piata adaugat

8/4/2019 piata adaugat

1/27

Atunci cand vorbim despre principiul de functionare al economiei, piata reprezinta un

factor crucial determinand intr-o proportie insemnata deciziile si comportamentele agentilor

economici prezenti pe acea piata.

In cadrul pietei, se dezvolta un sistem aparte, sau altfel spus, o retea de relatii de vanzare-

cumparare intre diversi indivizi care sunt uniti prin legaturi si nevoi commune.

Acesti indivizi, participanti la aceste relatii, sunt producatori de bunuri si servicii,

ofertantii de factori de productie si consumatorii, care reprezinta asa cum apreciau J. K.

Galbraith si W. Salinger, Centri distinci de decizie, care se opun unul altuia prin urmarirea

propriului interes, dar sunt legati in acelasi timp printr-o solidaritate functional.

Piata a fost si continua sa fie privita de multi economist, drept un sistem complex ce

cuprinde in principal cererea si oferta, concurenta, preturile, care actioneaza asupra diviziunii

muncii si asupra schimbului de activitati.F. von Hayek oferea o astfel de viziune a pietei, viziune in care piata apare pentru

agentii participant la schimb ca o , ca o care le determina

pretul si implica venitul sip e care ei cauta sa o influenteze sau sa o controleze. Situatia lor

economica depinde de piata si de ce se pretrece pe aceasta.

Economistul francez M. Dider spunea ca piata apare ca un ansamblu de mijloace de

comunicatii prin care vanzatorii si cumparatorii se informeaza reciproc despre ceea ce ei au,

despre ceea ce acestia au nevoie, despre preturile pe care le cer si pe care le propun pentru catranzitiile dintre ei sa se incheie. Deci, piata este inainte de toate , mai

mult sau mai putin spontan, care defineste locul economic in ansamblul vietii sociale.

Importanta pietei intr-un astfel de sistem economic este una foarte mare si deriva din

functiile pe care reuseste sa le indeplineasca in economie. Fac aceasta afirmatie, ghidat fiind de

ideea ca piata este cea care realizeaza contractual permanent dintre productie, respectiv

producatorii de bunuri si servicii, si consum, respective consumatorii, nevoile si gusturile

acestora. In urma celor prezentate putin mai sus, subliniez ideea conform careia piata asigura

alocarea si utilizarea eficienta a resurselor economice, material, umane si financiare, influentand

astfel deciziile agentilor economici cu privire la productie, repartitie, schimb si consum.

Piata este cea care asigura un echilibru economic pe termen lung, si anume, echilibrul

dintre oferta (productie) si cerere (consum).


2/27

Insa pentru ca o piata sa prospere si sa se dezvolte, asa cum considera si Mises, trebuie sa

existe acea autonomie de decizie a agentilor economici care apar pe piata, autonomie ce trebuie

inteleasa sub intreaga ei insemnatate: autonomie in ceea ce priveste dreptul de decizie in alocarea

si utilizarea resurselor materiale, financiare si umane, autonomie in planul organizarii si

conducerii procesului economic si autonomie in ceea ce priveste modul de valorificare al

rezultatelor activitatii economice.

Cererea si oferta

In economiile de piata, preturile, dar si cantitatile produselor sunt stabilite prin deciziile unei

multitudini de agenti economici, in acord cu cerintele obiective ale cererii si ofertei.

Raportul dintre cele doua reprezinta factorii majoritari ai evolutiei preturilor intr-o economie de

piata si sunt, alaturi de concurenta, elemente esentiale ale sistemului regulator al pietei.

Prin modificarea preturilor, relatia dintre cerere si oferta exprima situatia pietei, pe unul sau mai

multe planuri ale acesteia. Avand in vedere faptul ca pretul este semnalul cel mai important al

pietei, prin el se pun in evident lipsa sau raritatea bunurilor si serviciilor, precum si a factorilorde productie.

Dar pentru a intelege cat mai bine aceste aspecte, consider ca este fundamental sa discutam putin

pe baza acestor doi factori, si anume, cererea si ofera.

Cererea reprezinta acea cantitate de bunuri si servicii pe care agentii economici, consumatori sau

producatori, sunt dispusi sa o achizitioneze, la un anumit pret, la un moment dat.

In acelasi timp, cererea este si un act individual, insa nu trebuie ignorant faptul ca formarea

preturilor depinde de confruntarea cererii totale si ofertei totale a bunului sau serviciului

respectiv. Cererea totala pentru un serviciu sau bun, reprezinta cantitatea totala ceruta de catre

toti consumatorii individuali pentru acel bun sau serviciu.

In continuare, voi prezenta o schema a curbei cererii totale, care reprezinta suma orizontala a

curbelor cererilor individuale ale unui produs.


3/27

P

Cerere(c)

C=Ca+Cb

P = pret

C = cererea totala a unui bun sau serviciu pentru un pret dat

c = cererea unui consumator la un pret datn = numarul de consumatori

Daca a si b reprezinta curbele cererii a doi consumatori prezenti pe o piata, pentru un pret dat,

atunci cererile celor doi consumatori sunt Ca si Cb, iar cererea totala C = Ca + Cb

Acelasi princiu exista si pentru cazurile in care exista un numar foarte mare de consumatori.

Este important de inteles si faptul ca, intre cererea pentru un produs si pretul acestuia exista o

relatie inversa care poate fi redata printr-o curba a cererii.

Pret

Cerere inelastica

Cerere foarte elastica

( piata supranaturala)


4/27

Astfel de curbe ne permit sa evaluam elasticitatea consumului in raport cu venitul. Curba

cererii totala pentru un bun sau serviciu sau curba cererii pe piata, indica diverse cantitati dintr-

un anumite bun sau serviciu solitictat de catre toti consumatorii, care corespund unor niveluri

diferite de pret. De cele mai multe ori, cu cat pretul creste, cu atat cererea pentru un anumit bun

sau serviciu este mai mica, fapt pentru care cererea are o functie descrescatorare in raport cu

pretul. Insa din reprezentarea grafica, structurata putin mai sus, se poate observa faptul ca

scaderea cererii nu este insa proportional cu cresterea preturilor. Sustin aceasta afirmatie

deoarece, dupa cum se poate vedea si din schema, la inceput cererea scade mai accentuat, apoi

mai lent, pana cand tinde sa devina constanta.

Celalat element important care influenteaza evolutia si dezvoltarea pietei este reprezentat

de oferta.

Oferta reprezinta practic cantitatea de bunuri si servicii care poate fi comercializata pepiata la un anumit pret. Avand in vedere principiul conform caruia formarea preturilor depinde

de confruntarea ofertei totale cu cererea totala, oferta pentru un serviciu sau bun anume este

suma tuturor cantitatilor oferite de catre toti producatorii individuali ai acelui bun sau serviciu.

P

O = Oa + Ob

O = oferta totala a unui bun sau serviciu la un pret dat

n = numarul de producatori

o = oferta unui producator al acelui bun sau serviciu la un pret dat


5/27

Similar cu cazul cererii, prezentat mai sus, curba ofertei totale pentru un anumit serviciu

sau bun se obtine prin insumarea orizontala a curbelor ofertelor individuale ale acelui bun sau

serviciu.

Asadar, daca a si b reprezinta curbele ofertei a doi consumatori prezenti pe o piata, pentru

un pret dat, ofertele celor doi consumatori sunt Oa si Ob, iar oferta totala este O = Oa + Ob, iar C

va fi traseul curbei ofertei totale.

