PLANUL STRATEGIC NAŢIONAL

MULTIANUAL PENTRU

ACVACULTURĂ

10 OCTOMBRIE 2014

Prefața

Această documentație a fost elaborată de către Asocierea Rompop 2014 în cadrul

proiectului "Asistență tehnică pentru dezvoltarea și consolidarea capacității instituționale a

DGP-AM POP în vederea pregătirii, elaborării și implementării POPAM 2014-2020" și a

fost finanțată din Fondul European pentru Pescuit, prin Programul Operațional pentru Pescuit

2007-2013.

Programul Srategic Național Multianual pentru Acvacultură are drept scop stabilirea

direcțiilor prioritare de dezvoltare și a obiectivelor în sectorul pescuit și acvacultură, precum

și a măsurilor de îmbunătățire a rezultatelor (administrative, organizatorice, instituționale,

legislative, financiare).

Programul Srategic Național Multianual pentru Acvacultură a fost elaborat pe baza

datelor desprinse din Studiul de piață pentru sectorul pescăresc şi a elementelor cuprinse în

Regulamentele europene relevante- Comunicarea Comisiei către Parlamentul European,

Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor –Orientări

strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE (COM 2013) 229 final, precum

și Strategia Naţională a Sectorului Pescăresc (SNSP) pentru perioada 2014-2020 .

Autorii

2

CUPRINS

3

Prefața

CAP. 1. CONTEXTUL NAȚIONAL ȘI LEGĂTURA CU PRINCIPALELE

OBIECTIVE NAȚIONALE ………………………………………………………7

Situația națională și abordarea strategică vizând principalele obiective ale UE………8

1.1.1 Obiectivele Uniunii Europene privind acvacultura………………..……….…8

1.1.2 Situaţia naţională a acvaculturii și potentialul actual al acesteia…………….18

1.1.3 Stadiului investitiilor în acvacultura românească……………………………28

1.1.4 Analiza investiţiilor realizate în acvacultură începând cu anul 2007…………49

1.1.5 Arealuri favorabile dezvoltării acvaculturii………………………………….59

1.1.6 Arealuri maritime favorabile dezvoltării mariculturii ……………………….67

1.1.7 Necesităţile şi oportunităţile dezvoltării acvaculturii româneşti……………..80

1.1.7.1. Principalele obiective ale UE privind dezvoltarea acvaculturii în

România……………….……………………………………………………...80

1.1.7.2. Necesităţile şi oportunităţile dezvoltării acvaculturii româneşti…….80

1.1.8 Abordarea strategică vizând principalele obiective ale UE…………...…….104

1.1.8.1 Generalităţi privind politicile europene privind dezvoltarea strategică a

acvaculturii…………………………………………………………………104

1.1.8.2 Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în

UE…………………………………………………………………………..104

1.1.8.3. Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în

România……………………………………………………...…………….110

Obiectivul cuantificat de creștere națională (2014 - 2020)…………………………..116

1.2.1 Direcţiile de dezvoltare ale acvaculturii în perioada 2014 – 2020…………….116

1.2.1.1 Direcţiile de dezvoltare ale acvaculturii în perioada 2014 – 2020….116

1.2.2. Ţintele de atins………………………………………………………………..120

1.2.3 Planul de acţiune………………………………………………...……………124

1.2.3.1 Măsuri privind materializarea acţiunilor propuse…………………...124

1.2.3.2 Resurse necesare implementarii planului de actiune………………..125

1.2.3.3 Setul de indicatori şi ţintele intermediare în vederea monitorizarii

implementarii planului de acţiune……………………………...…..127

CAP. 2. RĂSPUNSUL LA ORIENTĂRILE STRATEGICE…………………...……..135

2.1. Simplificarea procedurilor administrative………………………………………..136

2.1.1 Evaluarea situației la nivel național………………………………...…………136

(a) descrierea calitativă a cadrului administrativ

(b) date cantitative și explicații: a se vedea lista din textul principal

2.1.2 Principalele elemente ale răspunsului politic dorit: acțiunile prevăzute în vederea

reducerii sarcinii administrative ………………………………………………187

4

2. 2.1.3 Obiectivele și indicatorii cuantificați aferenți………………………………..189

2.2. Asigurarea dezvoltării sustenabile și a creșterii acvaculturii prin intermediul

amenajării coordonate a teritoriului……………………………………………………..191

2.2.1 Evaluarea situației la nivel național: cadrul actual aplicabil amenajării teritoriului

(marin și terestru), repartizarea competențelor, planuri de amenajare a

teritoriului care sunt deja în vigoare……………………………………….193

2.2.2 Principalele elemente ale răspunsului politic dorit: modul în care va fi promovată

amenajarea teritoriului, ținând seama de nevoile acvaculturii……………..194

2.2.3 Dacă este cazul, obiectivele și indicatorii cuantificați aferenți……………...197

2.3 Consolidarea competitivității acvaculturii din UE………………………………..199

2.3.1 Evaluarea situației la nivel național: punctele forte și punctele slabe ale sectorului

acvaculturii la nivel național. Sprijinul existent în ceea ce privește C&D,

domeniile în care este cea mai mare nevoie de creșterea competitivității…..200

2.3.2 Principalele elemente ale răspunsului politic dorit: activitățile planificate pentru

a sprijini inovarea și legăturile dintre C&D și industrie etc………………....208

2.3.3 Obiectivele și indicatorii cuantificați aferenți………………………………..212

2.4 Promovarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii din UE prin

exploatarea avantajelor competitive ale acestora…………………………………….215

2.4.1 Evaluarea situației la nivel național: organizații de producători, sistemele

existente de recunoaștere a sustenabilității…………………………………….215

2.4.1.1. Evaluarea situației la nivel național: organizații de producători…….216

2.4.1.2 Sistemele existente de recunoaștere a sustenabilității……………….219

2.4.1.3. Percepția acvaculturii în rândurile cetățenilor………………………221

2.4.2 Principalele elemente ale răspunsului politic dorit (2014 - 2020): acțiunile

prevăzute pentru a îmbunătăți imaginea produselor de acvacultură din UE ….222

2.4.3 Obiectivele și indicatorii cuantificați aferenți………………………………..227

CAP. 3. GUVERNANȚĂ ȘI PARTENERIAT…………………………………………..231

3.1 Contribuții cheie din partea principalilor actori implicați…………...…………..232

3.2.1 Legătura cu prioritățile și alocările financiare din cadrul PO al FEPAM….236

3.2.2 Denumirea și datele de contact ale punctului național de contact pentru

promovarea unei acvaculturi sustenabile……………………………………..241

CAP. 4 CELE MAI BUNE PRACTICI…………………………………………………..242

4.1 Identificarea și prezentarea celor mai bune trei practici la nivel național……….243

5

Lista figurilor

Figura 1.1 Structura pe specii a producției de pește din acvacultura românească

Figura 1.2 Structura producției de pește din acvacultură, pe specii

Figura 1.3 Repartiția suprafeței totale utilizate în acvacultură, pe regiuni de dezvoltare

Figura 1.4 Ponderea categoriilor cheltuielilor de investiţii din acvacultură în perioada 2007-

2013

Figura 1.5 Suprafața totală inactivă pentru acvacultură, pe regiuni de dezvoltare

Figura 1.6 Necesitați identificate la nivel național

Figura 2.1 Termenele (în luni) de acordare a licențelor pentru fermele de acvacultură

Figura 4.1 Doripesco- Sistem integrat producție-procesare-comercializare

Figura 4.2 Locația Doripesco

Figura 4.3 Locația Doripesco

Figura 4.4 Păstrăvăria Podul Olt

Figura 4.5 Ferma Dumbrăvița

Figura 4.6 Restaurant pescaresa

Figura 4.7 Magazin de desfacere

Figura 4.8 Produse tradiţionale

Figura 4.9 Canalele de distribuţie ale societăţii

Figura 4.10 Activitatea de acvacultură- producție, venituri, cheltuieli, profit

Figura 4.11 Activitatea de procesate- producție, venituri, cheltuieli, profit

Figura 4.12 Crescătoriei piscicole Bugeac 1

Figura 4.13 Crescătoriei piscicole Bugeac 1

Figura 4.14 Producția ecologică Crescătoria piscicolă Bugeac 1

6

Lista tabelelor

Tabelul 1.1 Volumul producției din acvacultură, pe specii

Tabelul 1.2 Structura unităţilor active din acvacultură, funcţie de numărul de angajaţi

Tabelul 1.3 Structura de personal a unităţilor active din acvacultură

Tabelul 1.4 Repartizarea unităților de acvacultură pe regiuni de dezvoltare

Tabelul 1.5 Analiza suprafețelor inactive din acvacultură, pe regiuni de dezvoltare

Tabelul 2.1 Identificarea posibilităților de îmbunătățire a procedurilor și de a reduce sarcinile

administrative

Tabelul 2.2 Obiective generale Programului Naţional de planificare spațială pentru dezvoltarea

sustenabilă a acvaculturii

Tabelul 2.3 Obiectivele specifice ale Planului de Amenajare a teritoriului

Tabelul 2.4 Puncte tari şi puncte slabe, pe domenii de competitivitate

Tabelul 2.5 Obiective generale – Direcţii de cercetare

Tabelul 2.6 Obiective specifice – Priorităţi de cercetare

Tabelul 4.1 Evaluarea dimensiunile în plan plan economic, de mediu şi social

Tabelul 4.2 Scorul înregistrat de Societatea Comercială DORIPESCO S.A.

Tabelul 4.3 Program de populare pentru realizarea conversiei

Tabelul 4.4 Scorul înregistrat de Societatea Comercială Complex Grup S.R.L

7

CAP.1 CONTEXTUL NAŢIONAL ŞI

LEGĂTURA CU PRINCIPALELE

OBIECTIVE NAŢIONALE

8

CAP.1. CONTEXTUL NAŢIONAL ŞI LEGĂTURA CU PRINCIPALELE

OBIECTIVE NAŢIONALE

1.1. Situaţia naţională şi abordarea strategică vizând principalele obiective ale UE

1.1.1. Obiectivele Uniunii Europene privind acvacultura

Acvacultura contribuie din ce în ce mai mult la producția mondială de alimente de

origine acvatică, având în vedere că, în cazul majorității stocurilor de pește din mediul

sălbatic, limitele exploatării sustenabile sunt în prezent aproape atinse sau sunt depășite. În

UE, acvacultura este o activitate economică importantă în multe regiuni costiere și

continentale.

Acvacultura europeană oferă produse de bună calitate, respectând cu strictețe

standardele privind sustenabilitatea mediului, sănătatea animală și protecția consumatorilor.

Calitatea excelentă a alimentelor de origine marină respectiv toate produsele pescărești și de

acvacultură din UE ar trebui să constituie un important avantaj concurențial pentru

acvacultura UE. Cu toate acestea, în UE producția din sectorul acvaculturii stagnează,

rămânând stabilă în contrast evident cu tendințele de la nivel mondial, cu creșterea puternică,

care se înregistrează în alte regiuni ale lumii.

În 2010, valoarea producției din acvacultura UE a fost de 3,1 miliarde EUR pentru o

producție de 1,26 milioane de tone. În prezent, piața alimentelor de origine marină din UE

este aprovizionată în proporție de 25 % de sectorul pescuitului din UE, 65 % din importuri și

10 % de sectorul acvaculturii din UE (SEC-2011). Consumul aparent total de produse

pescărești și de acvacultură a ajuns în UE la aproximativ 13,2 milioane de tone (analiza DG

MARE efectuată pe baza datelor Eurostat).

Datele disponibile arată că în UE există o diferență din ce în ce mai mare — estimată

la 8 milioane de tone — între nivelul consumului de alimente de origine marină și volumul de

capturi efectuate de sectorul pescuitului. Comisia și statele membre pot contribui la reducerea

parțială a acestei diferențe printr-o acvacultură sustenabilă din punct de vedere social,

economic și al mediului.

9

Pe baza productivității muncii obținute în prezent, fiecare punct procentual din

consumul actual al UE care provine din producția internă din sectorul acvaculturii ar

contribui la crearea a aproximativ 3 000 - 4 000 de locuri de muncă cu normă întreagă

(analiza DG MARE efectuată pe baza datelor CSTEP). Această cifră confirmă faptul că, deși

acvacultură reprezintă o parte relativ mică din economia UE, ea are potențialul de a stimula

creșterea și ocuparea forței de muncă în zonele costiere și interioare ale UE. O strânsă

cooperare cu industria de prelucrare poate îmbunătăți și mai mult crearea de locuri de muncă

și competitivitatea în ambele sectoare. Acvacultura este unul dintre pilonii strategiei UE

privind creșterea albastră (COM-2012) și dezvoltarea sa poate contribui la realizarea strategiei

Europa 2020.

„Acvacultura joacă un rol important în UE în ceea ce privește accesul la resursele

alimentare și este necesar să se utilizeze potențialul acesteia pentru a contribui la

dezvoltarea durabilă, securitatea alimentară, creșterea economică și ocuparea forței de

muncă. La fel ca oricare dintre numeroșii utilizatori ai apelor noastre, acvacultura din UE

trebuie să se dezvolte în mod durabil din punct de vedere ecologic.” (declaraţia Mariei

Damanaki, comisarul european pentru afaceri maritime și pescuit)

Reforma politicii comune în domeniul pescuitului are ca scop valorificarea în

întregime a potențialului acvaculturii din UE în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa

2020: sustenabilitate, securitate alimentară, creștere economică și ocuparea forței de muncă.

Un cadru îmbunătățit pentru acvacultură va contribui la sporirea producției și a

aprovizionării cu pește și fructe de mare în UE, va reduce dependența de importurile de pește

și va impulsiona dezvoltarea zonelor rurale și de coastă.

Comisia, în cooperare cu statele membre, a introdus orientări strategice pentru

acvacultură pentru a aborda provocările cu care se confruntă acest sector și pentru a identifica

domeniile (de exemplu, simplificarea administrativă, amenajarea spațiului, organizarea pieței,

o mai bună etichetare și informare) în care ar putea ajuta piața să deblocheze potențialul

sectorului acvaculturii al UE.

Anul 2013 a fost marcat de mult-așteptata reformă a politicii comune în domeniul

pescuitului (PCP). Reformele prezintă un plan de acțiune solid care pune un accent mai mare

pe sustenabilitatea socială, economică și de mediu. scopul avut în vedere este sprijinirea unei

creșteri pe termen lung a sectorului pescuitului, crearea unor posibilități de locuri de muncă

10

în zonele de coastă și, în cele din urmă, aprovizionarea cetățenilor UE cu pește într-o manieră

sănătoasă și sustenabilă.

Propunerea privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) vizează

promovarea acvaculturii printr-o metodă deschisă de coordonare: un proces voluntar de

cooperare bazat pe orientări strategice și planuri strategice naționale multianuale care

identifică obiective comune și, în cazul în care este posibil, indicatori care să măsoare

progresele realizate în această direcție.

Pentru a atinge aceste scopuri, este nevoie de participarea activă a tuturor actorilor

relevanți: autorități, industria de profil, comercianți cu amănuntul, asociații de consumatori,

precum și reprezentanți ai societății civile. Propunerea de Consiliu consultativ pentru

acvacultură își propune să joace un rol important în acest sens.

Orientările strategice au rolul de a asista statele membre în definirea propriilor

obiective naționale, ținând cont de diferitele lor situații inițiale, de circumstanțele naționale și

de dispozițiile instituționale. În cadrul metodei deschise de coordonare nu sunt abordate

aspecte reglementate de legislația UE, dar acestea oferă cadrul pentru aplicarea sa.

Acvacultura este dependentă de calitatea și sănătatea atât a apelor marine, cât și a

celor dulci. Legislația de mediu a UE – în special Directiva-cadru privind apa (Directiva

2000/60/CE), Directiva privind strategia pentru mediul marin (Directiva 2008/56/CE.) și

Regulamentul privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la

nivel local (Regulamentul (UE) nr. 304/2011) – asigură îndeplinirea acestor condiții

prealabile. De asemenea, legislația UE stabilește standarde ridicate în materie de sănătate,

protecția consumatorilor și sustenabilitatea mediului, standarde pe care trebuie să le respecte

activitățile de acvacultură din UE. Acestea prezintă pentru producători implicații legate de

costuri, dar se pot transforma într-un avantaj competitiv dacă atenția consumatorului este

atrasă asupra calității, putând contribui și la acceptarea acvaculturii la nivel local.

Reforma PCP se bazează pe aceste standarde ridicate. Comisia intenționează să ajute

administrațiile naționale și regionale să pună în aplicare legislația de mediu a UE, fără a

impune sarcini inutile asupra producătorilor. În acest scop, au fost publicate orientări privind

integrarea a acvaculturii în siturile Natura 2000, iar Comisia are intenția de a începe

elaborarea unor orientări similare referitoare la acvacultură, la Directiva-cadru privind apa și

la MSFD.

11

Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE

Prin „Orientările strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE”,

Comisia Europeană subliniiază că producția acvicolă trebuie considerată ca având caracter

strategic (la fel ca alte producții din sectorul primar), astfel încât să se poată răspunde

viitoarelor provocări legate de alimentație, resurse naturale și teritorii.

Comunicarea se bazează pe rezultatul consultărilor cu părțile interesate și ia în calcul

analiza efectuată de Centrul Comun de Cercetare (Raportul tehnic al JRC).

Patru domenii prioritare vor fi abordate pentru a debloca potențialul acvaculturii

europene:

procedurile administrative,

amenajarea coordonată a teritoriului,

competitivitatea

condițiile de concurență echitabile.

Orientările Comisiei confirmă necesitatea categorică a unei strategii la nivel european

în favoarea dezvoltării sustenabile a acvaculturii, în vederea realizării obiectivelor de ocupare

a forței de muncă și de sporire a productivității sectorului, în conformitate cu

Strategia Europa 2020 de relansare a economiei UE.

Acvacultura poate contribui la obiectivul general de a elimina, într-un mod sustenabil

din punct de vedere social, economic și al mediului, diferențele existente între consumul UE

și producția de alimente de origine marină. În acest scop, fiecare stat membru este încurajat

să indice în planul național multianual propriile obiective de creștere în sectorul acvaculturii

(volum și valoare) în perioada prevăzută de plan.

Comisia Europeană a enunţat următoarele patru orientări strategice pentru dezvoltarea

sustenabilă a acvaculturii în UE:

1. Simplificarea procedurilor administrative;

2. Asigurarea dezvoltării sustenabile și a creșterii acvaculturii prin intermediul

amenajării coordonate a teritoriului;

3. Consolidarea competitivității acvaculturii din UE;

4. Promovarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii din UE

prin exploatarea avantajelor competitive ale acestora.

12

Obiectivul 1- Simplificarea procedurilor administrative

Informaţiile semnalează existenţa obstacolelor care împiedică crearea unor noi

crescătorii acvicole şi în felul acesta se blochează mult accesul la această activitate

comercială. Costurile administrative și termenele limită joacă un rol important pentru nivelul

global de competitivitate și de dezvoltare a unui sector economic. În prezent, sunt disponibile

doar puține informații referitoare la durata scursă pentru acordarea licențelor și la costurile

acesteia în cazul unei noi ferme de acvacultură, iar Comisia nu are cunoștință de efectuarea

vreunui proces exhaustiv de inventariere a principalelor blocaje.

Informațiile disponibile sugerează că, în mai multe state membre, procedurile de

autorizare necesită adesea o durată descurajantă care îi sperie pe numeroșii întreprinzători

potențiali, plasând întreaga UE într-o situație dezavantajoasă în raport cu concurenții săi pe

plan mondial.

Majoritatea producătorilor din sectorul acvaculturii sunt IMM-uri, care sunt afectate

în mod disproporționat de birocrație: în ansamblul economiei, ponderea relativă a costurilor

administrative și de reglementare în comparație cu cifra de afaceri și cu numărul de angajați

poate fi de până la zece ori mai mare în cazul IMM-urilor decât pentru întreprinderile mari.

Reducerea sarcinii de reglementare inutile este o prioritate pe agenda politică a

Comisiei. Ca urmare a revizuirii „Small Business Act” din aprilie 2011, Comisia a propus un

plan de acțiune pentru a sprijini spiritul antreprenorial în Europa.

Pare din ce în ce mai necesară o legislație care să permită reducerea termenelor medii

și a diferențelor dintre statele membre.

Planul de acțiune invită statele membre să reducă, până la sfârșitul anului 2015, la o

lună termenele de acordare a licențelor și a altor autorizații necesare pentru lansarea unei

societăți, cu condiția ca cerințele legislației UE din domeniul mediului să fie îndeplinite. Ca

prim pas, trebuie să aibă loc un proces exhaustiv de inventariere și de evaluare.

Obiectivele elaborate de Comisia Europeană au la bază datele colectate de Statele

Membre în ceea ce priveşte identificarea posibilitățile de îmbunătățire a procedurilor și de a

reduce sarcinile administrative. Statele membre au fost încurajate să colecteze, informații cu

privire la:

numărul de noi licențe acordate (nr.),

13

rata de succes a cererilor pentru licențe (%),

numărul de cereri în curs de prelucrare (nr.),

durata medie de finalizare a procedurilor de acordare a licențelor (luni),

numărul de organisme publice implicate în procedura de autorizare (nr.),

costurile medii ale procedurilor de acordare a licențelor pentru noile societăți (EUR),

durata medie a unei licențe (ani).

Obiectivele Comisiei: Să colaboreze, pe baza datelor colectate de statele membre, cu

autoritățile relevante pentru a identifica, cele mai bune practici și marjele de îmbunătățire,

inclusiv prin sprijinul Grupului la nivel înalt privind sarcinile administrative din cadrul

Comisiei, al cărui mandat este de a ajuta administrațiile publice ale statelor membre să pună

în aplicare legislația UE într-un mod mai eficient și mai sensibil la nevoile părților interesate.

Să pregătească, documente de orientare care să răspundă cerințelor referitoare la acvacultură

din Directiva-cadru privind apa și din MSFD, pentru a ajuta statele membre și industria să

aplice legislația UE și pentru a ilustra modul în care protecția mediului poate fi compatibilă

cu acvacultura sustenabilă.

Obiectivul Consiliului consultativ pentru acvacultură:

Să întreprindă, o evaluare a procedurilor administrative și un proces de inventariere a

principalelor sarcini administrative în ceea ce privește termenele și costurile pentru diferitele

tipuri de acvacultură din statele membre.

Obiectivul 2 - Asigurarea dezvoltării sustenabile și a creșterii acvaculturii prin

intermediul amenajării coordonate a teritoriului

Acvacultura pare în general mai vulnerabilă la poluare, decât pescuitul și prin urmare

Comisia Europeană ar trebui să detină informații cu privire la infrastructuri și la utilizările

care ar putea avea impact asupra calității apelor, a măsurilor de atenuare, a operațiunilor de

monitorizare, a noilor proiecte mari.

Diferite studii au demonstrat că existența unor planuri de amenajare a teritoriului

poate contribui la reducerea incertitudinii, la facilitarea investițiilor și la accelerarea

dezvoltării unor sectoare precum acvacultura. Amenajarea teritoriului intern este, de obicei,

mai avansată în comparație cu amenajarea spațiului maritim ca urmare a existenței, de

exemplu, a unor sisteme de cadastru sau de clasificare datorită cărora informațiile devin ușor

14

accesibile tuturor instituțiilor relevante. Identificarea zonelor care se pretează cel mai bine

pentru acvacultura de apă dulce va contribui la creșterea producției punând, în același timp,

accentul pe habitate și pe protejarea biodiversității. Amenajarea teritoriului ar trebui să țină

seama de serviciile de mediu furnizate de acvacultura extensivă în lacuri. În multe cazuri,

nevoile acvaculturii luate separat nu vor justifica desfășurarea unui proces atât de complex în

cazul mediului marin.

Acvacultura ar putea afecta în mod semnificativ mediul dacă nu este concepută și

monitorizată în mod corect. Prin urmare, unele efecte ale acvaculturii asupra mediului (de

exemplu, îmbogățirea cu nutrimente și materii organice, contaminarea cu substanțe

periculoase) sunt abordate în mod specific în legislația UE. Efectele globale ale fermelor

individuale includ diferite tipuri de presiuni (de exemplu: sedimentare, perturbări de ordin

fizic) și sunt influențate de diverși factori, inclusiv, de exemplu, tipul de organisme de

cultură, amplasarea fermei și vulnerabilitatea mediului local.

Conform unui studiu al Parlamentului European, evaluarea acestor aspecte de mediu

în cadrul procesului de amenajare a teritoriului poate să reducă sarcina administrativă pentru

întreprinzătorii privați și să limiteze nivelul de incertitudine în ceea ce privește procedurile de

acordare a licențelor, sporind astfel atractivitatea investițiilor.

Mai multe studii și experiența din alte sectoare industriale confirmă că, prin abordarea

acestui tip de probleme în primele etape ale procesului de amenajare, se minimizează

impactul asupra mediului, se reduce opoziția locală, se previn întârzierile inutile și cresc

șansele de succes ale noilor proiecte. Acest tip de experiență poate furniza indicații utile

pentru producătorii din sectorul acvaculturii, contribuind la sporirea sustenabilității, a

acceptării sociale și a competitivității acvaculturii europene.

Recenzarea zonelor care se pretează cel mai mult la acvacultura de apă dulce şi

elaborarea de bune practici vor contribui la o dezvoltare corectă şi armonioasă a acvaculturii.

Dat fiind că spațiul și pragul maxim sunt limitate atât în apele maritime, cât și în cele

interioare, ar trebui să se aplice o abordare ecosistemică. Prin intermediul planificării și al

procedurilor de evaluare, trebuie să se acorde o atenție deosebită zonelor vulnerabile și

protejate; experiențele pozitive legate de integrarea acvaculturii în siturile Natura 2000 arată

că poate exista o compatibilitate între activitățile comerciale profitabile și conservarea

biodiversității. Serviciile de mediu furnizate de acvacultura extensivă în lacuri sunt un

15

exemplu concret de activitate economică care respectă necesitățile de conservare a unui

habitat sau a unei specii.

Sectorul acvicol ar putea obține beneficii din amenajarea coordonată a teritoriului,

care este indispensabilă și în domeniul maritim, în vederea reducerii conflictelor dintre

utilizările care se suprapun, astfel încât să sporească durabilitatea din acest domeniu, să se

reducă incertitudinea, să se înlesnească investițiile și să se accelereze dezvoltarea

întreprinderilor acvicole;

Obiectivul Statelor Membre: Să pună în aplicare o amenajare coordonată a teritoriului,

inclusiv amenajarea spațiului maritim la nivelul bazinelor maritime, pentru a garanta că se

ține cont de potențialul și de nevoile acvaculturii, precum și pentru a se asigura o alocare

adecvată a spațiului maritim și interior pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii.

Obiectivul Comisiei: Să monitorizeze punerea în aplicare a amenajării maritime

coordonate, să difuzeze studii și experiențe pentru a sprijini amenajarea propriului teritoriu de

către statele membre. Să organizeze, un seminar dedicat schimbului celor mai bune practici.

Obiectivul 3 - Consolidarea competitivității acvaculturii în UE

Pentru îmbunătăţirea competitivităţii acvaculturii în UE este necesară consultarea

tuturor factorilor implicati atât în procesul de producţie dar şi în ceea ce privește organismele

care reglementează piaţa. Este necesară o consultare directă şi permanentă între Comisie şi

organizațiile de producători din sectorul acvaculturii, care are ca scop evidențierea

principalelor dificultăţi în calea dezvoltării acvaculturii întâmpinate de aceste organizații și

soluțiile pentru remedierea acestora.

Este cunoscut faptul că pentru îmbunătăţirea competitivităţii acvaculturii în UE un

aport esenţial îl au planurile de producţie şi comercializare elaborate de organizaţiile de

producători, tehnologiile aplicate pe lanţul de producţie, acordurile interprofesionale şi

politicile de brand; toate acestea pentru a răspunde în mod eficient la cerinţele şi așteptările

consumatorilor în ceea ce privește calitatea și diversitatea produselor alimentare.

Dezvoltarea acvaculturii extensive versus reglementările privind protejarea

biodiversităţii trebuie solutionată fără încălcarea prevederilor legislaţiei UE, dar de asemenea

trebuie evaluată şi revizuită aplicarea restricţiilor regionale privind pescuitul în anumite state

membre şi prevederile derogatorii de la legislaţia privind protecţia biodiversităţii.

16

Pentru creşterea competitivităţii acvaculturii in UE un rol important şi unanim

acceptat este dezvoltarea cercetării, inovării şi transferului de cunoştinţe orientat spre piaţă

dar şi intensificarea şi încurajarea factorilor implicaţi în CDI pentru realizarea unor programe

comune de cercetare la nivelul statelor membre ale UE. În ceea ce priveşte transferul de

cunoștințe, bune practici și inovația este necesar ca programele operaţionale să fie astfel

orientate pentru a încuraja să aplice şi să acceseze fonduri acele companii de acvacultură (în

special IMM) care sunt implicate în transferul de cunoştinţe din cercetare și inovare.

Pentru consolidarea competitivităţii acvaculturii în UE şi nu în ultimul rând, trebuie

acordată o atenţie deosebită educaţiei şi formării profesionale a personalului implicat în

activităţile din acvacultură adaptate la nevoile pieței, iar statele membre prin autorităţile

locale şi regionale să furnizeze informații cu privire la oferta actuală și politicile de creștere

urmărite.

Obiectivul Statelor Membre:

- Să utilizeze propunerea privind OCP și FEPAM pentru a sprijini dezvoltarea

întreprinderilor prin măsuri adecvate de alocare a fondurilor în sectorul acvaculturii,

inclusiv pentru planurile de producție și comercializare;

- Să îmbunătățească legăturile dintre C&D și industrie (în special IMM-uri);

- Să sprijine programe educaționale și de formare profesională care acoperă nevoile

acestui sector.

Obiectivul Comisiei:

- Să coordoneze și să sprijine cercetarea și inovarea din acvacultură prin intermediul

tuturor programelor și fondurilor relevante ale UE;

- Să promoveze transferul de cunoștințe, cele mai bune practici, inovația, precum și

rezultatele proiectelor de cercetare ale UE;

- Să pună la dispoziție un observator al pieței UE ușor de utilizat, care să furnizeze

informații referitoare la piață.

Obiectivul 4 - Promovarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii din

UE prin exploatarea avantajelor competitive ale acestora

Protecția consumatorilor şi standardele privind sănătatea animală şi mediul sunt

factorii care conduc la creşterea competitivităţii produselor din acvacultură şi pot face faţă

concurenţei de pe piată.

17

Strategia pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii în UE trebuie sa sublinieze rolul

care poate fi jucat de organizațiile de producători și grupurile de acțiune de coastă care

trebuie să conlucreze pentru promovarea producției de acvacultură și regiunile în care aceasta

are loc.

Pentru stimularea competitivităţii şi promovării produselor din acvacultură,

companiile de profil din statele membre trebuie să aplice experienţa pozitivă a altor domenii

din sectorul agricol în privinţa trasabilităţii produselor şi a lanțurilor scurte de aprovizionare

cu alimente. Uniformizarea etichetării, actualizarea permanentă a informaţiilor privind

calitatea nutriţională a produselor din acvacultură şi aplicarea unor sisteme de certificare a

calităţii produselor comune la nivelul UE sunt cerinţe ale consumatorilor dar care conduc şi la

creşterea competitivităţii sectorului. Creşterea cererilor de produse ecologice de acvacultură

necesită o atenţie deosebită în ceea ce priveşte alocarea de fonduri pentru acest sector.

Este important ca activitatea de pescuit să fie în concordanţă cu activitatea din

acvacultură având în vedere caracterul sezonier al producției, dar şi existenţa pieţelor de

desfacere, a unităților de procesare, etc.

Obiectivul Statelor Membre:

- Să sprijine dezvoltarea organizațiilor de producători și a organizațiilor intersectoriale,

inclusiv la nivel transnațional;

- Să sprijine, să pună în aplicare și să controleze cerințele și dispozițiile în materie de

etichetare.

Obiectivul Comisiei:

- Să garanteze că normele de etichetare, în special în ceea ce privește prospețimea,

proveniența și denumirea comercială, sunt pe deplin puse în aplicare;

- Să îmbunătățească transparența piețelor și să difuzeze informații privind tendințele

piețelor la nivel local, al UE și internațional;

- Să lanseze o campanie de comunicare referitoare la punctele forte ale acvaculturii

europene.

18

1.1.2 Situația națională a acvaculturii și potențialul actual al acesteia

În România existau la nivelul anului 2005 cca 100.025 ha amenajări piscicole

structurate în 84.525 ha crescătorii piscicole, (85%) şi 15.500 ha pepiniere piscicole (15%).

Practic, aproape toată această suprafaţă era utilizată de către unităţile ciprinicole, cu excepţia

unei suprafeţe de 25 ha ce era utilizată de către unităţile salmonicole.

În 2013, din datele statistice ANPA, rezultă că, există 748 de licenţe de acvacultură

pentru o suprafaţă de 102.356 ha, din care 6.673 ha pepiniere (6,5%) şi 95.682 ha crescătorii

(93,5%). Dacă suprafaţa destinată acvaculturii, în linii mari, s-a păstrat în acest interval de 9

ani (diferenţa întrând practic în marja de eroare), se observă o creştere a ponderii

crescătoriilor în dauna pepinierelor.

În conformitate cu Registrul Unităţilor de Acvacultură (RUA), în sectorul de

acvacultură sunt înregistrate 518 unităţi, care deţin 575 de amenajări piscicole (heleşteie,

lacuri, iazuri, etc.).

Cele 518 unităţi înregistrate sunt împărţite în:

19 pepiniere (ce deţin doar licenţă de pepinieră);

324 crescătorii (ce deţin licenţă doar de crescătorie);

175 combinate (ce deţin atât licenţă de pepinieră cât şi de crescătorie).

Acvacultura din România se desfăşoară, în acest moment, preponderent în ape dulci

şi se caracterizează din punct de vedere tehnologic prin două direcţii:

o creşterea intensivă (mai ales a salmonidelor);

o creşterea extensivă şi semi-intensivă a ciprinidelor în policultură, în bazine de pământ

(heleşteie, iazuri şi lacuri).

Creşterea ciprinidelor în policultură în bazine de pământ şi în regim extensiv sau

semi-intensiv prezintă avantajul de a conserva calitatea apei în cazul regimului extensiv de

creştere sau a genera un risc minor sau neglijabil asupra calităţii apei în cazul regimului semi-

intensiv de creştere. Majoritatea amenajărilor piscicole au un istoric relativ îndelungat şi s-au

încadrat foarte bine în peisajul natural, jucând un rol important în consolidarea echilibrelor

ecologice, în preluarea excesului de apă, în asigurarea şi menţinerea unor suprafeţe întinse de

zone umede. Ciprinicultura tradiţională în bazine de pământ este compatibilă cu habitatele

19

sensibile şi furnizează beneficii şi servicii de mediu. În multe dintre siturile NATURA 2000

din România, se desfăşoară activităţi de piscicultură, acestea fiind pe deplin compatibile cu

conservarea valorilor naturale ale siturilor, dovada cea mai elocventă fiind însăşi desemnarea

arealului amenajării piscicole ca sit NATURA 2000. Amenajările piscicole extensive au

devenit ferme multifuncţionale unde sunt furnizate şi alte servicii sociale şi de mediu:

recreere, menţinerea biodiversităţii şi îmbunătăţirea managementului apei.

Structura pe specii a producţiei piscicole provenită din acvacultură până în 2005 a fost

dominată de ciprinide, atât de origine indigenă cât şi de origine asiatică, reprezentând 85%

din total, restul de 15% fiind reprezentat de păstrăv, şalău, ştiucă, biban, somn, sturioni,etc.

În perioada 2006 – 2013, această structură a speciilor s-a păstrat în mare măsură,

tendinţa fiind uşor crescătoare către ciprinide care reprezintă în medie 87%, după cum se

observă din figura nr. 1.1 Restul de 13% reprezintă celelalte specii, dintre care cea mai

importantă este păstrăvul.

13%

87%Ciprinidae

Alte specii

Figura 1.1 Structura pe specii a producției de pește din acvacultura românească

În Delta Dunării, din suprafaţa totală amenajată pentru piscicultură de 43.937 ha, în

prezent mai sunt utilizate în scop piscicol 20.662,6 ha, din care 16.767,0 ha sunt suprafeţe cu

luciu de apă, iar 3.895,6 ha sunt acoperite cu stufării inundate, fiind impracticabile fără a se

executa operaţii de îndepărtare a stufului. Rezultă că o suprafaţă de 27.170,0 ha nu este

utilizată în scopul pentru care au fost construite, unele fiind folosite pentru cultura cerealelor

sau ca păşuni pentru creşterea animalelor, sau sunt invadate de vegetaţie stuficolă care le fac

impracticabile.

20

Din suprafaţa utilizată, o mică parte este folosită pentru piscicultură semi intensivă cu

populări dominate de speciile fito-planctonofage (peste 50-60%) în amestec cu crap, şi alte

specii (somn, caras, etc.), iar o suprafaţă destul de mare este folosită pentru activităţi de

piscicultură extensivă combinată cu pescuit recreativ-sportiv. Din amenajările piscicole se

estimează că se obţine o producţie de circa 3.000 tone de peşte de consum.

În Delta Dunării mai funcţionează doar o staţie de reproducere artificială a peştelui

(specii fito-planctonofage la Sarinasuf care, funcţie de comenzi, poate produce 50-100

milioane de alevini în vârstă de 3-5 zile şi chiar mai mult, restul celorlate 10 staţii existente la

un moment dat (Caraorman, Maliuc, Perişor, Rusca, Enisala, Lunca, Iazurile, Chilia I, Chilia

II – Hreblea, Stipoc) fiind dezafectate. O parte din amenajările piscicole îşi produc puietul de

crap în bazine de reproducere natural-dirijată cu suprafeţe unitare variabile de 05 - 1,0

ha/bazin (BRN) şi pepiniera Babadag, 106 ha.

Având în vedere prevederile legale privind renaturarea terenurilor amenajate pentru

agricultură sau piscicultură neutilizate/abandonate, în perioada 1994 – 2010, au fost efectuate

lucrări de reconstrucţie ecologică pe însemnate suprafeţe situate pe terenuri improprii

practicării pisciculturii sau degradate ca urmare a valorificării necorespunzătoare, în suprafaţă

totală de 9.230 ha în amenajarea piscicolă Popina (suprafaţă totală de 3.600,0 ha) şi în

amenajările piscicole Holbina I, Holbina II şi Dunavăţ II (suprafaţă totală de 5.630 ha).

Acvacultura marină sau maricultura are o dezvoltare relativ recentă în Marea

Neagră. În ciuda tuturor dificultăților există dorința de dezvoltare regională de perspectivă,

atât din punct de vedere tehnologic cât și productiv.

Maricultura poate fi desfăsurată direct în mare, în instalații flotante, ancorate, dar și în

partea costieră terestră, cu posibilitatea alimentării directe din apa marină. Rezultatele

evaluărilor dovedesc că marile dificultăți în dezvoltarea mariculturii în România sunt datorate

condițiilor naturale, tradițional instabile, riscurilor ridicate, eroziunii, vulnerabilități și lipsei

zonelor adăpostite.

În România, în perioada 1991-1999 au existat încercări ale unor persoane fizice

interesate de a realiza reproducerea midiilor de mici dimensiuni. Legislația inadecvată și lipsa

de fonduri necesare investițiilor a dus la stagnarea activității de maricultură. În spațiul marin

funcționează în prezent, doar o societate privată, având ca obiect creșterea midiilor Mytillus

21

galloprovincialis în apa Mării Negre, cu o producție anuală de doar câteva tone, care este

situată în partea de sud a municipiului Constanța. Această firmă a depus eforturi pentru

introducerea în amenajare a stridiei japoneze, Crassostrea gigas, aclimatizată și cultivată off-

shore, cu sprijinul INCDM.

În partea de nord a municipiului Constanța (cca. 20 km) a fost construită o fermă de

pește marin cu 50 de bazine, special concepute pentru creșterea speciilor calcan și cambulă,

prin tehnologia norvegiană.

Din punct de vedere al volumului producţiei, se observă din tabelul nr.1.1, că după o

creştere până în anul 2009 a urmat o scădere cu cca. 32% în anul 2010 faţă de anul 2009 şi

apoi cu încă 7% în 2011 faţă de 2010, acest lucru datorându-se în mare parte contextului

economic din acea perioadă. Începând cu 2012 producţia a revenit în creştere cu 12% în 2012

faţă de 2011 şi cu 1,4% în 2013 faţă de 2012.

Tabelul 1.1

Volumul producției din acvacultură, pe specii [tone]

Specia 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Crap 3.136 3.544 3.977 4.142 2.888 2.652 3.266 3.395

Caras 1.268 1.653 1.462 1.623 934 1.048 868 1.004

Sanger 2.091 1.696 2.959 2.971 2.016 1.323 2.087 2.031

Novac 894 2.056 2.228 2.352 1.020 1.289 2.110 2.110

Cosas 256 41 426 283 84 62 182 190

Somn 19 26 149 133 164 33 43 44

Şalău 30 93 49 45 57 42 56 43

Ştiucă 80 27 14 22 31 34 31 28

Biban 7 5 1 6 6 4 7 2

Păstrăv 123 725 1.037 1.238 1.400 1.710 1.074 1.106

Sturioni 0 0 0 0 39 19 11 16

Somn african 0 0 0 0 0 72 150 94

Alte specii 184 446 230 316 342 64 112 68

Midii, stridii 0 0 0 0 0 1 9 16

Raci 0 0 0 0 0 0 1 0

TOTAL 8.088* 10.312* 12.532* 13.131** 8.981** 8.353** 10.007** 10.147**

Sursa: * FAO; ** ANPA.

22

Speciile ce predomină, în ultimii ani, în producţiile obţinute sunt reprezentate de către

crap şi complexul ciprinidelor asiatice, în proporție de peste 70% din totalul producţiei

(figura nr.1.2). În afara acestora, o pondere ridicată o mai au carasul şi păstrăvul, de peste

10% din totalul producţie. Celelalte specii prezente în producţiile realizate reprezintă sub 5%

din totalul producţiei.

12,17%

33,36%

4,36%

10,51%1,81%16,96%

21,00%

Crap

Caras

Sânger

Novac

Cosaş

Păstrăv

Alte specii

Figura 1.2 Structura producției de pește din acvacultură, pe specii [%]

În perioada 2010 – 2012 numărul de unităţi active în domeniul acvaculturii a fluctuat

destul de mult, probabil şi datorită crizei economice, de la 444 de unităţi în 2010, la 319

unităţi în 2011 şi 430 de unităţi în 2012. Structura unităţilor în funcţie de numărul de angajaţi

este prezentată în tabelul nr.1.2, unde se observă că numărul cel mai mare de unităţi ce

activează în sector sunt cele cu cel mult 5 angajaţi. Explicaţiile ce stau la baza acestei

observaţii sunt pe de-o parte date de fărâmiţarea tot mai mare a amenajărilor piscicole pe

bazine/heleşteie şi preluarea acestora de mai multe societăţi comerciale, lucru ce se întâmplă

în special în Delta Dunării, iar pe de altă parte, utilizarea amenajărilor piscicole sau a

bazinelor pisicicole numai ca şi crescătorii unde, actvitatea de pescuit este desfăşurată cu

ajutorul sezonierilor.

23

Tabelul 1.2

Structura unităţilor active din acvacultură, funcţie de numărul de angajaţi

An < 5 6 – 10 > 10 Total

2010 227 101 116 444

2011 207 63 49 319

2012 281 66 83 430

Sursa: PNCD - ANPA

În ceea ce priveşte numărul angajaţilor existent în cadrul sectorului de acvacultură, în

perioada 2010 – 2012, a urmărit tendiţa unităţilor active de la 3.933 de angajaţi în 2010, la

2.669 în 2011 şi 2.968 în 2012. Structura numărului de angajaţi pe sexe şi norma întreagă de

muncă este prezentată în tabelul nr.1.3.

Tabelul 1.3

Structura de personal a unităţilor active din acvacultură

An Normă întreagă Normă parţială

Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei Total

2010 3.330 603 3.933 - - -

2011 2.065 477 2.542 70 57 127

2012 2.210 313 2.523 339 106 445

Sursa: PNCD - ANPA

Analiza în profil regional

În conformitate cu Registrul Unităţilor de Acvacultură (RUA), sunt autorizate 518

unități de acvacultură, care dețin 748 de licenţe valabile, din care 216 pentru pepiniere şi 532

pentru crescătorii. Situaţia pe regiuni de dezvoltare și județe este prezentată în tabelul nr.1.4

și 1.5, precum și în figura nr.1.3.

Repartizarea unităților de acvacultură pe regiuni de dezvoltare

Tabelul 1.4

Regiunea Număr

județe

Număr

unități

Număr

amenajări

Suprafața

totală

Suprafață

pepiniere

Suprafață

crescătorii

NORD-EST 6 58 72 9412,2 942,014 8470,18

SUD-EST 6 93 99 66726,1 3385,26 63340,7

SUD 7 143 160 14122,5 1472,81 12649,7

SUD-VEST 5 38 39 2544,15 129,312 2414,83

24

VEST 4 39 37 1709,22 279,676 1429,55

NORD-VEST 6 66 75 3128,84 380,741 2748,09

CENTRU 6 53 57 2726,49 83,3207 2643,17

BUCUREȘTI-ILFOV 2 28 5 1986,2 0 1986,2

TOTAL 42 518 575 102356 6673,14 95682,3

Sursa: ANPA (RUA, PNCD, raportări inspectori filiale)

Figura 1.3 Repartiția suprafeței totale utilizate în acvacultură, pe regiuni de dezvoltare

Tabelul 1.5

Repartiţia unităţilor de acvacultură pe judeţe

REGIUNE JUDEȚ

NUMĂR

UNITĂȚI

(licențiate)

NUMĂR LICENȚE NUMĂR AMENAJĂRI

TOTAL,

din care: PEPINIERE CRESCĂTORII

TOTAL,

din care: COMBINATE

1 2 3 4 5 6 7 8

I. NORD–

EST

Bacău 6 11 4 7 7 4

Botoşani 6 11 4 7 7 4

Iași 20 33 12 21 23 11

Neamț 5 5 0 5 5 0

Suceava 12 24 8 16 16 8

Vaslui 9 16 4 13 14 3

TOTAL I 6 58 101 32 69 72 30

II. SUD

EST

Brăila 10 13 3 10 10 3

Buzău 11 13 3 10 11 2

Constanţa 23 32 10 22 23 9

Galaţi 7 13 5 8 8 5

Vrancea 3 4 1 3 3 1

Tulcea 39 61 21 40 44 16

TOTAL II 6 93 136 43 93 99 36

III. SUD

Argeş 12 23 9 14 14 9

Călăraşi 45 53 9 44 47 6

Dâmboviţa 12 21 8 13 15 6

Giurgiu 17 20 4 16 19 2

25

REGIUNE JUDEȚ

NUMĂR

UNITĂȚI

(licențiate)

NUMĂR LICENȚE NUMĂR AMENAJĂRI

TOTAL,

din care: PEPINIERE CRESCĂTORII

TOTAL,

din care: COMBINATE

1 2 3 4 5 6 7 8

Ialomiţa 12 18 3 15 16 2

Prahova 21 29 5 24 24 5

Teleorman 24 27 2 25 25 2

TOTAL III 7 143 191 40 151 160 32

IV. SUD-

VEST

Dolj 8 9 0 9 9 0

Gorj 7 12 5 7 5

Mehedinţi 5 8 3 5 7 3

Olt 12 14 2 12 5 2

Vâlcea 6 6 1 5 12 0

TOTAL IV 5 38 49 11 38 6 10

V. VEST

Arad 9 12 4 8 39 4

Caraş-

Severin 7 13 6 7 4 6

Hunedoara 11 16 5 11 6 5

Timiş 12 19 6 13 11 3

TOTAL V 4 39 60 21 39 16 18

VI. NORD -

VEST

Bihor 35 54 15 41 37 15

Bistriţa-

Năsăud 4 7 3 4 42 2

Cluj 7 9 2 7 7 2

Maramureş 7 15 7 8 9 6

Satu Mare 8 11 3 8 8 3

Sălaj 4 8 4 4 4 4

TOTAL VI 6 65 106 34 72 75 32

VII .

CENTRU

Alba 2 3 1 2 1 1

Braşov 17 28 10 18 19 9

Covasna 7 9 1 8 8 1

Harghita 6 7 1 6 6 1

Mureş 8 12 8 4 8 4

Sibiu 13 16 14 1 15 1

TOTAL VII 6 53 75 35 39 57 17

VIII.

BUCUREŞ

TI-ILFOV

Bucureşti 5 5 0 5 5 0

Ilfov 23 26 0 26 26 0

TOTAL

VIII 2 27 31 0 31 31 0

TOTAL

GENERAL 42 518 748 216 532 575 175

Suprafeţele destinate acvaculturii, reprezentate de 102.356 ha, din care 95.682,3 ha

crescătorii şi 6.673,14 ha pepiniere, sunt repartizate pe regiuni şi judeţe conform tabelului nr.

1.6.

26

Tabelul 1.6

Repartiţia suprafeţelor din acvacultură pe regiuni şi judeţe

REGIUNE JUDEȚ

SUPRAFEŢE (ha)

TOTAL,

din care: PEPINIERE CRESCĂTORII

1 2 3 4 5

I. NORD–EST

Bacău 239,573 14,505 225,068

Botoşani 1841,71 305,56 1536,15

Iaşi 4315,6 391,917 3923,68

Neamţ 93,2285 0 93,2285

Suceava 847,818 121,809 726,009

Vaslui 2074,27 108,223 1966,04

TOTAL I 9412,2 942,014 8470,18

II. SUD EST

Brăila 2002,92 406,727 1596,2

Buzău 1506,82 129,702 1377,12

Constanţa 9176,52 789,974 8386,54

Galaţi 1533,69 151,97 1381,52

Vrancea 151,28 7,6 143,68

Tulcea 52354,9 1899,29 50455,6

TOTAL II 66726,1 3385,26 63340,7

III. SUD

Argeş 153,0979 2,2245 150,873

Călăraşi 6958,59 233,24 6725,35

Dâmboviţa 1311,66 252,64 1059,02

Giurgiu 2256,82 620,22 1636,6

Ialomiţa 1673,72 282,65 1391,07

Prahova 1234,13 71,1463 1162,99

Teleorman 534,437 10,69 523,747

TOTAL III 14122,5 1472,81 12649,7

IV. SUD-VEST

Dolj 506,943 0 506,943

Gorj 23,2447 3,128 20,1167

Mehedinţi 668,1 125,034 543,066

Olt 175,138 0,5 174,638

Vâlcea 1170,72 0,65 1170,07

TOTAL IV 2544,15 129,312 2414,83

V. VEST

Arad 843,26 70,77 772,49

Caraş-Severin 112,893 22,2871 90,6057

Hunedoara 132,85 8,3887 124,462

Timiş 620,218 178,23 441,988

TOTAL V 1709,22 279,67 1429,55

VI. NORD -VEST

Bihor 1700,9 237,045 1463,85

Bistriţa-Năsăud 160,286 16,915 143,371

Cluj 144,96 41,1 103,86

Maramureş 82,8734 26,2863 56,5871

Satu Mare 929,591 36,081 893,51

Sălaj 110,23 23,3138 86,9162

TOTAL VI 3128,84 380,741 2748,09

VII . CENTRU

Alba 110,74 13,5 97,24

Braşov 571,97 27,0377 544,932

Covasna 264,055 0,027 264,028

Harghita 123,291 0 123,291

Mureş 961,495 42,67 918,825

Sibiu 694,9424 0,086 694,856

27

TOTAL VII 2726,49 83,3207 2643,17 VIII. BUCUREŞTI-ILFOV Bucureşti 312,499 0 312,499

Ilfov 1673,7 0 1673,7

TOTAL VIII 1986,2 0 1986,2

TOTAL GENERAL 42 102356 6673,14 95682,3

28

1.1.3 Stadiului investiţiilor în acvacultura românească

Acvacultura în România a început să ia amploare după anul 1960, iar la sfârşitul

anului 1989, exista circa 100.000 de ha, sub formă de pepiniere şi crescătorii.(Tabelul nr.1.7)

Producţia piscicolă în apele dulci din România în anul 1990

Tabelul nr.1.7

Categorie de ape Suprafaţă

(ha)

Producţie totală

(tone)

Randament

mijlociu

(kg/ha)

Pepiniere piscicole 15.300 7.000 467

Crescătorii 83.000 37.000 325

Multe amenajări piscicole în această perioadă au fost realizate cu mari deficienţe,

unele prost funcţionale sau chiar nefuncţionale.

Din cele 100.000 ha utilizate în acvacultură în 1989, în 2005 s-au înregistrat ca

suprafeţe degradate sau nefolosite circa 28.000 ha.

În România existau la nivelul anului 2005 cca. 100.025 ha amenajări piscicole

structurate astfel: 84.500 ha crescătorii piscicole (84%), 15.500 ha pepiniere piscicole (15%)

si 25 ha crescătorii salmonicole (cca. 1%).

Sistemul tradiţional folosit în acvacultura românească este extensiv sau semi-intensiv,

bazat în principal pe creşterea ciprinidelor în policultură. În prezent majoritatea bazinelor

sunt degradate, având în vedere că în nu s-au realizat măsuri de întreţinere a acestora. O mare

parte din suprafeţele amenajate pentru acvacultură nu sunt corespunzătoare pentru această

activitate, mai ales pentru faptul că nu au fost adaptate la cerinţele unui proces de producţie

performant.

În anul 2006 au fost înscrise în Registrul Unităţilor de Acvacultură (RUA) sau au

depus dosare în vederea obţinerii licenţei de acvacultură 381 de unităţi, din care 166 deţin şi

pepiniere, după cum urmează. (Tabelul nr. 1.8)

29

Situaţia amenajărilor piscicole din România în anul 2006

Tabelul nr.1.8

Nr. Judeţ Nr. amenajări Nr. pepiniere

1 Suceava 14 5

2 Botoşani 6 6

3 Iaşi 13 11

4 Neamţ 5 0

5 Bacău 4 3

6 Vaslui 13 6

7 Vrancea 7 2

8 Galaţi 10 6

9 Tulcea 37 16

10 Constanţa 18 11

11 Brăila 9 3

12 Buzău 12 5

13 Ialomiţa 7 2

14 Călăraşi 42 8

15 Prahova 16 6

16 Dâmboviţa 9 6

17 Ilfov 10 1

18 Giurgiu 10 3

19 Argeş 1 0

20 Teleorman 4 2

21 Olt 5 1

22 Dolj 5 1

23 Caraş-Severin 1 1

24 Timiş 14 5

25 Hunedoara 6 3

30

26 Sibiu 12 6

27 Braşov 6 3

28 Covasna 6 4

29 Harghita 2 0

30 Mureş 3 2

31 Alba 1 1

32 Arad 27 12

33 Bihor 22 9

34 Cluj 7 4

35 Bistriţa-Năsăud 4 3

36 Sălaj 3 3

37 Satu-Mare 6 2

38 Maramureş 4 4

381 166

Conform datelor A.N.P.A., din anul 2006, rezultă că existau amenajări piscicole cu

suprafeţe (Anexa 1):

- între 1-500 ha, în 15 judeţe;

- între 501-1000 ha, în 7 judeţe;

- între 1001-3000 ha, în 13 judeţe,

- peste 5000 ha, în 3 judeţe.

În anul 2010, situaţia terenurilor destinate activităţii de piscicultură, din domeniul

public şi privat al statului, s-a modificat, conform tabelului nr. 1.9. Suprafaţa destinată

acvaculturii provenită din fostele intreprinderi piscicole şi luciul de apă din fostele IAS- uri.

fiind de 61.177,77 ha.

