PLEDOARIE - CCF Moldova€¦ · abordări pentru interacţiunea cu sursele variate ale puterii....

PLEDOARIEpentru Organizații Nonguvernamentale în 8 pași

Proiect finanțat de UE

4

PLEDOARIE pentru Organizații Nonguvernamentale în 8 pași


5

cUPriNs1. INtrOducere 5

2. PledOarIa: NOţIuNI, PrOces, factOrI 6

2.1. Ce este PLEDOARIA? 6

2.2. De ce trebuie să ne angajăm în PLEDOAriE? 72.2.1. rezolvarea problemelor specifice 72.2.2. consolidarea şi împuternicirea societăţii civile 82.2.3. Promovarea şi consolidarea democraţiei 8

2.3. ce factori contribuie la succesul iniţiativelor de PLEDOAriE? 82.3.1. Factori externi 82.3.2. Factori interni 10

3. MetOdOlOgIa de PlaNIfIcare PartIcIPatIvă a PledOarIeI: eleMeNte de bază 13

4. OPt PaşI de PlaNIfIcare PartIcIPatIvă a PledOarIeI 14

4.1. Pasul 1: identificarea şi analiza problemei 144.1.1. identificarea problemei care urmează a fi abordată 144.1.2. Analiza cauzelor şi consecinţelor problemei 154.1.3. Prioritizarea cauzelor 154.1.4. Examinarea detaliată a cauzelor prioritare 16

4.2. Pasul 2: Formularea propunerii 164.2.1. identificarea unor soluţii posibile 164.2.2. Prioritizarea unei soluţii 164.2.3. Formularea propunerii de pledoarie 174.2.4. schimbări politice, instituţionale şi culturale 184.2.5. importanţa scopurilor secundare 18

4.3. Pasul 3: Analiza spaţiului de luare a deciziilor 194.3.1. De ce trebuie analizat spaţiul de luare a deciziilor? 194.3.2. cine va lua decizia cu privire la propunere? 194.3.3. ce proces va fi utilizat pentru luarea deciziei? 204.3.4. când va fi luată decizia? 20

6


4.4. Pasul 4: Analiza canalelor de influenţă 214.4.1. identificarea actorilor 214.4.2. clasificarea actorilor în aliaţi, indecişi sau adversari 214.4.3. Prioritizarea actorilor-cheie 224.4.4. Analiza intereselor decidenţilor şi ale actorilor-cheie 23

4.5. Pasul 5: Analiza sWOT 244.5.1. Autoanaliza: identificarea punctelor tari şi slabe 244.5.2. identificarea oportunităţilor şi ameninţărilor în mediul politic 25

4.6. Pasul 6: Elaborarea campaniei/strategiei de pledoarie 264.6.1. ce este o strategie? 264.6.2. Tipuri de strategii de pledoarie 26

4.7. Pasul 7: Dezvoltarea planului de acţiuni 324.7.1. Acţiuni pregătitoare 324.7.2. Activităţi concrete, care influenţează spaţiul de luare a deciziilor 34

4.8. Pasul 8: implementarea şi evaluarea campaniei 364.8.1. De ce evaluare? 364.8.2. Evaluarea procesului de planificare 364.8.3. Evaluarea executării planului 374.8.4. Evaluarea impactului 38

5. bIblIOgrafIe 40


7

1. iNTrODUcErE

Pledoaria este un cuvânt tot mai des folosit în ultimii ani în țara noastră, dar ce este pledoaria? În accepția majorității, pledoaria este apărarea drepturilor proprii sau a altor persoane. De la faptul că putem contacta autoritățile prin scrisori, petiții și adresări, putem participa la ședințe și ne putem exprima opinia, până la organizarea de marșuri, proteste, flash-mob-uri și alte evenimente publice de anvergură – toate sunt modalități de a pleda pentru schimbarea în bine a societății. chiar și sesizarea unor probleme și lipsuri în comunitate (cum ar fi lipsa accesibilității în clădiri și transport) sunt forme de pledoarie.

Pledoaria este una dintre strategiile de lucru preferate ale ONG-urilor. Totodată, nu avem tradiții de secole și decenii de pledoarie, din această cauză, ar trebui să învățăm și să ne perfecționăm modalitățile de advocacy. Acest ghid va puncta doar o parte dintre particularitățile procesului de pledoarie și va ajuta ONG-urile, dar și cetățenii activi și implicați să identifice modalitatea cea mai potrivită pentru pledoaria pen-tru schimbare.

Pe final, pledoaria este liantul între momentul în care am identificat problema și schimbarea propriu zisă.

Lectură plăcută și cu folos!

8


2. PLEDOAriA: NOţiUNi, PrOcEs, FAcTOri

2.1. ce este PLEDOARIA?

PLEDOARIA se referă la eforturile organizate ale cetăţenilor pentru a influenţa formularea şi implementarea de politici publice prin presiune asupra autorităţilor, instituţiilor financiare internaţionale şi a altor actori ai puterii.

PLEDOARIA cuprinde activităţi variate, prin intermediul cărora se câştigă accesul şi sunt influenţate persoanele care iau decizii în domenii importante pentru un grup particular sau pentru societate în general.

2.1.1. PLEDOARIA – instrument de participare a cetăţenilorPLEDOARIA este un instrument de participare reală a cetăţenilor în procesele de luare a deciziilor de către autorităţi. PLEDOAriA este calea, alături de alegeri, forumuri publice, comisii speciale etc., prin care diferite sectoare ale societăţii civile îşi pot avansa agendele şi pot avea, astfel, un impact asupra politicilor publice, participând în mod democratic şi sistemic în procesele de luare a deciziilor privind factorii care le afectează viaţa.

Participarea cetăţenească solicită:Democraţie internă;resurse umane şi economice;responsabilitate;Dorinţă de a lupta;credibilitate;Abilitate de a aduna persoane în jurul diferitor sectoare, clase socioeconomice, rase/etnii etc.;Abilitate de a mobiliza un număr mare de oameni;Lideri buni;relaţii cu actori naţionali şi internaţionali;Alianţe;Vot popular.


9

2.1.2. PLEDOARIA – exerciţiu de putereMăsura în care cetăţenii sunt capabili să influenţeze deciziile luate de autorităţi este exercitarea propriei puteri a societăţii civile. PLEDOAriA poate fi văzută ca un exerciţiu de putere a cetăţenilor, raportat la puterea guvernului. PLEDOAriA efectivă solicită utilizarea diferitor abordări pentru interacţiunea cu sursele variate ale puterii. Aceste abordări măresc probabilitatea ca guvernul să devină responsabil în faţa cetăţenilor. Unele dintre respectivele abordări contribuie la acumularea şi consolidarea puterii sociale, pe când altele – la întărirea capacităţilor tehnice.

PLEDOARIA solicită capacităţi serioase de analiză, formulare de propu-neri alternative, negociere, cercetare, precum şi cunoştinţe despre meto-dologia de planificare şi implementare a unei campanii de PLEDOAriE şi management al informaţiei.

2.1.3. PLEDOARIA – procese cumulativePLEDOAriA este mai mult decât o strategie sau activitate. Ea presupune implementarea creativă şi persistentă, în timp, a unor strategii şi activităţi variate. Victoriile PLEDOAriEi, de obicei, sunt precedate de numeroase înfrângeri. Este important să nu se renunţe la proces, ci să se înveţe din greşelile proprii şi să se investească în consolidarea continuă a capacităţilor organizaţiei sau coaliţiei.

PLEDOARIA, în atingerea unui obiectiv, combină diverse iniţiative complementare. Printr-o serie de victorii mici pe probleme specifice, o organizaţie sau coaliţie construieşte treptat puterea socială şi capacitatea tehnică necesară pentru a PLEDA pe probleme mai complexe.

2.2. de ce trebuie să ne angajăm în PLEDOARIE?

Există multe motive pentru angajarea în Pledoarie. cele mai importante din perspectiva societăţii civile sunt: (a) rezolvarea problemelor specifice prin schimbări concrete în politici publice; (b) consolidarea şi împuternicirea societăţii civile; şi (c) promovarea şi consolidarea democraţiei.

2.2.1. Rezolvarea problemelor specificeMajoritatea organizaţiilor societăţii civile angajate în promovarea justiţiei, democraţiei şi dezvoltării durabile aspiră la schimbarea unui sau mai multor aspecte ale realităţilor sociale, economice, politice, culturale în care îşi

10


desfăşoară activitatea. PLEDOAriA se concentrează pe rezolvarea unor probleme specifice acestui mediu complex. cetăţenii elaborează planuri şi implementează strategii şi activităţi care vizează soluţii concrete la aceste probleme, cel mai des prin schimbări specifice în politicile publice.

Este important să-i implicaţi de la bun început pe cei afectaţi de problema pe care doriţi s-o rezolvaţi. Prin aceasta se asigură că propunerea grupului sau a coaliţiei va reflecta priorităţile populaţiei-ţintă şi va fi orientată spre realizarea schimbării reale în viaţa cotidiană.

2.2.2. Consolidarea şi împuternicirea societăţii civilePLEDOARIA, în măsura în care promovează organizarea socială, constituirea de alianţe, formarea de lideri şi activităţi de reţea la nivel naţional şi internaţional, stimulează consolidarea şi împuternicirea societăţii civile. Planificarea şi implementarea iniţiativelor de PLEDOAriE nu numai că ajută la rezolvarea problemelor imediate, ci, de asemenea, în timp, contribuie la consolidarea organizaţiilor sau coaliţiilor care se angajează în PLEDOAriE. Aceasta, la rândul său, este o pregătire pentru eforturile viitoare, care pot avea un impact mai mare asupra politicilor publice.

