PLANIFICAREA MANAGEMENTULUI CONSERVĂRII … · te, conservarea habitatelor naturale, a florei și...

PLANIFICAREA MANAGEMENTULUI CONSERVĂRII BIODIVERSITĂȚII PENTRU SITUL

NATURA 2000 ROSCI0187 PAJIȘTILE LUI SUCIU

SMIS 101985

DESPRE AETM

DESPRE ARIILE PROTEJATE

DESPRE PROIECT

DESPRE PAJIȘTILE LUI SUCIU

PLANUL DE MANAGEMENT

DESPRE AETM

Asociația pentru Educație, Turism și Mediu (AETM) este o organizație non-guvernamentală, înființată în anul 2003 cu scopul identificării și îmbunătățirii performanței de mediu, prin reducerea impactului și riscu-rilor asupra mediului.

În anul 2016, AETM a devenit custodele sitului Natura 2000 ROSCI0187 Pajiștile lui Suciu, localizat în județul Alba.

Prin intermediul Pogramului Operațional Infrastructură Mare - Axa Prioritară 4 – Protecția mediului prin măsuri de conservare a biodiversității, monitorizarea calității aerului și decontaminare a siturilor poluate istoric - Obiectiv specific - 4.1 Creșterea gradului de protecție și conservare a biodiversității și refacerea ecosistemelor degradate, AETM a obținut finanțare nerambursabilă în vederea elaborării Planului de Mana-gement în cadrul proiectului "Planificarea managementului biodiversității pentru situl Natura 2000 ROSCI0187 Pajiștile lui Suciu", pentru care a semnat Contractul de Finanțare nerambursabilă nr. 48 din data de 03.05.2017 încheiat cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în calitate de Autoritate de Management.

DESPRE ARIILE PROTEJATE

O arie naturală protejată este o zonă geografică deli-mitată clar, desemnată în baza unor legi, în cuprinsul căreia biodiversitatea, resursele naturale și valorile culturale sunt protejate de pericolul dispariției.

Ariile naturale protejate sunt de mai multe categorii:• Arii de interes național: rezervații științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii, rezervații naturale, parcuri naturale.• Arii de interes internațional: situri naturale ale patrimoniului natural universal.• Geoparcuri, zone umede de importanță inter-națională, rezervații ale biosferei, arii de interes județean sau local.• Situri Natura 2000: situri de importanță comu-nitară (SCI), arii de protecție specială avifaunistică (SPA).

Anguis Fragilis

Bufo Viridis

Rețeaua Natura 2000 este o rețea europeană de arii natu-

rale protejate (situri de importanță comunitară și arii de

protecție specială avifaunistică) care cuprinde zone

naturale importante la nivel european, care găzduiesc

habitate deosebite, cu plante și animale sălbatice de

interes comunitar.

Speciile de interes comunitar sunt acele specii care pe

teritoriul Uniunii Europene sunt: periclitate, vulnerabile,

rare sau endemice. Această rețea a fost constituită nu

doar pentru protejarea naturii, ci și pentru menținerea

acestor bogății naturale pe termen lung, pentru a asigura

resursele necesare dezvoltării socio-economice.

Știați că?

DESPRE PROIECT

Titlul proiectului:Planificarea managementului conservării biodiversității pentru situl Natura 2000 ROSCI0187 Pajistile lui Suciu

Perioada de implementare:01.05.2017 - 31.10.2019

Valoarea proiectului:Valoarea totală a proiectului este de 4.052.494,76 lei, din care valoarea cofinanțării Uniunii Europene este de 3.444.620,55 lei.

Obiectivul general al proiectului:Obiectivul general al proiectului constă în asigurarea stării de conservare favorabilă a speciilor și habitatelor din situl Natura 2000 ROSCI0187 Pajiștile lui Suciu, în cadrul unui proces participativ ce vizează elaborarea planului de management și informarea/conștientizarea factorilor interesați cu privire la beneficiile conser-vării sitului Natura 2000.Planul de management reprezintă documentul care va sta la baza tuturor activităților ce se vor desfășura pe teritoriul sitului, fiind elaborat într-un mod participativ cu implicarea tuturor factorilor interesați și va fi asumat de către comunitățile locale. Întâlnirile cu reprezentanții comunităților locale și ai factorilor intere-sați vor avea ca scop preluarea sugestiilor și propunerilor la elaborarea măsurilor din planul de management.