31

Situaţia terenurilor din domeniul public şi privat al statului

aferente amenajărilor piscicole ce au aparţinut societăţilor cu capital majoritar de stat,

preluate de ANPA de la ADS în anul 2010

Tabelul nr.1.9

SOCIETATEA

COMERCIALĂ JUDEŢUL

SUPRAFAŢA

(HA)

PESCARIS SA IASI 3.028,92

ACVARES IASI 184,00

PISCICOLA Neamţ NEAMŢ 504,75

ESOX SA Bacău BACĂU 198,29

IALPESCO SA IALOMIŢA 1.934,03

PISCICOLA Prahova PRAHOVA 803,98

PISCICOLA Ilfov ILFOV 987,35

PISCICOLA Giurgiu GIURGIU 1299,85

PISCICOLA Mehedinţi MEHEDINŢI 1.109,64

PISCICOLA Sibiu SIBIU 672,12

PISCICOLA ZAU MUREŞ 1032,49

PISCICOLA Alba ALBA 202,30

PROACVA CEFA BIHOR 1.354,14

NĂVODARUL CALAFAT DOLJ 1.724,00

PISCICOLA DUNĂRENI DOLJ 2.274,00

PISCICULTORUL DÂMBOVIŢA 679,99

PISCICOLA ISACCEA TULCEA 1.406,09

PESCOGAL GALAŢI 3360,08

ZĂTUN GALAŢI 582,10

OLIMPUS CONSTANŢA 188,60

PESTOM CONSTANŢA 11.478,23

PISCICOLA BOTOŞANI 2.724,58

32

SENDORA DOROHOI BOTOŞANI 48,11

PESCOTIM TIMIŞOARA 476,24

PISCICOLA BISTRIŢA NASAUD 134,02

PISCICOLA Cehu Silvaniei SĂLAJ 157,02

PISCICOLA ARAD 1.186,96

PISCICOLA SATU MARE 779,22

CYPRINUS VASLUI 1279,59

DORIPESCO BRAŞOV 418,32

VERMATA BRĂILA 8.366,96

PISCICOLA FĂLTICENI SUCEAVA 654,37

AMBLAC BUZĂU 2707,15

PISCICOLA CĂLĂRAŞI 2164,63

PISCICOLA OLTENIŢA CĂLĂRAŞI 513,13

PISCICOLA MILCOVUL VRANCEA 1325,16

DANUBIUS ZIMNICEA TELEORMAN 2315,80

PISCICOLA CLUJ 921,56

TOTAL

61.177,77

Datorită privatizării lente şi a statutului juridic incert al terenurilor, nivelul investiţiilor

a fost redus.

Managementul unităţilor de producţie este privat. Suprafeţele bazinelor fiind mari,

conduce la costuri mari de întreţinere, exploatare şi modernizare.

Amenajările piscicole din Lunca Prutului Inferior

Până în anul 1980 din bazinul hidrografic inferior al Prutului, zona de luncă, făceau

parte bălţile naturale: Maţa, Rădeanu, Leahu, Pochina, Şovârca, Maicaş-Fântâna Tiganului,

Cotu Mare, Vlaşca, Cotu Chiului.

33

Începând din 1981 până în 1985, ţinându-se seama de nevoile dezvoltării economiei

naţionale şi de obligativitatea ca sectorul pescăresc să asigure un procent de 3% din

necesarul de proteină şi respectiv 10% din proteina animală, s-a impus amenajarea în scop

piscicol şi agricol a bazinului inferior al râului Prut, zona de luncă, situaţie în care bunurile

naturale mai sus menţionate au făcut obiectul unor lucrări de amenajare.

Măsura se justifica deoarece, la nivelul acelor ani, numai fosta I.P.Galaţi ar fi trebuit

să realizeze o producţie de 6000 t în condiţiile în care baza tehnico-materială existentă

asigura doar realizarea a 3100 t. Obligativitatea asigurării diferenţei impunea extinderea bazei

tehnico-materiale cu 2500 ha şi în acest sens au fost proiectate şi executate două unităţi

sistematice pe bălţile Maţa-Rădeanu şi Şovârca ce au intrat în administrarea fostei

I.P.Galaţi.

În acelaşi context Întreprindere Piscicolă Vaslui, Gospodăria de Partid şi

C.C.P.P.P.I.P. Galaţi au executat fie extinderi ale amenajărilor existente, cazul Vlădeşti, fie

noi amenajări, cazul Cotu Chiului, Cârja II.

Bălţile naturale Leahu, Pochina şi Cotu Mare au rămas în administrarea primăriilor.

Vlaşca a continuat să fie administrată de actuala S.C.Pescogal S.A.

Proiectarea amenajărilor mai sus menţionate a fost făcută de I.S.P.I.F. Bucureşti şi

Universitatea Galaţi.

Amenajările executate sunt de tipul crescătoriilor complexe, respectiv, pepiniere şi

crescătorii vara I-a, a-II-a, a-III-a, asigurând în acelaşi timp scoaterea de sub influenţa

viiturilor râului a unor suprafeţe cu destinaţie agricolă.

Suprafeţele de interes piscicol sunt în imediata vecinătate a albiei râului şi sunt supuse

regimului de inundaţie.

Digurile de apărare pentru aceste amenajări au fost realizate la o cotă de 5%, corelată

cu partea sovietică.

Alimentarea şi evacuarea apei se efectuează gravitaţional, când nivelul Prutului o

permite, şi prin pompare.

Prin proiectare, datele folosite fiind anterioare punerii în funcţiune a barajului Stânca-

Costeşti, alimentarea gravitaţională s-a considerat posibilă în procent mare, respectiv de 60%

din volumul total necesar.

34

Prin condiţiile impuse de exploatarea barajului de la Stânca Costeşti, alimentarea-

evacuarea este dificilă în perioada de interes tehnologic.

Proiectarea acestor amenajări s-a cuantificat într-un efort financiar şi material mare,

impus de condiţiile socio-politice. Acum în noile condiţii, efectul este resimţit negativ,

suprafeţele amenajate nemaiputând fi exploatate în conformitate cu destinaţia iniţială, iar

tehnologiile sunt modificate (s-a renunţat la evacuarea apei în totalitate sau parţial sau s-a

trecut la exploatare agricolă). Totodată influenţa asupra mediului nu a fost tocmai favorabilă

sub aspect ecologic şi s-a soldat cu restrângerea ariilor de reproducere a multor specii de

peşti.

Amenajările piscicole din Lunca Prutului Inferior se confruntă cu aceleaşi probleme

din Delta Dunării, respectiv în privinţa aplicării tehnologiilor clasice de creştere a peştelui

prin neasigurarea condiţiilor optime pentru aplicarea tehnologiilor de exploatare omologate

datorită lipsei condiţiilor elementare pentru alimentare şi recircularea apei din eleştee,

administrarea furajelor, îngrăşămintelor chimice/organice, asigurarea unor condiţii

hidrologice şi hidrobiologice minime (nivel de apă pe platforma eleşteelor, grad înalt de

invadare cu macrofite acvatice);

În majoritatea amenajărilor piscicole din Lunca Prutului Inferior unele etape strict

necesare aplicării corecte a tehnologiilor piscicole curente sunt eliminate, astfel încât cele mai

multe amenajări practică o piscicultură în regim semi-intensiv, cu populări cu material

biologic în special din speciile de peşti din complexul est-asiatic sau chiar o creştere a

peştelui în regim natural, cu o simplă inundare gravitaţională în primăvară prin deschiderea

călugărilor de alimentare-recirculare-evacuare, eliminându-se fazele de administrare a

amendamentelor, îngrăşămintelor, furajelor etc. În aceste condiţii nu mai pot fi respectate

formulele de populare din tehnologii, obţinându-se în final un amestec de specii cu multe

asemănări regimului liber de creştere.

În regiunea Nord-Est, sunt amenajate 7738,85 ha formate din pepiniere si crescatorii

de tip heleştee dar şi iazuri.

După începerea procesului de privatizare, în această regiune situaţia amenajărilor este

următoarea:

35

SC ACVARES SRL Iaşi, are suprafaţa de 237 ha din care 170 ha suprafaţa productivă.

Are în componenţă:

6 heleştee de creştere, suprafaţa totală de 170 ha

6 heleştee de iernare, suprafaţa totală de 3 ha

9 heleştee de reproducere, suprafaţa de 7 ha

17 heleştee parcare, suprafaţa de 5 ha

construcţii, diguri, canale, drum acces etc. cu suprafaţa totală de 52 ha

Peştele este crescut în circuit închis, în ciclu de 3 ani aplicând tehnologiile clasice, cu

ameliorări substanţiale, mai ales la creşterea din prima vară. Din 1996 şi până acum,

ACVARES realizează o buna producţie de puiet de o vară, cu peste 4000 kg/ha.

SC CARPYO SRL VASLUI, a fost înfiinţată în anul 1996 având un colectiv specializat

în activitatea de baza – piscicultură. Ferma are o suprafaţă totală de 79 ha bazine de

reproducere, bazine de creştere a puietului şi bazine de creştere a peştelui de consum.

SC DASSM SRL – Botosani, are în administrare o suprafaţă totală de 143,88 ha, din

care 107 ha – iazul Stăuceni şi pepiniera – 36,88 ha.

Activitatea desfăşurată de societate constă în:

- producţie de crap, sânger, novac, caras, şalău ;

- obţinerea materialului de populare puiet vara I crap.

SC ENBIG - 12 SRL BÂRLAD. Ferma piscicolă Puieşti are o suprafaţă de 145 ha şi

este o ferma sistematică, formată din:

- crescatorie cu suprafaţa de 70 ha;

- pepiniera cu suprafaţa de 21 ha

- heleşteu de creştere pe malul stâng al râului Tutova de 54 ha.

Ferma produce: crap, caras şi specii din complexul Asiatic de la stadiul de pui predezvoltaţi

până la peşte de consum.

36

SC ESOX SRL BACAU - suprafaţa de luciu de apă administrată în proprietate

concesionată sau în inchiriere este de 300 ha şi este organizată în patru ferme piscicole în

regim semiintensiv.

Ferma piscicola Motoşeni – 140 ha luciu de apă, formată din pepinieră şi crescatorie,

situată în com. Motoşeni, pe valea pârâului Zeletin, cu acces pe DJ Izvorul Berheciului –

Podu Turcului.

Ferma Pereschiv – 90 ha, are un lac de acumulare în com. Podu Turcului, sat

Fichiteşti.

Ferma Horgeşti – 52 ha, are un iaz piscicol, in com. Horgesti, pe DJ Bacau - Horgesti

– Racatau.

Ferma Antoheşti – 8 ha, com. Izvorului Berheciului.

Principalele specii de cultura sunt cele din complexul chinezesc ( 60%), crap (35%) şi

caras, şalăul, somnul, ştiucă.

SC GEMA SRL – Botoşani, administrează bunurile piscicole ale Fermei piscicole

Hăneşti situată în com. Hanesti, jud. Botosani.

Bunurile piscicole din cadrul fermei sunt :

- iazul Hăneşti – 232 ha, amplasat în bazinul de recepţie a râului Başeu, pe raza comunei

Hăneşti ;

- pepiniera Hăneşti – 77,8 ha, amplasată în aval de iazul Hăneşti – bazinele de reproducere,

creştere vara I, iernare, iar bazinul de crestere vara a-II-a în amonte iaz ;

- iazul Sărata – 48,6 ha, amplasat în bazinul de recepţie a pârâului Sărata, pe raza comunei.

Mihălăşeni.

Societatea poate asigura pe toata perioada anului peste de consum din speciile: crap, specii

din compexul est-asiatic (cosaş, sânger, novac ), caras, somn şi şalău.

SC MIHPES SRL Iaşi

Societatea exploatează piscicol :

- iazul Dobre cu suprafaţa de 30 ha

- acumularea Sârca cu suprafaţa de 104 ha

37

- pepiniera Sârca cu un număr de 11 heleştee cu suprafeţe cuprinse între 0,4 – 10 ha,

însumând 29 ha

Activitatea desfăşurată de societate constă în obţinere peşte crescut în:

- policultură – vara a II – a şi peste de consum

- monocultura – crap de o vara

- policultură - specii din complexul est-asiatic de o vara (sânger, novac), cu crap.

SC NORALEX SRL Iaşi, are ca obiecte principale de activitate obţinerea de puiet şi

peşte de consum. Ferma este amenajată pentru acvacultura de tip sistematic în suprafaţă de 92

ha luciu de apă.

SC PIRANIA SRL Botoşani, are în administrare o suprafaţă totală de 452,92 ha, din

care luciu de apa şi stuf 403,07 ha.

Bunurile piscicole folosite în ferma piscicola Hudeşti sunt:

- iazul Başeu cu suprafaţa de 24 ha,

- iazul Lupeni cu suprafaţa de 20 ha,

- pepiniera noua cu suprafaţa de 72 ha,

- iazul Havarna 2 cu suprafaţa de 32 ha,

- pepiniera veche cu suprafaţa de 12 ha,

- iazul Havarna 3 cu suprafaţa de 15 ha,

- iazul Darabani 1 cu suprafaţa de 7 ha,

- iazul Darabani 2 cu suprafaţa de 8 ha.

Activitatea desfăşurată presupune :

- obţinerea materialului de populare şi comercializarea acestuia, puiet predezvoltat vara I, a

II-a:crap, caras, şalău, sânger, novac, somn, cosaş din reproducători din rasa pură selecţionaţi.

În regiunea Sud-Est, sunt formate din pepiniere si crescatorii de tip heleştee, dar şi

iazuri.

Amenajări piscicole din judeţul Constanţa: Bugeac, Oltina, Corbu, Dunăreni, Taşaul,

Siutghiol, Limanu, Mihail Kogălniceanu, Ţibrinu, Conacu Negreşti

Amenajări piscicole din judeţul Brăila: Măxineni, Ostroavele Brăilei, Lutul Alb, Seaca,

38

Amenajări din judeţul Galaţi : Şovârca, Maţa Rădeanu, Vlădeşti, Brateş,

În regiunea Sud, sunt amenajate 4989,64 ha formate din pepiniere si crescatorii de tip

heleştee dar şi iazuri.

În regiunea Sud-Vest, sunt amenajate 3998 ha formate din pepiniere si crescatorii de

tip heleştee dar şi iazuri.

În regiunea Vest, sunt amenajate 1353,80 ha formate din pepiniere si crescatorii de tip

heleştee dar şi iazuri.

În regiunea Nord-Vest, sunt amenajate 1700,78 ha formate din pepiniere si crescatorii

de tip heleştee dar şi iazuri.

În regiunea Centru, sunt amenajate 779,22 ha formate din pepiniere si crescatorii de

tip heleştee dar şi iazuri.

Amenajările piscicole din Delta Dunării

Primele amenajări piscicole din Delta Dunării au început să funcţioneze din perioada

anilor 1960, când au fost realizate Amenajările piscicole Sarinasuf şi Calica-Iazurile care au

funcţionat ca pepiniere piscicole pentru popularea complexului de lacuri Razim-Sinoie cu

puiet de două veri, pentru creşterea producţiei de peşte din acest complex. Ulterior, aceste

amenajări au fost transformate în ferme pentru producerea peştelui de consum, începându-se

şi construirea altor amenajări piscicole noi în alte zone ale Deltei Dunării: Stipoc, Rusca,

Chilia, Dunavăţ I, Dunavăţ II etc.

Din 1970, în zona Deltei Dunării s-a înfiinţat Centrala Delta Dunării care avea ca

obiectiv coordonarea activităţilor economice din Delta Dunării şi Complexul Lacustru

Razim-Sinoie. În cadrul Centralei funcţionau întreprinderi de stat specializate în principalele

activităţi: pescuit şi piscicultură, recoltarea stufului, exploatare forestieră etc.

Prin „Programul de amenajare şi exploatare integrală a Deltei Dunării”, aprobat prin

Decretul Consiliului de Stat nr. 92/1983, Centrala Delta Dunării s-a reorganizat şi au fost

înfiinţate întreprinderi teritoriale de exploatarea complexă a resurselor naturale din Delta

39

Dunării (IECRNDD), precum şi întreprinderi specializate: construcţii-montaj, transporturi,

cercetare-dezvoltare etc.. Centrala Delta Dunării a promovat programul pentru exploatarea

integrală a Deltei Dunării. În cadrul acestui program s-a prevăzut ca suprafeţele amenajate

pentru piscicultură în Delta Dunării să depăşească, 63.000 ha, până în anul 1990. Programul

s-a derulat în perioada 1983 – 1989, perioadă în care au fost construite amenajări piscicole

noi şi au fost modernizate cele vechi.

Prin Decretul nr.115/1990 au fost sistate toate lucrările de amenajare din Delta

Dunării pentru folosinţe economice – piscicultură, agricultură ş.a.

Prin studiile tehnico-economice de fundamentare (STE), amenajările piscicole erau

planificate să funcţioneze cu producţii de 1000-1200 kg/ha de peşte în bazinele de creştere în

vara I-a, 1200-1500 kg/ha peşte de consum în vara a II-a şi a III-a şi 2000-2500 kg/ha în

bazine de creştere remonţi şi reproducători, prin utilizarea tehnologiilor de creştere intensivă

cu furajarea şi fertilizarea bazinelor de creştere sau cu producţii de 400-700 kg/ha de peşte de

consum de două-trei veri prin utilizarea tehnologiilor de creştere extensivă doar cu fertilizarea

bazinelor de creştere, bazate pe policultură cu formule de populare cuprinzând crapul indigen

(Cyprinus carpio) în amestec cu speciile de crap din complexul chinezesc: cosaş

(Ctenopharingodon idella), sânger (Hypophthalmichthys molitrix) şi novac

(Hypophthalmichthys nobilis) în proporţii stabilite pe baza rezultatelor activităţii de cercetare.

Până în 1990, suprafaţa totală amenajată pentru acvacultură a ajuns la 43.937 ha din

care, din punct de vedere juridic, 4.370 ha sunt în domeniu public de interes naţional în

administrarea Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (A.R.B.D.D.), 60 ha sunt în

domeniul public de interes naţional în administrarea Administraţiei Domeniului Public

(ADS), 34.362 ha sunt în domeniul public de interes judeţean în administrarea Consiliului

Judeţean Tulcea, 5.205 ha sunt domeniu public de interes local în administrarea Consiliilor

Locale din Crişan (4.492 ha), Murighiol (334 ha), Maliuc (137 ha), C.A.Rosetti (224 ha) şi

Sarichioi (18 ha), conform tabelului nr. 1.10.

40

Situaţia suprafeţelor amenajate pentru acvacultură în

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării judeţul Tulcea

Tabelul nr. 1.10

Nr.

crt.

Denumirea amenajării

piscicole/UAT

Suprafaţă

ha

Domeniu

public de

interes

local

Domeniu

public de

interes

judeţean

Starea actuală

de utilizare

1. Babadag / oraşul Babadag 1.800 - 1.800 în funcţiune

2. Lunca / comuna Ceamurlia de

Jos

1.070 - 1.070 în funcţiune

(parţial)

3. Chilia I / comuna Chilia

Veche

2.230 - 2.230 în funcţiune

(parţial)

4. Chilia II – Hreblea /

comunaChilia Veche

720 - 720 în funcţiune

(parţial)

5. Caraorman / comuna Crişan x 60 - - Proiect SOR

6. Ceamurlia I / comuna Crişan 2.900 2.900 - în funcţiune

7. Ceamurlia II – Sarica /

comuna Crişan

600 600 - nu

8. Obretin I / comuna Crişan 2.683 375 2.308 în funcţiune

(parţial)

9. Obretin II / comuna Crişan 617 617 - nu

10. Popina / comuna C.A. Rosetti 6.400 224 6.176 în funcţiune

(parţial)

11. 6 Martie / comuna Jurilovca 1.050 - 1.050 în funcţiune

(parţial)

12. Litcov / comuna Maliuc 700 334 1.926 în funcţiune

(parţial)

13. Maliuc / comuna Maliuc 452 137 315 nu

14. Rusca / comuna Maliuc 2.615 - 2.615 nu

15. Carasuhat / comuna 220 - 220 nu

41

Mahmudia

16. Grădina Olandezului /

comuna Mahmudia

265 - 265 nu

17. Topraichioi / comuna

Mihai Bravu

240 - 240 în funcţiune

18. Dranov – ghiol / comuna

Murighiol

2.270 - 2.270 idem

19. Dunavăţ I / comuna

Murighiol

1.505 1.505 - idem

20. Dunavăţ II / comuna

Murighiol

xx 1.575 - 1.575 în funcţiune

(parţial)

21. Independenţa – Murighiol /

comuna Murighiol

2.260 334 1.926 în funcţiune

(parţial)

22. Perişor / comuna Murighiol 1.350 - 1.350 nu

23. Periteaşca / comuna

Murighiol

1.709 - 1.709 nu

24. Sarinasuf / comuna Murighiol 590 - 590 în funcţiune

25. Stipoc / comuna Pardina 1.344 - 1.344 nu

26. Holbina I / comuna Pardina xxx 1.270 - 1.270 renaturată

27. Holbina II / comuna Pardina xxx 3.100 - 3.065 renaturată

28. Enisala / comuna Sarichioi 420 - 420 în funcţiune

(parţial)

29. Tăuc / comuna Sarichioi 331 18 313 în funcţiune

30. Iazurile / comuna Valea

Nucarilor

1.651 - 1.651 în funcţiune

(parţial)

Total 43.937 5.205 34.362

x Suprafaţa amenajării piscicole Caraorman de 60 ha este domeniul public de interes naţional în

administrarea ADS în cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării

xx Din amenajarea Dunavăţ II eleşteele 3 şi 4 au fost renaturate în suprafaţă de 1.260 ha

xxxAmenajările piscicole Holbina I şi Holbina II sunt amenajări renaturate, 4.335 ha, incluse în

domeniul public de interes naţional, administrate de ARBDD

42

Înainte de 1990, funcţionarea amenajărilor piscicole s-a desfăşurat cu rezultate sub

aşteptări datorită, în principal, imposibilităţii aplicării cu eficienţa dorită a tehnologiilor de

creştere stabilite prin documentaţiile de fundamentare în bazine de creştere cu suprafeţe

foarte mari, cu sisteme de alimentare cu apă şi de golire necorespunzătoare, fără asigurarea

furajelor, a dotărilor tehnice sau a forţei de muncă necesare. Popularea bazinelor în care s-a

practicat piscicultura intensivă s-a făcut de regulă prin aplicarea unor tehnologii adaptate din

mers la condiţiile existente, în funcţie de materialul biologic şi a celorlalte componente avute

la dispoziţie. Această situaţie a condus la obţinerea unor producţii mici, la care a contribuit şi

pătrunderea din exterior, odată cu apa de alimentare, a unor specii de peşti (în special caras)

nedorite, care erau şi sunt concurente la hrana speciilor de cultură. În valorificarea

amenajărilor piscicole au fost semnalate deficienţe de exploatare ca: nerespectarea

tehnologiilor de creştere a peştelui, a măsurilor care să prevină sau cel puţin să atenueze

apariţia unor fenomene de degradare a solurilor şi a lucrărilor hidrotehnice, care în final au

condus la degradarea unor suprafeţe amenajate.

Situaţia rezultatelor economice a amenajărilor piscicole s-a agravat şi mai mult după

1990, când activitatea acestora a început să se confrunte cu cerinţele funcţionării economiei

de piaţă şi a reconsiderării costurilor de producţie, precum şi cu managementul

necorespunzător al noilor societăţi comerciale formate în domeniu. În continuare nu au fost

alocate fonduri pentru modernizarea bazinelor piscicole, refacerea digurilor şi a lucrărilor

hidrotehnice degradate, costurile de exploatare au crescut foarte mult în special datorită

creşterii cheltuielilor pentru energie electrică, pentru apă, pentru furaje, pentru forţa de

muncă, în timp ce producţiile obţinute au rămas foarte mici, sub 100 kg/ha fără posibilitatea

de a acoperi costurile de producţie. Ca urmare, o mare parte din bazine piscicole au rămas

neutilizate pentru piscicultură fiind abandonate sau au fost folosite pentru în alte scopuri şi în

special pentru agricultură sau creşterea animalelor.

Prin HG nr 983/1990 privind înfiinţarea Ministerului Mediului, a fost înfiinţată

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi instituţia publică desemnată cu coordonarea acesteia,

respectiv, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

Principalele obiective ale ARBDD au fost stabilite prin art. 5 al HG 983/1990:

43

„Art. 5

(1) Pentru îndrumarea şi controlul întregii activităţi ştiinţifice, de turism şi agrement din

Delta Dunării se înfiinţează "Delta Dunării" - rezervatie a biosferei -, instituţie cu

personalitate juridică în subordinea Departamentului mediului.

(2) Unităţile agricole şi celelalte activităţi economice existente în cadrul Centralei "Delta

Dunării" trec din subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei în subordinea

Prefecturii Tulcea cu activul şi pasivul la 30 septembrie 1990.

(3) Teritoriul rezervaţiei cuprinde Delta Dunării, Complexul lagunar Razelm - Sinoe, zona

Somova - Parches, litoralul Marii Negre de la braţul Chilia până la Capul Midia, inclusiv

Izobata de 20 m şi Dunărea maritima - până la Cotul Pisicii.

(4) Rezervaţia are următorul obiect de activitate:

- redresarea ecologică a Deltei Dunării şi conservarea genofondului (biodiversităţii)

ecofondului;

- cunoaşterea capacităţii productive şi dimensionarea exploatării resurselor din Delta

Dunării, în limitele ecologice admisibile;

- coordonarea lucrărilor hidrotehnice pentru asigurarea unei mai bune circulaţii a apei pe

canale, ghioluri şi lacuri, cât şi pentru împiedicarea fenomenelor de eroziune a platformei

maritime;

- cercetarea fenomenelor deltaice;

- stabilirea locurilor de vânătoare şi pescuit şi a condiţiilor de desfăşurare a acestor

activităţi;

- stabilirea modului de circulaţie şi acces în Delta Dunării a bărcilor, salupelor, a navelor

fluviale şi maritime, a persoanelor şi a grupurilor de cercetători;

- stabilirea criteriilor de dezvoltare a aşezărilor umane şi dezvoltarea turismului;

- prezentarea de propuneri pentru stabilirea de taxe şi tarife pentru sancţionarea abaterilor

de la regulile de desfăşurare a activităţii în Delta Dunării.”

Printre primele măsuri adoptate de A.R.B.D.D., a fost promovarea programului de

reconstrucţie ecologică a zonelor afectate de lucrările de îndiguire şi desecare prin abordarea

cu precădere a amenajărilor abandonate. În perioada următoare (1992-1994) au fost realizate

primele lucrări de reconstrucţie ecologică a amenajărilor agricole din ostroavele Babina şi

Cernovca.

44

Amenajărilor piscicole din Delta Dunării din domeniu public de interes judeţean aflat

în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea sunt concesionate unor societăţi comerciale,

prin licitaţii publice, pe perioade variabile de 10 – 49 ani. Suprafaţa concesionată cuprinde

eleşteele de creştere peşte consum, eleşteele de creştere puiet, bazinele de iernat, digurile de

incintă şi de compartimentare, instalaţiile hidrotehnice şi de exploatare, staţiile de pompare,

sediile de ferme şi anexele aferente acestora. Suprafaţa totală concesionată în prezent este de

20.662,6 ha (Tabelul nr. 1.11).

Situaţia utilizării terenurilor în amenajările piscicole din

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

Tabelul nr. 1.11

Nr.

crt.

Societatea comercială Denumirea

amenajării piscicole

Suprafaţă în exploatare,

prin concesionare

1. SC SELPOP FISH SRL AP Popina 645,0 ha (EC19, EC20)

2. SC PISCICOLA MURIGHIOL AP Murighiol 1 215,1 ha

3. SC OBRETIN SRL AP Obretin 1 580,0 ha luciu de apă şi

1.727,0 ha stufării

inundate

4. SC ALBATROS IMPEX SRL AP Holbina II, EC 3 35,0 ha

5. SC DELTA CONSULTING

MANAGEMNT SR

Bazin AZL Creşterea sturionilor în

cuşti (circa 0,2 ha)

6. SC ASTURIO

INTERNATIONAL SRL

AP Iazurile, Ferma 3 280,0 ha

7. SC FISH TOUR DELTA SRL AP Obretin II 395,9 ha

8. SC PISCICOLA TULCEA SA AP Litcov 135,0 ha

9. SC PONTIC SILVA SRL AP POPINA, EC 15 200,0 ha

10. SC EURODELTA DANUBE

SRL

AP Maliuc 342,6 ha

11. SC MARIOCONS HUNTING

SRL

AP Ceamurlia II 279,5 ha

12 SC SOFIMIH FISHING SRL AP Ceamurlia I 269,0 ha

45

13. SC GELMIN SRL AP Popina, EC1-14 502,0 ha

14. SC ALFAROM COM SRL AP Iazurile, Ferma 5 304,0 ha

16. SC HER STRA CYPRINUS SRL AP 6 Martie 600,0 ha

17. SC DELTA FISH SRL Pepiniera Babadag 104,0 ha

18. SC DELTA SAMITUR SRL AP Ghiolul Pietrei 70,5 ha

19. SC PISCICOLA SARINASUF AP Sarinasuf 667,6 ha

20. SC VICKI POND SRL AP 6 Martie, Ferma 2 400,0 ha

21. SC KIARA LACI AP Ceamurlia 1 200,0 ha luciu de apă şi

1.888,6 ha stufării

inundate

22. SC STUPINA SRL AP Lunca 3 222,0 ha

23. SC ROM PESC IMPEX SRL AP Iazurile 4 76,0 ha

24. SC GIP EST SRL AP Chilia 1, Ferma 4 390,0 ha

25. SC MON AL SRL AP Tauc 248,6 ha

26. SC ECODANUBE SRL AP Iazurile I, II 200,0 ha

27. SC EUROFISH SRL AP Babadag 2.080,0 ha (1800 ha lacul

Babadag + 280 ha din

pepiniera Enisala).

28. SC PISCICOLA MURIGHIOL AP Dranov-Ghiol 2270,0 ha

29. SC PISCICOLA TOUR AP

LUNCA

AP Lunca 811,4 ha

30. SC ECODELTA SA AP Topraichioi 435,5ha

31. SC POARTA DELTEI SRL AP Iazurile, Ferma 3 281,7 ha

32 SC SIMBOLIC SRL AP Agighiol 300,0 ha

33. SC ELDORADO SRL AP Chilia I,

Ferma 3

Ferma 5

755,0 ha

193,8 ha

34 SC MASIVA SRL AP Chilia I 383,0 ha

35 SC MASIVA SRL AP Chilia II Hreblea I

AP Chilia II Hreblea II

255,5 ha

372,5 ha

46

36. SC DANUBE DELTA

STURGEON FARM SA

AP Murighiol 1.546,6 ha

TOTAL 20.662,6 ha din care:

- 16.767,0 ha luciu de

apă

- 3.895,6 ha stufării

Inundate

Concluzii

Amenajările piscicole din Delta Dunării se confruntă actualmente cu aspecte negative

în privinţa aplicării tehnologiilor clasice de creştere a peştelui prin neasigurarea condiţiilor

optime pentru aplicarea tehnologiilor de exploatare omologate datorită lipsei condiţiilor

elementare pentru alimentare şi recircularea apei din eleştee, administrarea furajelor,

îngrăşămintelor chimice/organice, asigurarea unor condiţii hidrologice şi hidrobiologice

minime (nivel de apă pe platforma eleşteelor, grad înalt de invadare cu macrofite acvatice,

neefectuarea analizelor chimice ale apei);

În majoritatea amenajărilor piscicole din Delta Dunării unele etape strict necesare

aplicării corecte a tehnologiilor piscicole curente sunt eliminate, astfel încât cele mai multe

amenajări practică o piscicultură în regim semi-intensiv, cu populări cu material biologic în

special din speciile de peşti din complexul est-asiatic sau chiar o creştere a peştelui în regim

natural, cu o simplă inundare gravitaţională în primăvară prin deschiderea călugărilor de

alimentare-recirculare-evacuare, eliminându-se fazele de administrare a amendamentelor,

îngrăşămintelor, furajelor etc. În aceste condiţii nu mai pot fi respectate formulele de

populare din tehnologii, obţinându-se în final un amestec de specii cu multe asemănări

regimului liber de creştere.

În Delta Dunării mai funcţionează doar o staţie de reproducere artificială a peştelui

(specii fito-planctonofage la Sarinasuf care, funcţie de comenzi, poate produce 50-100

milioane de alevini în vârstă de 3-5 zile şi chiar mai mult, restul celorlalte 10 staţii existente

la un moment dat (Caraorman, Maliuc, Perişor, Rusca, Enisala, Lunca, Iazurile, Chilia I,

Chilia II – Hreblea, Stipoc), fiind dezafectate. O parte din amenajările piscicole îşi produce

47

puietul de crap în bazine de reproducere natural-dirijată cu suprafeţe unitare variabile de 0,5 -

1,0ha/bazin (BRN) şi pepiniera Babadag, 106 ha.

Din suprafaţa totală amenajată pentru piscicultură de 43.937 ha, în prezent mai sunt

utilizate în scop piscicol conform autorizaţiilor de mediu 20.662,6 ha, din care 16.767,0 ha

sunt suprafeţe cu luciu de apă, iar 3.895,6 ha sunt acoperite cu stufării inundate, fiind

impracticabile fără a se practica operaţii de îndepărtare a stufului. Rezultă că o suprafaţă de

27.170,0 ha nu este utilizată în scopul pentru care au fost construite, unele fiind folosite

pentru cultura cerealelor sau ca păşuni pentru creşterea animalelor, sau sunt invadate de

vegetaţie stuficolă care le fac impracticabile.

Din suprafaţa utilizată, o mică parte este folosită pentru piscicultură semi-intensivă cu

populări dominate de speciile fito-planctonofage (peste 50-60%) în amestec cu crap, şi alte

specii (somn, caras, etc.), iar o suprafaţă destul de mare este folosită pentru activităţi de

piscicultură extensivă combinată cu pescuit recreativ-sportiv. Se estimează că se obţine o

producţie de circa 3.000 tone de peşte de consum.

Având în vedere prevederile legale privind renaturarea terenurilor amenajate pentru

agricultură sau piscicultură neutilizate/abandonate, în perioada 1994 – 2010, au fost efectuate

lucrări de reconstrucţie ecologică pe însemnate suprafeţe situate pe terenuri improprii

practicării pisciculturii sau degradate ca urmare a valorificării necorespunzătoare, în suprafaţă

totală de 9.230 ha în amenajarea piscicolă Popina (eleşteele EC 21 şi EC 22, în suprafaţă

totală de 3.600,0 ha) şi în amenajările piscicole Holbina I, Holbina II şi Dunavăţ II (eleşteele

EC3 şi EC4) în suprafaţă totală de 5630 ha.

Amenajară piscicole pentru creştere peştelui marin

Deşi, există potenţial la litoralul românesc al Mării Negre pentru practicarea

mariculturii, în momentul de faţă o singură firmă este implicată în creşterea midiilor, cu un

plan de producţie de cca. 100 t midii/an, având în exploatare 10 instalaţii sistem “long-line”,

amplasate la nord de Constanţa, pe izobata de 12 m. Producţia reală a fost însă, în fiecare an,

cu mult sub cifra planificată.

Având o lungime de cca. 250 km, şi o suprafaţă a Zonei Economice Exclusive de

25.000km2, litoralul românesc prezintă patru sectoare distincte, lipsite de zone adăpostite,

48

utilizate în mod obişnuit pentru maricultură. Practic, zona pretabilă pentru maricultură este

cea situata între sud Agigea şi Mangalia. Aici, se pot identifica atât terenuri pe ţărm, pentru

utilităţi, cât şi ape curate, la distanţă convenabilă de ţărm, care permit dezvoltarea

mariculturii.

Un rol deosebit de important a revenit Deltei Dunării, care deţine jumătate din

suprafaţa destinată acvaculturii (aproximativ 48.000 ha).

49

1.1.4 Analiza investiţiilor realizate în acvacultură începând cu anul 2007

Majoritatea investiţiilor realizate în acvacultura românească, începând cu anul 2007,

s-au dezvoltat pe baza proiectelor implementate în cadrul POP, pe Axa prioritară 2 -

Acvacultura, pescuitul în apele interioare, procesarea şi marketingul produselor obţinute din

pescuit şi acvacultură, Măsura 2.1 - Acvacultură, Acţiunea 1: Creşterea capacităţii de

producţie datorită construirii de noi exploataţii piscicole şi Acţiunea 2: Variaţiile producţiei

datorită extinderii sau modernizării exploataţiilor piscicole existente, în viziunea obiectivelor

POP de dezvoltare a acvaculturii de calitate, durabilă dar şi profitabilă, care să creeze locuri

de muncă şi să abordeze o atitudine prietenoasă faţă de mediul înconjurător. Astfel, asistenţa

financiară publică a sprijinit întreprinderile mici şi mijlocii în realizarea de investiţii în

înfiinţarea, extinderea şi modernizarea de amenajări piscicole, achiziţia de echipamente

performante, diversificarea producţiei şi orientarea spre produse cu înalta valoare adăugată.

Investiţiile din acvacultură, începând din anul 2007, au fost orientate către consolidarea

fermelor piscicole şi s-au concretizat în: amenajarea terenului, realizarea drumurilor de acces,

construcţii, instalaţii, dotarea cu utilaje şi echipamente, mijloace de transport, software şi

sisteme de monitorizare.

Întrucât înainte de demararea POP 2007-2013 condiţiile socio‐economice ale

sectorului s‐au înrăutăţit, iar sectorul privat de afaceri era insuficient dezvoltat, practic

programul s-a implementat începând cu anul 2010. Programul Operaţional pentru Pescuit a

recuperat în mare măsură începând cu ianuarie 2010 întârzierea iniţială de doi ani ‐2008

‐2009, generată de dese schimbări de viziune politică şi reorganizări instituţionale.1 Ulterior

POP a devenit o sursă de finanţare a investiţiilor pentru sectorul productiv, în concordanţă cu

nevoile reale, şi un instrument de sprijin structural al politicilor europene în domeniu,

adaptate condiţiilor din România, pentru dezvoltarea sustenabilă a sectorului piscicol.

Ulterior POP a devenit o sursă de finanţare a investiţiilor pentru sectorul productiv, în

concordanţă cu nevoile reale şi un instrument de sprijin structural al politicilor europene în

1 Evaluare intermediara POP 2007-2010 – disponibilă pe:

http://old.madr.ro/pages/fep/evaluari/evaluare-intermediara-pop-2007-2010.pdf

50

domeniu, adaptate condiţiilor din România, pentru dezvoltarea sustenabilă a sectorului

piscicol.

Investiţiile în acvacultură s-au concretizat în:

- amenajarea terenului,

- realizarea drumurilor de acces,

- construcţii şi instalaţii,

- utilaje şi echipamente,

- dotări,

- mijloace de transport,

- software şi sisteme de monitorizare,

- tehnologii şi know-how,

- instruire şi formare profesională pentru angajaţi etc.

Ponderea categoriilor cheltuielilor de investiţii din acvacultură în perioada 2007-2013

Figura nr.1.4

32,75%

3,69%

3,91%

1,30%

55,23%

0,04%

0,18%

2,41%

0,05%

0,25%

0,19%

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Legendă:

1- Cheltuieli Investiţii pentru Utilaje şi echipamente

2- Cheltuieli Investiţii pentru Mijloace de transport

51

3- Cheltuieli Investiţii pentru Dotări

4- Cheltuieli Investiţii pentru Drumuri de acces

5- Cheltuieli Investiţii pentru Construcţii şi Instalaţii

6- Cheltuieli Investiţii pentru Probe tehnologice si teste

7- Cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor necesare obiectivului

8- Cheltuieli Investiţii pentru Prime de asigurare

9- Cheltuieli Investiţii pentru Software si sisteme de monitorizare

10- Cheltuieli Investiţii pentru Tehnologii şi know-how

11- Cheltuieli Investiţii pentru Instruire şi formare profesională pentru angajaţi

Din figura nr.1.4, se observă că ponderea cea mai mare privind cheltuielile pentru

investiţii în acvacultură în perioada 2007-2013, este cea pentru construcţii şi instalaţii, urmată

de cea pentru utilaje şi echipamente. Ponderea pentru celelalte categorii de cheltuieli este

redusă.

Stadiul implementarii POP 2007-2013

La 10 ianuarie 2014, pe axele 1-3 şi 5 erau în derulare 211 contracte, în valoare de

732.531.366,32 lei.2 În cadrul POP 2007 – 2013, pe Axa prioritară 2 s-au depus 535 de

cereri de finanţare, din care s-au selectat şi contractat 270 de proiecte. Pe Măsura 2.1. -

investiţii în acvacultură s-au depus 443 proiecte, din care s-au finanţat 213 proiecte.

Valoarea totală eligibilă solicitată prin cererile de finanţare a proiectelor în derulare pe

măsura 2.1. a fost de 271.297.566,35 euro, respectiv 1.208.351.840,48 lei, din care valoarea

publică de 178.126.737,63 euro, respectiv 777.638.883,70 lei. Deci rata medie de cofinanţare

previzionată a fost de 34,34%. Din valoarea publică (nerambursabilă) totală s-au efectuat

plăţi în cuantum de 66.280.050,89 euro, respectiv 294.769.776,58 lei, gradul de absorbţie pe

această măsură fiind de 52,94%.

2 lista-beneficiari-pop-10.01.2014 - disponibilă pe:

http://www.ampeste.ro/attachments/article/81/lista-beneficiari-pop-10.01.2014.pdf

52

Tabelul 1.12

Analiza investiţiilor în acvacultură

Nr.

crt. Acţiuni din Măsura 2.1

Nr. investiţii

(nr.proiecte)

Valoare publică

(lei)

1 2.1.1 - Creşterea capacităţii de producţie datorită

construirii de noi exploataţii piscicole

90 774.690.652,17

2 2.1.2 - Variaţiile producţiei datorită extinderii sau

modernizării exploataţiilor piscicole existente

47 210.565.017,41

3 2.1.3 - Creşterea cantităţii de alevini proveniţi din

crescătorii

0 0

4 2.1.4 - Măsuri pentru mediul acvatic 76 95.107.889,32

5 2.1.5 – Măsuri de sănătate publică 0 0

6 2.1.6 – Măsuri de sănătate animală 0 0

Total 213 1.080.363.558,90

Situaţia pe măsurile accesate se prezintă astfel:

Pe Măsura 2.1.1 - Creşterea capacităţii de producţie datorită construirii de noi

exploataţii piscicole au fost selectate şi finanţate 90 de investiţii, aflate în diferite

stadii de implementare (s-au finalizat 12 proiecte, din care: 7 păstrăvării, 4 amenajări

ciprinicole, 1 sistem recirculant marin). După specia principală cultivată în noile

amenajări, 46 cresc păstrăv, 23 crap, 10 sturioni, 2 somn african (clarias), 1 calcan, iar

după sistemul de creştere, majoritatea sunt crescătorii cu bazine de pământ sau beton,

cu sau fără pepiniere, dar sunt şi sisteme recirculante (9), o amenajare pe lac de

acumulare şi un ansamblu de viviere flotabile. Capacitatea de producţie proiectată a se

obţine din aceste amenajări se estimează la 10.257 tone/an, din care: păstrăv – 4.783;

crap – 1.468; sturioni – 700; clarias – 620; calcan – 150; şalău – 115; biban - 10 şi alte

specii (somn, ştiucă, tilapia, ciprinide autohtone şi alohtone, etc) 2410 tone/an.

De finanţare pe Măsura 2.1.2 - Variaţiile producţiei datorită extinderii sau

modernizării exploataţiilor piscicole existente au beneficiat 42 de agenţi economici,

din care 5 au accesat de două ori (pe amenajări sau pentru tipuri de investiţie diferite).

53

Modernizări şi/sau extinderi s-au solicitat în general pentru amenajări ciprinicole,

doar 6 păstrăvării fiind modernizate sau extinse pe această cale. Creşterea producţiei

planificată în urma implementării celor 47 de proiecte pe măsura 2.1.2 se apreciază la

7.435 tone/an, din care, pe specii: crap – 5.003; păstrăv – 632 şi alte specii – 1.800

tone/an.

Măsura 2.1.4 - Măsuri pentru mediul acvatic –a implementat 76 de proiecte, care

totuşi nu se pot considera ”investiţii”, ci compensaţii, pentru respectarea legislaţiei de

mediu în cazul amplasării amenajărilor în arii protejate, sau prime pentru trecerea la

acvacultura ecologică sau contribuţii la protecţia şi îmbunătăţirea condiţiilor de

mediu, conservarea patrimoniului natural, în speţă a biodiversităţii.

Analiza regională a investiţiilor în acvacultură

Pornind de la problemele actuale ale acvaculturii, specifice pentru dezvoltarea

durabilă a sectorului, în concordanţă cu politica economică şi socială a Uniunii Europene, al

cărei obiectiv principal constă în reducerea disparităţilor şi diminuarea decalajelor de

dezvoltare între regiuni, începând din anul 2007, au fost promovate investiţii prin participare

publică şi privată.

Procesele de restructurare şi modernizare s-au imps deoarece în domeniul acvaculturii

s-a desprins ca problema principală, la nivelul tuturor regiunilor ţării, faptul că, valoarea

adaugată brută a sectorului primar (piscicultura) este inferioară celei din sectorul secundar

(industrie).

Valorile în sectorul primar reflectă nivelul foarte scăzut al productivităţii muncii,

datorat slabei dotări cu echipamente şi utilaje, a fragmentării excesive a suprafeţelor în urma

privatizării (mai ales în zona Deltei Dunării) şi managementului, practic inexistent sau foarte

slab dezvoltat, din amenajările private.

Un alt fenomen prezent în acvacultura actuală este popularea/repopularea din ce în ce

mai puţin a corpurilor de apă naturale sau care au făcut obiectul privatizării, de cele mai

multe ori patronii fiind interesaţi să transforme obiectivele respective din unităţi de

acvacultură tradiţională, în puncte de atracţie pentru pescuitul recreativ – sportiv, ca sursă de

venit alternativ. Astfel, a apărut un declin în producţia (şi chiar funcţionalitatea) staţiilor de

54

reproducere artificială, mai ales cele din zona de şes, salmonicultura păstrând totuşi tradiţia

selecţiei şi reproducerii artificiale a speciilor de păstrăv. Această situaţie a fost determinată în

special de elemente precum lipsa capitalului şi orientarea pieţii către importuri.

Investiţiile rezultate din implementarea celor 90 de proiecte pe Măsura 2.1 -

Acvacultură, Acţiunea 1: Creşterea capacităţii de producţie datorită construirii de noi

exploataţii piscicole sunt prezentate în tabelul 1.13.

Tabelul 1.13

Repartiţia investiţiilor noi în acvacultură pe regiuni de dezvoltare

Regiunea

Număr

investiţii

(proiecte)

PRODUCȚII [t/an] VALOAREA ALOCATĂ

[lei]

Total,

din care: CRAP PĂSTRĂV ALTELE*

Totală,

din care: ELIGIBILĂ

1NE 16 1.656,99 420,41 1.138,29 98,29 94.658.427,76 74.221.279,12

2SE 4 741,32 183,76 200,00 357,56 79.484.877,00 64.906.692,00

3S 12 1.415,00 247,00 511,00 657 201.293.282,20 159.786.311,30

4SV 9 715,20 71,70 432,00 211,5 153.800.940,85 123.385.663,17

5V 14 677,23 241,32 270,84 165,07 124.006.758,61 97.881.255,23

6NV 26 4.071,72 286,14 1.728,30 2.057,28 256.530.194,70 206.326.294,99

7CENTRU 9 979,20 18,00 502,69 458,51 60.717.462,57 48.183.156,36

TOTAL 90 10.256,66 1468,33 4783,12 4005,21 970.491.943,69 774.690.652,17

*Alte specii de cultură sunt reprezentate de: sturioni, clarias, tilapia, calcan şi specii răpitoare

autohtone, în speţă şalău şi biban

Investiţiile rezultate din implementarea de proiecte pe Măsura 2.1 - Acvacultură,

Acţiunea 2: Variaţiile producţiei datorită extinderii sau modernizării exploataţiilor piscicole

existente sunt rodul implementării a 47 de proiecte, derulate de 42 de agenţi economici, pe

un număr de 45 de ferme modernizate, capacitatea de producţie crescând cu aproximativ

7.435 tone/an. După specia principală de cultură, majoritatea proiectelor de modernizare

şi/sau extindere s-au implementat în amenajări ciprinicole, doar 5 investiţii realizându-se în

păstrăvării. Investiţiile menţionate sunt repartizate pe regiuni conform tabelului nr. 1.14.

55

Repartiţia investiţiilor în extinderea sau modernizarea unităţilor de acvacultură,

pe regiuni de dezvoltare

Tabelul 1.14

Regiunea

Număr

investiţii

(proiecte)

SPOR PRODUCȚII [t/an] VALOAREA ALOCATĂ [lei]

Total,

din

care: CRAP PĂSTRĂV ALTELE*

Totală,

din care:

ELIGIBILĂ

1NE 6 920,41 635,27 0,00 285,14 27.432.689,31 13.154.454,63

2SE 16 2.914,40 2.202,18 0,66 711,56 154.944.880,83 76.102.000,90

3S 10 1.130,41 827,50 14,00 288,91 68.081.030,49 32.943.833,63

4SV 1 10,48 10,48 0,00 0,00 1.791.440,24 870.483,67

5V 3 121,74 47,36 0,00 74,38 58.977.584,67 24.520.221,18

6NV 5 1.008,67 798,01 18,71 337,56 67.742.730,22 31.145.276,52

7CENTRU 6 1.328,64 500,5 603,14 243 66.685.170,69 31.828.746,88

TOTAL 47 7.598,30 5.021,30 636,51 1.940,55 445.655.526,45 210.565.017,41

Regiunea I. Nord – Est

Regiunea Nord-Est are cea mai mare suprafaţă (36.850 km2), dar un grad relativ

scăzut de atragere a fondurilor pe Măsura 2.1.1, fiind pe locul 5 între regiunile de dezvoltare.

La nivelul Regiunii Nord-Est s-au înfiinţat 9 păstrăvării şi 7 amenajări ciprinicole, în 2 dintre

acestea crescându-se şi sturioni, în policultură. Cele 16 amenajări piscicole sunt localizate în

judeţele: Neamţ (6), Suceava (4), Bacău (3), Botoşani (2) şi Iaşi (1). În judeţul Vaslui nu s-a

investit noi în acvacultură.

Pe Măsura 2.1.2, în regiune s-au implementat 6 proiecte, pe 4 amenajări. În judeţul

Botoşani s-au derulat 5 proiecte, două societăţi solicitând şi primind fonduri în mod repetat,

iar în judeţul Bacău s-a modernizat osingură fermă. Pentru judeţele Iaşi, Neamţ, Suceava şi,

din nou, Vaslui, nu s-a investit în modernizarea sau extinderea amenajărilor piscicole.

56

Regiunea II. Sud - Est

În regiunea Sud – Est, zona cu cel mai mare potenţial pentru dezvoltarea acvaculturii,

s-au implementat doar 4 proiecte pe Măsura 2.1.1., localizate în judeţele Vrancea (2), Brăila

şi Constanţa (câte 1). De remarcat este singura investiţie nouă din ţară în acvacultura

marină, având ca specie de cultură calcanul.

Regiunea Sud-Est se remarcă prin cel mai mare număr de proiecte implementate pe

Măsura 2.1.2 (16) şi, implicit, celmai bun grad de absorbţie. Ponderea o deţine judeţul

Tulcea, cu 12 investiţii în modernizarea exploataţiilor piscicole, urmat de judeţul Constanţa în

care s-au implementat 3 proiecte, şi judeţul Brăila cu 1 investiţie. Regretabil este faptul că

judeţe Buzău, Galaţi şi mai ales Tulcea, care dispun de o bogată reţea hidrografică şi vaste

arealuri favorabile dezvoltării acvaculturii, nu au implementat nici un proiect pentru

investiţii, pe nici una din măsuri.

Regiunea III. Sud

La nivelul Regiunii Sud-Muntenia s-au înfiinţat 12 amenajări pentru acvacultură, cele

mai numeroase fiind localizate în judeţul Prahova (5, din care 2 pentru practicarea

sturioniculturii, una pentru creşterea peştilor în viviere flotabile, una pentru creşterea

ciprinidelor în bazine de pământ, în policultură cu poliodon şi o păstrăvărie), Argeş (3

păstrăvării) şi Dâmboviţa (2 unităţi de creştere intensivă a sturionilor), iar cele mai puţine în

Călăraşi şi Teleorman (câte1). Judeţele Giurgiu şi Ialomiţa nu au accesat fonduri pe Măsura

2.1.1.

Pe Măsura 2.1.2, în regiune s-au implementat 10 proiecte, pe 8 amenajări, în judeţele

Călăraşi şi Giurgiu fiind două societăţi comerciale care au primit fonduri în mod repetat.

După speciile de cultură, s-au derulat 8 proiecte în 6 amenajări ciprinicole, unul pentru

finalizarea unei păstrăvării şi unul pe sturionicultură.

Regiunea IV. Sud-Vest

În regiunea Oltenia s-au implementat 9 proiecte de înfiinţare amenajări, în judeţele

Dolj (3), Gorj şi Olt (câte 2) şi Mehedinţi şi Vâlcea (câte 1). După speciile de cultură, sunt: 4

păstrăvării, 2 unităţi specializate în salmonicultură şi 3 de ciprinicultură.

57

Pe Măsura 2.1.2, în regiune s-a implementat un singur proiect, în judeţul Olt, pentru

modernizarea unei crescătorii ciprinicole.

Regiunea V. Vest

Regiunea vest, cu doar 4 judeţe, ca suprafaţă ocupând locul 6 în ierarhia celor 8

regiuni, cu 32.028 km2, a reuşit să atragă fonduri pentru implementarea a 14 proiecte de

investiţii noi, o poziţie meritorie având Judeţul Timiş, cu o rata de absorbţie de 82% a

fondurilor alocate regiunii Vest, cu 9 proiecte finanţate, dintre care 3 sunt pentru sisteme

recirculante în hală, pentru creşterea sturionilor, şi unul pentru o fermă de creştere a peştilor

în sistem cu apa recirculată, în viviere şi în heleşteu. Ca specie de cultură inedită, în sistem

recrculant, pe lîngă sturioni este bibanul, cu o producţie preconizată de peste 10 tone pe an.

De asemenea, în regiune s-au înfiinţat 5 păstrăvării (în judeţele Hunedoara – 2, Arad, Caraş-

Severin şi Timiş - câte 1) şi 7 unităţi ciprinicole.

Pe Măsura 2.1.2, în regiune s-au implementat 3 proiecte, pe amenajări de ciprinide (2)

şi sturioni (1). Din nou se remarcă judeţul Timiş în care s-au derulat 2 proiecte,din care unul

de extrindere a unui sistem recirculant. În judeţul Hunedoara s-a realizat o investiţie în scopul

diversificării producţiei.

Regiunea VI. Nord – Vest

Deşi ca suprafaţă ocupă un loc mediu (34.159 km2), în regiunea Nord-Vest s-au atras

cele mai multe fonduri pe investiţii în acvacultură, implementându-se 26 de proiecte pe

măsura 2.1.1. şi 5 pe măsura 2.1.2.

S-au implementat preponderent proiecte pentru construirea de păstrăvării. Se remarcă

înfiinţarea a 3 amenajări complexe, cu regim de exploatare în sistem recirculant, adaptabile

pentru creşterea şi reproducerea unei game variate de specii, amplasate în judeţele Bihor (2)

şi Sălaj. În regiune s-a investit şi în modernizarea a 2 unităţi ciprinicole, în judeţele Satu Mare

(o exploataţie a implementat 2 proiecte) şi Bihor, şi 2 păstrăvării, în judeţele Bihor şi

Maramureş.

58

Regiunea VII. Centru

În regiunea de dezvoltare Centru s-au implementat 9 proiecte de investiţii noi, cele

mai multe în judeţul Braşov(3), urmat de judeţele Alba şi Mureş (câte 2) şi Covasna şi Sibiu

(câte1). În judeţul Harghita nu s-a derulat nici un proiect de investiţii în acvacultură. După

speciile de cultură, unităţile nou înfiinţate se remarcă prin 6 păstrăvării şi o unitate de creştere

a somnului african.