2.2.3. Promovarea şi consolidarea democraţieiPLEDOAriA presupune o relaţie permanentă între societatea civilă şi stat. Această relaţie este un indicator important al democraţiei autentice. Angajarea în PLEDOAriE este o modalitate de a consolida participarea cetăţenilor la luarea deciziilor cu privire la politici publice şi de a promova o cultură politică transparentă. Pe măsură ce societatea civilă va avea tot mai mult succes în eforturile sale de PLEDOAriE, relaţiile de putere între instituţiile de stat şi cetăţeni se vor transforma şi vor deveni mai democratice.


11

2.3. ce factori contribuie la succesul iniţiativelor de PLEDOARIE?

O varietate de factori interni şi externi determină succesul eforturilor de PLEDOARIE.

2.3.1. Factori externirealitatea fiecărei ţări este diferită. Astfel, posibilităţile de dezvoltare şi obstacolele în calea dezvoltării societăţii civile şi participării cetăţenilor prin pledoarie trebuie analizate într-un anumit context. cu toate acestea, este posibil să se facă generalizări despre factorii externi importanţi în mediul politic al unei ţări, factori care contribuie la capacitatea cetăţenilor de a influenţa politicile publice prin implicarea în PLEDOAriE. Printre aceştia se numără:

deschiderea către democraţie: PLEDOAriA are cel mai mare succes atunci când autorităţile publice sunt angajate în promovarea şi consoli-darea democraţiei. În special, PLEDOAriA presupune respectarea de către autorităţi a drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv dreptul la viaţă, libertatea de asociere şi libertatea de exprimare. Dacă aceste drepturi nu sunt respectate, spaţiul politic pentru participarea cetăţe-nească va fi mic.

echitatea socială, economică şi culturală: sărăcia şi excluziunea socială, economică şi culturală diminuează capacitatea sectoarelor marginalizate de a se organiza, de a planifica şi implementa iniţiative menite să influenţeze politicile publice. sărăcia şi excluziunea tind să consolideze atitudinile ambelor părţi: instituţiile de stat („săracii sunt o ameninţare, atunci când se organizează”) şi, în mod tradiţional, sectoarele marginalizate („statul este inamicul”). Aceste atitudini sunt obstacole în calea construirii unor relaţii între stat şi cetăţenii săi – relaţii esenţiale, dacă PLEDOAriA se vrea eficientă.

descentralizarea: Atunci când ne angajăm în PLEDOAriE, este im-portant să avem acces la persoanele cu putere de decizie şi alţi ac-tori-cheie. când un stat este excesiv de centralizat, cetăţenii au acces limitat la instituţiile sale, ceea ce face mai dificilă căutarea de soluţii la problemele lor.

12


democratizarea accesului la mass-media: capacitatea de a influenţa şi forma opinii publice este crucială pentru succesul iniţiativelor de PLEDOAriE. Accesul la mass-media este deosebit de important. Dacă controlul asupra mass-media este concentrat în doar câteva perechi de mâini, anumite sectoare ale societăţii vor avea acces limitat. Acest lucru are un impact negativ asupra capacităţii lor de a-şi plasa problemele pe agenda publică şi de a influenţa într-un mod eficient procesul de luare a deciziilor în politicile publice.

transparenţa: Pentru a influenţa acţiunile întreprinse de stat, cetăţenii trebuie să aibă acces la informaţiile de interes public. Fără un astfel de acces, grupurile şi coaliţiile care doresc să influenţeze politicile publice nu vor avea suficiente informaţii pentru a analiza problemele şi a dezvolta propuneri de soluţii viabile. se arată necesară o cultură de responsabilitate, în cadrul căreia funcţionarii publici sunt receptivi la cetăţeni, în special în ceea ce priveşte conformarea cu aspecte specifice ale unei politici publice.

2.3.2. Factori interniOrganizaţiile societăţii civile, în special cele care provin din sectoarele tradiţional marginalizate de societate, se confruntă, de asemenea, cu provocarea de a se consolida pe plan intern şi de a acumula putere vizavi de stat. Aceşti factori interni sunt:

democraţia internă: Democraţia în cadrul organizaţiei este un instrument de abilitare. Democraţia internă extinde nivelul de participare, în special în rândul grupurilor tradiţional marginalizate în societate. Acest lucru, la rândul său, permite planificarea iniţiativelor de PLEDOAriE, care au o rată mai mare de succes. Pentru o democraţie internă este importantă înţelegerea rolurilor tradiţionale de gen în cadrul organizaţiilor.

dorinţa de a interacţiona cu autorităţile: chiar dacă pledoaria presupune interacţiunea de interese în cadrul unui context politic – un proces care uneori se poate dovedi a fi conflictual şi polarizat – este nevoie ca societatea civilă să fie mereu dispusă să comunice cu autorităţile în modul cel mai constructiv şi cel mai puţin conflictual posibil. Această interacţiune este mijlocul prin care o organizaţie sau coaliţie atinge obiectivele de pledoarie.

dorinţa de a construi şi de a consolida alianţe: Eforturile de pledoarie au cel mai mare impact atunci când diferite sectoare sau grupuri din societate lucrează împreună. Astfel, alianţele sunt consolidate şi opoziţia slăbeşte.


13

vizualizarea eforturilor de pledoarie ca parte a unei strategii de transformare pe termen lung: chiar dacă pledoaria este efectuată pentru a obţine rezultate concrete pe termen scurt sau mediu, ea ar trebui să fie încadrată într-un context de obiective mai largi de schimbare socială, economică, politică şi să se realizeze pe termen lung. cu alte cuvinte, rezultatele pe termen scurt şi mediu ar trebui să fie aliniate la obiectivele pe termen lung şi să contribuie la solidificarea eforturilor de promovare a schimbării.

claritatea asupra misiunii organizaţiei sau coaliţiei: iniţiativele de pledoarie ar trebui să se dezvolte din misiunea definită anterior de către organizaţie sau coaliţie. Munca ce stă la baza pledoariei în misiunea declarată a organizaţiei sau coaliţiei ajută la asigurarea faptului că pledoaria este integrată în programul general şi nu este doar o distragere a atenţiei sau o activitate marginală. Declaraţia de misiune defineşte identitatea organizaţiei sau coaliţiei, clarificând ceea ce face aceasta, problemele pe care caută să le abordeze, filozofia de schimbare şi rezultatele pe care intenţionează să le obţină.

cunoştinţe de bază despre cum funcţionează instituţiile statului: Atunci când o organizaţie sau coaliţie vrea să influenţeze o politică publică, este extrem de important să cunoască modul de funcţionare a sistemului judiciar, cadrul legal naţional şi internaţional de referinţă, modul de funcţionare a diferitor spaţii de luare a deciziilor în cadrul autorităţilor, precum şi politicile publice curente care afectează problema în cauză.

Înţelegerea completă a contextului politic: succesul unei iniţiative de pledoarie este afectat de capacitatea organizaţiei sau coaliţiei de a înţelege diferitele dimensiuni ale contextului politic în care va avea loc pledoaria. capacitatea de analiză obiectivă şi de propunere a alternativelor viabile din punct de vedere politic şi tehnic depinde de faptul cât de profund este înţeleasă situaţia.

Managementul informaţiei şi capacitatea de cercetare: informaţia este putere! Avocaţii cetăţenilor au nevoie de informaţii corecte pentru a analiza probleme, a formula alternative de politici, a înţelege modul în care funcţionează spaţiile de luare a deciziilor, a identifica actorii-cheie, a determina strategiile care urmează să fie utilizate şi a elabora argumente care susţin propuneri de politici. Aceasta implică nevoia de cercetare sau de creare a relaţiilor cu instituţii de cercetare, personalul cărora dispune de experienţa ce poate ajuta la eforturi mai viabile de pledoarie.

14


Advocacy-Advertisingsursa: www.salsalabs.com

Oportunităţi educaţionale: Pentru ca o organizaţie sau coaliţie să se orienteze mai bine în problemele pe care speră să le influenţeze şi pentru a i se spori capacitatea de cercetare şi analiză, este important ca liderilor din cadrul ei să li se ofere continuu oportunităţi educaţionale.

acorduri clare între persoanele sau organizaţiile care lucrează împreună la o iniţiativă de pledoarie: Persoanele sau organizaţiile implicate într-un grup sau coaliţie angajată în pledoarie trebuie să ajungă la acorduri clare asupra modului în care vor lucra împreună. Aceasta va ajuta la clarificarea intereselor şi aşteptărilor puse în joc. Este firesc să apară conflicte şi neînţelegeri în cadrul organizaţiilor şi între ele, dar aceste probleme pot fi minimizate prin atingerea unor acorduri specifice cu privire la procesul decizional intern, în legătură cu care persoanele dintr-un grup sau coaliţie vor putea comunica cu presa sau oficialii guvernamentali. Este important să se lucreze într-un mod transparent, pentru că acordurile încheiate vor spori eficienţa şi eficacitatea efortului comun.

disponibilitatea resurselor umane şi economice pentru iniţiativa de pledoarie: Pledoaria necesită resurse. În plus la bugetarea banilor suficienţi pentru o iniţiativă de pledoarie care urmează să fie întreprinsă, organizaţiile trebuie să asigure prezenţa unui personal cu pregătirea şi experienţa relevantă.


15

3. METODOLOGiA DE PLANiFicArE PArTiciPATiVă A PLEDOAriEi:

ELEMENTE DE bAză

Există mai multe metode de planificare şi implementare a strategiilor de pledoarie. Propunem drept orientare o Metodologie de planificare participativă a PLEDOARIEI în opt paşi.

Oricare ar fi metodologia de planificare a pledoariei, aceasta este structurată în jurul a patru întrebări logice:

ce ne dorim (ce problemă vrem să soluţionăm)?

cine are puterea de a lua decizia care soluţionează problema lansată?

ce trebuie să facem pentru a convinge decidenţii-ţintă?

cum vom afla că strategia noastră funcţionează?

