Perceptii privind satul romanesc. Antologie din clasici ai culturii nationale - Ionut Butoi, Mircea PlatonRedactor: Sebastian Naziru Corecaor; Ionut Visen Tehnoredactor: Preot Laurenliu Ddghic€noiu
Coperta I: litografie realizati de Lena Constante pentru a ilustra coperta
rcvistei Sociologie Romi eascd, 1 (1%6), I (ian.)
Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a Romdniei Perceptii privind satul romlnesc : antologie din clasici ai culturii
nalionale / ed.: Ionu,t Butoi, Mircea Plaron. - Bucuregti : Cuvinol viegii,
2019
39
ToaIe drcptuile asuyn preze tei edi{ii su t reze dte Editurii Cltrdntul Vieli a
Mitopoliei Ma tentui ti Dobrogei. Oice rcproducere, totald sau pnliald, ftud aco ul scris
al editorului esle slict intetzisd ti se pedepsesz conform Legii dleptuilot de attor.
@ 2019 Edicura CuvXntulVierii e Mitropoliei Munreniei gi Dobrogei In$area Miron Crirtea. nr.9. \ecror 4, Bucuresri
rel. +4 0729 80 30 30
rcd a ia @t dituracuyantuh/ie tii.to edit racuvantubietii.ro
Tip:rit la Tipografa Cirtilor Bisericetti
SATUL ROMANESC Antologie din
clasici ai culturii nationaie
Editur a Cuu,Lntu I W etii Bucuregti . zorg
https://www.libris.ro/perceptii-privind-satul-romanesc-antologie-din-ECV978-973-7866-93-6--p18119908.html
_'tur"
Cuprins
Argument
L Relatiri din vatra satul{i, de la momentul Ion Roati la marea improprietirire
MTRCEA PLAToN
DrNtcu GoLEscu
Octavtel{ Iourscu insemndri istoice despre satul
Vorniceni din linutul Dorohoi
i propfietarul pe pdmAntul sdu?'1
G. SroN
GH.I. GEoRGEscu
SMARANDA CosrrN
AUGUSTTN PAUL (DELALETCA)
CALTSTRAT HocAg
Spre Pipirig
OcrAvrAN IoNEscu
GH. TEoDonEscu KTRTLEANU, C. BRUDARTU
Htana fi imbtdcdmintea
Vasrr,r Pliverl Ce[e dintdi improprietdrii tn Bucouina
II. Satul ca teritoriu simbolic, teren d€ cercetare gi
ordine sociald distincti
r epr ezentdfi d.espre lumea ldtdneas c d
NrcoLAE IoRGA
SIMIoN MEHEDINTI
VTRGIL MADGEARU
DIlr/rlTRIE GUSTI
Drrrnrrnrr Gustr
HENRI H. STAHL
HENR| H. STAHL
n
85
fl3
t2s
t7t
201
209
89
99
229
TRAIAN HERSENI
IoN CoNEA
Vasrr,r B.irvcrr,i.
Duhul sdrbdtorii
,Chestiunea girineascS" a dospit toari istoria Rominiei moderne. Bibliografia "chestiunii" este imensl. Inrrare cu succes in saloanele Europei victoriene, elirele Rominiei Mici au ciutat si giseasci o modalitate de a inlesni qi
t ezatea maselor rurale rominegti in albia istoriei sociale din la belle dpoque. Diversele lngrijoriri si prospectiri de naturi economicS., istorici, emografici, urnanitar5, educagional5,
sanitari g.a.m.d., au datnastere, in cele dinurmi, unei abordlri care a combinat rispunsuri scolare (invitimint primar generalizat), campanii culrurale (infrintlri de biblioteci sitesti, cimine culturale), campanii sanitare de vaccinare gi reformele agrare a1e domnirorului Al.I. Cuza (1864) ti Regelui Ferdinand (1,921). Desi reformele agrare din 1921 au improprietlrit qlrinimea din Rominia, ele nu au rezolvat ,,chestiunea g5rineasci", ci au inchis mai degrabi capitolul ,chestiunii boiere;ti", odatl cu boierimea displrand de pe scena politici si Partidul Conservatoi, al cirui 1oc au ciutat si-l ocupe diGrite formatiuni politice ale dreprei radicale, revolugionare. ,,Chestiunea girineasci" nu purea fi rezolvar| pentru ci era, de fapt, o chestiune antropologici, tinind, dincolo de meliorismele culturale, economice sau sanirare, de socul intilnirii ordinii patriarhi-zgrare, organice in
-+F
Percepgii prit;ind satul rontAnesc
esengi, cu o modernitate de import in mare misuri gi cu o
modernizare alegr5.