Pe Măsura 2.1.2, în regiune s-au implementat 6 proiecte, câte 2 în judeţele Braşov şi

Mureş şi câte 1 pe amenajări din judeţele Harghita şi Sibiu. După profilul amenajărilor, s-a

investit în măsură egală pe salmonicultură şi ciprinicultură.

Regiunea VIII. Bucureşti - Ilfov

După cum era de aşteptat, fiind regiunea cu cea mai mică suprafaţă (1.811 km2) şi cu

cel mai mare număr de locuitori, condiţii nefavorabile dezvoltării pisciculturii, regiunea

Bucureşti – Ilfov, aceasta nu a implementat niciun proiect de investiţii în acvacultură.

59

1.1.5 Arealuri favorabile dezvoltării acvaculturii

România dispune de un important potențial piscicol. Patrimoniul de interes piscicol al

României reprezintă aproximativ 3% din suprafața totală a ţării, având în componență:

- 400.000 ha lacuri naturale (inclusiv Delta Dunării) şi lacuri de acumulare;

- 95.682 ha crescătorii piscicole;

- 6.673 ha pepiniere;

- 66.000 km de râuri, din care: 18.200 km în zona montană şi 1.075 km fluviul

Dunărea;

- 25.000 km2 ape marine din Zona Economică Exclusivă în Marea Neagră.

Arealuri care se pretează dezvoltării acvaculturii

Suprafețele care constituie arealuri favorabile pentru dezvoltarea acvaculturii sunt

reprezentate, în principal de:

Suprafețe neexploatate

- amenajări piscicole abandonate;

- lacuri naturale sau antropice;

- anumite zone ale cursurilor de apă, pe râuri și fluviul Dunărea;

- suprafețe reduse care au acces la apă de calitate, propice înființării de

amenajări care să funcționeze în regim recirculant.

Suprafețe amenajate dar ineficient exploatate

- ferme piscicole parțial inactive, datorită stufizării, colmatării, etc.

Potențialul nevalorificat al acvaculturii românești este reprezentat de:

- amenajări piscicole inactive;

- lacuri de acumulare,

- canale de irigații abandonate;

- exploatări balastiere părăsite, etc.

Ecosistemele naturale și antropice, de apă dulce și salmastră, pretabile atât pentru

popularea directă cât și acvaculturii în viviere sau cuști, sunt reprezentate de:

60

- râuri permanente (inclusiv Fluviul Dunărea) – pentru aplicarea tehnologiilor de

cultură a speciilor reofile;

- lacuri naturale sau antropice (lacuri de acumulare și iazuri) – pentru aplicarea

tehnologiilor de cultură a speciilor stagnofile.

Suprafețe inactive tehnologic

Firmele înscrise în RUA pot fi: cu licența în termen, cu licența expirată sau cu dosar

(de reatestare sau de excludere). Excluderea din RUA, la propunerea filialelor teritoriale, în

conformitate cu Decizia 389/21.08.2014, are loc pe motiv de: încetare a activității, expirarea

contractelor de închiriere a amplasamentelor, lichidare judiciară, titular nou - schimbarea

proprietarului prin vânzare-cumpărare, predare, etc. Motivele pentru care există amenajari

piscicole inactive sunt:

- exploatațiile sunt în curs de reamenajare - se efectuează lucrări de modernizare,

refacerea digurilor, lucrări hidrotehnice, etc;

- amenajări rămase fără apă după intervenții/lucrări la sursa de alimentare, (golirea

pentru decolmatare, caz în care se lucrează la o nouă aducțiune;

- investitii in curs de finalizare (noi, aflate încă în construcție, probe sau neintrate în

exploatare);

- ferme care apartin unor agenți economici care și-au încetat activitatea; firme în

faliment/insolvență.

- amenajări în conservare;

- neconcesionate;

- firme în litigiu/ lichidare judiciară, cu activele cumpărate de diverși agenți economici,

cu instalațiile scoase la vânzare silită de către ANAF (uneori pot fi încă active sau

parțial active).

Totuși, sunt și agenți economici deținători de amenajări considerate active, care nu

practică acvacultura efectiv, ci desfășoară doar lucrări de întreținere și de pescuit recreativ

sportiv.

61

Analiza regională a suprafețelor inactive din acvacultură

Suprafețele inactive, favorabile dezvoltării acvaculturii, inventariate de către

inspectorii ANPA, se cifrează la 25.376,23 ha, din care luciu apă 14.272,37 ha. Acestea sunt

repartizate pe zone de dezvoltare (tabel 1.15, figura 1.5) preponderent în regiunea Sud-Est.

Tabelul 1.15

Analiza suprafețelor inactive din acvacultură,

pe regiuni de dezvoltare

Nr.crt. Regiunea

Suprafața totală

[ha]

Suprafață luciu apă

[ha] Număr unități

1 NE 1926,57 1466,98 28

2 SE 18.868,66 8219,04 46

3 S 898,12 898,10 35

4 SV 2.381,22 2.381,22 2

5 V 310,89 310,03 5

6 NV 996,58 829,01 11

7 CENTRU 160,13 155,89 7

8 BI 11,3 11,3 1

TOTAL 25.553,48 14.272,37 135

62

Figura 1.5. Suprafața totală inactivă pentru acvacultură, pe regiuni de dezvoltare, [%] și [ha]

Regiunea I. Nord – Est

Regiunea Nord-Est are suprafața cea mai mare (36.850 km2), dar ca prezență a

suprafețelor inactive se situează pe locul 3, cu aproximativ 1.927 ha, din care 1467 ha luciu

apă. Cele 28 de unități inactive sunt amplasate în județele: Iași, (14 unități inactive ocupând

63

1.040,68 ha.), Botoșani (5 unități cu 592 ha.), Neamț (5 unități cu 206,44 ha), și Vaslui (1

amenajare ciprinicolă de 81,67 ha, cu 77,38 ha luciu apă). În Județele Bacău și Suceava

suprafețele sunt mai judicios folosite.

Regiunea II. Sud - Est

Regiunea Sud – Est, are cel mai mare potențial pentru dezvoltare a acvaculturii, dar,

totodată, deține și cel mai mare număr de amenajări inactive (56), cu vaste suprafețe

neexploatate (22.361,13 ha, din care 10.400,89 ha luciu apă), care reprezintă circa 77% din

arealurile favorabile dezvoltării secrorului de acvacultură din România.

Județul Tulcea, prin Delta Dunării, deține aproape jumătate din arealurile favorabile

dezvoltării acvaculturii, din regiunea Sud-Est. S-a identificat un număr de 14 amenajări

inactive care acoperă o suprafață totală de 10.498,2 ha, din care 1.158,5 luciu apă,

reprezentată de ferme piscicole abandonate, care aparțin domeniului public de interes

județean. Dintre acestea, cele mai importante sunt: Rusca (2.615 ha), Periteașca (1.709 ha),

Perișor (1.350 ha) și Stipoc (1.344 ha). Aici sunt prezentate doar suprafețele amenajărilor

total inactive din Delta Dunării, dar, în plus, mai sunt încă 11 amenajări parțial în funcțiune,

a căror suprafață totală este de 20,760ha dar, din aceasta, partea inactivă este greu de apreciat.

Având în vedere statutul de Rezervație a Biosferei, opinia autorităților locale este ca

terenurile din domeniul public de interes judeţean şi/sau local utilizate ca amenajări agricole

sau piscicole şi care, datorită degradării sau altor cauze, nu mai pot fi exploatate în scopul

pentru care au fost amenajate iniţial să fie supuse lucrărilor de reconstrucţie ecologică

(renaturare), aprobate prin planul de management al rezervaţiei și declarate de interes

național.

Județul Constanța deține suprafețe inactive estimate la aproape 4.450 ha, din care

3.940 luciu apă, arondate la 11 amenajări inactive. Cele mai importante arealuri favorabile

dezvoltării acvaculturii sunt reprezentate de lacurile Tașaul și Suitghiol, cu peste 1900 de ha,

fiecare. Analiza detaliată a arealurilor favorabile pentru dezvoltarea acvaculturii zona costieră

a Mării Negre, este prezentată la subcapitolul 1.1.6.

În județul Brăila s-au identificat 8 amenajări inactive cu aproape 3.500 ha, iar în

județul Galați 5 amenajări, cu 2.812,5 ha, din care polderul Brateș acoperă 2.100 ha.

Județul Buzău este înregistrat cu 11 amenajări inactive (cca. 840 ha), iar județul

Vrancea cu 5 unități, respectiv 263 ha inactive tehnologic.

64

Regiunea III. Sud

La nivelul Regiunii Sud-Muntenia s-au identificat 35 de amenajări inactive pentru

acvacultură, cele mai numeroase fiind localizate în judeţul Călărași (20), urmat de Ialomiţa

(5 crescătorii), Prahova și Teleorman (cu câte 3 amenajări în fiecare județ). În Argeş şi

Dâmbovița suprafețele inactive sunt neglijabile. În județul Călărași, din suprafața inactivă

totală (cca. 443 ha), cel mai întins este un bazin siderurgic abandonat (50 ha), în rest fiind

suprafețe mai mici, fragmentate pe diferite amenajări. O situație deosebită s-a constatat în

județul Dâmbovița, unde o păstrăvărie a rămas fără apă deoarece s-a golit și decolmatat lacul

din care se alimenta, iar prntru a redeveni activă este nevoită să construiască o aducțiune

nouă, din râul Ialomița.

Regiunea IV. Sud-Vest

În regiunea Oltenia, județul Dolj, s-au identificat 2 amenajări inactive, cu o suprafață

totală de 2.381,22 ha. Pentru celelalte județe (Gorj, Olt, Mehedinți și Vâlcea nu s-au raportat

suprafețe inactive.

Regiunea V. Vest

Regiunea vest, are o suprafață inactivă de cca. 311 ha, din care în județul Timiș 289

ha (4 amenajări în curs de reamenajare) și 82 ha (2 amenajări) în județul Hunedoara.

Regiunea VI. Nord – Vest

În regiunea Nord-Vest s-au identificat 11 amenajări inactive tehnologic, din care în

județele Bihor și Satu Mare câte 3 (având arondate suprafețe de 0,775 ha, respectiv 64 ha), în

Județele Cluj și Maramureș câte 2 amenajări (cu 921,56 respectiv 0,32 ha), iar în județul Sălaj

o amenajare de 10 ha, aflată în lichidare judiciară. Din suprafața inactivă totală a regiunii

(aproape 1.000 ha), 92% este reprezentată de cele 7 amenajări, din județul Cluj, care aparțin

de 2 societăți comerciale, aflate în faliment.

Regiunea VII. Centru

În regiunea de dezvoltare Centru s-a identificat o suprafață inactivă de 160 ha,

aparținând de 7 unități. Cea mai mare suprafață este arondată județului Mureș, aproximativ

142 ha, care aparțin unei societăți comerciale aflate în lichidare judiciară și căreia i se va

retrage licența. În județul Alba sunt 2 păstrăvării inactive care acoperă 1,2 ha, în județele

Brașov și Harghita câte o păstrăvărie inactivă de 0,12 respectiv 1,7 ha, iar în județul Covasna

2 unități ciprinicole care au în total 15,35 ha scoase din exploatare.

65

Regiunea VIII. București - Ilfov

Regiunea București – Ilfov, cu cea mai mică suprafață (1.811 km2) și cu cel mai mare

număr de locuitori, are o unitate inactivă, cu suprafața de 11,3 ha.

Lacurile antropice

Lacurile de acumulare sunt exploatate prioritar pentru producerea de energie electrică,

și secundar, pentru alimentarea cu apă și regularizarea cursului râurilor, dar pot fi gestionate

și în scop piscicol. Identificarea și introducerea acestora în circuitul piscicol ar contribui

substanțial la dezvoltarea sectorului, întrucât pe teritoriul României se află un număr de 225

lacuri de acumulare. Dintre acestea s-au luat în calcul doar 66, cele mai importante ca

dimensiuni și cu caracteristici corespunzătoare dezvoltării acvaculturii. Astfel, s-a identificat

ca areal favorabil o suprafață totală de 15.641 ha și un volum total de 9.013,4 mil.m3.

Adâncimea lacurilor de acumulare, la baraj, variază de la 34 la 168 m, iar volumul de apă

stocat oscilează între 0,4 și 2.100 mil.m3, cu o medie de 137 mil.m3/lac. Suprafața lacurilor se

situează în intervalul 4 - 31.000 ha, cu o medie de 1071 ha/lac.

Dintre acestea se remarcă lacurile de baraj Porțile de fier I și II, de pe fluviul Dunărea,

care împreună au o suprafață de 15.641 ha și stăvilesc un volum de 2700 mil.m3. De

asemenea, din salba de lacuri de pe râul Olt, 27 corpuri de apă, s-au considerat propice

aplicării tehnologiilor de creștere în viviere doar 3, cu o suprafață de 1785 ha .

Analiza SWOT a arealurilor favorabile dezvoltării acvaculturii

Puncte tari

- Potențialul hidrografic reprezentat de lacuri,bălți, cursuri de apă, zona costieră.

Puncte slabe

- Existența suprafețelor inactive, stufizate sau colmatate;

- Amenajări piscicole abandonate sau în conservare;

- Suprafețe ineficient exploatate;

- Terenuri cu statut juridic incert.

Oportunități

- Reabilitarea și introducerea în producție a amenajărilor inactive/abandonate;

66

- Eficientizarea exploatațiilor piscicole;

- Posibilitatea abordării unei game variate de specii și tehnologii de cultură;

- Amenajarea de sisteme de creștere tip vivieră flotabilă;

- Înființarea de amenajări în sistem recirculant, pentru creșterea intensivă;

- Amenajarea fostelor balastiere sau canalelor de irigații nefuncționale;

- Integrarea de noi tehnologii care au ca rezultat o mai bună utilizare a spațiului și a

resurselor;

- Deschiderea noii sesiuni de finanțare proiect POP 2014-2020;

- Prioritizarea/planificarea investițiilor în funcție de noile orientări PCP.

Riscuri

- Investiții neperformante;

- Dispersia/ fragmentarea suprafețelor;

- Creșterea concurenței pentru spațiu și apă, generatoare de conflicte;

- Deteriorarea stării hidro-ecologice (eroziune, poluare, pericole naturale);

- Amenajări rămase fără apă după intervenții/lucrări la sursa de alimentare;

- Amenajări vulnerabile (supuse riscului de viituri/inundații);

- Anularea sau suspendarea licenței;

- Litigii, lichidare judiciară, insolvență, faliment, încetarea activității.

67

1.1.6. Arealuri maritime favorabile dezvoltării mariculturii

În mod tradițional patrimoniul pescăresc marin a fost de 25.000 km2 și s-a aflat în

zona economică exclusivă a Mării Negre.

Acvacultura marină sau maricultura are o dezvoltare relativ recentă în Marea Neagră.

În ciuda tuturor dificultăților exista dorința de dezvoltare regională de perspectivă, atât din

punct de vedere tehnologic cât și productiv.

Acvacultura marină sau maricultura poate fi desfășurată direct în mare, in instalații

flotante, ancorate, dar și în partea costieră terestră, cu posibilitatea alimentării directe din apa

marină.

Factorii care influențează alegerea arealului pentru maricultură la litoralul românesc

sunt cei ce reies și din recomandările europene.

Rezultatele evaluărilor dovedesc că marile dificultăți în dezvoltarea mariculturii în

România sunt datorate condițiilor naturale, tradițional instabile, riscurilor ridicate, eroziunii,

vulnerabilități și lipsei zonelor adăpostite. Principalele caracteristici costiere identificate,

sunt:

- Litoralul românesc are aproximativ 245 km lungime și nu prezinta zone închise,

adăpostite;

- Exista câteva zone, foarte mici, potrivite culturii speciilor de bivalve epibionte;

- Sistemele și activitățile portuare recent extinse sunt poluante și nu asigură condiții pentru

cultivarea organismelor vii.

Din punct de vedere geomorfologic dinamica costieră prezinta vulnerabilități și se

caracterizează printr-un proces de eroziune-acrețiune de 60% pe linia de țărm, partea de

echilibru fiind destul de redusă. Această situație se datorează:

- variabilității cantității de depozite aluvionare, aduse din Dunăre;

- frecvenței din ce în ce mai mari a furtunilor puternice și curenților de adâncime,

modificați semnificativ de lucrări și construcții hidrotehnice costiere.

Instabilitatea vânturilor și perioadele de furtună severă (de 6-8°B), din sezonul rece

(octombrie-martie) sunt datorate dominantei vânturilor de N-NE, în perioada aprilie-

septembrie fiind dominante vânturile de S-SE.

68

Din punct de vedere topografic, configurația locală a fundului mării are o

considerabilă influență specifică asupra condiției valurilor puternice în fiecare din siturile sau

locurile specifice selectate pentru acvacultură. Ca urmare, este importantă asigurarea și

securizarea oricărei construcții destinate mariculturii împotriva condițiilor severe de furtuna,

nu doar prin consolidarea posibilelor capacități de rezistență a sistemului destinat

acvaculturii, ci și prin cunoașterea consistenței solului, moale și ușor degradabil. De aceea se

recomandă analizarea, pe cât este posibil, a datelor privind vânturile și valurile, precum și

topografia locului pentru a putea imagina, dezvolta strategia locală pentru o tehnologie

adecvată de acvacultura marina, alături de cel mai potrivit echipament.

Regimul termic al apei în zona de mal este caracteristic mărilor închise, fără

comunicare, Marea Neagră găsindu-se în zona temperată, cu climat continental excesiv. Pe

coloana de apă adâncă în zona litorală, temperatura este scăzută în timpul iernii (0,1°C - 4°C)

și foarte mare în timpul verii (22°C-26°C). În timpul iernilor reci, apa îngheață, mai ales în

zona costiera de nord, de-a lungul litoralului. În timpul sezonului de vară, vânturile de V și

SE determină fenomenul de Welling, care produce răcirea violentă a apei de mare (de 10-

15°C) pe o perioadă scurtă de timp (5-10 zile). Oricum, organismele din zona costieră

românească sunt caracterizate printr-o mare plasticitate, fiind rezistente la variații mari de

temperatură, salinitate, densitate și pot fi recomandate sau pretabile creșterii dirijate sau în

captivitate. Speciile alohtone sau aclimatizate au mai puține șanse de supraviețuire.

Din punctul de vedere al salinității, litoralul poate fi împărțit în trei sectoare

principale:

- sectorul nordic caracterizat prin frecvente variații mari de salinitate (0-8 ppt), datorate

presiunii Dunării;

- sectorul central, cu valori tradiționale de 8-15 ppt salinitate, mai frecvent 6-12 ppt în

ultimii ani sau în perioada inundațiilor;

- Sectorul sudic, cu salinitatea mai ridicata si mai constanta de 14 și 17 ppt.

Este dovedită scăderea salinității apelor costiere la litoralul românesc, în ultimii ani și

de asemenea, variația nivelului apei de mare, ceea ce creează incertitudini asupra posibilității

de menținere a unor condiții constante de cultură a organismelor marine.

69

Alți factori de risc pentru acvacultură care pot fi menționați ca fiind prezenți în

arealele marine, sunt:

- nivelul ridicat de eutrofizare, cu următoarele observații. În ultimul deceniu:

o a scăzut numarul de 5-7 înfloriri microalgale pe sezonul de vară (urmat de anoxie,

mortalitatea în masă a organismelor marine);

o a crescut în schimb incidența și dezvoltarea semnificativa a macroalgelor, cu mari

cantități stocate și degradate pe plajă, afectând confortul turiștilor;

o înflorirea algelor are în ambele cazuri efecte negative și bine cunoscute asupra

florei și faunei bentonice, și impact indirect turistic, peisagistic și uman.

Nu există înregistrări de alge toxice la litoralul românesc. Otrăvirea paralitică a

bivalvelor (PSP) și otrăvirea diuretică a bivalvelor (DSP), care ar putea fi dăunătoare pentru

cultivarea organismelor marine (în special pentru moluște) dar și pentru consumatorii din

zona litorală, nu sunt întâlnite, de asemenea, în perioadele de înflorire algală.

Depunerile nedorite (Fouling) și creșterea organismelor pe dispozitiv, substrat de

cultură, sunt reprezentate de scoici, moluște, bioderma animală și vegetală (tipuri diferite de

nevertebrate mărunte și alge marine mici).

Dintre Prădători, gasteropodul Rapana venosa, afectează midiile din stocurile

naturale ce trăiesc pe substrat. Specie exotica instalata pe termen lung produce daune

ecologice foarte mari. Din aceeași categorie fac parte și meduzele. Acestea consumă sau sunt

concurente la hrana speciilor valoroase, cultivabile.

Comparând condițiile existente la litoralul românesc cu cele recomandate de

regulamentul european pentru identificarea locurilor adecvate practicării mariculturii

(adoptată de al 49-a JACUMAR, cu trei clase de clasificare: 1 - bună, 2 - medie, 3 - rea),

principalii factori costieri cu impact asupra mariculturii, au următoarele valori:

Expunerea zonei costiere - 3;

Valurile (≥3 m) - 3;

Adâncimea (≥15 m) - 3;

Fluxul (ridicat) Apă - 1;

Poluarea (medie) - 2-3;

70

Temperatura maximă (24 ÷ 27 °C) - 2;

Temperatura minimă (<8 ° C) - 3;

Salinitate medie (<15) - 3;

Fluctuația salinității (5 ÷ 10) - 2;

Oxigenul dizolvat (%) (70 ÷ 100) - 2;

Panta (topografică) (% 0): (10 ÷ 30) - 2;

Substratul (în amestec de nisip, pietriș și nămol) - 2;

Starea trofica (eutrofa ÷ mezotrofa) - 2;

Depunerea (moderata) - 2; Prădătorii (unele cazuri) - 2.

Specii: În România, în perioada 1991-1999 au existat încercări ale unor persoane

fizice interesate de a realiza reproducerea midiilor de mici dimensiuni. Legislația inadecvată

și lipsa de fonduri necesare investițiilor a dus la stagnarea activității de maricultură. În spațiul

marin funcționează în prezent, doar o societate privată (SC Maricultura Ltd.), având ca obiect

creșterea midiilor Mytillus galloprovincialis în apa Mării Negre, care este situată în partea de

sud a municipiului Constanța. Eforturi similare au fost efectuate de aceeași firmă pentru

tehnologia de reproducere a stridiei japoneze, Crassostrea gigas, acomodată și cultivată off-

shore, cu sprijinul INCDM.

În partea de nord a municipiului Constanța (20 km) a fost construită o fermă de pește

marin cu 50 de bazine, special concepute pentru creșterea speciilor calcan și cambula, prin

tehnologia norvegiană, fermă încă funcțională, dar cu producția întreruptă anul acesta.

În prezent nu există acvacultură marină în România, aceasta firmă marină a rămas

singura la litoralul românesc. Producția anuală este estimată la doar câteva tone. Trebuie

menționat că aspectele ecologice ale zonei coastei sunt monitorizate integrat de mai mult de

40 de ani. În ciuda acestor aspecte, maricultura nu a fost bine dezvoltată la litoralul românesc,

din cauza condițiilor costiere de mediu, specifice, dar și aspectelor politice generale și a celor

local-administrative, și în special lipsei de fonduri.

Sunt studii care sugerează că există interes față de dezvoltarea acestui sector. În

parteneriat cu cercetători spanioli este în curs de explorare potențialul Marii Negre pentru

extinderea zonelor de cultivare a scoicilor si mai ales a midiilor în special în zonele de diguri

71

artificiale, care permit adăpostirea, fixarea și recoltarea stocurilor și în zona de sud a

litoralului, unde apa are caracteristici mai constante, salinitate mai mare și apă mai curată.

În conformitate cu Directiva 79/923 / CEE privind calitatea apei pentru moluște, de-a

lungul litoralului românesc al Mării Negre s-au identificat patru areale potrivite pentru cultura

de midii: zona 1, Sulina-Sf. Gheorghe – de 770 km2, zona 2, Peritesca –Periboina - 1770 km2,

zona 3, Eforie - 810 km2, zona 4, Vama Veche - 830 km2. Acestea au fost identificate în

funcție de populațiile naturale locale de bivalve și de calitatea (sanitară, biochimică, trofică) a

acestora, precum și în funcție de calitatea substratului necesar fixării acestor specii filtratoare.

Sunt elaborate pentru litoralul românesc tehnologii de către INCDM “G.Antipa”

Constanța, tehnologii de creștere pentru toate speciile de pești valoroase și pentru alte

moluște în afara midiilor și stridiilor, moluștele psamobionte.

Referitor la acvacultura costiera in România și la definirea corectă a acestui domeniu

în zona terestră litorală, s-a realizat o clasificare, în:

- acvacultura de apă dulce (întâlnita în zona efluenților spre lacuri si mare) și de

acvacultură de apă salmastră (posibila în lacuri costiere și lagune), ca parte componentă a

pisciculturii sau acvaculturii marine;

- acvacultura marină, în care obiectele creșterii sunt organismele marine, în cuști

suspendate, pe mal, grind, în bazine (naturale sau artificiale), folosind apa din mare

pentru alimentare trasă prin pompare din mediul natural, așa cum a fost deja testată pentru

pești, crustacee, bivalve și plante acvatice;

- acvacultura salmastră, ce combină piscicultura de apă dulce din zona costieră, cu cea

marină și care se bazează pe organisme cu mari valente eurihaline, sau a celor specific

acestor condiții și locuri.

În România, maricultura este mai puțin practicată, în ciuda potențialului oferit de

litoralul românesc, fiind cunoscute speciile, metodele și tehnicile de creștere ale acestora.

Stimularea dezvoltării mariculturii din România poate contribui la apariția unui nou sector în

acvacultură, care poate fi dezvoltat în comunitățile costiere, furnizând alternative la industria

pescărească, pescuit, inclusiv prin crearea de locuri de muncă și de producție.

Recomandările UE, ale Strategiei Europene pentru Managementul Integrat al Zonei

Costiere și pentru Planificarea Spațiala Maritimă, alături de celelalte politici ale UE, care se

72

aplică în România, identifică acvacultura printre cele mai importante sectoare și domenii care

servesc ca model de dezvoltare durabilă pentru România, în ape curgătoare costiere și marine.

Conceptul central este integrarea, ca factor cheie în domeniul protecției apei:

- Integrarea tuturor resurselor de apă;

- Integrarea obiectivelor de mediu;

- Integrarea tuturor utilizărilor de apă, funcțiilor și valorii acesteia;

- Integrarea de discipline, analize și expertize;

- Integrarea legislației referitoare la apă si resursele ei, într-un cadru comun, cuprinzător.

Infrastructura generală cu impact asupra acvaculturii costiere și marine este dată de:

Transport: drumuri de-a lungul litoralului românesc, ce devin congestionate numai în

timpul sezonului turistic de vară, par a fi adecvate pentru transportul peștilor și produselor din

acvacultură, pe piața locală.

Teren și utilități: cu excepția zonelor în care turismul este intensificat, există potențial

si teren disponibil pentru acvacultură. De-a lungul liniei litorale, există încă zone

necunoscute, nedelimitate în sectoare private și de stat care urmează a fi clarificate în viitor.

Exista unele interese conflictuale, cum ar fi cele între zonele noi edile, militare, de turism și

activități de pescuit tradițional la Marea Neagră. În mod tradițional, pescuitul și turismul sunt

în competiție, în cazul în care o anumită suprafață poate fi alocată unei ferme acvatice. În

cazul în care terenul este ales corect, ferma bine gestionată, activitatea poate fi benefică și

pentru pescuit și turism.

Pentru zonele marine din apropierea țărmului încă trebuie făcuta prospectarea, pentru

că datorită condițiilor de mediu și caracteristicilor maritime în prezent domeniul mariculturii

nu este dezvoltat, încurajat, susținut financiar. Însă problemele de perspectivă legate de

interacțiune și de impact al unei posibile mariculturi, precum și impactul reciproc al mediului

și asupra mediului, trebuie estimate în avans.

Resursele umane pentru acest sector sunt puține. Ele pot proveni din numărul

semnificativ de foști/ actuali pescari rămași în urma declinului relativ recent al pescuitului în

Marea Neagră. Posibilul personal rămas care ar dori să se întoarcă la activitățile pescărești

73

costiere și marine, deosebit de grele atât în zona de țărm cât și de larg. Din păcate, este

înregistrată tendința de migrare a tinerilor din zonele tradiționale de pescuit (Delta Dunării),

la o mai bună condiție a zonelor de viață din țară sau din străinătate și de asemenea,

diminuare a locurile de debarcare a ambarcațiunilor, de depunere, stocare a peștelui, reparare

a echipamentelor de pescuit nu sunt asigurate și au șanse de perspectivă reduse, în principal

din cauza noilor zone de construcție.

Persoane tehnice calificate, biologi, ingineri și mecanici par a fi disponibili în regiune.

Oricum, continua dezvoltare a domeniului și necesitatea de a se adapta la nivel internațional

impune necesitatea de specializare a personalului.

Industrii de sprijin: în România, una dintre constrângerile locale este lipsa de

dezvoltare a unei "micro industrii", care ar putea furniza produsele și echipamentul necesare

pentru acvacultură și maricultură.

Candidații pentru maricultură

Chiar dacă, în momentul de față maricultura din România este reprezentată doar de

mitilicultură, există rezultate promițătoare obținute prin proiecte de cercetare, care indică

specii cultivabile și noi candidați de succes pentru maricultură.

În perioada 1973 - 2012, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Marină

Constanța a efectuat cercetări privind reproducerea speciilor de pești și nevertebrate locale,

cu scopul de a începe și sustine acvacultura marină în România. Din cercetarile întreprinse a

reieșit ca fiind fezabile următoarele tehnologii de creștere la litoralul românesc:

Reproducerea intensivă și cultivarea păstrăvului curcubeu Onchorhyncus mikiyss

în apă marină pontică, în baza experimentala cu bazine de beton;

Reproducerea controlată a chefalului Mugil cephalus, în apă de mare și bazine de

pământ în zona salmastră;

Reproducerea și creșterea calcanului Mării Negre Psetta maeotica și cambulei

Platichthys flesus luscus în stație de creștere și incubație;

Creșterea în captivitatea și acomodarea la mediul marin și la diferite regimuri

alimentare în diferite etape juvenile a unor specii de sturioni;

74

Reproducerea midiilor în zone marine neadapostite, folosind conceptul de creștere

long-line;

Reproducerea intensivă a creveților genului Palaemon în bazine de beton de

capacitate mică (6 mc) și medie (60 mc);

Cultivarea speciilor de bivalve psamobionte, Scapharca inequivalvis, Cardium,

etc. în cuști suspendate în instalații de tip microcosm și în bazine betonate de 60

mc volum;

Stabilirea condițiilor de climatizare și de cultivare de-a lungul zonei costiere

românești a stridiei japoneze Ostrea gigas și crevetiilor speciei Pennaeus

orientalis (în bazine de beton);

Obținerea controlată și utilizarea epibiozei marine, în scop economic (ca hrană în

zootehnie) și ecologic (pentru epurarea biologică a apei de mare);

Cultivarea unor specii fitoplanctonice și zooplanctonice, cu mare valoare trofică

necesare hrănirii stadiilor larvare timpurii sau puietului de pește, care pot face

obiectul unor spații de creștere industriale.

Pentru mediul salmastru a fost elaborată tehnologia de creștere a șalăului Stizostedion

lucioperca și creșterea stadiilor juvenile ale ciprinidelor asiatice. Pe lângă aceste

experimentări au mai fost stabilite și alte aspecte aferente cultivării și consumului

organismelor acvatice:

Patologia speciilor marine cultivabile;

Profilaxia și normele de igienă în utilizarea midiilor proaspete cultivate pentru

consumul uman;

Rețete pentru prelucrarea bivalvelor cultivate și a creveților în industria

alimentară.

Pentru dezvoltarea mariculturii trebuie să fie luată în considerare promovarea

speciilor autohtone, fiind posibilă însă și introducea unor specii alohtone.

75

Arealuri maritime favorabile dezvoltării mariculturii

PUNCTE TARI

- Litoralul românesc are aproximativ 245 km lungime.

- Patrimoniul pescăresc marin a fost de 25.000 km2 și s-a aflat în zona economică exclusivă

a Mării Negre.

- Maricultura poate fi desfășurată direct în mare, în instalații flotante, ancorate, dar și în

partea costieră terestră, cu posibilitatea alimentarii directe din apa marină.

- Exista câteva zone, foarte mici, potrivite culturii speciilor de bivalve epibionte.

- Organismele din zona costieră românească sunt caracterizate printr-o mare plasticitate,

sunt sănătoase, rezistente la variații mari de temperatură, salinitate, densitate și sunt

pretabile creșterii dirijate sau în captivitate.

- Sectorul sudic, are salinitatea mai ridicata și destul de constanta de 14 și 17 ppt.

- Nu există înregistrări de alge toxice la litoralul românesc.

- Există criterii de clasificare pentru condițiile de mediu în acord cu recomandările

europene pe cele trei clase: 1 - buna, 2 - medie, 3 – rea. Din acest punct de vedere, Fluxul

apei este ridicat (1).

- Sunt elaborate pentru litoralul romanesc tehnologii de către INCDM “G.Antipa”

Constanța, tehnologii de creștere pentru toate speciile de pești valoroase și pentru alte

moluște în afara midiilor și stridiilor, moluștele psamobionte.

- Potențialului oferit de litoralul românesc este semnificativ în zona costieră.

- În România, în perioada 1991-1999 au existat încercări ale unor persoane fizice interesate

de a realiza reproducerea midiilor de mici dimensiuni.

OPORTUNTĂȚI

- Există dorința și oportunități de dezvoltare regională.

- Recomandările UE, ale Strategiei Europene pentru Managementul Integrat al Zonei

Costiere și pentru Planificarea Spațiala Maritimă, alături de celelalte politici ale UE, se

76

aplică în România, identifică acvacultura printre cele mai importante sectoare și domenii

care servesc ca model de dezvoltare durabilă pentru România, în ape curgătoare costiere

și marine.

- Se elaborează studii care sugerează că există interes față de dezvoltarea mariculturii.

- Sectorul central, cu valori tradiționale de 8-15 ppt salinitate, mai frecvent 6-12 ppt în

ultimii ani sau în perioada inundațiilor este recomandat mariculturii.

- Poluarea este medie (2-3, clasa de calsificare); temperatura maximă este de 24 ÷ 27 °C

(Clasa 2).

- Au valoarea medie (clasa 2) următoarele variabile marine: Fluctuația salinității (5 ÷ 10);

oxigenul dizolvat (%) (70 ÷ 100); pantă (topografica) (% 0): (10 ÷ 30); substratul (în

amestec de nisip, pietriș și nămol); starea trofica (eutrofă ÷ mezotrofă); depunerea

(moderata); predătorii (unele cazuri).

- Este în curs de explorare potențialul Marii Negre pentru extinderea zonelor de cultivare a

scoicilor și mai ales a midiilor.

- Speciile alohtone sau aclimatizate au mai puține șanse de supraviețuire, ceea ce

diminuează riscul instalării și dezvoltării speciilor exotice.

- Există cercetări destinate asigurării și securizării construcțiilor destinate mariculturii din

mare deschisa, împotriva condițiilor severe de furtună.

- În conformitate cu Directiva 79/923 / CEE privind calitatea apei pentru moluște, de-a

lungul litoralului românesc al Mării Negre s-au identificat patru areale potrivite pentru

cultura de midii: zona 1. Sulina-Sf. Gheorghe – de 770 km2, zona 2 Peritesca –Periboina -

1770 km2, zona 3. Eforie - 810 km2, zona 4. Vama Veche - 830 km2.

- În partea de nord a municipiului Constanța (20 km) a fost construită o fermă de pește

marin care poate fi utilizată și pentru creșterea altor specii de pește.

- Există căi de Transport, drumurile de-a lungul litoralului românesc, sunt adecvate pentru

transportul peștilor și produselor din acvacultură, pe piața locală.

- Există potențial, teren și utilități disponibile pentru acvacultură cu excepția zonelor în

care turismul este intensificat.

77

- Există încă zone necunoscute, nedelimitate în sectoare private și de stat care urmează a fi

clarificate în viitor. În cazul în care terenul este ales corect, ferma bine gestionată,

activitatea poate fi benefica și pentru pescuit și turism.

- Un bun management este obligatoriu, în acord cu necesitățile pieței, accesibilitate

ridicată, calitate și prețuri corespunzătoare.

- Exista autorități naționale cărora este important să li se facă raportări periodice, regulate

ale dimensiunilor economice și productivității.

PROBLEME

- Litoralul românesc nu prezintă zone închise, adăpostite.

- Pentru zonele marine din apropierea țărmului încă trebuie făcută prospectarea, pentru că

datorită condițiilor de mediu și caracteristicilor maritime domeniul mariculturii nu este

dezvoltat, încurajat, susținut financiar.

- Problemele de perspectivă legate de interacțiune și de impact al unei posibile mariculturi,

precum și impactul reciproc al mediului și asupra mediului, trebuie estimate în avans.

- Nu exista alte activități industriale de sprijin pentru maricultura în România, care ar putea

furniza produse și echipamente necesare pentru pescuit marin și maricultură.

- Lipsesc asociațiile profesionale, susținerea guvernamentală, instabilitate în atragerea forței

de muncă, calificarea personalului.

- Distanțele sunt foarte mari în unele cazuri pot reduce calitatea produselor, pentru

mijloacele de transport specializat lipsesc sau sunt foarte scumpe.

- Lipsa trasabilității stagnează vânzarea și duce înapoi în timp și spațiu la sursa vasul și zona

în care este cultivat sau prins peștele.

- Braconajul, utilizarea, aruncarea înapoi în apa (mare), capturile accidentale de peste în

unele zone sunt factori de risc.

- Datele economice din industria pescăreasca sunt slabe sau au lipsuri.

- Delimitarea zonelor private și de stat în zona costieră condiționează înființarea fermelor în

zona terestră cu alimentare din mare.

- Lipsa subvențiilor, impunerea restricțiilor necompensate limitează inițiative private.

78

- Percepția publică asupra consumului de peste încă neformată, solicitând expres readaptare,

educare, specializare, cunoaștere.

AMENINȚĂRI

- Rezultatele evaluărilor dovedesc că marile dificultăți în dezvoltarea mariculturii în

România sunt datorate condițiilor naturale, tradițional instabile, riscurilor ridicate,

eroziunii, vulnerabilităților:

o Din punct de vedere geomorfologic dinamica costieră se caracterizează printr-

un proces de eroziune-acrețiune de 60% pe linia de țărm, partea de echilibru

fiind destul de redusă;

o Instabilitatea vânturilor și perioadele de furtună severă (de 6-8°b), din sezonul

rece (octombrie-martie) datorate dominanței vânturilor de N-NE, în perioada

aprilie-septembrie fiind dominante vânturile de S-SE, toate împiedică

instalarea echipamentelor în mare deschisă și siguranța culturilor;

o Regimul termic al apei în zona de mal este caracteristică mărilor închise, fără

comunicare; limitele sunt foarte largi;

o Frecvența din ce în ce mai mari a furtunilor puternice și curenților de

adâncime, modificați semnificativ de lucrări și construcții hidrotehnice

costiere sunt mari factori de risc.

- Declinul potențial al resursei datorita schimbărilor oceanografice și climatice, poluării,

urbanizării/demolărilor/dezvoltării zonelor edile/construcțiilor de clădiri și drumuri,

lucrărilor hidrotehnice.

- Sistemele și activitățile portuare recent extinse sunt poluante și împiedică cultivarea

organismelor vii.

- Nivelul de eutrofizare este încă destul de ridicat și sunt datorate atât algelor microfite cât

și macrofite.

- Depunerile nedorite (fouling), necontrolate, creșterea organismelor pe dispozitiv, substrat

de cultură, sunt reprezentate de scoici, moluște, bioderma animală și vegetală (tipuri

79

diferite de nevertebrate mărunte și alge marine mici) sunt periculoase daca nu se cunosc și

nu se realizează dirijat.

- Există unele interese conflictuale, cum ar fi cele între zonele noi edile, militare, de turism

și activități de pescuit tradițional la Marea Neagră. În mod tradițional, pescuitul și

turismul sunt in competiție, în cazul în care o anumită suprafață poate fi alocată unei

ferme acvatice.

80

1.1.7. Necesităţile şi oportunităţile dezvoltării acvaculturii româneşti.

1.1.7.1. Principalele obiective ale UE privind dezvoltarea acvaculturii în

România

Obiectivul UE in ceea ce priveste dezvoltarea acvaculturii, este prevazut in Prioritatea

Uniunii nr.2:

„Încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al mediului, eficiente din

punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere”.

1.1.7.2. Necesităţile şi oportunităţile dezvoltării acvaculturii româneşti

Analiza necesităţilor şi oportunităţilor din sectorul pescăresc românesc ce se referă la

acvacultură s-a realizat atât pe baza opţiunilor primite direct de la actorii cheie dar şi în urma

unor întâlniri de tip focus grup cu aceştia. Actorii cheie, la nivel naţional şi regional care au

fost implicaţi au fost reprezentați de către: producători/organizaţii de producători din

acvacultură, experți.

Analiza efectuată a evidenţiat starea de fapt a întregului sector naţional de acvacultură

prin identificarea problemelor, realităţilor și necesităţilor cu care se confruntă toți actorii în

vederea transpunerii acestora în măsuri şi direcţii prioritare de dezvoltare în cadrul strategiei

sectorului pentru perioada următoare.

Analiza necesităţilor din acvacultură realizată pe baza opţiunilor primite de la actorii

cheie din sector a vizat pe de-o parte o analiza SWOT pentru fiecare regiune de dezvoltare iar

pe de altă parte, necesitatea eficientizării activităţii de producţie, a modului de utilizare a

fondurilor alocate şi a liniilor de acţiune/măsurile de intervenţie a statului în strânsă

concordanţă cu priorităţile UE.

81

REGIUNEA NORD-EST

În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al

mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi

bazate pe cunoaştere în Regiunea Nord – Est s-au identificat următoarele necesităţi pe trei

paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a

fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos:

NECESITĂŢI IDENTIFICATE

Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie

Implementarea de tehnologii noi de acvacultură (inclusiv bio și intensive), competitive cu

cele din țările membre ale UE.

Introducerea de specii noi (din panelul de specii endemice) cu perspective bune pe piață.

Dezvoltarea sistemei de mașini în acvacultura tradițională.

Reintroducerea in circuitul acvicol a suprafetelor abandonate sau ineficient utilizate.

Adoptarea unui cod de bune practici de piscicultură/acvacultură şi asocierea respectării

acestui cod cu o etichetă/logo/brand.

Realizarea asociațiilor de producători în vederea eficientizării atât a input-urilor cât și

output-rilor tehnologice.

Propuneri privind alocarea de fonduri

Alocarea de fonduri către capacităţile de producţie în vederea modernizărilor, pentru

punerea în funcție a celor existente și în care nu sunt desfășurate activități tehnologice de

acvacultură, pentru investiții noi.

Alocarea de fonduri pentru tehnologii prietenoase cu mediul în afara siturilor Natura

2000 şi acordare în continuare de compensaţii pentru pierderile de venit a amenajărilor

amplasate în situri Natura 2000 dar și în imediata vecinătate a acestora.

Alocarea de fonduri pentru realizarea unei campanii naţionale pentru creşterea

consumului de peşte în care să fie implicate toate organizaţiile sectorului pescăresc şi

institutele de cercetare de profil.

82

Alocarea de fonduri pentru finanţarea institutelor de cercetare de profil în vederea

fundamentării științifice a modului de acordare a compensaţiilor pentru pagubele produse

culturilor piscicole de către speciile protejate precum și fundamentarea stimulentelor

pentru practici piscicole care contribuie la protecţia mediului, a habitatelor şi a speciilor.

Alocarea de fonduri pentru asistenţa tehnică ce trebuie direcţionată pentru informatizarea

şi creşterea gradului de transparenţă şi comunicare publică atât a DGP AMPOP cât şi a

ANPA.

Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului

LINII DE ACŢIUNE:

Simplificarea, stabilitatea şi coerenţa legislativă.

Abordarea de către autoritățile publice a dialogului de tip partenerial cu organizaţiile

sectorului.

Identificarea şi aplicarea unor forme moderne de administrare a sectorului piscicol prin

utilizarea instrumentelor IT&C.

Reducerea evaziunii fiscale şi a poverii fiscale şi parafiscale.

Aplicarea tuturor metodelor, mijloacelor şi formelor de sprijin pentru IMM-urile din

piscicultură/acvacultură, similar cu alte ramuri ale agriculturii.

MĂSURI:

Realizarea inventarului capacităţilor în care se desfăşoară sau se poate desfăşura

activitatea de piscicultură/acvacultură, indiferent de deţinător (ANPA, ANAR, Cons.

Loc., Cons. Jud. etc.).

Intabularea tuturor suprafeţelor de teren pe care sunt amplasate amenajările piscicole.

Reducerea TVA pentru peşte viu şi proaspăt și în special pentru puiet.

Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii pentru

deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să investească în

repararea digurilor).

Simplificarea birocraţiei şi informatizarea sistemelor de obţinere a licenţelor,

autorizaţiilor, de depunere a cererilor de finanţare.

Realizarea interconectivităţii bazelor de date de la Ministerul de Finanţe, Registrul

83

Comerţului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Garda Naţională de Mediu,

ANSVSA, ANCPI, ANAR cu DGP AMPOP şi ANPA.

Realizarea unui document unic care să conţină condiţiile de autorizare din punct de

vedere al protecţiei apelor, protecţiei mediului, sanitar-veterinar şi piscicol, numit

autorizaţie integrată pentru piscicultură/acvacultură, care să fie valabilă pentru

capacitatea de producţie specificată pe durată de minim 25 de ani cu verificare din trei în

trei ani.

Utilizarea eficientă a sumei alocate ca ajutor de minimis prin subvenţionarea dobânzii la

creditele pentru achiziţia de furaje şi material de populare (larve, alevini şi puiet de o

vară/un an).

Susţinerea plăţilor la suprafaţă (ha luciu de apă) pentru fermierii care din resurse proprii

hrănesc speciile de faună protejată aplicabile în reţeaua Natura 2000 şi în afara acesteia

pentru realizarea unor obiective de mediu, plăţi corelate cu nivelul producţiei vândute

către piaţă.

Reducerea numărului de documente anexate unei cereri de finanţare sau cereri de plată

prin identificarea unor documente cheie.

REGIUNEA SUD-EST

În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al

mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi

bazate pe cunoaştere în Regiunea Sud – Est s-au identificat următoarele necesităţi pe trei

paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a

fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos:

84

NECESITĂŢI IDENTIFICATE

Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie

Reabilitarea instalaţiilor, utilajelor, construcţiilor şi bazinelor din cadrul amenajărilor

piscicole (reprofilarea digurilor, decolmatarea canalelor drenoare, reabilitarea

instalaţiilor şi construcţiilor hidrotehnice de aducţiune şi distribuţie a apei, pregătirea

solului, asigurarea calităţii apei, reabilitarea ambarcaţiunilor şi uneltelor de pescuit,

reabilitarea silozurilor pentru depozitarea furajelor, dezvoltarea capacităţii pentru

transportul peştelui în stare vie (viviere) şi distribuţiei în stare refrigerată,

modernizarea echipamentelor pentru combaterea vegetaţiei în exces).

Dezvoltarea capacităţilor de procesare primară a peştelui de consum (sortare,

prelucrare şi depozitare temporară la nivelul unor construcţii tip cherhana).

Aplicarea unor tehnologii moderne de reproducere şi creştere a unor noi/autohtone şi

valoroase specii de peşti.

Modernizarea/dezvoltarea bazei tehnologice şi logistice pentru pregătirea, distribuţia

şi depozitarea adecvată a furajelor/hranei suplimentare.

Implementarea unor programe eficiente de prevenţie şi tratament în cadrul unor reţele

specializate pentru monitorizarea calităţii apei şi bolilor la peşti cu impact cantitativ şi

calitativ asupra produsului final.

Implementarea standardelor de calitate pentru peştele de consum livrat în stare vie, în

special în cazul aplicării unor tehnologii ecologice, şi specificarea, pe documentele de

însoţire, a originii peştelui (producţie internă sau din import) la livrare.

Susţinerea organizată, la nivel naţional, a unei campanii media de promovare a

beneficiilor consumului de peşte indigen, iar la nivel local asocierea brandurilor

zonale cu calitatea peştelui de consum obţinut din acvacultură (mai ales pentru

tehnologia aplicată ecologic), cu evidenţierea caracteristicilor organoleptice

superioare, aspect ce poate fi evidenţiat prin publicitate pe internet (website) sau

reclamă locală.

Etichetarea corespunzătoare a produselor şi subproduselor de peşte procesate şi

85

menţionarea provenienţei materialului piscicol (import sau producţie internă).

Introducerea şi susţinerea unor acţiuni prin instrumente financiare bine delimitate

referitoare la activităţi conexe procesului tehnologic (i.e. protejarea fizică a incintelor

piscicole împotriva dăunătorilor de orice tip, pază, spaţii birouri şi cazare personal) în

cadrul viitoarelor programe europene şi naţionale pentru activităţile de acvacultură.

Propuneri privind alocarea de fonduri

Alocarea de fonduri pentru reabilitarea fermelor piscicole actuale prin retehnologizare şi

modernizarea infrastructurei, punere în funcțiune a celor abandonate.

Alocarea de fonduri pentru amenajările piscicole ce au primit alte destinaţii prin

renaturare (i.e. programul Natura 2000).

Alocarea de fonduri pentru realizarea unor baze de reproducere pentru peşti, cu nuclee

valoroase din punct de vedere genetic, atât pentru speciile tradiţionale, cât şi pentru specii

noi, care să asigure producerea materialului biologic pentru popularea crescătoriilor (icre

embrionate, larve, puiet).

Alocarea de fonduri pentru susţinerea activităţilor suport de ameliorare a speciilor

autohtone, de introducere a unor specii noi în acvacultura românească, precum şi a

tehnologiilor alternative (e.g. acvacultura ecologică).

Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului

LINII DE ACŢIUNE:

Realizarea unui cadru legislativ simplu și stabil.

Eficientizarea fluxului informaţional către producători privind instrumentele financiare

disponibile prin diferitele programe naţionale şi europene astfel încât accesarea

fondurilor să fie realizată în timp util.

Stimularea activităţii de cercetare în domeniul piscicol.

Abordarea de către autoritățile publice a dialogului de tip partenerial cu organizaţiile

sectorului.

Administrare a sectorului piscicol prin utilizarea instrumentelor IT&C.

Reducerea evaziunii fiscale şi fiscalității.

Acordarea de sprijin pentru IMM-urile din piscicultură/acvacultură, similar cu alte ramuri

86

ale agriculturii.

MĂSURI:

Facilităţi fiscale/subvenţii financiare, similare zootehniei şi agriculturii, pentru activităţile

directe şi conexe privind:

- reproducerea şi creşterea peştilor;

-implementarea sistemelor de trasabilitate a produselor şi subproduselor piscicole din

acvacultură;

- promovarea consumului de peşte din acvacultură;

- aplicarea tehnologiilor moderne și ecologice;

- măsuri în vederea posibilității de asigurare a producţiei în cazul unor calamităţi

naturale;

- scutirea de taxă a alimentării cu apă;

- reducerea prețului la energia electrică folosită la pompare şi la producţia de puiet de

pește; - scutirea de taxe şi accize a combustibililor fosili utilizaţi în acvacultură;

- reducerea TVA de la 24% la 9%.

REGIUNEA SUD

În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al

mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi

bazate pe cunoaştere în Regiunea Sud s-au identificat următoarele necesităţi pe trei paliere și

anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a

fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos:

NECESITĂŢI IDENTIFICATE

Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie

Realizarea de investiţii în vederea retehnologizării activităţii de producţie în acvacultură,

realizarea de investiții noi.

Investiţii în realizarea infrastructurii specifice: drumuri, depozite, capacitate de procesare.

Eforturi susţinute, la nivel naţional în promovarea consumului de peşte şi a produselor de

87

peşte, a caracteristicilor organoleptice de calitate ale acestuia.

Etichetarea corespunzătoare a produselor din peşte, cu menţiunea provenienţei

materialului piscicol, implementarea standardelor de calitate a produselor obţinute din

acvacultură.

Susţinerea financiară a cercetării în sectorul piscicol: realizarea unor reţete eficiente de

furajare, realizarea de laboratoare pentru controlul calităţii apei pentru piscicultură,

dezvoltarea de specialişti ihtiopatologi pentru urmărirea bolilor la peşti.

Eliminarea concurenţei neloiale, realizarea asociațiilor de producători.

Propuneri privind alocarea de fonduri

Alocarea de fonduri pentru retehnologizarea fermelor piscicole/de acvacultură.

Alocarea de fonduri pentru construcţia de noi ferme piscicole/de acvacultură.

Alocarea de fonduri pentru realizarea de capacități de stocare şi procesare primară la

nivelul fermei.

Alocarea de fonduri pentru compensaţii ca urmare a acţiunii păsărilor ihtiofage ocrotite.

Alocarea de fonduri pentru realizarea bursei de peşte.

Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului

LINII DE ACŢIUNE:

Promovarea pisciculturii/acvaculturii competitive, sustenabile şi eficiente din punct de

vedere al utilizării resurselor.

Stimularea consumului de peşte (reducerea TVA la produsele pescăreşti).

Facilităţi fiscale pentru producătorii de material de populare (taxare inversă la TVA).

Facilităţi fiscale care să urmărească creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.

Vânzarea terenurilor aferente amenajărilor piscicole.

Acţiuni ferme împotriva furtului din amenajările piscicole/de acvacultură.

Combaterea evaziunii fiscale din sectorul pescăresc.

MĂSURI:

Intabularea tuturor suprafeţelor de teren pe care sunt amplasate amenajările piscicole.

Reducerea TVA pentru peşte viu şi proaspăt și în special pentru puiet provenit din

88

acvacultură.

Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii

pentru deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să

investească în repararea digurilor).

Simplificarea modului de obţinere a licenţelor, autorizaţiilor, de depunere a cererilor

de finanţare.

Realizarea interconectivităţii bazelor de date de la Ministerul de Finanţe, Registrul

Comerţului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Garda Naţională de Mediu,

ANSVSA, ANCPI, ANAR cu DGP AMPOP şi ANPA.

REGIUNEA SUD-VEST

În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de

vedere al mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare,

competitive şi bazate pe cunoaştere în Regiunea Sud-Vest s-au identificat următoarele

necesităţi pe trei paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind

modul de utilizare a fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt

prezentate mai jos:

NECESITĂŢI IDENTIFICATE

Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie

Realizarea de investiţii în ferme de acvacultură intensivă dar și în retehnologizare,

punere în funcțiune a celor abandonate.

Aplicarea/realizarea unor tehnologii moderne de reproducere şi creştere a speciilor de

peşti noi, autohtone şi valoroase în vederea introducerii rapide a acestora în

acvacultură.

Realizarea formelor asociative profesionale în vederea eficientizării ciclurilor de

producție, a desfacerii eficiente a produselor de acvacultură/piscicultură pe piață;

Implicarea instituțiilor de cercetare și invățământ superior în transferul de cunoștințe

89

avansate fermierilor.

Continuarea programelor de susținere a fermelor situate în areale protejate.

Realizarea de module de pregătire a forței de muncă necalificate din acvacultură

/piscicultură.

Propuneri privind alocarea de fonduri

Alocarea de fonduri pentru noi investiții, retehnologizare şi modernizarea infrastructurei,

punerea în funcțiune a fermelor abandonate.

Alocarea de fonduri pentru amenajările piscicole ce au primit alte destinaţii prin

renaturare (i.e. programul Natura 2000).

Alocarea de fonduri pentru realizarea unor baze de reproducere pentru peşti, cu nuclee

valoroase din punct de vedere genetic, atât pentru speciile tradiţionale, cât şi pentru specii

noi, care să asigure producerea materialului biologic pentru popularea crescătoriilor (icre

embrionate, larve, puiet).

Alocarea de fonduri pentru susţinerea activităţilor suport de ameliorare a speciilor

autohtone, de introducere a unor specii noi în acvacultura românească, precum şi a

tehnologiilor alternative.