Aceste patru întrebări constituie baza pentru un set mai detaliat de întrebări, care, la rândul lor, oferă fundamentul pentru procesarea celor opt paşi de planificare participativă a PLEDOAriEi.

rîșcani, decembrie 2015. Masa rotundă de stabilire a parteneriatelor în beneficiul familiilor și copiilor din comunitate

16


4. OPT PAşi DE PLANiFicArE PArTiciPATiVă A PLEDOAriEi

4.1. Pasul 1: Identificarea şi analiza problemei

Primul pas în Metodologia de planificare participativă a pledoariei este identificarea şi analiza problemei care urmează a fi abordată. se definesc cauzele problemei, iar una din acestea (prioritară) este selectată pentru acţiuni de remediere. cauza selectată trebuie să fie una care poate fi rezolvată prin schimbări în politici publice la nivel local, naţional sau internaţional. În acelaşi timp, este important să înţelegem modul în care soluţionarea unei cauze specifice poate contribui la soluţionarea problemei generale.

4.1.1. Identificarea problemei care urmează a fi abordatăGrupul care organizează o iniţiativă de pledoarie trebuie să decidă mai întâi ce problemă doreşte să rezolve. Există situaţii când problema este clară şi uşor de identificat, mai ales în mediul local. cu toate acestea, deseori grupurile societăţii civile identifică liste lungi de probleme care afectează în mod negativ unul sau mai multe sectoare ale populaţiei. În asemenea situaţii, grupul trebuie să prioritizeze problemele, alegând una, cea mai importantă, având în vedere că fiecare problemă necesită o analiză separată şi o soluţie specifică. Fiecare problemă va cere o strategie de influenţă diferită, în funcţie de entităţile guvernamentale şi decidenţii vizaţi.

Problema selectată trebuie să poată fi soluţionată prin schimbări în politici publice. Acestea ar trebui să se refere inclusiv la misiunea şi viziunea grupului care organizează iniţiativa de pledoarie. Trei criterii principale trebuie considerate în prioritizarea unei probleme care necesită abordare prin pledoarie:

Fezabilitatea şi existenţa unei soluţii politice şi tehnice;

Perceperea profundă de către un grup semnificativ al societăţii;

Motivaţia pentru grupul de pledoarie.


17

4.1.2. Analiza cauzelor şi consecinţelor problemeiOdată ce problema a fost identificată, organizatorii pot proceda la analiza cauzelor şi consecinţelor acesteia, documentându-se asupra:

Motivelor apariţiei problemei (de ce?); Principalelor cauze ale problemei; consecinţelor problemei.

Acest exerciţiu ajută la trecerea de la cereri generale, de obicei abstracte şi complexe, la cerinţe specifice – concrete şi simple.

Este importantă diferenţierea cauzelor de consecinţe, pentru că anume cauzele, şi nu consecinţele, vor fi vizate de eforturile de pledoarie. O propunere de rezolvare a problemei va fi eficientă doar în cazul în care abordează cauzele profunde ale problemei. Propunerile care au un impact doar la nivel de consecinţe nu vor rezolva problema de bază. În cele din urmă, în cazul în care organizatorii campaniei de pledoarie au făcut deosebiri clare între cauze şi consecinţe, ei vor fi în măsură să identifice şi grupurile din cadrul societăţii care sunt cel mai mult afectate de problemă. Acestea sunt grupurile cele mai interesate în a face parte dintr-o campanie de pledoarie. Ele trebuie încorporate în efortul de pledoarie de la bun început.

4.1.3. Prioritizarea cauzelorAnaliza profundă permite identificarea mai multor cauze şi fiecare dintre acestea trebuie să fie abordată, dacă problema necesită o soluţie. Prioritizarea cauzelor urmează a fi realizată prin clarificarea următoarelor elemente:

care dintre cauze ar trebui abordate în primul rând? De ce? Există o cauza a cărei soluţie ar contribui mai mult decât celelalte la

rezolvarea problemei? De ce? care cauză se poate rezolva cel mai uşor pe termen scurt? De ce? Există o cauză care blochează soluţionarea altora? În ce mod?

Uneori, organizatorii iniţiativei de pledoarie trebuie să aleagă între cauza a cărei rezolvare ar fi cea mai critică pentru rezolvarea problemei şi o altă cauză, care s-ar putea rezolva pe termen scurt. În astfel de situaţii, poate exista, câteodată, un avantaj în alegerea cauzei mai puţin critice, dar mai uşor de abordat. realizarea unei victorii timpurii va ajuta grupul sau coaliţia să câştige experienţă valoroasă şi să devină mai puternic. Aceasta poate motiva, de asemenea, mai multe persoane să se implice în iniţiative viitoare de pledoarie susţinute de grup.

18


4.1.4. Examinarea detaliată a cauzelor prioritareOdată prioritizată, o cauză specifică trebuie examinată în detalii, separându-se în diferiţi factori contribuitori. scopul acestui exerciţiu este de a ajunge la punctul în care devin evidente soluţiile alternative.

4.2. Pasul 2: formularea propunerii

În pasul 1 al metodologiei, grupul a identificat şi a analizat problema pe care doreşte s-o rezolve şi a prioritizat un motiv/o cauză care urmează a fi abordată prin pledoarie. Obiectivul pasului 2 este de a formula o propunere concretă şi detaliată, care indică exact ceea ce urmează a fi realizat, cine are puterea de decizie în această privinţă, precum şi intervalul de timp desemnat pentru efortul de pledoarie.

Formularea unei propuneri bune este de mare importanţă pentru toate eforturile de pledoarie. Aceasta ar trebui să fie atât de exactă, clară şi detaliată, încât să nu permită ambiguitate. Fără o astfel de propunere, va fi dificil de a comunica ce anume speră să realizeze grupul. O propunere bună şi puterea socială (care este capacitatea unui grup puternic) sunt cele două elemente cruciale pentru oricare iniţiativă de pledoarie.

4.2.1. Identificarea unor soluţii posibileLa începutul pasului 2, organizatorii identifica soluţii posibile la cauza problemei care a fost prioritizată. Este de folos şi uneori chiar necesar ca la această etapă să se consulte experţi în problema respectivă, precum şi alte organizaţii ale societăţii civile, care au interese similare.

4.2.2. Prioritizarea unei soluţiiOdată identificate mai multe soluţii posibile pentru cauza prioritizată, este necesar a selecta doar una, care va servi ca bază pentru formularea unei propuneri de pledoarie. Aici, încă o dată, este importantă consultarea cu:

Persoanele afectate de problemă;

Membrii şi personalul organizaţiei care implementează campania de pledoarie;

Alte organizaţii ale societăţii civile cu experienţă în problema respectivă;

Experţi care au cunoştinţe vaste despre problemă.


19

4.2.3. Formularea propunerii de pledoarieÎn scopul transformării unei soluţii posibile într-o propunere de pledoarie, trebuie găsite răspunsuri la următoarele întrebări:

ce exact sperăm să realizăm (care este soluţia problemei)?

cum sperăm să soluţionăm problema (prin care mecanism, implicând care actori)?

care este ”spaţiul” unde va fi luată decizia cu privire la propunere? ce entitate are puterea de decizie cu privire la propunere?

La ce dată vrem să fie realizată decizia?

Propunerea trebuie formulată în aşa fel, încât la sfârşitul campaniei să fie posibilă măsurarea cu certitudine a faptului dacă a fost sau nu realizată. cu cât mai clară şi mai specifică este propunerea, cu atât mai mare este şansa că iniţiativa de pledoarie va reuşi. În afară de precizie şi claritate, propunerea trebuie:

• să genereze opinie publică favorabilă;• să contribuie la rezolvarea problemei;• să fie realizabilă în termen scurt şi mediu (de la 3 la 18 luni);• să fie direcţionată spre persoane identificate, care vor lua decizia cu

privire la propunere;• să fie fezabila politic;• să fie fezabilă tehnic (de exemplu, statul are capacitatea de a o

executa; este legală; nu ar cauza alte probleme mai mari);• să fie fezabilă economic (de exemplu, există resurse de stat pentru

punerea ei în aplicare);• să aibă un interval de timp care este realist, având în vedere

procedurile standard utilizate în spaţiul unde va fi luată decizia;• să fie motivantă şi să unifice organizaţia sau coaliţia;• să contribuie la formarea şi consolidarea alianţelor;• să stimuleze mobilizarea persoanelor afectate de această problemă.

Dacă propunerea nu îndeplineşte suficient aceste criterii, ar putea fi considerată schimbarea modului în care este formulată.

Nu trebuie subestimată importanţa de a avea la dispoziţie nişte date obiective, care ajuta la validarea şi sprijinirea propunerii. De asemenea, organizatorii trebuie să înţeleagă dinamica politică, economică, socială şi de mediu în care speră să realizeze propunerea de pledoarie. Unele momente sunt mai propice decât altele pentru lansarea unei campanii de pledoarie pe o problemă specifică.

20


4.2.4. Schimbări politice, instituţionale şi culturalePledoaria este îndreptată în special spre realizarea schimbărilor în politicile publice. În scopul susţinerii acestor schimbări adesea sunt necesare schimbări în instituţiile de stat şi în cultura politică şi socială generală.

Astfel de modificări pot afecta modul în care sunt executate politicile – de exemplu, prin creşterea capacităţilor şi volumului resurselor uma-ne, materiale şi financiare destinate rezolvării unei probleme. Acestea afectează modul în care funcţionează autorităţile publice şi modul în care acestea se referă la societatea civilă – de exemplu, prin instituţio-nalizarea mecanismelor de participare cetăţenească sau prin consoli-darea şi democratizarea mecanismelor existente. De asemenea, poa-te fi necesară schimbarea în aspecte mai puţin cuantificabile, cum ar fi cunoştinţele şi atitudinile oficialilor guvernamentali, deoarece acestea influenţează cultura în cadrul unei instituţii. În consecinţă, uneori de-vin necesare nişte activităţi de educare a birocraţilor şi de sporire a sensibilităţii lor asupra unei anumite probleme. Noile politici publice în sine nu vor aduce soluţii pentru problemele complexe şi înrădăcinate, dacă nu vin însoţite de modificări de comportament, atitudine, tradiţii şi valori.

