Tema 5. Elasticitatea cererii de muncă

1. Elasticitatea cererii de muncă

2. Cererea de muncă şi progresul tehnic

3. Cererea de muncă şi comerţul internaţional

1. Elasticitatea cererii de muncă

Elasticitatea cererii de muncă reprezintă principala caracteristică a cererii de muncă.

Elasticitatea cererii de muncă în funcţie de salariu reprezintă reacţia cererii de muncă (angajatorului) la modificarea salariului şi. Prin urmare, ea se calculează ca raportul dintre modificarea procentuală a volumului de muncă (L) solicitat la modificarea procentuală a salariului (W): ei= %ΔLi /%ΔWi ;

unde: %ΔL – modificarea procentuală a cererii de muncă; %ΔW - modificarea procentuală a salariului i – segmentul de piaţă a muncii pe care este estimată elasticitatea Elasticitatea cererii de muncă este negativă, reieşind din considerentul

că curba cererii de muncă este descrescătoare, adică, reieşind din considerentul că orice creştere a salariului generează o descreştere a cererii de muncă.

1. Elasticitatea cererii de muncă

1. Elasticitatea cererii de muncă

1. Elasticitatea cererii de muncă

1. Elasticitatea cererii de muncă

1. Elasticitatea cererii de muncă

Elasticitatea încrucişată a cererii de muncă reprezintă modificarea procentuală a cererii de muncă pe segmentul j la modificarea salariului pe segmentul i cu un procent:

eij= %ΔLj /%ΔWi

Elasticitatea încrucişată indică sensibilitatea cererii de muncă pe un segment al pieţei muncii la modificarea salariului pentru un alt segment al pieţei muncii.

Elasticitatea încrucişată poate fi atât pozitivă cât şi negativă în funcţie dacă segmentele pieţei muncii sunt complementare sau substituibile.        

Dacă eij:<0 segmentele de piaţă sunt complementare. (De ex. piaţa muncii a tencuitorilor şi zugravilor. Dacă creşte nivelul salariului pe piaţa tencuitorilor, aceasta va genera o reducere a cererii de muncă pe acest segment al pieţei muncii, care, la rândul ei va cauza şi o reducere a cererii de muncă pe piaţa zugravilor, piaţă complementară pieţei tencuitorilor.

Dacă eij:>0 segmentele de piaţă sunt substituibile. ( De ex. piaţa şoferilor de microbuze şi de troleibuze. O creştere a salariilor de pe piaţa şoferilor de microbuze va genera o descreştere a cererii de muncă pe acest segment al muncii. Totodată, această descreştere a cererii de muncă va conduce la o creştere a cererii pe piaţa şoferilor de troleibuze, care reprezintă o piaţă substituibilă pieţei şoferilor de microbuze.      

1. Elasticitatea cererii de muncă

Legile Hicks-Marshall privind cererea derivatăPotrivit legilor Hicks-Marshall elasticitatea după salariu a cererii de muncă pe un segment al pieţei muncii, ceteris paribus, va fi mai mare dacă:va fi mai mare elasticitatea după preţ a cererii faţă de bunul produs de această muncă;va fi mai uşor de substituit munca dată cu alţi factori de producţie;este mai mare elasticitatea ofertei altor factori de producţie;va fi mai mare ponderea cheltuielilor de muncă în totalul cheltuielilor de producţie pentru bunul dat.

2. Cererea de muncă şi progresul tehnic

Progresul tehnic are o influenţă biunivocă asupra cererii de muncă.

Progresul tehnic conduce la reducerea costurilor de capital pe unitate de producţie, fapt ce provoacă substituirea factorului de producţie „muncă” cu capital şi, prin urmare, creşterea elasticităţii cererii de muncă pe segmentul pieţei muncii influenţat de progresul tehnic. Aceasta conduce implicit la reducerea angajărilor, la disponibilizări, la şomaj, la agravarea echilibrului social din societate. Cel mai convingător exemplu în acest sens este răscoala muncitorilor împotriva maşinilor în timpul „revoluţiei industriale”, considerându-le principalele cauze în situaţia lor deplorabilă.

Pe de altă parte, progresul tehnic conduce şi la apariţia unor noi bunuri şi servicii, respectiv a unor noi meserii şi specialităţi, adică noi segmente ale pieţei muncii. Pe noile segmente ale pieţei muncii elasticitatea cererii de muncă este destul de mică din cauza deficitului de resurse umane. (Or, procesul de formare a ofertei de muncă în special pe noile segmente ale pieţei muncii necesită o anumită perioadă de timp).

Prin urmare, se poate conchide, că progresul tehnic, generator al procesului de „lichidare a locurilor de muncă vechi şi creare a locurilor de muncă noi” conduce, pe de o parte, la reducerea elasticităţii cererii de muncă pe segmentele pieţei muncii neproductive, iar pe de altă parte, la reducerea elasticităţii cererii de muncă pe segmentele pieţei muncii noi create, asigurând totodată şi o productivitate a muncii mai ridicată.

3.Cererea de muncă şi comerţul internaţional

Comerţul internaţional, asemeni progresului tehnic, are o influenţă biunivocă asupra cererii de muncă.

Pe de o parte, comerțul internaţional conduce la creşterea elasticităţii cererii de muncă pe segmentele pieţei muncii implicate în producerea acelor bunuri pentru care costurile de producţie sunt net superioare decât costurile de producţie a bunurilor similare de import. Aceasta din cauza reducerii cererii de muncă pe segmentele pieţei muncii date.

Pe de altă parte comerţul internaţional conduce la creşterea cererii faţă de bunurile a căror export este în creştere, ceea ce prin urmare conduce şi la creşterea cererii de muncă pe segmentele pieţei muncii implicate în producerea bunurilor date. Or, acest fapt conduce la un anumit deficit pe segmentul dat al pieţei muncii şi, prin urmare, la reducerea elasticităţii cererii de muncă.

În general, se poate conchide că comerțul internaţional conduce, într-o măsură oarecare, la o „diviziune internaţională a muncii” şi, prin urmare, la o anumită „specializare” a ţărilor în producerea anumitor bunuri, care le asigură şi avantaje competitive. Totodată, comerţul internaţional poate conduce şi la apariţia anumitor disparităţi în ritmul de dezvoltare a ţărilor, în special dacă unele ţări se „specializează” în anumite domenii care nu asigură o creştere dinamică a productivității muncii, pe când alte ţări îşi dezvoltă ramurile care asigură creşterea productivităţii muncii şi prin urmare un ritm mai superior al dezvoltării.