Armonizarea plafonului maxim de finanţare a proiectelor funcție de nivelul investițional

astfel încât să poată beneficia de fonduri un număr cât mai ridicat de ferme piscicole.

Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului

LINII DE ACŢIUNE:

Realizarea stabilității şi simplificării legislative.

Utilizarea instrumentelor IT&C în administrarea a sectorului pescăresc.

Reducerea fiscalității și a evaziunii fiscale.

Acordarea de sprijin pentru IMM-urile din piscicultură/acvacultură, similar cu alte ramuri

ale agriculturii.

MĂSURI:

Crearea unui cadru legislativ cu o larga consultare.

Realizarea cartării și bonitării capacităţilor în care se desfăşoară sau se poate desfăşura

activitatea de piscicultură/acvacultură, indiferent de deţinător.

90

Realizarea întabulării tuturor suprafeţelor de teren pe care sunt amplasate amenajările

piscicole.

Reducerea TVA pentru peşte viu şi proaspăt și în special pentru puiet.

Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii pentru

deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să investească în

repararea digurilor).

Informatizarea sistemului de obţinere a licenţelor, autorizaţiilor, de depunere a cererilor

de finanţare. Realizarea unui document unic care să conţină condiţiile de autorizare din

punct de vedere al protecţiei apelor, protecţiei mediului, sanitar-veterinar şi piscicol,

numit autorizaţie integrată pentru piscicultură/acvacultură, care să fie valabilă pentru

capacitatea de producţie specificată pe durată de minim 25 de ani cu verificare din trei în

trei ani.

Susţinerea plăţilor la suprafaţă (ha luciu de apă) pentru fermele amplasate în reţeaua

Natura 2000 şi în imediata vecinătate a acesteia.

Realizarea unui cadru flexibil de obţinere a fondurilor pentru investiţii.

REGIUNEA VEST

În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de

vedere al mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare,

competitive şi bazate pe cunoaştere în Regiunea Vest s-au identificat următoarele necesităţi

pe trei paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de

utilizare a fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai

jos:

NECESITĂŢI IDENTIFICATE

Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie

Implementarea de tehnologii noi de acvacultură (inclusiv bio și intensive), competitive cu

cele din țările membre ale UE.

91

Introducerea de specii noi cu productivitate mare, ciclu scurt de creștere și perspective

bune pe piață.

Dezvoltarea tehnologiilor în acvacultura tradițională.

Adoptarea unui cod de bune practici de piscicultură/acvacultură şi asocierea respectării

acestui cod cu o etichetă/logo/brand.

Realizarea asociațiilor de producători în vederea eficientizării atât a input-urilor câtși

output-rilor tehnologice.

Înmulţirea producătorilor de alevini și puiet de calitate.

Propuneri privind alocarea de fonduri

Alocarea de fonduri investițiilor noi, celor retehnologizate şi modernizate.

Alocarea de fonduri pentru punerea în funcțiune a fermelor abandonate.

Alocarea de fonduri pentru amenajările piscicole ce au primit alte destinaţii prin

renaturare (i.e. programul Natura 2000).

Alocarea de fonduri pentru realizarea unor baze de reproducere pentru peşti, cu nuclee

valoroase din punct de vedere genetic, atât pentru speciile tradiţionale, cât şi pentru specii

noi, care să asigure producerea materialului biologic pentru popularea crescătoriilor (icre

embrionate, larve, puiet).

Alocarea de fonduri pentru susţinerea activităţilor suport de ameliorare a speciilor

autohtone, de introducere a unor specii noi în acvacultura românească, precum şi a

tehnologiilor alternative.

Armonizarea plafonului maxim de finanţare a proiectelor funcție de nivelul investițional

astfel încât să poată beneficia de fonduri un număr cât mai ridicat de ferme piscicole.

Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului

LINII DE ACŢIUNE:

Promovarea pisciculturii/acvaculturii competitive, sustenabile şi eficiente din punct de

vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere;

Stimularea consumului de peşte;

92

Facilităţi fiscale care să urmărească creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.

Vânzarea terenurilor aferente amenajărilor piscicole.

Combaterea evaziunii fiscale din sectorul pescăresc și acordarea de facilităţi fiscale

pentru producătorii de material de populare destinat acvaculturii (reducerea TVA).

MĂSURI:

Intabularea suprafeţelor de teren pe care sunt amplasate amenajările piscicole.

Reducerea TVA pentru peşte viu şi proaspăt și în special pentru puiet provenit din

acvacultură.

Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii

pentru deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să

investească în repararea digurilor).

Simplificarea modului de obţinere a licenţelor, autorizaţiilor, de depunere a cererilor

de finanţare.

Acordarea de subvenţii pe hectar, la terenul exploatat în regim piscicol/de

acvacultură.

Ajutorarea producătorilor prin suportarea, măcar a unei părţi din costurilor

determinate de alimentare şi evacuarea cu apă a bazinelor piscicole.

Asigurarea unei pieţe de desfacere pentru comercializarea peştelui (bursa de pește).

Compensații financiare suport din partea statului pentru pierderile provocate de către

păsărilor ihtiofage.

Urmărirea mai atentă a calității peştelui de import.

REGIUNEA NORD-VEST

În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al

mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi

bazate pe cunoaştere în Regiunea Nord-Vest s-au identificat următoarele necesităţi pe trei

paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a

fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos:

93

NECESITĂŢI IDENTIFICATE

Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie

Necesitatea trecerii de la tehnologiile de creştere extensivă la cele de creştere intensivă

sau semi-intensivă.

Necesitatea utilizării de tehnică modernă în derularea fazelor tehnologice.

Acordarea de consultanță şi asistenţă din partea unor instituţii specializate cu experienţă

în domeniu.

Realizarea laboratoarelor proprii de analiză în cadrul fermelor.

Realizarea de linii de procesare primară în cadrul fermelor.

Calificarea personalului.

Propuneri privind alocarea de fonduri

Finanțarea unui program naţional pentru stabilirea unor priorităţi absolute pentru

piscicultura din România în vederea sprijinirii fermierilor în revitalizarea fermelor

piscicole construite până în anul 1989.

Finanţarea activităţilor de acvacultură şi piscicultură şi a celor conexe (decolmatare

amenajări/bazine existente, îndiguiri, refacere instalații piscicole, construcţii specifice

activităţilor de acvacultură/piscicultură, achiziţionare de unelte/scule de pescuit,

valorificare stuf, papură etc.).

Alocarea de fonduri integral nerambursabile pentru producători (mai ales de puiet).

Alocarea ponderată a fondurilor în cele 8 Euroregiuni şi judeţe în funcţie de potenţialul

de absorbţie al fiecărei zone.

Alocarea de fonduri şi pentru realizarea activităţilor de intabulare a suprafeţelor deţinute.

Sprijin financiar în scopul creării asociaţiilor profesionale.

Sprijin financiar pentru pierderile suferite de fermele situate în ariile protejate.

Alocarea de fonduri pentru activităţi de cercetare privind ameliorarea speciilor existente.

Alocarea de fonduri pentru pentru dotarea laboratoarelor proprii în fermele piscicole.

Finanţarea integrală, 100%, a activităţilor pentru programele de reabilitare a amenajărilor

existente, retehnologizare, crearea de noi capacităţi etc., cu recuperarea a 50% din

94

valoarea finanţării în următorii 5 ani de la darea în folosinţă sub directa îndrumare,

coordonare şi control a unui specialist/inspector aparţinând entităţii guvernamentale

special create şi desemnat de către aceasta.

Finanţarea activităţilor de constituire a asociaţiilor profesionale piscicole în zonele unde

nu există.

Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului

LINII DE ACŢIUNE:

Armonizarea şi aplicarea legislaţiei EU; informarea asupra aspectelor legislative

avantajoase (referitor la elementele de importanţă majoră, norme de populare şi hrănire,

modele detaliate de activităţi cu succes etc.).

Întărirea capacității administrative a instituţiei guvernamentale destinată activităţii din

sectorul pescăresc, cu filiale în toate judeţele ţării, incluzând şi specialişti, experţi,

cercetători implicaţi în domeniul creşterii peştilor şi procesării acestora.

Organizarea unui forum/organizaţii cu membri profesionişti ai sectorului, cu experienţă şi

interes real de dezvoltare a pisciculturii româneşti şi a altor ramuri colaterale

(construcţii).

Definitivarea procesului de punere în posesie a terenurilor de sub luciul de apă şi a

zonelor riverane acestora (clarificarea proprietăţii).

MĂSURI:

Efectuarea măsurătorilor topografice şi intabularea gratuită a terenurilor cu destinaţie

piscicolă şi a zonelor riverane cu folosinţă în zona piscicolă.

Concesionarea sau vânzarea către sectorul privat a activelor fostelor întreprinderi

piscicole.

Asistenţă la cerere prin institutele de cercetare, organizarea de cursuri şi specializări la

toate nivelurile şi gradele celor implicaţi în domeniul piscicol şi de acvacultură.

Organizarea de conferinţe periodice de informare, clarificare şi transmitere de informaţii

în domeniul activităţilor de acvacultură şi piscicultură cu participarea de personalităţi în

domeniu.

95

Organizarea unor expoziţii anuale / semestriale specifice acestui sector de activitate, în

toate euroregiunile ţării.

Postarea pe pagina de Web a instituţiei coordonatoare a activităţilor pescăreşti, a cât mai

multor informaţii în domeniu.

Reducerea TVA-ului (la carnea de peşte, la furaje <aşa cum există la grâu în

panificaţie>).

Susţinerea şcolarizării, informării, cursurilor de perfecţionare la toate nivelurile de

pregătire tehnice, superioare (ingineri, lucrători piscicoli etc.).

Asigurarea de către AM-POPAM a unor consultanţe permanente şi sprijin în întocmirea

proiectelor şi în derularea/implementarea acestora.

Sprijinirea financiară şi finanţarea cercetării în domeniul piscicol, cu sprijinul institutelor

existente sau care se vor crea în viitor (Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice

"Gheorghe Ionescu - Şişeşti", Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Ecologie

Acvatică, Pescuit şi Acvacultură, Galaţi, Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru

Piscicultură Nucet, în ţară şi unele internaţionale din UE, Republica Moldova, Federaţia

Rusă).

REGIUNEA CENTRU

În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al

mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi

bazate pe cunoaştere în Regiunea Centru s-au identificat următoarele necesităţi pe trei

paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a

fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos:

NECESITĂŢILE IDENTIFICATE

Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie

Realizarea de investiţii noi, investitiții în vederea retehnologizării activităţii de producţie.

Modernizarea fermelor existente, punerea în funcțiune a celor abandonate.

96

Investiţii în realizarea de depozite frig şi capacităţi de procesare precum şi în realizarea

unui laborator de investigaţii ihtiopatologice care să acorde asistenţă în prevenţia şi

tratamentul unor îmbolnăviri.

Înfiinţarea în cadrul filialelor teritoriale ale inspectoratelor piscicole a unor posturi de

consiliere tehnologică şi sanitar-veterinară a celor din producţia piscicolă.

Necesitatea existenţei pe piaţa românească a unor utilaje tehnologice de calitate care, în

acest moment, fie nu se găsesc, fie sunt foarte scumpe şi nu de bună calitate.

Implementare standardelor de calitate a produselor obţinute.

Necesitatea unui sistem unitar, simplificat şi uşor de întocmit, de evidenţiere a

trasabilităţii.

Etichetarea corespunzătoare a produselor pescărești, necesitatea evidenţierii mai precise a

zonei geografice de provenienţă a produsului.

Promovarea consumului de peşte şi a produselor de peşte, cu sublinierea valorii curative

şi nutritive.

Eliminarea concurenţei neloiale, realizarea asociațiilor de producători.

Necesitatea pregătirii de forţă de muncă calificată.

Propuneri privind alocarea de fonduri

Alocarea de fonduri pentru derularea de proiecte pilot de cercetare cu aplicabilitate

directă în producţie.

Susţinerea financiară a retehnologizării şi creşterii capacităţii de producţie a fermelor,

implementarea sistemelor recirculante şi a unităţilor de condiţionare a apei tehnologice.

Alocarea de fonduri pentru investiţii pentru înfiinţarea de puncte de desfacere a

materialului piscicol propriu.

Alocarea de fonduri pentru modernizarea unităţilor în scopul creşterii valorii adăugate a

produsului.

Alocarea de fonduri pentru promovarea produsului.

97

Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului

LINII DE ACŢIUNE:

Clarificarea situaţiei legislative privind situaţia terenurilor de sub luciul de apă.

Sprijinirea producătorilor din sectorul acvaculturii/pisciculturii în vederea realizării unei

rentabilităţi minime, fără evaziune fiscală.

Facilităţi fiscale care să urmărească creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.

Realizarea prin mass-media a educării populaţiei din ţara noastră cu privire la necesitatea

consumării sistematice a produselor piscicole conform recomandărilor specialiştilor din

sănătate.

Uşurarea acordării de credite.

MĂSURI:

Implementarea unui sistem de control şi inspecţie eficient care pe de-o parte să protejeze

fondul piscicol contra braconajului şi, pe de altă parte, să identifice unităţile de producere

ilegală, în special a păstrăvului.

Crearea de facilităţi fiscale pentru producătorii de material de populare (preţ fără TVA,

modalitate practicată o perioadă în România) şi reducerea valorii TVA la produsele de

acvacultură şi piscicultură.

Realizarea de facilităţi financiare pentru apa tehnologică, electricitate, furaje şi pentru

motorină, prin ele producătorul român poate să concureze cu producătorii externi de pe

piaţa internă care sunt susţinuţi de statul unde îşi au producţia prin subvenţii masive.

Sprijinirea financiară a producătorilor din sectorul acvaculturii/pisciculturii în vederea

realizării unei rentabilităţi minime, fără evaziune fiscală.

Facilităţi fiscale care să urmărească creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.

Realizarea prin mass-media a educării populaţiei din ţara noastră cu privire la necesitatea

consumării sistematice a produselor piscicole conform recomandărilor specialiştilor din

sănătate.

Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii pentru

deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să investească în

repararea digurilor).

98

Simplificarea modului de obţinere a licenţelor, autorizaţiilor, de depunere a cererilor de

finanţare.

REGIUNEA BUCUREŞTI - ILFOV

În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al

mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi

bazate pe cunoaştere în Regiunea București-Ilfov s-au identificat următoarele necesităţi pe

trei paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de

utilizare a fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai

jos:

NECESITĂŢI IDENTIFICATE

Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie

Implementarea de tehnologii noi de acvacultură (inclusiv bio și intensive), competitive cu

cele din țările membre ale UE;

Necesitatea modernizării și repunerii în funcțiune a fermelor existente;

Introducerea de specii noi (din panelul de specii endemice și nu numai) cu perspective

bune pe piață,

Adoptarea Codului de bune practici de piscicultură/acvacultură şi asocierea respectării

acestui cod cu o etichetă/logo/brand.

Realizarea asociațiilor de producători în vederea eficientizării atât a input-urilor cât și

output-rilor tehnologice.

Necesitatea realizării unui panel de experți în domeniul acvaculturii pentru largă

consultare; persoane care să fie în măsură să identifice problemele cu care se confruntă

sectorul.

Necesitatea realizării unei etichetări corecte a produselor pescăreşti (cu specificarea

corectă a speciei).

99

Propuneri privind alocarea de fonduri

Alocarea de fonduri pentru derularea de proiecte privind reabilitarea şi modernizarea

amenajărilor piscicole existente (iazuri şi heleşteie) şi nu către noi proiecte fanteziste

(futuriste).

Alocarea de fonduri pentru realizarea de parteneriate cu cercetarea în vederea

obţinerii/implementării de tehnologii cu performanţe de creştere superioare.

Alocarea de fonduri pentru derularea de proiecte pilot (în cooperare cu instituțiile de

cercetare) în cadrul cărora să se testeze la nivel macro noile tehnologii identificate a fi

generatoare de profituri superioare celor existente.

Alocarea de fonduri pentru investiţii în acvacultură pentru producerea de specii

identificate a avea potenţial bun pentru piaţă (preţuri accesibile, productivitate bună etc.)

şi care să substituie speciile de peşti care se importă în pondere foarte mare.

Alocarea de fonduri pentru derularea de proiecte pentru activităţi adiacente, tehnice,

necesare derulării programelor de dezvoltare.

Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului

LINII DE ACŢIUNE:

Sprijinirea producătorilor din sectorul acvaculturii/pisciculturii în vederea realizării

unei rentabilităţi minime, fără evaziune fiscală.

Acordarea de facilităţi fiscale care să urmărească creşterea gradului de ocupare a forţei

de muncă.

Educarea populaţiei din ţara noastră cu privire la necesitatea consumării sistematice a

produselor piscicole conform recomandărilor specialiştilor din sănătate.

Clarificarea situaţiei legislative privind situaţia terenurilor de sub luciul de apă.

Acordarea facilă de credite pentru investițiile din acvacultură.

MĂSURI:

Realizarea de facilităţi fiscale pentru producătorii de material de populare (preţ fără

TVA, modalitate practicată o perioadă în România) şi reducerea valorii TVA la produsele

de acvacultură şi piscicultură.

Sprijinirea financiară producătorilor din sectorul acvaculturii/pisciculturii în vederea

100

realizării unei rentabilităţi minime, fără evaziune fiscală.

Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii pentru

deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să investească în

repararea digurilor).

Simplificarea modului de obţinere a licenţelor, autorizaţiilor, de depunere a cererilor de

finanţare.

Reducerea taxelor şi impozitelor.

Alocarea de subvenţii pentru produsele de pescărie/acvacultură pe tot lanţul pornind de la

subvenţii pentru icre embrionate, puietul necesar populării unităţilor de acvacultură,

pentru valorificarea peştelui de consum aplicate la kg peşte vândut şi pe specii, pentru

procesatorii de peşte provenit din producţia internă. Aceste subvenţii trebuie să fie la

nivelul celor de care beneficiază producătorii din U.E. şi alte state din Europa.

Similar culturilor agricole, acordarea de subvenţii pentru costul curentului electric în

cazul unităţilor de acvacultură cu producţie superintensivă.

Eligibilitatea contravalorii puietului de peşte, necesar pentru prima populare în cadrul

proiectelor finanţate prin POP.

Acordarea unui avans de 40%, pentru sesiunea următoare de finanţare 2014 – 2020, la

toate tipurile de proiecte în vederea creşterii gradului de absorbţie a fondurilor, fără a se

solicita acea scrisoare de garanţie ci doar cesionarea tuturor drepturilor de proprietate

asupra bunurilor achiziţionate în cadrul proiectului în favoarea Ministerului Agriculturii,

până la finalizarea investiţiei şi realizarea justificării avansului primit.

Înfiinţarea unei unităţi de învăţământ mediu pentru instruirea şi formarea muncitorilor

piscicoli calificaţi pentru activitatea de acvacultură pe de o parte şi pentru partea de

procesare primară a peştelui pe de alta parte.

Reducerea TVA pentru produsele de acvacultură similar altor state membre din U.E.

101

Figura 1.6 Necesitați identificate la nivel național

Necesităţile identificate, la nivel naţional, privind încurajarea acvaculturii

sustenabile din punct de vedere al mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării

resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere susţin necesitatea investiţiilor în

cadrul fermelor piscicole, în special în reabilitarea şi modernizarea celor existente, având în

vedere potenţialul productiv ridicat, deja existent, prin:

Implementarea de tehnologii noi de acvacultură (inclusiv bio și intensive), competitive cu

cele din țările membre ale UE;

Introducerea de specii noi (din panelul de specii endemice și nu numai) cu perspective

bune pe piață;

Implementarea în acvacultură a sistemei de mașini;

Adoptarea Codului de bune practici de piscicultură/acvacultură şi asocierea respectării

acestui cod cu o etichetă/logo/brand;

102

Realizarea asociațiilor de producători în vederea eficientizării atât a input-urilor cât și

output-urilor tehnologice;

Realizarea de investiţii asupra infrastructurii din cadrul fermelor piscicole (bazine

piscicole, instalaţii şi construcţii hidrotehnice, transport etc.);

Introducerea de specii noi cu productivitate mare, ciclu scurt de creștere și perspective

bune pe piață;

Dezvoltarea tehnologiilor în acvacultura tradițională;

Adoptarea unui cod de bune practici de piscicultură/acvacultură şi asocierea respectării

acestui cod cu o etichetă/logo/brand;

Realizarea asociațiilor de producători în vederea eficientizării atât a input-urilor cât și

output-urilor tehnologice.

Pe lângă aceste necesităţi principale şi identificate ca fiind comune în majoritatea

regiunilor de dezvoltare se regăsesc o serie de necesităţi din punct de vedere tehnic /

tehnologic, la nivel/e regional/e cum ar fi:

necesitatea de informare pe de-o parte a publicului larg, privind beneficiile

consumului de peşte iar, pe de altă parte a actorilor implicaţi în această activitate,

a producătorilor – organizaţiilor de producători cu privire la ultimele inovaţii în

domeniu, tehnologii noi, echipamente şi utilaje de ultimă oră, noi tratamente

aplicate în fermele piscicole, etc.. Acest lucru este determinat practic de

inexistenţa unei colaborări între autorităţile centrale ce răspund de sector,

activitatea de cercetare din sector şi producători / organizaţii de producători;

necesitatea de specializare a personalului lucrativ din fermele piscicole atât a

inginerilor tehnologi cât şi, a muncitorilor calificaţi;

necesitatea de susţinere a cercetării din sectorul de acvacultură în vederea

dezvoltării de noi tehnici şi tehnologii care se pretează a fi aplicate în fiecare

regiune a ţării, întocmirea de normative de specialitate pe regiuni, având în vedere

condiţiile actuale de practicare a acvaculturii şi nu în ultimul rând transferul

tehnologic către producători în vederea dezvoltării unei pisciculturi/acvaculturi

competitive şi durabile.

103

Asemănător necesităţilor de investiţie în sector şi acordarea de către stat a facilităţilor

fiscale cu privire la stimularea dezvoltării sectorului reprezintă o necesitate importantă şi

majoritară la nivelul tuturor regiunilor de dezvoltare. Această necesitate reprezintă una din

nevoile acute, din cauza căreia toţi producătorii din cadrul sectorului se simt discriminaţi

deoarece celelalte domenii de activitate din ramura mare a agriculturii, şi vorbim aici de

zootehnie sau culturile agricole, legumicultură etc., beneficiază de asemenea facilităţi fiscale.

Din punct de vedere al necesităţilor administrative, identificate la nivele regionale, se

remarcă următoarele:

necesitatea creșterii și transparenței dialogului între autorităţi şi organizaţiile de

producători/producători în vederea eficientizării rezolvării problemelor din sector;

stimularea consumului de peşte în rândul populaţiei prin aplicarea unor strategii

de comunicare, marketing la nivelul tuturor regiunilor ţării;

implementarea unui sistem de control şi inspecţie eficient care, pe de-o parte să

protejeze fondul piscicol contra braconajului şi, pe de altă parte, să identifice

unităţile de producere ilegală din sector;

stimularea activităţii de cercetare în domeniu;

sprijinirea producătorilor în vederea realizării unei rentabilităţi minime, fără

evaziune fiscală.

Producătorii / organizaţiile de producători din toate regiunile de dezvoltare, în

corelaţie cu necesitatea investiţiilor în vederea eficientizării activităţii de producţie, susţin

necesitatea alocării fondurilor existente în reabilitarea şi modernizarea fermelor piscicole

existente în repunerea în funcțiune a celor abandonate.

Pe lângă aceste necesităţi principale în sectorul de acvacultură există şi o serie de

nevoi identificate la nivele regionale, cum ar fi:

Susţinerea financiară a amenajărilor piscicole ce au primit alte destinaţii prin

renaturare (i.e. programul Natura 2000);

Dezvoltarea capacităţii de procesare şi comercializarea peştelui produs,

concomitent cu promovarea consumului de peşte de apă dulce autohton;

104

Acordarea de compensaţii ca urmare a acţiunii păsărilor ihtiofage ocrotite în toate

fermele;

Armonizarea plafonului de finanţare astfel încât să poată beneficia de fonduri un

număr cât mai ridicat de ferme piscicole şi în acelaşi timp, alocarea să se realizeze

în funcţie de investiția proiectată;

Creșterea alocării financiare pentru proiectele pilot care se se realizeze doar în

parteneriat cu institutele de cercetare, în cadrul cărora să se testeze la nivel macro

noile tehnologii identificate a fi generatoare de profituri superioare celor existente;

Susţinerea financiară a activităţilor în vederea creării organizaţiilor de

producători.

1.1.8. Abordarea strategică vizând principalele obiective ale UE

1.1.8.1. Generalităţi privind politicile europene privind dezvoltarea strategică a

acvaculturii.

Acvacultura europeană oferă produse de bună calitate, respectând cu stricteţe

standardele privind sustenabilitatea mediului, sănătatea animală şi protecţia consumatorilor.

Calitatea excelentă a alimentelor din acvacultură din UE ar trebui să constituie un

important avantaj concurenţial pentru acvacultura UE. Cu toate acestea, în UE producţia din

sectorul acvaculturii stagnează, în contrast cu creşterea puternică care se înregistrează în alte

regiuni ale lumii.

În prezent, piaţa alimentelor de origine acvatică din UE este aprovizionată în proporţie de

25 % de sectorul pescuitului din UE, 65 % din importuri şi 10 % de sectorul acvaculturii din

UE.

Consumul aparent total de produse pescăreşti şi de acvacultură a ajuns în UE la

aproximativ 13,2 milioane de tone. Datele disponibile arată că în UE există o diferenţă din ce

în ce mai mare estimată la 8 milioane de tone între nivelul consumului de alimente de origine

acvatică şi volumul de capturi efectuate de sectorul pescuitului.

Comisia şi statele membre pot contribui la reducerea parţială a acestei diferenţe prin

105

dezvoltarea unei acvaculturi sustenabile din punct de vedere social, economic şi al mediului.

Pe baza productivităţii muncii obţinute în prezent, fiecare punct procentual din

consumul actual al UE care provine din producţia internă din sectorul acvaculturii ar

contribui la crearea a aproximativ 3 000 - 4 000 de locuri de muncă cu normă întreagă.

Această cifră confirmă faptul că, deşi acvacultură reprezintă o parte relativ mică din

economia UE, ea are potenţialul de a stimula creşterea şi ocuparea forţei de muncă în zonele

costiere şi interioare ale UE.

O strânsă cooperare cu industria de prelucrare poate îmbunătăţi şi mai mult crearea de

locuri de muncă şi competitivitatea în ambele sectoare.

Acvacultura este unul dintre pilonii strategiei UE privind creşterea şi dezvoltarea sa

poate contribui la realizarea strategiei Europa 2020.

Propunerea privind reforma Politicii Comune în domeniul Pescuitului (PCP) vizează

promovarea acvaculturii printr-o metodă deschisă de coordonare: un proces voluntar.

Pentru a atinge aceste scopuri, este nevoie de participarea activă a tuturor actorilor

relevanţi: autorităţi, industria de profil, comercianţi cu amănuntul, asociaţii de consumatori,

precum şi reprezentanţi ai societăţii civile.

Prezentele orientări strategice au rolul de a asista statele membre în definirea

propriilor obiective naţionale, ţinând cont de diferitele lor situaţii iniţiale, de circumstanţele

naţionale şi de dispoziţiile instituţionale. În cadrul metodei deschise de coordonare nu sunt

abordate aspecte reglementate de legislaţia UE, dar acestea oferă cadrul pentru aplicarea sa.

Acvacultura este dependentă de calitatea şi sănătatea atât a apelor marine, cât şi a

celor dulci. Legislaţia de mediu a UE – în special Directiva-cadru privind apa (DCA),

Directiva privind strategia pentru mediul marin (MSFD) şi Regulamentul privind utilizarea în

acvacultură a speciilor exotice şi a speciilor absente la nivel local – asigură îndeplinirea

acestor condiţii prealabile. De asemenea, legislaţia UE stabilește standarde ridicate în materie

de sănătate, protecţia consumatorilor şi sustenabilitatea mediului, standarde pe care trebuie să

le respecte activităţile de acvacultură din UE. Acestea prezintă pentru producători implicaţii

legate de costuri, dar se pot transforma într-un avantaj competitiv dacă atenţia

consumatorului este atrasă asupra calităţii, putând contribui şi la acceptarea acvaculturii la

nivel local. Reforma PCP se bazează pe aceste standarde ridicate.

106

1.1.8.2. Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE

a) Simplificarea procedurilor administrative

Costurile administrative şi termenele limită joacă un rol important pentru nivelul

global de competitivitate şi de dezvoltare a unui sector economic. Informaţiile disponibile

sugerează că, în mai multe state membre, procedurile de autorizare necesită adesea în jur de

2-3 ani pentru a fi finalizate, dar au fost înregistrate şi exemple de perioade mult mai lungi.

Pentru comparaţie, datele raportate într-un studiu al Parlamentului European sugerează că, în

medie, termenul de acordare a licenţelor pentru fermele de acvacultură din Norvegia era de

12 luni şi a fost redus la 6 luni prin introducerea unui „punct de contact unic”.

Majoritatea producătorilor din sectorul acvaculturii sunt IMM-uri, care sunt afectate

în mod disproporţionat de birocraţie: în ansamblul economiei, ponderea relativă a costurilor

administrative şi de reglementare în comparaţie cu cifra de afaceri şi cu numărul de angajaţi

poate fi de până la zece ori mai mare în cazul IMM-urilor decât pentru întreprinderile mari.

Reducerea sarcinii de reglementare inutile este o prioritate pe agenda politică a Comisiei.

b) Asigurarea dezvoltării sustenabile şi a creşterii acvaculturii prin intermediul amenajării

coordonate a teritoriului

Diferite studii au demonstrat că existenţa unor planuri de amenajare a teritoriului

poate contribui la reducerea incertitudinii, la facilitarea investiţiilor şi la accelerarea

dezvoltării unor sectoare precum acvacultura. Lipsa spaţiului, adesea menţionată ca fiind un

factor care împiedică extinderea acvaculturi în UE, poate fi depăşită prin identificarea celor

mai adecvate situri pentru desfăşurarea activităţilor de acvacultură, dat fiind că ocuparea

actuală a spaţiului de către acestea pare să fie limitată.

Amenajarea teritoriului intern este, de obicei, mai avansată în comparaţie cu

amenajarea spaţiului pentru acvacultură ca urmare a existenţei, de exemplu, a unor sisteme de

cadastru sau de clasificare datorită cărora informaţiile devin uşor accesibile tuturor

instituţiilor relevante. Identificarea zonelor care se pretează cel mai bine pentru acvacultura

de apă dulce va contribui la creşterea producţiei punând, în acelaşi timp, accentul pe peisaje,

pe habitate şi pe protejarea biodiversităţii. Amenajarea teritoriului ar trebui să ţină seama de

107

serviciile de mediu furnizate de acvacultura extensivă în lacuri.

Statele membre sunt cele care rămân responsabile cu formularea şi fixarea

obiectivelor generale şi a conţinutului acestor planuri.

Acvacultura ar putea afecta în mod semnificativ mediul dacă nu este concepută şi

monitorizată în mod corect. Prin urmare, unele efecte ale acvaculturii asupra mediului (de

exemplu, îmbogăţirea cu nutrienți şi materii organice, uneori contaminarea cu substanţe

periculoase) sunt abordate în mod specific în legislaţia UE. Efectele globale ale fermelor

individuale includ diferite tipuri de presiuni (de exemplu: sedimentare, perturbări de ordin

fizic) şi sunt influenţate de diverşi factori, inclusiv, de exemplu, tipul de organisme de

cultură, amplasarea fermei şi vulnerabilitatea mediului local. Conform unui studiu al

Parlamentului European, evaluarea acestor aspecte de mediu în cadrul procesului de

amenajare a teritoriului poate să reducă sarcina administrativă pentru întreprinzătorii privaţi

şi să limiteze nivelul de incertitudine în ceea ce priveşte procedurile de acordare a licenţelor,

sporind astfel atractivitatea investiţiilor. Mai multe studii şi experienţa din alte sectoare

industriale

confirmă că, prin abordarea acestui tip de probleme în primele etape ale

procesului de amenajare, se minimizează impactul asupra mediului, se reduce opoziţia locală,

se previn întârzierile inutile şi cresc şansele de succes ale noilor proiecte. Acest tip de

experienţă poate furniza indicaţii utile pentru producătorii din sectorul acvaculturii,

contribuind la sporirea sustenabilităţii, a acceptării sociale şi a competitivităţii acvaculturii

europene.

Dat fiind că spaţiul şi pragul maxim sunt limitate atât în apele maritime, cât şi în cele

interioare, ar trebui să se aplice o abordare ecosistemică. Prin intermediul planificării şi al

procedurilor de evaluare, trebuie să se acorde o atenţie deosebită zonelor vulnerabile şi

protejate; experienţele pozitive legate de integrarea acvaculturii în siturile Natura 2000 arată

că poate exista o compatibilitate între activităţile comerciale profitabile şi conservarea

biodiversităţii. Serviciile de mediu furnizate de acvacultura extensivă în lacuri sunt un

exemplu concret de activitate economică care respectă necesităţile de conservare a unui

habitat sau a unei specii.

108

c) Consolidarea competitivităţii acvaculturii din UE

Întreprinderile de acvacultură din UE se confruntă cu diferite provocări şi oportunităţi

care necesită soluţii adaptate, dar toate vor beneficia de pe urma unei mai bune organizări a

pieţei şi a structurării organizaţiilor de producători din sector. Acestea sunt o prioritate pentru

reforma organizării comune a pieţei (OCP) şi pentru noul Fond European pentru Pescuit şi

Afaceri Maritime (FEPAM). Planurile de producţie şi de comercializare, împreună cu

Observatorul pieţei UE, ar trebui să ajute producătorii din sectorul acvaculturii să identifice

oportunităţi de afaceri şi să îşi adapteze strategiile de marketing.

Aşteptările tot mai mari din partea consumatorilor în ceea ce priveşte calitatea şi

diversitatea produselor alimentare, în special atunci când acestea sunt produse pe plan local,

oferă noi posibilităţi de punere în valoare a atuurilor zonelor costiere şi interioare. O acţiune

coordonată la nivel local între antreprenori, autorităţi publice, asociaţii, organizaţii de

cercetare, din domeniul educaţiei şi al formării profesionale poate contribui la stimularea

economiilor locale şi poate răspunde cererii tot mai mari de alimente de origine marină

produse pe plan local şi în mod sustenabil.

Diversificarea activităţii economice poate să le ofere acvacultorilor surse suplimentare

de venit. De exemplu, combinarea pescuitului cu undiţa şi a turismului sau internalizarea

unor activităţi din amonte sau din aval pot oferi oportunităţi de afaceri pentru producătorii din

sectorul acvaculturii.

Dezvoltarea şi diversificarea activităţii economice pot fi promovate şi prin

intermediul cercetării orientate către piaţă, al inovării şi al transferului de cunoştinţe. În acest

scop, statele membre ar trebui să creeze sinergii între programele naţionale de cercetare şi să

promoveze participarea industriei în activităţile de cercetare şi de inovare – inclusiv, în

special, pentru punerea în aplicare a agendei strategice de cercetare a Platformei europene

pentru tehnologie şi inovare în domeniul acvaculturii şi a strategiei privind creşterea albastră.

Acvacultura extensivă în lacuri, larg răspândită în special în Europa Centrală şi de

Est, contribuie la păstrarea biodiversităţii şi oferă, pe lângă producţia de alimente, importante

servicii şi oportunităţi de afaceri care, valorificate în mod adecvat, pot conduce la creşterea

competitivităţii. Ar trebui ca autorităţile publice să recunoască impactul normelor care se

aplică zonelor cu o bogată biodiversitate, precum siturile Natura 2000, pierderea de venituri

109

din cauza animalelor de pradă protejate, cum ar fi cormoranii, şi angajamentele voluntare

pentru protejarea biodiversităţii sau a apelor. Un factor important care afectează, în anumite

regiuni, producţia din sectorul acvaculturii în lacuri este reprezentat de prădători – în special

cormorani. Directiva privind păsările stabileşte un sistem de derogare destinat să protejeze

interesele pescuitului şi ale acvaculturii. Statele membre pot să beneficieze din plin de

dispoziţiile de derogare pentru a preveni pagubele grave produse de cormorani în sectorul

pescăresc sau al acvaculturii. Pentru a sprijini statele membre, Comisia a publicat recent un

document orientativ care îşi propune să clarifice conceptele cheie referitoare la punerea în

aplicare a sistemului de derogare.

d) Promovarea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru operatorii din UE prin

exploatarea avantajelor competitive ale acestora

Standardele ridicate privind mediul, sănătatea animală şi protecţia consumatorilor se

numără printre factorii competitivi principali ai UE în domeniul acvaculturii şi ar trebui să fie

exploatate într-un mod mai eficace pentru a face faţă concurenţei de pe pieţe.

Controalele sanitare existente aplicabile atât produselor importate, cât şi celor din UE

asigură deja un nivel ridicat de siguranţă alimentară. Preocupările societăţii s-au concretizat,

de asemenea, în formularea de către consumatori, ONG-uri şi comercianţii cu amănuntul a

dorinţei de a primi asigurări că hrana pe care o achiziţionează a fost produsă respectând

standarde foarte ridicate de sustenabilitate a mediului şi socială.

Dacă nivelul de sustenabilitate al produselor din sectorul acvaculturii din UE este

abordat şi comunicat în mod corect publicului, acest lucru poate îmbunătăţi competitivitatea

şi acceptarea societală a acvaculturii din UE şi a produselor sale.

Noile dispoziţii privind etichetarea, propuse în regulamentul privind OCP, pot

contribui la o mai bună diferenţiere a produselor de acvacultură din UE.

Sistemele de certificare voluntară pot juca, de asemenea, un rol în acest context.

Dezvoltarea circuitelor alimentare scurte poate, la rândul ei, să reprezinte o valoare

adăugată prin proximitatea produselor locale proaspete şi de înaltă calitate.

Experienţa din sectorul agricol confirmă faptul că există o cerere tot mai mare pentru

produsele alimentare sustenabile, de calitate superioară. De exemplu, în ultimii zece ani, rata

110

de creştere a vânzărilor cu amănuntul de produse alimentare ecologice în cele mai mari patru

pieţe din UE a depăşit creşterea globală a cererii de produse alimentare în UE, înregistrându-

se rate anuale medii de creştere de 7-15 % pentru produsele alimentare ecologice, faţă de

numai 2-5 % pentru cele neecologice. Conform FAO, în Europa, producţia ecologică din

sectorul acvaculturii a crescut cu aproape 30 % pe an între 1998 şi 2007. Anumiţi comercianţi

cu amănuntul joacă un rol important în introducerea de produse din peşte certificate pe piaţă,

ca parte a angajamentelor lor generale privind responsabilitatea socială a întreprinderilor.

Implicarea marilor comercianţi cu amănuntul a fost un factor determinant care a dus,

în ultimul deceniu, la creşterea rapidă a sectorului produselor alimentare ecologice.

În cadrul acordurilor comerciale pe care le negociază cu ţări terţe, UE promovează

standarde ridicate de mediu, sociale, sanitare şi fitosanitare la toate nivelurile, inclusiv în ceea

ce priveşte acvacultura.

1.1.8.3. Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în

România

Orientările strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în România sunt în

conformitate cu strategia de dezvoltare a U.E. următoarele:

1. Simplificarea procedurilor administrative.

2. Asigurarea dezvoltării sustenabile şi a creşterii acvaculturii prin intermediul

amenajării coordonate a teritoriului.

3. Consolidarea competitivităţii acvaculturii.

4. Promovarea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru operatori prin

exploatarea avantajelor competitive ale acestora.

1. Simplificarea procedurilor administrative.

România, în momentul actual, în ceea ce privesc procedurile administrative în general

și în particular cele legate de sectorul de acvacultură/piscicultură trebuie să parcurgă o serie

111

de etape în vederea simplificării acestora. Pentru simplificare tuturor procedurilor

administrative în prim rând se impune ca sectorul pescăresc să fie reformat astfel încât toate

elementele constituiente ale acestuia să fie coordonate pe baza acelorași principii

administrative sub o legislație dar și administrație unică reducându-se astfel termenele limită

care joacă rol important în procesul administrativ. Cadrul legal trebuie armonizat pentru

evitarea tuturor conflictelor și în special a suprapunerilor în actul de administrare. Analiza

globală la nivelul sectorului de acvacultură din România a scos la iveală atât slăbiciuni ale

cadrului administrativ cât și al celui legislativ fiind necesar abordări după cum urmează:

Realizarea stabilității şi simplificării legislative;

Identificarea şi aplicarea unor forme moderne de administrare a sectorului pescăresc

prin utilizarea instrumentelor IT&C;

Informatizarea şi creşterea gradului de transparenţă şi comunicare publică atât a DGP

AM-POPAM cât şi a ANPA;

Îmbunătăţirea sistemului fiscal, în prezent stresant şi încărcat;

Evitarea supradimensionării reglementărilor şi taxelor în acvacultură;

Stabilirea clară, certă a proprietarilor terenurilor, suprafeţei de apă şi resursei

exploatabile, asigurarea unei valorificări complexe, sigure şi clare;

Simplificarea accesării fondurilor de dezvoltare, creditării, prefinanţării;

Evitarea conflictelor, atenuarea riscurilor, vulnerabilităţilor şi calamităţilor;

Scăderea nivelului ridicat al fiscalităţii (nivelul ridicat al TVA-ului în comparaţie cu

statele vecine);

Întărirea capacităţii administrative, tehnologice și operaționale a IMM-urilor din

acvacultură;

Sprijinirea monitorizării, a controlului şi a derulării activității, prin consolidarea

capacităţii instituţionale şi printr-o administraţie publică eficientă și prin realizarea

unei rețele naționalede colectare și înregistrare a datelor din acvacultură;

Susţinerea dezvoltării locale a zonelor pescăreşti de acvacultură, tradiţionale;

Întărirea sistemului de control, inspecţie şi punere în aplicare;

Colectarea de date, analiza, procesarea, interpretarea şi vizibilitatea datelor.

112

2. Asigurarea dezvoltării sustenabile şi a creşterii acvaculturii prin intermediul

amenajării coordonate a teritoriului.

Amenajarea teritoriului intern a României este o activitate complexă, mai avansată în

comparaţie cu amenajarea spaţiului pentru acvacultură ca urmare a existenţei, de exemplu, a

unor sisteme de cadastru sau de clasificare datorită cărora informaţiile devin uşor accesibile

tuturor instituţiilor relevante.

Identificarea, cartarea și bonitarea zonelor care se pretează cel mai bine pentru

acvacultura de apă dulce/marină în țara noastră, va contribui la creşterea producţiei pescărești

punând totodată în acelaşi timp, accentul pe beneficiile și serviciile de mediu, pe protejarea

biodiversităţii prin:

Valorificarea condiţiilor naturale ale României, a bogatei reţele hidrografice pentru

acvacultură.

Amenajarea teritoriului intern, la nivel național, prin susținerea cadastrării și

întabulării terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole.

Protejarea habitatelor naturale expuse schimbărilor climatice, impactului antropic,

abuzurilor şi exploatărilor necontrolate.

Creşterea biodiversităţii şi îmbunătăţirea lanţului trofic natural în conexiune directă cu

impactul fermelor de acvacultură/piscicultură.

3. Consolidarea competitivităţii acvaculturii.

Întreprinderile de acvacultură din România ca și acelea din UE se confruntă cu multe

oportunităţi şi provocări care necesită soluţii de adaptare rapidă cu beneficii în urma unei mai

bune organizări a pieţei şi a structurării organizaţiilor de producători din sector. Acestea sunt

o prioritate pentru reforma organizării comune a pieţei (OCP) şi pentru noul Fond European

pentru Pescuit şi Afaceri Maritime (FEPAM). Planurile de producţie şi de comercializare,

trebuie să ajute producătorii din sectorul acvaculturii să identifice oportunităţi de afaceri şi să

îşi adapteze strategiile de marketing. Dezvoltarea şi diversificarea activităţii economice a

113

IMM-urilor din acvacultura națională pot fi promovate şi prin intermediul cercetării orientate

către piaţă, al inovării şi al transferului de cunoştinţe. În acest scop, trebuie să creeze sinergii

între programele naţionale de cercetare şi să promoveze participarea acvaculturii în

activităţile de cercetare şi de inovare – inclusiv, în special, pentru punerea în aplicare a

agendei strategice de cercetare a Platformei europene. În vederea consolidării acvaculturii

naționale sunt necesare eforturi pentru:

Realizarea de investiţii specifice necesare îmbunătăţirii, modernizării sau refacerii

capacitaţii existente, fermelor degradate, abandonate, falimentate şi realizarea de noi

investiţii, înfiinţarea de noi ferme, consolidarea digurilor, refacerea instalaţiilor de

alimentare-evacuare etc.

Prioritizarea sprijinului financiar pentru dezvoltarea acvaculturii către zonele şi

speciile de peşti care pot furniza cele mai bune rezultate financiare, sociale şi de

protecţie a mediului.

Dezvoltarea acvaculturii în scop economic, pentru asigurarea creşterii cererii pe piaţă

mai mult decât oferta şi în scopuri ecologice, pentru refacerea stocurilor naturale

ameninţate, valoroase din punct de vedere trofic, dar şi pentru îmbunătăţirea

condiţiilor de mediu (e.g. prin folosirea speciilor filtratoare).

Creşterea biodiversităţii şi îmbunătăţirea lanţului trofic natural, obţinerea de rase

îmbunătăţite genetic şi productiv, a produselor BIO şi a selectării unor noi candidaţi

pentru acvacultura din ihtiofauna locală sau externă, crescute în condiţii de

captivitate, aprobate legislativ.

Creşterea rolului competitivităţii, a densităţii de cultură prin trecerea de la piscicultura

extensivă la creşterea intensivă a peştelui, asigurarea sanitaţiei si calităţilor trofice ale

speciilor cultivate.

Crearea condiţiilor de dezvoltare din toate punctele de vedere, în toate etapele

tehnologice, sprijinirea cu precădere a producătorilor de puiet şi de material de

populare.

Dezvoltarea acvaculturii integrate, a sistemelor recirculante, a acvaculturii industriale

cu diminuarea sau reducerea taxelor (e.g. pentru consumul de apă) .

114

Specializarea şi atragerea tinerilor, femeilor, profesioniştilor, comunităților tradiţional

pescăreşti în practicarea acvaculturii prin recompense materiale şi morale

corespunzătoare.

Susţinerea IMM-urilor din acvacultură.

Consolidarea dezvoltării tehnologice, a inovării, inclusiv a creşterii eficienţei

energetice şi a transferului de cunoştinţe.

Creşterea numărului de specii cultivabile şi valorificabile.

Furnizarea de cunoştinţe ştiinţifice, colectarea şi gestionarea datelor.

4. Promovarea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru operatori prin

exploatarea avantajelor competitive ale acestora.

Standardele ridicate privind mediul, sănătatea animală şi protecţia consumatorilor se

numără printre factorii competitivi principali ai UE în domeniul acvaculturii şi ar trebui să fie

exploatate într-un mod mai eficace pentru a face faţă concurenţei de pe pieţe. Aceleași

standarde sunt prioritare acvaculturii/pisciculturii naționale.

Dacă nivelul de sustenabilitate al produselor din sectorul de acvacultură din România

este deasemenea abordat şi comunicat în mod corect publicului ca în U.E., acest lucru poate

îmbunătăţi competitivitatea şi acceptarea societală a acvaculturii naționale şi a produselor

sale. Noile dispoziţii privind etichetarea, propuse în regulamentul privind OCP, pot contribui

la o mai bună diferenţiere a produselor de acvacultură. Sistemele de certificare voluntară pot

juca, de asemenea, un rol în acest context.

Dezvoltarea circuitelor alimentare scurte poate, la rândul ei, să reprezinte o valoare

adăugată prin proximitatea produselor locale proaspete şi de înaltă calitate.

În vederea consolidării acestor deziderate în cadrul acvaculturii naționale sunt

necesare eforturi pentru:

Dezvoltarea acvaculturii, eradicarea şomajului şi stopării migraţiei forţei de muncă şi

respectarea condiţiilor specifice.

Formarea profesională la toate nivelurile şi pe tot parcursul vieţii.

Dezvoltarea domeniilor complementare pisciculturii/acvaculturii.

115

Sprijinirea consolidării dezvoltării tehnologice, a inovării şi a transferului de

cunoştinţe.

Creşterea colaborării transfrontaliere şi evitării conflictelor din lipsă de transparenţă.

Armonizarea şi asigurarea implementării tuturor recomandărilor europene referitoare

la dezvoltarea durabilă a acvaculturii şi măsurilor care privesc comercializarea şi

prelucrarea primară, acordarea compensaţiilor pentru calamitaţi naturale, etape de

producţie, zone defavorizate, gradul de calitate al produselor piscicole.

Sporirea ocupării forţei de muncă şi a coeziunii teritoriale.

Sprijinirea financiară producătorilor din sectorul acvaculturii/pisciculturii în vederea

realizării unei rentabilităţi minime, fără evaziune fiscală.

Etichetarea corespunzătoare a produselor şi subproduselor de peşte procesate şi

menţionarea provenienţei materialului piscicol (import sau producţie internă).

Implementarea standardelor de calitate pentru peştele de consum livrat în stare vie, în

special în cazul aplicării unor tehnologii ecologice, şi specificarea, pe documentele de

însoţire, a originii peştelui (producţie internă sau din import) la livrare.

116

1.2. Obiectivul cuantificat de creştere naţională (2014 – 2020)

1.2.1 Direcţiile de dezvoltare ale acvaculturii în perioada 2014 – 2020

Direcțiile de dezvoltare ale acvaculturii românești au fost fundamentate pe

concluziile derivate din studiul de piață pentru sectorul pescăresc, coroborate cu orientările

strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE din aprilie 2013 şi cu

Regulamentul privind Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime (FEPAM), care

reglementează utilizarea principalei resurse financiare pentru implementarea Planului

strategic multianual.

Acvacultura românească trebuie să se alinieze acvaculturii europene care are un înalt

nivel tehnic şi de durabilitate în raport cu mediul şi oferă peşte de calitate, produs la

standardele cele mai ridicate de sănătate şi bună stare a peştilor precum şi de protecţie a

consumatorilor, fapt care constituie un avantaj competitiv major.

În acelaşi timp, acvacultura românescă trebuie să-şi promoveze particularităţile

specifice, care o apropie de condiţiile sustenabilităţii printipul de tehnologie utilizat (creştere

extensivă şi semi-intensivă în policultură).

Comunicarea Comisiei privind Orientările strategice pentru dezvoltarea

sustenabilã a acvaculturii în UE din aprilie 2013 are rolul de a asista statele membre în

definirea propriilor obiective naţionale, ţinând cont de diferitele lor situaţii iniţiale, de

circumstanţele naţionale şi de dispoziţiile instituţionale.

Recunoscându-se faptul că acvacultura europeană are nevoie de sprijin pentru

dezvoltarea sa, sunt identificate patru direcții prioritare de acțiune pentru a debloca

potențialul acvaculturii europene respectiv: simplificarea procedurilor administrative,

amenajarea coordonată a teritoriului, competitivitatea şi asigurarea unor condiţii de

concurenţă echitabile.

1. Simplificarea administrativă: prin reducerea poverii administrative şi a termenelor

pentru obţinere a avizelor, autorizaţiilor şi licenţelor şi aplicarea principiilor Small

Business Act, va spori competitivitatea sectorului;

117

2. Amenajarea coordonată a teritoriului: planurile de amenajare a teritoriului pot

contribui la reducerea incertitudinii, la facilitarea investiţiilor şi la accelerarea

dezvoltãrii unor sectoare precum acvacultura;

3. Consolidarea competitivităţii: întreprinderile de acvacultură din UE vor beneficia de

pe urma unei mai bune organizări a pieţei şi a structurării organizaţiilor de producători

din sector;

4. Asigurarea de condiţii de concurenţă echitabile: exploatarea avantajelor

competitive ale operatorilor din UE contând în standardele ridicate privind mediul,

sănătatea animală şi protecţia consumatorilor se numără printre factorii competitivi

principali ai UE în domeniul acvaculturii şi ar trebui să fie exploatate într-un mod mai

eficace pentru a face faţă concurenţei de pe pieţe.

În acest context, obiectivul general de dezvoltare al acvaculturii românești este

reprezentat de Stimularea unei acvaculturi durabilă din punct de vedere al mediului,

eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitivă şi bazată

pe cunoaştere.

1. Acvacultura modernă este un domeniu esenţial pentru dezvoltarea sustenabilă a

domeniului pescăresc motiv pentru care activităţile specifice trebuie supuse unui

proces de modernizare tehnică şi tehnologică, prin investiţii şi inovare, printr-o

gestionare mai eficientă a resurselor financiare, materiale, acvatice şi umane precum

şi prin transfer de cunoştinţe ştiinţifice, din domeniul cercetării în domeniul aplicativ,

şi manageriale cu respectarea strictă a condiţionalităţilor de mediu şi biodiversitate.

2. Viabilitatea acvaculturii implică competitivitate comercială, rentabilitate economico-

financiară şi activităţi durabile din punct de vedere al mediului.

3. Competitivitatea şi rentabilitatea operatorilor, inclusiv a IMM, sunt condiţionate de

creşterea consumului de peşte şi produse din peşte de către populaţie, de o cerere

crescândă a industriei procesatoare precum şi de cererea de produse pescăreşti pe

pieţe externe, comunitare şi din afara comunităţii.

Aceşti factori condiţionali au ca bază a activării lor existenţa unei oferte permanente şi

crescânde de peşte de calitate superioară şi cu preţ unitar accesibil.

În condiţiile în care oferta de peşte capturat prin pescuit este limitată din motive de

menţinere a biodiversităţii acvatice, perpetuarea speciilor, supraexploatare prin pescuit,

118

creşterea ofertei de peşte cât mai aproape de nivelul cererii poate fi realizată prin

modernizarea, reabilitarea sau extinderea amenajărilor existente, precum şi construcţia de noi

amenajări. Acest fapt obligă autorităţile publice la o abordare teritorială globală a dezvoltării

acvaculturii ceea ce implică identificarea şi cartografierea zonelor:

a) în care se practică acvacultura,

b) în care s-a practicat acvacultura şi s-a abandonat activitatea,

c) favorabile unor activităţi de acvacultură şi autorizarea înfiinţării de unităţi noi, în

aceste zone.

Competivitatea şi rentabilitatea operatorilor din acvacultură este şi o consecinţă a

modului în care este organizată şi desfăşurată această activitate. Avem în vedere următoarele

aspecte care ţin de competitivitate şi care fac obiectul unei susţineri financiare publice

naţionale şi comunitare:

a) diversificarea speciilor;

b) calitatea superioară a producţiei;

c) îmbunătățirea condiţiilor de lucru şi de siguranţă a lucrătorilor;

d) implementarea de sisteme informatice integrate în sistemul de administrare a afacerii şi

de tehnici noi de marketing şi comerţ, precum ofertare on-line şi e-comerţ (e-trade);

e) extinderea activităţii operatorilor în domenii complementare, atât pescăreşti, cum este

prelucrarea primară şi comercializarea directă în pieţe publice sau pe piaţa electronică,

cât şi din afara acestuia, cum este agroturismul cu specific pescăresc şi compeţiţiile

sportive sau pescuitul de agrement.