3

Situl Natura 2000 ROSCI0187 Pajiștile lui Suciu a fost desemnat conform Ordinului Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1.964/2007 (publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 98 și 98 bis din 7 februarie 2008) privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu scopul de a menține o stare favorabilă de conservare pentru specia Vipera ursinii rakosiensis, specie prioritară la nivel euro-pean.

Situl face parte din categoria siturilor de impor-tanță comunitară, scopul sitului fiind conserva-rea, menținerea și, acolo unde este cazul, readu-cerea într-o stare de conservare favorabilă a spe-ciilor de animale, plante și habitate de interes conservativ prevăzute în anexele 2, 3, 4A și 4B ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale proteja-te, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și com-pletări prin Legea nr. 49/2011.

LOCALIZARE

3

Situl are o suprafață de 16.017 hectare și este situat în județul Alba, pe teritoriul administrativ al localităților: Blaj, Bucerdea Grânoa-să, Fărău, Hopârta, Jidvei, Lopadea Nouă, Rădești, Sâncel, Teiuș, Șona. De semenea, situl este situat în regiunea biogeografică conti-nentală.


3

Aria naturală protejată ROSCI0187 Pajiștile lui Suciu a fost înființată datorită importanței ei fau-nistice și floristice ce o conține. Până în prezent au fost indentificate următoarele tipuri de habita-te și specii de plante și animale:

Habitate - 40A0 Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, 6240 Pajiști stepice subpanonice și 91Y0 Păduri dacice de stejar și carpen.

Plante - Crambe tataria (Târtan), Echium russicum (Capul șarpelui), Iris aphylla hungarica (Stânje-nel), Chamaecytisus albus (Drob), Daphne meze-reum (Tulchină), Dictamnus albus (Frăsinel), Epipactis helleborine (Crantz), Iris humilis (Stân-jenel), Iris variegata (Stânjenei pestriți), Lilium martagon (Crin de pădure), Melittis melissophyllum (Dumbravnic), Prunus tenella (Migdal pitic), Salvia nutans (Salvie), Salvia tran-ssylvanica (Salvie), Scutellaria alpina supina, Veratrum nigrum (Ștrigoaie).

Amfibieni – Triturus cristatus (Tritonul cu creastă), Lissotriton vulgaris ampelensis (Tritonul comun transilvănean), Bombina bombina (Izvorașul cu burtă roșie), Bombina variegata (Izvorașul cu burtă galbenă), Bufo viridis (Broasca râioasă verde).

Reptile – Emys orbicularis (Țestoasa de apă), Lacer-ta agilis (Șopârla de câmp), Lacerta viridis (Gulte-rul), Coronella austriaca (Șarpele de alun), *Vipera ursinii rakosiensis (Vipera de fâneață).

FAUNĂ, FLORĂ ȘI RESURSE NATURALE

3

DESPRE HABITATE ȘI SPECII

40A0* – Tufărișuri subcontinentale peripanonice Tufărișurile subcontinentale peripanonice ocupă suprafețe ce aparțin bazinului intracarpatic, cât și celui extracarpatic. De regulă, acestea se dezvoltă pe suprafețe reduse, insulare, localizate pe tere-nuri abandonate, liziere de pădure sau secundar în locul pădurilor, pe suprafețe stâncoase sau terenuri cu potențial stațional redus, versanți cu pantă abruptă expuși la uscăciune sau în lungul cursurilor de apă.

6240* – Pajiști stepice subpanonice Bine răspândite în Transilvania, pajiștile stepice subpanonice prezintă o serie de caracteristici defi-nitorii și anume: speciile de plante componente sunt camefite, graminee cespitoase și alte plante perene din alianța Festucion valesiacae, formând comunități xeroterme ce ocupă suprafețe localiza-te pe pante cu poziție sudică, pe substrat stâncos sau luto-nisipos bogat în pietriș.

91Y0 – Păduri dacice de stejar și carpen

Habitatul 91Y0 este prezent în zona pădurilor de foioase, așa cum este cazul câmpiilor, piemonturi-lor și podișurilor intra și extracarpatice, în etajul nemoral și subetajul pădurilor de gorun. Unitățile de relief la nivelul cărora a fost semnalată prezen-ța acestuia sunt Subcarpații Moldovei, Subcarpații Getici, Podișul Moldovei, nordul Dobrogei, nordul Câmpiei Române, Piemonturile și Dealurile de Vest, Podișul Transilvaniei și depresiunile intracarpatice.

