat cã un vecin a girespe nevastã-sa fiindcã i-a nesocotit autoritatea, cei prezenþi fiindde acord cu sancþiunea (giresul este o etapã în tãbãcireapieilor!). Dar cele mai interesante ºi importante veºti aduse la„zborât“ sunt cele ce þin de legãturile amoroase clandestinecare, oricât de secrete ar fi, tot se aflã!

Ca sã argumentez eficienþa acestor „zborâri“ vã dau douãmostre din propria experienþã.

Când eram medic ginecolog la spitalul din Bozovici locuiamla casa pãrinteascã din ªopotu Vechi, la 10-12 km distanþã.Veneam acasã ºi mama mã întreba ce am mai fãcut, pe cine ammai vãzut iar dacã vedea cã ce-i spuneam nu corespundea cu ceºtia ea îmi zicea – cutare din sat este internat la spital ºi îmidetalia secþia, medicul curant, afecþiunea, cât îi de grav etc. Euhabar nu aveam deºi lucram acolo dar a 2-a zi mã interesam ºiceea ce mi-a spus se dovedea adevãrat în procent mare.

A doua întâmplare mi-a arãtat cã antenele zborâtoarelortreceau de graniþa Vãii Almãjului (chiar dacã pe atunci nu erautelefoane celulare). Eram la Reºiþa ºi printre gravidele cãrora le

143

urmãream sarcina era ºi una cu nanism (avea 1,30 m), cu unnume frumos, Angelica. Când a ajuns la opt luni, copilul, carese dezvolta normal, îi apãsa plãmânii ºi avea probleme respiratoriiastfel cã am fost obligat sã-l scot prin cezarianã chiar dacã nuera termenul. A doua zi de la operaþie când am mers sã oexaminez îmi pune o întrebare surprizã:

- Ce mai face Diana?Nu cunoºteam prea multe persoane feminine cu acest

nume dar pe una sigur, pe fiica mea. Dar totuºi, dacã în cele 5-6 luni cât am urmãrit-o cu sarcina nu m-a întrebat, de ce acum?Îi rãspund cu o întrebare:

- Care Diana?- Fiica dumneavoastrã!- De unde o ºti tu pe fata mea?- Pãi, eu am fost mãritatã la ªopot ºi am locuit vis – a

– vis de casa dumneavoastrã. O ºtiu ºi pe mama Viorica (aºa-ispunea mamei mele).

Aºa am lãmurit problema, rãmânând totuºi cu mirarea cãnu am observat-o în deplasãrile mele la ªopot.

În aceeaºi zi merg la ªopot, fiind sfârºit de sãptãmânã;intru în casã ºi nu trec 10 minute când o aud pe mama:

- A nãscut Angelica. Are un bãiat de 2700 g ºi e tarefrumos. Mai îmi dã ºi alte detalii, chiar cã i s-a fãcut cezarianã.Eu mã fac cã nu ºtiu care Angelica dar ea mã lãmureºte zicândîn final – cã doar nu o fi nãscut cu tine?

Aºadar vestea a ajuns înaintea mea, chiar cu detaliiprecise excepþie fiind faptul cã nu ºtia cu cine a nãscut ceea cem-a dezamãgit puþin.

ªi acum, seara, când sun la telefonul fix din casa lor, celmai adesea nu mi se rãspunde. ªtiþi de ce? Pãrinþii mei sunt lazborât cu vecinii stând pe clupe în faþa casei!!

Din diverse dicþionare am concluzionat cã zbor-sbor arveni din limba sârbã ºi ar însemna – vorbã, convorbire, bâlci,întrunire.

Iosif BADESCU

Reºiþa 05.10.15

144

Sâmburele destinuluiAflat la crugul anilor, Ionel Peia, azi locuitor al Lugojului

lui Victor Vlad Delamarina, n-a uitat cã viaþa în lumea satuluie sâmburele destinului. Dar n-a uitat nici tradiþia care, lacapitolul continuitãþilor, a asigurat pentru cultura românã,argumentele ºi elementele definirii „fenomenului unic al condeierilorplugari din Banat“, parte din marea istorie a literaturii românecu aprecieri cuvenite din partea unor lideri de generaþie precumTitu Maiorescu ori George Cãlinescu, Gabriel Þepelea ori GheorgheJurma. Ionel Peia surprinde cu destul talent, pe urmele înaintaºilorgenului, detalii ale timpului ºi spaþiului rustic ºi cel mai adeseacu har artistic inconfundabil. E bine ca revistele care maicultivã, la capitolul autenticitãþii, etnologia, etnografia ºi valorileetnografice, folclorul, sã-l aibã între colaboratorii lor constanþi.(Ionel Bota)

ÎNTR-UN SAT Într-un sat zuitat dã lumeDãscãliþa dî la ºcoalãª-o fãcut în gând socoata,Cã pã drum îi tãt imalã,

Sã pãºascã bãrbãceºceªî sã mãi scurtezã calea,Sã o ie pãstã izlaz,Fãr’ sã ocoleascã valea. Nu o mãi ºerut coºieSã o ducã pân’ la garã,Cã n-o vrut pre mulþ sã ºcieCã nu stã numa’ la þarã. C-o fost unu la judeþ,Iliuþã lu Carbid,

ªe-o ajuns dã ºeva vremeGoangã mare la partid. Cum n-avea pre multã mince,Repige fãºea scandalªî era treaba mãi oablãSã nu-þ faºi cu el dã val. Îmbrecatã ºî chicitã,Roºâie ca un tutcan,Sã-ntâlni cu un vãcariªî o prins cu el givan: - Uico, vreau s-ajung lagarã... Poace cã ‘metale ºcii,Dac-o ieu pã scurtãturã,Pot sã prind trenu-ãl dã tri?“

