Pescuitul la FeederArticol de RaPpSodIq, duminică, 3 iulie 2011

      Datorita faptului ca am fost solicitat sa scriu un articol despre un stil de pescuit practicat, m-am decis sa incep cu pescuitul la feeder. Voi prezenta in acest articol, atat experienta mea personala, cat si a unor pescari titrati in acest stil de pescuit. (Asadar, sa nu ma acuzati de plagiat pentru unele fragmente).

Voi incepe cu o scurta introducere in acest stil de pescuit, asa cum o vede celebrul campion olandez Jan van Schendel.

"Pentru mine, personal, nu există niciun dubiu că cea mai puternică evoluție dintre toate stilurile de pescuit a avut loc odată cu apariția și dezvoltarea pescuitului la feeder.Ca multe alte noi abordări din acest sport, și pescuitul la feeder a „erupt” din Marea Britanie, unde pescarii folosesc această metodă de mulți ani. Probabil că prima țară europeană infectată cu virusul pescuitului la feeder este țara mea natală, Olanda. Eu însumi m-am implicat în asta chiar de la început. Eu m-am numărat printre pescarii norocoși, dar cei care nu mai văzuseră asemenea metodă de pescuit până atunci (vorbesc de anul 1979) nu se puteau opri să nu vorbească despre asta. Pescuitul la feeder s-a dovedit metoda câștigătoare, așa că vă imaginați că am devenit foarte interesați de ea."

Lanseta si mulineta de feeder

     Lansetele de pescuit la feeder sunt lansete destinate pescarilor pasionaţi de pescuitul pe substrat, trasatura pestelui fiind semnalizata prin varful lansetei.. Un astfel de pescuit presupune folosirea unui varf senzitiv, varf care să inregistreze si sa transmita toate semnalele pestilor atunci cand acestia iau contact cu momeala. Fiind foarte subtiri, varfurile lansetelor de feeder par sensibile, acest lucru fiind compensat de rezerva mare de putere in talon a lansetelor de feeder.

     Lansetele de feeder se remarcă prin numărul mare de inele, ce permit o distribuire progresivă a tensiunii în blank si au de la 2 până la 6 vârfuri, cu puteri şi acţiuni diferite (de obicei notate in oz. 1 oz = 28,35 gr.). Clasificarea acestor lansete se face in functie de puterea si lungimea acestora.

- lansete light sau pickere (au in general lungimi intre 2.70 - 3.30 si o plaja de putere de 5-20 grame)

- lansete de feeder medium (au lungimi intre 3.60 si 4.20 si o putere de aruncare de 20-70 grame)

- lansete de feeder heavy (au lungimi intre 3.60 si 3.90 si o putere de aruncare de 40-120 grame)

 

     De obicei varfurile au scrise pe ele gramajul in oz, care reprezinta puterea de aruncare. Voi incerca sa va dau cateva exemple de lansete foarte bune de feeder existente la noi pe piata. Energoteam: President Kevlar Heavy Feeder, Classic Heavi Feeder, Competition Feeder, Feeder Blade;   Maver: Thor Specialist Feeder, Powerlite; Daiwa: Aqualite; Spro: Inspiration Feeder, Dome Gabor Pelet Feeder, Dino Feeder etc.

     In privinta mulinetei de feeder eu prefer marimile 2000, 2500 cu frana fata micrometrica,

daca au si tambur long cast deja sunt vis.

 

Accesoriile pescuitului la feeder

- Firul

     Pentru firul de pescuit la feeder eu folosesc marimile 0.16, 0.18 si 0.22. Incercati sa va faceti un obicei si sa folositi in aceste stiluri de pescuit englezesc (feeder, sheffield) fire scufundatoare. Cele de la firma Energofish sunt foarte ok dupa parerea mea. Power Waggler si respectiv Power Feeder (ieftine si rezistente), iar ca inaintas incercati sa nu folositi mai gros de 0.14, numai daca stiti ca exista posibilitatea unor driluri cu pesti mari. Batul este foarte sensibil, lucreaza foarte bine in drill si pestele oboseste mult mai repede.

- Power Gum  eu nu folosesc asa ceva dar va pot spune ca este util in cazul unor socuri, fie datorate lansarii fie de la trasatura pestelui. Acesta se leaga intre forfac si cosuletul de feeder, sau am vazut cazuri in care puneau powergum inaintea cosuletului pentru o amortizare a lanseului in cazul folosirii clips-ului de la mulineta pentru lanseuri la aceasi distanta.

- Carlige si varteje

     Cele mai bune carlige dupa parerea mea sunt: Maver Katana Serie 1131, Drenan Fine Magot si Kamasan B611 Nikel. Pentru legarea forfacului de linia principala folosesc niste varteje duble de la Sensas.