Pe piata, relatia dintre pretul unei marfi si cantitatea din acea marfa disponibila pentru vanzare,

poate fi redata prin curba oferte.

Aceasta relatie este una directa, in sensul ca oferta creste pe masura ce sporeste si

pretul, exprimandu-se astfel diversele cantitati de marfuri pe care vanzatorii sunt dispusi sa le

vanda, la anumite niveluri de pret. Atunci cand pretul se situeaza la un nivel mai ridicat,

producatorii urmaresc sa ofere cat mai multe produse de acel fel, pentru a-si spori pe cat sepoate de mult profiturile proprii.

Intre aceste doua elemente esentiale ale pietei, si anume cererea si oferta de produse si

servicii, se stabileste un anumit raport, care insumeaza o forma specifica de exprimare a relatiilor

dintre productie si consum, insa numai in conditiile productiei de marfuri. Acest raport dintre

cerere si oferta are un caracter propriu, logic, fiind relevat de legea cererii si ofertei.

Pentru a intelege mai bine acest aspect, consider ca este important de enuntat aceasta lege

a cererii si ofertei.Legea cererii si ofertei exprima faptul ca intr-o piata in care este prezenta concurenta,

toate celelalte conditii raman constant, iar cererea pentru un anumit produs sau serviciu creste pe

masura ce pretul creste. Preturile si cantitatile la care produsele sau serviciile se vand si se

cumpara tind sa fie determinate de punctual in care cererea si oferta sunt egale.

Consider ca intr-o economie de piata, aceasta lege a cererii si a ofertei este o problema

esentiala, datorita faptului ca piata, fara rolul adecvat al actiunii acestei legi, nu este o piata

efectiva. Intr-adevar, poate fi intalnita si intr-o economie cu planificare centralizata pe piata, insa

cererea si oferta merg pe drumuri foarte distinct, care practic, de prea putine ori se intersecteaza,

iar atunci cand acest lucru se intampla, se produce de cele mai multe ori, in favoarea ofertei, mai

exact, a unei oferte cu limite dirijate si controlate, creata de cele mai multe ori, fara corelatii cu

cererea. Ori, economia de piata, implica o actiune reala a legii cererii si ofertei, iar pana nu este

creat cadrul de actiune al acestei legi, nu putem afirma ca avea de-a face cu un ecou de piata.


6/27

Este crucial ca in aceasta analiza a actiunii legii cererii si ofertei sa avem in vedere faptul

ca ea se exercitata numai intr-un anumit cadru institutional si social si se afla atat sub impactul

factorilor economici, cat si ai celor psihologici si sociali. Un exemplu elocvent ar putea fi

comportamentul individual rational, prin care fiecare agent economic urmareste maximizarea

satisfactiilor sale cu un minimum de cheltuieli, comportament ce depinde nu numai de venit, ci si

de mediul social, traditii, conceptii.

Toate cele enuntate si exemplificate mai sus reprezinta motive reale pentru care, in cadrul

pietei, cererea si oferta sunt doua elemente deosebit de importante, ce nu pot fi neglijate sau

ignorate.

Economia de piata este acea modalitate complexa si extrem de eficienta de realizare a activitatii

economice, altfel spus, de transformare a resurselor in bunuri si servicii necesare satisfacerii

nevoilor oamenilor.

In modelul sistemului economic de piata libera, toate deciziile se iau de catre agentii economici,

iar statul nu intervine in nici un fel in actiunile intreprinse de catre acestia. Singurul moment in

care statul intervine intr-o astfel de economie este, asa cum a evidentiat si Mises, atunci cand se

creeaza un anumit monopol.

Productia si consumul pe bazeaza pe deciziile intreprinzatorilor privind cererea si oferta acestora

si a mecanismului preturilor.

Un astfel de sistem de piata libera se caracterizeaza prin:

- Economie complet descentralizata- Economie multipolara, in care deciziile economice sunt adoptate de catre agentii

economici

- Economie a calculului in moneda


7/27

- Economie a echilibrului general asigurat pe baza mecanismului pretului liber si in care

statul nu intervine direct in economia producatorilor, avand rolul de a proteja piata sip e

beneficiarii acesteia.

Pentru a intelege cele explicate pana acum, vom mai evidentia inca o data importanta economiei

de piata. Astfel ca, economia de piata reprezinta acel mod de organizare si functionare a

activitatii economice in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in

producerea diferitelor bunuri si servicii, a metodelor de organizare si combinare a factorilor de

productie si categoriile de persoane care au acces la rezultatele productiei prin dinamica

preturilor.

Aceste relatii prezente intre agentii economici aflati pe piata, constituie un sistem economic de

concurenta, in care fiecare are libertatea sa produca sis a vanda ceea ce doreste, in conditiile pe

care le considera cele mai favorabile. Cu alte cuvinte, acest sistem concurential reprezinta

totalitatea relatiilor dintre agentii economici aflati in competitie pe piata, in functie de interesele

acestora. Concurenta se imparte in urmatoarele patru categorii:

- Concurenta perfecta

- Concurenta imperfecta

- Concurenta loiala sau corecta

- Concurenta neloiala sau incorecta

Exista cateva infractiuni economice, care ar trebui amintite, atunci cand vorbim despre

concurenta neloiala sau incorecta. Acestea sunt:

- Intelegerea intre vanzatori in scopul impiedicarii manifestarii concurentei- Impunerea preturilor catre distribuitori

- Inducerea in eroare a consumatorului asupra preturilor sau a marfii printr-o promovare

inselatoare sau printr-un fals etichetaj


8/27

- Revanzare in pierdere, deoarece anuleaza semnificatia pretului de vanzare (nu afecteaza

in mod direct cumparatorul, insa afecteaza concurenta)

Exista moduri de lupta in favoarea concurentei. Acestea sunt de natura economica si implica:

- Reducerea costurilor sub cele ale concurentilor

- Diminuarea preturilor de vanzare

- Ridicarea calitatii

- Acordarea unor facilitati clientilor.

Potrivit parerii majoritare a specialistilor in domeniu, la baza sistemului de functionare a

economiei sta mecanismul pietei.

Definirea unui astfel de mecanism, dar si stabilirea continutului acesteia trebuie sa porneasca de

la o diferentiere clara a modalitatilor de dezvoltare economica: economie libera de piata sau

economie dirijata, centralizata si planificata.

Acest mecanism de piata presupune un sistem de relatii generale si particulare, implementate si

angrenate intre ele, generand schimbari de activitati, acte de piata si un spectru larg de rezultate.

De-a lungul anilor, termenului de piata i-au fost atribuite numeroase definitii. La inceput, piata

era acel spatiu in care cumparatorii si vanzatorii se adunau pentru a schimba intre ei bunuri si

servicii.Pornind de la numeroasele defintii alocate acestui termen, din punct de vedere

metodologic, piata trebuie privita ca un mecanism complex ce cuprinde cererea si oferta,

concurenta si preturile, mecanism care determina de cele mai multe ori, deciziile si

comportamentul agentilor economici.


9/27

Privind din perspectiva teoretica, se poate considera ca piata reprezinta o categorie

economica ce isi gaseste expresia in totalitatea actelor de vanzare cumparare urmarite in unitate

organica cu relatiile pe care le genereaza si in conexiune cu spatiul in care se desfasoara.