De aceea, cele mai productive exploriri ale ,,chestiunii girinegti" au venit, de fapt, abia dupi marile reforme
agrare din 7921, tcurr'ci cind ;coala sociologici a lui Dimitri Gusti a putut sonda, gratie unui cadru conceptual
nuangat, de extracgie conservator-junimisti ag aigumenta
eu, qi unei strilucite generatii de cercetltori, tocmai
natura anropologici 9i manifestirile de sociologie istorici ale acestei "chestiuni firinegd". "Chestiunea
tirineasci" a rimas, pinl astizi, cind este pe cale de a se epuiza, una
dintre sursele cele mai bogate de teflecgie asupra istoriei
rominilor, rosturilor tradiliei ;i sensurilor modernizirii. De
aceasd glodoasi etapi a abordlrii ,,chesdunii l5rlnegti" se
ocupi, in partea a doua a volumului, Ionul Butoi, cercetitor avizat al $colii de la Bucuregti. Mie mi-a revenit prima parte,
cea a sondirii zvonurilor gi frimdntirilor care au avut loc in penumbra lumii glrinesti din secolul precedent reformelor
Regelui Ferdinand.
Tocmai de aceea am 9i ginut si incepem volumul cu vocea lui Dinicu Golescu, unul dinre cei mai de seami reprezentangi
ai boierimii muntene, un om care a imbinat admiragia fagi
de Occident cu patriotismul practic, infiinland qcoli, spitale
;i publicagii pentru romini in preajma marelui moment
1821, dominat de Tudor Vladimirescu in Jara Rom1neasci
(Tudor petrecindu-;i ultima noapte la conacul Golegtilor) ;i de boierimea cirvunari a lui Ionigi Sandu Sturza in Moldova.
Dtc\ 1827 a marcat rehafterea congtiintei nagionale la
romini, Tratatul de la Adrianopole din 1829 a condus la
accentuarea congtiintei sociale, pentru ci a avut consecinge
insemnate prin aragerea produselor agricole romdnesti pe
piaga intemagionall;i prin subsecventa inriut5lire a viegii
giranilor, exploatagi acum nu in regim feudal-patriarhal, ci
global-capitalist, de citre elite de trecere.
IO
. Anatlogie din clasici ai ntbnrii nationale
Cum secolul 7827-1927 este arer de bogat in personaje si ecuatii istorice complexe, nu mi-am propus o tratare exhaustivi a tuturor ramificadilor lui, ci o ilustrare in regim de sinecdocd a inrregului prin pir,ti, prin deschideri de perspective asupra unui univers extrem de bogat, dar ingropat altminteri fie in clisee idilice, de lume roz-mielugie, fie in zugriveli naturaliste de fauni umani degenerati, micinatl ca
o picturi expresionisti de boali, alcoolism gi paradontozi, si
asteptdnd izbivirea economiei de servicii si a sromatologiei cu novocainl gi portelan.
Am ciutat, asadar, si grupez, in prima parte a volumului, in ordine cronologici, o serie de rexre reprezentative penrru modul in care funcgiona universul rural de altldatd. Ve,ti gisi aici si ,,boieri rIi", gi boieri buni. Vegi gisi si tirani lenesi
;i siraci, si tirani harnici;i instirigi, gi "dugi
la biserici", ;i umblAnd pe coclauri, qi oameni sau sate de care s-a ales ceva, si oameni sau sate de care s-a ales praful. Vegi gisi tirani din toate zonele istorice ale Rominiei: din Moldova, din Jara Romineasci, din Transilvania cu regiunile ei, din Basarabia, din Bucovina, din Dobrogea. Am ciutat, pe cdt posibil, sI dezgrop nu doar texte despre tirani sau despre sat, ci texte ale tiranilor, sd scot la lumini vocea lor, chiar si arunci cind, uneori, cuvintele erau ale altora, Am clutar gi rexte relatdnd ce eu spus tlranii Ia anumite momente (t848 sau 1857-59). Unul dintre neajunsurile cirgilor despre lumea girlneasci din Rominia este acest tratament subaltern acordat satului rominesc si locuitorilor lui, ale ciror voci sunt suprimate pentru a se vorbi de sus despre ei. Am ciutat, pe cdt posibil, si elimin intermediarul, si stiu ci intreprinderea este di6cili, dar meriti si incercim si facem un eforr de imaginagie istorici pentru a gindi sau regindi istoria satului romAnesc din aceasti perspectivi.