145

- Dac-ajiunji ca sã ce vadãBica ºe-i p-aºi pân ºioardã,Nu c-aº faºe pã nebunu,D-ai sã-l prinz ºî p-ãl dã unu. LA CÃSUÞA PÃRINCEASCà La cãsuþa pãrinceascãBace vântu pân fereºciªî strigã ca o ispitã:Ioane, Ioane, unge ieºci? Încotro ai apucat,Pã ºe drum ai rãtãºit?C-ai plecat dã mult dân satªî-nãpoi n-ai mãi vinit. În ºe barcã fãrã vâsleAi pornit p-a vieþî valuri?N-ai ajuns sã calºi uscatuSã ce-ntorºi l-a tele gealuri. Vinã sã ne mãi jiucãm,Dã trãieºci ca mine, slobod,Tu cu o moriºcã-n vânt,Io cu pãru tãu ãl blond. Ce-am cãltat pân cucuruzã,Pân griu ãl copt º-ãl crud,Pântrã cãzâli dã pruneª-întrã crenjili dã dud, C-o-nºeput ca sã sã uscheªî tulpina ºî crenguþa,Pã care ce aninaiTu cu sora te Steluþa.“ - Vânt nebun dã altãdatã,

Bine ce-ai purtat cu noi,Ne-ai fost mamã, ne-ai fosttatãCând am fost dãsculþ ºî goi. Dã nãcaz ºî supãrareCã nu ne mãi vez în prag,Vântule, mãi faºi stricareªî la ºine þ-o fost drag. C-ai dãscoperit dân þâgle Cum întorºi la carce-o foaieª-ai lãsat sã curã apaPã pãreþ numa-n ºâroaie. Putrezãsc acuma cornii,Un pãrece o picat,Putrãzãºce º-o tãlpoaneªî strujacu dupã pat. Da’ nu-s mânios pã cineCã nu tu ieºci vinovatC-o rãmas casa pustâieªî cã dudu s-o uscat. Altºeva mã roage-acumaªî mã sâmt nãferiºit:Cã dupã a me mãicuþãªî tata o putrãzât. Vânt nebun dã altãdatã,Sã nu crez cã ce-am zuitat,Când ieºam dãsculþ la poartãªî obrajî m-ai þucat, N-am zuitat cãrarea-ngustãPân grãgini, pãstã prilazCând mã petreºeai la ºcoalãZvântând lacrimi pã obraz.

146

Acuma o ºciu prea bineCum îi calea pân grãgini,Nu sã vege niºi o urmãPântrã turiþã ºî spini. Vânt nebun dã altãdatã,Sã ma-ºcepþ în gealu cruºii,C-am sã vin ºî io-ntr-o vremePã când sã scuturã nuºii. ª-o sã merjem împreunãPã unge-am fost altã datã,Povestindu-ne amaruªe ne-o fost lãsat dã soartã. Tu sã nu mãi ai stãvealãªî sã baþ fãrã oginã,Io sã port cu mine-ntrunaDorurili la inimã. Vânt nebun dã altã datãTu-mi ieºci priecin ºî duºman,C-o sã vinã vremea-odatãCând nu dai pã mine-un ban. Ai sã prinz ºî tu momentu, Cum ºî Iuda o trãdat,Sã-m astupi în grabã urmaPã pãmânt unge-am umblat. ª-atunºi când pãmânt oi fi,Tu-ntorcându-ce tãt roatã,Dî la cap cruºea-ai sã-mi zmulji,Vânt nebun dã altãdatã.

TOAMNA VIEÞÎ Sã furiºazã toamna vieþîTâr⺠pã coace ºî-n jenunchiªî sã strãcoarã ca suveicaLa mine-n piept ºî pân rãrunchi. Io ghingeam cã-i mãi dãparce,Plecatã în pribejie,Ori cã-i dusã-n alce staceªî dã mine nu mãi ºcie. Da ‘ o sâmt mereu în preajmã,Stând la pândã ca un vultur,Dã mã ie dã bunã samã,Cu frigoane ºî mã scutur... Vinie toamna, bruma picãªî io nu mi-s prãgãcitªî mi-i groazã, ºî mi-i fricã,Când mã vãd cu ºe-am ugit; Cu o straiþã plinã-n space,Burduºîtã ca o pernã,Dã ispice ºî pãcaceªî cu iarna cea eternã!... Ionel Peia, Lugoj,

147

Raftul cu cãrþiRaftul cu cãrþiRaftul cu cãrþiRaftul cu cãrþiRaftul cu cãrþi

67879:

Adela Lungu-Schindler,Practici carnavaleºti deLãsatul Secului (Editura Tim,Reºiþa, 2015)

Practici carnavaleºti deLãsatul Secului e o lucrare carecuprinde teoria ºi practicaacestui fenomen – carnavalul,e o lucrare necesarã înþelegeriivieþii comunitãþii tradiþionaleieri ºi azi. Având la dispoziþieo bibliografie nu tocmai bogatãdatoritã inexistenþei în lite-ratura de specialitate, totuºiautoarea se strãduieºte ºireuºeºte sã creioneze impor-tanþa, profunzimea ºi bogãþiacarnavalului prin „observaþiidirecte“ în multe comunitãþitradiþionale ale Banatullui deSud, aºa cum însãºi mãr-turiseºte.

Interviurile ºi fotografiilepe marginea practicilor car-navaleºti constituie o arhivã viea ceea ce înseamnã acesteceremonii, numite „fãºanci,fãrºangi, berbeci, corni, urºi“

ºi altele, denumirile variind dela sat la sat, de la o zonã laalta, neavând o delimitarestabilitã de vreo regulã anume.

Aceastã lucrare, conce-putã iniþial ca o disertaþiepentru masterat, e o cercetareminuþioasã ce se constituieîntr-un instrument de studiu

148

de real sprijin pentru cei cevor dori sã aprofundeze „lumeape dos“, sã-i cerceteze frumu-seþea ºi bogãþia de sensuri.