Continutul esential al notiunii de piata este reprezentat de sfera economica in cadrul careia

productia apare sub forma de oferta de bunuri, iar nevoile de consum sub forma de cerere de

bunuri. Astfel, piata reprezinta sfera confruntarii ofertei cu cererea de bunuri, a realizarii lor prin

intermediul actelor de vanzare cumparare, precum si ansamblul conditiilor in care se

desfasoara acest proces.

Caracterul complex al pietei este dat de multitudinea de relatii ce au loc in cadrul acesteia.Pornind de la diversitatea produselor care fac obiectul actelor de schimb, si continuand cu natura

diferita a subiectilor care apar in cadrul pietei, precum si alte elemente care dau acesteia

imaginea unui conglomerat de subdiviziuni.

Urmand firul acestor considerente, putem afirma faptul ca piata implica o abordare unitara, dar si

diferentiata, in functie de structura sa secventiala.

Printre elementele care influenteaza dinamica pietei, le putem enumera pe urmatoarele:

- productia bunurilor industriale si agricole

- importurile

- veniturile banesti si capacitatea de a investi a populatiei

- elemente de ordin socio cultural

- elemente de ordin legislativ

- aspecte de ordin tehnologic


10/27

Consider ca sistemul economic de piata implica un grad inalt de libertate economica, libertatea

de a cumpara de la un anumit producator, de a vinde sau nu, libertatea de alergere a ocupatiei, de

a lucra independent, de a fi salariat. Gradul de libertate este unul vast, iar evaluarea modului in

care lucreaza piata pune in evidenta o serie de limite care nu pot fi ignorate.

Denise Flauzat sustinea in cartea sa Economie contemporaine ca: Echilibrul obtinut pe piata

nu are totdeauna calitatile care ii sunt atribuite, el nu este in mod necesar stabil si automat, el nu

corespunde neaparat unei situatii optimale pentru toti participantii la piata.

Acest echilibru despre care am mentionat putin mai sus, a fost privit in viziunea competitiei

perfecte, dar si in conditiile de existenta ale acestuia in conditii imperfecte, aceste cazuri fiind cel

mai des intalnite in economie.

In cadrul problematicii existentei echilibrului economic in conditii imperfecte, analiza

comportamentului agentilor economici s-a realizat fie in situatia de monopol pe piata candagentul economic urmeaza sa stabileasca ce cantitate de marfa ofera sau pretul la care doreste sa

isi vanda marfa -, fie in situatie de oligopol, cu cazurile deosebit de interesante de echilibru

Cournot, echilibru de tip Stackelberg, Bowley sau problema cartelului.

Este extrem de important de inteles faptul ca, intr-o economie deschisa, in conditiile concurentei,

se intalnesc stari de echilibru sau dezechilibru, in functie de o serie de factori interni si/sau

externi.

Se pune astfel urmatoarea problema: Este sau nu necesara starea de dezechilibru la niveluleconomiei? Raspunsul este unul relativ, in functie de ce stare de dezechilibru este vorba.

Insa, indiferent de forma in care apare, de cele mai multe ori, aceasta stare are efecte negative.

In conditiile economiei de piata, in care cererea de consum urmeaza a se pune de acord cu oferta

de productie, pentru a se obtine acea stare de echilibru, se intalnesc o sumedenie de situatii in

care se pot gasi parteneri de schimb. Putem evidentia urmatoarele situatii relevante:

1) Competitia perfecta presupune ca toti producatorii, ofertantii sunt capabili sa vanda

toate produsele pe care le pot oferi la pretul pietei, fara sa-l influenteze in mod hotarator.

De asemenea, se presupune ca si cumparatorii pot achizitiona ceea ce isi doresc si cat isi

doresc la pretul pietei, pe care nu il pot influenta hotarator.

Printre premisele acestui tip de concurenta, le putem evidentia pe urmatoarele:

- atomicitatea cererii si ofertei existenta unui numar mare de agenti economici de talie

identica, ce participa pe piata in calitate de ofertanti si cumparatori. Fiecare dintre acestia


11/27

are o dimensiune neglijabila in raport cu dimensiunea pietei si nu pot influenta formarea

pretului. Insa, acestia negociaza cantitati mici de bunuri, astfel incat o modificare a cererii

si ofertei individuale nu poate sa determine o schimbare a cererii si ofertei globale.

- omogenitatea produsului toti producatorii se ocupa de acelasi tip de produs sau pe piata

exista numai produse echivalente si perfect substituibile. Practic, indiferent de

producator, produsele nu sunt diferentiabile, iar pretul este singurul instrument economic

de concurenta

- fluiditatea deplina - producatorul intra pe piata atunci cand costul sau de productie

este inferior pretului si iese atunci cand pretul devine inferior costului si inregistreaza

pierderi

- transparenta perfecta a pietei - atunci cand toti agentii economici sunt informati exact cu

privire la piata . Acetia detin informatiile necesare despre natura si calitatea produsului,cantitatea ceruta si oferita, precum si pretul practicat pe piata

- mobilitatea perfecta a factorilor de productie - presupune ca agentii economici pot gasi si

folosi fara restrictii factorii de care au nevoie la un moment dat.

Mergand pe firul doctrine economice clasice, liberale, piata cu concurenta perfecta are menirea

de a asigura functionarea cat mai eficienta a sistemului economiei de piata. Aceasta estecorolarul suveranitatii consumatorului, dar si a echilibrului ideal. Pentru a obtine un oarecare

profit, producatorul este ghidat in actiunile sale de catre consumator sau altfel spus, se supune

vointei acestuia. Pretul de echilibru format este cel care rezulta din confruntarea libera a

producatorilor si consumatorilor si i-a nastere la intersectia curbei cererii cu cea a ofertei, ambele

avand un caracter elastic, maleabil, in raport cu pretul.

Din punctul meu de vedere, este esential de inteles faptul ca acest model, al concurentei perfecte

are la baza ipoteze dupa care partenerii de schimb nu propun preturi, acestea din urma fiind un

dat independent de actiunile lor. Pentru acest lucru, este nevoie de o centralizare vasta, de un

crainic care striga preturile, situatie extreme de paradoxala, mai ales pentru ca vorbim despre o

teorie menita sa descrie functionarea unei economii descentralizate. In acelasi timp, este lesne de

inteles faptul ca partenerii de schimb, iau in considerare la formularea cererii si ofertei numai

informatia transmisa prin preturi si procedeaza ca si cand ar putea vinde sau cumpara tot ce


12/27

doresc , desigur, in limitele premise de resursele de care dispun si la preturile propuse. De

exemplu, daca agentii economici, producatorii, sunt mici si multi, se poate considera ca preturile

sunt un dat independent de actiunile lor.

Un astfel de concurenta perfecta ar implica si existenta unui sistem complex de piete care

semnifica situatia in care toate bunurile prezente si viitoare se bucura de o piata in care agentii

economici pot face tranzactii.

2) Competitia imperfecta aceasta surprinde mai multe dintre piete si presupune ca

producatorii si/sau consumatorii pot exercita in mod individual presiuni asupra pretului.

Altfel spus, o astfel de piata, in care este prezenta o concurenta imperfecta, atrage o

multitudine de situatii distorsionate intre vanzatori si cumparatori. Fie ca este vorbadespre vanzatori, fie ca este vorba despre cumparatori, ambele tipuri vor sa isi impuna

conditiile in raport cu ceilalti. Asadar, dominatia intr-o asemenea piata poate veni dinspre

producatori sau dinspre cumparatori.