- Cosuri

Feeder 

     In privinta cosuletelor de feeder este putin mai mult de discutat. Depinde in general de debitul apei pe care se pescuieste, specia vizata, anotimp. In general pentru ape curgatoare cu debit mare ex: Mures, Olt se folosesc cosulete dreptunghiulare cu o greutate de 40-70 gr. Spun dreptunghiulare pentru simplul fapt ca se aseaza mai bine in curent. Cele rotunde eu le folosesc pe balta in alternanta cu clasicele momitoare. Pe o apa adanca incercati sa folositi cosulete cu gauri mai mici pentru a nu se imprastia nada in straturile inferioare ale apei. Avand ochiuri mici, nada se spala mai greu si avem certitudinea ca ne nadim doar in locul unde ne este carligul cu momeala. Pentru ape cu adancime medie/mica se pot folosi cosulete cu gauri mari pentru o nadire mai rapida. Mai exista niste feedere speciale pentru viermi, eu personal nu le folosesc, prefer sa adaug viermii direct in nada(opariti daca se poate).

 

 Nada pentru feeder

     Dupa parerea mea nada cu care pescuim la feeder si prezentarea acesteia este cheia succesului pentru o partida reusita. In continuare va voi prezenta cateva accesorii indispensabile pentru prepararea acestei nade si cateva cuvinte despre nadire.

    

    

    Pana acum vreo 2 ani, luam in ras pescarii care sitau nada. Ma gandeam ca este un fix, sau mai exact o fitza. Nada de feeder ca orice nada de pescuit, de cand lumea are 2 mari proprietati.

    Proprietatea chimica a nadei este caracterizata prin continutul acesteia de: nutrienti, aminoacizi, saruri, grasimi, etc, dar eu ma voi opri putin la 3 caracteristici: oflactiva - mirosul nadei datorita aditivilor sau al compozitiei de fainuri, vizuala - culoarea particulelor ce se gasesc in nada.. O alta proprietate chimica a nadei este gustul. Acesta poate fi dulce sau sarat. Din experienta mea referitor la aceste proprietati va pot sfatui sa nu folositi niciodata o nada deschisa la culoare (galbena) pe o apa foarte limpede. Cea mai buna culoare in opinia mea este brun/negru pe ape limpezi si rosu pe ape tulburi. Intr-o apa limpede, pestele nu se simte in siguranta pe un pat galben de nada, fiind prea mare contrastul, poate fi reperat cu usurinta de rapitor. Intr-o apa tulbure dupa unele studii de specialitate se presupune ca rosul ar fi cea mai buna culoare in alegerea nadei. Deasemeni sunt o multime de nade cu particule colorate fluo gen pezmet englezesc, care se scufunda sau stau in suspensie. Acestea sunt iarasi o buna atractie vizuala pentru pesti. Ex: Benzar Special Clean.  Din punct de vedere al gustului eu va recomand pe timp de vara o nada dulce si pe timp de iarna o nada sarata, bogata in proteine si foarte bine aditivata.

    Proprietatea mecanica a nadei este dupa parerea mea cel putin la fel de importanta ca si proprietatea chimica. Aceasta proprietate mecanica se refera la felul cum este prezentata nada si modul in care aceasta se desface in apa. Aici vine problema sitarii. O nada corect facuta trebuie umectata si aditivata, lasata cel putin 15 minute sa intre apa in toate particulele, umectata din nou si sitata. Prin sitare nada devine mult mai pufoasa, umectata omogen, aerata si va forma in apa un efect de nor (ca o pastila efervescenta) foarte atractiv pentru pesti. Dupa sitare puteti adauga in nada boabe de porumb, casteri  sau viermi opariti. De ce spun viermi opariti? Pentru ca sunt de 2 ori mai grei decat viermii vii, nu sunt purtati de curent si se lasa usor pe dara de nada facuta de cosuletul dumneavoastra de feeder.

Pescuitul la feeder (monturi si sfaturi)

     In mare sunt doua monturi de feeder cu care pescuiesc:

     Montura englezeasca in bucla. Se introduce feederul pe firul principal impreuna cu o margea de cauciuc se face o bucla si se innoada. Feederul va culisa in bucla. Se urca feederul pana la nodul  de formare al buclei si in partea de jos se mai innoada bucla de 2 3 ori la distante de aprox 2 cm. Margeaua are rolul de a nu pune presiune feederul pe primul nod de jos.

     Montura cu antitangle. Eu o folosesc doar pe apa statatoare si este foarte simplu de realizat. Se introduce un antitangle pe fir, o margea de cauciuc si se leaga firul de un vartej dublu de care va veni atasat forfacul. Toate tuburile antitangle au o agrafa rapida de care poate fi atasat cosuletul de feeder. Sper ca v-am lamurit.

     Cand incepeti partida de pescuit este foarte important sa va luati un reper pe partea opusa si dupa ce faceti prima lansare, sa introduceti firul in clipsul mulinetei. In acest fel veti lansa in acelasi loc de fiecare data si veti forma cu usurinta o dara de nada. La inceputul partidei puteti face aprox. 10 lansari pentru a va forma un pat destul de consistent de nada. In privinta forfacului pe ape curgatoare folosesc forfacuri lungi de aproximativ 40 - 100 de cm iar pe ape statatoare de aproximativ 15 - 25 de cm. Cel mai bine este sa incercati cu 2 forfacuri la inceputul partidei, unul scurt si unul lung, iar in functie de trasaturi si de pestii prinsi il

anulati pe cel care nu da randament. In general forfacul cu momeala trebuie sa stea pe dara de nada sau in imediata apropiere a acesteia si cu cat curentul este mai puternic, va creste si lungimea forfacului. Daca observati ca prindeti pesti mici (obleti porcusori) puneti un puffy mic langa vierme si sunt mari sanse sa va scoata din necaz. Tot timpul faceti incercari, alternati momeala, schimbati lungimea forfacului, carligul chiar si cosuletul si rezultatele nu vor intarzia sa apara. Ca si mumeala pt carlig eu folosesc aproape tot timpul viermii fie ca sunt albi rosii sau pinky, Foarte rar pescuiesc la feeder cu boaba de porumb, rama sau arpacas.  Sper ca nu v-am plictisit prea mult si gasiti util acest articol. Va doresc fir intins si nu uitati sa mai si eliberati. 