În acelaşi timp, competivitatea şi rentabilitatea sunt afectate de mai mulţi factori de

risc de natură antropică şi de mediu, unele cu caracter de dezastru ecologic, dintre care îi

menţionăm pe cei care se manifestă cel mai frecvent şi produc daune însemnate:

a) instituirea unei carantine cauzată de apariţia unor boli care, în cazul epizootiilor, pun în

pericol nu numai populaţiile de peşti din amenajarea piscicolă ci şi pe cele care trăiesc

în libertate şi care pot afecta siguranţa alimentară a consumatorilor, de dezastre

ecologice,

b) schimbări climatice imprevizibile care afectează cantitatea de apa şi calitatea acesteia,

c) pierderi cauzate de păsări şi animale ihtiofage, mai ales în cazul exploatărilor situate în

zone protejate sau în situri Natura 2000,

119

d) pierderilor cauzate de inundaţii şi de torenţi,

e) acţiuni antropice neprietenoase cu mediul desfăşurate în proximitatea râurilor sau chiar

în albie, poziţionate în amonte de locul de captare a apei necesară fermei acvicole, cum

sunt exploataţiile forestiere neconforme, exploataţiile miniere, extragerea de balast din

albia râurilor, utilizarea neraţională a apei pentru irigaţii agricole, utilizarea neraţională

de îngrăşăminte şi de pesticide, deversarea de ape uzate menajere şi industriale

nereciclate, poluări accidentale cu substanţe toxice pentru biotopul acvatic.

f) costul investiţiilor având ca scop protejarea exploataţiei piscicole faţă de cauzele a)-e),

în cazul în care acestea urmează a se efectua precum şi în cazul reabilitării obiectului

acestui tip de investiţii, dacă siguranţa acestuia a fost afectată în urma manifestării

riscului.

În această situaţie, asigurarea viabilităţii operatorilor implică măsuri de protecţie şi

acordarea de compensaţii pentru pierderile suferite.

Acvacultura, în special cea extensivă şi cea semi-intensivă, aduce servicii de mediu

constând în reducerea presiunii asupra resurselor piscicole din mediile acvatice naturale prin

utilizarea eficientă a resurselor acvicole asigurându-se astfel refacerea şi conservarea

biodiversităţii din biotopurile acvatice şi satisfacerea cererii, mereu crescânde, de peşte

pentru consum direct şi pentru procesare.

Promovarea unei acvaculturi durabile din punct de vedere al mediului şi a celei

ecologice, practicată de mari unităţi cât şi de IMM-uri şi care asigură protejarea, conservarea

şi refacerea biodiversităţii din ecosistemele acvatice, şi conversia activităţilor piscicole

tradiţionale către acvacultura ecologică necesită o susţinere financiară respectiv o compensare

a pierderilor temporare pe perioada conversiei către acvacultura ecologică.

Competitivitatea acvaculturii este asigurată şi de calitatea capitalului uman implicat în

activităţile relevante ale acestui domeniu. În acest sens, strategia are în vedere o intervenţie

susţinută pentru creşterea calităţilor şi competenţelor profesionale a tuturor categoriilor de

personal care activează în acest important domeniu pescăresc care vizează activităţi de

învaţământ de specialitate organizate în cadrul unităţilor de învăţământ cu profil piscicol,

zootehnic şi/sau de medicină veterinară, precum şi activităţi de perfecţionare continuă a

tuturor categoriilor de personal.

120

Dat fiind faptul că disponibilităţile financiare ale operatorilor din acvacultură, dar şi a

celor care doresc să dezvolte o afacere în acest subdomeniu sunt, în cele mai multe cazuri,

deficitare, pentru asigurarea cofinanţării investiţiilor aferente acestui domeniu, se are în

vedere facilitarea accesului la resurse financiare bancare complementare prin tehnici de

inginerie financiară.

Condiţia esenţială pentru susţinerea financiară a dezvoltării domeniului acvacultură

este respectarea strictă a cadrului legislativ, naţional şi comunitar, relevant.

1.2.2. Țintele de atins

1. Modernizarea şi retehnologizarea prin dezvoltare tehnologică, inovarea şi

transferul de cunoştinţe.

a) Realizarea de investiţii pentru retehnologizarea şi dezvoltarea tehnologică a

unităţilor;

b) Diversificarea producţiei prin introducerea de specii de peşte din amenajările

acvatice;

c) Utilizarea unor tehnologii noi de producție piscicolă;

d) Implementarea unor tehnologii de prelucrare primară a peştelui înainte de livrare;

e) Creşterea volumului şi valorii vânzărilor de peşte provenit din acvacultură;

f) Creşterea numărului de operatori participanţi la acţiuni vizând schimburi de experienţă

şi transfer de cunoştinţe ştiinţifice, iniţiate de organizaţiile de pescari sau de autorităţi

publice cu participarea unor entităţi din domeniul cercetării de specialitate.

2. Creşterea competitivităţii şi a viabilităţii întreprinderilor din sectorul

acvaculturii, inclusiv îmbunătăţirea siguranţei sau condiţiilor de lucru, în special

la IMM-uri

a) Realizarea de investiţii productive pentru construcţia şi înfiinţarea de noi unităţi de

acvacultură;

b) Finalizarea cartografierii şi întabulării suprafeţelor alocate iniţial acvaculturii;

c) Identificării zonelor şi suprafeţelor potenţiale pentru acvacultură şi autorizarea

înfiinţării de amenajări piscicole noi, cu prioritate în aceste zone;

d) Investiţii pentru repunerea în funcţiune a amenajărilor piscicole abandonate;

121

e) Creşterea volumului şi valorii vânzărilor de peşte provenit din acvacultură;

f) Creşterea numerică a locurilor de muncă din activitatea de acvacultură;

g) Creşterea veniturilor din activităţi complementare;

h) Creşterea profitabilităţii operatorilor, în special a IMM-urilor;

i) Creşterea numerică a operatorilor care implementează sisteme informatice integrate în

sistemul de administrare a afacerii şi care s-au conectat la sistemul de comerţ on line;

j) Creşterea volumului de marfă ofertat şi volumului tranzacţiilor încheiate pe piaţa on-

line;

k) Reducerea numerică a accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale sau

neînregistrarea de accidente şi îmbolnăviri profesionale;

l) Reducerea impactului nefavorabil al pierderilor financiare datorate factorilor

neprevăzuţi, prin acordarea de compensaţii financiare;

m) Promovarea de către organizaţiile de acvacultori şi de către organizaţia

interprofesională a domeniului pescăresc de acţiuni de advertisig privind rolul deosebit al

consumului de peşte în cadrul unei alimentaţii echilibrate.

3. Promovarea unei acvaculturi eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor

Realizarea de investiţii în acvacultură care să ducă la utilizarea eficientă a resurselor,

reducerea consumului de apă și substanțe chimice;

a) Promovarea sistemelor recirculante;

b) Realizarea de investiţii în acvacultură care sporesc eficienţa energetică şi promovează

conversia fermelor la sursele de energie regenerabilă.

4. Promovarea acvaculturii care furnizează servicii de mediu

Problemele generate de creşterea populaţie de cormorani, au fost analizate în

Strategiile de dezvoltarea durabilă a acvaculturii europene, prezentată de Comisie în 2002 și

2009, iar în 2008 Comisia a propus crearea unui plan european de gestionare a cormoranilor,

privind activităţile de pescuit şi acvacultură, dar până la aceasta dată problema a fost

rezolvată.

În anul 2013, această problemă a fost luata din nou în evidentă de către industrie și

instituțiile europene. Datele gestionate de Comisie sugerează că fiecare cormoran poate

122

mânca între 400 și 600grame de pește pe zi, reprezentând aproximativ 300.000 de tone de

pește pe an, mai mare decât producția din acvacultură din Franța, Spania, Italia, Germania şi

Republica Cehă luată la comun. Comisia Europeană s-a angajat să pună în aplicare un plan de

management, coordonata diferite niveluri fără a compromite obiectivele Directivei Păsări și

Natura 2000 care protejează, de asemenea, stocurile de pește și ecosistemele acvatice.

a) Creşterea numerică a unităţilor de acvacultură, respectiv a suprafeţei amenajate

aferente, care implementează măsuri suplimentare de mediu;

b) Sprijinirea prin acordarea de compensaţii pentru amenajările amplasate în situl Natura

2000 şi a celor din apropierea acestora;

c) Sprijinirea amenajărilor piscicole care furnizează servicii sociale şi de mediu, turism

ecologic, pescuit recreativ, activităţi educaţionale legate de cunoaşterea, protecţia şi

conservarea biodiversităţii acvatice, îmbunătăţirea managementului apei.

d) Utilizarea nutiţiei multitrofice prin care se sporeşte calitatea intrinsecă a producţiei;

e) Întretinerea și igienizarea periodică a bazinelor piscicole (decolmatare).

5. Promovarea conversiei la ecomanagement şi scheme de audit şi acvacultură

ecologică

a) Creşterea numărului de unităţi care au implementat măsura conversiei către

acvacultura durabilă sau ecologică;

b) Creşterea numărului de unităţi ecologice acreditate;

c) Creşterea cantăţilor de peşte vândut, provenit din amenajările piscicole ecologice.

6. Promovarea măsurilor de sănătate şi bunăstare animală, precum şi a sănătăţii şi

siguranţei publice

asigurarea sănătăţii şi bunăstării animalelor acvatice;

a) asigurarea unui control periodic al stării de sănătate a peştilor şi utilizarea preventivă

a medicamentelor

b) controlul si eradicarea bolilor

c) bune practici de sănătate si bunăstare animale acvacultură

d) asigurarea sănătăţii publice.

123

7. Dezvoltarea formării profesionale, de noi competenţe profesionale şi învăţarea pe

tot parcursul vieţii

Implicarea unităţilor de învăţământ în formarea profesională specifică domeniului

acvacultură atât la nivel mediu cât şi la nivel superior şi sprijinirea financiară a acestor

unităţi;

a) Organizarea de acţiuni de perfecţionare profesională de către organizaţii

neguvernamentale în domeniul protecţiei mediului şi biodiversităţii şi de către unităţi de

învăţământ şi de cercetare şi sprijinirea financiară a acestora;

b) Încheierea de unor parteneriate între organizaţiile de pescari şi oameni de ştiinţă şi

unităţi de învăţământ şi de cercetare;

c) Participarea acvacultorilor la acţiuni de perfecţionare profesională, de transfer de

cunoştinţe ştiinţifice şi schimburi de experienţă. de consiliere atât în domeniul

profesional, economic şi managerial cât şi în domeniul legislativ, naţional şi comunitar,

relevant;

d) Participarea tinerilor întreprinzători la cursuri de formare profesională şi managerială

înaintea începerii unei afaceri în domeniul pescuitului.

8. Stimularea inovării in domeniul acvaculturii in scopul dezvoltării de cunoștinte

tehnice, știintifice sau organizationale în cadrul fermelor de acvacultură care

reduc impactul asupra mediului, promovează o utilizare durabilă a resurselor

in acvacultură, îmbunătățesc bunăstarea animalelor sau facilitează metode de

producție durabile noi

a) Noi specii/ tehnologii/procese;

b) Sisteme de management si de organizare;

c) Studii de fezabilitate produse/procese inovatoare.

124

1.2.3. Planul de acţiune

Planul de acțiune trebuie să răspundă la ceea ce se numește cei 5 W (în limba

engleză):

Who is it about? (despre ce este vorba).

What happened? (ce s-a realizat).

When will it take place? (când va avea loc).

Where will it take place? (unde va avea loc).

Why is happening? (de ce se întâmpla).

1.2.3.1 Măsurile privind acţiunile propuse pentru dezvoltarea acvaculturii

româneşti

Acestea sunt:

Modernizarea unităţilor de acvacultură existente active şi inactive de tip extensiv sau

semi-extensiv;

Construirea de noi unităţi de acvacultură, inclusiv a celor de tip intensiv;

Mărirea paletei de specii de cultură utilizate în acvacultura românească;

Promovarea diversificării afacerii în cadrul unităţilor de acvacultură pentru a asigura

surse adiţionale de venit şi creşterea durabilă a acvaculturii;

Exploatarea factorilor competitivi principali ai sectorului de acvacultură reprezentaţi

de standardele înalte de mediu, de sănătate animală şi de protecţie a consumatorilor

(măsuri de consolidare a competitivității acvaculturii);

Dezvoltarea durabilă a acvaculturii prin planificarea coordonată a:

- suprafeţelor de teren disponibile pentru construirea de noi unităţi de

acvacultură;

- suprafeţelor de apă din zona costieră a Mării Negre pentru amplasarea

unităţilor de maricultură.

Dezvoltarea tehnologiilor de acvacultură prietenoase mediului;

Dezvoltarea acvaculturii extensive în lacuri de acumulare;

Dezvoltarea acvaculturii ecologice;

Simplificarea procedurilor administrative;

125

Asigurarea stocurilor din acvacultură prin acoperirea pierderilor generate de

dezastre naturale, fenomene climatice nefavorabile, schimbări bruşte ale calităţii apei

de care nu este responsabil fermierul şi boli în sectorul acvaculturii, defectarea sau

distrugerea instalaţiilor de producţie de care nu este responsabil fermierul;

Instruirea producătorilor din acvacultura românească cu privire la reglementările UE

referitoare la acvacultură;

Promovarea condiţiilor de concurenţă echitabilă pentru operatori (prin exploatarea

avantajelor competitive ale acestora).

În conformitate cu Studiul de piață pentru sectorul pescaresc, acvacultura interna

asigura la nivelul anului 2013, circa 13% din consumul total de peste. Consumul

intern de pește este de 83,4 mii tone, din care 10,1 mii tone provin din acvacultura

internă. Față de media europeana de 10 %, ponderea peștelui de acvacultura din

Romania este de 13%; având in vedere aportul scazut al pescuitului de captură, ne

propunem creșterea producției de pește din acvacultură.

Capacitatea de producție din acvacultura din Romania a fost la nivelul anului 1989 de

cca 50 mii tone. Având în vedere că în perioada 2007-2013, s-au creat noi capacități

care vor suplimenta producția din acvacultura cu 9,2 mii tone si raportându-ne la

cererea internă din anul 2013, de 83 mii tone pește, putem susține că până la sfârșitul

perioadei de implementare(2014-2020) producția din acvacultura va aduce un aport de

pește pentru piața internă de până la 30 mii tone.

Obiectivul strategic pentru perioada 2014-2020 este susținerea sectorului pentru

realizarea producției de 30 mii tone.

1.2.3.2 Resurse necesare implementării planului de acțiune

În vederea implementării planului de acțiune este necesara mobilizarea de resurse

umane, materiale si financiare suficiente pentru ca aceasta sa fie un succes.

Pe planul resurselor umane, sectorul are un potențial deosebit, a cărei valorificare

depinde in foarte mare măsura de capacitatea instituționala și organizatorica a entităților din

planul administrativ și politic.

În prezent România are suficienți specialiști în cercetare – dezvoltare, in

managementul resurselor acvicole, în derularea proceselor tehnologice precum si in

126

proiectarea și implementarea investițiilor în acest domeniu. La aceasta se mai adaugă și

tradiția deosebită existentă în țara noastră în ceea ce privește acvacultura unor diverse specii

de pești, atât in sistem deschis, extensiv cât și în sistem recirculant.

În privința resurselor materiale, România are, spre deosebire de majoritatea statelor

membre ale UE, o situație deosebit de avantajoasa prin existenta unor arealuri favorabile

dezvoltării acvaculturii deosebit de generoase așa cum reiese din conținutul capitolelor

dedicate acestora.

Resursele financiare necesare implementării planului de acțiune se sprijină pe o cota

de minim 50% din alocarea FEPAM pentru România, la care se adaugă sumele de la bugetul

național și contribuția proprie a potențialilor beneficiari.

Urmare a parcurgerii planului de acțiune, suma aproximativă necesară a finanța

implementarea acestui plan a fost estimată la 150 mil euro, din care 84 mil euro din FEPAM,

28 mil euro de la bugetul național și 42 mil euro din sectorul privat.

127

1.2.3.3 Setul de indicatori şi ţintele intermediare în vederea monitorizarii implementarii planului de acţiune

PLAN DE ACȚIUNI PENTRU DEZVOLTAREA ACVACULTURII 2014 - 2020

Obiectiv specific PU 2.1: Sprijinirea consolidării dezvoltării tehnologice, a inovării și a transferului de cunoștințe;

Nr.

Crt. ACŢIUNI

INDICATORI DE REZULTAT Surse de

finanţare

Entităţi publice

şi private

implicate Specificaţie Ţinta 2017 Ţinta

2020 Ţinta 2022

1.

Realizarea de investiţii pentru

retehnologizarea și dezvoltarea

tehnologică a unitătilor existente

Volumul de peste vandut pe piata

ca urmare a retehnologizarii și

dezvoltarii tehnologice a

unitătilor existente(tone)

5000 8000 10000

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

2.

Diversificarea productiei prin

introducerea de specii suplimentare in

acvacultură;

Volumul de peste vandut pe piata

ca urmare a introducerii de specii

noi in acvacultură(tone)

1000 1500 2000

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

3

Implementarea unor tehnologii de

prelucrare primară a peştelui înainte de

livrare;

Volumul de peste vandut pe piata

ca urmare a prelucrarii primare

(tone)

100 300 500

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

128

4

Creşterea numărului de operatori

participanţi la acţiuni vizând schimburi

de experienţă şi transfer de cunoştinţe

ştiinţifice

Număr de participanţi la acţiuni

privind schimburi de experienţă şi

transfer de cunoştiinţe ştiinţifice

80 150 300

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

Obiectivul specific PU2.2: Sporirea competitivității și a viabilității întreprinderilor din sectorul acvaculturii, inclusiv

îmbunătățirea siguranței sau a condițiilor de lucru, în special ale IMM-urilor

1. Finalizarea cartografierii şi întabulării

suprafeţelor alocate iniţial acvaculturii

Suprafaţa cartografiată şi

intabulată din total suprafata

existenta 10% 25% 50%

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

2.

Identificara zonelor şi a suprafeţelor

potenţiale pentru acvacultură şi

autorizarea înfiinţării de amenajări noi,

cu prioritate în aceste zone;

Suprafaţa zonelor identificate cu

potenţial pentru o acvacultură

rentabilă financiar şi durabilă în

raport cu mediul.

20% 50% 100%

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

3. Readucerea in circuitul piscicol a

suprafețelor abandonate,

Volumul de peste vandut pe piata

ca urmare a infintarii de unitati in

zone cu potential piscicol(tone)

3500 5000 7000

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

4. Sprijin pentru unităţi înfiinţate în zone

cu potenţial piscicol

Volumul de peste vandut pe piata

ca urmare a readucerii in circuitul

piscicol a suprafețelor

abandonate(tone)

2500 4000 5000

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

129

5 Creşterea numărului de locuri de muncă

in acvacultură Număr de locuri de muncă nou

infiintate 500 800 1000

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

6 Creşterea veniturilor din activităţi

complementare

Venituri din activităţi

complementare raportate la total

venituri obtinute

20% 25% 30%

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

7 Creşterea profitabilităţii operatorilor, în

special a IMM-urilor Profitul unităţilor de acvacultură 7% 10% 15%

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

8

Creşterea numerică a operatorilor care

implementează sisteme informatice

integrate în sistemul de administrare a

afacerii şi care s-au conectat la sistemul

de comerţ on line.

Număr de unităţi care au

implementat subsisteme

informatice

50 100 150

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

9

Creşterea volumului de marfă ofertat şi

volumului tranzacţiilor încheiate pe

piaţa on-line

Volumul de marfă ofertat şi

volumul tranzacţionat on-line

raportat la total volum

tranzactionat

10% 15% 20%

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

130

10 Asigurarea stocurilor din acvacultura

(FEPAM art 57)

Volumul compensaţiilor pentru

pierderi produse

min 30%

din media

cicifrei de

afaceri pe

trei ani

anterioriri

min 30%

din media

cicifrei de

afaceri pe

trei ani

anterioriri

min 30%

din media

cicifrei de

afaceri pe

trei ani

anterioriri

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

Obiectivul specific PU2.3: Protejarea și refacerea biodiversității acvatice și îmbunătățirea ecosistemelor legate de acvacultură și

promovarea unei acvaculturi eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor

1.

Realizarea de investiţii in acvacultură

care să ducă la utilizarea eficientă a

resurselor, reducerea consumului de apă

si substante chimice

Număr de unități in care s-au

realizat investiții care duc la

utilizarea eficientă a resurselor,

reducerea consumului de apă si

substante chimice raportat la total

unitati(min)

10% 20% 25%

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

2. Promovarea sistemelor recirculante sau

folosirea de noi tehnologii

Volumul de peste vandut pe piata

ca urmare a promovarii sistemelor

recirculante(tone)

3000 4500 6000

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

3.

Realizarea de investiţii în acvacultură

care sporesc eficienţa energetic şi

promovează conversia fermelor la

sursele de energie regenerabilă

Număr de unităţi, care realizează

investiții in acvacultură, care

sporesc eficienta energetică

raportat la total unitati (min)

20% 30% 35%

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

131

4

Acordarea de compensații pentru

participarea la programe de refacere,

conservare si populare repopulare

Nr. de operatori participanti la

actiuni si programe de refacere si

conservare a biodiversității,

inclusiv la actiuni de repopulare

a biotopurilor deteriorate (min)

5 10 15

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

Obiectivul specific PU2.4 : Promovarea acvaculturii cu un nivel ridicat de protecție a mediului, promovarea sănătății și bunăstării

animalelor, precum și a sănătății și siguranței publice

1.

Creşterea numerică a unităţilor de

acvacultură, respectiv a suprafeţei

amenajate aferente, care implementează

măsuri suplimentare de mediu

Număr de unităţi, care realizează

iimplementeaza masuri

suplimentare de mediu, raportat la

total unitati

10% 20% 30%

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

2.

Sprijinirea prin acordarea de

compensaţii pentru amenajările

amplasate în situl Natura 2000 şi a celor

din apropierea acestora;

In corelare cu planul de management, coordonat la nivelul UE,fără a compromite obiectivele Directivei

Păsări și Natura 2000, plan care protejează, de asemenea, stocurile de peşte şi ecosistemele acvatice.

132

.

Sprijinirea amenajărilor piscicole care

furnizează servicii sociale şi de mediu,

turism ecologic, pescuit recreativ,

activităţi educaţionale legate de

cunoaşterea, protecţia şi conservarea

biodiversităţii acvatice, îmbunătăţirea

managementului apei

Număr de unităţi, raportat la total

unitati (min) 20% 25% 30%

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

4.

Utilizarea nutriţiei multitrofice prin care

se sporeşte calitatea intrinsecă a

producţiei

Număr de unităţi, raportat la total

unitati (min) 10% 20% 25%

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

5. Întretinerea și igienizarea periodică a

bazinelor piscicole (decolmatare Număr de unităţi, raportat la total

unitati (min) 10% 15% 20%

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

6. Creşterea suprafetei de teren pe care se

produce peşte ecologic.

Cresterea suprafetelor de teren

si a numărului de unitati in

care se practică acvacultura

ecologică (%)

5% 10% 115%

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

7.

Creşterea cantăţilor de peşte vândut,

provenit din amenajările piscicole

ecologice Volumul si valoarea vânzărilor de

pește ecologic 5% 10% 115%

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

133

Obiectivul specific PU 2.5 : Dezvoltarea formării profesionale, de noi competențe profesionale și învățarea pe tot parcursul vieții

1

Acordarea de sprijin financiar pentru

unităţile de învătâmânt şi de cercetare

precum şi pentru organizatii

neguvernamentale care aplică programe

de formare profesională a personalului

implicat în activităţi de acvacultură,

pentru asigurarea funcţionării

parteneriatelor dintre organizaţii de

pescari şi unităţi de cercetare şi oameni

de ştiinţă.

Număr de acţiuni de formare

profesională iniţiate de organizaţii

neguvernamentale şi de unităţi de

învăţământ şi de cercetare

5 10 15

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

2.

Susţinerea financiară a formării

profesionale a tinerilor care iniţiază o

afacere de acvacultură

Numar de tineri întreprinzători

participanti la cursurile de

formare profesională.

20 30 40

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

3. Noi specii/ tehnologii/procese Numar de contracte de cercetare 5 10 15

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

134

4.

Sisteme de management si de organizare

Numar de contracte de cercetare 5 10 15

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

5. Studii de fezabilitate produse/procese

inovatoare Numar de contracte de cercetare 5 10 15

FEPAM

BUGETUL DE

STAT

CONTRIBUTII

PRIVATE

DGP AM POP

FONDURI DE

GARANTARE

OPERATORI

PRIVATI

135

CAP.2 RĂSPUNSUL LA ORIENTĂRILE

STRATEGICE

136

CAP. 2. RĂSPUNSUL LA ORIENTĂRILE STRATEGICE

2.1. Simplificarea procedurilor administrative

2.1.1 Evaluarea situației la nivel național

(a) descrierea calitativă a cadrului administrativ (principalele organisme responsabile

de acordarea licențelor, repartizarea responsabilităților între administrații etc.)

(b) date cantitative și explicații.

(a) Cadrul administrativ actual prevede implicarea următoarelor două organisme

principale, responsabile de activitatea de elaborare şi implementare a strategiei naţionale şi a

reglementărilor privind acvacultura, procesarea şi organizarea pieţei produselor pescăreşti,

structurile de pescuit şi acvacultură;activitatii de acvacultura, si anume:

- Agentia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura (ANPA)

- Departamentul pentru ape, păduri și piscicultură (DAPP)

- Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD)

Organismele secundare implicate în emiterea documentelor (autorizatiilor) care stau la

baza licențierii în acvacultura sunt:

1. Administrația Națională ˝Apele Române˝ (ANAR)

2. Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM)

3. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA).

I. Atribuțiile generale ale organismelor principale implicate în acvacultura.

I.a Elaborarea strategiei naţionale şi a reglementărilor referitoare la conservarea şi

managementul resurselor acvatice vii existente în habitatele piscicole naturale, la acvacultură,

la organizarea pieţei produselor pescăreşti, la structurile de pescuit şi acvacultură, precum şi

implementarea şi controlul aplicării şi respectării acestora sunt atributul Agenţiei Naţionale

pentru Pescuit şi Acvacultură.

Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură este instituţie publică de interes

naţional, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică,

finanţată integral de la bugetul de stat. Potrivit Ordonanței de Urgență a Gubernului nr.

137

56/2014, începând cu data de 18.09.2014 ANPA a trecut din subordinea Ministerului

Mediului şi Schimbărilor Climatice în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării

Rurale. De altfel, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a preluat de la Ministerul

Mediului şi Schimbărilor Climatice activitatea aferentă domeniului piscicultură, îndeplinind

funcţia de autoritate publică centrală în acest domeniu. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării

Rurale a preluat toate drepturile şi s-a subrogat în toate obligaţiile Ministerului Mediului şi

Schimbărilor Climatice privind activitatea Agenţiei, cu excepţia celor prin care se realizează

strategiile în domeniul pisciculturii.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 545/2010, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi

Acvacultură, exercită următoarele atribuţii în domeniul acvaculturii:

a) stabileşte măsuri pentru valorificarea superioară a potenţialului genetic, prin introducerea

în acvacultură a unor specii valoroase;

b) stabileşte măsuri pentru creşterea calităţii produselor din acvacultură;

c) adoptă măsuri pentru asigurarea producţiei din acvacultură pentru cazuri de forţă majoră;

d) stabileşte măsuri pentru asigurarea sănătăţii şi bunăstării animale;

e) stabileşte măsuri de adaptare a producţiei la cerinţele pieţei;

f) stabileşte măsuri privind introducerea bunelor practici în acvacultură;

g) încurajează aplicarea tehnologiilor de reproducere şi creştere pentru specii cu valoare

economică ridicată şi promovarea produselor pescăreşti organice;

h) organizează şi actualizează Registrul unităţilor de producţie din acvacultură şi emite

licenţele de acvacultură;

i) stabileşte şi alte acţiuni pe care necesităţile de dezvoltare a acvaculturii le impun, potrivit

legii;

j) stabileşte criteriile de introducere de noi specii în România.

Potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi

acvacultura în scopul dezvoltării acvaculturii a fost luată măsura ca terenurile proprietate

privată a statului pe care sunt construite amenajări piscicole, inclusiv instalaţiile speciale

amplasate pe uscat, se pot vinde direct proprietarilor activelor. Preţul de vânzare al terenului

va fi preţul pieţei stabilit pe baza unui raport de evaluare, întocmit de un evaluator autorizat

în funcţie de bonitatea terenului înainte de a fi amenajat în scop piscicol. Preţul de vânzare al

terenului se poate achita în rate de către proprietarii activelor în următoarele condiţii:

138

a) avans 20% din preţul de vânzare;

b) rate semestriale eşalonate pe un termen de până la 10 ani;

c) perceperea unei dobânzi anuale la nivelul ratei lunare a dobânzii de referinţă a Băncii

Naţionale a României de la data plăţii.

Administratorul terenului în numele statului solicită cumpărătorului constituirea de

garanţii pentru asigurarea plăţii:

a) scrisoare de garanţie emisă de o bancă comercială; sau

b) constituirea unei ipoteci pe terenul care face obiectul vânzării, până la achitarea în

totalitate a plăţii.

I.b. În paralel, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 428/2013 funcţionează Departamentul pentru

ape, păduri şi piscicultură ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu

personalitate juridică, în cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, îndeplinind

funcţia de autoritate publică centrală în domeniile ape, păduri şi piscicultură. Departamentul

se finanţează de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Mediului şi Schimbărilor

Climatice. Departamentul are atribuţii privind coordonarea la nivel naţional a domeniilor ape,

păduri, piscicultură, realizând politicile şi strategiile naţionale în domeniile coordonate,

îndeplinind rolul de autoritate de stat în aceste domenii.

Departamentul elaborează, actualizează și coordonează Strategia naţională în

domeniul pescăresc, precum și asigură coordonarea şi monitorizarea implementării politicii

comune în domeniul pescăresc.

I.c. Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD)

Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" este instituţie publică cu

personalitate juridică şi funcţionează în subordinea Ministerului Mediului şi Schimbărilor

Climatice conform Hotărârii Guvernului nr. 1217/2012 privind aprobarea Regulamentului de

organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale Administraţiei Rezervaţiei Biosferei

Delta Dunării. Administraţia Rezervaţiei are sediul în municipiul Tulcea, Strada Portului nr.

34A.

Teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" cuprinde zona de importanţă

ecologică naţională şi internaţională prevăzută la art.1 din Legea nr. 82/1993 privind

constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", cu modificările şi completările ulterioare.

care se constituie din următoarele unităţi fizico-geografice: Delta Dunării, sărăturile

139

Murighiol-Plopu, complexul lagunar Razim-Sinoe, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii,

sectorul Isaccea-Tulcea cu zona inundabilă, litoralul Mării Negre de la Braţul Chilia până la

Capul Midia, apele maritime interioare şi marea teritorială, până la izobata de 20 m inclusiv.

Din punctul de vedere al organizării administrative teritoriale, Rezervaţia este extinsă pe

teritoriile judeţelor Tulcea, Constanţa şi Galaţi.

Administraţia Rezervaţiei administrează patrimoniul natural potrivit prevederilor

legale privind regimul juridic al proprietăţii publice, evaluează starea ecologică a

patrimoniului natural al rezervaţiei şi iniţiază programele de cercetare ştiinţifică în rezervaţie,

pe baza planului de management, asigură măsurile necesare conservării şi protecţiei

genofondului şi biodiversităţii.

ARBDD administrează resursa piscicolă din domeniul public al statului, în

conformitate cu prevederile planului de management şi ale regulamentului rezervaţiei şi

îndeplineşte funcţia de autoritate de mediu, în condiţiile legii, pe teritoriul rezervaţiei.

II. Atribuțiile generale ale organismelor secundare implicate în activitatea de acvacultură.

II.a.Administrația Națională «Apele Române»

Potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 107/2002, Administraţia Naţională

„Apele Române”, este operator unic pentru resursele de apă de suprafață naturale sau

amenajate, indiferent de deținătorul cu orice titlu al amenajării, și pentru resursele de apă

subterană, indiferent de natura lor și a instalațiilor aferente, scop în care alocă dreptul de

utilizare a resurselor de apă cu potențialele lor naturale, în condițiile legii, cu excepția celor

prevăzute expres în reglementările specifice în vigoare.

Odată cu aderarea României la UE, a trebuit să se pună în aplicare Directiva

Europeană 2000/60/CE prin care se statutează ca principii de bază în gospodărirea apelor

următoarele:

· Recuperarea integrală a costurilor managementului apei (cantitate şi calitate);

· Utilizatorii finali de apă plătesc (operatori de gospodărire comunală, operatori

economici industriali, operatori economici producători de energie electrică, irigaţii,

acvacultură-piscicultură);

140

· Poluatorii apei (sub orice forma de poluare) plătesc;

· Stimularea beneficiarilor de resursă de apă în vederea protecţiei acesteia.

Administraţia Naţională "Apele Române" este instituţie publică de interes naţional, cu

personalitate juridică, şi funcţionează pe bază de gestiune şi autonomie economică, în

coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor - Ministerului Mediului şi

Schimbărilor Climatice.

II.b. Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM)

Potrivit Hotărârii Guvernului 1000/2012, Agenţia Naţională pentru Protecţia

Mediului, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul de stat, se

reorganizează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea

autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului – Ministerul Mediului și Schimbărilor

Climatice, cu competenţe în implementarea la nivel naţional a politicilor, strategiilor şi a

legislaţiei în domeniul protecţiei mediului.

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului are în subordine 42 de agenţii judeţene

pentru protecţia mediului, instituţii publice cu personalitate juridică, finanţate integral de la

bugetul de stat. Agenţiile judeţene pentru protecţia mediului îndeplinesc atribuţiile Agenţiei

Naţionale pentru Protecţia Mediului de implementare a politicilor, strategiilor şi legislaţiei în

domeniul protecţiei mediului la nivel judeţean, precum şi la nivelul municipiului Bucureşti.

Agenţiile judeţene emit avize de mediu pentru planurile care urmează a fi implementate pe

teritoriul judeţului sau al municipiului Bucureşti, cu informarea prealabilă a Agenţiei

Naţionale pentru Protecţia Mediului şi derulează procedura de autorizare integrată de mediu

şi de emitere a autorizaţiei integrate de mediu.

II.c. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa

Alimentelor (ANSVSA).

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se

organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu

personalitate juridică, autoritate de reglementare şi control în domeniul sanitar-veterinar şi

pentru siguranţa alimentelor, în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului

agriculturii şi dezvoltării rurale potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1415/2009 privind

141

organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa

Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia.

Autoritatea este reprezentată la nivel judeţean de direcţiile sanitar-veterinare şi pentru

siguranţa alimentelor, iar la nivel local, de circumscripţiile sanitar-veterinare zonale şi de

circumscripţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor. Domeniul de activitate al

Autorităţii constă în totalitatea acţiunilor şi activităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa

alimentelor iniţiate, desfăşurate şi finalizate, în vederea asigurării şi garantării sănătăţii

animalelor, sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei

alimentelor.

Pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, Autoritatea exercită

funcţia de reglementare, prin care se asigură, în conformitate cu strategia adoptată, realizarea

cadrului juridic şi elaborarea reglementărilor specifice activităţilor din domeniul sanitar-

veterinar şi al siguranţei alimentelor, cu respectarea legislaţiei naţionale şi europene, precum

şi funcţia de control, prin care se dispune şi se asigură supravegherea şi controlul aplicării şi

respectării reglementărilor în domeniul său de activitate.

(b) date cantitative și explicații.

I.Procedura de eliberare a licentei de acvacultura

Potrivit art. 2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul si

acvacultura, cu modificarile si completarile ulterioare, acvacultura reprezinta activitatea de

creştere sau cultivare de vieţuitoare acvatice cu tehnici destinate măririi peste capacitatea

naturală a mediului a producţiei de organisme acvatice, acestea fiind proprietatea unei

persoane fizice sau juridice. Unitatea de bază a acvaculturii, este amenajarea piscicola, fiind

reprezentată de:

a) heleşteu - bazin piscicol realizat în săpătură sau umplutură, înconjurat total ori parţial de

diguri, prevăzut cu canale de alimentare, de evacuare şi perimetrale, dotat cu construcţii

hidrotehnice şi instalaţii de alimentare, reţinere şi evacuare a apei;

b) iaz - bazin piscicol realizat prin bararea unei văi cu un baraj, prevăzut cu instalaţii

hidrotehnice pentru reţinerea şi deversarea/evacuarea apei;

c) staţie de reproducere artificială;

d) vivieră flotabilă - instalaţie plutitoare, alcătuită dintr-un cadru poliedric cu pereţi din plasă,

destinată creşterii peştilor sau altor vieţuitoare acvatice;

142

e) lacuri de acumulare în care se practică acvacultura;

f) alte instalaţii destinate acvaculturii.

Unităţile de producţie din acvacultură sunt înscrise în Registrul unităţilor de

acvacultură şi primesc licenţă de acvacultură, eliberată de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi

Acvacultură. Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură ( ANPA) este instituţie publică

de interes naţional, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate

juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, care funcţionează în subordinea Ministerului

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Condițiile privind înscrierea în Registrul unităţilor de acvacultură şi eliberarea licenţei

de acvacultură au fost stabilite de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale,

prin Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 332/2008, la

propunerea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură.

Astfel, în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură a fost înființat

Registrul unităţilor de acvacultură, cu caracter administrativ, care cuprinde toate capacităţile

de producţie.

Pentru înscrierea în Registrul unităţilor de acvacultură şi pentru eliberarea licenţei de

acvacultură, solicitanţii trebuie să depună la filialele teritoriale ale ANPA următoarele

documente:

a) cerere-tip, conform anexei nr. 1;

b) fişa unităţii de producţie din acvacultură, conform anexei nr. 2;

c) contract de concesionare/arendare/asociere şi alte documente prin care se atestă

proprietatea/administrarea în vederea desfăşurării activităţii de acvacultură;

d) schiţa şi planul de încadrare în zonă ale unităţii de acvacultură;

e) copie a actului de identitate al proprietarului/ administratorului şi/sau copie a

statutului societăţii comerciale care administrează unitatea de producţie, din care să reiasă că

are acvacultura în obiectul de activitate;

f) copie a certificatului de înregistrare fiscală;

g) copie a autorizaţiei de mediu, pentru punctul de lucru pentru care se solicită licenţa

de acvacultură;

h) copie a autorizaţiei de gospodărire a apelor, pentru punctul de lucru pentru care se

solicită licenţa de acvacultură;

143

i) înregistrare sanitar-veterinară;

j) certificat constatator cu declararea punctului de lucru emis de oficiul registrului

comerţului;

k) acordul deţinătorului legal al lacului de acumulare, din care să rezulte că poate

desfăşura activităţi de acvacultură;

e) dovada achitării taxei de licențiere.

În termen de 10 de zile filiala teritorială a Agenţiei verifică autenticitatea datelor

înscrise în documentaţia depusă şi încheie nota de constatare, conform anexei nr. 3.

În baza notei de constatare şi a documentaţiei depuse, Agenţia elibereaza licenţa de

acvacultură şi înscrie unitatea de producţie din acvacultură în Registrul unităţilor de

acvacultură. Licenţa de acvacultură este netransmisibilă. Licenţa de acvacultură se eliberează

pentru o perioadă nedeterminată.

Modelul licenţei de acvacultură este prevăzut în anexa nr. 4.

Orice modificare privind schimbarea proprietarului/administratorului, a capacităţilor

de producţie şi a speciilor cultivate va fi comunicată Agenţiei în termen de 30 de zile de la

data apariţiei acesteia, în vederea reactualizării Registrului unităţilor de acvacultură şi

eliberării unei noi licenţe de acvacultură, după caz.

La propunerea personalului cu drept de inspecţie şi control licenţa de acvacultură se

anulează/se suspendă pentru o perioadă de 90 de zile, în cazul în care operatorul economic nu

mai respectă condiţiile care au stat la baza eliberării licenţei de acvacultură sau dacă foloseşte

capacitatea de producţie în alte scopuri decât cele declarate.

Unităţile de producţie din acvacultură ale căror licenţe de acvacultură au fost anulate

vor fi excluse din Registrul unităţilor de acvacultură.

II.Termenul de eliberare a licentei de acvacultura

Actul normativ de reglementare a activității de acvacultură prevede un termen de 10

de zile în care filiala teritorială a Agenţiei verifică autenticitatea datelor înscrise în

documentaţia depusă şi încheie nota de constatare, fără a stabili în mod expres termenul în

care se eliberează licența de acvacultură. În opinia noastră, în aceste condiții sunt incidente

prevederile OUG nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite, care dispune că “dacă legea

144

nu prevede un termen pentru soluţionarea cererii de autorizare, autorităţile administraţiei

publice sunt obligate să soluţioneze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la

depunerea acesteia”.

Deși Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 332/2008 nu

prevede in mod expres termenul de eliberare a licentei de acvacultura, procedura de eliberare

este de scurta durata, fiind pusă in aplicare masura lansata in COMUNICAREA COMISIEI

CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, PLANUL DE ACȚIUNE

ANTREPRENORIAT 2020 - Bruxelles, 9.1.2013 ,COM(2012) 795 final – pag. 23 , potrivit

careia statele membre sunt invitate ca până la sfârșitul lui 2015, să reducă la o lună termenele

de acordare a licențelor și a altor autorizații necesare pentru lansarea unei societăți.

III. Durata de valabilitate a licentei de acvacultura

Potrivit Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 240/2009

pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr.

332/2008 privind înscrierea unităţilor de producţie din acvacultură în Registrul unităţilor de

acvacultură şi eliberarea licenţei de acvacultură şi eliberarea licenţei de acvacultură, licenţa

de acvacultură se eliberează pentru o perioadă NEDETERMINATĂ .

Aceasta masura vine in sprijinul noilor producatori din acvacultura, in conditiile in

care, anterior datei de 21.05.2009, durata de valabilitate a licentei de acvacultura a avut

urmatoarele evolutii:

- DETERMINATA prevazuta de Art. 30. din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice

vii, pescuitul si acvacultura (in vigoare din 20.04.2001 pana la 10.03.2008, abrogata prin

OUG nr. 23/2008)

Licenţierea agenţilor economici care desfăşurau activitate de acvacultură se efectua de

către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură. Agenţii economici care posedau

autorizaţie de pescuit în scop comercial în bazinele piscicole naturale în care se putea

desfăşura şi activitate de acvacultură au putut desfăşura această activitate, la cerere, în baza

unei licenţe de acvacultură şi a plăţii unui tarif anual, al cărui nivel se stabilea în baza

productivităţii naturale, plătit administratorilor resurselor acvatice vii. Productivitatea

naturală a bazinelor piscicole naturale în care se putea practica acvacultura se stabilea de o

145

instituţie de cercetare de profil, în baza studiilor efectuate, şi se aproba de Agenţia Naţională

pentru Pescuit şi Acvacultură. În cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură a

fost înființat Registrul unităţilor de producţie din acvacultură, cu caracter administrativ, care

va cuprinde toate unităţile şi instalaţiile folosite pentru activitatea de acvacultură. În registru

se menţionau date privind proprietarul sau administratorul unităţii, date tehnice de construcţie

şi funcţionare, precum şi speciile cultivate. Unităţile de producţie incluse în Registrul

unităţilor de producţie din acvacultură au primit licenţă de acvacultură pentru o perioadă

determinată, eliberată de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură.

- DETERMINATĂ – pentru o perioadă de maximum 3 ani - Ordinul nr. 916/2004 privind

organizarea şi funcţionarea Registrului unităţilor de producţie din acvacultură (În vigoare de

la 28.12.2004 până la 02.06.2008, fiind abrogat prin Ordinul nr. 332/2008)

- DETERMINATĂ – pentru o perioadă de maximum 3 ani - Ordinul nr. 332/2008 privind

înscrierea unităţilor de producţie din acvacultură în Registrul unităţilor de acvacultură şi

eliberarea licenţei de acvacultură până la data de 21.05.2009.

- NEDETERMINATĂ- din 21.05. 2009 prin Ordinul nr. 240/2009 pentru modificarea şi

completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 332/2008 privind

înscrierea unităţilor de producţie din acvacultură în Registrul unităţilor de acvacultură şi

eliberarea licenţei de acvacultură

IV. Taxa de licențiere

În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1016/2008 privind cuantumul

taxelor de licenţiere şi autorizare în pescuit şi acvacultură (in vigoare din 08.09.2008)

cuantumul taxelor de licenţiere este de 150 lei pentru emiterea licenţei de acvacultură. Taxa

de licentiere constituie venit la bugetul de stat şi se virează în contul corespunzător codului de

cont nr. 20160103 "Taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare",

deschis la unităţile Trezoreriei Statului. Virarea sumelor datorate se realizează înaintea

eliberării licenţei de acvacultura. Dovada achitării taxei se anexează la cererea de eliberare a

licenţei. Neplata taxei de licentiere conduce la neacordarea licenţei de acvacultura. În cazul

neîndeplinirii condiţiilor de licenţiere, taxa perceputa se restituie solicitantului.

Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, în calitate de autoritate de

reglementare, a promovat în prezent un proiect de hotărâre de modificare a Hotărârii

146

Guvernului nr. 1016/2008, prin care se majorează cuantumul taxei de licențiere în

acvacultura de la suma de 150 lei la suma de 500 lei.

În opinia ANPA, această majorare este necesară întrucât cuantumul actual al taxelor

de licenţiere şi autorizare în pescuit şi acvacultură este destul de scăzut şi trebuie actualizat în

conformitate cu importanţa economică şi socială a sectorului pescăresc. Proiectul de act

normativ poate avea implicaţii asupra dezvoltării şi consolidării mediului de afaceri prin

selectarea şi stimularea agenţilor economici cu adevărat interesaţi în dezvoltarea şi

organizarea corespunzătoare a sectorului pescăresc.

V.Sancțiuni

Potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul si

acvacultura încălcarea condiţiilor prevăzute în licenţa de acvacultura constituie contravenţie

şi se sancţionează cu amendă de la 300 lei la 600 lei. De altfel, si art. 61 din acelasi act

normativ sanctioneaza cu amenda de la 1.500 lei la 3.500 lei:

a) introducerea în habitatele piscicole naturale sau în amenajările piscicole, fără avizul

Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, a altor specii decât cele existente;

b) nedeţinerea licenţei pentru desfăşurarea activităţii de acvacultură.

VI. Procedura şi actele administrative emise de autoritati secundare implicate în

activitatea de acvacultură

Potrivit Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 332/2008,

solicitanţii trebuie să anexeze la cererea de eliberare licenta de acvacultura si urmatoarele

documente, in original sau in copie conform cu originalul:

a) autorizaţia de gospodărire a apelor, pentru punctul de lucru pentru care se solicită licenţa

de acvacultură;

b) autorizaţia de mediu, pentru punctul de lucru pentru care se solicită licenţa de acvacultură;

c) înregistrare sanitar-veterinară.

147

În acest context, sunt implicate și alte autorități publice, responsabile de activitatea de

protecție a mediului, de gospodărire a apelor și de organizare a activității sanitar-veterinare și

de siguranță a alimentelor dupa cum urmeaza:

A. Autorizaţia de gospodărire a apelor

În conformitate cu Legea Apelor nr. 107/2002, cu completările și modificările

ulterioare, Administrația Națională “Apele Române“ este singura instituție în drept să aplice

sistemul de contribuții, plăți, bonificații și penalități pentru activitățile specifice de

gospodărire a apelor tuturor utilizatorilor, indiferent de deținătorul cu orice titlu al amenajării,

precum și din sursele subterane, cu excepția apelor geotermale.

Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţarea

Administraţiei Naţionale „Apele Române”, aprobată cu modificări şi completări prin Legea

nr. 404/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se prevăd următoarele contribuţii

specifice:

Contribuţia pentru utilizarea resurselor de apă pe categorii de resursă şi utilizatori;

Contribuţia pentru primirea apelor uzate în resursele de apă;

Contribuţia pentru potenţialul hidroenergetic asigurat prin barajele lacurilor de

acumulare din administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”;

Contribuţia pentru exploatarea agregatelor minerale din albiile şi malurile cursurilor

de apă.

Pentru fiecare din cele expuse de mai sus, utilizatorii de apă trebuie să depună la

Administrația Națională ”Apele Române”, sau, după caz, la Administrațiile Bazinale de Apă,

unitățile sale din subordine, în funcție de locul unde își desfășoară activitatea, documentele

necesare în vederea obținerii actelor de reglementare.

La eliberarea avizului de gospodărire a apelor și a autorizației de gospodărire a apelor

sunt incidente prevederile din:

- Legea Apelor nr. 107 din 2002, cu modificările și completările ulterioare, HG nr.

1202 din 2 decembrie 2010, privind actualizarea cuantumului contributiilor specifice

de gospodărire a resurselor de apă;

- Hotărârea nr. 803/2008 privind reactualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de

gospodărire a resurselor de apă, a tarifelor şi a penalităţilor ;

148

- Ordinul 799/2012 privind aprobarea Normativului de continut al documentatiilor

tehnice de fundamentare necesare obtinerii avizului de gospodarire a apelor și a

autorizației de gospodărire a apelor;

- ORDIN nr. 662 din 28 iunie 2006 privind aprobarea Procedurii și a competențelor de

emitere a avizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor.

- Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2005 privind exploatarea în siguranţă a acumulărilor cu

folosinţă piscicolă, de agrement sau de interes local, din categoriile C şi D,

- Ordonanţei de urgenţă nr. 244/2000 privind siguranţa barajelor, cu modificările și

completările ulterioare

- Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 105/2003 privind aprobarea

Instrucţiunilor de organizare şi funcţionare a comisiilor de avizare a documentaţiilor

de evaluare a stării de siguranţă în exploatare a barajelor - NTLH - 040

Art. 13. din Normativul de continut al documentatiilor tehnice de fundamentare

necesare obtinerii avizului de gospodarire a apelor și a autorizației de gospodărire a apelor

aprobat prin Ordinul 799/2012 dispune ca:

(1) Pentru amenajări piscicole, iazuri agropiscicole, heleştee, bazine, acumulări locale

cu volum total până la 5 milioane m3 inclusiv, conţinutul documentaţiei se va stabili, după

caz, corespunzător problemelor pe care le ridică aceste amenajări, prin adaptarea prevederilor

corespunzătoare de la capitolele lacurilor de acumulare, alimentări cu apă şi evacuări de apă.

Documentaţia tehnică va mai cuprinde:

a) descrierea caracteristicilor calitative ale apei de alimentare şi de evacuare, precum şi a

emisarului, a măsurilor propuse în vederea menţinerii echilibrului ecologic şi respectiv a

modalităţilor de alimentare pentru cele amenajate în terasă;

b) planuri de situaţie;

c) încadrarea suprafeţei terenului la categoria corespunzătoare investiţiei;

d) certificat de urbanism care să prevadă în mod expres realizarea acestei investiţii pe terenul

respectiv;

e) studiu hidrogeologic;

f) prezentarea amenajărilor existente pe cursul de apă şi a celor de la crescătoriile de peşti,

precum şi a celor din terasă aflate în vecinătate. Acceptul beneficiarilor lucrărilor existente în

zona limitrofă ce pot fi afectate, după caz;

149

g) prezentarea formulei de populare, modul de furajare, compoziţia chimică a furajelor şi

tehnologia de recoltare;

h) studiu de evaluare a impactului asupra mediului privind influenţa acestei activităţi asupra

apelor subterane din zonă şi respectiv a captărilor de apă din surse subterane, la cele din

terasă;

i) prezentarea instalaţiilor şi măsurilor pentru protecţia calităţii apei utilizatorilor din aval,

precum şi măsurile pentru asigurarea apărării împotriva inundării platformei;

j) studiul de inundabilitate (după caz).

(2) Documentaţia de realizare a lucrărilor menţionate la alin. (1), elaborată la faza de studiu

de prefezabilitate, va fi însuşită de către solicitant.

În scopul gospodăririi durabile a resurselor de apă şi protecţiei acestora împotriva

epuizării şi poluării, Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare,

introduce obligaţia utilizatorului de apă de a solicita şi obţine, la faza de proiectare, un "AVIZ

DE GOSPODĂRIRE A APELOR" ce reglementează atât regimul lucrărilor care se

construiesc pe ape sau au legătură cu apele, cât şi activităţile social-economice, cu efecte

potenţial negative asupra componentei hidraulice a mediului. Punerea în funcţiune sau

exploatarea acestor lucrări se face numai în baza "AUTORIZAŢIEI DE GOSPODĂRIRE A

APELOR".

Autorizaţia de gospodărire a apelor reprezintă actul care condiţionează din punct de

vedere tehnic şi juridic funcţionarea sau exploatarea obiectivelor noi, construite pe ape sau

care au legătură cu apele de suprafaţă, subterane, cu zona costieră, faleza, litoralul şi plaja

mării, cu apele maritime interioare, marea teritorială, zona economică exclusivă şi platoul

continental, precum şi funcţionarea şi exploatarea în continuare a celor existente şi după caz,

desfăşurarea activităţii de depozitare, manevrare, şi/sau transport prin conducte a substanţelor

periculoase, sau alte activităţi pe sol sau în subsol care pot conduce la evacuarea indirectă de

substanţe periculoase în apele subterane sau de suprafaţă.

Prin autorizaţia de gospodărire a apelor se obţin următoarele drepturi:

a) de funcţionare a folosinţei de apă, în cadrul căreia apele de suprafaţă se utilizează pentru

alimentări cu apă potabilă sau industrială, irigaţii, producerea de energie electrică, navigaţie,

150

piscicultură, flotaj, agrement sau ca receptor pentru apele evacuate de către alţi utilizatori din

intravilanul sau extravilanul localităţilor, precum şi în alte scopuri neexceptate prin Legea

apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare, ca şi pentru utilizarea apelor

subterane, inclusiv a celor arteziene, pentru alimentări cu apă;

Persoanele fizice sau juridice care doresc să obţină o autorizaţie de gospodărire a

apelor trebuie să completeze un formular. Acest formular se va completa şi în cazul în care se

doreşte modificarea autorizaţiei de gospodărire a apelor iniţială. Cererea prin care se solicită

eliberarea autorizaţiei modificatoare va fi însoţită de documentaţia tehnică de fundamentare

care va prezenta noua situaţie şi caracteristicile lucrărilor pentru care se solicită autorizaţia

modificatoare.

Cererea de autorizare va fi însoţită de următoarele acte:

a) avizul de gospodărire a apelor emis la documentaţia tehnică care a stat la baza executării

lucrărilor de investiţii pentru care se cere autorizarea şi, după caz, acordul de funcţionare în

siguranţă emis de autoritatea publică centrală din domeniul apelor, în conformitate cu

prevederile legale în cazul lucrărilor care s-au executat la baraje, pentru retenţii permanente

sau nepermanente de apă, a barajelor şi digurilor care realizează depozite de deşeuri

industriale depuse prin hidromecanizare şi a lucrărilor hidrotehnice speciale; în cazul

revizuirii sau modificării autorizaţiei, se va prezenta şi autorizaţia de gospodărire a apelor în

baza căreia a funcţionat până la data solicitării, însoţită de autorizaţia de funcţionare în

condiţii de siguranţă în cazul lucrărilor menţionate mai sus;

b) programul de etapizare elaborat pentru conformarea cu prevederile legale, în cazul

folosinţelor de apă care nu sunt echipate cu instalaţii de măsurare a debitelor şi volumelor de

apă prelevate şi/sau evacuate, precum şi a celor care nu sunt dotate cu staţii sau instalaţii de

epurare ori instalaţiile existente necesită completări, extinderi, retehnologizări sau optimizări

funcţionale;

c) schema generală a lucrărilor, construcţiilor, instalaţiilor sau a folosinţei de apă pentru care

se solicită autorizaţia, cu prezentarea principalilor parametri constructivi şi funcţionali,

inclusiv încadrarea în ansamblu a folosinţei de apă;

d) regulamentul de funcţionare-exploatare şi întreţinere, întocmit conform prevederilor

legale;

e) acceptul deţinătorilor sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare-epurare, după caz;

151

f) planul de prevenire şi de combatere a poluărilor accidentale, după caz;

g) alte documente necesare, după caz.

Autorizaţia de gospodărire a apelor se eliberează în termen de 45 de zile de la data

depunerii cererii de autorizare, respectiv în termen de 20 de zile de la data recepţiei

preliminare, dar nu mai târziu de data recepţiei finale. Odată cu autorizaţia se restituie

titularului un exemplar din documentaţia depusă - vizată spre neschimbare - care face parte

integrantă din autorizaţie.