Consider ca piata contemporana are la baza principiul concurentei imperfecte, care, conform

definirii ei de catre Joan Robinson, este o combinatie reiesita din imbinarea caracterelor a doua

situatii de piata : concurenta si monopol .

In acelasi timp, Fr. Perroux considera ca pietrele acestui sfarsit de secol sunt foarte impure siimperfecte, indiferent ca sunt piete de marfuri, de servicii sau de capitaluri. Ele comporta

combinatiile cele mai variate de monopoluri si de monopsonuri, de oligopoluri si de

oligopsonuri, de concurente eterogene, de concurenta imperfecta, insotita de cheltuieli de

vanzare. Toate formele monopoliste sunt influentate de catre puterile publice., in cazul unei

economii mixte in care sectoarele publice si sectoarele particulare se combina si se influenteaza

reciproc. 1

Concurenta imperfecta prezinta o situatie speciala, in care agentii economici, ofertanti si

cumparatori, sunt capabili prin actiunile lor, sa influenteze pretul produselor. Dupa cum se poate

observa, in cazul acestui tip de concurenta, sunt incalcate mai multe premise ale concurentei

perfecte. Printre aceste premise, cele mai importante consider ca ar fi: numarul de participanti la

procesele de vanzare cumparare este variabil, are loc o diferentiere clara ori imaginara a

1 Francois Perroux, Tehnicile cantitative ale planificarii, Ed. Academiei, Bucuresti, 1969, p.14


13/27

produsului, exista posibilitatea ca unii agenti economici sa exercite un anumit grad de control

asupra preturilor, piata nu este transparenta, noii agenti economici au dificultati la intrarea pe

piata, iau nastere rivalitati intre producatori, intre cumparatori, intre producatori si cumparatori.

P. Samuelson considera ca lumea reala, cea pe care o stim noi, in cea mai mare parte trebuie

clasificata drept concurenta imperfecta , deoarece ea nu este nici perfect competitiva, nici

perfect monopolista .

Economistul german Stackelberg a realizat un tabel care cuprinde cele mai reprezentative forme

de piata, pornind de la situatiile cererii si ofertei, in raport cu numarul de agenti economici.

Aceasta clasificare a suferit numeroase schimbari. O prima modificare a fost cea realizata de

catre Marshall, cel care a preluat ipoteza cererii si ofertei dispersate, insa perfect mobile. Pentru

ca mai apoi, si Erich Schneider a realizat o clasificare a concurentei, divizand-o in omogena,

eterogena, monopolista, oligopolista, polipolista, atomista, libera.

Cerere

Oferta

Numar mare Numar mic Unicitate

Numar mare Concurenta

Perfecta

oligopol monopol

Numar mic oligopson oligopol

bilateral

monopol-

oligopolUnicitate monopson monopson-

oligopol

monopol-

bilateral

Ca sa intelegem ce vrea sa insemne acest termen de monopol, voi incerca s ail explic in

continuare, cu ajutorul unui exemplu. Monopolul intervine atunci cand pe o piata cu concurenta

imperfecta, un produs, un bun, un serviciu, este comercializat de catre un singur producator, prin

controlul exercitat de un ofertant (producator) al unui bun economic, pentru care nu exista

inlocuitor. Sa presupunem ca vorbim de un producator de salata. Vazand faptul ca, in acea piata,el este singurul care comercializeaza salata, acesta va detine control asupra pretului acelui

produs, deoarece nu mai exista un bun similar pe acea piata.


14/27

Este lesne de inteles faptul ca, atunci cand fiecare producator urmareste maximizarea profitului

propriu, fara a coopera cu ceilalti, intalnim o situatie de concurenta, echilibrul in acest caz fiind

de tip Cournot.

Insa, atunci cand exista colaborare in desfacerea unui produs, scopul este acela al maximizarii

profitului total, rezultand o situatie de tip cartel.

Exista situatii in care este prezent un lider pe piata unui anumit produs, iar ceilalti producatori, in

numar redus, trebuie sa se multumeasca cu urmarirea deciziile pe care le ia acel lider sis a isi

orienteze pozitia in functie de politica acestuia. O astfel de situatie prezinta un comportament de

tip Stackelberg.

Un alt caz este acela in care producatorii in concurenta de tip oligopol mentin fixat un anumit

pret pe piata unui produs, un astfel de comportament este cunoscut ca fiind de tip Bertrand.

Daca ar fi sa realizam un raport intre piata cu concurenta pura si perfecta cu piata cu concurentaimperfecta, cea din urma se distinge prin:

- Existenta unui numar restrains de agenti economici care asigura o cantitate mare (sau

intreaga cantitate a cererii sau ofertei unui produs), in virtutea carei situatii impune pretul

sau il influenteaza in mod hotarator

-

-produsele sunt difereniate prin caracteristici intinseci sau extrinseci . Diferenierea

produselor face parte din politica productorilor care , n acest fel, detin , cel putin provizoriu ,

un fel de monopol ;

-se manifest bariere de intrare de natur tehnologic ,comercial , economic , financiar

sau legislativ . Marile firme existente n ramur produc bunul cu costuri reduse datorit

avantajului pe care l reprezint economia de scar i stocul de cunotine rezultat din propria

activitate de inovare;

-piaa este mai mult opac dect transparent . Agenii sunt puin informai iar riscul i

incertitudinea afecteaz deciziile agenilor economici n domeniul cererii i ofertei;

-factorii de producie se caracterizeaz printr-o rigiditate mai mare sau mai mic , ceea ce

contravine fluiditii cererii i ofertei de bunuri economice ;


15/27

Diverselor situaii de pia cu concuren imperfect le este comun o caracteristic

deosebit : preul nu mai este determinat . Firma are posibilitatea de a fixa sau influena

substantial fixarea preului i a cantitilor .

Echilibru i dezechilibru ntr-o economie de pia

Dezechilibrul economic reprezint acea situaie a economiei n care un numr mare de

ageni economici sunt n imposibilitatea de a accepta o anumit stare , fiind necesare o serie de

msuri pentru a aduce economia la o stare acceptabil pentru toi agenii economici .

Teoria echilibrului economic general , aa cum o definesc Arrow i Debreu n modelul cu

acelai nume , desemneaz ansamblul de vectori ai preurilor , vectori de cheltuieli i deproducie , vectori ai consumului , optimi n condiiile acestor preuri pentru participanii la

schimb i avnd proprietatea c cererea total din fiecare produs nu depete oferta total i

poate fi strict mai mic numai pentru produsele ce au preul nul .

Aceast stare nu este posibil de foarte multe ori i atunci apar strile de dezechilibru , cu

implicaii pozitive sau negative n funcie de partea asupra creia se face referirea : productor

sau consumator .

Aceste echilibre sau dezechilibre de pe piaa produselor i serviciilor sunt nsoite de strisimilare i pe celelalte piee : piaa banilor , piaa capitalului real , piaa forei de munc , piaa

sectorului extern .

De regul , monopolul este tratat ca o situaie de pia opus concurenei pure i perfecte.

Monopolul , n economie , definete situaia unei piee pe care nu exist concuren din

partea ofertei , ntruct nu se prezint dect un singur vanzator . n viziunea lui E.H.Chamberlin ,

monopolul exprim controlul exercitat de un singur vnztor al unui bun economic pentru care

nu exist nlocuitor sau situaia cnd o marf este vndut pe o pia doar de o singura firm care

fixeaz preul.