La limita de sus, satul rominesc a dat, datoriti sistemului de educagie solid pus pe roare de Kogllniceanu-Harer-
II
Angelescu, generalii intregi de profesori, scriitori, ingineri,
academicieni, universitari s.a.m.d. Unii, precum Slavici sau
Dumitru Stiniloae, au apucat si refecteze asupra lumii din care au venit Ei si ne lase mirturii asupra rolului pe care l-a
avut zestrea rurall in lormarea lor. Altii nu au mai apucat'
Cazul cel mai interesant, gi mai neglijat, este cel al literaturii simdnitoriste din primele doui decade ale secolului al XX- lea, tratati cu disprel de istoria noastri literari pe motiv c! ar
6lipsitn de ,,valoare estetic6". DacI privim aceasti literarura
de la iniltimile lui Dante 9i ale lui Goethe, a;a este. Dar daci
o privim din perspectiva capacititii ei de a ne oGri o imagine
sintetici, cu impact emotional ;i cu pitrundere psihologici a
tipurilor umane, a satului rominesc in confuenga lui mai mult
sau mai putin lortati cu modernitatea, atunci aceasti literaturi este purtifoare de mari virtuli nu doar sociologice, ci si
estetice. Pani la urml, aceste scrieri constituie primul corpus
literar de amploare si de certi valoare al intilnirii rominilor cu fenomenul modernrzirii. Nu putem judeca epoca 1880-
1916 doar pe baza Comdneqtenilor lui Duiliu Zamfirescu,
ibri C. Sandu-Aldea, Al. Vlahugi sau firi autorii inclugi in prezentul volum. Autorii de origine girineasci gi de expresie
slminitoristi prezenti aici ne dezvlluie, citigi cu atenfie, in filigran, multe dintre nervurile imaginatiei ;i modului de
viagi girinegti. Chiar trecugi prin ;coli ;i lucrind cu elemente
literare citadine, evoluind intr-un mediu ,,surtuciresc", ei duc
cu ei un intreg sistem de raportare la realitate care ne dezviluie
natura omului rural din Rominia. Iste de ajuns sI ne uiram
la G.T. Kirileanu, ajuns din fiu de girani bibliotecar regal ;i confident al Reginei Maria, pentru a descoperi un exemplu
de mare solidaritate cu lumea din care ie;ise fbri a o pirisi vreodati sufete;te, flri a panreni. Ceea ce surprinde la aceasti
pleiadi de intelectuali ieqi;i din societatea ruralS gi educagi in spiritul lui Eminescu, Vlahugn, Iorga ;i Cogbuc, este tocmai
grij a lor de a nu se despirgi de trecut, ci de a-l conserva, de
12
.\rrt,'/,,r|,'ltn' Lri,i,!t t ulnuii r,rtiorr,rl,
a-l prelungi, cle a cultiva continuitigile cu lumea traditionali romineasci care ii nutrise in copilirie.
Asadar, de la testamente boieregti la vociferiri rizisesti, la
sate in care a avut sau nu a avut loc riscoala de la 1907,
punctele de fugi inspre orizontul lumii tirinesti pe
care le propun in acest volum sunr menire nu a sugera o
multiplicitate haotici, imposibil de prins in concept, ;i deci putand fr abordati conform oricirui discurs hegemonic la
modi, ci, tocmai, a sugera organicitatea societilii girinegti si,
indirect, a susline legitimitatea demersului gusdan, care mi se pare, la rindul lui, o ultimi qi glorioasl inforire organici a vechii ,,chestiuni tirinesti".
IJ
Insemnare a cilitoriei mele... (fuagment).