In incheiere vreau sa ii multumesc lui Razvan Butu, mentorul meu online in pescuitul la feeder. 

Metoda feeder - Generalitati08 ianuarie 2009 | Retine | Tipariti | 9 comentarii |

Aceasta metoda a devenit in ultimii ani foarte populara printre pescarii de “stationar” datorita plajei extrem de largi de aplicabilitate (se adreseaza pescuirii multor specii de pesti, in aproape orice conditii – rauri, lacuri, canale, balti, ape cu curenti puternici/lenti, cu substrat malos, nisipos, cu vegetatie), precum si a preturilor relativ scazute ale echipamentelor si accesoriilor folosite. Practic, aceasta metoda ofera posibilitatea unui pescuit de finete chiar si-n cazul in care vorbim despre un pescuit exclusiv pe fundul apei, folosind diverse greutati (plumbi si/sau momitoare). Se deosebeste de alte tehnici de pescuit cu greutati pe fundul apei, in primul rand, prin specificul echipamentului folosit. Astfel, lanseta va avea lungimi cuprinse intre 3,60m si 5,20m, va fi formata din 4 pana la 5 elementi (setul poate contine inca un element de 30-50cm care reprezinta o prelungire a lungimii initiale), cu numeroase inele, cu doua pana la patru varfuri diferite, fiecare dintre ele urmand a fi folosit pentru lansarea diferitor greutati, in general cuprinse intre 20 si chiar 200g. Mulineta folosita va fi una cu tambur fix si frana posterioara (la fel de bine pot fi folosite si cele cu frana frontala), cu o capacitate maxima de 100m pentru un fir monofilament cu diametrul de 0,40mm. Multe dintre firmele consacrate propun o singura mulineta si pentru shefield si pentru feeder. Aceasta vine echipata cu un tambur de capacitate mai mare (100m/0,30mm sau 100m/0,40mm) si un tambur suplimentar cu capacitatea de 100m/0,18mm. Vom folosi un fir monofilament, cu diametre cuprinse intre 0,16mm si 0,22mm, in functie de greutatea ce urmeaza a fi lansata, specia de peste urmarita si distanta dorita. Astfel, in cazul unor lanseuri relativ scurte, vom folosi momitoare usor lestate si putin incarcate cu nada, sau nelestate dar incarcate cu o cantitate mai mare de nada si un fir cu diametrul de maxim 0,18mm. Pentru lanseuri lungi, pe langa firele mai groase, se vor folosi momitoare lestate, acoperite cu un bulgar mai mare de nada sau chiar

plumbi si/sau nada in saculeti PVA. Indiferent de performantele urmarite trebuie avut neaparat in vedere crearea unui echilibru intre grosimea si rezistenta firului, actiunea (greutatea maxima recomandata de producator) si modul de incarcare al lansetei. In acest fel se reduce considerabil riscul ruperii firului si implicit a pierderii monturii si, cel mai neplacut, chiar ruperea batului in momentul lansarii. Un rol important, in cazul in care optam pentru un astfel de pescuit, il au si accesoriile : suportul, minciogul, juvelnicul, momitoarele, agrafele, opritoarele, carligele si nu in ultimul rand, nada.Suportul cel mai indicat va fi unul telescopic (poate fi folosit si-n cazul unui pescuit pe apa curgatoare, cat si pe balta), cu trei picioare (asigura o buna stabilitate si-n prezenta unui teren denivelat, accidentat).

Juvelnicul cel mai utilizat in pescuitul cu match sau feeder, este confectionat dintr-o plasa fina, dar rezistenta si este prevazut cu inele metalice solide si sistem de prindere.

In cautarea celui mai potrivit minciog, esentiala este alegerea unui model cu maner telescopic (3-4m), diametru redus al ochiurilor plasei si o deschidere/diametru, in functie de forma, de minim 50cm. Momitoarele sunt prezente in magazinele de profil in cele mai variate forme, greutati si modele.

Aceasta diversitate se datoreaza dorintei producatorilor de a acoperi cele mai diverse situatii. Dar despre astfel de situatii, formarea monturilor pentru anumite tipuri de momitoare, alegerea si prepararea nadei, modul corect de incarcare a momitoarelor, in articolele urmatoare. S-auzim numai de bine.

Pescuitul la feeder (cosulet de nadire)Pescuitul cu cosulet de nadire (feeder). 

  Lanseta destinata pescuitului cu cosulet (la feeder), este o lanseta din mai multe tronsoane, de obicei trei,aceste lansete fiind livrate cu minim doua varfuri pline, vopsite de regula fluorescent. Aceste varfuri, au diferite actiuni si pot fi realizate din materiale diferite, carbon sau fibra de sticla. Numarul de inele este mare, ca si la lansetele match, o lanseta de feeder buna avand la o lungime de 3,60 m,un numar  minim de 13 inele.