16/27

n raport cu aceste concepii , pentru care trastura caracteristic a unei firme monopoliste

este situaia pe pia , sunt orientri n care monopolul este determinat de pozitia unei firme n

productie . Monopolul poate fi caracterizat ca situaia ntreprinderii ce furnizeaz totalitatea

produciei ramurii luat n considerare , respectiv ca situaia n care un productor unic al unui

bun omogen se afl n faa unei infiniti de cumprtori , productorul unic dispune de intreaga

oferta dintr-o ramur de activitate.

Ambele conceptii au o trasatur comun , i anume aceea c o singur firm realizeaz

producia ramurii , respectiv asigur oferta unui bun economic pe o anumit pia. Aceste situaii

sunt rar ntlnite n economie . De aceea , n definirea monopolului , adesea se apeleaz la

noiunea de elasticitate ncruciat. O firm se afl n situaie de monopol atunci cnd

coeficientul de elasticiate ncruciat al cererii din produsul pe care ea l vinde n raport cu preul

la care vnd acelai produs toate celelalte firme este zero sau apropiat de zero . Chiar dac ofirm nu este unic n domeniu , are calitatea de monopol cnd domin piaa prin producia i

oferta sa , poziie care nu este influenat de o modificare de pre din partea celorlaltor firme.

Rezult c monopolul poate fi perfect (absolut) sau imperfect . Monopolul perfect

(absolut) este intlnit de fiecare dat cnd o singur firm are la dispozitie intreaga oferta i se

gasete n faa unei pluraliti de cumprtori . Bunul care face obiectul ofertei este diferit de

altele i imposibil de a fi substituit de ctre consumatori . Monopul imperfect apare n situaia n

care , pe lng producatorul , respectiv ofertantul care domina ramura i piaa , sunt i alte firmede o fora economic redus .

Existena i dezvoltarea monopolurilor are mai multe cauze care stau , de altfel , la baza

formelor n care ele se prezint . n primul rnd exist un monopol determinat n mod natural .

Acesta rezult din deinerea n exclusivitate sau cvasiexclusivitate a unor factori de productie

naturali cu calitati deosebite : terenuri cu resurse minerale , hidroenegetice deosebite , terenuri

agricole de mare fertilitate sau aflate n zone naturale unice, terenuri de construcie n perimetre

echipate i foarte cutate , etc. Deintorul unor astfel de resurse cu o raritate deosebit are

posibilitatea s fixeze preul i cantitatea pe care o livreaz fiecrui cumprtor , s adopte un

comportament discriminatoriu n raport cu potenialii beneficiari.

Situaia de monopol se concretizeaz n aceea c ali ageni economici nu au dreptul sa

produc bunuri materiale i servicii similare sau s le importe i comercializeze .


17/27

Cererea i oferta pe piaa monopolist

n raport cu piaa cu concurenta perfect , piaa monopolist presupune urmtoarele

condiii:

o singura firm domin producia , respectiv oferta unui bun economic ;

bunul economic ce formeaz obiectul tranzaciei de pia nu poate fi substituit;

intrarea unor firme noi pe piaa monopolist este mpiedicat de existena unor bariere

economice , naturale , juridice sau tehnologice . Prin nlturarea eventualelor firme rivale , piaa

monopolist este opusul concurenei .

preul nu mai este fixat n afara firmei ci depinde de actiunea acesteia . Are loc fixarea

simultan a preului i a cantitii.O firma monopolist n calitate de unic productor se confund cu ramura i este

confruntat cu cererea pietei pentru produsul sau . n acest caz , elasticitatea cererii n raport cu

preul este imperfect , iar curba cererii normale are panta negativ .

Desi are posibilitatea s fixeze preul pentru marfa sa , monopolul nu are nici o putere

asupra cererii. Preul stabilit trebuie sa fie recunoscut i acceptat de cumprtori . n cazul n care

preul stabilit de monopol este att de ridicat nct nu poate fi acceptat de cumprtori , produsul

va rmne nevndut. Cumprtorii stabilesc ei nsii ce cantitate pot cumpara din produsul care lise ofer n funcie de disponibilitile lor bneti dar stabilesc totodat i cantitatea de marf ce

poate fi vndut de monopol . Monopolul poate s stabileasc vnzarea unei anumite cantiti de

produse pe pia dar cumprtorii vor fi cei ce stabilesc preul.

De fiecare data cnd piaa este constrns de monopol din punct de vedere al preului , el

pierde controlul cantitii , i invers , cnd constrnge piaa prin penurie sau abundenta nu mai

dispune de controlul preului. Acest lucru arata faptul ca monopolul dispune de o libertate

relativ pentru a fixa preul , iar cumpratorii au posibilitatea de a reaciona la modificarea

preului de monopol .

Chiar i n aceasta situatie ,cererea este o functie de pre : Q=f(p) , iar preul este o functie

de cerere(de cantitatea solicitate de consumatori ) : p=g(Q)

Dac cererea pe piaa monopolist coincide cu cererea la firm i este suma cererilor

individuale ale unui numar mare de cumpratori , oferta pieei se confrunt cu oferta


18/27

individual , a firmei monopoliste. Ca atare , ntre pre i ofert exist o relaie de tip special.

Oferta de monopol reprezint cantitatea care vndut la un anumit pre asigur firmei

monopoliste profitul maxim . n cazul monopolului nu este o relaie univoc ntre pre i

cantitatea ofertei. Curba costului marginal nu reprezint curba ofertei optime , aa cum este cazul

concurenei perfecte. Nu exist o curba a ofertei pentru firma monopolist. Ea se reduce la un

punct de pe curba cererii . La acelasi pre , cantitatea oferit poate fi diferit n raport cu

elasticitatea de pre a cererii.

Preul de monopol este o categorie important a preurilor fixate i de regul el este mai

ridicat dect cel care rezult din jocul liber al forelor concureniale. n consecin , cumpratorii

achiziioneaz o cantitate mai mica la un pre mai ridicat.

Analiza preului de monopol poate fi fcut fr luarea n considerare a costurilor

ofertantului pornind de la pia sau prin luarea n considerare a curbelor de cost i de venit alefirmei.

Prin ntregul su coninut , lucrarea arat necesitatea cunoaterii echilibrului i a strilor

de dezechilibru , care nu trebuie sa constituie dect manifestri temporare n vederea ajustriictre o nou stare de echilibru . n lucrare se gsesc numeroase modele ce surprind

comportamentul agenilor economici : consumatori , firme , sectorul public , fiecare dintre aceste

modele avind drept scop s determine decizia optim la nivelul fiecrui agent , ce ii permite

realizarea obiectivului propus ( utilitatea maxim la nivelul consumatorilor , profitul maxim la

nivelul firmelor , un buget echilibrat la nivelul sectorului public.

La nivelul consumatorilor s-a analizat modul de distribuire a venitului lor pe mai multe

perioade de timp (analiza intertemporal ) n funcie de conjunctura economic , acetia putnd fi

pe anumite perioade de timp debitori nei sau creditori nei , n funcie de evoluia ratei dobnzii .

Astfel , n perioada de tranziie , majoritatea consumatorilor aleg situaia de debitori nei,

prefernd s foloseasc n prezent o sum de bani din viitor , ce urmeaz a fi restituit ulterior ,

tocmai datorit ratei inflaiei situat deasupra ratei dobnzii .