Autorizaţia de gospodărire a apelor se emite pe o perioadă de maximum 5 ani pentru

producerea de energie electrică, navigaţie, piscicultura, stuficultură, plutărit, flotaj şi

agrement sau în alte scopuri neexceptate de lege.

O problemă particulară o reprezintă Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2005 privind

exploatarea în siguranţă a acumulărilor cu folosinţă piscicolă, de agrement sau de interes

local, din categoriile C şi D. aprobată urmare a necesității existenţei unui cadru bine structurat

de organizare, exploatare şi urmărire a comportării în timp a unui număr foarte mare de mici

acumulări cu folosinţă piscicolă, de agrement sau locale,ţinând cont de pierderile de vieţi

omeneşti şi pagubele materiale cauzate de unele deficienţe în exploatarea acumulărilor,

precum și în scopul preîntâmpinării pe viitor a repetării unor situaţii similare ce pot apărea în

orice moment, elemente care vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi

extraordinare.

În sensul ordonanţe de urgenţă, micile acumulări, au următoarea semnificaţie:

a) acumulările de interes local, cele de folosinţă piscicolă sau de agrement sunt acumulări de

apă înmagazinate prin bararea unui curs de apă natural sau artificial, cu volume mai mari de

5.000 m3 ori înălţimea coloanei de apă reţinută în secţiunea barajului mai mare de 2 m;

b) barajele care realizează acumulările de interes local, cele de folosinţă piscicolă sau de

agrement cu folosinţă piscicolă, de agrement ori local de la lit. a) sunt cele încadrate în

categoriile de importanţă C şi D, conform legii.

Exploatarea micilor acumulări în situaţii de avertizare meteohidrologică şi în regim de

ape mari se realizează obligatoriu conform dispoziţiilor dispeceratului direcţiilor de ape, care

poate decide inclusiv cotele de retenţie, pregolirile şi manevrele echipamentului

hidromecanic aferent acumulărilor şi orice alte intervenţii justificate de situaţii în care se

impune necesitatea tranzitării şi atenuării viiturilor. Exploatarea micilor acumulări se face

152

numai cu personal de exploatare calificat şi atestat în domeniul hidrotehnic. Prin personal de

exploatare calificat şi atestat se înţelege personalul care are pregătire tehnică la nivel de studii

medii.

Atestarea personalului de exploatare calificat se efectuează în baza unei procedurii

specifice elaborate și aprobate de autoritatea publică centrală din domeniul gospodăririi

apelor. În cazul în care deţinătorul nu are personal de exploatare calificat, exploatarea micilor

acumulări se face cu asistenţă tehnică din partea personalului desemnat de Administraţia

Naţională «Apele Române», în baza unui contract.

Deţinătorii micilor acumulări care nu deţin autorizaţii de funcţionare în condiţii de

siguranţă şi autorizaţii de gospodărire a apelor au obligaţia să obţină autorizaţiile până la

termenul stabilit de către persoanele cu atribuţii de inspecţie din domeniul gospodăririi

apelor, în funcţie de indicele de risc asociat barajului, stabilit în conformitate cu normele de

încadrare în categoriile de importanţă, aprobate prin ordin al autorităţii publice centrale din

domeniul gospodăririi apelor şi al autorităţii publice centrale din domeniul lucrărilor publice

şi amenajării teritoriului.

În vederea obținerii autorizației de funcționare, sunt relevante dispozițiile Ordonanţei

de urgenţă nr. 244/2000 privind siguranţa barajelor, cu modificările și completările ulterioare.

În sensul OUG nr. 244/2000 prin termenii au utmătorul înțeles:

a) baraj - orice lucrare hidrotehnică având o structură existentă sau propusă, care este

capabilă să asigure acumularea, permanentă sau nepermanentă, de apă, de deşeuri industriale

lichide sau solide depuse subacvatic (din industria chimică, industria energetică şi din iazurile

de decantare din industria minieră), a căror rupere poate produce pierderea necontrolată a

conţinutului acumulat, cu efecte negative deosebit de importante asupra mediului social,

economic şi/sau natural. Noţiunea de baraj cuprinde:

1. totalitatea elementelor constructive realizate, inclusiv construcţiile şi instalaţiile-anexă

aferente acestuia, precum şi cele naturale, terenul de fundaţie şi versanţii care asigură

acumularea, reprezentând cuveta lacului de acumulare;

2. barajele şi digurile care realizează retenţii permanente sau nepermanente de apă;

3. lucrările hidrotehnice speciale (centrale hidroelectrice şi ecluze din frontul barat, derivaţii

cu nivel liber realizate în rambleu, rezervoare supraterane cu volume de peste 5.000 m3 şi

conducte forţate);

153

4. barajele şi digurile care realizează depozite de deşeuri industriale;

b) categorie de importanţă a barajelor - clasificare bazată pe cuantificarea riscului unui baraj,

utilizându-se un sistem de criterii, indici şi notări, conform metodologiei de încadrare în

categorii de importanţă aprobate prin ordin comun al ministrului lucrărilor publice,

transporturilor şi locuinţei şi ministrului apelor şi protecţiei mediului.

În funcţie de valoarea indicelui de risc asociat barajului, care pentru barajele cu risc

acceptabil are o valoare adimensională, mai mică sau egală cu 1, barajele se încadrează în una

dintre următoarele categorii de importanţă:

▪ A - baraj de importanţă excepţională;

▪ B - baraj de importanţă deosebită;

▪ C - baraj de importanţă normală;

▪ D - baraj de importanţă redusă.

În cazul unei valori a indicelui de risc asociat barajului mai mare de 1, riscul este

inacceptabil, iar barajul nu poate fi exploatat;

c) baraj cu risc sporit - baraj care este declarat de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului ca

fiind cu potenţial crescut privind consecinţele produse asupra populaţiei, proprietăţii şi

mediului, în cazul cedării;

d) expert certificat/avizat - expert tehnic sau specialist verificator de proiecte, atestat de

Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei pentru construcţii hidrotehnice în

domeniile A7 (rezistenţa şi stabilitatea la solicitări statice, dinamice, inclusiv la cele seismice,

pentru construcţii şi amenajări hidrotehnice) şi B5 (siguranţa în exploatare pentru construcţii

şi amenajări hidrotehnice) şi certificat/avizat de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului

pentru evaluarea stării de siguranţă în exploatare a barajelor;

e) CONSIB - Comisia Naţională pentru Siguranţa Barajelor şi Lucrărilor Hidrotehnice,

înfiinţată conform legii;

f) deţinător de baraj - persoană juridică cu orice titlu, care are în păstrare, proprietate şi/sau

administrare un baraj.

Deţinătorii cu orice titlu de baraje sunt direct responsabili de realizarea şi de

menţinerea siguranţei în exploatare a acestora în conformitate cu prevederile prezentei

ordonanţe de urgenţă. Exploatarea barajelor, indiferent de destinaţia acestora, de către

deţinătorii cu orice titlu fără autorizaţia de funcţionare în condiţii de siguranţă este interzisă.

154

Pentru barajele noi sau în cazul intervenţiilor constructive care modifică parametrii de

bază ai barajelor existente deţinătorii acestora sunt obligaţi să obţină de la Ministerul

Mediului acordul de funcţionare în siguranţă. Prin excepţie lucrările încadrate în categoriile

de importanţă C şi D acordul de funcţionare în siguranţă să fie emis de unităţile teritoriale ale

Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, pe baza avizului unui expert certificat/avizat.

Acordul de funcţionare în siguranţă este obligatoriu pentru obţinerea autorizaţiei de

construcţie.

Pentru barajele aflate în exploatare sau în fază provizorie de punere în exploatare

deţinătorul acestora este obligat să obţină o autorizaţie de funcţionare în condiţii de siguranţă,

emisă de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, pe baza recomandărilor din documentaţia

avizată de expertul certificat. Prin excepţie, la recomandarea CONSIB, pentru lucrările

încadrate în categoriile de importanţă C şi D autorizaţia de funcţionare în condiţii de

siguranţă se poate emite de către unităţile teritoriale ale Ministerului Apelor şi Protecţiei

Mediului, pe baza unei documentaţii privind starea de siguranţă avizate de expertul

certificat.Autorizaţia de funcţionare în condiţii de siguranţă certifică îndeplinirea exigenţelor

de performanţă în perioada de exploatare şi este obligatorie pentru obţinerea autorizaţiilor de

gospodărire a apelor şi de protecţie a mediului.

Autorizaţia de funcţionare în condiţii de siguranţă se emite pe o durată determinată,

stabilită prin autorizaţie, de maximum 10 ani şi se reînnoieşte la expirare sau în cazul

producerii unor incidente ori accidente în exploatare.

Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 105/2003 privind aprobarea

Instrucţiunilor de organizare şi funcţionare a comisiilor de avizare a documentaţiilor de

evaluare a stării de siguranţă în exploatare a barajelor - NTLH – 040, stabilește procera de

autorizare.

B.Autorizatia de mediu

Autoritatea competentă pentru derularea procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu

(ACPM) este, după caz, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului –Ministerul

Mediului și Schimbarilor Climatice, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM)

sau autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului (ATPM). ATPM este agenţia

judeţeană pentru protecţia mediului sau Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta

Dunării».Solicitarea şi obţinerea autorizaţiei de mediu sunt obligatorii atât pentru

155

desfăşurarea activităţilor existente, cât şi pentru începerea activităţilor noi. Autorizaţia se

emite de către ACPM, în conformitate cu prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 195/2005. Pentru

activităţile desfăşurate pe teritoriul unui judeţ, cu excepţia celor desfăşurate în perimetrul

Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", ACPM este agenţia judeţeană pentru protecţia

mediului. Pentru activităţile desfăşurate total sau parţial în perimetrul Rezervaţiei Biosferei

"Delta Dunării", ACPM este Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării". Emiterea

autorizaţiei de mediu pentru activităţi desfăşurate în vecinătatea Rezervaţiei Biosferei "Delta

Dunării" se realizează numai cu avizul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării",

potrivit art. 28 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvenului nr. 57/2007 privind regimul

ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.Pentru

activităţile desfăşurate pe teritoriul a două sau mai multe judeţe, ACPM este Agenţia

Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM) .Pentru activităţile pentru care autorizaţia de

mediu se emite prin hotărâre a Guvernului, ACPM este autoritatea publică centrală pentru

protecţia mediului.

La eliberarea autorizației de mediu sunt incidente prevederile din:

- Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările și

completările ulterioare,

- Ordinul nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu

- Ordinul nr. 865/2014 privind modificarea unor acte normative care stabilesc taxe şi

tarife în domeniul protecţiei mediului;

La solicitarea unei autorizaţii de mediu sau, după caz, cu minimum 45 de zile înainte

de expirarea unei autorizaţii de mediu existente, titularul activităţii este obligat să depună la

ACPM un dosar cuprinzând următoarea documentaţie:

a) cererea pentru eliberarea autorizaţiei de mediu;

b) fişa de prezentare şi declaraţie;

c) dovada că a făcut publică solicitarea prin cel puţin una dintre metodele de informare;

d) planul de situaţie şi planul de încadrare în zonă a obiectivului;

e) procesul-verbal de constatare a respectării tuturor condiţiilor impuse prin acordul de mediu

întocmit potrivit Ordinului ministrului apelor şi protecţiei mediului nr.860/2002 pentru

aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de

156

mediu, cu modificările şi completările ulterioare, sau, după caz, nota privind stadiul de

realizare a programului pentru conformare existent;

f) formularul de înregistrare, însoţit de documentele specificate de acesta, pentru autorizarea

activităţii grădinilor zoologice, acvariilor publice şi centrelor de reabilitare şi/sau îngrijire.

ACPM verifică amplasamentul, analizează documentele prezentate, stabileşte dacă

sunt necesare informaţii, acte sau documente suplimentare şi le solicită în scris titularului

activităţii. Pentru activităţi noi pentru care a fost emis acordul de mediu, ACPM, după

derularea etapelor anterioare, face publică decizia de emitere a autorizaţiei de mediu, precum

şi programul de consultare a documentelor care au stat la baza acesteia, prin afişare la sediul

propriu şi postare pe pagina proprie de internet.Decizia poate fi contestată în termen de 15

zile lucrătoare de la data publicării.

Termenul de eliberare a autorizaţiei de mediu este de maximum 90 de zile lucrătoare

de la data depunerii documentaţiei complete. Modelul şi conţinutul minim al autorizaţiei de

mediu sunt prezentate în anexa nr. 7. Autorizaţia de mediu se emite în 3

exemplare. Revizuirea autorizaţiei de mediu se realizează ori de câte ori există o schimbare

de fond a datelor care au stat la baza emiterii ei. Titularul activităţii informează în scris

ACPM despre acest lucru, iar ACPM emite o autorizaţie de mediu revizuită, incluzând acele

date care s-au modificat, sau decide reluarea procedurii de emitere a unei noi autorizaţii de

mediu.

Autorizaţia de mediu nu se emite:

a) dacă nicio variantă a programului pentru conformare nu asigură încadrarea în condiţiile

care permit autorizarea, raportate la standardele şi reglementările în vigoare;

b) dacă titularul activităţii nu respectă obligaţiile ce îi revin prin prezenta procedură;

c) în situaţia în care nu au fost respectate condiţiile impuse în procedura de evaluare a

impactului asupra mediului;

d) în situaţia în care nu au fost realizate integral măsurile prevăzute în programul pentru

conformare, anexă la autorizaţia de mediu.

Autorizaţia de mediu este valabilă 5 ani, iar autorizaţia integrată de mediu este

valabilă 10 ani.

Prin excepţie, autorizaţiile de mediu emise cu program pentru conformare sunt

valabile pe toată perioada derulării programului, dar nu mai mult de 60 de zile de la data

157

scadentă de realizare a ultimei măsuri din programul respectiv.În cazul în care intervin

elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, sau se modifică condiţiile

care au stat la baza emiterii lor, autoritatea competentă decide, după caz, pe baza notificării

titularului, , menţinerea actelor de reglementare sau necesitatea revizuirii acestora, informând

titularul cu privire la această decizie. Până la adoptarea unei decizii de către autoritatea

competentă), este interzisă desfăşurarea oricărei activităţi sau realizarea proiectului, planului

ori programului care ar rezulta în urma modificărilor care fac obiectul notificării.

C.Autorizatia sanitar – veterinara.

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), este

autoritatea centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, care coordonează tehnic

şi administrativ întreaga activitate a serviciilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa

alimentelor, organizează şi controlează efectuarea activităţilor publice sanitar-veterinare şi

pentru siguranţa alimentelor. În subordinea Autorităţii funcționează:

a) institutele veterinare, autorităţi de referinţă la nivel naţional pentru domeniile de

competenţă specifice acestora, cu personalitate juridică;

b) direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului

Bucureşti, autorităţi sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a

municipiului Bucureşti, cu personalitate juridică, în subordinea Autorităţii, care se înfiinţează

prin reorganizarea direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, servicii

publice descentralizate care funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi

Dezvoltării Rurale;

c) circumscripţiile sanitar-veterinare zonale şi circumscripţiile sanitar-veterinare şi pentru

siguranţa alimentelor, fără personalitate juridică, organizate în structura direcţiilor sanitar-

veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti;

d) posturile de inspecţie la frontieră, fără personalitate juridică.

ANSVSA are drept scop:

a) apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la

animale la om, siguranţa alimentelor de origine animală destinate consumului uman,

salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia mediului, în raport cu creşterea animalelor,

158

identificarea şi înregistrarea animalelor, cu excepţia ecvinelor;

b) realizarea siguranţei alimentelor, de la producerea materiilor prime până la distribuirea

alimentelor către consumator.

ANSVSA funcţionează în cooperare cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării

Rurale, Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, precum

şi cu celelalte autorităţi naţionale ce au competenţe executive în domeniul siguranţei

alimentelor.

La eliberarea autorizației sanitar-veterinară sunt incidente prevederile din:

Ordonanţa nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru

siguranţa alimentelor,

Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii

Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din

subordinea acesteia, cu modificările ulterioare,

Ordinul nr. 57/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedura de

autorizare sanitară veterinară a unităţilor care produc, procesează, depozitează,

transportă şi/sau distribuie produse de origine animală,

Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa

Alimentelor nr. 96/2014 privind aprobarea tarifelor aplicabile în domeniul sanitar-

veterinar şi pentru siguranţa alimentelor din 22.07.2014

Autorizaţie sanitară veterinară reprezintă documentul emis de direcţia sanitar-

veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, care

atestă că activităţile din unităţile care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau

distribuie produse de origine animală, prevăzute în anexa nr. 1, îndeplinesc condiţiile sanitare

veterinare de funcţionare stabilite de legislaţia veterinară a Uniunii Europene şi de cea

naţională. Activităţile supuse autorizării sanitare veterinare sunt activităţile desfăşurate în

unităţile care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine

animală şi care se autorizează de direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor

judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, înainte de începerea desfăşurării acestora,

prevăzute în anexa nr. 9. Produsele de origine animală reprezintă alimentele de origine

animală, inclusiv mierea şi sângele, moluştele bivalve, echinodermele, tunicatele şi

159

gasteropodele marine vii destinate consumului uman. Unităţile care produc, procesează,

depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine animală pot să desfăşoare

activităţi supuse controlului sanitar-veterinar numai după emiterea autorizaţiei sanitare

veterinare de către direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

Înainte de amplasare şi de începerea construcţiei, în cazul unităţilor prevăzute în anexa nr. 9,

reprezentantul legal al unităţii trebuie să înainteze direcţiei sanitar-veterinare şi pentru

siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în vederea verificării şi

certificării conformităţii cu legislaţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor în

vigoare, documentaţia care conţine următoarele documente:

a) cererea din partea unităţii, prin care solicită certificarea conformităţii documentaţiei

depuse cu legislaţia sanitară veterinară în vigoare;

b) planul cu amplasarea obiectivului în zonă;

c) proiectul planului unităţii cu fluxurile tehnologice şi evidenţierea echipamentelor şi

utilajelor;

d) memoriul tehnic justificativ, cuprinzând descrierea activităţilor ce urmează a se desfăşura

şi a obiectivului;

e) chitanţa care atestă că au fost achitate tarifele.

În cazul în care, în urma verificării documentaţiei depuse, precum şi a verificării la

faţa locului a conformităţii datelor înscrise, se constată îndeplinirea condiţiilor sanitare

veterinare, directorul executiv al direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor

judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, emite o notificare, care este înaintată

reprezentantului legal al unităţii, în care precizează că documentaţia depusă este conformă cu

legislaţia sanitară veterinară în vigoare şi aplică ştampila direcţiei sanitar-veterinare şi pentru

siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pe planul cu amplasarea

obiectivului în zonă şi pe proiectul planului unităţii cu fluxurile tehnologice şi evidenţierea

echipamentelor şi utilajelor, atestând pe aceste documente, sub semnătură, faptul că sunt

"conforme cu legislaţia sanitară veterinară în vigoare".

Orice modificări ulterioare ale fluxului tehnologic, modernizări şi extinderi ale

unităţii trebuie autorizate de către direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor

judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, fără a se percepe tariful de autorizare prevăzut.

160

Autorizaţia sanitară veterinară emisă pentru unităţile prevăzute în anexa nr. 9 îşi

păstrează valabilitatea atât timp cât sunt îndeplinite condiţiile sanitare veterinare prevăzute de

legislaţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor în vigoare.

Tariful perceput de direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor pentru

verificările efectuate în vederea certificării conformităţii documentaţiei depuse, cu legislaţia

sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor este reprezentat de tariful perceput pentru

autorizarea sanitară veterinară, prevăzut în anexa nr. 11, care se achită de către reprezentantul

legal al unităţii în contul direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene,

respectiv a municipiului Bucureşti, la depunerea documentaţiei.

Comparativ cu celelalte state membre, Romania are in prezent termene mai scurte,

estimate intre 3 si 5 luni, daca luam in calcul timpul necesar parcurgerii etapelor anterioare

depunerii dosarului de solicitare a licentei de pescuit, asda cum reiese din tabelul de mai jos.

Termenele (în luni) de acordare a licențelor pentru fermele de acvacultură în

anumite state membre

Figura 2.1 Termenele (în luni) de acordare a licențelor pentru fermele de acvacultură

161

Anexa nr. 1

Formular nr. ...........1............. Data 02.07.2014

FORMULAR DE VOT ELECTRONIC DIN PARTEA MEMBRILOR COMITETULUI

Tip procedură normala

(normală / urgentă)

Inchiderea votului 07.07.2014 / ora 16.30

(dată / oră)

Subiectul votului: Strategia Națională a Sectorului Pescăresc 2014-2020

..........................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................

............................

Documente ataşate:

1. -Strategia Națională a Sectorului Pescăresc 2014-2020

-Planul de acțiuni pentru implementarea SNSP

2. Formularul de vot electronic (Anexa nr.1)

Numele votantului ...........................................

Votul exprimat: .............................

(pentru, împotrivă, abţinere)

Comentarii / completări la documentul propus:

..........................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................

.........................

Data: ......./......./.............. Semnatura .......................

162

Cerere tip

ANEXA Nr. 2

Societatea Comercială ...................

Nr. ............. din ...................

Nr. înregistrare la filiala Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură

................................................

Domnule preşedinte,

Subsemnatul .........................., cu domiciliul în ............................., posesor al B.I./C.I. .........

seria ....... nr. .............., în calitate de ............................ la Societatea Comercială/Asociaţia

Familială/persoană fizică, vă rog să aprobaţi eliberarea licenţei de acvacultură şi înscrierea în

Registrul unităţilor de acvacultură pentru ......................................./(unitatea) ... pentru

producerea de ............................................ .

Alăturat depun următoarele documente:

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

................................................................................................................... .

Semnătura solicitantului ..........................................

Data ........................................

163

ANEXA Nr. 3

FIŞA UNITĂŢII DE PRODUCŢIE ÎN ACVACULTURĂ

Denumirea unităţii de producţie .................................

Adresa ..........................................................

Judeţul .........................................................

1. Administrator:

Operatorul economic .........................................................

Adresa ......................................................................

Telefon .................. fax ............... e-mail .......................

Codul unic de înregistrare ..................................................

Numărul de înregistrare la registrul comerţului .............................

Tipul de contract/concesionare/arendă/asociere încheiat cu ..................

Nr. contractului/data .......................................................

Perioada de valabilitate ....................................................

Persoana de contact împuternicită ........................................... (numele şi prenumele)

Funcţia .....................................................................

Adresa ......................................................................

Telefon ................ fax ...................... e-mail ..................

2. Sisteme şi instalaţii de producţie:

a) heleşteie

b) iazuri

c) păstrăvării

d) viviere flotabile

e) lacuri de acumulare

f) instalaţii pentru creştere superintensivă

164

g) instalaţii pentru acvacultură marină

3. Situaţia bazinelor piscicole:

Tipul bazinului Numărul de bazine

Suprafaţa (ha) Observaţii

Total Luciu de apă

Heleşteie de reproducere dirijată

Heleşteie de creştere în vara I

Heleşteie de creştere în vara a II-a, a III-a

Iazuri

Lacuri de acumulare

Viviere flotabile (alte tipuri se vor detalia)

Suprafaţa totală ................ ha, din care luciu de apă ............. ha.

4. Sistem de alimentare cu apă:

a) gravitaţional []

b) pompare []

Dotarea staţiei de pompare (numărul şi tipul electropompelor, puterea instalată)

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

5. Staţie de reproducere artificială: DA [] NU []

Bazine circulare nr. ........................................................

Capacitatea staţiei de reproducere ..........................................

Dotările staţiei de reproducere .............................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

Specii ......................................................................

165

6. Indici tehnologici:

Producţia medie:

Puiet vara I .............. kg/ha

Peşte de consum ........... kg/ha

NOTĂ:

Pentru păstrăvării şi instalaţii pentru creştere superintensivă se va indica unitatea de măsură

folosită (kg/mc, buc./mc, buc./ha).

7. Construcţii conexe şi dotări:

a) Construcţii: .............................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

b) Dotări (tipul şi numărul): ...............................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

8. Situaţia personalului:

Total = persoane,

din care:

a) Conducere şi tehnic.

Total Bărbaţi Femei

Studii superioare

Studii medii

b) Administrativ:

Total Bărbaţi Femei

Studii superioare

Studii medii

166

c) Muncitori:

Total Bărbaţi Femei

Studii superioare

Studii medii

Semnătura administratorului ............................................

L.S.

Data ..........................................

167

ANEXA Nr. 4

Filiala teritorială a Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură

....................................................

Nr. ............/............/..............

NOTĂ DE CONSTATARE

Încheiată astăzi ........../........../............

Subsemnatul, ..........................................................., având funcţia de

..........................................., verificând autenticitatea datelor înscrise în documentaţia depusă

de către ................................................... în vederea eliberării licenţei de acvacultură şi

înscrierii în Registrul unităţilor de producţie din acvacultură, în conformitate cu prevederile

................................., am constatat următoarele (se va trece detaliat):

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

Faţă de cele prezentate, consider că:

[] Îndeplineşte

[] Nu îndeplineşte condiţiile pentru obţinerea licenţei de acvacultură

Avizat, Întocmit,

Şef filială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(numele şi prenumele) (numele şi prenumele)

Semnătura . . . . . . . . . . . . . . . . . Semnătura . . . . . . . . . . . . .

L.S. L.S.

168

ANEXA Nr. 5

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură

LICENŢĂ DE ACVACULTURĂ

Nr. ............... din .....................

Numărul de înregistrare în Registrul unităţilor de acvacultură ..............

DATE DE IDENTIFICARE

1. Numele unităţii:

2. Tipul unităţii:

3. Adresa unităţii:

4. Proprietar:

5. Adresa proprietarului:

6. Administrator:

7. Adresa administratorului:

8. Codul unic de înregistrare:

CARACTERISTICILE TEHNICE

1. Suprafaţa totală .... ha, din care luciu de apă .... ha, număr bazine ............

2. Alte tipuri de instalaţii (viviere, cuve, tancuri etc.) .......

Unitatea este licenţiată pentru producerea de puiet şi peşte de consum din specia: .................

Preşedinte,

..........................

L.S.

169

ANEXA Nr. 6

CUANTUMUL

contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă

Denumirea contribuţiei U.M.

Nivelul

contribuţiei

(lei/U.M.)

0 1 2

A. Contribuţii pentru utilizarea resurselor de apă pe categorii de resurse

şi utilizatori

A.1. Râuri, lacuri naturale şi lacuri de acumulare amenajate, indiferent de

deţinător

1.1. Operatori economici (inclusiv servicii de gospodărie comunală),

instituţii publice, unităţi de cult, agrozootehnice de tip industrial şi alţii

mii m3 40,73

1.2. Operatori economici producători de energie electrică şi termică prin

termocentrale

mii m3 40,73

1.3. Operatori economici producători de energie electrică prin

hidrocentrale, indiferent de puterea instalată, în regim de uzinare

mii m3 0,23

1.4. Irigaţii mii m3 3,49

1.5. Acvacultură mii m3 2,79

A.2. Dunăre

2.1. Operatori economici (inclusiv servicii de gospodărie comunală,

servicii de ecluzare a navelor pe canale navigabile), instituţii publice,

unităţi de cult, agrozootehnice de tip industrial şi alţii

mii m3 4,65

2.2. Operatori economici producători de energie electrică şi termică prin

termocentrale în regim de circuit deschis

mii m3 0,23

2.3. Operatori economici producători de energie electrică şi termică în

centrale nucleare în regim de circuit deschis

mii m3 4,07

2.4. Operatori economici producători de energie prin hidrocentrale,

indiferent de puterea instalată, în regim de uzinare

mii m3 0,23

2.5. Irigaţii mii m3 3,49

2.6. Acvacultură mii m3 2,79

A.3. Subteran

170

3.1. Operatori economici industriali mii m3 52,36

3.2. Operatori economici de gospodărie comunală, instituţii publice,

unităţi de cult şi alţii, care folosesc apa în scop potabil

mii m3 52,36

3.3. Irigaţii şi acvacultură mii m3 52,36

3.4. Operatori economici agrozootehnici mii m3 52,36

B. Contribuţii pentru primirea apelor uzate în resursele de apă*)

a) Indicatori chimici generali

- materii totale în suspensie (MTS) mii kg 10,36

- cloruri (Cl^-), sulfaţi (SO4^-2) mii kg 42,47

- sodiu, potasiu, calciu, magneziu mii kg 42,47

- azotaţi mii kg 42,47

- clor rezidual liber Cl2 mii kg 42,47

- amoniu, azot, azotiţi mii kg 169,42

- consum biochimic de oxigen (CBO5) mii kg 42,36

- consum chimic de oxigen (CCOMn) (metoda cu pergament de potasiu) mii kg 42,36

- consum chimic de oxigen (CCOCr) (metoda cu bicromat de potasiu) mii kg 42,36

- fosfaţi (PO4^3-) mii kg 8,38

- fosfor (P) mii kg 169,42

- mangan (Mn^2+) mii kg 423,67

- aluminiu, fier total ionic mii kg 508,38

- substanţe extractibile cu eter de petrol, produse petroliere mii kg 317,66

- detergenţi sintetici anionactivi, biodegradabili mii kg 169,42

- reziduu filtrabil uscat la 105°C mii kg 38,63

b) Indicatori chimici specifici

- sulfiţi, fluoruri, fenoli antrenabili cu vapori de apă mii kg 169,42

- nichel, crom mii kg 10.594,23

- amoniac mii kg 10.594,23

- bariu, zinc, cobalt mii kg 508,38

- sulfuri, hidrogen sulfurat mii kg 529,67

171

c) Indicatori chimici toxici şi foarte toxici

- arsen mii kg 32.951,52

- cianuri mii kg 32.951,52

- mercur, cadmiu mii kg 42.377,03

- plumb, argint, crom, cupru, molibden mii kg 10.594,23

d) Indicatori bacteriologici

- bacterii coliforme totale 109 bacterii/ 100 cm3 3,49

- bacterii coliforme fecale 107 bacterii/ 100 cm3 61,32

- streptococi fecali 5 x 106streptococi/

100 cm3

157,78

e) Indicatori fizici

- temperatura**) mii m3 x °C 0,47

Pentru evacuările în soluri permeabile şi în depresiuni cu scurgere

asigurată natural, contribuţiile menţionate se triplează.

C. Contribuţii pentru potenţialul asigurat în scop hidroenergetic prin

barajele lacurilor de acumulare din administrarea Administraţiei

Naţionale "Apele Române"

C.1. Cădere medie asigurată la hidrocentrale cu puterea instalată mai

mică de 4 MW

(Metri cădere/lună) x

ore funcţionare

209,45

C.2. Cădere medie asigurată prin hidrocentrale cu putere instalată

cuprinsă între 4 MW şi 8 MW

(Metri cădere/lună) x

ore funcţionare

267,63

C.3. Cădere medie asigurată prin hidrocentrale cu putere instalată mai

mare de 8 MW

(Metri cădere/lună) x

ore funcţionare

337,44

D. Contribuţii pentru exploatarea nisipurilor şi pietrişurilor din albiile,

malurile cursurilor de apă şi cuvetele lacurilor de acumulare

m3 4,07

*) Contribuţia pentru substanţele evacuate în resursele de apă se aplică doar pentru aportul propriu al

utilizatorului, în limitele autorizate.

**) Contribuţia pentru temperatură se aplică prin diferenţa dintre temperatura de la evacuarea apei uzate

evacuate şi temperatura apei prelevate din sursă. În perioada de iarnă, între 15 noiembrie şi 15 martie,

temperatura apei receptorului natural - sursei se consideră egală cu 4 grade Celsius.

172

NOTĂ:contribuţiile nu conţin TVA.

ANEXA Nr. 7

TARIFE

pentru serviciile de emitere de către Administraţia Naţională "Apele Române" a notificărilor,

avizelor de amplasament, permiselor

de traversare, avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor,

avizelor, acordurilor şi autorizaţiilor de funcţionare

în siguranţă a barajelor

Nr.

crt. Serviciu de avizare/autorizare

Nivelul tarifului în funcţie de

complexitatea folosinţei (lei)

mică medie mare

1 2 3 4 5

1. Notificare pentru începerea execuţiei

1.1. cu deplasare pe teren 546,89

1.2. fără deplasare pe teren 255,99

2. Notificare pentru punerea în funcţiune

2.1. cu deplasare pe teren 546,89

3. Emiterea avizului de amplasament/permisului de traversare la lucrări

aflate în competenţa Sistemului de Gospodărire a Apelor

570,16

4. Emiterea avizului de amplasament/permisului de traversare la lucrări

aflate în competenţa direcţiilor apelor

1.105,42

5. Emiterea avizului de amplasament/permisului de traversare la lucrări

aflate în competenţa Administraţiei Naţionale "Apele Române"

- zona I 1.652,31

- zona II 1.768,67

- zona III 1.838,49

- zona IV 1.861,76

6. Emiterea avizului de gospodărire a apelor când competenţa revine

Sistemului de Gospodărire a Apelor

6.1. pentru cazul în care se face deplasare pe teren 930,88 1.023,97 -

6.2. pentru cazul în care deplasarea s-a efectuat anterior 653,94 747,03 -

7. Emiterea avizului de gospodărire a apelor când competenţa revine

direcţiei apelor

7.1. pentru cazul în care se face deplasarea pe teren 1.477,77 1.570,86 -

7.2. pentru cazul în care deplasarea s-a efectuat anterior 760,99 856,41 -

8. Emiterea avizului de gospodărire a apelor când competenţa revine

Administraţiei Naţionale "Apele Române"

8.1. pentru cazul în care se face deplasarea pe teren:

173

- zona I - - 2.525,01

- zona II - - 2.653,01

- zona III - - 2.722,82

- zona IV - 2.757,73

8.2. pentru cazul în care nu se face deplasarea pe teren sau s-a efectuat

anterior

- - 1.326,50

9. Reactualizarea avizului de gospodărire a apelor dat anterior, a cărui

valabilitate expiră datorită neînceperii lucrărilor în perioada de 2 ani

663,25 663,25 663,25

10. Emiterea autorizaţiei de gospodărire a apelor folosinţelor de apă

amplasate pe teritoriul unui bazin hidrografic, când competenţa revine

Sistemului de Gospodărire a Apelor

10.1. obiective noi şi existente, reînnoirea autorizaţiei la obiective existente 605,07 651,62 -

10.2. obiective existente la care este necesară întocmirea şi aprobarea

programului de etapizare

895,97 942,52 -

10.3. emiterea autorizaţiei modificatoare 605,07 651,62 -

11. Emiterea autorizaţiei de gospodărire a apelor folosinţelor de apă

amplasate pe teritoriul unui bazin hidrografic, când competenţa revine

direcţiei apelor

11.1. obiective noi şi existente, reînnoirea autorizaţiei la obiective existente 1.047,24 1.093,78

11.2. obiective existente la care sunt necesare întocmirea şi aprobarea

programului de etapizare

1.338,14 1.384,68 -

11.3. emiterea autorizaţiei modificatoare 1.047,24 1.093,78

12. Emiterea autorizaţiei de gospodărire a apelor folosinţelor de apă

amplasate pe teritoriul unui bazin hidrografic, când competenţa revine

Administraţiei Naţionale "Apele Române"

12.1. obiective noi şi existente, reînnoirea autorizaţiei la obiective existente:

- zona I - - 1.477,77

- zona II - - 1.896,67

- zona III - - 1.978,12

- zona IV - - 2.001,39

12.2. obiective existente la care sunt necesare întocmirea şi aprobarea

programului de etapizare:

- zona I - - 2.059,57

- zona II - - 2.175,93

- zona III - - 2.269,02

- zona IV - - 2.292,29

12.3. emiterea autorizaţiei modificatoare:

- zona I - - 1.477,77

- zona II - - 1.896,67

- zona III 1.978,12

- zona IV 2.001,39

174

13. Emiterea autorizaţiei de gospodărire a apelor folosinţelor de apă

amplasate pe teritoriul a două sau mai multe bazine hidrografice, când

competenţa revine Administraţiei Naţionale "Apele Române"

13.1. obiective noi şi existente, reînnoirea autorizaţiei la obiective existente:

- zona I - - 1.908,30

- zona II - - 2.024,66

- zona III - - 2.117,75

- zona IV - - 2.141,02

13.2. obiective existente la care sunt necesare întocmirea şi aprobarea

programului de etapizare:

- zona I - - 2.152,66

- zona II - - 2.269,02

- zona III - - 2.362,11

- zona IV - - 2.385,38

13.3. emiterea autorizaţiei modificatoare:

- zona I 1.908,30

- zona II 2.024,66

- zona III 2.117,75

- zona IV 2.141,02

14. Emiterea autorizaţiei de gospodărire a apelor folosinţelor de apă

amplasate pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, când

competenţa revine Administraţiei Naţionale "Apele Române"

14.1. obiective noi şi existente, reînnoirea autorizaţiei la obiective existente - - 1.047,24

14.2. obiective existente la care sunt necesare întocmirea şi aprobarea

programului de etapizare

- - 1.291,60

14.3. emiterea autorizaţiei modificatoare - - 1.047,24

15. Consultanţă tehnică acordată de specialişti din cadrul direcţiei apelor

15.1. cu deplasare pe teren - 826,16 -

15.2. fără deplasare pe teren - 244,36 -

16. Consultanţă tehnică acordată de specialişti din cadrul Administraţiei

Naţionale "Apele Române"

16.1. cu deplasare pe teren:

- zona I - - 837,79

- zona II - - 954,15

- zona III - - 1.047,24

- zona IV - - 1.070,51

16.2. fără deplasare pe teren - - 244,36

17. Transferul avizului sau al autorizaţiei de gospodărire a apelor la un alt

beneficiar

663,25 663,25 663,25

175

18. Emiterea avizului de funcţionare în siguranţă a barajelor care se

încadrează în categoriile de importanţă C şi D

1.338,14

19. Emiterea acordului/autorizaţiei de funcţionare în siguranţă a barajelor

care se încadrează în categoria de importanţă C

930,88

20. Emiterea acordului/autorizaţiei de funcţionare în siguranţă a barajelor

care se încadrează în categoria de importanţă D

465,44

NOTĂ:

1) Zona I priveşte Direcţiile Apelor Argeş - Vedea şi Buzău - Ialomiţa.

Zona II priveşte Direcţiile Apelor Jiu, Olt şi Dobrogea - Litoral.

Zona III priveşte Direcţiile Apelor Prut, Siret şi Mureş.

Zona IV priveşte Direcţiile Apelor Banat, Someş - Tisa şi Crişuri.

2) Tarifele nu cuprind TVA.

176

ANEXA nr. 8

CONŢINUTUL-CADRU AL AUTORIZAŢIEI DE MEDIU

Antet

AUTORIZAŢIE DE MEDIU

Nr. ........ din ..............

Ca urmare a cererii adresate de ............................................, cu sediul în judeţul

.............................., municipiul, oraşul, comuna, satul ......................., sectorul ......., str.

.......................... nr. ..... etc. ..........., înregistrată la numărul ........ din .............., în urma

analizării documentelor transmise şi a verificării, în baza Hotărârii Guvernului nr.

368/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, a

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu

modificări şi completări prin Legeanr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se

emite:

AUTORIZAŢIA DE MEDIU

pentru ................................................ din municipiul, oraşul, comuna, satul

.................................., sectorul ............, str. ................................. nr. ......, care prevede

desfăşurarea următoarelor activităţi (conform cod CAEN) .............................

Documentaţia conţine: (fişă de prezentare şi declaraţie, bilanţ de mediu etc.)

..............................., elaborată de: ..........................,

şi următoarele acte de reglementare emise de alte autorităţi: ............. .

Prezenta autorizaţie se emite cu următoarele condiţii impuse: ............. .

Prezenta autorizaţie este valabilă ........ ani, de la ................., data eliberării, până la

....................

Nerespectarea prevederilor autorizaţiei atrage suspendarea şi/sau anularea acesteia, după caz.

I. Activitatea autorizată:

1. Dotări (instalaţii, utilaje, mijloace de transport utilizate în activitate)

........................................... .

2. Materiile prime, auxiliare, combustibilii şi ambalajele folosite - mod de ambalare, de

depozitare, cantităţi: .............

3. Utilităţi - apă, canalizare, energie (surse, cantităţi, volume): .........

177

4. Descrierea principalelor faze ale procesului tehnologic sau ale activităţii:

...................................................................

5. Produsele şi subprodusele obţinute -cantităţi, destinaţie: ...............

6. Datele referitoare la centrala termică proprie - dotare, combustibili utilizaţi (compoziţie,

cantităţi), producţie: ..................................

7. Alte date specifice activităţii: (coduri CAEN care se desfăşoară pe amplasament, dar nu

intră pe procedura de autorizare) ..........................

8. Programul de funcţionare - ore/zi, zile/săptămână, zile/an ...............

II. Instalaţiile, măsurile şi condiţiile de protecţie a mediului

1. Staţiile şi instalaţiile pentru reţinerea, evacuarea şi dispersia poluanţilor în mediu, din

dotare (pe factori de mediu): ........................

2. Alte amenajări speciale, dotări şi măsuri pentru protecţia mediului: .....

3. Concentraţiile şi debitele masice de poluanţi, nivelul de zgomot, de radiaţii, admise la

evacuarea în mediu, depăşiri permise şi în ce condiţii:

......................................................................

III. Monitorizarea mediului

1. Indicatorii fizico-chimici, bacteriologici şi biologici emişi, emisii de poluanţi, frecvenţa,

modul de valorificare a rezultatelor: .....................

2. Datele ce vor fi raportate autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului şi periodicitatea:

....................................................

IV. Modul de gospodărire a deşeurilor şi a ambalajelor

1. Deşeurile produse (tipuri, compoziţie, cantităţi): .......................

2. Deşeurile colectate (tipuri, compoziţie, cantităţi, frecvenţă): ..........

3. Deşeurile stocate temporar (tipuri, compoziţie, cantităţi, mod de stocare):

..................................

4. Deşeurile valorificate (tipuri, compoziţie, cantităţi, destinaţie): ......

5. Modul de transport al deşeurilor şi măsurile pentru protecţia mediului: ..

6. Mod de eliminare (depozitare definitivă, incinerare): ....................

178

7. Monitorizarea gestiunii deşeurilor: ......................................

8. Ambalajele folosite şi rezultate - tipuri şi cantităţi: ..................

9. Modul de gospodărire a ambalajelor (valorificate): .......................

V. Modul de gospodărire a substanţelor şi preparatelor periculoase

1. Substanţele şi preparatele periculoase produse sau folosite ori comercializate/transportate

(categorii, cantităţi): ............................

2. Modul de gospodărire:

- ambalare:

- transport:

- depozitare:

- folosire/comercializare:

3. Modul de gospodărire a ambalajelor folosite sau rezultate de la substanţele şi preparatele

periculoase: ........................................

4. Instalaţiile, amenajările, dotările şi măsurile pentru protecţia factorilor de mediu şi pentru

intervenţie în caz de accident: ..................

5. Monitorizarea gospodăririi substanţelor şi preparatelor periculoase: .....

VI. Programul de conformare - măsuri pentru reducerea efectelor prezente şi viitoare ale

activităţilor

1. Domeniul [protecţia solului şi apelor subterane; descărcarea apelor uzate; emisii

atmosferice; gestiunea deşeurilor; altele (zgomot, prezenţa azbestului etc.)]: denumirea

măsurii, performanţa/obiective de remediere (pe fiecare măsură), termen de finalizare (pe

fiecare măsură): .............................

2. Sursa de finanţare (pe fiecare măsură), evidenţe, rapoarte: ..............

Director executiv, Şef serviciu autorizare

. . . . . . . . . . . . . . şi controlul conformării,

. . . . . . . . . . . . . . . . .

Întocmit

179

MENŢIUNI:

1. Conţinutul anexei nr. 1 la procedură se adaptează la specificul activităţii unităţii autorizate.

2. Pe versoul formularului autorizaţiei de mediu propriu-zise se pot prezenta unele articole

extrase din legislaţia în vigoare care priveşte protecţia mediului (cu precizarea actelor

normative) sau menţiuni legate de obligaţiile posesorului autorizaţiei de mediu şi consecinţele

nerespectării acesteia ori ambele.

180

ANEXA Nr. 9

SECŢIUNEA 1Lucrări şi servicii prestate de către autorităţile publice pentru protecţia

mediului

Nr.

crt.

Scopul lucrării sau al

serviciului

Tipul lucrării sau al serviciului

care se prestează

Cuantumul

tarifului

care se

încasează,

fără TVA

(lei)

Precizări suplimentare

0 1 2 3 4

1. Parcurgerea procedurii de

evaluare a impactului asupra

mediului pentru anumite

proiecte publice şi private

(diverse etape) sau

revizuirea/actualizarea

acordului de mediu

Evaluarea iniţială a solicitării 100

Etapa de încadrare a

proiectului în procedura de

evaluare a impactului asupra

mediului

400 În cazul proiectelor pentru care

este obligatorie efectuarea

raportului la studiul de evaluare

a impactului asupra mediului nu

se tarifează această etapă.

Etapa de definire a domeniului

evaluării şi de realizare a

raportului evaluării impactului

asupra mediului

1.000

Etapa de analiză a calităţii

raportului evaluării impactului

asupra mediului

2.000

Revizuirea/Actualizarea

acordului de mediu

500

2. Parcurgerea procedurii de

emitere a autorizaţiei de

mediu/autorizaţiei integrate

de mediu sau revizuirea/

actualizarea acesteia (diverse

etape)

Analiza documentaţiei de

susţinere a solicitării de

emitere a autorizaţiei de mediu

1.500

Finalizarea programului pentru

conformare, după caz

1.000

Revizuirea/Actualizarea

autorizaţiei de mediu

250

181

Analiza documentaţiei de

susţinere a solicitării

autorizaţiei integrate de mediu

6.000

Revizuirea/Actualizarea

autorizaţiei integrate de mediu

2.500

3. Parcurgerea procedurii de

emitere a avizului de mediu

pentru planuri şi programe

(diverse etape)

Încadrare 500

Analiza calităţii raportului:

- planuri/programe locale 500

- planuri/programe judeţene 1.500

- planuri/programe regionale 2.000

- planuri/programe naţionale 2.500

182

ANEXA Nr. 10

I. Categoriile de unităţi care se supun autorizării sanitare veterinare de către Direcţia sanitar-

veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti,

pentru care numerele de autorizare sanitară veterinară se alocă de către Direcţia igienă

veterinară şi epidemiologie din cadrul Autorităţii Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa

Alimentelor

(…)

I. Peşte şi produse din pescuit:

1. vas-fabrică - orice ambarcaţiune cu dotări specifice la bordul căreia se desfăşoară

operaţiuni de filetare, feliere, jupuire, decorticare ori îndepărtarea cochiliei, tocare sau

prelucrare, urmate de ambalare, depozitare şi livrare a peştelui şi produselor din pescuit;

2. vas congelator - orice ambarcaţiune cu dotări specifice la bordul căreia se congelează

produsele din pescuit, iar dacă este cazul se realizează sângerarea, decapitarea, eviscerarea şi

îndepărtarea aripioarelor, urmată de ambalare, depozitare şi livrare;

3. unitate de produse proaspete din pescuit - cherhana - unitate cu dotări specifice, în care se

desfăşoară activităţi de recepţie, răcire, depozitare, preparare, ambalare şi livrare a produselor

din pescuit proaspete, provenite direct din pescuit sau din centrele de colectare a peştelui;

4. unitate de procesare a produselor din pescuit - unitate cu dotări specifice în care se

desfăşoară activităţi de recepţie, depozitare, preparare, transformare a peştelui şi produselor

din pescuit, ambalare şi livrare a produselor finite;

5. centru de colectare a peştelui - unitate cu spaţii şi dotări corespunzătoare în care se

desfăşoară activităţi pentru recepţia, sortarea, curăţarea, depozitarea, răcirea şi prelucrarea

primară prin desolzire, eviscerare, tăierea aripioarelor, a peştelui provenit din pescuit sau

acvacultură şi livrarea produselor rezultate către alte unităţi autorizate/înregistrate sanitar-

veterinar;

6. fermă de acvacultură cu centru de colectare a peştelui integrat - exploataţie pentru creşterea

peştelui de acvacultură care dispune de spaţii, dotări şi facilităţi adecvate proprii, în care se

desfăşoară activităţi pentru recepţia, sortarea, curăţarea, depozitarea, răcirea şi prelucrarea

primară a peştelui provenit din bazinele proprii, prin desolzire, eviscerare, tăierea

aripioarelor, depozitarea, ambalarea, răcirea şi livrarea produselor rezultate către alte unităţi

autorizate/înregistrate sanitar-veterinar;

183

7. piaţa de licitaţie a peştelui şi produselor din pescuit - unitate cu dotări specifice în care se

desfăşoară activităţi de debarcare, recepţie, depozitare şi vânzare prin licitaţie a peştelui şi

produselor din pescuit către operatori din sectorul alimentar.

184

ANEXA Nr. 11

AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ

ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

......................................................

AUTORIZAŢIE SANITARĂ VETERINARĂ

Nr. ........... din .............

Directorul executiv al Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa

Alimentelor..................., având în vedere cererea şi documentaţia înregistrate la nr. ...............,

din .................., a ........................, din ........................... (adresa completă), în baza notei de

constatare şi a fişei de evaluare nr. ........................, întocmite de dr. ..................................., în

calitate de .................................... din cadrul Serviciului/Biroului/Compartimentului de igienă

veterinară şi epidemiologie, în temeiul prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.

42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor,

aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările

ulterioare, precum şi al prevederilor Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului

European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a

asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele

alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor, cu amendamentele

ulterioare,

DISPUNE:

autorizarea sanitară veterinară cu nr. de autorizare

................................................................................... (indicativul judeţului urmat de numărul

de autorizare) pentru unitatea: ..................................................................., din localitatea

................, str. ............... nr. ......., sectorul ....., codul poştal ........, judeţul ..............., pentru

următoarele activităţi:

Obiectiv Capacitate (tone/săptămână) Activitate Specie Observaţii

1

2

185

3

4

Nerespectarea condiţiilor care au stat la baza emiterii prezentei autorizaţii sanitare veterinare,

schimbarea profilului sau efectuarea altor activităţi decât cele autorizate sanitar-veterinar în

conformitate cu prevederile legislaţiei sanitare veterinare în vigoare atrage, după caz,

suspendarea ori interzicerea activităţii, precum şi sancţionarea contravenţională sau penală,

conform legislaţiei în vigoare.

Director executiv,

.............................................

(semnătura şi stampila)

186

ANEXA NR.12

Tarife autorizare sanitară-veterinară

Partea Unitate Tarif de autorizare lei/

Unitate/Obiectiv

I Unităţi cu activităţi generale:

Depozit frigorific . . . . . . . . . .

Unitate de reambalare . . . . . . . . . .

Piaţă agroalimentară, piaţa en-gros, hală pentru desfacerea produselor de origine animală

398

663

398

II Carne de ongulate domestice:

Abator . . . . . . . . . .

Unitate de tranşare . . . . . . . . . .

663

530

III Carne de pasăre şi lagomorfe:

Abator de păsări . . . . . . . . . .

Unitate de tranşare carne pasăre . . . . . . . . . .

663

530

IV Carne de vânat de crescătorie:

Abator . . . . . . . . . .

Unitate de tranşare carne de vânat . . . . . . . . . .

663

530

V Carne de vânat sălbatic:

Unitate de manipulare . . . . . . . . . . . . .

Unitate de tranşare . . . . . . . . . .

530

398

VI Carne tocată, preparată şi carne separată mecanic:

Unitate pentru producerea cărnii tocate . . . . . . . . . .

Unitate carne preparată . . . . . . . . . .

Unitate carne separată mecanic . . . . . . . . . .

530

530

530

VII Produse din carne:

Unitate de procesare . . . . . . . . . .

663

VIII Moluşte bivalve vii:

Centru de colectare moluşte bivalve vii . . . . . . . . . .

Centru de purificare moluşte bivalve vii . . . . . . . . . .

398

398

IX Peşte şi produse din pescuit:

Vas fabrică . . . . . . . . . .

Vas congelator . . . . . . . . . .

Unitate produse proaspete din pescuit . . . . . . . . . .

Unitate procesare produse din pescuit . . . . . . . . . .

Piaţa de licitaţie peşte şi produse din pescuit . . . . . . . . . .

Piaţa de desfacere . . . . . . . . . .

Centru colectare peşte . . . . . . . . . .

Fermă de acvacultură cu centru colectare peşte integrat . . . . . . . . . .

663

663

663

663

530

530

219

109

X Lapte şi produse din lapte

Centru de colectare a laptelui . . . . . . . . . .

Unitate de procesare a laptelui materie primă . . . . . . . . .

Unitate de procesare a produselor lactate . . . . . . . . . .

133

663

586

XI Ouă şi produse din ouă

Centru de ambalare a ouălor . . . . . . . . . .

Unitate producere ou lichid . . . . . . . . . .

Unitate procesare ouă . . . . . . . . . .

398

663

663

XII Pulpe de broască şi melci

Unitate de procesare pulpe de broască şi melci . . . . . . .

663

187

2.1.2 Principalele elemente ale răspunsului politic dorit: acțiunile prevăzute în vederea

reducerii sarcinii administrative

În România, cadrul administrativ și juridic actual dispune de o procedură simplificată a

regimului de acordare a licenței de acvacultură, însă etapele premergătoare depunerii

documentației, respectiv procedura de emitere a avizelor și autorizațiilor care stau la baza

licenţei de acvacultură emise de autoritățile adiacente acestui sector sunt anevoioase și

împovărătoare din punct de vedere al costurilor de energie , de timp și de bani.

Propuneri:

- Menținerea taxei în vederea eliberării licenţei de acvacultură, stabilită de Ministerul

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

- Reducerea termenelor şi costurilor de eliberare a autorizațiilor de mediu, de gospodărire

a apelor şi de funcţionare în condiţii de siguranţă, astfel încât să se poată respecta

integral prevederea din COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL

EUROPEAN, CONSILIU, PLANUL DE ACȚIUNE ANTREPRENORIAT 2020 -

Bruxelles, 9.1.2013 ,COM(2012) 795 final – pag. 23, potrivit căreia statele membre

sunt invitate ca până la sfârșitul lui 2015, să reducă la o lună termenele de acordare a

licențelor și a altor autorizații necesare pentru lansarea unei societăți.”;

- Elaborarea unei proceduri unitare în domeniul acvaculturii de către un singur organism

administrativ în vederea reducerii birocraţiei ;

- Nominalizarea organismului, sau entității care să devină punctul național de contact

pentru promovarea unei acvaculturi sustenabile și care sa aibă în responsabilitate

promovarea acestei acvaculturi sustenabile.

- Asigurarea de asistență juridică din partea entității care va avea ca sarcină promovarea

unei acvaculturi sustenabile pentru societățile care solicită eliberarea licențelor pentru

acvacultură;

- Eliberarea licenței de acvacultură independent/simultan cu obținerea celorlalte

autorizații și avize (mediu, ape, sanitar-veterinar);

- Realizarea interconectivităţii bazelor de date de la Ministerul de Finanţe, Registrul

Comerţului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Garda Naţională de Mediu,

ANSVSA, ANCPI, ANAR cu DGP AMPOP şi ANPA;

188

- Realizarea unui document unic care să conţină condiţiile de autorizare din punct de

vedere al protecţiei apelor, protecţiei mediului, sanitar-veterinar şi piscicol, numit

autorizaţie integrată pentru piscicultură.

189

2.1.3 Obiectivele și indicatorii cuantificați aferenți

A. Obiectivele Comisiei:

-Să colaboreze, pe baza datelor colectate de statele membre, cu autoritățile relevante

pentru a identifica, cele mai bune practici și marjele de îmbunătățire, inclusiv prin sprijinul

Grupului la nivel înalt privind sarcinile administrative din cadrul Comisiei, al cărui mandat este

de a ajuta administrațiile publice ale statelor membre să punăîn aplicare legislația UE într-un

mod mai eficient și mai sensibil la nevoile părților interesate.

- Să pregătească, documente de orientare care să răspundă cerințelor referitoare la

acvacultură din Directiva-cadru privind apa și din MSFD, pentru a ajuta statele membre și

industria să aplice legislația UE și pentru a ilustra modul în care protecția mediului poate fi

compatibilă cu acvacultura sustenabilă.