[...] Vedegi, fratilor, fericirea oamenilor celor prosti! Acestea mi silesc si arit pricinile penrru care birnicul Tirii Rominesti, care llcuiaste intr-acel bogat si frumos plmint, este
intr-o sirlcie si intru o ticllosie atdt de mare, incAt un strein este
peste putintl s\ creazS. aceasti proasti stare, $i ci pentru banii de bir s-au urmat si pedepse, ca sI dea ceia ce nu are, ;i agA,ti cigi nu poate agonisi. O, sI cutremuri mintea omului, cind is<i> va aduce aminte cI {iprura Dumnezeirii, omenirea, fragii nostri, au fost cite 10 asternud pe pimint cu ochii in soare si o birni mare si grea pusl pe pintecile lor, ca, muscindu-i mustele gi gingarii, nici si poati a si feri. Aceasta de nu s-au ufinat de nimenea, impungi-ml pre mine cugerul, cici scriu o minciuni; iar de au slvArsit-o un romin cltrl fratii lui romAni, numai ca si si intoarci cu bani mulqi strinsi. ardtlndu-sd cu slujbi citre stdplnitor. acela citind si aducindu-si aminte, impungi-l pe el cugetul, si de acum inainte piriseasci-si de acelea urmiri, clci condeile nu vor mai fi uscate. Si asemenea urmiri nu vor mai fi cunoscute numai duhovnicilor si suferite de pltimagi; ci condeiul va da in veleagul obstii, atAt urmirile cele spre folosul neamului, cit si cele spre pripidenia lui. Ald crestini, ror pentru dare de bani au 'Din volumul i*r^rn , o cdldtorie.i mele fdcutd in dnul 1824, 1825, 1g26 [1s26], tipiriti din nou si insotiti de o introducere de Nerva Hodos, Bucuregti, Tipografia Cooperativa, 1910, pp. 58-65.
15
Perctprii piuind sarul rcm|nesc
fost spdnzurali cu capu'injos,;i algii iaris<i> inchi;i in coqare de
vite, unde le-au dat fum, si alte multe asemenea pedepse. Pe care
cine va voi si afe vremea intru care s-au urnat ;i obrazile care
au alrrt aga multi buni voinli spre slujbe gi bun cuget, cerceteze
slujba;ii de peste Olt, pe care vor avea temere de Dumnezeu.
Aceste nedrepte urmiri 9i nepomenite peste tot pimintul i-au
adus pe ticllogii lScuitori intru a;a stare, incit intrind cinevaq
intr-acele locuri unde si numesc sate, nu va vedea nici bisericS,
nici casl, nici gard imprejurul casii, nici car, nici bou, nici vaci,
nici oaie, nici pasire, nici pitul cu siminiturile omului, pen-
tru hrana famili<e>i lui, fi, in scurt, nimici; ci numai nigte odii in pimXnt, ce le zic bordeie, unde, intrind cinevag, nu are a
vedea alt decit o gauri numai in piment, incit poate incipea
cu nevasta;i cu copiii imprejurul vetrii qi un cos de nuiele scos
afari din fata pimnntuiui ;i lipit cu balegi! $i dupi sobi, inci o tL gavl, prin care trebu<i>e el si scape fugind cum va simti
ci au venit cinevas la ugi-i; cici ttie ci nu poate fi ait decdt
un rimis spre implinire de bani. $i el neavind sI dea, ori o sl-l bat5, ori o si-l lege;i o si-l duci sd-I vdnzl, Pentru un an,
doi qi mai mulgi, sau la un boierinas, sau la un arendas, sau la
oricine si va gisi, ca el si-i slujeasci acei ani, ;i banii ce si dau
pentru slujba acelor ani sI sI ia pentru birul lui. (Iari;<i> zic
ci adevirat, milostivul Dumnezeu este foarte ribditor). Ce era
dator aceasd {lptutl dumnezeiasci si ;i robeascl ca sI dea 9i ce
nu are Domnului? $i apoi, inrind cinevag intru acele bordeie
ale lor, peste putingi era de a gisi pe trupurile 1or ;i in casl lucru
de zece lei; cici qi cildarea cu care o sl-gi faci mlmiliga nu o are
6e;cine, ci sint 5, 6 tovarSgi pe una. Si cind acegtia din norocire
prindea de veste cind vinea in satul 1or zapciu, polcovnicu,
clpitanu, mumbagir isprS'r.nicesc, mumbatir domnesc, fugea
ztit er, cat 9i mu<i>erile 1or, ;i copiii care Putea<u> fugi, prin piduri ;i pe munti, intocmai ca dobitoacele cele sllbadce, cind le gonesc vXnitorii cu ciinii. Cici gtiia cI, prinzindu-i, nu mai
t6
Anttlogia din clasici rri t:uburii nationale
este altl vorbi decit cerere de bani, qi ei, neavind bani, vor lua
gArbaciuri pe spinare. Nu crez ci cel mai riu tiran sdpenitor, vizind chiar cu ochii lui pe aceasti {Sptur5 dumnezeiasci, pe
acest deopotrivi cu el om, fugind pe mungi !i prin piduri, cu
picioarele goale pini in genunche ;i cu miinile pAnI in cot
negre 9i pdrlite, 9i haina care o au pe ei numai din bucigele,
iar copiii de tot despoeagi,- nu ctez cI nu i si va muia inima,
cAt de silbatic gi rlu va 6, si va mai cere bani de la o aga stare
de oameni. Ci pricina este cici domnii ;i noi, bo<i>erii, nu-i vedem pe acefda niciodati, ci ii vld numai aceia care merg si-i siluiasc5, s5-i pedepseasci gi si implineasci, care au suflete
otrivite gi frri nici o cunottingi de datoriile citre omenire.