Mulineta nu trebuie sa fie de calibru mare, dar nici foarte  mica.

Firul cel mai indicat la acest gen de pescuit este intre 0,18 mm si 0,25 mm. Un fir ideal de feeder este unul scufundator, pentru a nu fi afectat de bataia vantului.

Carligele recomandate sunt de regula cele de crap,deoarece sunt  mai rezistente.

Pescuitul cu feeder  este o tehnica care se adreseaza in primul rand pestilor  mari.

Nada folosita trebuie sa fie colanta ,deoarece  trebuie sa reziste lansarii, traversarii stratului de apa, pana ajunge pe fundul apei, fara sa se desfaca pe parcurs. Un exemplu de nada bine preparata este urmatorul: se ia o punga de nada si se varsa  intr-un vas, de preferinta rotund, pentru a putea amesteca bine si sa nu ramana nada uscata , se adauga o cantitate de apa, nu foarte multa, amestecandu-se bine ; pentru ca nada sa absoarba apa cat mai bine, va trebui sa o lasam 10-20 de minute.( In acest timp pregatim montura si sa ne organizam  locul de pescuit.)

Dupa ce nada a absorbit apa, se mai adauga daca este cazul apa pana ce ajunge la consistenta dorita. Vom sti daca nada este facuta bine, daca, atunci cand facem un bulgare de nada, acesta ramanestrans si nu se desface. 

De regula, la inceputul partidei se nadeste cu 4-5 cosulete de nada. Trebuie avut  grija ca atunci cand umpleti cosuletele sa nu presati  foarte tare nada, pentru ca la nadire, interesul este ca nada sa se desfaca cat mai repede, in cateva secunde. Frecventa lanseurilor, cand se pescuieste la feeder, este cam de 2-3 lanseuri la 10-15 minute, acest stil fiind unul destul de activ. Dupa o perioada, pestii se vor obisnui cu zgomotul facut de cosulet, asociindul pana la urma cu aportul de hrana.  

Pescuitul la feeder poate fi la indemana oricui.

http://www.aventurilapescuit.ro/revista/ia-ti-cadou-la-pachetul-de-ghiduri/

http://www.aventurilapescuit.ro/revista/ia-ti-cadou-la-pachetul-de-ghiduri/

Home >> Tehnici de pescuit >> Pescuitul la stationar >> Feeder >> Introducere in tehnica de pescuit la feeder

Introducere in tehnica de pescuit la feederPublicat de: Adi Petrisor pe 01 Aug 2012

Timid, dar sesizabil, tehnicile de fineţe încep să câştige teren. Ardealul e în frunte. Prin jurul Bucureştilor, între zece pescari care întind pe malul apei toate beţele cumpărate de când s-a inventat fibra de sticlă se află şi câte unul cu o lansetă lungă, terminată cu un vârf subţire de abia îl vezi. Prinde mai mult decât cei zece vecini la un loc. Este pescarul de feeder, o tehnică înrudită cu matchul.

Feederul, obiectul care da numele stilului

Ce este pescuitul la coşuleţ

Aşa cum în România ora exactă se dă la Bucureşti, atunci când vine vorba de pescuit Anglia dă tonul noilor invenţii.

Astfel s-a întâmplat cu ani buni în urmă, când britanicii, aceşti aşi ai pescuitului, au inventat tehnica pescuitului la feeder. În România a apărut în urmă cu 4-5 ani, iar noi nu prea am luat-o în serios.

Eu unul am achiziţionat o lansetă de feeder încă de la început, neavând cunoştinţe despre cum se alege un astfel de băţ şi cum se foloseşte. Dar încă de la prima partidă am fost convins că acest stil de pescuit va prinde foarte bine în România şi că nu va trece multă vreme până când mai toţi pescarii vor avea în dotare o asemenea lansetă.

Exact aşa s-a şi întâmplat: după 2 ani de când am cumpărat primul băţ de feeder, majoritatea pescarilor arădeni au adoptat uşor acest stil de pescuit şi au fost foarte mulţumiţi de rezultate.

Cred că este cel mai eficient stil de pescuit, din toate punctele de vedere: costul unui astfel de băţ este redus, încât oricine poate să-şi achiziţioneze unul, pe care îl echipează cu mulinetă, fir,

câteva antitaglere, 2-3 coşuleţe, la care se adaugă un kilogram de nadă, viermuşi şi cam atât – partida poate să înceapă.

Am enumerat acest necesar ca să vă daţi seama de costurile mici pe care le puteţi avea pescuind în acest stil.

Rezultatele sunt remarcabile, am întâlnit mai multe persoane care iniţial erau reticente, însă după o singură partidă se dădeau bătuţi. Mai bine spus, erau câştigaţi de stilul feeder.

Prepararea nadei

Scule şi echipamente

Pescuitul cu feederul oferă multe variante legate de montură, toate cu rezultate foarte bune, testate personal. Lanseta feeder, cu lungime cuprinsă între 3,6 şi 4,5 m poate să fie din două sau trei bucăţi.