1188 Bombina bombina – Izvorașul cu burtă roșie

Izvorașul cu burta roșie (Bom-bina bombina) este o specie asociată cu habitatele acvati-ce, în general bălți mari, per-manente sau semipermanen-te cu vegetație palustră bogată, cât și zone mlăștinoa-se sau ape încet curgătoare, zone în care se reproduce. În afara perioadei de reproduce-re, se regăsește pe uscat.

Hrana constă din animale acvatice, dar și din tot felul de insecte de uscat. Are puțini prădători datorită glandelor toxice din negii pielii care secretă un lichid alb, vâscos, și iritant, cu miros de acid.

Știați că?

1193 Bombina variegata – Izvo-rașul cu burta galbenă

Izvorașul cu burtă galbenă (Bom-bina variegata) se găsește tot în habitate acvatice, însă nu este la fel de dificilă în alegerea habita-tului precum Bombina bombina. Poate fi prezentă în bălți tempo-rare sau permanente, curate sau poluate, cu sau fără vegetație, mlaștini, pâraie, izvoare, zone mlăștinoase cu ochiuri mici de apă. În perioadele secetoase, stă ascunsă în locuri umede până la venirea ploii.

Știați că? În țara noastră, specia este aproape amenințată cu dispariția, confruntându-se cu degradarea habitatelor prin defrișări și diverse lucrări hidrotehnice.


40A0* – Tufărișuri subcontinentale peripanonice Tufărișurile subcontinentale peripanonice ocupă suprafețe ce aparțin bazinului intracarpatic, cât și celui extracarpatic. De regulă, acestea se dezvoltă pe suprafețe reduse, insulare, localizate pe tere-nuri abandonate, liziere de pădure sau secundar în locul pădurilor, pe suprafețe stâncoase sau terenuri cu potențial stațional redus, versanți cu pantă abruptă expuși la uscăciune sau în lungul cursurilor de apă.

6240* – Pajiști stepice subpanonice Bine răspândite în Transilvania, pajiștile stepice subpanonice prezintă o serie de caracteristici defi-nitorii și anume: speciile de plante componente sunt camefite, graminee cespitoase și alte plante perene din alianța Festucion valesiacae, formând comunități xeroterme ce ocupă suprafețe localiza-te pe pante cu poziție sudică, pe substrat stâncos sau luto-nisipos bogat în pietriș.

91Y0 – Păduri dacice de stejar și carpen

Habitatul 91Y0 este prezent în zona pădurilor de foioase, așa cum este cazul câmpiilor, piemonturi-lor și podișurilor intra și extracarpatice, în etajul nemoral și subetajul pădurilor de gorun. Unitățile de relief la nivelul cărora a fost semnalată prezen-ța acestuia sunt Subcarpații Moldovei, Subcarpații Getici, Podișul Moldovei, nordul Dobrogei, nordul Câmpiei Române, Piemonturile și Dealurile de Vest, Podișul Transilvaniei și depresiunile intracarpatice.

1220 Emys orbicularis

Țestoasa de apă, așa cum este numită popular, trăiește în ape stătătoare și lin curgătoare, mai ales în iazuri, lacuri și preferă locurile însorite de pe malul apelor. Este o specie sensibilă la calitatea apei și nu este prezentă în ape poluate. Se deosebește de țestoasele de uscat prin forma carapacei care este mai puțin bombată și alungită, adaptată la habitatele acvatice.Este o specie foarte sensibilă la temperatură, optimul fiind de 22 °C - 24 °C. Hibernează îngropată în mâlul apelor, din luna septembrie până în martie-aprilie.

În țara noastră, este considerată o specie vulnera-bilă, afectată de degradarea și fragmentarea habitatelor prin lucrări de captare, drenare și îndiguire. De asemenea, colectarea în scopul comercializării și uciderea accidentală sau delibe-rată de către pescari poate avea un impact semni-ficativ asupra populației.

Știați că?



1166 Triturus cristatus – Tritonul cu creastă

Este un triton de dimensiuni mari, având o lungime a corpului de până la 16 cm la adulți. Specia se remarcă prin tegument rugos atât dorsal, cât și ventral. Masculii sunt mai mici decât femelele.