Pe acest feliu de oameni trimitea stipinirile spre implinirea rimi;iEurilor (acest Gliu de numiri obicinu<i>esc cind vor si stringi din gari bani {hr'de nici o dreptate), cdci mai <i>nainte
trimit pe altii, care preficdndu-se ci sint timiqi pentru dreptate,
adeci ca sd cerceteze pe ispravnici, samegi, zapcii, de au urmat drept la implinirea di;diilor, string de pe la licuitori rivagele
zapciilor de doao trei daturi de bani. Apoi peste o luni de zile si trimete mumba;irul dupi rimigiguri, care implinesc tot acei
bani ce au datlScuitorii odat5. $i proGsori de asemenea inviglturi sint aceia care in pugini ani au cumpirat mo;ii, au zidit palaturi, fhr' de a mogteni avugii pirintetti ;i fhr' de a 6 cunoscute
negugitoriile prin care au putut cistiga doui, trei milioane. $i carele din compatriogi cunoscind numai pre cei despre bil9i licuitori, care au oare;ce stare, va zice cI nu am buni ttiingi a
girii, aceluia ii voiu rispunde: ci nu ne face cinste si in;iruim pricinile pentru care unile sate gi unii din scutelnici gi poslujnici oaresce sI bilibinesc in lume. Si mai virtos ci cum toate sint far-ie orAnduiah, gi
""easta este'asemenea, cici am cunoscut sat
cu o suti de case pe o jumitate lude. Dar aceasta nu au fost
facere de bine a stipinirii, dupi cuviinga analoghii a tuturor satelor; ci ;i aceasta este o destuli nedreptate, cici ludele cite
-'..ilF
Perceptii priuirul satul romincst:
s-ar fr cuvenit sI lie aceste 100 case, s-au presirar pe alte sate ale
bo<i>erilor celor neputinciogi si ale bo<i>erina;ilor, ca si fre foarte usoare acele sate ale proGssorilor care invlfa pe domni cum s5-ti faci aceste mestesugiri. Dar ce m-am intins intru zadat? Torte aceste rele urmiri ale lor s<i>-au luat indemnare din cele {lr' de cuvAnt iraturi ale bo<i>eriilor noastre, cici au
vizut cI un bo<i>eriu ce lua spltiria biga in casi-i o mare sumi, vdnzind polcovnicii, cipitinii gi alte asemenea iratud, care ca
n\te speculanti negutltori ce s<i>-au numirat banii, cluti si ia de la norod indoit, asijderea vedea ;i pe vistieriul ci vindea isprivnicii, samegii, p6ni gi zapcilicuri; gi acegtia toti iaris<i> trebuia si ia o asemenea sum5. $i adiogind toate celelalte iraturi ale tutulor bo<i>eriilor, si urci la o necrezuti sumi. Apoi cu care dreptate acest norod au fost dator si ne dea o asemenea
sumi? O, ce amlrAti viati al acestui norod ce licu<i>e;te pe
acest bogat pimant! O, ce agoniseali nedreapti cu numire de
iraturi ale bo<i>eriilor! Nelegiuitl gi vrednici este de blesteme,
cici aceasta ne-au inwijbit, aceasta stl impotriva unirii, impotriva frigi<e>i, impotriva tuturor celor bune cugete; aceas-
ta ne-au si siricit, vinztee zic a, trtrsror iraturilor de la cea
dintii treapti pdni la cea mai din urmi, a clrora iraturi vinzare si urci la o destuli sumS; apoi cumpiritorii, sau indoit, sau
intreit implinesc dupi cum ii vor lisa cugetul. Aceasti impreunati sumi, de va socoti-o unul care au umblar prin gari,