Structura lucrãrii e acce-sibilã publicului larg, autoareailustrând în Argument în liniigenerale obiectivele celor patrumari capitole – capitolul I –Carnavalul, râsul, masca, jocul– definiþii de lucru, capitolul II– Carnavalul popular în Banatulde Sud, capi to lu l II I –Intermezzo literar-istoric:Carnavalul popular în scrierilelui Tata Oancea, capitolul IV –Carnavalul azi: problemelereceptãrii, concluzionând cãLãsatul Secului din Banatul deSud ºi carnavalul populardefineºte zona, îi creazãspecificul, identitatea.

Foarte interesante ºi viisunt Anexele ce cuprind inter-viurile autoarei cu interlocutoriilocului, studiul despre „Friºanciilui Tata Oancea“ ºi fotografiileacestor momente unice dinviaþa satului (din pãcate ima-ginile sunt alb-negru.

Demn de remarcat esteprefaþa, semnatã de un specialisttenace care a fost ºi referentulºtiinþific al lucrãrii, prof.univ.dr.Otilia Hedeºan, cea careapreciazã acest demers etnologicprin trei caracteristici definitorii„conºtiinciozitate, seriozitate ºisubtilitatea interpretãrii“.

Practici carnavaleºti deLãsatul Secului e un îndemn lao cãlãtorie în lumea plinã deculoare a carnavalului dinBanatul Sudic.

Angelica HERAC

Un model de chestionar

În numãrul 21/1015,Revista de etnografie ºi folclorMioriþa, editatã anual deCentrul Judeþean pentruConservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Hunedoaradin Deva, unde semneazã, întrealþii, ºi câþiva cunoscuþicercetãtori ai domeniului dinspaþiul bãnãþean (DumitruJompan, Florina Fara, MariaMândroane, Carmen Neuman,Mihai Vintilã), am întâlnit ºiun complex Chestionaretnofolcloric de cercetare aînmormântãrilor în satultradiþional, aparþinând profeso-ru lu i Marcel Lapteº º idirectorului instituþiei, MarianaDeac, aceasta din urmã fiind ºio talentatã interpretã a cânte-cului popular din Ardeal ºi nunumai, dragã sufletului meu.

Am considerat cã aceastãmetodã de investigare, practicatãcu succes în interbelic desociologi, de lingviºti ºi chiarde istorici (sã-l amintim aicidoar pe B.P. Haºdeu!) poate fi

149

folositã cu succes ºi de maitinerii noºtri confraþi, iubitoride obiceiuri ºi de tradiþii, într-o vreme în care pãstrareaidentitãþii unor naþiuni e totmai ameninþatã de nefastulfenomen al globalizãrii, multmai rapid decât ne imaginam.Ca sã nu mai vorbim despresatul românesc (cãrãºean) dealtãdatã, depopulat ºi lãsat deizbeliºte.

Înainte de a enumera cele13 mari capitole de investigaremenþionãm cã fiecare dintre eleconþine subcapitole ºi întrebãriextrem de amãnunþite legatede practicile propriu-zise,efectuate de familie dar ºi decomunitate, în diferite etapeale ceremonialului de înmor-mântare, la care virtualii su-biecþi sunt rugaþi sã rãspundã.Iatã-le în ordinea (fireascã, înfond) alesã de cei doi oamenide culturã: 1. Agonia ºi moartea;2. Pregãtirea mortului de drum;3. Strigoii ºi moroii; 4. Mãsurilemortului; 5. Priveghiul; 6.Iniþierea mortului pentru lumeade dincolo; 7. Bradul deînmormântare; 8. Plecarea înlumea de dincolo; 9. Iniþiereamortului pentru drum; 10.Ofrande la plecarea mortului; 11.Ofrande date la înmormântare;12. Semne funerare; 13 Monu-mente funerare.

Din pãcate, spaþiul nu ne

permite sã oferim mai multeamãnunte despre aces tchestionar ºi nici despre excep-þionalele studii publicate încuprinsul celor aproape 200 depagini (format A 4) ºi, nu înultimul rând, despre acurateþeamaterialului iconografic.

Nicolae IRIMIA

Nicolae Magiar, EduardMagiar, Monografia munici-piului Reºiþa, Editura NapocaStar, Cluj Napoca, 2016.

Intenþiile înaintaºilor dea scrie o monografie a Reºiþeis-au materializat prin amplacercetare semnatã de NicolaeMagiar ºi Eduard Magiar, tatãºi fiu. Primul dintre ei eprofesor de istorie la ColegiulNaþional „Mircea Eliade” dinReºiþa, celãlalt absolvent alaceleiaºi instituþii, ambii avândîn comun pasiunea pentruistorie ºi un doctorat în aceastãdisciplinã.

Monografia municipiuluiReºiþa a ajuns deja la a douaediþie. Prima a vãzut luminatiparului la editura Grinta dinCluj-Napoca în 2015, iar a douaîn 2016 la editura Napoca Startot din Cluj-Napoca. Nu trebuietrecut cu vederea cã volumul afos t d i s t ins cu premi i

150

importante: Premiul pentru ceamai bunã lucrare monograficã peanul 2015 din partea edituriiGrinta din Cluj-Napoca ºiPremiul Constantin C. Giurescudin partea Societãii de ªtiinþeIstorice din România pentruanul 2015. De asemenea estepropusã pentru premiu lAcademiei.

Dar dincolo de recunoaº-terea valorii acestei lucrãriºtiinþifice în mediul academicea rãmâne pentru reºiþeni ca ocarte de suflet, fiincã spunepovestea unui oraº, vorbeºtedespre trecut ºi prezent, despreoamenii care sunt ºi au fost.Oraºul are o istorie demnã decuprins în paginile unei cãrþi.

Despre municipiul Reºiþas-a scris destul de mult pânãîn momentul apariþiei acesteilucrãri. Totuºi pânã la apariþiavolumului semnat de Nicolaeºi Eduard Magiar nu a existatun material care sã fi adunatselectiv ºi echilibrat toate dateledespre municipiul de pe Bâr-zava. Cele unsprezece capitole(peste 400 de pagini) carealcãtuiesc monografia Reºiþei sesucced într-o ordine fireascã,textul e accesibil pentru publicullarg. În paginile cãrþii gãsiminformaþii cu privire la cadrulgeografic, istoricul localitãþii ºiviaþa politicã, populaþie ºiurbanism, administraþie, econo-

mie, viaþã socialã, învãþãmânt,bisericã, culturã, sãnãtate, sportºi turism.