B. Obiectivul Consiliului consultativ pentru acvacultură:

Să întreprindă, până în aprilie 2014, o evaluare a procedurilor administrative și un

proces de inventariere a principalelor sarcini administrative în ceea ce privește termenele și

costurile pentru diferitele tipuri de acvacultură din statele membre.

C .Obiectivul României:

Identificarea posibilităților de îmbunătățire a procedurilor și de a reduce sarcinile

administrative.

Tabelul 2.1

Nr.

Crt.

Indicatorul cuantificat

afferent procedurilor

administartive

Existent la

nivelul anului

2013

Prognozat

2017

Prognozat

2020

1. Numărul de noi licențe

acordate

518 50 60

2. Rata de succes a cererilor

pentru licențe (%)

70% 90% 100%

190

3. Numărul de cereri în curs

de prelucrare

0 0 0

4. Durata medie de finalizare a

procedurilor de acordare a

licențelor (luni)

4 1 1

5. Numărul de organisme

publice implicate în

procedura de autorizare

(nr.)

4 1 1

6. Costurile medii ale

procedurilor de acordare a

licențelor pentru noile

societăți (EUR)

350 350 350

Durata medie a unei licențe

(ani)

Nedeterminată Nedeterminată Nedeterminată

191

2.2 Asigurarea dezvoltării sustenabile şi a creşterii acvaculturii prin intermediul

amenajării coordonate a teritoriului

Planificarea spaţială reprezintă armonizarea politicilor economice, sociale, ecologice

şi culturale, stabilite la nivel naţional şi local, pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea

diferitelor zone, urmărindu-se creşterea coeziunii şi eficienţei relaţiilor economice şi sociale

dintre acestea. Amenajarea teritoriului reprezintă, deci, expresia spaţială a politicilor

economice, sociale, culturale şi ecologice ale societăţii. Tot în cadrul definiţiei mai largi se

specifică că planificarea spațială este “o disciplină ştiinţifică, o tehnică administrativă şi o

politică concepută ca o apropiere interdisciplinară şi globală tinzând spre dezvoltarea

echilibrată a regiunilor şi organizarea fizică a spaţiului după o concepţie directoare“

Modele de planificare spațială au fost dezvoltate pentru diferite activități umane și

tehnici și metode specifice au fost dezvoltate pentru medii diferite, cu caracteristici diferite.

Planificarea spațială poate fi executată pe diferite scări geografice, de la planuri

transnaționale până la planuri regionale, la nivel de municipii unice. În mod corespunzător

efectuat, planificarea spațială este un instrument puternic de gestionare a spațiului fizic și,

prin urmare, un instrument important pentru procesul de localizare fermelor de acvacultură.

Pentru a desfășura o activitate de acvacultură este necesar de a avea terenuri, care sunt

potrivite pentru scopul propus. Toate viețuitoarele acvatice, algele au cerințe biologice, cum

ar fi oxigen, temperatură și calitatea apei, care trebuie să fie îndeplinite pentru a asigura

producția și de a minimiza stresul și bolile. Fermele de acvacultură trebuie să fie, de

asemenea, acceptate de către proprietarii vecini, atât pe uscat, cât și pe apă, este necesar

accesul la infrastructura de drumuri și electricitate. O locație impropie a unei ferme de

acvacultură va crea nu doar probleme de mediu (de ex. eutrofizarea locală), dar aceasta va

avea un impact asupra tuturor celor trei variabile (ecologice, sociale și economice) pe care le

folosim pentru a defini dezvoltarea durabilă.

Planificarea spațială în domeniul acvaculturii cuprinde două direcții:

1. Amenajarea teritoriului – ce cuprinde toată zona de uscat și zona de coastă.

2. Amenajarea spațiului maritim.

192

Prin planificare spaţială în acvacultură se poate înţelege:

o o zonă dedicată acvaculturii care ar putea fi considerată drept o prioritate

pentru dezvoltarea acvaculturii;

o o zonă marină în care se poate dezvolta acvacultura.

Disponibilitatea şi accesul la zonele cu caracteristici favorabile acvaculturii, inclusiv

cele care minimizează interacţiunile şi conflictele cu alte activităţi, reprezintă constrângeri

pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii.

Avantajele realizării planificării spațiale pentru acvacultură includ printre altele şi1:

o abordare coordonată şi integrată în ceea ce priveşte managementul mediului;

responsabilitate şi transparenţă prin implicarea părţilor interesate, relevante, la

toate nivelurile;

o mai bună înţelegere a efectelor cumulative şi combinate precum şi,

interacţiunile dintre utilizatorii de resurse şi între utilizatorii de mediu;

un mecanism mai eficient pentru administraţie de a livra angajamentele

dezvoltării durabile;

o mai mare claritate a politicii şi luării deciziilor;

o mai bună înţelegere a modificărilor necesare pentru a îmbunătăţi diferitele

politici şi cadre de reglementare.

Pe lângă aceste avantaje, realizarea acestei planificări poate oferi şi o serie de

beneficii economice, cum ar fi1:

o asigurarea unei mai bune orientări şi încrederi în investiţiile viitoare;

o creşterea investiţiilor financiare publice şi private;

o îmbunătăţirea integrării activităţilor;

o îmbunătăţirea rapidităţii, calităţii, responsabilităţii şi transparenţei procesului

decizional;

o îmbunătăţirea eficienţei şi creşterea respectării reglementărilor, oferind astfel

condiţii mai bune pentru o concurenţă deschisă;

1 Applying spatial planning for promoting future aquaculture growth - FAO, Committee on Fisheries, Sub-

committee on Aquaculture, Seventh Sesion, St. Petersburg, Russian Federation, 7 – 11 October 2013

193

o o mai bună înţelegere a dezvoltării durabile, din punct de vedere al mediului, ca

o componentă a creşterii economice.

2.2.1 Evaluarea situaţiei la nivel naţional: cadrul actual aplicabil amenajării

teritoriului (marin şi terestru), repartizarea competenţelor, planuri de amenajare a

teritoriului care sunt deja în vigoare.

Cadrul actual aplicabil în ceea ce priveşte amenajarea teritoriului în România este

reprezentat de Legea nr. 350/2001 cu modificările şi completările ulterioare – Legea

amenajării teritoriului şi urbanismului şi care are ca obiective principale:

dezvoltarea socială şi economică echilibrată, în condiţiile specifice fiecărei

zone;

ameliorarea calităţii vieţii oamenilor şi a colectivităţilor umane;

gestiunea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului;

utilizarea raţională a teritoriului.

Planurile de amenajare a teritoriului se împart în trei categorii:

o planuri de amenajare a teritoriului naţional;

o planuri zonale de amenajare a teritoriului interjudeţean, judeţean,

interorăşenesc sau intercomunal;

o planurile de amenajare a teritoriului orăşenesc sau comunal.

România are o cascadă de instrumente de planificare spațială, unele cu caracter

normativ (de ex. PATN, PATJ, PUG), altele cu caracter director (PATZ, PATIC) dar

niciunele nu sunt destinate sau nu se integrează cu activitatea de acvacultură.

Mai mult decât atât, în momentul de faţă mulți acvacultori, în special fermele

ciprinicole, se confruntă cu existenţa unei situaţii incerte în ceea ce priveşte terenurile de sub

luciul de apă, din punct de vedere al proprietăţii, neexistând în foarte multe cazuri nici măcar

cadastrarea acestora.

Există un singur plan ce abordează problema fermelor din acvacultură respectiv,

Planul de Amenajare a teritoriului zonal „Delta Dunării” realizat în 2007 şi revizuit în 2008,

dar nici acesta nu trateaza în mod integrat activitățile desfășurate.

194

În ceea ce privește amenajarea spațiului maritim, aceasta va trebui implementată în

România, în urma aprobării Directivei 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului

din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim. Această

directivă reprezintă practic un pilon important al Politicii Maritime Integrate și trebuie

implementată până la 18 septembrie 2016, iar până la 31 martie 2021 trebuie să fie elaborat

Planul / Planurile de amenajare a spațiului maritim.

Având în vedere faptul că acvacultura marină nu este dezvoltată în România, iar

previziunile de dezvoltare ale acesteia, pe termen mediu, îl reprezintă zonele de coastă, ce fac

parte din cadrul amenajării teritoriului, putem spune că amenajarea spațiului maritim pentru

dezvoltarea acvaculturii nu reprezintă un factor important. Totuși, având în vedere necesitatea

implementării acesteia, la elaborarea planurilor se va ține seama și de activitatea de

acvacultură, integrarea ei cu alte activități deoarece pe termen lung este posibilă și

dezvoltarea acvaculturii în mare.

2.2.2 Principalele elemente ale răspunsului politic dorit: modul în care va fi promovată

amenajarea teritoriului, ţinând seama de nevoile acvaculturii

Pentru promovarea acvaculturii sustenabile, pe termen lung, este necesară abordarea

şi aplicarea integrată a amenajării teritoriului, atât la nivel naţional cât şi regional. O astfel de

abordare ar permite identificarea şi managementul zonelor favorabile pentru creşterea

durabilă a acvaculturii, inclusiv potenţialul integrării fie într-un ecosistem (aboradarea

ecosistemică a acvaculturii) fie, în zonele de coastă sau bazine hidrografice (managementul

integrat al zonelor de coastă / managementul integrat al bazinelor hidrografice).

Astfel, este necesară crearea unui cadrul legislativ care să promoveze planificarea

spațială în acvacultură şi integrarea cu celelalte planuri de amenjare a teritoriului pentru a se

asigura că nevoile şi potenţialul acvaculturii sunt luate în considerare şi asigură o alocare

corespunzătoare pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii. Acest cadru legislativ

coroborat cu un cadru instituţional şi financiar adecvat pot determina obţinerea unor

beneficii, precum:

195

reducerea conflictelor dintre diferitele sectoare de activitate şi promovarea

sinergiilor;

încurajarea investiţiilor datorită predictibilităţii şi transparenţei regulilor şi

reglementărilor;

protecţia mediului prin identificarea impactului şi oportunităţile de utilizare

multiplă a spaţiului;

creşterea coordonării dintre administraţii;

creşterea cooperării transnaţionale, în cazul amenajării teritoriului în zona

marină.

Astfel, promovarea amenajării teritoriului și a spațiului marin se va realiza prin:

A. Adoptarea legislativă a unui Program Naţional de planificare spațială pentru

dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii

Politica regională este strâns legată de amenajarea teritoriului, din aceasta derivând o

serie de alte deziderate. Unul dintre acestea este dezvoltarea durabilă, cu precădere a

teritoriului, ca un tot integrativ, care să asigure o economie competitivă dar şi prezervarea

naturii.

Pentru a fi pusă în practică amenajarea teritoriului trebuie să ţină cont de multitudinea

de factori de decizie individuali şi instituţionali, care contribuie la organizarea teritoriului, de

caracterul aleatoriu al oricărui studiu prospectiv, de constrângerile pieţei, particularităţile

sistemelor administrative, diversitatea condiţiilor socio-economice şi de mediu.

B. Asigurarea cadrului instituţional şi financiar

Cadrul instituţional de implementare al Programului va fi asigurat de către Ministerul

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin intermediul ANPA în colaborare cu structurile

specializate din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în calitate

de autoritate publică în domeniul planificării spațiale.

196

Cadrul financiar va fi asigurat de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltarea Rurale

prin intermediul ANPA şi vizează realizarea Planului de Amenajare a teritoriului pentru

acvacultură.

De asemenea, DGAMPOP va ţine seama în cadrul FEPAM în cazul înfiinţării de noi

unităţi de producţie sau în cazul creşterii capacităţilor de producţie de Planul de Amenajare a

teritoriului, atât în domeniul acvaculturii de apă dulce cât şi în cea marină.

Unul din obiectivele asigurării cadrului financiar va fi acela de a asigura prioritizarea

finanţărilor publice în direcţia cadastrării şi intabulării terenurilor actualelor ferme piscicole

în vederea obţinerii unei imagini clare a sectorului în ceea ce priveşte suprafeţele totale şi

suprafeţele luciului de apă din acvacultură.

C. Crearea Planului de Amenajare a teritoriului pentru acvacultură

Activitatea va asigura implementarea Programului Naţional de planificare spațială

pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii a cărui obiective generale sunt prezentate

mai jos, iar obiectivele specifice sunt prezentate în subcapitolul următor.

Tabelul 2.2

Obiective generale

OG1. Cadastrarea şi intabularea terenurilor fermelor piscicole.

OG2. Înregistrarea, clarificarea şi fundamentarea nevoilor de spaţiu ale unităţilor de

acvacultură într-un mod în care funcţionarea acestora nu intră în conflict cu dezvoltarea altor

activităţi şi nu poluează mediul.

OG3. Dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii prin crearea Planurilor de Amenajare a

Teritoriului pentru acvacultură, pentru fiecare regiune de dezvoltare în parte.

Rezultatele implementării acestui Plan de Amenajare a teritoriului va urmări

dezvoltarea unităţilor existente prin cadastrarea şi intabularea terenurilor şi identificarea de

noi arealuri pentru dezvoltarea unei acvaculturi sustenabile.

Totodată prin implemetarea acestui Plan se va realiza şi identificarea zonelor optime

pentru dezvoltarea acvaculturii:

197

zonele cu o bogată activitate în acvacultură, care au nevoie de intervenţii

pentru îmbunătăţirea, modernizarea unităţilor şi a infrstructurii acestora şi

pentru protecţia şi îmbunătăţirea mediului înconjurător;

zonele cu perspective importante pentru dezvoltarea viitoare a acvaculturii;

zonele sensibile din punct de vedere medial (de ex. zonele marine protejate);

zonele cu caracteristici speciale, ce nu favorizează dezvoltarea acvaculturii.

Zonarea acvaculturii poate ajuta la abordarea unei serii de probleme, cum ar fi

managementul integrat; evaluarea riscurilor; dezvoltarea acvaculturii de coastă; extinderea

mariculturii în larg; sănătatea animalelor acvatice (biosecuritatea); cele mai bune practici de

management; managementul bazinelor și acvacultura în contextul concurenței, utilizării

contradictorii și complementare a terenului și a apei.

Principalele obstacole ce apar în crearea zonelor adecvate pentru acvacultură sunt:

o înțelegerea limitată a conceptelor și proceselor de zonare a acvaculturii și

estimarea capacității de susținere;

o lipsa unui cadru instituțional, inclusiv legi, regulamente și norme pentru

promovarea zonelor optime pentru acvacultură;

o lipsa generală de resurse și formare profesională pentru a sprijini inițiativele

de creare a zonelor adecvate pentru acvacultură.

2.2.3 Dacă este cazul, obiectivele şi indicatorii cuantificaţi aferenţi (de exemplu,

numărul şi suprafaţa noilor arii desemnate pentru acvacultură, numărul de planuri

regionale adoptate)

Având în vedere că abordarea ecosistemică a acvaculturii și amenajarea spațiului

marin sunt concepte care predomină acum, este necesară analiza mai largă a provocărilor

bazate pe criterii spațiale în scopul de a dezvolta acvacultura.

Planificarea spațială devine din ce în ce mai importantă, pentru că:

o Noile proiecte de dezvoltare trebuie coordonate și corelate în spațiu;

o Planificarea spațială poate încuraja o dezvoltare economică mai sustenabilă din

punct de vedere economic, social și medial;

198

o Formularea strategiilor trebuie sa ia în considerare dinamicile spațiale, acestea

fiind cheia pentru orice proces de dezvoltare.

Obiectivele specifice ale Planului de Amenajare a teritoriului sunt prezentate mai jos:

Tabelul 2.3

Obiective specifice Indicatori

OS1. Stabilirea potențialului productiv al

acvaculturii din România.

- actualizarea Registrului Unităților de

Acvacultură;

- cadastrarea și intabularea tutror

amenajărilor piscicole.

OS2. Identificarea zonelor optime pentru

acvacultură

- zonarea acvaculturii;

- dezvoltarea mariculturii.

OS3. Planificarea spațială fizică prin crearea

hărților prin intermediul aplicației GIS

- crearea de baze de date GIS;

- editarea hărților privind arealele favorabile

dezvoltării acvaculturii, hărți de risc, etc.

OS4. Cuantificarea efectelor acvaculturii

asupra mediului.

- date ecologice şi tehnologice privind

gestionarea eficientă a activităţii şi

monitorizarea şi evaluarea efectelor

dăunătoare şi pozitive ale acvaculturi;

- identificarea, cuantificarea şi extinderea

beneficiilor de mediu.

Obiectivele acestui Plan, din punct de vedere al protecției mediului, trebuie să asigure:

crearea unui sistem de monitorizare al gradului de implementare și eficiență al

Planului și evaluarea efectelor acvaculturii asupra mediului prin care să se

obțină serii date de încredere.

Crearea unui mecanism de control eficient pentru monitorizarea degradării

mediului din unitățile din acvacultură și monitorizarea evaluării impactului asupra

mediului.

199

2.3 Consolidarea competitivităţii acvaculturii

Acvacultura românească a înregistrat o scădere drastică a competitivităţii, în termeni

de volumul şi valoarea producţiei obţinute, în anul 2010 faţă de anul 2009 ca urmare a crizei

economice şi financiare ce s-a tradus în termeni reali într-o scădere a producţiei cu 33%.

Scăderea producţiei a continuat şi în anul 2011 când s-a înregistrat cea mai mică producţie

din ultimii 8 ani.

În ultimii doi ani se înregistrează un uşor reviriment al sectorului de acvacultură în

termeni cantitativi, înregistrându-se o producţie de 10.000 de tone şi respectiv 10.150 de tone,

în termeni calitativi creşterea fiind mai mare, valoarea producţiei reprezentând cca. 18,15

milioane de euro, în 2012 şi respectiv cca. 20,17 milioane de euro în 2013 faţă de numai

16,38 milioane de euro în 2011.

Ponderea acvaculturii naţionale la producţia Uniunii Europene, în ultimii ani,

este, în medie, de 0,8%, în timp ce, pe plan naţional, producţia din acvacultură reprezintă

doar 12% din consumul intern. Aceste două valori arată de fapt extremele sectorului de

acvacultură românesc şi anume, nivelul redus de competitivitate, determinat prin nivelul

scăzut al producţiei obţinute raportat la potenţialul de producţie existent dar, în acelaşi timp,

posibilitatea reală de a dezvolta sectorul prin potenţialul de piaţă existent.

Un atu important al acvaculturii îl reprezintă faptul că reprezintă singura alternativă

de asigurare a peştelui sau a altor vieţuitoare acvatice decât din pescuit, pentru piaţă, ştiindu-

se că activitatea de pescuit nu are potenţial de creştere datorită supraexploatării şi reducerii

stocurilor naturale. De asemenea, este important de reţinut că sectorul de acvacultură

românesc respectă standardele referitoare la protecţia şi conservarea mediului, o semnificaţie

deosebită acordându-se fermelor tradiţionale (acvacultura în heleşteie) care reprezintă o

valoare naturală şi oferă habitate importante pentru speciile migratoare de păsări.

Prin intermediul PSNMA, România îşi propune crearea unui set de măsuri care să

determine creşterea şi consolidarea competitivităţii acvaculturii, pentru a face faţă

provocărilor ce ne aşteaptă. Pentru o abordare corectă a acestor provocări este nevoie ca

cercetarea şi dezvoltarea tehnologică tradiţională să fie îmbinate şi cu alte aspecte, de mediu,

economice, sociale. Astfel, acest plan strategic va ajuta la construirea încrederii publice în

200

acvacultură, pentru a îmbunătăţi inovaţia, productivitatea, competitivitatea şi menţinând în

acelaşi timp un nivel ridicat de protecţie a mediului.

2.3.1 Evaluarea situaţiei la nivel naţional: punctele forte şi punctele slabe ale sectorului

de acvacultură, sprijinul existent al C&D, domeniile în care este cea mai mare nevoie de

creşterea competitivităţii

Cel mai important motor al competitivităţii economice este reprezentat de cercetarea

ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovarea (CDI) ce determină crearea de locuri de

muncă, dezvoltare economică şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Din acest punct de vedere

putem spune competitivitatea sectorului de acvacultură este scăzută datorită pe de-o parte,

nefinanţării cercetărilor care să asigure suportul ştiinţific producătorilor pentru a identifica

oportunităţile de extindere a activităţilor şi pentru a creşte productivitatea prin

retehnologizare iar pe de altă parte, aplicării de către producători a tehnologiilor depăşite şi

fără nicio o bază ştiinţifică coroborate cu o lipsă de implicare în activitatea de cercetare –

dezvoltare.

Practic, în perioada 2012 – 2014 au fost derulate doar 7 proiecte de cercetare în

domeniul acvaculturii sau adiacente acesteia. Dintre acestea 2 se află în derulare în cadrul

Programului sectorial al MADR – ADER 2020, 3 proiecte au fost derulate / se află în

derulare în cadrul PNCDI II, dintre care doar unul reprezintă un proiect în parteneriat cu

mediul privat, 1 proiect ce se află în derulare în cadrul POSCCE, care este doar un proiect de

infrastructură, fără derulare de activităţi de cercetare dar care, pe viitor poate determina

implementarea în mediul privat a unor tehnologii inovatoare şi 1 proiect pilot în cadrul FEP

prin care se urmăreşte supravieţuirea puilor de sturioni în Marea Neagră, ce au fost obţinuţi în

acvacultură şi populaţi în fluviul Dunărea.

Această subfinanţare / nefinanţare a sectorului a dus la o slăbire a potenţialului de

cercetare dezvoltare al sectorului, în special prin plecarea personalului tânăr din unităţi şi prin

imposibilitatea accesării de fonduri naţionale şi internaţionale. Acest lucru a dus la

degradarea continuă a bazei tehnico – materiale de cercetare – dezvoltare şi la o industrie

incipientă a inovării.

201

În absenţa unei finanţări minime a sectorului, principalul sprijin oferit în ceea ce

priveşte cercetarea – dezvoltarea vine din partea a 3 entităţi de tradiţie, consacrate la nivel

naţional, dintre care două sunt reprezentate de unităţi de cercetare aflate în subordinea

Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice ”Gheorghe Ionescu Şişeşti” şi o unitate de

învăţământ ce a asigurat formarea majorităţii specialiştilor din cadrul sectorului. Aceste

unităţi sunt:

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi

Acvacultură – ICDEAPA Galaţi înfiinţat încă din anul 1981, şi a cărui misiune este aceea

de a realiza activităţi de cercetare fundamentală, aplicativă, dezvoltare tehnologică şi de

transfer tehnologic, la un înalt standard de calitate, în domeniile de competenţă, atât la nivel

naţional cât şi internaţional. Direcţiile de cercetare, dezvoltare, inovare din cadrul institutului

sunt îndreptate către elaborarea şi optimizarea tehnologiilor din acvacultură; producerea,

diversificarea şi valorificarea complexă a hranei specifice vieţuitoarelor acvatice;

aclimatizarea, realizarea de rase de cultură şi hibrizi de peşti şi alte vieţuitoare acvatice cu

potenţial productiv şi calitativ ridicat; elaborarea şi perfecţionarea sistemelor tehnice din

acvacultură, a uneltelor de pescuit şi a sistemelor mecanizate; elaborarea de metode de

diagnostic, profilaxie şi tratament în bolile peştilor. De asemenea, institutul este preocupat şi

de mecanizarea şi automatizarea fluxurilor tehnologice în acvacultură. Un atu important este

reprezentat de testarea şi aplicarea rezultatelor cercetării în cadrul fermelor proprii Brateş şi

Cotul Chiului (www.icdeapa.ro).

Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Piscicultură – SCDP Nucet a fost

înfiinţată în anul 1941 la iniţiativa lui Grigore Antipa. În cei peste 65 de ani de existenţă,

SCDP Nucet a avut o contribuţie esenţială la dezvoltarea pisciculturii din România. Aproape

tot ce s-a realizat concret şi important în piscicultura românească (aclimatizarea de specii noi,

tehnologii originale de reproducere artificială (cu brevete), tehnologii de creştere în

policultura, crearea de rase şi metişi industriali de crap, manipulări genetice etc.), s-a realizat

în cadrul SCDP Nucet. Staţiunea de cercetări asigură asistenţă tehnică în domeniile

pisciculturii, reproducerii dirijate şi artificiale a peştilor, exploatării piscicole raţionale a

lacurilor de acumulare, reabilitării ecologice a ecosistemelor acvatice. Specialiştii de la

C.C.D.P. Nucet pot asigura asistenţă şi intervenţii de urgenţă în fermele piscicole şi studii de

fezabilitate pentru înfiinţarea sau reamenajarea de exploataţii piscicole. Pe lângă rezultatele

202

specifice ale activităţii de cercetare, respectiv articole de specialitate, publicaţii, comunicări

ştiinţifice, brevete de invenţie, SCDP Nucet are şi o importantă activitate de microproducţie,

respectiv producerea de material biologic selecţionat - larve, puiet şi reproducători ale

speciilor de peşti de apa dulce (www.nucet.ro).

Departamentul de Acvacultură, Ştiinţa Mediului şi Cadastru din cadrul

Universităţii ”Dunărea de Jos” Galaţi a asigurat până în prezent pregătirea tuturor

specialiştilor din domeniul exploatării şi valorificării bioresurselor acvatice din România,

precum şi din multe alte ţări (Ungaria, Grecia, Bulgaria, ţări din Africa şi America Latină).

Perenitatea şi performanţa învăţământului superior din domeniul exploatării bioresurselor

acvatice se datorează îmbinării armonioase şi eficiente a tradiţiilor, oportunităţilor şi

necesităţilor. Centrul Universitar Galaţi de invăţământ alimentar şi piscicol a polarizat peste

cinci decenii atenţia întregii ţări, fiind si astăzi un punct de referinţă al învăţământului

superior de profil. Ca unic centru de pregătire a specialiştilor din industria alimentară si din

sectorul piscicol de peste cinci decenii, facultatea din Galaţi a răspuns necesităţilor sociale si

stiintifice, acumulându-se un adevărat tezaur de tradiţie, experienţă şi realizări atât în

domeniul didactic, cât şi cel al cercetării ştiinţifice, această tradiţie fiind continuată la un

nivel de performanţă şi în prezent (www.pa.ugal.ro).

Alte instituţii importante, cu implicaţii în cadrul activităţii de cercetare – dezvoltarea,

şi specializate pe o anumită ramură sunt:

Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Marină ”Grigore Antipa” – INCDM

Constanţa situat la litoralul românesc al Mării Negre, are ca obiect principal de activitate

efectuarea de cercetări fundamentale, aplicative şi de dezvoltare tehnologică în domeniul

oceanografiei, ingineriei marine şi costiere, ecologiei şi protecţiei mediului marin, precum şi

al gestionării resurselor vii la Marea Neagră sau alte zone marine de interes, pentru a

răspunde cerinţelor de interes naţional şi internaţional în zona economică exclusivă proprie,

precum şi obligaţiilor impuse de aderarea României la convenţiile internaţionale de domeniu;

este operatorul tehnic al reţelei naţionale de monitoring fizic, chimic şi biologic al apelor

marine/costiere şi de supraveghere a eroziunii litorale, fiind abilitat a propune ministerului

coordonator reglementările de domeniu; asigură fundamentarea ştiinţifică a strategiei

naţionale în domeniul mediului marin şi costier, pe baza rezultatelor activitatilor de cercetare-

dezvoltare proprii, a activităţilor de cooperare regională şi internaţională (www.rmri.ro).

203

Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării – INCDDD Tulcea

reprezintă centrul de excelenţă pentru delte şi zone umede, având o experienţă însemnată în

cadrul cercetării în domeniul ecologiei, protecţiei mediului şi managementului zonelor umede

de importanţă naţională şi internaţională. Pe lângă acest aspect, institutul mai are şi o bogată

experienţă în ceea ce priveşte cercetarea – dezvoltarea în domeniul acvaculturii, în special

pentru zona Deltei Dunării, făcând parte până în anii 90 din cadrul Centralei Deltei Dunării,

centrală ce s-a ocupat de activitatea de acvacultură (www.ddni.ro).

De asemenea, în ceea ce priveşte unităţile de învăţământ, pe lângă Departamentul de

Acvacultură, Ştiinţa Mediului şi Cadastru din cadrul Universităţii ”Dunărea de Jos” Galaţi,

mai există şi alte universităţi care au în componenţă secţii cu profil piscicol, şi aici amintim

Facultăţile de Zootehnie din cadrul reţelei de Universităţi de Ştiinţe Agricole şi Medicină

Veterinară Iaşi (www.uaiasi.ro), Bucureşti (www.usamv.ro), Timişoara (www.usab-tm.ro) şi

Cluj (www.usamvcluj.ro).

Totodată se remarcă, în ultimul timp, şi o implicare destul de activă a agenţilor

economici în activitatea de cercetare – dezvoltare, în parteneriate, în special, cu unităţile

prezentate mai sus. Dintre agenţii economici implicaţi amintim SC Osetra Farm SRL, SC

Kaviar House SRL, SC Danube Research Consulting SRL, SC Group Met-Car SRL,

Societatea ecologică Aquaterra, SC Orestagro SRL şi SC ICA R&D SRL.

Inexistenţa unei strategii de cercetare în acvacultură şi lipsa unui program de cercetare

destinat acvaculturii care ar fi putut asigura creşterea competitivităţii economice prin

stimularea inovării şi promovarea dezvoltării şi transferului tehnologic şi ar fi asigurat

creşterea investiţiilor atât din sectorul public cât şi privat arată că cercetarea – dezvoltarea a

fost marginalizată, nemediatizată şi mai ales nefinanţată ceea ce demonstrează lipsa viziunii

sectorului şi a voinţei din partea autorităţilor abilitate.

Lipsa unui cadru legislativ care să stimuleze cercetarea – dezvoltarea şi inovarea în

cadrul sectorului şi prin aceasta să dezvolte parteneriatele dintre cercetare şi IMM-uri, chiar

prin intermediul statului ca şi partener al acestora frânează creşterea competitivităţii cu efecte

asupra dezvoltării acvaculturii.

Potenţialul de creştere al competitivităţii, inclusiv prin susţinerea investiţiilor în

cercetare, dezvoltare, inovare şi stimularea transferului tehnologic către mediul privat, poate

204

fi observat şi analiza SWOT realizată pe regiuni şi actori implicaţi în activitate, unde se pot

evidenţia următoarele puncte tari şi puncte slabe, pe domenii de competitivitate:

Tabelul 2.4

PUNCTE TARI:

Piaţa cererii şi ofertei

Capacitate mare de producţie datorită cadrului natural existent (potenţial crescut al

ofertei).

Calitatea bună a apei şi a produselor obţinute.

Creşterea cererii de produse proaspete, de calitate.

Specii autohtone valoaroase din punct de vedere nutitiv şi comercial, pentru care există

tradiţie în consum.

Activitate economică / cooperare, tehnologii / transfer tehnologic

Producţia realizată în condiţii prietenoase cu mediul, bazată pe specii autohtone sau

aclimatizate de peste 40 de ani.

Furnizarea de servicii de mediu asociate procesului tehnologic.

Posibilităţi de obţinere de valoare adaugată.

Finanţare în sectorul acvaculturii

Existenţa fondurilor europene pentru realizarea investiţiilor – FEP şi FEPAM.

Legislaţie şi politici

Existenţa Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA).

Implementarea Programului Naţional de Colectare Date (PNCD).

Normele sanitar veterinare privind cerinţele de sănătate animală (Ordinul ANSV

87/2012).

Cercetare, educaţie şi formare profesională

Instituţii de cercetare care pot asigura suportul tehnologic şi informaţional.

Personal de specialitate cu o bogată experienţă.

Tradiţia instituţiilor de cercetare şi învăţământ.

205

PUNCTE SLABE:

Piaţa cererii şi ofertei

Putere de cumpărare redusă.

Slaba organizare a pieţei de peşte.

Ofertă scăzută raportată la nivelul cererii.

Concurenţa neloială.

Importul de produse de calitate inferioară.

Gradul scăzut de informare.

Lipsa etichetării produselor.

Activitate economică / cooperare, tehnologii / transfer tehnologic

Grad ridicat de uzură al infrastructurii existente din acvacultură.

Dependenţa de un regim hidrologic deficitar uneori şi, implicit, dificultăţi în alimentarea

cu apă; dependenţa aigurării debitelor prin pompare la costuri mari.

Situaţia incertă a terenurilor de sub luciul de apă din punct de vedere al proprietăţii.

Lipsa unor tehnologii mai avansate, care să asigure o productivitate şi o rentabilitate

ridicată.

Lipsa diversificării produselor obţinute.

Lipsa cooperării dintre stat, cercetare şi mediul privat în privinţa transferului tehnologic.

Finanţare în sectorul acvaculturii

Lipsa facilităţilor fiscale din domeniu, ca ramură a agriculturii, în adaptarea formelor de

sprijin care se dau în zootehnie sau în agricultură (acciză redusă la motorină, plăţi

compensatorii pentru pagubele produse culturilor, etc).

Lipsa capitalului circulant în desfăşurarea activităţilor curente în ferme şi lipsa fondurilor

pentru investiţii.

Legislaţie şi politici

Lipsa unei politici coerente şi a unei strategii de promovare a acvaculturii.

Cadrul organizatoric instabil al ANPA.

Lipsa consultărilor cu fermierii sau cu organizaţii ale acestora în elaborarea legislaţiei de

mediu/ape, a planurilor de management pentru ariile protejate, etc.

206

Lipsa de implicare eficientă a instituţiilor cu atribuţii în constatarea şi sancţionarea

furturilor de peşte din exploataţiile piscicole sau ale comerţului ilegal cu peşte (provenit

din piscicultură sau pescuit comercial).

Lipsa colaborării producătorilor în derularea PNCD.

Cercetare, educaţie şi formare profesională

Lipsa unui program de cercetare / plan de cercetare destinat acvaculturii.

Lipsa personalului calificat, de specialitate, din cadrul fermelor piscicole.

Lipsa de diversificare a producţiei, de creştere a valorii adăugate şi lipsa etichetării

sunt considerate deficienţe semnificative. Piaţa internă insuficient explorată şi lipsa de

dezvoltare şi strategii de marketing pe termen lung în domeniul acvaculturii şi mariculturii,

precum şi cooperarea insuficientă cu consumatorii şi organizaţiile din cadrul sectorului

reprezintă, de asemenea, o slăbiciune.

O oportunitate deosebit de importantă constă în posibilităţile excelente pentru

dezvoltarea în continuare a acvaculturii, atât de apă dulce cât şi marine, ce ar asigura

dezvoltarea întregului sector. Există oportunităţi de dezvoltare a sectorului prin dezvoltarea

marketingului, aplicarea de noi tehnologii, diversificarea şi dezvoltarea de noi produse.

Creşterea gradului de conştientizare a consumatorilor, creşterea calităţii şi valorii

produselor şi creşterea numărului de campanii de marketing (inclusiv etichetarea) pot asigura

sectorului oportunităţi pentru o dezvoltare de produse finite de mare valoare care vizează nişe

de piaţă cu cerere mare. Introducerea unui sistem de recunoaştere şi etichetare specială în

toate segmentele (pescuit, procesare, acvacultură), precum şi implicarea în sistemele

internaţionale de etichetare ecologică oferă o oportunitate suplimentară de dezvoltare a

activităţii. Un potenţial semnificativ de etichetare al produselor pescăreşti, precum şi de

dezvoltare a activităţilor turistice şi de agrement legate de conservarea biodiversităţii, pot fi

întâlnite în cazul fermelor piscicole care sunt parte integrantă a zonelor ce fac parte din

reţeaua ecologică NATURA 2000.

În ceea ce priveşte segmentul de creştere a peştelui, capacităţile pepinierelor

funcţionale nu sunt suficiente. Importurile de larve poate avea un impact negativ asupra

dezvoltării potenţialului genetic al reproducătorilor, care pot prezenta o garanţie de calitate în

viitor şi să ofere posibilităţi de realizare de brand.

207

Oportunităţile din domeniul acvaculturii bazate pe diversificarea producţiei vizează şi

conectarea acesteia cu industria de procesare, în special cea primară.

Pentru a continua trendul de creştere al sectorului de acvacultură şi pentru a atinge

nivelul de competitivitate dorit este obligatoriu să se asigure reabilitarea şi modernizarea

fermelor existente mai ales datorită potenţialul pieţei interne care este încă neexplorat şi

neutilizat.

Importanţa investiţiilor din sectorul de acvacultură sunt foarte importante, la fel ca şi

necesitatea de a asigura condiţiile pentru creşterea competitivităţii acestei activităţi pe piaţa

internă, pe piaţa europeană, precum şi pe pieţele din ţările terţe. Prin urmare, pe de-o parte se

va urmări reabilitarea şi modernizarea fermelor existente iar pe de altă parte, crearea de ferme

noi, în special de tip intensiv. În ceea ce priveşte investiţiile în fermele existente, este necesar

să se introducă tehnologiile inovatoare şi să se dezvolte noi produse, precum şi abordarea

inovatoare a managementului şi a procesului tehnologic.

Investiţia în capitalul uman este, de asemenea, recunoscută ca fiind esenţială pentru

creşterea nivelului de competitivitate şi eficienţă economică a acvaculturii, precum şi punerea

în aplicare corespunzătoare a programelor şi reţelelor de formare continuă, stimulând astfel

schimbul de cunoştinţe şi dezvoltarea de servicii de consultanţă în scopul îmbunătăţirii

eficienţei şi competitivităţii actorilor.

Pornind de la analiza SWOT din cadrul sectorului şi de la feed-backul actorilor

importanţi din sectorul de acvacultură sunt identificate mai multe domenii strategice de

acţiune pentru dezvoltarea susţinută a acvaculturii. Aceste domenii sunt reprezentate de:

Stimularea dezvoltării ofertei în vederea acoperii cererii.

Extinderea activităţii economice şi susţinerea accesului la tehnologii

performante prin dezvoltarea transferului tehnologic.

Accesul la finanţare pentru proiecte în sectorul de acvacultură.

Susţinerea activităţii de cercetare, educaţie şi formare profesională.

Îmbunătăţirea politicilor şi a legislaţiei.

208

2.3.2 Principalele elemente ale răspunsului public dorit: activităţile planificate pentru a

sprijini inovarea şi legăturile dintre C&D şi industrie

Ca element primordial al politicii de acvacultură, aceasta ar trebui să promoveze

forme corespunzătoare în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor economice şi de piaţă,

precum şi obiectivele sociale şi de mediu locale, regionale şi naţionale. Totuşi aceste politici

şi reglementări trebuie să ţină seama de întregul lanţ de piaţă.

Reglementările comerciale sunt un factor-cheie modelarea concurenţei acvaculturii cu

importurile de peşte şi produce din peşte. Condiţii de concurenţă echitabilă ar putea însemna

subvenţii pentru industrie, controale de mediu, siguranţă alimentară, bunăstarea animalelor şi

alte considerente care ar crea un fundament puternic pentru investiţii şi ar da o mai mare

transparenţă pentru alegere în cunoştinţă de cauză a produselor consumate.

Recomandările de politici specifice pot fi grupate în 4 teme majore, dintre care prima

reprezintă o temă generală. Acestea sunt prezentate mai jos:

A. Politici şi reglementare – presupune dezvoltarea secorului de acvacultură prin integrarea

politicii specifice în cadrul celorlalte politici (de exemplu Politica Maritimă Integrată).

B. Locaţie şi mediu – presupune dezvoltarea acvaculturii prin adoptarea unor abordări mai

largi, ecosistemice în ceea ce priveşte managementul mediului şi amplasarea noilor unităţi în

zone care să le asigure o competitivitate ridicată a activităţii.

C. Pieţe, concurenţă şi regulament – presupune dezvoltarea acvaculturii prin asigurarea unor

produse sigure şi de calitate reflectate în politici şi legislaţie, şi armonizarea standardelor

echivalente internaţional.

D. Dezvoltarea tehnologiilor şi reducerea costurilor – presupune dezvoltarea acvaculturii

prin sprijinirera investiţiilor în cercetare, dezvoltare, inovare.

Obiectivele politicilor pomovate în vederea creşterii şi consolidării competitivităţii

acvaculturii trebuie:

- să ofere strategii concise şi clare pentru dezvoltarea sustenabilă a acestui sector;

- să permită creşterea producţiei din punct de vedere al impactului asupra mediului şi al

orientării acesteia pe piaţă;

209

- să stabilească dialoguri şi parteneriate solide între administraţiile de mediu şi

acvacultură pe de-o parte şi cercetare şi actori implicaţi pe de altă parte, care au ca

scop aplicarea unui sistem de acvacultură de care să beneficieze toţi membrii;

- să creeze un cadru pentru utilizarea cu succes a inovării;

- să utilizeze cercetările existente (implicarea cercetării) pentru a ofei informaţii

ştiinţifice cu privire la efectele acvaculturii asupra mediului, în vederea îmbunătăţirii

monitorizării calităţii apei;

- să dezvolte proiecte pilot pentru a identifica modalităţi de a maximiza beneficiile de

mediu.

De asemenea, este necesară crearea unui cadru legislativ care să stimuleze cercetarea

– dezvoltarea şi inovarea în cadrul sectorului şi prin aceasta să dezvolte parteneriatele dintre

cercetare şi IMM-uri, chiar prin intermediul statului ca şi partener al acestora. Acest cadru

legislativ coroborat cu un cadru instituţional şi financiar adecvat poate susţine creşterea şi

consolidarea competitivităţii economice prin stimularea inovării şi promovarea unui

portofoliu de politici suport destinate creşterii investiţiilor CD din sectorul privat.

Astfel, activităţile planificate în vederea sprijinirii inovării se îndreaptă către:

A. Adoptarea legislativă a Strategiei de cercetare în acvacultură

Această activitate presupune redactarea, promovarea şi adoptarea unei Strategii de

cercetare în acvacultură, pentru perioada 2014 – 2020, ce vizează elaborarea priorităţilor de

cercetare şi dezvoltare tehnologică care promovează acvacultura, cu obiectivul de a crea o

industrie ce creşte oferta de produse, locurile de muncă, oportunităţile economice şi

posibilităţile de recreere oferind în acelaşi timp restaurarea şi promovarea unor ecosisteme

acvatice sănătoase.

Implementarea Strategiei de cercetare în acvacultură, aflată în strânsă legătură cu

Strategia naţională de cercetare, dezvoltare şi inovare va fi structurată pe următoarele

obiective:

furnizarea de locuri de muncă şi creştere economică prin promovarea inovării

şi transferului tehnologic, în parteneriat cu intreprinzătorii din industrie;

menţinerea capacităţilor de cercetare, pentru cercetarea fundamentală şi

aplicativă, astfel încât investiţiile din cercetare să ducă la creşterea

210

productivităţii. Această creştere reprezintă o provocare critică în ceea ce

priveşte dezvoltarea şi creşterea competitivităţii sectorului;

sprijinirea efectivă a educaţiei, formării continue, care ajută la livrarea de noi

cunoştiinţe şi facilitează adoptarea noilor tehnologii în cadrul fermelor

piscicole;

completarea lacunelor din cercetare, într-un sector dominat de companii mici,

cu o capacitate limitată de a desfăşura activităţi de cercetare şi a promova

industria;

suportul ştiinţific pentru politici, reglementări şi decizii care să permită

dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii.

B. Asigurarea cadrului instituţional şi financiar

Cadrul instituţional de implementare al Strategiei va fi asigurat de către Ministerul

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin intermediul ANPA şi DGAMPOP în colaborare cu

structurile specializate din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice în vederea

armonizării politicilor. Cadrul instituţional va facilita accesul sectorului public la tematica de

cercetare, în vederea reabilitării infrastructurii de cercetare, şi va stimula crearea

parteneriatelor între cercetare şi mediul privat.

Cadrul financiar va fi asigurat de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltarea Rurale

prin intermediul ANPA şi vizează realizarea unui Program sectorial destinat acvaculturii

pentru perioada 2015 – 2019.

De asemenea, DGAMPOP va promova în cadrul FEPAM măsuri pentru stimularea

parteneriatelor dintre cercetare şi IMM-uri în vederea dezvoltării tehnologice şi inovării, dar

numai cu respectarea obiectivelor din cadrul Strategiei de cercetare.

Unul din obiectivele asigurării cadrului financiar va fi acela de a asigura prioritizarea

finanţărilor publice în sectorul de acvacultură astfel încât acestea să fie direcţionate către

proiectele care contribuie cel mai bine la dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii şi care

furnizează un raport optim al costurilor şi beneficiilor.

211

C. Crearea Programului sectorial destinat acvaculturii

Activitatea va asigura implementarea Strategiei de cercetare din acvacultură prin

crearea Planului sectorial a cărui obiective generale – direcţiile de cercetare sunt prezentate

mai jos, iar obiectivele specifice sunt prezentate în subcapitolul următor.

Aceste obiective vor ajuta ANPA şi DGAMPOP, în parteneriat cu sectorul public şi

privat, să realizeze un program de cercetare colaborativ, multi-disciplinar pentru a răspunde

priorităţilor din acvacultură. Aceste soluţii rezultate în urma cercetării şi dezvoltării

tehnologice sunt absolut necesare pentru a depăşi numeroasele provocări critice şi să

identifice oportunităţile de dezvoltare a societăţilor comerciale şi refacerea / reabilitarea

habitatelor şi a stocurilor de peşti. Aceste rezultate vor stimula şi crearea parteneriatelor de

colaborare public – privat pentru a optimiza beneficiile ştiinţifice şi sociale.

Tabelul 2.5

Obiective generale – Direcţii de cercetare

OG1. Creşterea capacităţii de producţie din acvacultură.

OG2. Diversificarea speciilor de cultură.

OG3. Promovarea acvaculturii durabile şi eficiente din punct de vedere al utilizării

resurselor.

OG4. Crearea de valoare adăugată de către IMM-urile din sector prin diversificarea

activităţilor.

OG5. Promovarea unei acvaculturi performante prin stimularea parteneriatelor dintre IMM-

uri şi cercetare.

Rezultatele implementării politicilor privind creşterea şi consolidarea competitivităţii

din acvacultură vor urmării:

promovarea cercetării, dezvoltării, inovării şi diferenţierea afacerii;

exploatarea oportunităţilor (de exemplu, integrarea cu pescuitul sportiv, cu

ecoturismul, etc.);

valorizarea serviciilor de mediu (de exemplu sistemele extensive de creştere –

heleşteiele, conservarea habitatelor);

existenţa unor organizaţii de producători mai puternice.

212

2.3.3 Obiectivele şi indicatorii cuantificaţi aferenţi

Creşterea cererii pentru produsele din acvacultură, considerentele securităţii

alimentare şi crearea de locuri de muncă evidenţiază nevoia de dezvoltare a sectorului.

Unul din obiectivele dezvoltării acvaculturii îl reprezintă diversificarea producţiei.

Necesitatea extinderii gamei de produse prin creşterea de noi specii şi obţinerea de noi

produse provenite din acvacultură (existenţa unui spectru mai larg de produse) pot crea

oportunităţi de marketing mai bune, în primul rând, la nivelul pieţei unice a UE. În ceea ce

priveşte capacitatea de producţie, potenţialul pieţei interne precum şi posibilităţile de a crea

valoare adăugată produselor prin introducerea activităţii de procesare primară determină

necesitatea de dezvoltare.

De asemenea, pe termen lung, o atenţie deosebită va fi acordată creşterii capacităţilor

pepinierelor pentru dezvoltarea liniilor genetice autohtone pure, precum şi pentru a reduce

importurile şi care va avea ca rezultat o reducere semnificativă a riscului de apariţie a stărilor

patologice şi un control mai bun asupra intregului proces tehnologic.

Produsele din acvacultură trebuie să promoveze sănătatea umană, să îndeplinească

cele mai înalte standarde de siguranţă alimentară şi să provină din producţii durabile bazate

pe standardele bunăstării animale. Acest lucru va încuraja comerţul şi aplicarea unor

standarde ridicate produselor indiferent de origine deoarece, produsele sunt lipsite de

reziduuri periculoase şi au proprietăţi nutritive bune pe care consumatorul le poate

recunoaşte. Pe de altă parte, producerea acestora are un impact minim asupra mediului,

îndeplineşte standardele ridicate de bunăstarea animalelor şi sunt în conformitate cu

standardele sociale şi ale ocupării forţei de muncă.

Prin susţinerea cercetării, dezvoltării şi inovării, ca vector al creşterii şi consolidării

competitivităţii, statul, prin politicile promovate şi prin implementarea Strategiei de cercetare

în acvacultură prin intermediul Programului sectorial poate asigura durabilitatea acvaculturii

doarece poate să:

- furnizeze şi să analizeze date ecologice, tehnologice, economice şi sociale

necesare gestionării unei dezvoltări eficiente şi durabile a acvaculturii;

- să monitorizeze, să evalueze şi să abordeze efectele acvaculturii asupra

mediului şi a celor socio – economice;

213

- să dezvolte şi să analizeze costurile şi eficienţa metodologiilor de prevenire,

minimizare şi reducere a impactului acvaculturii asupra ecosistemului şi socio –

economic.

Obiectivele specifice sau priorităţile de cercetare ale Programului sectorial destinat

acvaculturii sunt prezentate în tabelul de mai jos. Aceste obiective vor asigura o acvacultură

competitivă care să acopere cererea aflată în creştere a produselor accesibile şi care să

respecte standardele înalte de siguranţă, calitate şi protecţia mediului cu maximizarea

profitabilităţii şi a creşterii economice.

Tabelul 2.6

Obiective specifice – Priorităţi de

cercetare Indicatori

OS1. Analiza interacţiunilor dintre mediu şi

acvacultură.

- date ecologice şi tehnologice privind

gestionarea eficientă a activităţii şi

monitorizarea şi evaluarea efectelor dăunătoare

şi pozitive ale acvaculturi;

- identificarea, cuantificarea şi extinderea

beneficiilor de mediu;

- atenuarea efectelor schimbărilor climatice şi

dezvoltarea strategiilor de adaptae.

OS2. Aplicarea programelor de selecţie şi

ameliorare în vederea creşterii productivităţii

şi protejarea populaţiilor naturale.

- dezvoltarea programelor de ameliorare

genetică pentru eficientizarea creşterii,

rezistenţei la boli şi calitatea produsului;

- variaţia genetică a populaţiilor destinate

repopulărilor;

- dezvoltarea modelelor de risc genetic şi a

tehnicilor pentru reducerea riscurilor de impact

genetic pentru gestionarea activităţii.

OS3. Evidenţierea stărilor patologice şi

îmbunătăţirea biosecurităţii.

- teste rapide, eficiente, ieftine şi specifice

diagnosticului şi controlului stărilor patologice;

- instrumente noi de caracterizare a agenţilor

patogeni şi de identificare şi caracterizarea a

mecanisemlor de apărare;

- dezvoltarea de noi tratamente patologice.

OS4. Îmbunătăţirea eficienţei producţiei şi

bunăstării.

- optimizarea tehnologiilor de reproducere şi

creştere;

- îmbunătăţirea bunăstării şi calitatea

produsului;

- practici pentru producţii eficiente în condiţiile

unei pieţe în schimbare.

OS5. Îmbunătăţirea nutriţiei şi dezvoltarea - limitarea importului de furaje şi asigurarea din

producţia internă;

214

de noi furaje. - dezvoltarea de furaje optime din punct de

vedere nutritiv, al sănătăţii umane şi bunăstării;

- creşterea ingredientelor din furaje de

provenienţă internă.

OS6. Creşterea ofertei de produse sigure şi

calitative din punct de vedere alimentar.

- creşterea consumului de produse interne din

acvacultură;

- disponibilitatea şi informarea noutăţilor

ştiinţifice privind consumul de peşte.

OS7. Îmbunătăţirea performanţei sistemelor

de producţie.

- costuri de producţie reduse prin dezvoltare

tehnologică şi inovare;

- sisteme ce necesită consum mic de apă, hrană

şi energie pentru o dezvoltare durabilă;

- tehnologii de tratare a apelor uzate în vederea

eliminării deversării efluentului si reducerea

poluării şi evadărilor în mediul natural;

- sisteme noi care să contribuie la servicile

ecosistemelor şi reabilitarea stocurilor de peşti.

OS8. Aclimatizarea şi introducerea de noi

specii în acvacultură.

- tehnologii noi pentru diversificarea creşterii

speciilor autohtone;

- introducerea de specii noi cu potenţial în ceea

ce priveşte beneficiile de mediu;

- aclimatizarea şi introducerea speciilor

alohtone pretabile pentru acvacultură.

OS9. Dezvoltarea forţei de muncă şi

creşterea transferului tehnologic.

- dezvoltarea personalului calificat pentru

sprijinirea dezvoltării acvaculturii;

- utilizarea mecanismelor eficiente transfer

tehnologic: brevete, acorduri de cooperare

ştiinţifică, parteneriate public – private,

incubatoare de afaceri, etc.;

- diseminarea şi utilizarea noilor informaţii şi

comunicări ştiinţifice.

OS10. Dezvoltarea şi utilizarea cercetărilor

socio – economice în acvacultură.

- decizii, reglementări, legi fundamentate

ştiinţific;

- analize de senzitivitate pentru speciile din

acvacultură care arată modelele utilizate şi

indică priorităţile de cercetare;

- cercetări de piaţă ce permit peroducătorilor să

răspundă tendinţelor majore care le afectează

profitabilitatea sau competitivitatea;

- evaluarea beneficiilor programelor de

populare în vederea refacerii stocurilor naturale

de peşti.

215

2.4 Promovarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii din UE prin

exploatarea avantajelor competitive ale acestora

2.4.1 Evaluarea situației la nivel național: organizații de producători, sistemele

existente de recunoaștere a sustenabilității (de exemplu, sistemele voluntare

utilizate de principalii comercianți naționali cu amănuntul), percepția

acvaculturii în rândurile cetățenilor

Principalii factori care asigură competitivitate pentru operatorii de acvacultură din UE

constau in standarde ridicate privind mediul, sănătatea animală si protecția consumatorilor.

Pentru a face fată concurenței de pe piețe este esențială exploatarea eficientă a acestor

avantaje competitive.

Întrucât Comisia Europeană stabilește orientări strategice pentru dezvoltarea durabilă

a acvaculturii în UE, statele membre se confruntă cu importante probleme și provocări care

necesită soluții specifice. Pentru creșterea capacității de răspuns și a eficientei punerii în

aplicare a măsurilor propuse se impune o mai bună coordonare și organizare a aspectelor de

piață.

Unul dintre principalele obiective al statelor membre UE in domeniul politicii de

organizare comună a pieței, este să sprijine dezvoltarea organizațiilor de producători și a

organizațiilor intersectoriale, inclusiv la nivel transnațional. Acest lucru facilitează

gestionarea colectivă și/sau inițiativele de autoreglementare între producători, procesatori și

comercianți cu amănuntul, în cooperare cu asociațiile de consumatori și ONG-urile, după caz.

De asemenea, își propun să sprijine, să pună în aplicare și să controleze cerințele și

dispozițiile în materie de etichetare.

Obiectivele comisiei legate de procesul de etichetare este să garanteze punerea în

aplicare și respectarea normelor de etichetare, în special în ceea ce privește prospețimea,

proveniența și denumirea comercială. Comisia își propune să îmbunătățească transparența

piețelor, să difuzeze informații privind tendințele pieței la nivel local, al UE și internațional

și să lanseze campanii de comunicare referitoare la punctele forte ale acvaculturii europene

pentru menținerea și dezvoltarea percepției pozitive asupra acvaculturii.

216

2.4.1.1. Evaluarea situației la nivel național: organizații de producători

În România, înfiinţarea organizaţiilor de producători, a creat premisele organizării

unei pieţe naţionale a produselor pescăreşti conform prevederilor comunitare.

Astfel, în conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 104/2000

privind organizarea comună a pieţelor din sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultură

(art. 5 şi 6, cap. I), s-a emis Ordinul M.A.D.R. nr. 772 / 2007 privind criteriile de

recunoaştere a organizaţiilor de producători din sectorul pescuitului şi acvaculturii.