4.2.5. Importanţa scopurilor secundareAlături de formularea propunerii de pledoarie, este util să se precizeze obiectivele secundare care pot fi realizate în cursul implementării unei iniţiative de pledoarie. Evident, aprobarea propunerii este cel mai important obiectiv, dar e posibil de a realiza alte lucruri, la nivel atât intern, cât şi extern, indiferent de ceea ce se întâmplă cu propunerea.

Unele obiective secundare ar putea include:

Generarea unor dezbateri publice cu privire la problemă;

Formarea unor noi alianţe;

Întâlniri personale cu guvernanţii;

creşterea sensibilităţii oficialilor guvernamentali cu privire la problemă;

informaţii despre modul de funcţionare a unei entităţii statale speciale;

realizarea participării active a femeilor în procesul de planificare a unei iniţiative de pledoarie.


21

Deseori este util să se stabilească obiective specifice, pentru ca aceste obiective secundare să formuleze ceea ce speră să realizeze grupul. Obiectivele secundare pot fi folosite pentru a evalua succesul efortului de pledoarie în mod continuu. Multe grupuri consideră utilă definirea obiectivelor pe termen mediu şi lung pentru a se asigura că fiecare iniţiativă de pledoarie întreprinsă se încadrează într-un plan strategic global.

4.3. Pasul 3: analiza spaţiului de luare a deciziilor

Odată ce grupul a formulat propunerea de pledoarie, definind exact, clar şi detaliat ce anume intenţionează să realizeze pentru a rezolva problema identificată, următorul pas este de a analiza ”spaţiul” în care se va lua decizia cu privire la propunere. scopul acestui pas este de a identifica cine are puterea de decizie în ceea ce priveşte propunerea, care va fi procesul de luare a deciziilor şi în ce interval de timp specific va fi luată decizia.

4.3.1. De ce trebuie analizat spaţiul de luare a deciziilor?În scopul proiectării unei strategii eficiente pentru a aproba o propunere de pledoarie, grupul trebuie să ştie cum se organizează spaţiul de luare a deciziilor relevante şi unde este localizat acesta în structura autorităţii publice. De exemplu, dacă ţinta de pledoarie este o politică educaţională, grupul trebuie să analizeze unităţile legate de educaţie din cadrul executivului (ministere, secretariate şi alte organe), care vor examina propunerea. O analiză similară trebuie efectuată şi atunci când o propunere de pledoarie se referă la autorităţile publice locale. Dacă există dubii, grupul trebuie să solicite sfatul de la oameni în cunoştinţă de cauză, care pot oferi informaţii fiabile cu privire la spaţiul de luare a deciziilor.

4.3.2. Cine va lua decizia cu privire la propunere?În fiecare autoritate publică, o persoană – sau, în unele cazuri, mai multe persoane – vor avea puterea de a decide cu privire la politicile şi programele care sunt punctul central al propunerii de pledoarie. Această persoană se numeşte decident.

Uneori poate fi dificil de a identifica cine este decidentul, pentru că autoritatea formală şi puterea reală se află în mâinile unor persoane diferite. În astfel de cazuri, ambele persoane pot fi vizate ca factori de decizie sau persoana cu autoritate formală poate fi identificată ca fiind

22


decidentul, iar o altă persoană – ca un actor-cheie, care îşi exercită puterea reală. Este important de a identifica persoanele cu nume şi prenume, şi nu doar prin poziţiile pe care le ocupă în cadrul autorităţii, deoarece, în practică, deciziile sunt luate individual, de către diferiţi bărbaţi şi femei.

4.3.3. Ce proces va fi utilizat pentru luarea deciziei?În plus la identificarea exactă a decidentului, este important să se identifice procesele formale şi informale prin care se iau deciziile. Procesul oficial de luare a deciziilor este consacrat în legislaţia naţională şi regulamentele instituţiilor. Este util să cunoaşteţi în profunzime aspectele tehnice ale introducerii modificărilor în astfel de legi şi statute. Procesul informal se desfăşoară alături de procesul oficial, iar în unele cazuri anume el poate determina decizia. Eforturile de pledoarie trebuie să ia în considerare ambele procese.

Înţelegerea procesului prin care se va lua o decizie şi identificarea fiecărui pas în acest proces îi permite grupului să încerce să-l influenţeze la fiecare etapă. În plus, este important să se identifice fiecare persoană care va fi implicată în procesul de luare a deciziilor, pentru a determina momentul oportun pentru a o influenţa.

În unele instituţii de stat, procesele de luare a deciziilor formale sunt foarte complexe. De exemplu, o propunere poate solicita aprobarea unei noi legi. Grupul trebuie să ştie următoarele:

cum funcţionarii instituţiilor statului pot să-şi folosească influenţa pentru a încerca să aprobe, să modifice sau să abroge o lege?

care este procesul folosit pentru a aproba o nouă lege?

cum legislativul se organizează în comisii sau comitete pentru a lucra pe anumite probleme?

cum se stabileşte agenda legislativă?

cum sunt asumate voturile?

care sunt relaţiile şi corelarea forţelor în cadrul diferitor grupuri din legislativ şi între ele?

4.3.4. Când va fi luată decizia?Al treilea aspect considerat atunci când se analizează spaţiul de luare a deciziilor este perioada de timp în care va fi luată decizia. Există un termen-limită? Această întrebare este deosebit de importantă, dacă propunerile de pledoarie au implicaţii bugetare, deoarece frecvent este


23

cazul că bugetul naţional al unei ţări se aprobă exclusiv într-o anumită perioadă. Astfel, când propunerea ţine de domeniul legislativ, grupul trebuie să înţeleagă nu numai procesul legislativ, ci şi procesul bugetar global.

4.4. Pasul 4: analiza canalelor de influenţă

Odată identificaţi decidentul, procesul de luare a deciziilor şi perioada de timp în care va fi luată decizia, urmează pasul 4 – de identificare şi analiză a canalelor de influenţă. scopul acestui pas este de a identifica acele persoane care au puterea de a influenţa decidenţii – pozitiv sau negativ – în ceea ce priveşte propunerea. cunoştinţele despre identitatea acestor ”actori-cheie” şi analiza intereselor lor personale, sociale, economice şi politice le vor oferi grupului intrările de care are nevoie pentru a defini strategii de influenţă.

4.4.1. Identificarea actorilorOamenii care au un interes faţă de propunere, precum şi o anumită putere de a influenţa decidenţii, pot proveni din mai multe sectoare ale societăţii. Acest univers al actorilor include, în general:

Prieteni şi rude ale decidentului;

consilieri;

reprezentanţi ai instituţiilor guvernamentale (la nivel local, regional, naţional);

Lideri ai partidelor politice;

reprezentanţi ai organizaţiilor profesionale şi ai comunităţii de afaceri;

Directori ai organizaţiilor neguvernamentale;

Lideri religioşi, precum şi din medii academice şi profesionale;

Persoane-cheie în mass-media;

reprezentanţi ai agenţiilor de ajutor internaţional.

Este important să nu se piardă din vedere faptul că deciziile sunt luate de către persoane concrete, cu nume şi prenume, şi nu de către instituţii. Din acest motiv, trebuie identificate persoane specifice din cadrul instituţiilor, atunci când se face exerciţiul de cartografiere a puterii.

24


4.4.2. Clasificarea actorilor în aliaţi, indecişi sau adversariDupă identificarea universului actorilor cu interes faţă de propunere şi capacitatea de a influenţa decidenţii, este important de a-i clasifica în funcţie de posturile lor publice şi atitudinea personală faţă de propunere. Actorii-cheie pot fi şi trebuie, prin urmare, clasificaţi în aliaţi, persoane indecise sau adversari.

aliaţii sunt oameni care sunt de acord cu propunerea, indiferent de motiv, şi care ar putea indica sprijinul lor public la un moment dat. Ei sunt din afara grupului care organizează iniţiativa de pledoarie, deşi pot adera la coaliţie la un moment dat în timpul campaniei. Grupul va trebui să-i informeze, consulte, orienteze şi motiveze pe aceşti aliaţi, pentru a transforma sprijinul lor în acţiuni concrete.

adversarii sunt împotriva propunerii, indiferent de motiv. Este puţin probabil ca ei să-şi modifice poziţia, dacă nu se fac modificări substanţiale în propunere. Dacă grupul care organizează iniţiativa nu ia măsuri pentru a reduce impactul adversarilor, aceştia sunt capabili să aducă daune serioase.

Indecişii sunt cei care nu au luat o poziţie cu privire la propunerea de pledoarie şi au potenţialul de a deveni aliaţi sau adversari. Ei sunt capabili de a influenţa procesul de luare a deciziilor, dar, în mod normal, nu vor acţiona în favoarea sau împotriva propunerii fără o convingere considerabilă. Unii oameni sunt indecişi, deoarece interesele lor personale şi instituţionale sunt în conflict. În alte cazuri, indecişii ar putea dori să sprijine o propunere, dar, din cauza profilului lor public elevat, ezită să facă acest lucru în mod deschis. În alte momente, indecişii preferă să nu adopte o poziţie, deoarece simt că le lipsesc informaţii suficiente asupra propunerii.