Oraºul a parcurs de-alungul timpului un drumspectaculos, transformându-sedin mica aºezare ruralã dinsecolul al XVIII-lea în marelecentru industrial din a douajumãtate al secolului al XX-lea. Reºiþa nu însemna numaiindustrie grea (în generalaceasta e eticheta care i seaplicã), oraºul are o viaþã socialãvie ºi bogatã, Reºiþa înseamnãoameni ºi locuri.

Cercetãtorii îºi construiescafirmaþiile pornind de la obibliografie impresionantã,lucrãri anterioare, studii, arti-

151

cole, periodice, folosesc docu-mente inedite de arhivã,manuscrise în diverse limbi, darºi mãrturii orale demne de luatîn seamã. Demersul celor doiautori de a scrie o monografiea Reºiþei e vrednic de laudã,dupã cum completeazã istoriculVarga Attila: „monografia urbeinoastre reprezintã, întâi de toate,o minunatã apariþie editorialãpe care o salut din toatã inima,convins fiind de faptul cã era ºivremea ca acest oraº sã aibã,finalmente, propria sa carte deistorie. Reºiþa merita mai demulto semenea iniþiativã lãudabilã,mai ales dacã stãm sã meditãmla îndelungata tradiþie istoricãce coboarã mai mult în timp,pânã în zorii Epocii Luminilor”.

Adela LUNGU-SCHINDLER

Tradiþie ºi frumuseþe înÞara Almãjului. FestivalulCultural-Artistic al VãiiAlmãjului, la ediþia a XX-a,volum îngrijit de AngelicaHerac, Editura Tim, Reºiþa,2016.

Tradiþie ºi frumuseþe înÞara Almãjului. Festivalul Cul-tural-Artistic al Vãii Almãjului,la ediþia a XX-a, volum îngrijitde Angelica Herac, e parte aunui amplu proiect editorial ce

are ca prim scop definirea ºipromovarea Vãii Almãjului care„a dat oameni destoinici, faptede seamã ºi care, fãrã su-biectivism, reprezintã un repercultural incontestabil pe hartajudeþului Caraº-Severin”. Aºadaro altã carte a Almãjului, cumîi place lui Iosif Bãcilã (redac-tor la revista „Almãjana”) sãnumeascã volumele despre acestþinut.

Aflãm din partea introduc-tivã cã volumul de faþã eoarecum legat, ca parte inte-grantã de un alt volum, Mono-grafia – sau istoria FestivaluluiCultural-Artistic al VãiiAlmãjului. Aceastã din urmãcarte conþine prezentarea celor20 de ani câþi numãrã aceastãmanifestare.

152

Nae Irimia ºi Þara Almãjului

„… cartea despre ÞaraAlmãjului… este aproapeimposibil de citit .“ Suntcuvintele lui Nicolae Irimia -autorul volumului Despre Almãj,almãjeni ºi despre faptele lor,Reºiþa, Editura TIM, 2016, 210p. – scrise în prefaþa intitulatã„Cãtre cititori.“

Desigur, nu este o cartepe care sã o iei cu tine în

Cartea adunã materialeleprezentate la simpozionul DespreAlmãj, almãjeni ºi faptele lorcomunicãri susþinute la ªopotuNou în 2015 de cãtre cei ce auun puternic ataºament faþã deaceste locuri. Aºadar o lumeautarhicã, tihnitã, care încãtrãieºte parcã dupã vechilerânduieli. ªi fotografiile pre-sãrate în paginile cãrþii pardesprinse din vremuri vechi,chiar dacã sunt fãcute în tim-purile noastre: oameni îmbrãcaþicu înflorate costume populare,hore, parade, fanfare, cãpiþe defân, oameni care-ºi lucreazãcu sapa ogoarele.

Lucrãrile prezentate încadrul s impozionului segrupeazã în trei secþiuni: ÞaraAlmãjului - trecut ºi prezent -culturã ºi solidaritate (undegãsim comunicãrile semnate deMihai Anghel, Alimpie Ignea,Pavel Panduru, Gheorghe RancuBodrog, Florina Fara, LazãrAnton) , Aºezãri almãjene:ªopotu Nou (Alimpie Ignea, DanObeºterescu, Lavinia Micu,Petru Berbentia, Dãnilã Sitariu)ºi Personalitãþi care onoreazãÞara Almãjului (Pavel Pandurudespre Protopopul GheorgheÞunea, Iosif Bãcilã despreVeliºcu Ion Boldea, Iosif Bãdescudespre medicul Mircea Meilã).

Iar dacã unul din rolurilecãrþilor e sã pãstreze ºi sã ducã

mai departe, spre viitor memo-ria prezentului, acest volum ºi-a îndeplinit scopul.

Adela LUNGU-SCHINDLER

153

vacanþã, oricât ai iubi Banatulºi Þara Almãjului, dar este ocarte pe care o vei pune pemasa de lucru, când vei dorisã cercetezi aceste locuri, sprea le cunoaºte ºi iubi.

Volumul cuprinde 51 dearticole, ºtiri, relatãri, mini-interviuri publicate între anii1995 ºi 2015 în douã cotidienecãraºene, „Timpul“ ºi „Sud-Vestul“, ambele dispãrute, ºi înrevista trimestrialã „Almãjana“.Criteriul de organizare, mãrtu-risit de autor, este cel cronologic.

Evenimentele despre carese relateazã - aniversãri, reuni-uni, simpozioane, festivaluri, saulocuri ºi oameni - adunate pefirul timpului, mãrturisescistoria trãitã ºi înfãptuitã dealmãjenii iubitori de vatra lor.Risipite prin ziare ºi reviste,aceste mãrturii ar fi fost, încel mai bun caz, subiectul unorbibliografii, sau a biografieiautorului. Adunate în volum,alcãtuiesc o bazã de documen-tare pentru viitorii istorici. ÞaraAlmãjului este un loc îmbibatde istorie, care a plãmãdit oidentitate aparte, cea almãjeanã.Este o identitate asumatã,cultivatã, transmisã, îmbogãþitãcu fiecare eveniment nou.

