Perspectiva carnivorelor mari în România

Dr. Ing. Bereczky Leonardo

PERCEPȚIA GENERALĂ

Sunt prea multe carnivore (în special urși) față de cât suportă habitatul

Trebuie hrăniți pentru că nu au ce mânca

Provoacă prea multe conflicte

PREA MULTE CARNIVORE?

La ce ne raportăm?

- Gradul de suportare a habitatului?

- Efectivele optime? - Numărul situațiilor

conflictuale ? - Gradul de acceptanță a oamenilor?

CU VEDEM NOI SITUAȚIA?

Numărul real al indivizilor

- Este necunoscut.

- Datele existente se bazează pe metode de evaluare cu grad ridicat de eroare

Efective optime – câți urși suportă habitatul?

- Chei de bonitate elaborate în anii 70 !!!

- Cadrul social și natural a suferit shimbări considerabile de atunci

Expansiunea carnivorelor către zonele subcarpatice indică creșterea populației?

- Pot exista și alți factori care determină această expansiune:

- Grad de deranj mult mai ridicat în zonele de munte - Pășunat mai intensiv datorită creșterii numărului

de animale domestice (datorate sistemului de subvenții UE)

- Exploatarea intensivă a ciupercilor și fructelor de pădure

- Dezvoltarea turismului – turism motorizat

Nu au urșii ce mânca în pădure?

- Sistem de hrănire omnivor

- Plasticitate ecologică colosală

- Tolerare intraspecifică mare datorită gradului scăzut de teritorialitate

- În multe locuri habitatele oferă mai multă hrană datorită tăierilor rase din ultimii 10 ani.

Există o corelație între pagube și mărimea populației?

- Ursul nu este un animal puternic teritorial – teoria gonirii unor indivizi la periferia habitatelor bune datorită excesului populațional nu stă în picioare

- Gestionarii fondurilor cinegetice plasează în unele locuri cantități mari de hrană artificială (de multe ori deșeuri de dulciuri provenite de la fabrici) prin care sunt create zone de concentrare – focare de conflicte – denaturarea comportamentului natural

- Pășunatul excesiv în zone de habitat al carnivorelor determină apariția fenomenului de nărăvire

- Plasarea hranei artificiale în scop de a atrage urșii lângă pensiuni dtermină sau menține apariția de urși habituați în zonele rurale (ex. Tusnad Băi)

Dorim să vânăm pentru că avem prea mult, sau dorim să vânăm pentru că avem suficient ca să

ne permitem acest lucru?

- Vânătoarea este o motivație bună pentru conservarea carnivorelor mari

- Motivarea vânătorii cu existența pagubelor este o strategie total greșită – VÂNĂTOAREA NU ESTE O METODĂ DE PREVENIRE A PAGUBELOR NICĂIERI ÎN LUME

- Extragerea prin vânătoare a exemplarelor care produc pagube este de dorit

- Implicarea managerilor fondurilor cinegetice în mitigarea conflictelor este necesară

- Vânătoarea de trofee nu trebuie considerată o metodă de prevenire a pagubelor pentru că nu este.

- Este nevoie de elaborarea unui plan de management prin care recoltarea să se efectueze planificat pe clase de vârstă și nu bazat pe un sistem de derogări prin fațada pagubelor

Soluții propuse

1. Demararea unei acțiuni de colectare de analize genetice în vederea creării unei imagini mai reale în ceea ce privește mărimea și structura populațiilor.

2. Elaborarea unor chei noi de bonitate care să cuprindă toți factorii din cadrul actual în vederea calculării efectivelor optime

3. Demararea unui studiu prin care să se afle cauzele expansiunii carnivorelor spre zonele de deal.

4. Analiza impactului hrănitului artificial asupra populației de urși.

5. Elaborarea unui sistem operativ de compensare a pagubelor

6. Elaborarea și aplicarea unor măsuri stricte legate de metodele și zonele de pășunat

7. Elaborarea și aplicarea unui sistem de amenzi pentru hrănitul artificial al urșilor în zonele urbane turistice cu potențial ridicat de urși problemă.

7. Elaborarea unui plan de management. 8. Acordarea unor cote de recoltă, astfel ca vânătoarea să nu fie pseudo motivată de pagube ci să devină o activitate sustenabilă (wise use). 9. Planul de management să stipuleze clar un mod de intervenție rapid și eficient în cazurile în care apare necesitatea eliminării unui individ dintr-o zonă de conflict.

Viziunea 1. România continuă să dețină o populație de carnivore mari sălbatice, cu stare favorabilă

de conservare

2. România rămâne un exemplu pe plan mondial pentru coexistența dintre oameni și carnivore

3. Populațiile de carnivore sunt monitorizate în concordanță cu metode științifice de zi, cu implicare din toti factori interesanți din public și deciziile de management sunt transparente si bazate pe tehnici de monitorizare de încredere.

4. conflictele cu oamenii și interesele economice umane sunt gestionate în vederea minimizării lor într-un mod în care comunitățile locale nu sunt nevoite să înfrunte singuri greutățile generate de prezența urșilor și lupilor în vecinătate.

5. Managerii fondurilor cinegetice cu populații sustenabile de carnivore mari pot beneficia de o cotă de vânătoare pentru trofee conform unui plan de management stabilit și în funcție de rezultatele monitorizării populației.