Din punct de vedere al acţiunii, lansetele sunt de 10-30 g, 30-70 g mergând până la acţiuni puternice, de 40-120 g. Există şi beţe piker, a dică variante mai scurte ale feederului, cu lungimi cuprinse între 2.70 şi 3.30 m, cu acţiuni în general mici, de 10-30 g, până la 60 grame. şi aici există excepţii, unele firme fac pikere cu acţiune mai puternică, până la 100 g, pentru cei care pescuiesc din barcă. Acestea sunt sensibile şi uşor de manevrat.

Lansetele vin echipate cu 2-3-4 sau chiar mai multe vârfuri, pe care le putem schimba după nevoi. Vârfurile sunt numerotate de la 0,5 oz la 5 oz, unităţi de măsură britanice. C u aceaste lansete se poate pescui atât pe ape curgătoare cât şi pe ape stătătoare. Băţul trebuie ales cu grijă, ţinând seama mai ales de vârfuri.

Niciodata nu veţi putea lansa cu un bâţ al cărui acţiune are 100 g sau 120 g, cu un vârf de 0,5 sau 1 oz, căci cu siguranţă vârful se va rupe. În concluzie, vârfurile fine sunt pentru beţele cu acţiune mică, iar aceasta este regula de bază.

Marele avantaj al acestui băţ, după cum am spus şi mai devreme, este varietatea de monturi pe care le putem folosi.

De exemplu, dacă pescuim pe o baltă cu un fund denivelat iar coşuleţul nu este indicat deoarece riscăm să-l agăţăm, nu trebuie să ne facem probleme şi să ne căutăm alt loc, avem alte variante la dispoziţie.

Putem folosi un coşuleţ cu viermi uşor, de maxim 25 de grame sau, şi mai simplu, să folosim un momitor rotund de 10-15 grame, pe care punem nada sau mixul. Datorită formei, coşuleţul de viermi şi momitorul de formă sferică cu siguranţă nu se vor agăţa pe fundul apei.

Un alt exemplu este situaţia când pescuim pe o apă curgătoare cu debit foarte mare, unde adecvate sunt coşuleţele de formă pătrată. Aceste feedere au o stabilitate în curent mult mai mare decât cele rotunde, nu trebuie decât să avem la noi gramaje diferite, pentru o alegere corectă.

Cosuletele sunt de mai multe feluri

Campania de promovare a acestui stil este în plină desfăşurare, marea problemă apare atunci când alegem mulineta.

De regulă, pescarii care îşi achiziţionează primul echipament au tendinţa greşită de a alege o mulinetă mare, din clasa 4500-5000. Mulinetele se aleg în funcţie de băţul pe care îl avem deja, nu după peştele căutat sau apa pe care pescuim.

Pentru un pescuit cu feederul la peşte de mărime medie, mulineta nu trebuie să depăşească clasa 3000. Pentru beţe cu acţiune de până la 100 de grame, eu aş alege o mulinetă de mărimea 4000, care poate să fie echipată cu baitrunner.

Această mulinetă ne dă posibilitatea să pescuim şi la crap pe baltă. Un echipament fin şi adecvat va face ca partida de pescuit să fie una într-adevăr relaxantă. În completarea echipamentului de feeder, firul are o importanţă aparte. Calitatea principală este înalta rezistenţă la frecare. Apoi, trebuie să fie un fir sinking (se scufundă repede) şi să nu fie elastic. Ca mărime, eu folosesc în toate variantele 0,18 mm, maxim 0,20 mm.

Nade şi momeli pentru feeder

Tot ce ţine de pescuitul staţionar ne duce cu gândul, în primul rând, la nadă, sau mix, cum i se mai spune. Lucrul cel mai important în acest stil de pescuit şi care face diferenţa între pescari

esteumectarea nadei, simţul şi deprinderea de „citire” a apei.

Regula de bază la acest capitol este aceea de a nu folosi o nadă colantă în totalitate, deoarece odată umectată nu se mai poate face nimic cu ea. Apa o putem adăuga în nadă, dar nu o mai putem scoate dacă am pus prea multă. Din punctul meu de vedere, o umectare corectă nu poate să nu aducă peştele pe vad.

Nada incarcata pe cosulet

Eu folosesc două tipuri de nade, una colantă şi alta care se desface uşor, ambele în proporţii egale. De ce? Pentru că folosind două variante de nade, pe parcursul partidei îmi dau seama daca nada mai trebuie umectată, chiar dacă în apă se va desface la fel de frumos, însă intr-un ritm mai lent.

Dacă folosim din start o nadă mai putin umectată înseamnă că este o nadă uşoară, iar în acest caz, pe o apă curgătoare, peştii noştri pot fi undeva la 20 de metri de coşuleţul de nadă, ceea ce nu este bine deloc.

Facem ce facem şi tot la britanici ajungem, ei au inventat şi aromele lichide cu alcool. În pescuitul cu feederul nu contează atât de mult aromele praf, este suficient să folosim un aditiv lichid pe bază de alcool.

Ce rol are alcoolul în aroma lichidă? Aceasta ajută la dispersia rapidă pe o rază mai mare şi accentuează mirosul aditivului lichid. De obicei cantitatea mai mare se intoduce în nadă atunci când apa are o temperatură scăzută, pentru a atrage peştii mai rapid.