Ideal ar fi fost, ca acestvolum sã fi avut ºi un indicede localitãþi ºi locuri, pentrucã un indice de persoane ºi

instituþii ar fi dublat numãrulde pagini, dar nu ar fi fost niciel nefolositor.

Cartea lui Nae Irimia esteo carte-document despre aceºtiultimi 20 de ani ai ÞãriiAlmãju lu i , a impl i cãr i ialmãjenilor în organizareaîntâmplãrilor de suflet, abucuriei cu care îºi perpetueazãtradiþiile, îºi cinstesc înaintaºiiºi îºi respectã instituþiile.

Punctul central al aten-þiei autorului ºi subiectul fiecã-rui an este Festivalul VãiiAlmãjului, ajuns la a XX-a ediþieîn 2015 ºi organizat de CentrulJudeþean pentru Conservareaºi Promovarea Culturii Tradi-þionale Caraº-Severin, al cãruid i rec tor es te pro fesoru lGheorghe Þunea, fiu al locului.Festivalului i se circumscriucelelalte evenimente, relatatecu lux de amãnunte.

Fericitã este Þara, ai cãreifii se adunã sã o cinsteascã, delãudat cel care, prin scris, seopune uitãrii, izbãvitor estesunetul muzicii ºi al graiuluialmãjan, de neuitat esteculoarea costumelor ºi a ceruluide varã din Valea Minunilor!

Ana KREMM

Mulþumirile autorilor ºieditorilor pentru sprijinul datde PRIMÃRIA BOZOVICI laapariþia cãrþilor despre Almãj

154

Descântece (III)

La cea de-a X-a ediþie aFestivalului condeierilor plugari,desfãºuratã în toamna acestuian, la Muzeul Satului Bãnãþeandin Timiºoara, alãturi de altetipãrituri – între care amintimrevista Vatra Caraºului ºi unsupliment dedicat acestuieveniment jubiliar – a fostlansat ºi cel de-al treilea volumde Descântece, semnat de dr.etnolog Maria Mândroane,principala organizatoare a mani-festãrii, susþinãtoare consec-ventã a valorificãrii ºi tezau-rizãrii acestui gen cãruia marinume din folcloristica româ-neascã i-au dedicat studiiimportante. De altfel, eu însumiscrisesem cu câþiva ani în urmãdespre valoarea poeticã a acestorproducþii care, chiar dacã ºi înspaþiul rural, par sã-ºi fi pierdutde multã vreme „funcþionalitateaoriginarã”. În schimb, dupã 1990,au proliferat în aºezãrile urbane,unde aºa-zisele „ghicitori” ºi-aufãcut din practicarea loradevãrate ºi bãnoase profesii,secondate de numeroºi astrologiºi numerologi etc, ce susþinzilnic prin ziare, la posturi deradio ºi televiziune nelipsitele„horoscoape”, ce „prevãd”, deaceastã datã, credulilor, viitorul.

Volumul , apãrut laEditura „Eubeea”, reuneºte

descântece consemnate deEmilian Novacovici (Rãcãjdia),Sofronie Liuba ºi Aureliu Iana(Mãidan), de „fiii Lupºei” careau iniþiat, în vara anului 2013,un „proiect de recuperare”, înlocalitatea Lupºa de Jos(Mehedinþi). De asemenea, suntvalorificate câteva descântececulese de autoare în 2014, dincomuna sa natalã, CiclovaRomânã, precum ºi celecomunicate de „condeieriplugari” din judeþele Dâmboviþa,Prahova, Harghita, Alba, Iaºi,Hunedoarea, Timiº, Arad ºiArgeº. În sfârºit, nu putemtrece cu vederea nici consistentapostfaþã consacratã acestui gende perseverenta cercetãtoare dela la Muzeul Satului Bãnãþeande la Pãdurea Verde.

Nicolae IRIMIA

155

;<=<>?

EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimente

ACÞIUNI IULIE 2016 –CJCPCT CS

- Festivalul Internaþionalde Folclor „Hercules“, ediþia 46,Bãile Herculane – 4-9 iulie 2016

- Întâlnire cu fiii satului– 20 iulie 2016, Valea Timiºului(Buchin)

- Tabãra de picturã naivã,ediþia XXX – 21-31 iulie 2016,Poiana Mãrului

- Festivalul Ucrainenilor– 30 iulie 2016, Caransebeº

ACÞIUNI AUGUST 2016– CJCPCT CS

- Festival de Folclor„Valea Timiºului în cânt ºi joc“,ediþia a III-a 5-7 august 2016,Armeniº

- Z i l e le Cul tur i iRãcãºdene, ediþia XI-a 15 august2016, Rãcãºdia

- Întâlnire cu fiii satului2 august 2016, Lescoviþa(Naidãº)

- Întâlnire cu fiii satului16-17 august 2016, Prisian,

Buchin, Gârliºte

ACÞIUNI SEPTEMBRIE2016 – CJCPCT CS

- Tabãra Naionalã deLiteraturã „Colocvii Banatice“,ed. a III-a 1-4 sept. 2016, Anina-Mãrghitaº

- Festivalul Comuni-tãþilor Etnice din Banat, ed.XVI– 8 sept. 2016, Bãile Herculane

- Întâlnire cu fiii satului– 8 sept. 2016, Sadova Nouã(Slatina Timiº)

- Întâlnire cu fiii satului– 8 sept. 2016, Bãnia

- Întâlnire cu fiii satului– 9-10 sept. 2016, Buchin

- Fest ivalul -concursNaþional de Interpretare Vocalã„Mariana Drãghicescu“ – 15-18sept. 2016, Timiºoara-Bogâltin

