Impactul factorilor fiziologici, psihologici, pedagogici în performanța academică (IB)

Una dintre preocupările principale din viața oamenilor se referă la alegerea unui plan

profesional potrivit, care să satisfacă nevoile personale. Însă alegerea acestuia depinde în mare

măsură de modalitatea cu care individul își va desfășura activitatea școlară în cadrul studiilor de

liceu, adică orientarea spre succes sau eșec, stilul de învățare, persistența lui motivațională,

factorii psihofoziologici: percepția și vulnerabilitatea stresului, stările nevrotice, anxietatea

situativă și reactivă etc.

Fiecare elev are dreptul la succes școlar și la atingerea propriilor standarte și performanțe.

Pentru aceasta, este necesar să cunoaștem ponderea factorior fiziologici, psihologici și

pedagogici care manifestă un rol important în realizarea progreselor academice la elevii de liceu.

Cunoscînd acest aspect, le vom putea folosi ca predictor în determinarea cu mai multă ușurință a

progreselor elevilor și pentru elaborarea unui set de recomandări în vederea elaborării unor

curricule individualizate, creînd astfel premise majore pentru atingerea performanței academice

la elevii din licee.

Perioada de liceu corespunde cu adolescența – o fază de restructurare afectivă a personalității,

un proces de individualizare și de metabolizare a transformărilor fiziologice legate de integrarea

corpului sexuat. Este greu de precizat la ora actuală sfîrșitul adolecenței, cîtă vreme numeroși

adolescenți își prelungesc această etapă, astfel studiul nostru e va axa pe subiecți aflați la

jumătatea traiectoriei evolutive în adolescență, aproximativ vîrsta de 16 ani.

Performanța în învățare suportă influiența combinată a factorilor fiziologici și

psihopedagogici. Motivația învățării și persistența motivațională, stilurile de învățare, anxietatea

școlară, stările nevrotice ale elevului se numără printre cei mai importanți factori ce

condiționează randamentul școlar. Dintre factorii externi amintim: mediul familial, profesia

părinților, personalitatea profesorului, metodele sale de predare și sistemul de cerințe instructiv-

educative.

Reușita sau nereușita elevului la învățătură se realizează în funcție de exigența normelor

școlare (Pavelcu, apud Radu 1983). Succesul școlar poate fi considerat, în mod schematic, o

expresie a concordanței între capacitățile și interesele elevului și exigențele școlare, formulate și

prezentate elevului prin diverse metode instructiv - educative. Astfel, dacă succesul exprimă o

potrivire, insuccesul, văzut ca rămînerea în urmă la învățătură, reprezintă o disconcordanță între

posibilitățile elevului și exigența impusă printr-o anumită metodă instructiv - educativă (Radu,

1983).

Din punct de vedere psihologic, reușita sau nereușita poate fi trăită de elev sub forma

sentimentului succesului sau insuccesului, performanța sa putînd fi sau nu în accord cu ceea ce

individul așteaptă de la acțiunea înterprinsă (Nuttin, apud Kulcsar, 1978).1

Astfel, condiția esențială a succesului sau eșecului psihologic constă în angajarea eului în

realizarea sarcinii instructive. Succesul dă naștere unor trăiri afective pozitive ce dinamizează,

susțin și direcționează conduita elevului spre obținerea unor performanțe înalte – „Succesul naște

succes”.

Importanța problemei se ridică și în legătură cu raportul dintre teama de eșec care se

manifestă prin anxietate reactivă și nivelul de aspirație, teama putînd avea un efect inhibitor.

Eșecul va fi resimțit cu atît mai dureros cu cît nivelul de aspirație este mai ridicat, adică cu cît

nivelul de expectație și cel de reușită este mai mare. Iată de ce în cercetare vom include și

variabila anxietatea situațională și reactivă. În ceea ce privește stilurile de învățare trebuie să

amintim întîi ceea ce presupune conceptul de stil. Stilul este ansamblul de caracteristici

semnificative și specifice prin care se exprimă identitatea unei persoane, concretizată în structuri

și acțiuni concrete de învățare. Există o nevoie a fiecărei persoane de a-și controla orice activitate

cotidiană și cum fiecare caută un echilibru în cadrul acestor activități, fiecare persoană își va crea

un stil propriu de auto-guvernare mentală în raport cu situațiile date (Sternberg, 1990).

Stilul de învățare se dezvoltă pe parcursul adolescenței și maturității grație interacțiunii

individului cu mediul înconjurător. Conform modelului lui D. Kolb despre stilul de învățare,

există două dimensiuni primare ale procesului de instruire: prima dimensiune presupune la o

extremă – experiența concretă, iar la cealaltă extremă – conceptualizarea abstractă; a doua –

experimentarea activă la o extremă și observarea reflexivă la cealălaltă. Astfel, în procesul de

instruire, subiectul se află într-o mișcare continuă „reținîndu-se” mai mult sau mai puțin la unele

dintre aceste extreme: de la actor la observator, de la implicare specifică la detașare analitică

generală. Este necesar să menționăm că învățarea are loc prin intermediul tuturor acestor patru

tipuri de experiență, una dintre ele însă rămîne preferențială. O instruire ideală/un training ideal

ar trebui să includă aplicații pentru toate aceste modalități de percepere și prelucrare a

informațiilor. De exemplu, ciclul poate începe cu implicarea personală a elevului într-o

experiență concretă; apoi, el reflectează asupra acestei experiențe, căutînd o semnificație, un

concept; mai tîrziu, elevul aplică acest concept pentru a elabora o concluzie logică și, în final, el

experimentează o problemă similară, ce rezultă din noi experiențe concrete.