În general, decidentul este o persoană indecisă-cheie, care trebuie să fie convinsă de oportunitatea propunerii de pledoarie. Este superfluu să se vină cu o strategie de pledoarie pentru a convinge pe cineva să favorizeze o propunere, dacă el/ea este deja un aliat. Pe de altă parte, în cazul în care decidentul este un adversar, va fi extrem de dificilă aprobarea propunerii. În cel din urmă caz, este recomandabil să se reformuleze propunerea. De asemenea, există opţiunea de a schimba propunerea astfel încât o altă persoană să devină decident, evitându-se astfel confruntarea cu adversarul.

clasificările sunt fluide: aliaţii de astăzi mâine pot deveni adversari.


25

chișinău, septembrie 2011. Exemplu de pledoarie publică: Flash mob de sensibilizare și promovare a incluziunii sociale a copiilor cu nevoi speciale, organizat de ccF/HHc Moldova

4.4.3. Prioritizarea actorilor-cheieAl treilea pas în cartografierea puterii este prioritizarea, în baza a două criterii, a aliaţilor, persoanelor indecise şi adversarilor identificaţi drept ”actori-cheie”. criteriile sunt:

Nivelul de interes faţă de propunere;

Puterea de a influenţa decidentul.

Provocarea este de a identifica un număr gestionabil de persoane dispuse şi capabile să exercite o influenţă asupra factorilor de decizie în ceea ce priveşte propunerea, fie prin promovarea aprobării sau, dimpotrivă, prin crearea de obstacole care vor face aprobarea mai dificilă. Oamenii nominalizaţi drept canale de influenţă vor juca un rol important în eventualul succes sau eşec al iniţiativei de pledoarie.

4.4.4. Analiza intereselor decidenţilor şi ale actorilor-cheieOdată ce grupul a identificat decidentul şi alţi actori-cheie, următorul pas este analiza intereselor şi motivaţiilor personale, sociale, economice şi politice ale fiecărui individ. Este important ca grupul să fie conştient de faptul că nici o decizie de natură politică nu se ia pur şi simplu pentru că altcineva a cerut aceasta. Decidentul analizează propunerea pe baza propriilor sale interese şi decide în favoarea sau împotriva ei, în funcţie de beneficiile care pot fi culese sau problemele care pot fi evitate ori rezolvate.

Pentru a discerne interesele şi motivaţiile actorilor-cheie, grupul urmează să examineze caracteristicile lor personale, inclusiv religia, clasa socioeconomică, studiile şi apartenenţa la partide politice, aspiraţiile şi gusturile lor personale, precum şi eventualele aspecte mai puţin plăcute.

În cele din urmă, este important să se reflecteze asupra posibilelor implicaţii pe care această analiză a actorilor-cheie le poate avea asupra formulării propunerii de pledoarie şi proiectarea de strategii ce fac uz de canale de influenţă.

26


4.5. Pasul 5: analiza sWOt

Paşii 1-4 din metodologie sunt blocuri pentru formularea de strategii de influenţă pentru o campanie de pledoarie. Înainte de a defini astfel de strategii, este important să se analizeze factorii interni şi externi care ar putea afecta succesul campaniei. Această analiză, cunoscută drept analiza sWOT, consideră punctele forte (s), punctele slabe (W), oportunităţile (O) şi ameninţările (T).

Făcând autoanaliză, grupul ce va realiza campania de pledoarie poate identifica propriile puncte forte şi puncte slabe, care ar putea afecta succesul iniţiativei. După aceasta se pot planifica acţiuni concrete pentru a profita de punctele forte ale grupului şi a le depăşi pe cele slabe. În mod similar, prin analiza potenţialelor oportunităţi şi ameninţări din mediul politic extern, grupul poate identifica factorii care ar putea ajuta sau împiedica o iniţiativă de pledoarie şi elabora, în consecinţă, un plan de acţiuni. După ce face analiza sWOT, grupul sau coaliţia trebuie să revizuiască propunerea sa de pledoarie şi să-i verifice fezabilitatea în lumina hărţii de putere, a punctelor tari, punctelor slabe, oportunităţilor şi ameninţărilor identificate.

4.5.1. Autoanaliza: Identificarea punctelor tari şi slabeAutoanaliza este identificarea punctelor tari şi slabe interne ale grupului sau coaliţiei. Ar trebui să fie un exerciţiu de autocritică, prin care grupul care organizează o campanie de pledoarie identifică atributele sale pozitive, care pot fi utilizate în mod avantajos în timpul campaniei, precum şi potenţialele deficienţe în capacitatea sa de a face pledoarie eficient. Analiza include brainstorming-ul posibilelor modalităţi de depăşire a celor mai importante puncte slabe. Autoanaliza poate fi efectuată în orice moment în timpul procesului de planificare a campaniei de pledoarie, dar întotdeauna va include următoarele trei etape:

În primul rând, grupul îşi examinează propriile forţe şi punctele slabe atât în ceea ce priveşte pledoaria în general, cât şi în legătură cu o campanie specifică de pledoarie. Aici se va lua în considerare:

(a) Organizarea grupului sau coaliţiei, în ceea ce priveşte:• Legitimitatea şi reprezentativitatea;• Acoperirea (numărul de membri, caracteristici de rasă, gen,

etnie, distribuţie geografică);• calitatea conducerii;• capacitatea de a aduna oameni împreună şi de a-i mobiliza la

nivel local;


27

• Echitate în participarea şi autoritatea de decizie a bărbaţilor şi femeilor, precum şi a diferitor grupuri rasiale/etnice în cadrul grupului sau coaliţiei;

• Posibilitatea de a construi alianţe şi coaliţii.

(b) relaţii ale grupului sau coaliţiei cu:• instituţiile de stat;• alte grupuri sau sectoare ale societăţii civile;• presa.

(c) capacităţile grupului sau coaliţiei de:• cercetare cu privire la politicile publice;• accesul şi utilizarea de informaţii cu privire la problema în cauză

şi cu privire la modul în care funcţionează statul în acest sens;• planificare strategică şi operaţională;• lobby şi negociere;• lucru cu presa (comunicare);• monitorizare şi evaluare internă;• mobilizare a sectoarelor largi ale societăţii.

(d) resursele grupului sau coaliţiei:• Umane;• Materiale;• Economice;• Tehnice.

În al doilea rând, grupul trebuie să se gândească la posibilele modalităţi de abordare a deficienţelor identificate.

şi, în sfârşit, grupul trebuie să elaboreze o listă de mai multe activităţi care ar putea fi întreprinse pentru consolidarea capacităţii instituţionale de efectuare a campaniilor de pledoarie.

4.5.2. Identificarea oportunităţilor şi ameninţărilor în mediul politicPe lângă identificarea punctelor forte şi slabe interne ale grupului sau coaliţiei care promovează o campanie, este de asemenea important să se identifice oportunităţile şi ameninţările care provin din mediul politic. Oportunităţile sunt elementele care favorizează campania şi sporesc posibilităţile de succes. Ameninţările, pe de altă parte, sunt factorii externi nefavorabili, care pot prezenta obstacole sau riscuri pentru campanie. Atunci când se planifică strategii, este important să ştiţi cum să profitaţi de oportunităţi pentru a minimiza impactul ameninţărilor.

28


4.6. Pasul 6: elaborarea campaniei/strategiei de pledoarie

4.6.1. Ce este o strategie?O strategie este un set de activităţi îndreptate spre realizarea unui obiectiv concret. În cazul eforturilor de pledoarie, obiectivul este de a convinge sau de a presa decidentul vizat de campanie să aprobe propunerea. strategiile şi activităţile unei campanii de pledoarie ar trebui să fie cât mai variate şi creative. Trebuie luaţi în considerare şi paşii anteriori din procesul de planificare, în special:

interesele şi motivaţiile actorilor identificaţi în harta puterii;

Punctele forte şi punctele slabe ale grupului care organizează campania;

Oportunităţile şi ameninţările din mediul politic.

scopul Pasului 6 este de a lua decizii cu privire la strategiile pe care grupul de pledoarie le va folosi pentru a încerca să influenţeze decidentul şi alţi actori-cheie.

4.6.2. Tipuri de strategii de pledoarieTrebuie să se implementeze tipuri diferite de activităţi, pentru a încerca să se influenţeze spaţiul de luare a deciziilor şi a obţine aprobarea unei propuneri de politică publică. Aceste activităţi se încadrează în cinci categorii principale:

• vizite de lobby la decident şi alţi actori-cheie; • organizarea şi consolidarea structurii interne a grupului sau coaliţiei-

lider de campanie, precum şi implicarea populaţiei afectate de problemă;

• informarea şi sensibilizarea decidentului şi a publicului larg în scopul cunoaşterii problemei şi soluţiei propuse;

• lucrul cu presa pentru a genera o opinie publică favorabilă; şi • mobilizarea publică, în cazul în care propunerea nu poate fi realizată

prin alte mijloace şi atunci când această formă de presiune este posibilă.

lobby este un efort faţă în faţă pentru: • a convinge decidentul şi indecişii să favorizeze propunerea, • a motiva aliaţii să ia măsuri concrete în sprijinul iniţiativei, • a neutraliza adversarii în parcursul lor de a împiedica promovarea

iniţiativei.


29

În mod normal, este vorba de vizite directe. Pe lângă faptul că îi comunică decidentului conţinutul propunerii, activitatea de lobby le permite organizatorilor să ajusteze harta de putere şi să evalueze impactul pe care argumentele şi activităţile iniţiativei le au asupra actorilor-cheie. Activitatea de lobby poate deschide posibilităţi de negociere.

Înainte de fiecare vizită de lobby, reprezentanţii grupului sau coaliţiei urmează să se pregătească foarte minuţios, având în vedere că vor avea, probabil, foarte puţin timp ca să-şi prezinte poziţia şi argumentele. în consecinţă, grupul va trebui să decidă cine anume are credibilitate şi este cel mai potrivit pentru a exprima preocupările grupului. Această persoană va lua un exemplar al foii cu sinteza propunerii şi se va asigura că este familiarizată cu propunerea şi argumentele pe care le susţine.