ACÞIUNI OCTOMBRIE2016

- Festivalul folcloric„Afilon Laþcu ºi Ioan Mun-teanu“, ediþia 2016 – 27-28

156

F E S T I V A L U LCOMUNITÃÞILOR ETNICEDIN BANAT

EDITIA A XV-A 9OCTOMBRIE 2016 CARAN-SEBEª - PARCUL TEIUª

F O R M A Þ I IPARTICIPANTE:

1. ANSAMBLUL „KARA-ªEVSKA ZORA“ – CARAªOVA

2. ANSAMBLUL „BAR-VINOK“ CORNUÞEL BANAT

3. ANSAMBLUL„ROMALES“ CASA CULTU-RALÃ „STOIA UDREA“

4. ANSAMBLUL „SOKO“SOCOL

5. ANSAMBLUL „KUDBELOBREªCA“ BELOBREªCA

6. ANSAMBLUL „FLU-TURAªII“ ªCOALA GIMNA-ZIALÃ BERZASCA

7. ANSAMBLUL „KUDSTENKA“ LIUBCOVA

8. CORUL „GLASULUCRAINIENILOR“ DINCARAª-SEVERIN

9. CORUL MIXT„GLASUL UCRAINIENILOR“DIN CARAª-SEVERIN

octombrie 2016, Glimboca- Miss Piranda – 29

octombrie 2016, Greoni

ACÞIUNI NOIEMBRIE2016 – CJCPCT CS

- Festivalul-concurs demuzicã uºoarã „Ritmuri înmileniul III“, ediþia XVII-a – 2-3 noiembrie 2016, Berzasca

- Festivalul-concurs demuzicã popularã „Luþã Ioviþã“,ediþia XXIII-a – 18-19 noiembrie2016, Caransebeº

- Întâlnire cu fiii satului– 11 noiembrie 2016, Ravensca(ªopotu Nou)

- Colocviile revistei„Nedeia“, 15-16-17 noiembrie2016, Bãile Herculane

- Festivalul de creaþie ºiinterpretare a poeziei în graibãnãþean „Tata Oancea“, ediþiaa XL-a 25-26 noiembrie 2016,Bocºa

ACÞIUNI DECEMBRIE2016 – CJCPCT CS

- Ziua Naþionalã aRomâniei - 1 Decembrie 2016,Simpozion

- Festivalul Internaþionalde Folclor „Ghiþã Copãceanu-Moºu“, ediþia a II-a – 3decembrie 2016, Teregova

- Festivalul de colinde ºicântece de stea, ediþia a VII-a- decembrie 2016, Bozovici

- Festivalul-concurs de

colinde „Lângã ieslea minunatã“17 decembrie 2016, Bozovici

- Reuniunea de cântãriºi muzicã „Iosif Velceanu“, ediþiaXXXI-a – 6 decembrie 2016,Reºiþa

157

TABÃRA NAÞIONALÃDE LITERATURÃ „COLOC-VII BANATICE“ ediþia a III-a, 1 – 4 septembrie 2016,ANINA – MÃRGHITAª

Ideea organizãrii Tabereide literaturã la Anina, a fostpropusã încã din vara anului2013, mai precis în seara zileide 14 spre 15 iunie, la „Noaptede veghe pentru Mihai Emi-nescu“, manifestare organizatãde Uniunea Scriitorilor dinRomânia Filiala Timiºoara,Centrul Cultural „Teatrul VechiMihai Eminescu“ din Oraviþa ºiFundaþia Culturalã „OrientLatin“ din Timiºoara, aflatãatunci la ediþia a II-a. Propu-nerea organizãrii unei tabereliterare la Anina, a fost îmbrã-þiºatã cu bucurie de cei prezenþila acel eveniment fiind, într-unfel, o continuare a celei de laOraviþa care, din pãcate, s-aîntrerupt dupã ediþia a XVII-a,în anul 2009.

Fiind iniþiatorul acesteimanifestãri de mare amploarepentru viaþa literarã a Cena-clului „Virgil Birou“ ºi, în acelaºitimp, pentru istoria literaturiidin Anina, m-am consultat lavremea aceea cu bunii meiprieteni din Oraviþa Ionel Botaºi regretatul Mihai Moldovan,care mi-au împãrtãºit dinexperienþa lor în decursul celor17 ani ai renumitei Tabereliterare de la Oraviþa, sfaturile

lor fiindu-mi de mare ajutor.Prima ediþie a taberei noastredin anul 2014, a fost unainterjudeþeanã, iar de la a II-aediþie din 2015, a devenit TabãrãNaþionalã. ªi uite aºa am ajunsºi la cea de a III-a ediþie care,s-a desfãºurat aºa cum ne-amobiºnuit la începutul luniiseptembrie, reunind ºi de aceastãdatã peste 45 de scriitori, editori,oameni de artã ºi alte perso-nalitãþi care slujesc într-un felsau altul cultura. ªi în acestan, programul taberei a fostunul bogat ºi diversificat,desfãºurându-se în douã sesiuni– dimineaþa ºi dupã-amiazã,cuprinzând lansãri de cãrþi ºireviste, comunicãri ºi expuneripe diverse teme, conferinþe,expoziþie de caricaturã intitulatã„Participanþii primei ediþii latabãrã trecuþi prin cãrbuneleartistului Cristian Vecerbea“ ºimuzicã de calitate susþinutã decantautorul George Popovici.

Deschiderea taberei aavut loc joi, 1 septembrie,începând cu ora 17.00, la CasaOrãºeneascã de Culturã dinAnina, în prezenþa autoritãþilorlocale unde dupã cuvântul debun venit adresat de organi-zatori invitaþilor, a urmat unmoment deosebit când au fostreaduse în memoria celorprezenþi unele personalitãþi alevieþii culturale care au trecutla cele veºnice în decursulanilor: Horea Guia, Constanþa

158

Lungulescu, DezideriuHorvath, Dumitru Niþoiuºi Mircea Croitor-Cromy(dispãrut în luna august2013). A urmat cuvântulparticipanþilor celorlaltedouã ediþii cât ºi a celorcare au participat pentruprima datã, depla-sându-ne apoi la Cabana Mãr-ghitaº, amplasatã într-unloc mirific lângã lacul cuacelaºi nume, cum dealtfel spun ºi versurile poetuluiCostel Simedrea.