Adolescentul trăieşte şi activează într-un mediu social şi nu poate exista în izolare. De

aceea, eficienţa sa în rezolvarea problemelor din viaţa de zi cu zi cu care se confruntă, nu

depinde numai de aptitudinea intelectuală, stilul cognitiv ci şi de capacitatea de a construi şi a

dezvolta relaţii interpersonale pozitive şi armonioase, care să permită îndeplinirea scopurilor

propuse. Adolescentul contemporan, ca parte componentă a unui ecosistem în continuă şi

profundă schimbare, e necesar să se adapteze la noi standarte de competenţă şi competitivitate

socio-profesională, ştiinţifică, economică, psihologică, culturală, să facă faţă noilor tehnologii cu

2

un înalt grad de informatizare şi automatizare. Obstacolele şi dificultăţile pe care viaţa le

presupune, provocările legate de studiile liceale și societatea în continuă schimbare solicită din

partea adolescenţilor răspunsuri complexe de adaptare, relaţionare şi integrare în sisteme.

Sîntem în era în care tot mai multe voci susţin necesitatea studierii stresului și stărilor

nevrotice frecvent întâlnite la adolescenți și elaborării unor strategii eficiente de coping pentru

perioada respectivă de dezvoltare. Este necesar ca aceste strategii să formeze abilitățile

adolescentului de a se înţelege cu ceilalţi, uşurinţa de a se acomoda la noile condiții educaționale,

de a se adapta şi a reacţiona flexibil în orice situaţie socială.

Există mari diferenţe interindividuale în reacţiile la situaţiile stresante la vîrsta de liceu.

Un rol deosebit în apariţia şi amploarea stresului psihic la elevii din liceu îl au particularităţile

cognitive, afective şi voliţionale ale individului, modelate de experienţa sa de viaţă, condiţionînd

răspunsul subiectului la un stresor psihic potenţial, căruia i se conferă o semnificaţie nocivă,

imaginară sau reală. Tot mai multe persoane se confruntă cu stări confuzionale şi sentimente de

inferioritate care duc la suprasolicitare, provocînd migrene, stări depresive, dezechilibre,

frustrare, inapetenţă sau bulimie, insomnii şi intoleranţă. În literatura de specialitate din ce în ce

mai frecvent se prezintă faptul, cum suferinţele în plan psihologic generează anumite stări

nevrotice.

După M. Debesse, adolescenţa este vîrsta luptei pentru succes în toate domeniile de

activitate, în scopul afirmării în faţa adultului; este vîrsta emoţiilor tari şi a sentimentelor

profunde, a impulsurilor. Adolescenţa înseamnă nu numai ieşirea tânărului din pubertate, ci

ieşirea din societatea de tip tutelar familial pentru a se integra în viaţa socială, cu toate

caracteristile ei. Astfel, problema studierii stărilor nevrotice prezintă un interes atît teoretic cît şi

practic, deoarece vizează reacțiile adolescenților la condiţiile problemă ale vieţii moderne.

Sările nevrotice reprezintă tulburări psihice de care individul este conștient și nu ating

funcțiile esențiale ale personalității. În studiul nostru vom cerceta 6 tipuri de stări nevrotice:

anxietatea, depresia nevrotică, astenia, isteria, tulburările obsesiv-fobice, tulburările

vegetative.

II. Scopul, obiectivele studiului.

Scop

Determinarea influienței factorilor fiziologici (ritmul diurn, stările nevrotice), psihologici

(anxietate, vulnerabilitate la stres, persistență motivațională) și pedagogici (stilul de învățare)

asupra performanței academice în vederea potențării impactului pozitiv și diminuării aspectelor

negative a acestora în procesul didactic, prin propunerea unui set de sugestii metodologice

operaționale.

3

Obiective.

1) Determinarea gradului de manifestare a variabilelor implicate în cercetare: stilul de

învățare, anxietatea, vulnerabilitatea și percepția stresului, persistența motivațională,

ritmul diurn, stările nevrotice la liceenii școlilor (IB) din Ucraina și Romania.

2) Identificarea posibilelor aspecte relaționale existente între variabilele date și performanța

academică.

3) Adaptarea chestionarului Scala de Persistență Motivațională, elaborată de T.Constantin

pe populația din Ucraina, în limba ucraineană.

4) Listarea diferențelor introduse de specificul specializării educaționale în adoptarea

stilului de gîndire, cu influiența directă asupra tehnicii de predare și modul de percepere a

informațiilor transmise.