19/27

La nivelul firmei , alegerea optim a fost analizat n funcie de tipul de competiie la

care acestea iau parte . O mare pondere o are analiza competiiei imperfecte , majoritatea

raporturilor ntre firmele n competiie bazndu-se pe competiia imperfect .

Concluzia general desprins din analiza comportamentului la nivelul agenilor

economici este aceea c , n general , preul n cazul competiiei imperfecte este mai mare dect

preul n cazul competiiei perfecte , n timp ce cantitatea desfcut pe pia la echilibru este mai

mic .

A fost prezentat de asemeni echilibrul i dezechilibrul pe fiecare pia : a produselor i

serviciilor , a forei de munc , a banilor strns corelat cu volumul de bunuri i servicii de pe

pia - , piaa capitalurilor aciuni i obligaiuni - i posibilitatea guvernului de a emite

obligaiuni n vederea acoperirii deficitului public , tiut fiind faptul c acoperirea deficitului

public se poate face i prin emisiunea de mas monetar dar care este generatoare de inflaie.

Dintre concluziile desprinse din analiza fcut la nivelul pieelor , cele mai importante

sunt :

pentru ca economia s se afle n echilibru , o condiie necesar este aceea c majoritatea

agenilor economici (toi ) s se afle n echilibru economic pe fiecare pia n parte ;

la nivelul de ansamblu al firmelor , un rol important n stabilirea strii de echilibru saudezechilibru l are raportul dintre cererea agregat ( YD ) i oferta agregat ( YS ) pe fiecare pia ,

n funcie de acest raport firmele manifestnd un comportament difereniat pe piee;

la nivelul sectorului public , balana bugetului public va fi echilibrat atunci cnd piaa

produselor i serviciilor se gsete n echilibru ;

pe piaa forei de munc , rata salariului real optim la nivelul unei firme reprezentative

din economie (W/p)* va fi aceea pentru care elasticitatea productivitii muncii n raport cu rata

salariului real este egal cu unitatea ;

Privind economia ca fiind deschis , s-a creat posibilitatea efecturii

de comparaii internaionale , de integrare a economiei rii n cadrul sistemului economic

mondial , att n ceea ce privete latura material dar i financiar , uman , i de capital , i chiar

mediul natural i relaiile sociale.


20/27

STRUCTURA PIEEI

1.2.1. CARACTERISTICI GENERALE ALE CERERII I OFERTEI

Cererea poate fi abordat, din punct de vedere teoretic, ca fiind o funcie de pre. n

conformitete cu acest concept, cantitatea de bunuri i servicii care va fi achiziionat depinde de

preul acestora, n sensul c cele cu preul mai mare vor fi mai puin cerute.

n realitate, n afara preului, exist factori suplimentari, care afecteaz cererea, iar

excluderea acestora duce frecvent la invalidarea teoriei economice a preurilor. O astfel de

concepie scap din vedere faptul c economistul caut s defineasc o relaie funcionalesenial, cu ajutorul creia s poat investiga efectul exercitat de alte variabile independente

asupra variabilei independente cererea.

nainte de a ncepe analiza variabilelor cererii, ar fi util s facem o dinstincie ntre

trebuine, nevoi i alegere.

Prin trebuin nelegem ceva fundamental meninerii vieii, cum ar fi: mncarea, butura,

adpostul i mbrcmintea. Trebuinele sunt n mare msur psihologice, prin aceea c ele

constituie impulsuri primare i instinctuale, cu care ne natem. Cu toate acestea, este limpede co trebuin poate fi satisfcut din oricare din nenumratele posibiliti existente. De exemplu,

setea poate fi potolit cu ap, ceai, cafea, bere, vin, etc.

Disponibilitatea mijloacelor alternative de satisfacere a unei nevoi ne ofer posibilitatea

de a alege , concept esenial n markenting. n absena unui produs substituient, ori alternativ, al

mrfurilor, nu poate exista alegere, iar trebuina i nevoia devin sinonime.

n cazul n care exist mai mult de o cale de satisfacere a unei necesiti de baz,

impulsurile fiziologice vor fi modificate de factorii economici, sociologici i fiziologici.

Variaiile acestor factori l vor face pe individ s prefere o anumit alternativ, aceast preferin

constituind o nevoie. Dac analizm n detaliu factorii economici i fiziologici, aceste nevoi nu

sunt n mod necesar sinonime cu conceptul de trebuin.


21/27

Se poate considera c cererea n cazul unui anumit produs, exprim o cerere efectiv, prin

care nelegem o cerere sprijinit de capacitate de a plti un anumit pre. De aici rezult c mai

exist dou tipuri de cerere latent i potenial.

Cererea latent este cea pe care consumatorul n-o poate satisface, de regul din cauza

lipsei puterii de cumprare. De exemplu, multe gospodine pot avea o cerere latent pentru maini

automate de splat vase dar, avnd n vedere venitul pe care-l au la dispoziie , aceast cerere nu

este la fel de puternic ca cea pentru alte produse, astfel c ea rmne nesatisfcut. Cu alte

cuvinte, cererile se aliniaz n ordinea preferinelor i sunt satisfcute n funcie de venitul

disponibil. Din punctul de vedere al fabricantului, problema const n a transforma cererea

latent n cerere efectiv, prin sporirea atraciei pentru propriul produs n comparaie cu celelalte

efecte existente. Aa cum se va vedea, marketingul se ocup cu soluionarea acestei probleme.

Cererea latent poate fi considerat ca o dorin vag, n sensul urmtor: clientul simtenevoia ca un anumit produs ori serviciu s ndeplineasc o anumit funcie, dar este incapabil s

le identifice. Dac acest produs exist, rolul marketingului este s atrag atenia asupra sa; dac

nu exist, atunci marketingul trebuie s caute s identifice nevoia nemplinit i s creeze

produse noi care s-o satisfac.

Cererea potenial exist n cazul n care consumatorul are puterea de cumprare

necesar, dar nu cumpr n mod curent produsul respectiv. Astfel, cnd vnztorul a identificat

o cerere latent - i a creat un produs care s-o satisfac - ,cererea potenial const n toi aceiacare pot sprijini cererea latent cu puterea lor de cumprare. Sau, astfel spus, cererea potenial

poate fi considerat ca acea parte a pieei totale (cererea efectiv), pentru un anumit produs, pe

care firma anticipeaz c o va ctiga prin introducerea unei mrci noi, competitive.

Aa cum s-a sugerat mai devreme, teoria economic de baz se ocup n mare msur cu

relaia pre cantitate, n vreme ce ceilali factori determinani ai cererii sunt invariabili lsai n

seama unor analize mai specializate. Cu toate acestea, reuita depinde foarte mult de capacitatea

fabricantului de a previziona puterea i natura cererii, ca baz pentru desfurarea resurselor

firmei, astfel c, n consecin, marketingul se ocup cu acele variabile ce condiioneaz cererea.

Vorbind ntr-un sens larg, factorii determinani ai cererii pot fi grupai n dou categorii socio-

economici i psihologici.

I) Factorii socio-economici de baz sunt: populaia i veniturile.


22/27

Populaia constitue materia prim de baz din care sunt alctuite pieele, ntruct, la

urma urmei, cererea pentru orice produs sau serviciu depinde de cererea total a consumatorilor

individuali i nu poate depi suma acestora.