La Mãrghitaº - ce loc divin!Vin scriitorii ºi tot vinSã fure visele din vinFiind cã lor li se cuvin…Aici, timp de trei zile,

s-au desfãºurat lucrãrile Tabereidupã un program bine stabilit.Au fost prezentãri de cãrþi ºireviste: Gabriela ªerban, a pre-zentat revista „Bocºa Cultural㓺i volumul omagial „In memo-riam Nicolae Bocºan“, precumºi fenomenul bãnãþean TataOancea la 135 de ani de lanaºterea autorului revistei „Va-siova“. Scriitorul Adrian Geor-gescu din Bucureºti pornit într-un tur de promovare al volu-mului „Tabor“, s-a bucurat deo primire cãlduroasã ºi cuvintealese cu privire la literaturaduhovniceascã. Adrian Geor-gescu a fost prezent la Aninaîn ultimii ani unde a prezentatºi lansat multe din cãrþile sale.

Revista „Arcadia“, s-a bu-

curat de aprecierile partici-panþilor cât ºi de o prezentareprofesionistã fãcutã de scriitorulIlie Chelariu, redactor-ºef alrevistei „Orient Latin“ dinTimiºoara ºi consilier editorialal revistei „Arcadia“. Revista„Nedeia“ a fost prezentatã deAngelica Herac, redactor-ºef ºireprezentanta Centrului Ju-deþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii TradiþionaleCaraº-Severin, instituþie parte-nerã la eveniment. Au fostprezentate cele douã volumeale cãrþii „Economia Aninei“semnatã de Cristian Liviu Moso-roceanu ºi preotul dr. AlinMuntean, volume apãrute laeditura „Eubeea“ din Timiºoara,consilier editorial director NinaCeranu. Prezentarea volumelora fost fãcutã de cãtre IlieChelariu, lectorul volumelor dinc i c lu l Monografia oraºuluiAnina. Tot aici a avut loc ºiprezentarea noului volum deversuri „Gânduri despre fiinþã“

159

semnat de preotul dr. AlinMuntean, volum prezentat decãtre consilierul editorial, IlieChelariu.

Muzicologul profesor dr.Constantin Tufan-Stan, a fãcuto amplã prezentare a volumului„George Enescu. ConsonanþeBãnãþene“, încântând asistenþaprintr-o expunere exhaustivãa fenomenului muzical dinBanat, personalitãþi, lucrãrimuzicale, exemplificãri sonore.Volumul bilingv „Ein wort, einbild / Un cuvânt, un tablou“,volum care cuprinde versuri alelui Peter Jung, a fost prezentatde traducãtorul, profesorulfilolog Simion Dãnilã din Belinþ.Volumul editat de PrimãriaJimbolia, iar ilustraþiile aparþinlui ªtefan Jager. Poetul IonOpriºor din Lugoj, a prezentatrevista „Conferinþele de vineri“,revista cenaclului literar „Ano-timpuri“ al cãrui redactor-ºefeste. Un moment deosebit deatractiv s-au dovedit prezentãrileºi comunicãrile fãcute de poetulºi redactorul-ºef al revistei„Almãjana“ profesorul IosifBãcilã din Bozovici ºi de cãtreprof.lector univ. dr. FlorinaBãcilã de la Universitatea deVest din Timiºoara. Expunerileexcepþionale ale Florinei Bãcilãºi ale lui Iosif Bãcilã cu privirela apariþia unor volume precum„Valea Almãjului. Oameni ºifapte“ ºi „Dorziana - o (re)con-strucþie a textului prin limbaj

apãrut la Editura „ExcelsiorArt“,2016 la Timiºoara, semnate decei doi filologi care, au fãcutvorbire ºi de volumele „Obi-ceiuri de iarnã în Valea Almã-jului. Colindele ºi colindatul“semnate de Maria Vâtcã, iarprof.dr. Anton Lazãr a prezentatstudiul de geografie ºi religie„Religie ºi dezvoltare în MunþiiBanatului“. Ca ºi la ediþia a II-a de anul trecut ºi de aceastãdatã colegii din Bozovici - ValeaMiracolelor, au fost foarte binereprezentaþi . Interesanteleinformaþii furni-zate au fãcuttrecerea la poezie, la poezia luiDumitru Cristãnuº, poet bãnã-þean din Socolari, dar stabilitla Sibiu care a beneficiat deprezentarea ºi lansarea volu-mului de versuri „Întemeiereasomnului“, apãrut la Editura„Adnos“ din Sibiu de cãtrecolegii sãi de breaslã: poetulIacob Roman, poeta Maria Niþuºi poetul Ilie Chelariu.

A fost rândul creatorilorlocali care au fãcut o incursiuneîn trecutul istoric ºi cultural aloraºului Anina: ing. ªtefanGeorgescu, ing. Ion Vãcaru,prof. Petre Lungulescu, poetaMaria Chiper ºi poetul IonRãºinaru, subsemnatul ºi mem-brii cenaclului literar „VirgilBirou“ ºi membrii colegiuluiredacþional al revistei „Arcadia“.De o prezentare deosebitã s-abucurat ºi poetul Costel Sime-drea din Reºiþa, prin lansarea

160

volumului „Ouã de cuc“, apãrutla Edi tura „Eubeea“ d inTimiºoara ºi despre care auvorbit scriitorii: Maria Niþu,Nicolae Sârbu ºi Ilie Chelariu.Pe lângã volumele de poezie ºicãrþile lansate, au fost pre-zentate ºi unele reviste ºipublicaþii: Dumitru Buþoi aprezentat revista „Luceafãrul devest“ din Timiºoara, MirceaAnghel cu revista „Actualitatealiterarã“ din Lugoj, LaurianLodoabã a prezentat revista„Banatul“ din Lugoj, OvidiuMoldovan ºi revista „Confluenþe“Oraviþa, Gheorghe Rancu-Bodrog cu revista „Almãjul“ dinªopotu Vechi, Gheorghe Blejuºcãa prezentat „Foaia Sãcãlazului“,iar ªtefan Tomoioagã „Opinia“din Sãcãlaz. Interesantã a fostºi intervenþia scri itoruluiNicolae Danciu Petniceanu dinMehadia care a prezentat ceamai recentã carte „Stele înPanteon“, apãrutã la EdituraMirton din Timiºoara, un voluminteresant ºi cu noutãþi menitesã menþinã statutul „Banatu-ifruncea“ în diverse domenii.