În baza acestui act administrativ de autoritate au fost constituite 6 organizaţii de

producători (trei pentru acvacultură şi trei pentru pescuitul comercial):

- Asociaţia Naţională a Producătorilor din România „Romfish” ;

- Asociaţia Acvacultorilor „ Banat Sturio” ;

- Federaţia Organizațiilor Producătorilor de Peşte din Delta Dunării;

- Asociaţia Pescarilor Comerciali de la Marea Neagră „Ropescador”;

- Federaţia Organizaţiilor de Pescari de la Marea Neagră;

- Asociaţia „Ivan Patzaichin” Mila 23.

Cele trei asociații de producători din acvacultură sunt organizații care au obiective

comune urmărind în principal, creșterea competitivității membrilor săi prin cooperare în

gestionarea resurselor economice și de mediu, prin acțiuni comune pentru reducerea

costurilor de aprovizionare cu materii prime și materiale, coordonarea producției,

îmbunătățirea calității, promovarea și comercializarea produselor și creșterea cotei de piață.

De asemenea, acționează ca parteneri de dialog, pentru asigurarea unui cadru

legislativ și organizatoric pentru cei ce activează în sectorul pescăresc, adaptat la realitățile

existente și bazat pe potențialul de dezvoltare, în condițiile competitivității europene și

internaționale.

Asociațiile de producători, oferă și alte servicii pentru membrii săi, ca: informare și

actualizare legislativă, instruire consultanță tehnică și recomandări fiscale, activități de

promovare a inovării, comunicare, informări privind responsabilitățile față de mediu,

aspectele comerciale și de piață. Studiile de piață, facilitează accesul la târguri și relații

internaționale.

Dintre cele trei organizații de producători cea mai reprezentativă este Asociaţia

Naţională a Producătorilor din România „Romfish” fiind prima organizaţie recunoscută în

217

temeiul Ordinului MADR nr. 772 din 6 septembrie 2007 privind criteriile de recunoaştere a

organizaţiilor de producători din sectorul pescuitului şi acvaculturii. Scopul Asociaţiei

“ROMFISH” îl constituie exprimarea şi promovarea intereselor profesionale şi comerciale ale

crescătorilor de peşti de cultură şi alte organisme acvatice, ale comercianţilor şi

distribuitorilor de peşte şi produse pescăreşti, ale procesatorilor din industria pescăreasca, ale

operatorilor din turismul zonelor pescăreşti, crescătorilor de peşti ornamentali, s.a., persoane

juridice care activează în sectorul pescăresc sau în activităţi adiacente acestuia, cu calitatea de

membrii ai asociaţiei care îşi desfăşoară activitatea în România.

În termeni de reprezentativitate naţională, în conformitate cu datele oficiale din

Registrul Unităţilor de Acvacultură înfiinţat şi administrat de către Agenţia Naţională pentru

Pescuit şi Acvacultură, membrii Asociaţiei Naţionale a Producătorilor din Pescărie Romfish,

care au ca obiect principal de activitate, conform clasificării CAEN (rev. 2) codul 0322 –

Acvacultura în ape dulci, exploatează o suprafaţă de 8425,406 ha (din care 1573,100 ha sunt

lacuri de acumulare în care se practică acvacultura), ceea ce reprezintă circa 10% din

suprafaţa amenajată pentru acvacultură a României şi produc, conform ultimelor date oficiale

aferente anului 2010, circa 36% din producţia naţională (exclusiv păstrăv).

Asociaţia Naţională a Producătorilor din Pescărie Romfish şi-a propus şi a realizat o

serie de acţiuni care au vizat interesele comune ale membrilor săi cum ar fi:

Initierea unor dezbateri la care a fost invitată conducerea Societăţii Ornitologice din

România pentru discutarea modului de aplicare a legislaţiei privind biodiversitatea;

Participarea la Conferinţa Internatională a Crescătorilor de Crap (septembrie

2011,Polonia);

Participarea în cadrul unui proiect de cercetare finanţat prin programul FP7,

alături de alte organizaţii similare din Europa;

Realizarea website-ului asociaţiei, asociat şi cu Social Media, care urmăreşte

promovarea asociaţiei, a membrilor săi, promovarea consumului de peşte;

Diseminarea informaţiilor relevante privind politicile Uniunii Europene în domeniul

pescăresc şi a informaţiilor relevante ale Direcţiei Generale de Pescuit şi ale

Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

Participarea, alături de reprezentanţi ai sectorului pescăresc din ţări europene, la

seminariile organizate de FAO şi WTO cu privire la impactul acordurilor

218

Organizaţiei Mondiale a Comerţului (WTO) asupra sectorului pescăresc (2009 –

Sofia, 2010 – Kiev, 2011 – Istanbul);

Participarea la proiectul Observatorul pieţei europene de produse din pescuit şi

acvacultură (EUMOFA), proiect iniţiat de către Comisia Europeană, care urmează

să ofere părţilor interesate, administraţiilor şi cercetătorilor posibilitatea de a-şi

aprofunda cunoştinţele despre pieţele internaţionale, europene şi naţionale din

domeniul pescuitului şi acvaculturii. Printre altele, va analiza modul de stabilire a

preţurilor de-a lungul lanţului de distribuţie - de la primul act de vânzare, după

debarcare, până la vânzarea cu amănuntul.

În baza aceluiaşi act administrativ, s-a înfiinţat şi Asociaţia procesatorilor şi

importatorilor de peşte din România, având ca obiective îmbunătățirea calității și promovarea

produselor din acvacultură, coordonarea introducerii pe piață de noi produse, optimizarea

fluxului informațonal și transparenta asupra lanțului alimentar cât și a proceselor de

producție ale acestora.

Înfiinţarea asociațiilor de producători și a organizaţiei procesatorilor și importatorilor

de peşte au contribuit la îmbunătăţirea calităţii produselor din peşte şi a scos în evidenţă

oportunitatea instituirii unei organizări de piaţă a produselor pescăreşti.

Reforma în domeniul politicii de organizare comună a pieței își propune să ofere o

mai mare importanță acestor organizații în gestionarea aspectelor cheie ale durabilității

sectorului de comercializare, comunicare și imagine sau relații între comunitatea științifică și

mediul de afaceri.

Din interviurile realizate cu actorii din sectorul de acvacultură, dar si din opiniile

experților, realizate în cadrul Studiului de Piață s-a conturat ca necesitate de dezvoltare în

condiții de concurență echitabilă și implicit ca un obiectiv important, crearea în cadrul

sectorului a unor structuri organizatorice de tipul asociațiilor interprofesionale, care să

reunească actorii reprezentanți ai activității de producție, comerț și / sau de prelucrarea

produselor acvatice dintr-o anumită zonă geografică, parteneriate de tip cluster între

întreprinderi, instituții C-D și universități care să permită membrilor săi abordarea de

proiecte comune, de la proiecte CDI, proiecte pilot, sau de consolidare prin utilizare

capacităților și infrastructurii comune la activitățile de diseminare a cunoștințelor și

promovare a sectorului .

219

2.4.1.2 Sistemele existente de recunoaștere a sustenabilității

Producţia şi comercializarea produselor din acvacultură trebuie să ţină cont de

nevoia de a sprijini pescuitul durabil şi de a oferi o alternativă sustenabilă la acesta. În

consecinţă, prin organizarea comună a pieţelor acestor produse se includ măsuri care să

asigure o mai bună adaptare a ofertei la cerere, atât în ceea ce priveşte calitatea, cât şi

cantitatea, şi care să crească beneficiile aduse de produsele de acvacultură, atât din

perspectiva asigurării nevoilor nutriţionale ale consumatorilor cât şi pentru a creşte veniturile

producătorilor prin asigurarea stabilităţii preţurilor pe piaţă şi identificarea oportunităţilor de

reducere a costurilor.

Organizaţiile producătorilor formează coloana vertebrală a organizării comune a

pieţei, pentru care trebuie să asigure, la nivelul lor, o operare descentralizată; în contextul

unei concentrări din ce în ce mai mari a cererii, concentrarea ofertei prin aceste organizaţii

este mai mult ca niciodată o necesitate economică pentru întărirea poziţiei pe piaţă a

producătorilor; astfel de concentrări fiind voluntare şi utile în privinţa sferei şi eficienţei

serviciilor oferite membrilor de către organizaţiile producătorilor.

De asemenea, există necesitatea racordării producătorilor la

reglementări/norme/standarde privind calitatea impuse de legislaţia naţională şi europeană

aplicabilă, atât in ceea ce priveşte fazele post-recoltare (etichetare, transport, comercializare,

igienă, etc), cât mai ales în ceea ce priveşte fazele tehnologice productive (reglementări

privitoare la buna stare a efectivelor piscicole, la protecţia mediului şi a biodiversităţii, reguli

privitoare la gestionarea regimului hidrologic, la gestionarea relaţiilor de muncă, la

gestionarea stocurilor, la planificarea producţiei, la eficienţa energetică etc.)

Este esenţial să se identifice în permanenţă căi şi mijloace pentru a face practicile de

producţie în acvacultură mai sustenabile, eficiente şi eficace din punct de vedere al costurilor

prin îmbunătăţirea capacităţii forţei de muncă, folosirea resurselor şi managementul mediului.

Diferite initiaţive la nivel european şi global dezvoltă şi actualizează în permanenţă

codul de conduită, indicatorii de sustenabilitate şi sistemele de certificare, etc., pentru a

ajunge la o înţelegere comună şi acceptată a sustenabilităţii în acvacultura printre factorii de

decizie şi asupra modului cum poate fi aceasta obţinută în practică. Numim numai câteva:

• FAO Cod de comportament pentru exploatare piscicolă responsabilă- „Code of conduct

220

for responsible fisheries" (1995);

• FEAP Cod de comportament pentru agricultură europeană- „Code of conduct for European

Aquaculture" (2000); aflat în curs de revizuire;

• EVAD Ghid pentru co-constituirea unor indicatori de dezvoltare sustenabili în acvacultură

– „Guide to the co-construction of sustainable development indicators in aquaculture”

(2008);

• Convenţia Global Aquaculture Alliance (GAA) si GLOBALGAP pentru dezvoltarea şi

armonizarea sistemelor de certificare pentru sectorul acvaculturii la nivel global (2009).

La nivelul Uniunii Europene s-au dezvoltat indicatori de sustenabilitate care să pună

bazele unui sistem de certificare pentru o acvacultură sustenabilă şi pentru un proces de

clasificare, care este bazat pe impact scăzut asupra mediului, competitivitate şi

responsabilitate etică ridicată, cu privire la biodiversitate şi bunăstarea animalelor. Toate

organizaţiile şi asociaţiile importante din producţia în acvacultură au fost implicate.

Acești indicatori au fost utilizați pentru a dezvolta metode şi tehnologii pentru o

producţie mai sustenabilă în Europa si pentru îndeplinirea criteriilor de sustenabilitate a

viitoarelor etichetări.

Pentru ca principiile privind „sustenabilitatea in acvacultură” sa fie cât mai uşor de

administrat şi de pus în practică, este important să definim limitele sistemului pentru care

sustenabilitatea este definită.

1. „Nivelul fermei": include factorii care pot fi direct influenţaţi de către fermier, cum ar

fi calitatea apei, hrana şi managementul energiei, sănătatea pestilor, etc.

2. „Al doilea nivel": se adresează factorilor direct legaţi de procesele fermei asupra

cărora fermierul nu are o influenţă directă, dar pe care i-ar putea totuşi influenţa dacă

ar dori sau ar avea nevoie. De exemplu: calitatea hranei peştilor, distanţa pe căile de

transport pentru hrană, tipul de energie folosit de fermieri (regenerabilă sau nu),

pieţele pentru produse (departe – transportul de distanţe lungi, aproape – transportul

pe distanţe scurte), etc. Fermierul poate de asemenea să transfere anumiţi factori de la

nivelul doi la nivelul unu (de ex. producerea hranei pentru peşti la fermă, folosind

energia produsă la fermă sau prin vânzarea produselor direct din fermă).

221

3. „Nivelul trei": conţine factori care sunt indirect legaţi de procesele din fermă dar care

nu pot fi în mod normal, influenţaţi de către fermier. Aceştia sunt factori precum

sustenabilitatea materialelor de ambalare

2.4.1.3. Percepția acvaculturii în rândurile cetățenilor

Din Studiul de piată realizat, a rezultat că produsele acvatice sunt percepute ca

alimente sănătoase, iar acvacultura ca o activitate cu traditie, generatoare de locuri de munca

in zonele rurale, un sector în creștere interconectat cu agrementul și turismul.

Totuși există puține informații cu privire la procesele de producție din acvacultură,

speciile de cultură, securitatea alimentară, interacțiune cu mediul și contribuția la dezvoltarea

economică în zonele rurale. Percepția consumatorilor în ceea ce privește acvacultura este mai

putin favorabilă, deși produsele acvatice sunt perceput ca sănătoase

Lipsa unei strategii de imagine și de comunicare a sectorului, lipsa canalelor de

comunicare cu consumatorul, slaba cunoaştere a industriei și a proceselor sale de către

societate, lipsa de comunicare profesională de specialitate, a dus la o perceptie slabă a

consumatorului față de acest sector de acvitate.

Având în vedere acest context, este necesar să se definească o strategie de comunicare

la nivel național pentru a îmbunătăți imaginea sectorului și canalelor de comunicare cu

consumatorul, precum și creșterea gradului de conștientizare privind acvacultura, procesele

si produsele sale de către societate și mass-media.

Se propune în cadrul articolului 68.1. c) din Regulamentul 508/2014 acțiunile de

comunicare și dezvoltare de conștientizare a cetățenilori, care include proiectarea și punerea

în aplicare a unui plan de comunicare pentru întregul sector de acvacultură, inclusiv

identificarea de obiective, mesaje, acțiuni strategice, canale, instrumente și publicul țintă.

Planul va include mecanisme de identificare sau structuri care vor consolida

coordonarea între diferiții actori în domeniul comunicării, stabilirea unor canale, obiective de

comunicare, mesaje și publicul țintă.

Planul va include, de asemenea, propuneri de acțiune pentru fiecare dintre agenții de

interes, administrațiile centrale și regionale, organizatii de producători și instituții de de

cercetare -dezvoltare, etc.

222

Planul ar trebui să includă acțiuni specifice pentru principalele grupe și agenții de

interes pentru sectorul acvaculturii, cum ar fi: organizații ale consumatorilor și mediului de

afaceri, potențiali investitori, marketing și sectorul de prelucrare, şcoala, asociații ale

părinților, instituții de învățământ etc.

În acest fel, pentru acțiunea și încadrarea în Planul Național de Comunicare şi punerea

în aplicare sunt propuse următoarele inițiative:

1 Planul de TIC:

Promovarea prezentă pe web a agențiilor legate de sectorul acvaculturii, cu o atenție

deosebită pentru activitățile și proiectele sale.

2 Planul de instrumente de formare şi comunicare.

Se propune proiectarea și livrarea de diverse cursuri de formare axate pe

instrumentele de informare și comunicare, în scopul de a oferi instrumente si tehnici actorilor

din acavacultură pentru a îmbunătăți relația cu mass-media pentru a îmbunătăţi vizibilitatea

pe Internet și trimite un mesaj pozitiv al acvaculturii către societate. Cursurile vor fi predate

de către profesioniști în comunicare

3 Plan de organizare a comunicării în relațiile cu mass-media.

2.4.2 Principalele elemente ale răspunsului politic dorit (2014-2020): acțiunile revăzute

pentru a îmbunătăți imaginea produselor de acvacultură din UE (de exemplu,campanii

de comunicare, sprijin pentru participarea la sistemele voluntare, sprijin pentru

acvacultura ecologică)

Răspunsul politic dorit se concretizează printr-un set de actiuni specifice care să

conducă la îmbunătățirea imaginilor produselor de acvacultură din UE, dintre care

mentionăm:

Actiunea specifică 1: Elaborarea Planului de susţinere şi consolidare a

organizatiilor de producători şi promovarea unei mai bune coordonare între agenţii si

organizatiile de producători

După cum s-a subliniat în cadrul politicii de organizare comună a pietei, organizaţiile

de producători din domeniul acvaculturii recunoscute de Ministerul Agriculturii, si

223

Dezvoltarii Rurale ar trebui să joace un rol mai activ în promovarea acvaculturii sustenabile,

în adaptarea producţiei la cerinţele pieţei, canalizarea ofertei şi comercializarea produselor

membrilor săi şi colectarea de date despre acestea şi in elaborarea previziunilor de dezvoltare

a producţiei.

Pentru toate acestea trebuie să se elaboreze şi să se prezinte ministerului şi

autorităţilor competente un plan de producţie şi de marketing regional, care include măsuri

de dezvoltare şi obiectivele specifice.

Se impune elaborarea şi adoptarea unor reglementări prin care să se poată co-finanţa

activităţile şi planurile de producţie şi de comercializare ale organizatiilor de producători,

încurajând, de asemenea, crearea de reţele între ele, care să permită generarea de sinergii

între activităţile propuse.

Astfel, asociaţiile pot contribui, prin punerea în aplicare a unor mecanisme care

permit participarea tuturor actorilor, la luarea deciziilor şi la o mai bună colaborare şi

conexiune la probleme care sunt de o importanţă vitală pentru dezvoltarea sectorului.

Acţiune specifică 2 : Integrarea planului de control al importurilor şi etichetării

Producătorii europeni cer statelor membre și Comisiei Europene, egalitatea de șanse

în faţa producţiilor din ţări terţe, în domenii-cheie, cum ar fi protecţia mediului, bunăstare a

animalelor și de sănătate, printre altele.

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29

aprilie 2004, privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii

cu legislaţia pentru animale și legislaţia alimentară, sănătatea și bunăstarea animalelor,

stabilește atributii pentru autorităţile competente pentru efectuarea controalelor persoanelor

fizice sau juridice, în conformitate cu legislaţia și reglementările in vigoare. Fiecare stat

membru ar trebui să elaboreze un plan naţional de control multianual în funcţie de

următoarele principii: prevenirea, eliminarea sau reducerea la niveluri acceptabile a riscurilor

care ameninţă în mod direct sau indirect, oamenii și animalele și asigurarea de practici

corecte și echitabile în comerţul cu produse alimentare și hrana pentru animale, protejarea

intereselor consumatorilor si informarea corectă a acestora.

În Uniunea Europeană există un pachet legislativ general care asigură faptul că

produsele alimentare sunt sigure și sănătoase. Toate aceste reglementări privind produsele

224

alimentare, hrana pentru animale, animale și plante, se bazează pe principiul că operatorii

economici din sectorul alimentar și a produselor alimentare, fermieri, producători,

distribuitori, transportatori, comercianţi trebuie să asigure se aplicarea si de respectarea

acestor legi în ceea ce privește activităţile lor, deoarece ei sunt direct responsabili calitatea

produsele obtinute.

Acţiune specifică 3 Elaborarea planului de calitate a produselor pescărești

Elaborarea unui plan de calitate a produselor pescărești, în scopul de a contribui la

îmbunătăţirea generală a calităţii pe parcursul întregului lanţ de producţie, prelucrare și

comercializare a produselor pescărești și de acvacultură. Planul va contine o serie de acţiuni

legate de formare, prin programarea de conferinţe și seminarii, informaţii, elaborarea și

publicarea de ghiduri și documente cu privire la diferite aspecte ale calităţii produselor

pescăreşti, cum ar fi legislaţia privind igiena, calităţile nutritive, utilizarea de produse sau de

punerea în aplicare a sistemelor HACCP, printre altele.

Acţiune specifică 4 Elaborarea strategiei de dezvoltare pentru promovarea naţională și

internaţională a produselor de acvacultură

Se propune, în contextul articolului 68.1.g) din Regulamentul 508/2014, în ceea ce

privește punerea în aplicare a campaniei de comunicare și de promovare regională, naţională

sau transnaţională pentru sensibilizarea opiniei publice pentru produsele de acvacultură. Într-

o primă fază se consolidează informaţiile existente cu privire la consumul de produse de

acvacultură în România și evaluarea pe care consumatorii o fac cu privire la acvacultură și

produse obţinute în ţara noastră.

Într-o a doua fază din analiza informaţiilor obtinute se propune definirea și

elaborarea unei strategii cuprinzătoare de promovare a sectorului în pe plan national si

international. Această strategie ar putea fi dezvoltată prin convocarea diverselor grupuri de

lucru conduse de asociaţii de acvacultură, care pot fi identificate pentru acţiunile majore

propuse pentru a fi dezvoltate, prioritizate în timp și cu o evaluare

economică. Documentul de lucru care rezultă din aceste grupuri de lucru ar putea reprezenta

strategia de promovare la nivel naţional și internaţional a sectorului acvaculturii românești.

225

Acţiune specifică 5 Elaborarea unui plan de diversificare a speciilor şi produselor

acvatice

Diversificarea speciilor și a produselor este una dintre provocările cu care se

confruntă acvacultura românescă pentru a satisface cererea consumatorilor cu produse de

cea mai înaltă calitate și adaptate la tendinţele pieţei.

Se propune în cadrul acestei acţiuni, în coordonare cu Planul de cercetrare –

dezvoltare inovare în domeniul pescuitului și acvaculturii, crearea unui subprogram de

inovare pentru a permite sectorului să avanseze una dintre cele mai mari provocări ale sale,

diversificarea speciilor și produselor din acvacultură

Pentru stabilirea speciilor, se propune constituirea unor grupuri de lucru în care să se

discute despre cele mai interesante specii si sistemele de productie adecvate. In cadrul

grupului de lucru se vor dezbate și tendinţele pieţei și preferintele consumatorilor cu privire la

produsele pescărești pentru identificarea liniilor de acţiune cele mai adecvate pentru a permite

sectorului să îndeplinească aceste cerinţe noi și în continuă schimbare.

Aceste discuţii vor genera cca. 4-5 proiecte pilot cu o durată de 3-5 ani, care se pot

incadra în articolul propus 47.1. c) care finantează proiecte pentru a studia viabilitatea

tehnică sau economică a noi produse și procese care vizează organizaţii știinţifice și în cazul

IMM-urilor, încadrată în articol 69.1.f, investiţii și proiecte orientate spre dezvoltare, care duc

la produse noi sau îmbunătăţite și procese noi sau îmbunătăţite.

Acţiune specifică 7 Suport pentru certificarea elaborarea și adoptarea mărcilor

colective mărcile distinctive

În ultimii ani, industria de pescuit, definită în sens larg, și marea majoritate a

sectoarelor primare, au văzut că globalizarea a adus pe piețele noastre, pescarii și

supermarket-uri, un număr tot mai mare de produse Acest lucru, împreună cu existența unor

opinii diferite cu privire la aspectele sociale, de mediu și economice, în diferite regiuni ale

lumii, au condus la o scădere a competitivității industriei noastre și, prin urmare, produsele

noastre, întâmpină dificultăţi în a concura ca şi preț, dar o pot face cu garanții depline dacă se

are în vedere sustenabilitatea.

226

În acest context, certificarea apare ca o nevoie tot mai mare în societățile noastre, ca

urmare a pierderii contactului între producătorii și consumatorii primari, din cauza

globalizării și nevoia de a genera noi canale de informare și de construire a încrederii.

Se propune în cadrul acestei acțiuni și în dispozițiile articolului 68.1 a) certificarea și

produse de promovare a acvaculturii durabile, dezvoltarea unui studiu cuprinzător privind

certificatele, insigne si semne de interes pentru sectorul acvaculturii, pentru a identifica

nevoile în acest domeniu, în scopul de a consolida competitivitatea produselor noastre pe

piețele globale. După finalizarea studiului se propune crearea unei linii de srijin, cooroborată

cu acțiunea 3.3 (Planul de certificare ecologică și producția ecologică), directionată pe

crearea și punerea în aplicare a certificatelor, insignelor și branduri românesti în sectorul

acvaculturii.

În cadrul acestui apel ar putea fi finanțate anual între 2 și 5 proiecte care vizează

crearea și punerea în aplicare a brandurilor, certificate distinctive sau colective.

Acţiune specifică 8 Protecţia economică a stocurilor din acvacultură

În ultimii ani, o serie de aspecte de mediu și climatice care afectează sectorul, sunt

generatoare de pierderi economice semnificative, fiind necesar să se stabilească linii de

asistență, care să asigure sau să acopere aceste pierderi, astfel încât acestea sa nu pună în

pericol sustenabilitatea, mai ales economică.

Această acțiune are rolul de a acoperi două chestiuni specifice care afectează

rentabilitatea economică a sectorului de acvacultură

Prima dintre aceste probleme, afectează numai crustaceele, care în ultimii ani au

suferit ca urmare a înfloririi planctonului toxic, ducând la suspendarea activității

A doua problemă este mai generală poate fi aplicată la întregul sectorul al acvaculturii

si reprezintă prime de asigurare care acoperă pierderile economice suferite de fermieri ca

urmare a oricărora dintre următoarele cauze: dezastre naturale, condițiile meteorologice

nefavorabile, schimbări în calitatea sau cantitatea de apă și bolilor din acvacultură,

deteriorarea sau distrugerea instalațiilor de producție. FEPAM articolul 57, prevede

posibilitatea de acordare a ajutorului pentru subscrierea stocurile de acvacultură in contracte

de asigurare, care acoperă pierderile economice atunci când acestea depășesc 30 % din volum

227

mediu anual de afaceri al fermierului. În acest caz, poate fi activată o linie de suport cu

caracter național.

2.4.3. Obiectivele și indicatorii cuantificați aferenți .Indicatorii de sustenabilitate şi

certificarea

Disponibilitatea limitată a resurselor naturale şi costurile în creştere cu energia,

subliniază necesitatea de a face acvacultura mai sustenabilă. În comparaţie cu alte sisteme de

producţie animală, acvacultura se află sub o presiune specială să devină mai sustenabilă

pentru că utilizează resurse naturale cum sunt apa dulce, zonele umede, zonele de coastă şi

de asemenea de capturarea de peşte pentru producerea de hrană sau împrospătarea stocului.

Sustenabilitatea unei activități şi măsurarea acesteia nu este un subiect static, prin

definiţie, aceasta încorporează aspecte economice, de mediu şi sociale. Fiecare abordare a

sustenabilităţii conţine, în afară de fapte de necontestat, valori sociale ataşate care pot fi

discutate sau se pot schimba în timp. Aceasta înseamnă că nu este posibil în toate cazurile să

se decidă foarte clar dacă un proces este sustenabil sau nu. Adeseori există tranziţii de la

procese nesustenabile la procese sustenabile.

Diferitele coduri de conduită şi criterii menţionate mai sus, ţintesc să rezolve acest

aspect şi intenţionează să susţină o cultivare sustenabilă a produselor de acvacultură. Dar până

acum nu există criterii complete şi practicabile la nivel european, indicatori şi sisteme de

etichetare conexe care să fie capabile să certifice stadiul de sustenabilitate al unui produs.

Criteriile selectate prezentate mai jos isi propun să ofere o direcţie clară despre modul in care

sustenabilitatea poate fi crescută în fermele de acvacultură. Scopul nu este de a judeca dăcă o

anumită activitate de acvacultură de apă dulce este sustenabilă sau nu, ci să ofere direcţii de

actiune pentru creşterea sustenabilităţii.

Indicatorii sustenabilităţii vizează cele trei dimensiuni, cea de mediu, cea economică si cea

socială și sunt selectaţi după urmatoarele criterii:

• Relevanţa pentru acţiune: Indicatorul este sensibil la schimbările de management conform

obiectivului şi este util pentru măsurarea gradului în care actorul se indreaptă către

obiectiv.

• Plauzibil: Indicatorul poate fi înţeles/ însuşit de către actor.

228

• Măsurabil: Indicatorul poate să fie măsurat.

• Realist: Va fi posibil să măsuram şi înregistrăm acest indicator cu resursele prevăzute

(buget, timp).

Principalii indicatori pentru dimensiunea de mediu se referă la :

- Eficienta energiei Să se reducă necesarul de energie pe cât de mult posibil - Energie

utilizată per produs final (peşte, biomasă)

- Date de intrare: Să se reducă cantitatea de apă intrată din afara sistemului (refolosirea

apei) - Apa folosită per produs final (peşte, biomasă)

- Date de ieşire: Să se reducă cantitatea de apă reziduală deversată (pentru aspecte de

calitate vezi nutrienţi/ date de ieşire) - Scurgerea per produs final (peşte, biomasă) – fară

evaporare şi infiltraţii, dar incluzând precipitaţiile

- Eficienţa utilizării: Să se folosească aportul nutrienţilor cât mai eficient(să se producă

dintr-o anumită unitate de nutrienţi cât mai multe produse vandabile de cea mai înaltă

calitate)- Eficienţa retenţiei nutrienţilor (NRE) – retenţia nutrienţilor în produsul final per

kg de nutrient raportat la sistem, ca un întreg (peşte, biomasa)

- Date de ieşire (vezi de asemenea apa): Să se reducă cantitatea de ape reziduale deversate

(nutrienţi, minerale şi pierderile de materie organică) - Cantitatea de nutrienţi/ calitatea

apei reziduale

- Refolosirea nutrienţilor pentru produse secundare valoroase (pentru a produce produse

secundare în cadrul fermei)

Indicatori pentru dimensiunea economică :

- Creşterea productivităţii per unitate de timp, reducerea timpului de muncă per produs

final la nivel de fermă

- Îmbunătăţirea siguranţei produsului/ sănătăţii: Pentru a reduce epidemiile tratamente/

ciclu de producţie

S-au identificat indicatori pentru dimensiunea socială:

-Suport acordat dezvoltării rurale

- Sprijin pentru crearea de noi locuri de muncă.

Pornind de la sistemele existente in UE privind recunoașterea sustenabilității, in

România, Asociaţia Naţională a Producătorilor din Pescărie ROMFISH a elaborat proiectul

229

unui sistem de certificare a activităţii de acvacultură din România, prin abordarea unitară a

practicilor specifice sectorului, bazat pe un “Cod de Bune Practici în Acvacultură” (CBPA),

care să diferenţieze din punct de vedere al valorilor (de mediu, sociale, sanitare-veterinare, de

siguranţă alimentară) produsele celor care aderă la acesta. Codul se poate aplica, fie voluntar,

fie poate constitui o bază legală minimală pentru desfăşurarea activităţii de acvacultură în

România.

„Codul de Bune Practici in Acvacultură” îşi propune să asigure:

- transferul către consumatori a întregului set de valori pe care îl conţine produsul final;

- crearea unui cadru tehnologic şi administrativ care să racordeze activităţile economice la

valorile sociale;

- furnizarea încrederii în conformitate;

- scăderea presiunii exercitate de grupurile de interese;

- asigurarea competitivităţii;

- promovarea imaginii – prin utilizarea unei sigle.

Certificarea activităţii din fermele de acvacultură prin adoptarea unui „Cod de Bune

Practici in Acvacultură” este aplicabilă tuturor celor care se au ca obiect de activitate

creşterea sau cultivarea de vieţuitoare acvatice cu tehnici destinate măririi peste capacitatea

naturală a mediului, a producţiei de peste.Codul de bune practici” recomandă cele mai utile

soluţii, practici, metode şi măsuri care sunt posibil de aplicat de către fermier, astfel încât să

obţină producţii viabile economic, în deplin consens cu reglementările specifice din domeniu

şi mai ales în condiţiile asumării responsabilităţilor faţă de societate.

Recomandările sunt structurate în patru domenii de responsabilitate, fiecare având un

set de criterii obligatorii de auditare şi o serie de elemente de evaluare anuală.

1. Responsabilitatea socială

-Drepturi de proprietate şi respectarea legalităţii

-Interacţiunea activităţii de acvacultură cu comunitatea locală

Securitatea muncii şi relaţii de muncă

2. Responsabilitate privind protecţia mediului

- Protecţia ecosistemelor, a biodiversităţii şi ocrotirea naturii

- Managementul efluenţilor

-Utilizarea eficientă şi sustenabilă a nutrienţilor

230

.Controlul organismelor modificate genetic şi al evadărilor speciilor alohtone

- Depozitarea şi manipularea materialelor auxiliare

- Managementul deşeurilor şi al apelor uzate

3. Responsabilitatea privind sănătatea şi bunăstarea animală

- Bunăstare animală

4. Responsabilitatea privind siguranţa alimentară

- Siguranţă alimentară

- Recoltarea, condiţionarea şi transportul peştelui

Obţinerea certificării

- Evaluarea

- Cuantificarea managementului operaţional

De asemenea, prin acest Cod se pun la dispoziţia utilizatorilor elemente de analiză

ştiinţifică a impactului activităţii asupra mediului şi asupra eficienţei economice.

Costurile generate de aplicarea acestui Cod sunt legate în general de costurile

obişnuite pe care le are orice activitate economică. Apariţia cheltuielilor suplimentare

generate de un număr mai mare de analize chimice sau de activitatea propiu-zisă de audit nu

vor genera un impact semnificativ asupra costului final pe unitatea de produs, în principal

datorită puterii mari de negociere a formelor asociative. Pe de altă parte condiţionalităţile

investiţionale generate de aplicarea acestui Cod pot fi realizate prin utilizarea resurselor

financiare publice, prin intermediul FEPAM.

Acest Cod va fi în permanenţă actualizat sau revizuit, în conformitate cu cele mai noi

recomandări în domeniu.

231

CAP.3 GUVERNANȚĂ ȘI PARTENERIAT

232

CAP. 3. GUVERNANŢĂ ŞI PARTENERIAT

3.1. Contribuţii cheie din partea principalilor actori implicaţi

Activitatea de acvacultură este guvernată de politici şi norme din domenii diverse, dar

în special de pescuit, acvacultură, agricultură, mediu şi de securitate alimentară.

Având în vedere necesitatea punerii în aplicare a politicii maritime integrate a Uniunii

Europene intr-o maniera complementara fata de politica de coeziune si de politica comuna in

domeniul pescuitului, in directia:

- elaborarii unitare a Strategiei Nationale a Sectorului Pescaresc 2014-2020 printr-o

coordonare comuna a principalilor factori implicati in realizarea acesteia, respectiv Agentia

Nationala pentru Pescuit si Acvacultura si Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale prin

Directia generala pescuit – Autoritate de management pentru Programul operational de

pescuit;

- asigurarii finantarii programelor multianuale 2014-2020 pentru colectarea datelor din

sectorul pescaresc, inspectie si control al activitatilor componente sectorului pescaresc de

catre Autoritatea de management pentru Programul operational de pescuit din cadrul

Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, avand in vedere ca beneficiarul acestor

programe este Agentia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura, ceea ce va conduce la

eficientizarea implementarii programelor la standardele de calitate ale Uniunii Europene si

va asigura operativitate si transparenta la folosirea fondurilor alocate;

- cresterii gradului de absorbtie a fondurilor europene de pescuit atribuite Romaniei in

perioada 2014-2020 printr-o coordonare comuna a factorilor implicati, respectiv Directia

generala pescuit – Autoritatea de management care asigura elaborarea, implementarea,

finantarea si monitorizarea Programului operational pentru pescuit si Agentia Nationala

pentru Pescuit si Acvacultura in calitate de administrator al resurselor acvatice vii existente in

habitatele piscicole naturale, la acvacultura, la organizarea pietei produselor pescaresti, la

structurile de pescuit si acvacultura, precum si implementarea si controlul aplicarii respectarii

acestora;

233

- accelerarii privatizarii societatilor comerciale cu profil piscicol si amenajarilor piscicole pe

care Agentia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura le are in portofoliu, in conformitate cu

prevederile legale cu privire la privatizare;

- operativitatii si eficientei in rezolvarea problemelor institutionale si de comunicare, avand in

vedere ca pescuitul si acvacultura au fost pana in anul 2012 in coordonarea Ministerului

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a fost aprobată OUG nr. 56/2014, publicată în Monitorul

Oficial nr. 683 din 18 septembrie 2014

(1) Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura, institutie publica cu personalitate

juridica, denumita in continuare Agentie, trece din subordinea Ministerului Mediului si

Schimbarilor Climatice in subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.

(2) Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale preia de la Ministerul Mediului si

Schimbarilor Climatice activitatea aferenta domeniului piscicultura, indeplinind functia de

autoritate publica centrală în acest domeniu

Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale preia toate drepturile si se subroga in

toate obligatiile Ministerului Mediului si Schimbarilor Climatice privind activitatea Agentiei,

cu exceptia celor prin care se realizează strategiile în domeniul pisciculturii.

În exercitarea funcţiilor sale, Agenţia are ca atribut principal elaborarea strategiei

naţionale şi a reglementărilor specifice în domeniul pescuitului, acvaculturii, organizării

pieţei produselor pescăreşti, precum şi controlul aplicării şi respectării acestora. De

asemenea, Agenţia are responsabilitatea pentru definirea şi implementarea politicii referitoare

la conservarea şi administrarea resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale,

la acvacultură, la procesarea şi organizarea pieţei produselor pescăreşti.

Potrivit HG nr. 428/2013, cu modificarile si completarile ulterioare, Departamentul

pentru Ape, Păduri şi Piscicultură(DAPP), îndeplineşte funcţia de autoritate publică

centrală în domeniile ape, păduri şi piscicultură. DAPP are atribuţii privind coordonarea la

nivel naţional a domeniilor ape, păduri şi piscicultură, realizând politicile şi strategiile

naţionale în aceste domenii.

234

În conformitate cu prevederile pct. 2 al Anexei 2 privind Organizarea şi funcţionarea

cadrului partenerial pentru programarea fondurilor europene destinate unei dezvoltări

inteligente, durabile şi inclusive 2014 – 2020 la Memorandumul cu tema ,, Aprobarea

acţiunilor şi documentelor privind pregătirea accesării şi implementării fondurilor europene

în perioada 2014-2020”, pentru domeniile privind pescuitul şi acvacultura s-a constituit

Grupul de Lucru pentru Pescuit şi Acvacultură (GLPA) coordonat de Ministerul

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Direcţia Generală Pescuit – Autoritatea de

Management pentru Programul Operaţional pentru Pescuit (DGP-AM POP),

Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a fost adoptat la reuniunea GLPA din 11.10.2012

și stabileşte componenţa, atribuţiile, modul de organizare şi funcţionare privind etapa de

programare a fondurilor europene aferente perioadei 2014-2020 pentru domeniile pescuit şi

acvacultură.

Rolul GLPA reprezintă structura partenerială organizată pentru dezvoltarea

pescuitului şi acvaculturii, asigură reprezentarea echilibrată a instituţiilor şi organizaţiilor din

sectorul pescăresc.

GLPA are rol consultativ, fiind constituit pentru asigurarea consultărilor parteneriale

privind stabilirea şi prioritizarea investiţiilor în domeniul pentru care s-a constituit, în acord

cu obiectivele strategice la nivel european în perioada 2014-2020 şi cu principiile orizontale

privind egalitatea între femei şi bărbaţi, nediscriminarea şi dezvoltarea durabilă.

GLPA analizează şi propune orientările strategice tematice, prioritizarea

intervenţiilor, alocările financiare indicative aferente şi principalii indicatori de rezultat cu

respectarea prevederilor reglementărilor comunitare, precum şi modalităţile de implementare,

monitorizare şi evaluare, având în vedere şi rezultatele evaluărilor ex-ante şi de mediu.

GLPA are în componenţa sa reprezentanţi, la nivel decizional, ai autorităţilor

administraţiei publice centrale, ai structurilor asociative ale administraţiei publice locale, ai

partenerilor relevanţi (ONG-uri, universităţi, institute de cercetare-dezvoltare, asociaţii şi

organizaţii profesionale) din domeniile pescuitului şi acvaculturii. Fiecare instituţie sau

organizaţie cu reprezentare în GLPA şi-a desemnat un membru care să participe la lucrările

grupului de lucru. La reuniunile GLPA, pot participa cu statut de invitaţi: reprezentanţi ai

altor instituţii sau organizaţii cu expertiză relevantă pentru subiectele în dezbatere în cadrul

respective reuniuni.

235

Membrii GLPA au următoarele atribuţii:

a. Participă la reuniunile GLPA şi la procesul de luare a deciziilor;

b. Acţionează în vederea ducerii la îndeplinire a deciziilor GLPA.

Invitaţii au aceleaşi atribuţii ca şi membrii GLPA, fără a participa la procesul de luare a

deciziilor.

Înlocuirea sau revocarea membrilor GLPA, precum şi a invitaţilor, se face de către

conducătorul DGP-AM POP, prin notificare transmisă secretariatului GLPA.

Calitatea de membru GLPA încetează când persoana nominalizată în GLPA se află

într-una din următoarele situaţii:

a. Nu mai deţine funcţia în cadrul autorităţii publice, instituţiei sau organismului respectiv,

pentru care a fost desemnată membru al GLPA; în acest caz, structura respectivă comunică în

scris secretariatului GLPA în termen de 5 zile lucrătoare de la data luării acestei decizii

persoana desemnată în locul acesteia.

b. GLPA a solicitat revocarea calităţii de membru pentru încălcarea prevederilor Codului de

conduită, prevăzut în Anexa 2, sau a nereprezentării instituţiei/organizaţiei la două reuniuni

succesive ale GLPA. În acest caz, secretariatul va notifica instituţia/organizaţia vizată şi va

solicita o nouă nominalizare.

c. GLPA a solicitat revocarea calităţii de membru.

Coordonarea GLPA este asigurată de către DGP – AM POP

Lista componenţei grupului de Lucru pentru Pescuit şi Acvacultură

1. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

2. Ministerul Mediului şi Pădurilor

3. Direcţia Generală pentru Pescuit – Autoritatea de Management pentru POP

4. Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură

5. Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”

6. Patronatului Peştelui din România

7. Asociaţia Naţională a Producătorilor din România „Romfish”

8. Asociaţia Procesatorilor, Importatorilor şi Comercianţilor de Peşte din România

9. Asociaţia Pescarilor Comerciali de la Marea Neagră „Ropescador”

10. Federaţia Producătorilor de Peşte din Delta Dunării

236

11. Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi

12. Institutul Naţional de Cercetare –Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” Constanţa

13. Institutul Naţional de Cercetare –Dezvoltare „Delta Dunării” Tulcea

14. Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură

Galaţi

15. Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet

16. Federaţia Organizaţiilor de Pescari de la Marea Neagră

17. Asociaţia „Ivan Patzaichin” Mila 23

18. Asociaţia Acvacultorilor „ Banat Sturio”

19. Federaţia Naţională a Sindicatelor din Agricultură, Alimentaţie, Tutun, Domenii şi

Servicii Conexe „Agrostar”

3.2.1 Legătura cu priorităţile şi alocările financiare din cadrul Programului

Operaţional al FEPAM şi alte fonduri ale UE sau naţionale

Asigurarea complementarității și realizarea unor intervenții sinergice solicită existența

și funcționarea eficientă a mecanismelor de coordonare și planificare strategică la nivel

interinstituțional. Acordul de Parteneriat descrie un model de ”guvernanță” cu structuri pe 3

niveluri (coordonare strategică, la nivel tematic și operațional). Mecanismul de coordonare va

funcționa în paralel cu cadrul instituțional instituit pentru implementarea fondurilor și va

reuni experți, personal operațional și factori de decizie din diferite AM-uri și OI-uri, dar și

factori de decizie responsabili pentru elaborarea politicilor naționale și regionale și parteneri

socio-economici. Atât Autoritatea de Management pentru POPAM cât și cea mai mare parte a

membrilor GL Pescuit și Acvacultură (stakeholderi relevanți) vor fi implicați direct în

structurile de coordonare, la toate cele trei niveluri, asigurându-se, astfel, complementaritate

și coordonare la nivel instituțional.

În linie cu prevederile Acordului de Parteneriat, pe parcursul perioadei de programare

2014-2020, măsurile finanțate prin FEPAM nu vor fi implementate în combinație cu alte

fonduri (cu alte cuvinte, intervențiile vor fi de tip mono-fond). Efectul sinergic anticipat în

perioada de programare se va realiza prin proiecte care se completează reciproc, finanțate din

celelalte fonduri (FEDR, FSE, FEADR).

237

Acesta este și cazul intervenției teritoriale integrate (ITI Delta Dunării), care grupează

intervenții din PO Regional, PO Infrastructura Mare, PO Competitivitate, PO Capital Uman,

PO Capacitate Administrativă și PN Dezvoltare Rurală, în efortul de a susține dezvoltarea

integrată și coordonată la nivel regional și pentru a se evita finanțarea unor proiecte disparate

sau chiar divergente.

În ceea ce privește intervențiile de tip CLLD finanțate prin POPAM, acestea vor avea

ca scop întărirea legăturilor dintre agricultură, pescuit, acvacultură și cercetare – dezvoltare -

inovare, pentru a crește potențialul zonelor de acvacultură, pentru a promova noi surse de

venit în cadrul sectorului (procesare, marketing) și în afara acestuia (mediu, turism, educație),

pentru a proteja și încuraja biodiversitatea, pentru a încuraja înființarea, organizarea și

funcționarea unităților din cadrul întregului lanț de producție/ procesare/ marketing.

Intervențiile CLLD vor fi folosite și pentru combaterea condițiilor deficitare de muncă, în

special în ceea ce privește sănătatea și siguranța la bordul navelor de pescuit, dar și riscul de

sărăcie și excluziune socială a persoanelor care locuiesc în regiuni și teritorii dezavantajate.

[AP pag. 429]

Complementaritatea dintre finanțările prin FEPAM (POPAM) și celelalte fonduri în

ceea ce privește contribuția la obiectivele tematice ale UE se concretizează în următoarele

direcții:

Măsurile finanțate prin POPAM vor fi corelate și completate cu intervențiile din

cadrul celorlalte programe operaționale, pentru:

Obiectivul tematic 3 – Îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii, a

sectorului agricol și a sectorului de pescuit și acvacultură

POPAM sprijină creșterea competitivității și valorii adăugate în sectorul de pescuit și

acvacultură, prin susținerea activităţilor pe întreg lanțul valoric și consolidarea legăturilor de

la producție la piață [inclusiv măsuri de sprijinire orientate către ”blue growth”, înființarea și

susținerea de servicii de consiliere pentru sectorul de pescuit și acvacultură, consolidarea

colaborării între pescari/ fermieri din acvacultură și experți, inclusiv cu sectorul CDI și

acțiuni de tip partenerial

238

Astfel, POPAM acționează în complementaritate cu PO Regional [finanțări adresate

întreprinderilor mijlocii non-agricole în zonele rurale şi IMM-urilor non-agricole în zonele

urbane (mai mari de un an)] și PNDR [investiţii în întreprinderi agricole; procesarea şi

marketingul produselor agricole, cu excepția produselor pescărești), înfiinţarea de activităţi

non-agricole de către microîntreprinderi şi întreprinderi mici nou-înfiinţate în mediul rural;

crearea şi dezvoltarea de activităţi non-agricole de către microîntreprinderi şi întreprinderi

mici deja existente, pe baza unui plan de afaceri].

POPAM sprijină diversificarea activității economice în sectorul de pescuit și în zonele

pescărești în domeniul turistic, prin investiţii pentru diversificarea activităţilor de pescuit în

ape interioare către alte activităţi în afara pescuitului (inclusiv turism). În complementaritate,

PNDRfinanțează proiecte care vizează infrastructura agro-turistică de cazare, servicii de

agrement şi alimentaţie publică în spaţiul rural iar PO Regional investiţii la scară mare în

infrastructura turistică din spaţiul urban, precum şi în staţiunile balneare şi balneo-

climaterice.

POPAM sprijină dezvoltarea de produse, practici şi procese inovative în domeniul

piscicol, cu scopul creșterii productivității și valorii adăugate în sectorul de pescuit și

acvacultură. în complementaritate cu acțiunile finanțate prin PO Competitivitate (FEDR) în

cadrul OT1 –activităţile CDI pe baza domeniilor de dezvoltare inteligentă, infrastructura de

cercetare-inovare şi transfer tehnologic, activităţi specifice entităţilor de transfer tehnologic şi

ale centrelor de competenţe regionale.

Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală (FEADR) – acţiuni de inovare în

sectorul agro-alimentar şi forestier prin sprijinirea înfiinţării de grupuri operaţionale în cadrul

PEI (proiecte-pilot, dezvoltarea de noi produse, practici, procese şi tehnologii, transferul de

bune practici, inclusiv diseminarea rezultatelor către toţi actorii interesaţi).

Măsurile sprijinite prin POPAM în cadrul OT 3 sunt susținute de intervențiile POCU

în cadrul Axei Prioritare 3, dedicate sprijinirii angajatorilor în vederea formării și specializării

angajaților și îmbunătățirii sistemelor organizaționale și, de asemenea, prin acțiuni de

informare, orientare şi consiliere, precum şi certificarea și validarea competențelor dobândite

în context non-formal sau informal, inclusiv pentru fermieri și cei implicați în silvicultură și

239

acvacultură. La acestea se adaugă intervențiile din cadrul Axei Prioritare 7, destinată

educației și îmbunătății competențelor forței de muncă pe tot parcursul vieții (LLL).

Obiectivul tematic 4 - Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de

carbon în toate sectoarele

În cadrul acestui obiectiv tematic, POPAM sprijină fermele de acvacultură în vederea

utilizării surselor regenerabile de energie, precum şi investiţii în cadrul unităţilor de procesare

a produselor piscicole în surse regenerabile de energie (solară şi eoliană).POPAM

promovează măsuri de sprijinire a investițiilor în îmbunătățirea eficienței energetice la nivelul

navelor de pescuit și a unităților de procesare.

Aceste investiții sunt în complementaritate cu finanțările prin FEDR și FCprivind

valorificarea resurselor regenerabile pentru producerea energiei electrice şi termice și cu

finanțările FEADR în exploatații agricole pentru producerea de biocombustibili şi bioenergie

din culturi energetice şi biomasă, precum şi investiții în procesarea biomasei și alte tipuri de

energii regenerabile.

Totodată, POPAM susține investiţiile pentru reducerea consumului de energie în

domeniul piscicol şi maritim, în complementaritate cu finanțările FEADR pentru reducerea

consumului de energie în sectorul agro-alimentar și creşterea eficienţei utilizării apei în

agricultură.

Obiectivul tematic 6 - Protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a

resurselor

În cadrul acestui obiectiv tematic, POPAM sprijină protecția și restaurarea

biodiversității marine, reducerea impactului negativ al pescuitului asupra mediului marin,

reducerea pescuitului, a capturilor nedorite și suprimarea deșeurilor, precum și implementarea

sistemului CISE la Marea Neagră.

POPAM sprijină exploatarea sustenabilă a apelor marine și a zonelor costiere,

promovarea pescuitului sustenabil în apele interioare și în fermele de acvacultură, acțiuni de

inspecție și control.

Aceste acțiuni sunt complementare celor finanțate prin FC și FEDR în ceea ce

privește protecția mediului și de FEADR în domeniul promovării unei agriculturi sustenabile.

240

Obiectivul tematic 8 - Promovarea ocupării forței de muncă și sprijinirea mobilității forței de

muncă

În cadrul acestui obiectiv tematic POPAM sprijină creșterea oportunităților de

angajare și diversificarea activității economice în sectorul pescuitului și acvaculturii, precum

și susținerea dezvoltării economice în zonele pescărești. Crearea de noi locuri de muncă,

susținerea înființării de noi afaceri și promovarea dezvoltării locale, pentru diversificarea

surselor de venit sunt prioritare în cadrul programului.

Aceste măsuri sunt complementare celor susținute prin PO ,,Capital Uman”, în special

în ceea ce privește creșterea ocupării forței de muncă (AP 2, 3) dar și formării pe tot parcursul

vieții (AP 6).

Programul ,,ORIZONT 2020” reprezintă programul-cadru al UE pentru cercetare şi

inovare pentruîndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020. POPAM încurajează

dezvoltarea de produse, practici şi procese inovative în domeniul piscicol, cu scopul creșterii

productivității și valorii adăugate în sectorul de pescuit și acvacultură. Totodată POPAM

sprijină inițiativele de participare a entităților de CDI din acvacultură la programe de

cercetare și susține parteneriatele (inclusiv proiecte-pilot, inițiative transnaționale etc.) în

acest sens.

Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială

(EaSI) oferă sprijinfinanciar la nivelul UE pentru promovarea unui nivel ridicat de calitate și

sustenabilitatea ocupării forței de muncă, combaterea excluziunii sociale și sărăciei,

îmbunătățirea condițiilor de muncă etc. Măsurile finanțate prin POPAMsprijină

diversificarea activității economice și creșterea nivelului de ocupare în comunitățile

pescărești, contribuind inclusiv la combaterea sărăciei și excluziunii. Totodată, POPAM

susține financiar îmbunătățirea condițiilor de muncă în cadrul sectorului de pescuit-

acvacultură, în special pe navele de pescuit.

Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) oferă sprijin financiar statelor

membre care suntafectate de catastrofe naturale majore.

Se vor asigura sinergii dintre programul LIFE+ și FEPAMprin promovarea acelor

activități finanțate din FEPAM care completează proiectele integrate din cadrul LIFE în

domeniul biodiversității, a apei, a atenuăriiși adaptării la schimbările climatice, etc. De

241

asemenea, soluțiile, metodele și abordările validate prinprogramul LIFE (de exemplu, în

domeniul tehnologiilor inovatoare) vor fi promovate prin intermediul POPAM, în acord cu

Strategiile Europene în domeniul protecţiei mediului şi schimbărilor climatice.

Intervenţiile finanţate din FEPAM, în mod complementar cu investiţiile din FEDR,

FSE FC și FEADRvorcontribui la obiectivele stabilite prin Strategia de dezvoltare

sustenabilă integrată a Deltei Dunării 2030.

În mod complementar cu investiţiile din FEDR, FC, FEADR, FSE, intervenţiile prin

FEPAMvorcontribui la cei patru piloni ai Strategiei UE pentru Regiunea Dunării (SUERD)

prin investiţii.

Programul Operațional Comun ''Bazinul Marii Negre 2014-2020''susține

financiar acțiuni în Bazinul Mării Negre, existând un vast potențial de complementaritate cu

acțiunile finanțate prin FEPAM. În afara măsurilor orientate către protecția mediului și

utilizării sustenabile a resurselor, POPAM sprijină dezvoltarea și implementarea sistemului

CISE la Marea Neagră.

POPAM contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei UE pentru ”blue growth”,

prin măsurile dedicate susținerii protecției mediului și protejării resurselor, în contextul

pescuitului durabil, promovării turismului de coastă etc.

3.2.2. Denumirea şi datele de contact ale punctului naţional de contact pentru

promovarea acvaculturii sustenabile

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PESCUIT ŞI ACVACULTURĂ

Bucureşti, Str. Transilvaniei nr. 2 , Sector 1.

Telefon: 0374.466.140 , 0374.466.139, Fax: 0374.466.138

E-mail: anpa@anpa.ro

270

BIBLIOGRAFIE

Planul Naţional Strategic pentru Pescuit 2007-2013

Programul Operaţional pentru Pescuit 2007-2013

Talpeş Vladimir, 2001, „Sistematizarea în scopuri multiple a bazinului inferior al

Prutului – sectorul românesc”, Teză de doctorat

Evaluare intermediara POP 2007-2010 – disponibilă pe:

http://old.madr.ro/pages/fep/evaluari/evaluare-intermediara-pop-2007-2010.pdf

Lista beneficiari POP-10.01.2014 - disponibilă pe:

http://www.ampeste.ro/attachments/article/81/lista-beneficiari-pop-10.01.2014.pdf

Evaluare intermediara POP 2007-2010 – disponibilă pe:

http://old.madr.ro/pages/fep/evaluari/evaluare-intermediara-pop-2007-2010.pdf

Stadiul implementării POP 2007-2013 la 19 septembrie 2014 – disponibil pe:

http://www.ampeste.ro/attachments/article/135/stadiul-implementarii-pop-

19.09.2014.pdf

Lista-beneficiari-pop-26.09.2014.pdf

http://www.ampeste.ro/attachments/article/138/lista-beneficiari-pop-26.09.2014.pdf

Applying spatial planning for promoting future aquaculture growth - FAO, Committee

on Fisheries, Sub-committee on Aquaculture, Seventh Sesion, St. Petersburg, Russian

Federation, 7 – 11 October 2013

www.ampeste.ro

www.anpa.ro

www.romfish.ro