Vizitele de lobby sunt, de asemenea, o sursă bogată de informaţii. Prin intermediul acestora, grupul poate detecta curenţi de opoziţie şi de sprijin, poate înţelege mai clar eventualele argumente şi obiecţii ale diferitor sectoare în vederea propunerii şi poate primi sfaturi. După fiecare vizită, orice informaţie nouă obţinută trebuie raportată înapoi grupului care coordonează campania.

Organizarea

Munca de organizare serveşte pentru a lărgi şi a consolida grupul de persoane care va participa la o iniţiativă de pledoarie, precum şi pentru a construi o structură internă de implementare a campaniei, receptivă la nevoile iniţiativei. Organizarea ar trebui să servească, de asemenea, la motivarea şi implicarea populaţiei afectate de problema abordată de către grup. Dacă acest lucru nu se întâmplă, campania de pledoarie va avea puţină credibilitate, puţină putere socială şi puţină probabilitate de succes.

Mişcările sociale nu vin de nicăieri. Energia care le susţine trebuie să fie îndreptată, canalizată şi concentrată. Principala modalitate de a realiza acest lucru este prin construirea şi consolidarea de reţele şi coaliţii de pledoarie.

O reţea de pledoarie se referă la comunicarea şi cooperarea dintre indivizii care împărtăşesc un angajament personal de a lupta pentru rezolvarea unei probleme de interes comun. reţelele de succes au o conducere bună, abilitatea de a-şi promova mesajul, încredere reciprocă şi dorinţa de a-şi împărtăşi cu alţii experienţa.

30


Termenul de coaliţie se referă la mai multe structuri formale, care le permit persoanelor fizice şi instituţiilor a coordona şi a coopera între ele, pentru a înainta spre un obiectiv comun. coaliţiile sunt esenţiale pentru consolidarea puterii sociale, câştigând un sprijin larg pentru o campanie de pledoarie şi coordonare a acţiunilor în mod eficient.

coaliţiile sporesc numărul de persoane implicate şi au potenţialul de a-i uni pe cei care nu sunt, în mod tradiţional, aliaţi. cu toate acestea, coaliţiile sunt fragile prin natura lor şi tind să se mişte încet, deoarece deciziile, chiar şi asupra problemelor puţin importante, consumă o mulţime de timp şi energie. De multe ori, coaliţiile se dezintegrează imediat ce obiectivul a fost realizat.

Pentru a creşte eficienţa activităţii de coaliţie, trebuie considerate următoarele recomandări:

Obiectivele coaliţiei vor fi foarte clare;

O coaliţie trebuie să încerce să construiască o amplă participare, fără a include însă persoane sau grupuri care nu sunt ferme în angajamentul faţă de obiectivele declarate;

O coaliţie trebuie să fie capabilă să lucreze cu un număr diferit de grupuri, însă nu e necesar ca toate aceste grupuri să fie membri oficiali ai coaliţiei;

Fiecare coaliţie are nevoie de un mic grup de lideri profund angajaţi în rezolvarea problemei selectate şi în coaliţia în sine. Aceştia trebuie să fie dispuşi să-şi subordoneze propriile interese şi cele ale organizaţiilor lor la obiectivele coaliţiei;

Grupul de conducere trebuie să menţină legături strânse cu organizaţiile-membre ale coaliţiei;

sarcinile şi responsabilităţile coaliţiei trebuie să fie definite şi distribuite într-un mod echitabil;

Deseori coaliţiile de succes au membri ale căror forţe se completează reciproc (de exemplu, combinarea expertizei tehnice cu o capacitate de mobilizare la nivel local).

La formarea unei coaliţii de organizaţii sau persoane fizice care se vor angaja împreună în pledoarie este necesară identificarea persoanelor din grupul de bază, care se va ocupa de planificarea, organizarea şi conducerea campaniei. Grupul de bază poate fi format din personalul unei singure organizaţii-membru sau din reprezentaţii mai multor organizaţii. Atunci când se decide cine face parte din grupul de bază, este important


31

să se definească în scris ce expectanţe există faţă de fiecare participant privind responsabilităţile sale. La fel, se va ajunge la un acord asupra proceselor decizionale, care trebuie să fie transparente şi participative. Obiectivul este de a defini în mod clar regulile de bază pentru coaliţie.

Următoarele întrebări vor servi drept ghid pentru a defini cui ce rol îi revine într-o coaliţie ce va implementa o iniţiativă de pledoarie:

cine sunt persoanele şi organizaţiile care formează grupul sau coaliţia?

cine sunt persoanele şi organizaţiile ce formează echipa care conduce campania?

ce trebuie să facă persoana/organizaţia pentru a deveni membru al grupului sau al coaliţiei de campanie?

cine sunt reprezentanţii oficiali ai fiecărei organizaţii-membru?

Pe lângă definirea clară a grupului de bază al campaniei de pledoarie, trebuie definite şi procesele şi mecanismele de luare a deciziilor. Acest lucru este important şi ar trebui să fie subliniat, pentru că lipsa de claritate poate deveni o sursă de conflict. Următoarele întrebări vor servi drept ghid pentru definirea mecanismelor decizionale clare, asigurând o mai mare transparenţă şi contribuind la evitarea conflictelor:

care exact sunt procesele ce vor fi utilizate pentru a lua decizii în cadrul coaliţiei şi în cadrul grupului de organizare a campaniei? În special, în ce mod vor fi luate deciziile asupra acţiunilor care trebuie implementate?

cum vor fi gestionate dezacordurile şi conflictele?

cum vor fi gestionate resursele economice? cine va fi responsabil pentru gestionarea lor? cum va fi garantată transparenţa financiară?

cine va participa la luarea deciziilor? Vor participa aceiaşi oameni tot timpul sau luarea deciziilor va fi o responsabilitate rotativă? cum vor fi delegate responsabilităţile?

cum vor fi comunicate deciziile grupului tuturor organizaţiilor sau persoanelor din coaliţie?

ce se va face pentru a permite exprimarea de opinii care sunt diferite de cele ale majorităţii?

cine va face parte din echipa care va negocia la nivel înalt (dacă acest lucru este necesar)?

cine va fi purtătorul de cuvânt al coaliţiei în relaţia cu presa?

32


cum va fi asigurată participarea egală a bărbaţilor şi a femeilor în cadrul grupului şi în cadrul coaliţiei?

cum va fi asigurat faptul că oamenii care formează diferite comisii de lucru reflectă structura etnică globală a coaliţiei sau a populaţiei afectate?

Următoarele sugestii pot servi ca ghid pentru distribuirea responsabilităţilor în cadrul unei coaliţii angajate în pledoarie:

stabilirea nevoilor minime ale coaliţiei în ceea ce priveşte resursele tehnice, umane şi materiale.

Definirea timpului şi a resurselor tehnice, umane, materiale cu care va contribui fiecare persoană sau organizaţie.

identificarea sarcinilor organizaţiilor-membre ale coaliţiei şi ale grupului de bază (de exemplu, lucru cu presa, cercetarea, abordarea decidentului, atragerea de fonduri, managementul financiar).

crearea comisiilor de lucru sau a echipelor cu responsabilităţi şi funcţii clar definite.

crearea unor mecanisme de monitorizare şi evaluare a diferitor zone de lucru.

Informare şi sensibilizare

Grupul sau coaliţia trebuie să informeze publicul şi decidentul despre problema pe care urmăreşte să o rezolve şi soluţia propusă. Această strategie poate fi aplicată în mai multe moduri diferite, dar obiectivul său imediat este, aproape întotdeauna, de a convinge oamenii să ia măsuri concrete în sprijinul iniţiativei prin informarea lor şi prin sporirea receptivităţii lor la această problemă.

De multe ori, această strategie necesită cercetare pentru a aduna informaţii, care sunt apoi împărtăşite cu publicul larg.

lucrul cu presa

Lucru cu presa este strâns legat de eforturile de informare şi sensibilizare. Într-o iniţiativă de pledoarie, o strategie de presă este critică din cauza rolului important pe care opinia publică îl joacă în eforturile de a convinge oficialii guvernamentali să schimbe politici sau programe publice.


33

Obiectivul unei strategii de presă este de a plasa subiectul iniţiativei de pledoarie pe agenda publică, de a câştiga credibilitate pentru grup sau coaliţie ca sursă de informaţie despre problemă şi de a forma opinia publică în favoarea propunerii. Acest lucru presupune identificarea clară a publicului-ţintă, simplitatea şi claritatea mesajului privind propunerea, care va fi difuzat de către mass-media.

Definirea publicului-ţintă pentru lucrul cu presa necesită identificarea persoanelor, grupurilor sau sectoarelor societăţii pe care grupul de organizare a iniţiativei de pledoarie vrea să le influenţeze prin analiză, raportarea rezultatelor investigaţiilor sau ştiri. cine trebuie motivat să ia acţiune? Femeile? reprezentanţii agenţiilor internaţionale?

Elaborarea mesajelor adaptate pentru a influenţa unul sau mai multe segmente de public este cel mai creativ aspect al lucrului cu presa. Acest efort trebuie să se bazeze pe o analiză a audienţei ce urmează să fie astfel influenţată, pentru ca stilul şi conţinutul mesajelor să-i apară convingător şi motivant.

Pentru a ajunge la publicul-ţintă în timpul unei campanii de pledoarie, grupul sau coaliţia trebuie să aibă acces la mass-media. Aceasta necesită o analiză a mass-mediei existente, cultivarea relaţiilor de încredere cu jurnaliştii cei mai potriviţi pentru elucidarea problemei şi planificarea unor activităţi şi evenimente ”de actualitate”. Provocarea este cum să interesaţi presa de problema care se cere soluţionată de campania de pledoarie şi apoi să păstraţi interesul acesta cât mai mult timp posibil.