Numrul reprezint una din caracteristicile populaiei, altele fiind vrsta, sexul, distribuia

geografic i dimensiunea familiei. n ultimul deceniu, distribuia n funcie de vrst a mai

multor ri avansate din punct de vedere industrial a suscitat un interes crescnd. n esen, acest

interes s-a nscut din nelegerea faptului c, odat cu scderea ratei natalitii i cu sporirea

mediilor de via, populaia mbtrnete. Astfel, o parte din ce n ce mai mare a populaiei se

regsete n grupurile vrstnice i, n proporii mai mici, n grupurile mai tinere sau n cele ale

populaiei ocupate.

Implicaiile acestor schimbri n structura populaiei sunt profunde. Efectul mbtrnirii

populaiei are un efect nsemnat asupra modelelor de consum. Niciei nu este acest lucru maievident dect n domeniul sntii publice, unde a sporit cererea pentru asigurarea unui numr

convenabil de paturi, cantine i faciliti n cadrul spitatelor. Analiza detaliat a tendinelor n

rndul populaiei, contiente de probabilitatea incidenei unor anumite boli ori a invaliditii,

poate oferi o perspectiv bun asupre cererii viitoare i a oportunitilor de pe pia

Distribuia fizic a populaiei influeneaz n mod direct capacitatea vnztorului de a-i

face produsul disponibil pentru clienii poteniali, la un cost economic. Localizarea fizic se

leag i ea de existena nevoilor i preferinelor regionale. Cu toate acestea, asemenea diferenesunt mai puin importante n ansamblu, dect n multe alte ri mai mari.

Din motive administrative i de planificare, vnztorul va considera deseori convenabil s

mpart ara, sistematic, n zone.

Dimensiunea familiilor influeneaz direct pe cea a locuinelor i utilizarea instalaiilor

casnice, cum sunt: frigiderul, maina de splat, etc. Dac o vom corela cu venitul, ea mai are un

efect important i asupra puterii de cumprare a celor ce compun familia, cci, n pofida

anumitor economii fcute de familiile numeroase, este limpede c, la un venit dat, acestea vor

cheltui pentru bunurile fundamentale mai multe dect familiile de dimensiuni mai reduse.

Venitul- aceast variabil reprezint un factor determinant al cererii, fiind folosit pe

larg n evaluarea cererii poteniale. Odat cu creterea numrului soiilor lucrtoare i cu

recunoaterea faptului c gospodria reprezint cea mai comun unitate de luare a deciziilor i de


23/27

achiziionare, este mai util s gndim n termenii venitului total al acesteia, i nu n funcie de

venitul individual maxim al membrilor ei.

n analiza venitului sunt eseniale dou concepte venitul disponibil net i puterea de

cumprare discreionar. Primul const din venitul provenit din toate sursele posibile, inclusiv

salarii, dobnzi la economii la investiii, alocaii sociale, etc., mai puin impozitele. El este o

msur a cantitii bneti pentru economii i cheltuieli. Puterea de cumprare discreionar

cuprinde suma rmas disponibil n urma cheltuielilor eseniale care s-au fcut; este un venit

neangajat, pe care consumatorul l poate cheltui, ori economisi, dup cum dorete. Pe msur ce

venitul real crete, proporia cheltuit pe mncare are tendina s scad, cea cheltuit pe

ntreinere, cldur, etc. s rmn constant, n vreme ce proporia cheltuit pe mbrcminte,

educaie, activiti de recreere i cltorii, etc. are tendina s creasc.

II) Factorii psihologici cnd s-au analizat deosebirile dintre trebuine i nevoi, s-aremarcat c trebuinele sunt n esen psihologice i instinctuale, dar c aceste impulsuri

fundamentale sunt modificate de ali factori, ducnd astfel la apariia unor nevoi specifice. n

mare msur, aceti ali factori, sunt psihologici. Cu toate acestea, oamenii triesc n grupuri

sociale, aceast apartenen modific rspunsul comportamental, astfel nct ar fi mai corect s

identificm aceti factori ca fiind psiho-sociologici i/sau socio-psihologici. n ansamblu, studiul

acestor influene a creat un trm n ntregime nou al marketingului numit, de obicei

comportamentul consumatorului.Se va realiza n continuare examinarea modului n care aceti factori determinani ai

cererii sunt reflectai de oferta de produse destinate satisfacerii unor nevoi particulare,

identificate de fabricant.

Economia se ocup, n mare parte, cu maximizarea satisfaciei, prin folosirea optim a

resurselor. Acestui aspect i este inerent recunoaterea tacit a faptului c resursele disponibile

sunt insuficiente pentru a satisface toat cererea imaginabil a omenirii, dei se admite c

existena unei supraoferte este posibil n anumite cazuri

Teoretic, producia, ori crearea ofertei, este o funcie care exprim relaia dintre intrri i

ieiri. Prin intrri se neleg factorii de producei, clasificai n mare ca: resurse materiale, for de

munc, capital i managemant, n vreme ce ieirile sunt produsele. Exist o limit a

disponibilitii factorilor de producie, n vreme ce cererea este infinit.


24/27

Multiplicarea trebuinelor umane a gsit corespondena n creterea exponenial a

bunurilor materiale i a serviciilor chemate s le satisfac, determinnd totodat sporirea

preocuprilor specialitilor pentru aflarea rspunsurilor la ntrebri de genul: Ce este un

produs ?; Ce reprezint un produs nou ?; Care sunt elementele purttoare ale noutii ?;

Cum este judecat aceasta de ctre beneficiarul ei ?, etc.

Noiunea de produs a fcut de-a lungul timpului obiectul unei multiple abordri, care, cu

toate c s-au sprijinit n bun msur pe o nelegere subiectiv a termenului de valoare, au

reprezentat pai notabili n evoluia conceptului analizat.

n perioada contemporan, concepia clasic potrivit creia produsul reprezint o sum de

atribute i caracteristici tangibile fizice i chimice reunite ntr-o form identificabil este supus,

n tiina marketingului, unei modificri structurale. Reprezentnd ansamblul elementelor ce

declaneaz cererea exprimat de consumator pe pia, produsul trebuie considerat n prezentntr-o concepie de sistem ce nglobeaz, alturi de substana material a bunului, ntrega

ambian ce-l nconjoar, format dintr-o palet larg de elemente acorporale, definindu-se tot

mai frecvent aceast accepiune cu caracter integrator prin termenul de produs total.

Extinderea coordonatelor unui produs mult dincolo de conturul su material propriu-zis

este cerut de procesul de diversificare i nuanare a nevoilor de consum. Determinat de

progresul tehnico-tiinific i de creterea gradului de solvabilitate a cererii, aceast nuanare a

nevoilor declaneaz la rndul ei o selectivitate crescnd n actul cumprrii din parteapurttorilor cererii. Acetia nu se mai manifest exclusiv sub impulsul trebuinelor lor intriseci.

Actul de cumprare intr tot mai mult sub incidena valenelor psihologice ale produselor, astfel

nct se poate vorbi despre o latur subiectiv a cererii de consum. Intensitatea variabilelor

psihologice i sociologice ce declaneaz cererea este corelat cu natura produselor i categoria

trebuinelor pe care le satisfac. Pe msur ce se extind posibilitile de alegere ale

consumatorului, crete i importana acestor variabile n luarea decizie de cumprare.