si ii sint cunoscute toate urmirile slujbagilor, o va glsi-o ci apropie birul cel drept de peste tot anul al tuturor hcuitorilor
Jlrii Rominegti; cici cumplrltorii, polcovnicii Craiovii, armasii, poicovnicii Cernegului, Tretii Divanului Craiovii, izbisia Divanului, rogi vita;ii de plaiuri, rogi condicarii, roare judecitoriile, toti polcovnicii ;i cipitanii, togi calemgii, ;i samesul vistieri<e>i, isprivniciile, samesiile 9i zapcilicurile, dorobonliia, ceaugiia, polcovniciile, acestea zic toate vinzXndu- se, cine poate zice ci cumpiritorii nu iau din toati tara pe ror
r8
Antctlogie din dasici rti culntii narionalc
anul o sumi foarte mare gi {hr' de nici o dreptate. Cici in toati lumea togi cei ce slujesc Patri<e>i iau numai leafa, gi cel ce face
vreo deosibiti slujbi sau vreojird! pentru Patrie i se di deosibiti cinste, cum sint cavaleriile ce toatl Evropa le imparte. $i aceste
slujbi pe la locurile cele lurninate si urmeazi cu orinduiali foarte buni, cici togi, dupi ce <i>es de pe la gcoale, ii orinduesc intii in cele mai mici slujbe,;i acolo, dupi ce slujegte trei ani si
practisesc destul, ii urci la alta, ;i de acolo, dupi trei ani, iaris<i> la alta, Ei aqa cAnd sI afi la cea mai <i>nalti reapti, stie toate
orAndu<i>elile pi privilile, ;i ii este capul indestulat de toate
yiingele. Iar nu ca 1a noi, unde, ne;tiind nici cit;tiu acei mici gi
protd logoGgei ai Divanului gi ai vistieri<e>i, gi unii de loc nu
ttiu nici cartea romeneasci, si numai cici sintem fii din noblege,
domnii frind cI au trebuingl de pirintii nosffi, dupi o bo<i>erie sau doao, ne fac bo<i>eri ai Divanului, urcAndu-ne la cea dintii treapti. Acegti bo<i>eri multi ani iscilesc orice anaforale le vor da Calemgii ale bo<i>eriilor cu care sint insircinagi, cici de vor lua anaforalele in mini si le ceteascl 9i si le indrepteze, 1i si vor pirea ci sint scrise in limba armeneasci, ;i Patria este datoare si pliteasci la asemenea oameni leaf: 9i irat deosibit, cici slujesc
norodului. (O, aceasta este de ris!) Din care pricini cite lucruri sI intimpli ce nu ne aduc cinste imi este ru;ine si gi le povestesc;
destul si zic ci mul;i feciori de bo<i>eri din treapta de al doilea
si al treilea sint muritori de foame, cici cei ce au apucat odati sI intre in slujbele condiciriilor, samegiilor, calemgiilor Divanului <q>i a Vistieriei, aceia sint peni mor; gi aceasta nu si urmeazi clci a;a ne este obiceiul sau pravila, fiindci toate dregltoriile, de
la cea mai mare gi pnni la cea mai mic5, sI schimbi pe tot anul;
nici nu este aceasti urmare ca o cinste, ca o risplitire, pentru cici sI poarti acel Calemgiu cu dreptate qi de aceia i sI cuvine a
fi 40 de ani intr-o slujbi; - ci pricina este clci unii din vistieri gi
logofe,ti, dintru a clrora hotiriri si urmiri spenzuri toate
pricinile ale tot norodului Pringipatului Valahii, nu tdu de a inchipui o anafora. Apoi cum va schimba pe calemgiul cel
19