Acesta preferă zonele din vecinătatea bazinelor stătătoare mai mari, cu vegeta-ție submersă și palustră bogată, în care se reproduce. Este prezent adesea în iazuri și lacuri, șanțuri, bălți, canale cu curgere lină, mai ales dacă acestea prezintă o vegetație acvatică în care să se ascundă.

4008 Triturus vulgaris ampelensis – Tritonul comun transilvănean

Tritonul comun transilvănean este semna-lat adesea pe lângă sau în bălți și lacuri, cu sau fără vegetație. Se întâlnește în Podișul Transilvaniei, Munții Apuseni și zone din imediata vecinătate a acestora, de regulă în locuri situate între 300 m și 1100 m alti-tudine. Are dimensiuni reduse, corpul unui adult ajungând până la 70 mm. Masculul prezintă o creastă dorsală scundă, de aproximativ 2-4 mm, iar femelele prezintă gușă și abdomen nepătat.

Știați că? În țara noastră, este considerată o specie vulnerabilă, afectată de distrugerea, fragmen-tarea și degradarea habitatelor prin captări și desecări

Știați că? Deteriorarea habitatelor (industrializare masivă prin poluare chimică și ploi acide, despădurirea, agricultura prin drenarea bălți-lor) reprezintă cauza principală ce duce la dispariția populațiilor acestei specii


4121* Vipera ursinii rakosiensis – Vipera de fâneață

Vipera ursinii este una dintre puținele specii de șerpi veninoși din Europa, dar comparativ cu restul viperelor are veninul foarte slab. Arealul său de distribuție la nivel european este destul de vast, dar extrem de fragmentat. În România, Vipera ursi-nii rakosiensis are statut de specie critic periclita-tă la nivel național și o protectie legislativă strictă atât la nivel naționat cât și internațional.

Știați că? Vipera ursinii rakosiensis a fost mult timp considerată disparută, deoarece timp de aproximativ 50 de ani acest taxon nu a mai fost semnalat pe teritoriul țării. Noile descoperiri herpetologice din ultimii ani au scos la iveala noi populații a acestei subspecii, iar necesitatea conservării habitatelor care găzduiesc acest taxon a fost și este extrem de importantă.

Coloritul este relativ similar cu restul viperelor, fiind specifică banda în zig-zag de pe partea dorsală ce se compune dintr-o serie de pete brun închise mărginite cu negru. Culoarea de fond este gălbuie. Pe partea superioară a capului prezintă un desen de culoare închisă în formă de V, iar din spatele ochiu-lui până în regiunea gâtului se întinde o dungă întu-necată. Trăiește în pajiști stepice, dar uneori se întâlnește și pe sărături, grinduri nisipoase, în pădurile rare sau în tufișurile dese de Juncus maritimus din Delta Dunării. Vipere de stepă se hrănesc în special cu insecte, șopârle, șoareci de câmp și mai rar cu păsări.


1201 Bufo viridis – Broasca râioasă verde

Bufo viridis este o specie de dimensiuni relativ mari, corpul unui adult ajungând până la 8 cm lungime. Prezintă o culoare a corpului albicioasă, iar pe partea dorsală prezintă pete de culoare verde, negi plați, neregulați și glande grupate în așa-numitele glande parotoide, plasate în urma ochilor. Specia manifestă preferințe față de habitatele uscate de stepă cu soluri nisipoase și acoperite de tufărișuri. Cu toate acestea, prezența ei este sem-nalată adesea și în zone umede.

1283 Coronella austriaca – Șarpele de alun

Este un șarpe comun, neveninos, larg răspândit în România, întâlnit de la câmpie, inclusiv Delta Dunării – grindul Letea, până la altitudini de 1100 m. Datorită comportamentului discret, această specie este considerată ca fiind una rară.

Știați că?Atunci când se simte amenințat, Șarpele de alun fuge înainte de a fi observat. În cazul în care este atacat, acesta prezintă un comporta-ment agresiv, dar inofensiv. Mușcătura sa nu este dureroasă pentru om

1261 Lacerta agilis – Șopârla de câmp

Este o șopârlă de dimensiuni relativ mari, corpul unui adult ajungând până la lungimi de aproxima-tiv 20-23 cm. Șopârla de câmp preferă habitate deschise, însorite de pajiști, poieni, liziere de pădure sau taluzuri. Este prezentă și în păduri.

1263 Lacerta viridis – Gușterul

Gușterul este o șopârlă a cărei lungime a corpului atinge și 40 cm și a cărei culoare predominantă este verde. Este cea mai răspândită șopârlă din România, fiind prezentă în toate regiunile țării.