Achiziionarea unei plrii de dam este determinat nu numai sau n primul rnd de trebuina

proteciei corporale, ct mai ales de imaginea pe care dorete s o dobndeasc purttoarea ei n

mediul ei social n care triete, de rolul sau statutul pe care vrea s i-l pstreze. n

achiziionarea unui calculator electronic sunt htrtoare nu numai nivelul performanelor sale

tehnice, ce in de materialitatea produsului, ci i instruciunile de folosin, documentaia tehnic


25/27

i setul de programe ce-l nsoesc, fr de care respectiva marf nu s-ar valorifica pe deplin la

utilizator.

La aceste argumente se mai adaug i faptul c astzi, o palet ct mai larg de nevoi se

satisfac nu cu ajutorul unor produse tangibile ci prin intermediul serviciilor. Dei se

caracterizeaz print-o suit de trsturi specifice (intangibilitate , perisabilitate, eterogenitate,

inseparabilitate de prestator, etc.), serviciile au o serie de trsturi comune cu produsele

materiale, din punct de vedere al rolului lor n satisfacerea cererii, astfel nct pot fi considerate

ntr-o accepiune mai larg tot produse. Mai mult dect att, astzi sunt tot mai puine produse

pure. Cele mai multe mrfuri, indiferent c sunt destinate utilizatorilor industriali sau consumului

populaiei, reprezint o simbioz de produse materiale i servicii, iar separarea celor dou

componente n procesul vnzrii sau al consumului le poate face pe fiecare n parte inutilizabile.

Complexitatea multidimensional a produselor mpiedic o analiz viabil, economitiinegsind necesar s suprime acest gen de variabile din elaborarea teoriilor competiiei. Astfel,

dei procedeele mai specializate recunosc diferenierea produselor drept variabil competitiv,

teoretic produsul este privit ca o entitate omogen. n practic, produsele pot fi difereniate dup

o mulime de variabile, aa cum se arat n urmtoarea afirmaie: Ca urmare a acelor aspecte ale

bunului sau serviciului care provin din modificrile materialului sau ingredientelor, din cele

constructive sau ale fiabilitii, etctoate produsele, cu excepia materiei prime, sunt extrem de

variabile, pe o scar foarte larg (E. Chamberlin, Towards a More General Theory of Value Ctre o teorie mai general a valorii - ; Oxford University Press, New York, 1957).

Aa cum s-a observat, capacitatea de a crea un excedent de ofert pentru bunurile

eseniale este de dat relativ recent i constituie n mare msur motivul pentru care, n prezent,

se pune accentul pe marketing, i nu pe producie. Aceast schimbare a punctului de interes

evidenieaz c regulile de baz ale competiiei (stabilite pentru cazul unui excedent de cerere)

trebuie s se modifice sub ameninarea unui excedent de ofert.

Concepia lui Maslow despre o ierarhie a trebuinelor se reflect n natura cererii

consumatorului. La primul nivel, prima grij a consumatorului este s-i satisfac trebuinele de

baz, cum ar fi: foamea, setea sau nevoia de adpost, prin orice mijloace care i stau la dispoziie.

n condiiile n care oferta este insuficient pentru a satisface aceste nevoi eseniale, factorii de

intrare sunt limitai la acele alternative care ofer efectul maxim compatibil cu anumite niveluri

minime de satisfacere. n ultimul secol acest obiectiv a fost atins prin standardizarea produciei,


26/27

care a permis diviziunea muncii i adoptarea unor tehnologii de producie n mas. Cu toate

acestea, odat ce trebuinele de baz au fost satisfcute, comsumatorii se ndreapt ctre un nivel

al cererii mai nalt i mai sofisticat. Deficienele produselor standard devin vizibile, acest lucru

evideniindu-se pe pia prin preferina pentru produsele difereniate, care satisfac n mai mare

msur anumite trebuine specifice. Mai mult, creterea economic asociat cu producia de mas

i economiile la scar aferente ei mresc puterea de cumprare discreionar pn la punctul n

care consumatorii i pot permite s plteasc mai mult pentru produse difereniate i

mbuntite.

Omogenitatea produselor este fundamental pentru existena unei competiii perfecte, n

care preul este determinat numai de forele de pe pia, aflndu-se mai presus de puterea de

control a productorului. n aceste circumstane, rentabilitatea unei firme este consecina direct

a structurii costurilor, accentul punndu-se n mod firesc pe producie.nelegerea faptului c utilizatorii sunt deopotriv capabili i doritori s plteasc o

recompens pentru produsele cu caliti deosebite ofer firmei posibilitatea de a exercita un

anumit nivel de control asupra pieei i de a ocoli competiia direct cu rivalii si. Este limpede

c o asemenea poziie este de preferat, ea ducnd n prezent la concentrarea ateniei asupra

marketingului i asupra accentului pus de acesta de anticiparea alegerii n scopul satisfacerii

diverselor preferine ale comsumatorului.

Contieni de faptul c omogenitatea ofertelor de produse nltur posibilitateaidentificrii unui anumit produs pus n vnzare, fabricanii au renviat practica mrcilor, ca

mijloc de identificare a produselor lor, fa de cele ale rivalilor. Meteugarii de altdat erau

familiarizai cu practica identificrii produselor lor, fie cu ajutorul semnturii, fie prin

intermediul unor simboluri particulare distinctive. De fapt, aceast practic era impus n cadrul

sistemelor de bresle, pentru a-i proteja pe consumatori i pentru a putea identifica lucrtorul

nepriceput. Un exemplu din zilele noastre este marcarea metalelor preioase, ca garanie a

puritii i ca indicator al originii lor. De-a lungul timpurilor aceast practic a ngduit

consumatorilor s-i formeze sisteme de apreciere cu privire la valoarea anumitor nume i

simboluri, ca indicatori ai calitii i ca o garanie a performanei produsului.

Evident, identificarea unui produs are dou faete n sensul c ea ngduie clientului

satisfcut s repete achiziia sau s-o evite, n cazul unuia nesatisfctor. Cu toate acestea,


27/27

sistemul mrcilor este astzi o practic standard pentru majoritatea bunurilor, dei este asociat

mai frecvent cu produsele destinate consumului personal.

Att din punctul de vedere al consumatorului, ct i cel al productorului, marca este

considerat o asociere dintre o expresie pictografic i o sum de proprieti ale unui produs dat.

Pentru a fixa aceste asocieri sunt utilizate reclamele; ele pot fi i rezultatul percepiei

consumatorului sau al experienei sale din trecut. Indiferent de origine, marca permite

cumprtorului s obin produse care s-i satisfac anumite trebuine, specifice, fr a fi nevoit

s apeleze la o descriere detaliat a acestora.

Numele mrcilor poate fi dat unor produse individuale sau poate fi folosit ca o marc

generic (marca unei familii de produse). Crearea mrcilor individuale este costisitoare, ea

necesitnd cheltuieli mari pentru reclama si promovarea vnzrilor. Folosirea lor este de regula

limitat la situatii n care:Vnzrile potentiale ale fiecrui produs sunt suficiente pentru a justifica cheltuielile.

Produsele difer ca pre, calitate si sunt proiectate astfel nct sa atrag diferite segmente

ale pieei.

Exist o inovaie radical, ce prezint un nalt nivel de risc, iar compania nu dorete s

prejudicieze succesul marcii existente.

piata adaugat

Documents

Transcript of piata adaugat