„Banatul Þinut de Graniþã– Cliºeul Banatu-i fruncea“, afost ºi expunerea pe care aprezentat-o prof.univ. Iacob Voia,unul dintre fondatorii Cenaclului„Virgil Birou“ din Anina. Totlegat de frumuseþea ºi impor-tanþa Banatului, a fost apro-fundatã expunerea intitulatã„Literatura Banatului Montan“

prezentatã de prof.univ.dr.Gheorghe Popovici. PoetulGeorge Schinteie, a prezentatunele volume de versuri :„Poeme într-un vers“, „Clepsidrade cuvinte“, „Rotund despredragoste ºi timp, 66 – de poemedintr- un timp înrãmat“ ºi „67– de poeme deznodate“. Desprepoet ºi volumele lui, au vorbitMaria Niþu ºi Ilie Chelariu.Volumul „Persona non grata“,„roman în versuri“ semnat depoetul Iacob Roman, a fostprezentat de poetul Ion Cocora,editorul „Palimpsest-ului“ dinBucureºti. Tot despre poetulIacob Roman a vorbit ºi poetulNicolae Sârbu, iar actriþa DanaPocea Cocora a susþinut unrecital de versuri. Volumul„Lugoj, 20 decembrie 1989.Revoluþie. Adevãr. Dezinfor-mare. Imposturã“ semnat deNicola Toma, a fost adus înatenþia celor prezenþi de cãtrecons i l i e ru l ed i tor ia l I l i eChelariu, un volum-documentapãrut la Editura „Eubeea“ dinTimiºoara în anul 2015. Searade sâmbãtã spre duminicã, afost o searã de muzicã ºi poeziede excepþie. A fost searacenaclurilor literare: „Anotim-puri Literare“ din Lugoj ,„Semenicul“ din Reºiþa ºi „VirgilBirou“ din Anina. S-au recitatde cãtre poeþi versuri dincreaþiile proprii, s-a citit dincãrþile prezentate la Tabãrã, iarcantautorul George Popovici a

161

încântat asistenþa cu pieselecântate pânã pe la ora 3dimineaþa, când a sosit „moºEne, pe la gene“.

Lucrãrile Taberei de lite-raturã s-au încheiat în ultimazi de duminicã, 4 septembrie,readucând în memoria parti-cipanþilor pe prietenul nostru,scriitorul orãviþean, MihaiMoldovan, plecat dintre noi înluna ianuarie 2016. In memo-riam Mihai Moldovan, a fostprezentat volumul „Haita decâini ºi alte povestiri“, apãrutla Editura „Mirador“ din Arad,editor, poetul Ioan Matiuþ,redactori Nicolae Pãtruþ ºiNicolae Irimia, coperta fiindrealizatã de Igor Isac, volumpe care Mihai Moldovan nu aputut sã-l vadã cât a fost înviaþã. De asemenea a fostprezentat ºi numãrul omagialal revistei „Confluenþe“, înprezenþa fiului, Ovidiu Mol-dovan. Despre Mihai Moldovanau fãcut vorbire: Ilie Chelariu,Maria Niþu, George Popovici,Costel Simedrea, Costel Stancu,Olga Neagu, Adriana Weimer,

Maria Rogobete, Ion Rãºinaru,Dumitru Cristãnuº ºi subsem-natul, care au mãrturisitamintiri cu Mihai, au dedicatcâte un poem, iar Maria Chipera citit câteva pasaje dinvolumul prezentat. Tuturorparticipanþilor li s-au oferitdiplome de participare ºiimplicare deosebitã în cadrulTaberei.

Tabãra Naþionalã deLiteraturã „Colocvii Banatice“ediþia a III-a s-a dovedit a ficea mai reuºitã. Pe duratataberei nu au lipsit recitalurilede muzicã ºi poezie, excursiileîn împrejurimile Mãrghitaºului.Aici s-au reunit oameni deculturã din toatã þara, scriitori,editori, reprezentanþi ai revis-telor literare, specialiºti îndiverse domenii în scopul de apromova munca ºi talentul lor,de a lega prietenii ºi colaborãride viitor. Nu pot sã închei decâtprin a mulþumi în numeleorganizatorilor, Centrului Jude-þean Pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii TradiþionaleCaraº-Severin, domnului ma-nager Gheorghe Þunea pentrutot sprijinul acordat în reuºitaacestei Tabere ºi în acelaºi timp,mulþumiri managerului Biblio-tecii Judeþene „Paul Iorgovici“Reºiþa, Clara Maria Constantin,partenera noastrã la acesteveniment. Mihai CHIPER

162

Corespondenþele se trimit pe adresa revistei, la CentrulJudeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii

Tradiþionale Caraº-Severin, Reºiþa, Aleea Buziaº, nr. 6B,tel. 0255/226698

e-mail: revistanedeia@yahoo.com

Revista NEDEIA este editatã deCentrul Judeþean pentru Conservareaºi Promovarea Culturii Tradiþionale

Caraº-Severindirector: Gheorghe Þunea

Colectiv redacþional:Angelica Herac, redactor-ºef

Adela Lungu-Schindler, Nicolae Irimia,Gheorghe Jurma

Revista apare cu sprijinul Editurii Tim Reºiþa

Revista Nedeia poate fi cititã ºi pe facebook.