4091 Crambe tataria – Târtan, Hodolean

Târtanul sau Hodoleanul, este prezent la nive-lul regiunii biogeografice continentale. Din punct de vedere anatomic, este o plantă cu rădăcină groasă, neagă-brună, lungă de până la 120 cm, ce fixează o tulpină înaltă de cel mult 100 cm, groasă, păroasă, rigid ramifica-tă, a cărei perioadă de înflorire este mai-iu-nie.

4067 Echium russicum – Capul șarpelui

Specia Echium russicum este o specie bianuală ce prezintă o tulpină erectă de cel mult 90 cm înălțime, cu frunze simple dispuse altern și acoperite cu peri aspri. Prezintă corolă de culoare roșu închis.

4097 Iris aphylla ssp. hungarica – Iris bărbos, Stânjenel

Specia se reproduce prin semințe și vegetativ, având ca perioadă de înflorire lunile apri-lie-mai, adesea și a doua oară în august-sep-tembrie.

Tulpina aeriană, de obicei ramificată în partea inferioară, are o înălțime de 15-35 cm. Florile sunt violet-purpurii, iar tepalele externe sunt evident păroase pe nervura mediană, de aici și denumirea populară de Iris bărbos. Este specie edificatoare pentru habitatele Natura 2000 91Q0 Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros, 40A0* Tufărișuri subcon-tinentale peri-panonice și 6150 Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios.


Chamaecytisus albus – Drob

Este un arbust de 30-80 cm înălțime. Adesea, pre-zent în pajiști, marginea pădurilor, atât în zonele de câmpie, cât și în cele colinare. Este specie indi-catoare pentru pajiștile cu valoare naturală ridica-tă, în general fiind prezentă în cele uscate a căror calitate ecologică este scăzută și în care se remar-că apariția tufărișurilor.Drobul, așa cum este denumită popular această specie, prezintă o tulpină ramificată, cu ramuri păroase.

Daphne mezereum – Tulichina

Specie arbustivă a cărei înălțime medie este de 150 cm. Perioada de înflorire a acesteia este februarie-martie, florile sunt de culoare roz-pur-puriu iar fructele de culoare roșu. În contact cu pielea, poate provoca eruptii cutanate.

Dictamnus albus – Frăsinel

Este o specie de plantă erbacee perenă. Prezintă o tulpină înaltă de 50-120 cm, simplă și păroasă. Frunzele sunt alterne, cele inferioare sunt simple, iar cele mijlocii și superioare sunt compuse din frunzulițe alungite, dințate.

Epipactis helleborine – Mlăștiniță

Este o orhidee cu un areal de răspândire foarte mare, fiind considerată o specie comună. Este răspândită frecvent prin păduri de foioase umbrite sau semiumbrite, tufărișuri și margini de pădure din zona stejarului până în etajul molidului. De asemenea, a fost semnalată și în luminișuri sau zone acoperite cu pin și jnepeniș din zonele colina-re până în cele subalpine, până la aproximativ 1500 m altitudine.


Lilium martagon – Crin de pădure

Crinul de pădure este o specie de plantă cunoscută pentru întrebuințările sale medicinale datorită bulbului ale cărui proprietăți principale sunt diuretice, emoliente și expectorante. De asemenea, substanțele prezen-te în acesta sunt utilizate pentru ameliorarea problemelor cardiace, în special a durerilor din zona toracică și a anginei pectorale.

Iris humilis – Stânjenel

Aparține familiei Iridaceae, fiind o specie erbacee perenă a cărei înălțime a tulpinii se situează între 6 cm și 13 cm. Un individ poate prezenta 1-2 flori galbene. Acestea pot fi observate începând cu sfâr-șitul lunii martie, până în luna mai.

Iris variegata – Stânjenel pestriț

Stânjenelul pestriț este o plantă erbacee cu o înăl-țime medie cuprinsă între 30 cm și 50 cm. Numele acestuia derivă din aspectul florii bicolore formate din tepale interioare de culoare galben aprins și tepale exterioare de culoare alb-galben pal cu ner-vuri roșii-purpurii. Toate organele acestei specii, cu precădere rizomul, sunt otrăvitoare.

Melittis melissophyllum – Dumbravnic

Dumbravnicul este o specie erbacee perenă, este cunoscută pentru calitățile sale de purificare a sângelui, cât și a celor de efect calmant.