Este foarte important ca aroma lichidă să fie şi puţin uleioasă, un lucru foarte atrăgător pentru peşti. Poate vă întrebaţi dacă în nada pe care o preparăm pentru feeder folosim TTX-ul, vă sfătuiesc cu toată încrederea să o faceţi, însă în cantitate mai mică decât îl folosiţi de obicei.

Exemplul cel mai simplu pentru a nu greşi cantitatea este de 150 grame de TTX la kilogramul de nadă, desigur aici fac referire la pescuitul cu feederul. Înainte de a trece la următorul capitol, un ultim sfat legat de nadă este acela ca umectarea să se facă în două părţi, cu o jumătate de oră între ele.

Victima feederului

La feeder este foarte important ca fiecare componentă din nadă să absoarbă apa bine, altfel ea se ridică la suprafaţă, iar nada nu mai are nici o valoare.

Un detaliu aparent nesemnificativ este momeala vie pe care o introducem în nadă. De obicei folosim viermi şi indicat ar fi ca mai bine de jumătate din cât ne propunem să introducem în mix să fie opăriţi. Prin opărire, viermele devine mai greu iar calitatea principală este că nu se desprinde de nadă ca unul viu ci rămâne în zona nădită sau mai bine spus în apropierea coşuleţului.

Un lucru deloc de neglijat este precizia de lansare, care trebuie să fie ca a unui ceas elveţian. Este foarte important să lansăm în acelaşi loc, însă cum facem acest lucru? Foarte simplu: lansăm la distanţa dorită, după care punem firul după clipsul mulinetei sau înfăşurăm pe tamburul mulinetei, peste fir, un elastic, astfel că la fiecare lansare coşuleţul, momitorul sau plumbul se opreşte în acelaşi loc.

Monturi pentru feederMuresan Radu-Dan2012-01-10

 

Zilele de iarnă sunt tot mai greu de suportat. Frigul este pătrunzător, lacurile îngheţate iar râurile

mult prea egoiste nu doresc, parcă, să renunţe la peştii mult prea puţini sau mult prea şireţi pentru noi cei

care suferim din greu, pe vânt şi ploaie. Adevăraţi brigadieri într-ale pescuitului neclintiţi, indiferent de

vitregimea naturii ne vedem, rareori, puşi în situaţia de a ne declara înfrânţi însă niciodată învinşi în lupta

cu vieţuitoarele şirete ale meandrelor sau ale iazurilor misterioase.

În timpul acestor zile hibernale când ne refacem puterile pentru noi şi noi ofensive nu ne rămân

multe de făcut decât fie să ne gândim la zile mai bune dar şi la zile mai rele, fie să ne pregătim „arsenalul"

pentru a fi mereu gata de acţiune. Cu prea mult timp la deispoziţie, amintirile sunt mereu benefice pentru

a putea realiza progresele realizate peste ani.

Primele mele încercări de a pescui cu feederul se soldau, negreşit, cu încâlcituri dintre cele mai

elaborate. Zi de zi, „verde" fiind în ale pescuitului la feeder, mă confruntam cu lipsa unor modele de

monturi. Desigur, cele mai la îndemână modele, pentru mine, erau cele de pescuit la grund. Aşadar

înlocuiam, pur şi simplu plumbul cu coşuleţul. În timp lucrurile au evoluat, feederele au devenit tot mai

multe şi mai diversificate.

Nici monturile nu fac notă discordantă, ele sunt parcă realizate pentru fiecare peşte în parte şi

pentru fiecare apă. Nu pot uita nici azi greutăţile întâmpinate în găsirea unei monturi de feeder pretabilă

anumitor condiţii, iar lipsa unei baze ducea adesea la frustrări şi partide de pescuit ratate.

Timpurile se schimbă iar prin acest articol doresc să familiarizez pescarii, indiferent de experienţa

acumulată, cu câteva tipuri de monturi, de la cele mai simple, la cele mai complexe. Înainte de a începe

trebuie să menţionez că am ales să folosesc un fir textil şi un fir foarte gros din motive obiective, lesne de

înţeles, mai exact pentru a fi cât mai vizibile în poze. Alături de pozele cu monturi vă voi mai prezenta şi

câte un exemplu de peşti prinşi folosind monturile de mai jos.

Voi începe aşadar cu cea mai simplă dintre toate liniile şi anume aşa-numita „running rig". Linia

este de o simplitate şi de o eficienţă nemărginită. Este foarte simplu de realizat: pe firul principal se

introduce feederul, urmat apoi de o biluţă de cauciuc culisantă. Legătura dintre firul principal şi forfac este

realizată printr-un antirăsucitor. Pentru un plus de rezistenţă şi pentru a reduce şi mai mult posibilitatea

încâlcirilor, recomand ca biluţa de cauciuc să fie trasă peste primul ochet al antirăsucitorului.

 

 

 

Este cea mai simplă montură a cărei eficienţă este deosebit de mare atât în apă curgătoare cât şi

pe lacuri, iar probabilitatea de a se încâlci este foarte mică. În funcţie de locul de pescuit, peştele vizat şi

condiţiile de hrănire, lungimea forfacului poate varia de la 10cm până la 1,5m.

