MANAGEMENTUL ŞI AMENAJAREA ARIILOR FORESTIERE

Nume: română: Pinul negru; latină: Pinus nigra. Longevitate: 500 – 600 de ani. Dimensiuni maxime: circumferinţa (cm): 45 – 100.

înălţimea (m): 40. Caracteristici morfologice: Înrădăcinarea este mai puţin profundă decât la

pinul silvestru, pivotant-trasantă; Coroana largă, oval-piramidală;• Trunchiul drept, cu ritidom negru-cenuşiu, adânc

brăzdat;• Lujeri anuali brun-cenuşii, cei mai bătrâni cenuşii-

negricioşi;• Muguri cilindrici, brusc acuminaţi, de 12-24 mm

lungime, răşinoşi;

• Ace câte 2, rigide, verzi întunecate, de 8-14 cm lungime, înghesiute la vârful lujerilor, îndreptate înainte şi încovoiate spre lujer, cu 5-11 canale rezinifere în parenchim;

• Conuri câte 2-4, scurt pedunculate sau sesile, ovoide sau ovoid-conice, de 4-7 cm lungime, brune-cenuşii;

• Flori unisexuat monoice, cele mascule grupate în amenţi galbeni, la rândul lor grupaţi în buchete, iar cele femele sunt conuleţe roşii-violacei;

• Apofiză aproape rombică, brună-gălbuie, lucitoare;• Umbelic brun-întunecat;• Seminţe ovoid-alungite, de 4-7 mm lungime, cu o

aripă până la 25 mm lungime.

Originar din Europa de Sud-Est, este răspândit din Peninsula Iberică până in ţinuturile pontice:

Spania, Franţa – pin negru subspecia salzmannii; Italia – pin negru subspecia laricio şi arnold; Croaţia, Serbia, Austria – pin negru subspecia

arnold; Grecia, Bulgaria, Turcia - pin negru subspecia

pallasiana; Romania - pin negru subspecia banatica.

Pinus nigra ssp. banatica. Specia este raspandită in sud vestul ţării,

aproximativ 90% din suprafaţa ocupată se regăseşte in Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei, iar 10 % in Parcul Natural Porţile de Fier şi in Geoparcul Platoul Mehedinţi.

Pinul negru de Banat (Pinus nigra ssp. banatica) constitue azi, în arealul Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei grupări reprezentative pe versantul vestic al Munţilor Mehedinţi, începând din arealul localităţii Pecinişca (Prolaz) de la altitudini de circa 500 m până la 1100-1200 m, în tot lungul rupturii termale şi pe platoul calcaros al Domogledului până la Valea Ţesna. Spre nord înaintează pe marginea dolinelor spre Valea Beletina. Exemplare izolate pot fi observate către Ogaşul Ţiganului, Ogaşul Fetii, Valea Bobotului, până la Ciucevele Cernei.

Pe versantul estic al Munţilor Mehedinţi, exemplarele izolate, de altfel cu vârste foarte înaintate exprimate prin modelul arhitectural de creştere, pot fi considerate vestigii ale unui areal odinioară mult mai extins. Singurele exemplare de pin negru de aici pot fi văzute pe stâncile de la Piatra Cerbului, Groapa lui Iorgovan şi la Vârful Pinilor, pe marginea Zgăului lui Beniog.

În Munţii Cernei pinul negru este relativ mai rar şi localizat numai pe versantul lor estic, de la altitudini de 150-300 m până la 700-800 m, începând din platoul Coronini până sub vârful Ceremaşneac şi Piatra Galbenă.

O anume valoare a peisajului o oferă grupările de pin situate pe abrupturile de sub Piatra Vâlcului, Baniţa, Grota cu Aburi, Crucea Ghizelei.

PIN NEGRU DE BANAT DEZVOLTAT PE POLIŢELE DE PE CRESTELE GEANŢURILOR.

ADULT AFECTAT DE VÂNT ŞI SECETĂ.

În general, pinul negru a fost tratat ca arbore de spaţii verzi (datorită frunzişului persistent, portului piramidal şi miresmelor plăcute pe care le exală), precum şi pentru împădurirea terenurilor degradate din apropierea oraşelor şi satelor, pe versanţi repezi, accidentaţi, pe islazuri degradate.

Din cetina de Pinus nigra fermentată se prepară o bere in Canada.