Prunus tenella – Migdalul pitic

Cunoscut popular sub numele de Migdal pitic, este o plantă arbus-tivă de înălțimi cuprinse între 80 cm și 150 cm. Deși nu există men-țiuni specifice pentru această specie, trebuie amintit faptul că aceasta aparține genului Prunus în care sunt încadrate specii cunoscute pentru conținutul lor în acid cianhidric, compus toxic ce oferă gustul caracteristic de migdale. Compusul este găsit în frunze și semințe și poate fi ușor depistat datorită gustului amar.

Chamaecytisus albus – Drob

Este un arbust de 30-80 cm înălțime. Adesea, pre-zent în pajiști, marginea pădurilor, atât în zonele de câmpie, cât și în cele colinare. Este specie indi-catoare pentru pajiștile cu valoare naturală ridica-tă, în general fiind prezentă în cele uscate a căror calitate ecologică este scăzută și în care se remar-că apariția tufărișurilor.Drobul, așa cum este denumită popular această specie, prezintă o tulpină ramificată, cu ramuri păroase.

Daphne mezereum – Tulichina

Specie arbustivă a cărei înălțime medie este de 150 cm. Perioada de înflorire a acesteia este februarie-martie, florile sunt de culoare roz-pur-puriu iar fructele de culoare roșu. În contact cu pielea, poate provoca eruptii cutanate.


Salvia nutans – Jaleș

Este o plantă erbacee perenă cu o înălțime de 40-100 cm. Perioada de înflorire a Jaleșului este mai-august. Specia se remarcă prin inter-mediul florilor colorate în albastru, greu de trecut cu vederea. Este o specie ce preferă un sol bine drenat și cu un grad al umidității mod-erat. Este întâlnită în habitatele de pajiști, tufărișuri, din zona de stepă până în etajul gorunului.

Salvia transsylvanica – Salvie

Salvia înflorește în perioada iunie-septembrie, florile fiind de culoarea lavandei. Preferă lumina directă a soarelui, dar se dezvoltă bine și în condiții de semiumbră. Solul pe care se dezvoltă necesită un grad de umiditate mediu, însă tolerează și solul uscat.

Scutellaria alpina ssp. supina – Gura lupului

Gura lupului, este o specie erbacee, perenă ce atinge înălțimi de 10-45 cm și prezintă flori galbene. Este o specie rară ce preferă un sub-strat calcaros, prezența ei fiind semnalată începând cu etajul gorunului și până în cel al fagului.

Veratrum nigrum – Stirigoaie

Frunzele glabre și lanceolate ale acesteia sunt sesile, ceea ce înseamnă că se prind de tulpină direct, neprezentând pețiol. Florile acestei specii, de la care pornește și denumirea ei, sunt de culoare purpuriu spre negru.

DESPRE VULNERABILITĂȚI

1. Gradul de infor-mare și conștientizare scăzut al populației cu privire la existența sitului;

2. Suprapășunatul în unele habitate sensibile din punct de vedere al stării de conservare, dar și asupra unor specii de animale protejate, legate de aceste habitate sensi-bile;

3. A b a n d o n a r e a deșeurilor de orice tip;

4. I n c e n d i e r e a vegetației ierboase (miriști și pârloage) de către localnici;

5. I n ten s i f i ca rea agriculturii mecanizate în detrimentul practicilor agricole tradiționale și folosirea abuzivă a îngră-șămintelor chimice și pesticidelor în agricultu-ră;

6. Cosirea pajiștilor în mod repetat în decur-sul unui an, generând un impact negativ asupra Viperei de fâneață;

7. Schimbarea cate-goriei de folosință a tere-nurilor, din pajiște în teren arabil;

8. Vătămarea sau uciderea exemplarelor de animale din motive de superstiție sau din lipsă de informare, în special a amfibienilor și reptilelor;

9. Inexistența unor sisteme de epurare și deversarea de ape mena-jere în zone inadecvate;

În urma activităților de administrare, Asociația pentru Educație, Turism și Mediu a identificat următoarele presiuni antopice, cu intensități diferite de acționare asupra sitului ROSCI0187 Pajiștile lui Suciu:

10. Turismul necon-trolat (abandonarea de deșeuri, aprinderea focu-lui de tabără în imediata apropiere a pădurii etc.);

11. Omorârea a numeroase exemplare de specii protejate ca urmare a trasportului rutier;

12. Tendința de expansiune și dezvoltare a suprafețelor locuibile și a activităților economice cu impact negativ asupra mediului, care pot condu-ce la modificarea stării naturale a factorilor biotici și abiotici.