Mobilizarea

Mobilizarea puterii sociale, în special mobilizarea populaţiei afectate de problema pe care grupul sau coaliţia încearcă s-o rezolve, este necesară pentru a obţine atenţia presei, generează voinţă politică din partea reprezentanţilor guvernului şi spaţii deschise pentru lobby şi negociere. Deşi uneori se poate aplica tactica de confruntare, mobilizarea se dovedeşte frecvent a fi mai eficientă pentru identificarea unor soluţii creative şi amuzante întru crearea un climat favorabil aprobării propunerii. În cazurile când mobilizarea este adoptată ca strategie de confruntare, există riscul ca grupul sau coaliţia să-şi piardă credibilitatea sau prestigiul; mai rău, situaţia ar putea deveni violentă. Din aceste motive, organizatorii trebuie să posede o pregătire adecvată în ceea ce priveşte controlul mulţimii, rezistenţa nonviolentă la acţiunile represive ale forţelor de securitate, acordarea primului ajutor ş.a.m.d.

34


Alegerea strategiilor de pledoarie, de asemenea, ar trebui să se bazeze pe interesele şi motivaţia decidentului şi ale altor actori-cheie. Aşa cum s-a explicat în Pasul 4, pur şi simplu a propune o schimbare a politicilor publice nu este suficient pentru a determina un factor de decizie să ia măsuri. Persoana cu putere de decizie va evalua propunerea în lumina propriilor sale interese, în funcţie de faptul dacă va beneficia de aceasta personal. scopul unei strategii de pledoarie este de a face decidentul (sau un alt actor important) să simtă că este în interesul său să aprobe propunerea înaintată.

4.7. Pasul 7: dezvoltarea planului de acţiuni

Acest pas cuprinde activităţile necesare pentru a finaliza pregătirea campaniei de PLEDOAriE şi apoi implementarea strategiilor care au fost definite în Pasul 6.În general, fiecare activitate ar trebui să intre într-una dintre următoarele categorii:

cercetare în sprijinul propunerii sau un studiu de actori-cheie;

Activităţi de consolidare a grupului sau a coaliţiei care va implementa campania;

Activităţi care contribuie la convingerea decidentului şi a altor actori-cheie.

4.7.1. Acţiuni pregătitoareEste important a începe planificarea strategiilor şi activităţilor unei campanii de pledoarie cu sarcini care vor pune bazele activităţilor viitoare. iniţiatorii campaniilor de pledoarie sar frecvent peste aceste sarcini în graba de a începe campania şi de a lua măsuri concrete. cu toate acestea, sarcinile sunt importante, deoarece ele pot determina dacă o campanie de pledoarie reuşeşte, în final, sau nu.

Printre sarcinile pregătitoare se numără următoarele:

cercetarea pentru a umple golurile informaţionaleÎn procesul de planificare a campaniei este esenţial ca grupul de organizare să aibă acces la informaţii corecte şi de încredere. Grupul trebuie să aibă la dispoziţie informaţii despre problema care urmează a fi rezolvată şi cauzele acesteia, modul de funcţionare a spaţiului de luare a deciziilor, precum şi caracteristicile, motivaţia şi interesele populaţiei afectate şi ale


35

actorilor-cheie care pot influenţa decidenţii. De asemenea, este nevoie ca grupul de bază să-şi înţeleagă propria capacitate – punctele sale forte şi slabe în raport cu iniţiativa propusă.

elaborarea fişei-rezumat a propuneriiredactarea în scris a unui rezumat al propunerii, în volum de o pagină, este esenţială pentru a prezenta propunerea decidentului, actorilor-cheie şi publicului larg. Acest document trebuie să definească, într-un mod concis şi coerent, poziţia grupului de pledoarie. De asemenea, procesul de elaborare obligă organizatorii să ajungă la un consens şi să-şi ajusteze argumentele în sprijinul propunerii. O fişă-rezumat a propunerii este utilă în special pentru vizitele directe la actori-cheie, precum şi pentru lucrul cu presa.

rezumatul propunerii va include:

O scurtă descriere a problemei de rezolvat;

Propunerea concretă a grupului sau coaliţiei;

Principalele argumente în favoarea propunerii.

Argumentele trebuie să includă puncte care prezintă fezabilitatea şi eficienţa propunerii, în baza unor informaţii obiective şi a unor fapte specifice, care vor răspunde într-un mod proactiv la principalele contraargumente ale celor mai influenţi oponenţi. De regulă, se elaborează o singură fişă-rezumat a propunerii. Însă, dacă grupul simte că este necesar, conţinutul acesteia poate fi adaptat, în mai multe variante, pentru diferite sectoare ale populaţiei sau actori diferiţi.

consultarea cu organizaţiile-membre cu privire la planUneori este dificil a asigura ca toate organizaţiile-membre ale unei coaliţii să fie implicate în fiecare etapă a procesului de planificare a strategiei. cu toate acestea, dacă grupul de organizare nu are suport instituţional, în cadrul coaliţiei pot apărea conflicte interne sau campania îşi poate pierde legitimitatea şi sprijinul la nivel local. În scopul ajustării şi extinderii dreptului de proprietate asupra planului de pledoarie, organizatorii trebuie să împărtăşească planul cu organizaţiile-membre ale coaliţiei şi să se? asigure că fiecare membru sau organizaţie are posibilitatea de a face sugestii şi exprima opinii. Toţi cei care participă la o campanie trebuie să fie conştienţi de modul în care se desfăşoară aceasta, pentru a fi siguri că este în concordanţă cu interesele, misiunea şi priorităţile lor. Astfel se va asigura că deciziile principale de planificare au cât mai mult suport instituţional posibil.

36


For-Policy-and-Advocacysursa: www.salsalabs.com

colectarea fondurilorPentru o iniţiativă eficientă de pledoarie este important de a dispune de suficiente resurse economice. Mai multe elemente-cheie ale campaniei de pledoarie presupun cheltuieli (timp personal, studii tehnice, consilieri, fotocopii, mobilizări, echipament de birou etc.). Dacă colectarea de fonduri nu este luată în serios de la bun început, lipsa de resurse poate deveni un factor limitativ odată ce sunt definite strategiile. În acelaşi timp, nu este adevărat că pledoaria nu este posibilă fără surse externe de finanţare. Dacă organizaţiile societăţii civile adoptă acest punct de vedere, ele vor depinde întotdeauna de capriciile agenţiilor donatoare internaţionale în determinarea problemelor prioritare şi a preocupărilor lor. În măsura în care este posibil, pledoaria ar trebui să fie efectuată cu sursele de finanţare interne. În asemenea cazuri propunerile sunt, de regulă, mai solide.

Pregătirea propunerii tehniceUneori este importantă însoţirea rezumatului propunerii (o pagină) cu o propunere tehnică mai detaliată. De exemplu, atunci când o campanie de pledoarie caută să introducă o lege sau să reformeze o lege existentă, grupul de organizare ar trebui să pregătească un proiect al legii sau reformei pentru care se solicită aprobarea.

4.7.2. Activităţi concrete, care influenţează spaţiul de luare a deciziilorstrategiile identificate în etapa 6 sunt direcţii generale de acţiune, pe care grupul intenţionează să le continue în timpul campaniei de pledoarie cu participarea tuturor organizaţiilor-membre ale coaliţiei. La elaborarea planului de campanie, grupul trebuie să precizeze activităţile specifice care urmează a fi efectuate în fiecare din strategiile selectate şi să indice responsabilitatea principală pentru fiecare activitate. În tabelul de mai jos sunt prezentate activităţile posibile pentru fiecare dintre principalele strategii de pledoarie:


37

strategii activităţi

Lobby Vizite directe la decidenţi Vizite directe la alţi actori-cheie

Organizare conferinţeşedinţeseminare pentru lideriVizite de la casă la casăTraininguriDezvoltare instituţionalăFormare de coaliţiicreare de comisii de lucruşedinţe de coordonare

informare şi sensibilizare

cercetareForumuriseminarePublicaţiiVideoTeatre populareVizite la domiciliuFestivaluri de artăcampanii de educaţie civică

Lucrul cu presa

conferinţe de presăinterviuriAnunţuri şi publicitate Vizite la consiliile editorialeArticolescrisori către editorirapoarte de investigaţieEvenimente de cultivare a relaţiilor cu jurnaliştii (deju-nuri, cocktailuri etc.)

Mobilizare GreveMarşuriOcupări Pichete Demonstraţii

38


După ce au fost selectate nişte activităţi concrete şi s-a stabilit ordinea în care acestea vor fi cel mai bine realizate, planul trebuie redactat în scris. Planul va specifica fiecare activitate şi rezultatul dorit al acesteia, indicatorii, datele, numele persoanei care are responsabilitatea principală de realizare a activităţii, precum şi resursele necesare. Printre întrebările-cheie se numără:

ce activităţi ar trebui să vină mai întâi, pentru a avea cel mai mare impact? care ar trebui să vină mai târziu?

care actorii ar trebui vizitaţi imediat? Ar fi înţelept să se aştepte până mai târziu pentru a vizita anumiţi actori?

Este important să vizitaţi imediat decidentul, pentru a-i prezenta propunerea de pledoarie? sau ar fi mai bine să rugaţi ca un aliat cu putere de influenţă asupra factorilor de decizie să facă prima vizită?

Este cazul să se organizeze un eveniment de proporţii pentru a face presiune asupra factorilor de decizie şi a obţine atenţia presei? sau problema se află deja pe agenda publică?

ce putem face pentru a profita de punctele forte ale grupului de organizare a campaniei de pledoarie şi de oportunităţile prezente în mediul politic?