III. Metodologia studiului

Contextul social.

Elevilor li se va prezenta scopul cercetării și li se va face instructajul pentru completarea

chestionarelor. Completarea chestionarelor se va efectua în mod colectiv. Pentru comparație vom

selecta un grup de liceeni din școlile din R.Moldova (neparteneri IB) pentru a identifica

diferențele dintre acești subiecți. Se va realize o cercetare constatativă în 2 contexte socio-

culturale diferite: școlile IB din Ucraina (Kiev) și școlile IB din Romania ( București).

Instrumentele de măsură pentru a determina persistența motivațională: vom utiliza Scala

Persistenţei Motivaţionale- SPM 15 (Constantin et al., 2011) care evaluează persistenţa

motivaţională, înţeleasă ca fiind predispoziţia unui elev de a persista motivaţional în efortul

direcţionat spre atingerea unui scop asumat (o dată luată decizia implicării motivaţionale), găsind

resursele personale necesare (inclusiv re-alimentarea motivaţiei!) pentru depăşirea obstacolelor şi

pentru a rezista rutinei, stresului, oboselii, şi altor factori distractori. Evaluarea persistenţei

motivaţionale se realizează prin intermediul a 15 de itemi cu răspuns pe o scală în 5 trepte (1 – în

foarte mică măsură; 5 – în foarte mare măsură), vizând identificarea a trei factori: LTPP -

urmărirea pe termen lung a scopurilor („long term purposes pursuing"); CPP - urmărirea

scopurilor actuale ("current purposes pursuing" - CPP) şi RUP – recurenţa scopurilor neatinse

(„recurrence of unattained purposes"). Scorurile cumulate a celor trei factori ai Chestionarului

PM4, permit evaluare persistenţei motivaţionale individuale: capacitatea unei persoane de a

persevera comportamental şi motivaţional în efortul spre atingerea unor obiective ambiţioase;

tendinţa de a persista, de a investi timp şi efort, de a nu abandona (scoruri mari). Scala dată a

fost tradusă și adaptată pe populația R.Moldova în două limbi: rusă și română.

4

Chestionarul clinic de diagnosticare a stărilor nevrotice (Малкина - Пых);

Chestionarul conține 68 itemi , 6 variabile care se referă la cei 68 itemi.

1. Anxietatea (10 itemi)-persoana se manifestă neliniștită, neîncrezută în propriile

forțe,emoțional instabilă,acțiuni necoordonate și neplanificate.

2. Depresie nevrotică (10 itemi)-se manifestă prin pierderea sentimentelor, neliniști interioare,

conținut perceptual cenușiu

3. Astenie (10 itemi)- lipsa sau slăbirea forțelor, fatifgabilitate fizică și intelectuală, persoana se

plînge de dureri difuze, cefalee.

4. Isteria- sunt emotivi, sensibili, cu imaginație debordantă, sugestionabili, plastici, care vor

permanent să seducă, să placă .

5. Tulburări obsesiv fobice-teamă de a nu comite un act absurd, ridicol, gîndire obsesivă.

6.Tulburări vegetative-senzații de disconfort pe care persoana le resimte cu anumite schimbări

fiziologice sau somatice.

Chestionarul „Vulnerabilitatea la Stres”, elaborat de Miller şi Smith care identifică 3

variabile: vulnerabil la stres, serios vulnerabil la stres, şi permanent stresat;

Chesionarul „Perceţia stresului”, elaborat de Levenstein care determină 3 niveluri ale

stresului: stres redus, moderat și puternic.

Pentru a determina stilul de învățare vom utiliza „Chestionarul referitor la stilurile de

învățare”, care detremină 3 stiluri: vizual, auditiv și practic.

Bibliografie:

2011 - Constantin T., Holman A., Hojbota A. M., (2011), Development and validation of a

motivational persistence scale, PSIHOLOGIJA, 2011, Vol. 45 (2), 99–120

2011 – Ţuţu A., Constantin T., (2011) Understanding Job Performance through Persistence

and Job Competency, 2011 Published by Elsevier Ltd. Selection and peer-review

under responsibility of PSIWORLD 2011

2011 – Macovei I., & Constantin T., (2011), Volunteers versus non-volunteers: the role of the

motivational persistence, Annals of the Al. I. Cuza University. Psychology Series,

Editura Universităţii „Al I. Cuza” Iasi, Volume 20, Issue no. 1/ 2011

2009 – Matran L.P., Constantin T., (2009), Impactul valenţei recompensei asupra persistenţei

motivaţionale, Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”din Iaşi.

Psihologie, Editura Universităţii „Al I. Cuza”, Tomul XVIII. 2 /2009, pp 5 – 26.

2000 – Honey P., Mumford A. (2000), The learnong styles helper’s guide. Maidenhead: Peter

Honey Publications Ltd, 2000.5

1990 – Sterneberg R. Widsom and ist relation to intelligence and creativity. Cmbridge:

University Press, 1990. 154 p.

6