Salvia nutans – Jaleș

Este o plantă erbacee perenă cu o înălțime de 40-100 cm. Perioada de înflorire a Jaleșului este mai-august. Specia se remarcă prin inter-mediul florilor colorate în albastru, greu de trecut cu vederea. Este o specie ce preferă un sol bine drenat și cu un grad al umidității mod-erat. Este întâlnită în habitatele de pajiști, tufărișuri, din zona de stepă până în etajul gorunului.

Salvia transsylvanica – Salvie

Salvia înflorește în perioada iunie-septembrie, florile fiind de culoarea lavandei. Preferă lumina directă a soarelui, dar se dezvoltă bine și în condiții de semiumbră. Solul pe care se dezvoltă necesită un grad de umiditate mediu, însă tolerează și solul uscat.

Scutellaria alpina ssp. supina – Gura lupului

Gura lupului, este o specie erbacee, perenă ce atinge înălțimi de 10-45 cm și prezintă flori galbene. Este o specie rară ce preferă un sub-strat calcaros, prezența ei fiind semnalată începând cu etajul gorunului și până în cel al fagului.

Veratrum nigrum – Stirigoaie

Frunzele glabre și lanceolate ale acesteia sunt sesile, ceea ce înseamnă că se prind de tulpină direct, neprezentând pețiol. Florile acestei specii, de la care pornește și denumirea ei, sunt de culoare purpuriu spre negru.

PLANUL DE MANAGEMENT

Planul de management (PM) reprezintă documentul care va sta la baza desfășurării tuturor activităților pe teritoriul sitului, având rolul unui ghid, instrument și stimulent pentru asigurarea unui management efici-ent, productiv și adecvat al ariei. Obligația elaborării PM este stipulată prin OUG NR 57/2007 privind regi-mul ariilor naturale protejate, cu modificările și completările ulterioare.

În forma cea mai simplă, planul de management este un document care exprimă clar:• scopul ariei protejate;• de ce este nevoie pentru atingerea scopului;• ce este necesar să fie făcut pentru realizarea acestora.

Astfel, planificarea managerială nu trebuie înțeleasă doar ca elaborarea unui produs finit, ci ca un proces continuu - pornind de la cercetare și strângerea de informații, evaluare și analiză, până la elaborarea planului însuși, implementarea lui și revenirea la faza de monitorizare și strângere de noi informații.

De ce este nevoie de un Plan de Management?

Deoarece:• furnizează informațiile de bază și descrierea ariei protejate;• identifică politica de management ce trebuie urmată pentru fiecare arie protejată în parte; obiecti-vele ce trebuie atinse și managementul necesar pentru atingerea obiectivelor;• anticipează potențiale conflicte și sugerează cele mai bune căi de rezolvare a acestora;• implementează politicile și strategiile curente, identifică nevoile de monitorizare necesare pentru măsurarea eficacității managementului;• joacă rolul unui ghid pentru personalul nou și garantează continuitatea unui management eficace;• este un instrument de comunicare și educație;• demonstrează că managementul este efectiv și eficient;• evidențiază zonele legislative ce necesită îmbunătățiri;• furnizează îndrumare pentru dezvoltare fizică și pentru nevoile mai largi de planificare;• promovează recunoașterea unui set de valori a biodiversității/ariei protejate locale;• definește cui i se adresează activitatea de planificare și management.

Sursa fotografiilor: Tibor Sos, Asociația pentru Educație, Turism și Mediu, dreamstime.com

Planificarea managementului conservării biodiversității pentru situl Natura

2000 ROSCI0187 Pajistile lui Suciu

Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul

Operațional Infrastructură Mare 2014-2020

Editorul materialului: Asociația pentru Educație, Turism și Mediu

Data publicării: Septembrie 2018

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială

a Uniunii Europene sau a Guvernului României

www.aetm.ro

o�[email protected]

PLANIFICAREA MANAGEMENTULUI CONSERVĂRII … · te, conservarea habitatelor naturale, a florei și...

Documents

Transcript of PLANIFICAREA MANAGEMENTULUI CONSERVĂRII … · te, conservarea habitatelor naturale, a florei și...