4.8. Pasul 8: Implementarea şi evaluarea campaniei

4.8.1. De ce evaluare?Evaluarea este un element-cheie al oricărui proces de pledoarie politică orientat spre realizarea schimbărilor sociale. Este o încercare de a învăţa şi din succese, şi din eşecuri în scopul consolidării capacităţilor de angajare în pledoarie privind politicile publice. Evaluarea continuă permite să se măsoare şi să se verifice activităţile desfăşurate, astfel încât eforturile de pledoarie să poată fi direcţionate după necesitate. Prin urmare, este important să se evalueze în mod continuu, de la începutul procesului de planificare până la sfârşitul campaniei.

4.8.2. Evaluarea procesului de planificareLa evaluarea procesului de planificare trebuie luate în considerare mai multe elemente generale:

capacitatea grupului care se ocupă de iniţiativa de pledoarie de a desfăşura activităţi de cercetare calitative şi de a gestiona informaţiile obţinute;


39

calitatea analizei situaţiei politice, economice, sociale şi de moment;

Nivelul de participare a populaţiei afectate şi a femeilor la procesul de planificare.

La nivel specific, este important să se evalueze aplicarea fiecărui pas al metodologiei de bază. Elementele-cheie care urmează să fie luate în considerare la evaluarea fiecărui pas sunt următoarele:

Pasul 1: identificarea şi analiza problemei: importanţa problemei alese pentru populaţia afectată; profunzimea analizei problemei; măsura în care problema se referă la misiunea organizaţiilor şi a persoanelor care participă la iniţiativa de pledoarie.

Pasul 2: Formularea propunerii: contribuţia pe care propunerea o va face la rezolvarea problemei; fezabilitatea; gradul de motivare şi interes pe care îl va produce; existenţa unor obiective clare şi realiste.

Pasul 3: Analiza spaţiului decizional: identificarea factorilor de decizie; cunoştinţele de bază ale grupului despre procesele de luare a deciziilor; identificarea momentului optim pentru lansarea propunerii.

Pasul 4: Analiza canalelor de influenţă: identificarea aliaţilor, a persoanelor indecise şi a adversarilor; prioritizarea actorilor-cheie cu cea mai mare influenţă asupra procesului de luare a deciziilor; analiza intereselor actorilor-cheie; utilizarea eficientă a informaţiilor disponibile cu privire la actorii-cheie.

Pasul 5: Analiza sWOT: obiectivitatea şi profunzimea analizei; capacitatea de a lua măsuri concrete pentru a profita de punctele forte şi de oportunităţi şi pentru a depăşi punctele slabe şi ameninţările.

Pasul 6: Proiectarea strategiilor de pledoarie: varietatea şi creativitatea strategiilor; eficacitatea acestora în convingerea decidentului.

Pasul 7: Elaborarea unui plan de activitate: existenţa unui plan scris; fezabilitatea şi coerenţa planului; identificarea rezultatelor dorite, a indicatorilor, datelor, persoanelor responsabile şi a resurselor necesare pentru fiecare activitate; distribuirea intenţionată a responsabilităţilor în cadrul grupului de bază pentru a depăşi rolurile tradiţionale.

40


4.8.3. Evaluarea executării planuluiimplementarea planului de pledoarie trebuie evaluată la momente diferite de-a lungul campaniei, astfel încât ajustările să se poată face în funcţie de necesitate. De exemplu, o evaluare se poate face după o activitate de lobby, după o mobilizare, ca răspuns la o schimbare semnificativă în situaţia politică şi aşa mai departe. În plus, evaluările ar trebui să se facă la intervale lunare sau trimestriale regulate şi, încă o dată, la sfârşitul campaniei. Este important să se evalueze dacă fiecare activitate din plan a fost sau nu finalizată şi ce rezultate a avut. Evaluarea ar trebui să încerce mereu să indice care cauze sau factori au contribuit la succesul sau eşecul unei activităţi, să ia în considerare modificările care ar putea fi aduse pentru a face lucrurile să meargă mai uşor şi pentru a consolida iniţiativa de pledoarie.

4.8.4. Evaluarea impactuluiimpactul unei iniţiative de pledoarie trebuie să fie evaluat pe trei niveluri, care corespund celor trei motive de bază de angajare în pledoarie: pentru a rezolva probleme specifice; pentru a consolida şi împuternici societatea civilă; pentru a promova şi consolida democraţia.

rezolvarea problemelor specifice prin politici publicerezultatele iniţiativei de pledoarie trebuie să fie evaluate în ceea ce priveşte eficienţa strategiilor şi activităţilor în a convinge factorii de decizie să aprobe propunerea. impactul campaniei este astfel măsurat în termeni de modificări specifice care apar în cadrul politicilor, legilor, programelor sau comportamentelor. În plus, evaluarea ar trebui să încerce să măsoare schimbările pozitive care au avut loc în viaţa cotidiană a populaţiei afectate de problemă, ca urmare a campaniei de pledoarie.

Este important, de asemenea, să se evalueze şi alte progrese realizate, cum ar fi plasarea problemei pe agenda publică, îmbunătăţirea cunoştinţelor şi abilităţilor grupului de bază şi ale organizaţiilor-membre ale coaliţiei, consolidarea unor noi lideri şi extinderea alianţelor. Acest aspect al evaluării depinde de identificarea timpurie, de la debutul procesului de planificare, a obiectivelor secundare care contribuie la realizarea obiectivului de pledoarie.


41

consolidarea şi responsabilizarea societăţii civileimpactul la nivelul societăţii civile se referă la consolidarea grupului de organizare a campaniei de pledoarie şi a organizaţiilor-membre ale coaliţiei. consolidarea acestor grupuri le va permite, împreună cu alţi actori, să apere schimbările câştigate şi să efectueze noi iniţiative de pledoarie, chiar mai ambiţioase.

Acest aspect al evaluării ar trebui să ia în considerare progresele realizate în legalizarea sau legitimarea coaliţiei; cunoştinţele dobândite despre modul de funcţionare a legilor statului; capacitatea de a formula propuneri; noi alianţe; definirea structurilor în cadrul coaliţiei; integrarea mai multor persoane pentru a extinde baza socială de pledoarie; organizarea şi încorporarea a populaţiei afectate de problema abordată. Grupul care organizează iniţiativa trebuie să includă femei, persoane din diferite grupuri etnice, precum şi membri ai populaţiei afectate. De exemplu, atunci când o iniţiativă de pledoarie propune o schimbare a politicilor ocupaţionale, tinerii bărbaţi şi femei ar trebui să fie membri ai grupului de bază.

Promovarea şi consolidarea democraţieirealizările şi eşecurile trebuie să fie evaluate şi din perspectiva consecinţelor pentru democratizare. Evaluarea va examina măsura în care s-au construit şi consolidat în cadrul grupului şi coaliţiei procesele şi mecanismele democratice. În ceea ce priveşte societatea în mare, ar trebui să se analizeze dacă a crescut transparenţa în sistemul politic al ţării şi dacă noi oportunităţi au fost create pentru participarea cetăţenilor la luarea deciziilor în stat. Există, de asemenea, necesitatea de a evalua dacă mecanisme de responsabilizare au fost puse în aplicare, dacă puterea de stat a fost descentralizată, iar cetăţenii au mai mult acces la informaţii guvernamentale. În cele din urmă, impactul este măsurat după consolidarea instituţiilor de stat.

42


bibLiOGrAFiE

În procesul de elaborare a acestui Ghid am folosit un şir de izvoare disponibile public. Acestea pot fi accesate direct în internet.

1. Advocacy toolkit. A guide to influencing decisions that improve children’s lives. UNicEF, New York, 2010 http://www.unicef.org/evaluation/files/Advocacy_Toolkit.pdf

2. The education we want. An advocacy toolkit. Plan, A world at school, Youth advocacy group, United Nations Girls’ Education initiative (UNGEi), UNicEF https://plan-international.org/advocacy-toolkit#download-options

3. Advocacy Toolkit. Providing tips and resources to advocate for older adults, National council on Aging (NcOA) https://www.ncoa.org/public-policy-action/advocacy-toolkit/

4. campania de Advocacy. Ghid practic pentru organizaţiile cu membri. cordina Dragomirescu şi alţii, Academia de Advocacy, Timişoara 2007 http://advocacy.ro/sites/advocacy.ro/files/files/publicatie/1fd7_campania_de_advocacy_ghid_practic_pentru__organizatiile_cu_membri.pdf

5. Ghid de Advocacy pentru ONG-uri furnizoare de servicii sociale, Fundaţia rUHAMA, Oradea 2007 http://coalitiastrong.ro/download/f i les/Ghid%20de%20Advocacy%20pentru%20ONG-ur i%20furnizoare%20de%20servicii%20sociale.pdf

6. Manual de Advocacy şi schimbări sociale, Ghid practic pentru dezvoltarea capacităţilor de acţiune în vederea realizării schimbărilor sociale, creDO chişinău 2004 http://old.credo.md/arhiva/documente/advocacy.pdf

7. Manual for facilitators of advocacy training sessions, brot fur die Welt, WOLA and cEDPA, 2003 http://www.wola.org/sites/default/files/downloadable/Advocacy%20Training/past/manual_complete.pdf

8. GHiD de autoreprezentare pentru persoanele cu dizabilităţi, centrul de Asistenţă Juridică pentru Persoane cu Dizabilităţi, chişinău 2015 http://soros.md/files/publications/documents/GHiD%20Auto%20reprezentare.pdf

9. cUrs DE ADVOcAcY. Manualul participantului, Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HiV/siDA, UNicEF, sinaia 2005 http://www.unicef.org/romania/ro/suport_de_curs_advocacy.pdf


43

PLEDOARIE - CCF Moldova€¦ · abordări pentru interacţiunea cu sursele variate ale puterii....

Documents

Transcript of PLEDOARIE - CCF Moldova€¦ · abordări pentru interacţiunea cu sursele variate ale puterii....