 

 

Captură realizată cu montura running rig

În funcţie de anotimp şi comportamentul peştilor această montură poate fi puţin modificată. Dacă

spre exemplu pescuiţi pe râu, iar peştii se hrănesc dificil şi este nevoie de linii foarte subţiri şi cârlige de

dimensiuni reduse, sau din contră, dacă pescuiţi pe ape cu peşti capitali linia „running rig" poate fi puţin

modificată.

 

Mai exact modificarea constă în intercalarea unui elastic de tipul celor folosite de către pescarii

de staţionar pentru rubeziană. Modificare este simplu de realizat: de antirăsucitorul care opreşte feederul

se leagă un elastic cu lungime şi diametru variabile, apoi se ataşează un alt antirăsucitor de care se

prinde forfacul.

Trebuie reţinut faptul că elasticul se alege în funcţie de forfac, astfel pentru un forfac cu diametrul

de 0.08 mm recomand un elastic cu diametrul de 0.8mm, pentru un forfac cu diametrul de 0.10 recomand

un elastic cu diametrul de maxim 1.0mm, pentru un forfac de 0.12mm recomand un elastic cu diametrul

de 1.2mm. Dacă urmăriţi peşti de talie mare şi doriţi să folosiţi un elastic pentru a absorbi şocurile

recomand elstice cu diametrul de 1.5mm sau tubulare subţiri. Pentru a evita ruperile în momentul agăţării

unor peşti de talie mare, recomand folosirea unui fir cu elasticitate mai mare de tipul Carp Expert Feeder.

Captură realizată cu montura running rig cu elastic de 1.2mm şi forfac de 0.12mm 

O altă montură din categoria celor mai simple face parte şi montura cu antitangler.

Este, şi aceasta, extrem de simplu de realizat şi are la baza montura running rig cu diferenţa că feederul nu este introdus direct pe fir, în schimb se introduce un tub antitangler de ccare se agaţă feederul. Oprirea se realizează în aceeaşi biluţă de cauciuc şi antirăsucitor. Singura alegere care vă rămâne de făcut este să alegeţi antitanglerul care simţiţi că vi se potriveşte cel mai bine fie el unul în unghi sau drept.

O captură reuşită cu montura cu antitangler

 

Montura cu feeder în buclă este şi ea una foarte simplă însă puţin mai migăloasă.

Montura se realizează astfel: într-o buclă se introduce o agrafă cu vârtej. Pe ultima treime din

lungimea totală a buclei se leagă trei noduri simple la distanţe aproximativ egale, încecpând dinspre

feeder. Astfel în două treimi din buclă va culisa feederul iar pe ultima treime vor exista 3 noduri. După

formarea ultimului nod, în mica buclă rămasă se introduce un antirăsucitor de care se va ataşa forfacul.

Cele trei noduri au rolul de a distorsiona bucla şi în mod normal se va forma un unghi de aproximativ 90

de grade în momentul în care feederul este suspendat pe nodul cel mai de sus. Această montură se

pretează în special unui pescuit pe râruri însă nu recomand a se folosi în combinaţie cu coşuleţe mai

grele de 30 de grame deoarece apare riscul ca prin presiunea exercitată de feeder asupra nodului, în

momentul lansării şi a frânării acestuia pentru a atinge locul ales, acesta din urmă să se desfacă sau să

se rupă.

Pentru toate aceste monturi se pot folosi în general orice tip de feeder, exceptând feederele

culisante cu firul prin interior.

Un caras prins cu montura cu feeder în buclă

 

Din capitolul celor mai simple linii pentru lac face parte si montura cu method feeder.

Tipul acesta de montură s-a dovedit pe parcursul timpului a fi o metodă de frunte atunci când vine

vorba despre pescuitul pe lacuri după peşti precum crapul, carasul, platica. Realizarea monturii este

simplă: se introduce method feederul pe fir apoi există două variante. Prima variantă implică introducerea

unei biluţe de cauciuc iar legătura dintre firul principal şi forfac să fie realizată printr-un antirăsucitor. Cea

de a doua variantă şi cea mai simplă implică folosirea unui blocaj „păianjen" pentru înaintaş. Indiferent de

dimensiunea peştelui, folosind acest tip de feeder şi a acestei monturi, trăsăturile vor fi vizibile fără

excepţii.

Pentru acest tip de montură este recomandată folosirea oricăror tipuri de feedere culisante cu fir

interior, fie ele plate sau arcuite cu sau fără tub antirăsucire. De asemenea pentru eficienţă maximă

recomand ca lungimea forfacului să fie foarte scurtă, undeva în jurul valorii de 10cm.

Captură de excepţie cu method feederul

 

Montura „pater noster" pentru feeder face parte din categoria monturilor mai complexe.

Această montură necesită un nod special pe care îl voi prezenta puţin mai jos, nod numit „water

knot" sau „nod de apă" şi este mai simplu decât o sugerează numele. Această montură poate fi folosită

pe râruri doar dacă lansarea se face numai în aval, în caz contrar există riscul ca trăsăturile să nu fie

sesizate. În schimb această montură este recomandată de pescarii de top ca fiind montura perfectă

pentru pescuitul la plătică în special şi pentru peşti a căror trăsătură este foarte fină în general.

Nodul „water knot" este extrem de simplu de realizat.

Firul principal şi firul pentru forfac se aşează unul lângă celălalt

Apoi se realizează o buclă...

Firul principal şi cel pentru forfac se trec de 4 ori prin această buclă...

După ce firele au fost trecute de 4 ori prin buclă, se umezesc şi se strâng

Rezultatul final va fi un nod perfect

Trebuie menţionat faptul că pentru ca această montură să fie eficientă, lungimea forfacului

trebuie să depăşească lungimea firului de care este ataşat feederul. Pentru acest tip de montură se pot

folosi orice fel de feedere exceptându-le pe cele culisante cu fir interior.

Peşti mici capturaţi cu montura „pater noster"

 

Următoarea montură face parte din familia celor mai complexe şi se numeşte montura semi-

fixă.

Linia este mai complexă şi implică mai multe elemente. Mai întâi se introduce pe firul principal un

opritor de cauciuc urmat apoi de o biluţă culisantă de cauciuc după care se introduce o agrafă cu vârtej

de care se va ataşa feederul. După toate acestea urmează o altă biluţă culisantă de cauciuc şi un

antirăsucitor. Această montură este ambivalentă ea putând fi folosită fie cu feederul blocat între biluţe,

opritorul de cauciuc şi antirăsucitor caz în care în momentul în care peştele trage se agaţă singură doar

din greutatea feederului. Se poate folosi şi cu feederul culisant pe o distanţă la alegerea pescarului,

situaţie în care peştele se va agăţa din nou singur. Deci se poate spune că este o montură cu

autoînţepare. Montura poate fi folosită atât pe ape curgătoare cât şi pe lacuri, singurul dezavantaj evident

fiind acela că există posibilitatea ca muşcăturile peştilor celor mai mici să nu poată fi observate.

Cu montura semi-fixă crapul s-a înţepat singur

 

Ultima montură pe care doresc sa o prezint este preluată de la pescarii de crap şi se numeşte

montura elicopter.

Montura aceasta seamănă destul de mult cu montura semi-fixă dar este destul de diferită şi se

realizează astfel: pe firul principal se introduce un opritor de cauciuc urmat de o biluţă culisantă de

cauciuc apoi un antirăsucitor sau un vârtej cu agrafă pentru cârlig. După aceea se refac primii paşi în

sens invers; se introduce o biluţă culisantă de cauciuc şi un opritor din cauciuc. Legătura dintre firul

principal şi feeder se realizează fie prin legarea directă a feederului fie printr-un vârtej cu agrafă interpus.

Această montură se adresează în special pescuitului pe lacuri şi peştilor de talie mare, însă spre

deosebire de montura precedentă, muşcăturile peştilor celor mai mici vor fi vizibile. Prin construcţia ei

este o montură de distanţă cu proprietăţi antiîncâlcire foarte bune. Pentru această montură recomand

folosirea feederelor agăţate de genul celor lacrimă sau arcuite fixe.

Un crap capturat cu montura elicopter.

În câteva cuvinte acestea ar fi principalele monturi de feeder folosite de către pescarii din

Occident dar şi de către mine. Sunt monturi clasice pe care le recomand tuturor pescarilor fie ei începători

sau avansaţi.

Singura întrebare care se ridică este care montură o veţi folosi la următoarea partidă?

http://www.aventurilapescuit.ro/revista/ia-ti-cadou-la-pachetul-de-ghiduri/

http://www.aventurilapescuit.ro/revista/ia-ti-cadou-la-pachetul-de-ghiduri/

Home >> Tehnici de pescuit >> Pescuitul la stationar >> Feeder >> Montura elicopter cu cosulet de feeder

Montura elicopter cu cosulet de feederPublicat de: AvP pe 02 Noi 2011

Montura elicopter cu cosulet de pescuit la feeder este o montura foarte versatila si este foarte utilă atunci când vreţi să pescuiti la distante ceva mai mari.

Montura elicopter cu cosulet de feeder

În pescuitul la feeder pe vaduri cu substrat malos, montura elicopter este aproape imbatabila. Posibilitatea schimbarii pozitiei momelii la distanda dorita o recomanda pentru un astfel de pescuit.

Astfel, daca pescuiti pe vaduri cu substrat moale, montura elicopter va lasa libertatea de a pozitiona momeala foarte rapid la distanta la care aproximati ca aceasta nu se mai scufunda in mal.

Un alt avantaj al acestei monturi este faptul ca nadeste constant vadul pescuit. Daca stiti distanta la care vreti sa pescuiti, trageti firul principal pe clipsul mulinetei si, cu ajutorul cosuletului naditor, veti nadi foarte precis vadul  la fiecare lansare.

 

Elemente necesare:- Cosulet de feeder- Opritoare textile- Opritoare siliconice- Vartej- Struna (de preferat fluorocarbon 0,14 – 0,16)- Carlig (dimensiunea o alegeti in functie de specia vizata)

Specii vizate:- Este indicată pentru roşioară, babuşcă, plătică sau caras.

Avantajele monturii- Diminuează probabilitatea ca struna să se încurce în momentul lansării.- Are un efect de autoînţepare.

Dezavantajele monturii- După un dril cu un peşte mai mare va fi nevoie de repoziţionarea opritoarelor de silicon.