PERCEP}IA ROMÂNIEI ASUPRA DESCURAJ~RII...

1 Revista de istorie militară

general-maior (r) drgeneral-maior (r) drgeneral-maior (r) drgeneral-maior (r) drgeneral-maior (r) dr. MIHAIL E. MIHAIL E. MIHAIL E. MIHAIL E. MIHAIL E. IONESCU. IONESCU. IONESCU. IONESCU. IONESCU, CARMEN R:JNOVEANU, CARMEN R:JNOVEANU, CARMEN R:JNOVEANU, CARMEN R:JNOVEANU, CARMEN R:JNOVEANU

I. Politica nucleară a Pactului de la Varşoviaşi poziţia României

Planificarea nucleară în cadrul Pactului de laVarşovia, a fost apanajul strict şi exclusiv al URSS.Liderii de la Bucureşti, ca şi omologii lor din celelaltestate comuniste, nu au avut acces la discutarea, şi,cu atât mai puţin, la elaborarea strategiilor sovie-tice în acest domeniu. În consecinţă, orice analizăasupra acestui subiect suferă de un deficit semni-ficativ datorat lipsei evidenţelor documentare saua caracterului lacunar şi fragmentar al celorexistente. Documentele declasificate până acumîn fostele state comuniste nu conţin, cu miciexcepţii, decât referiri vagi sau incomplete laaceastă problematică. Planurile de război alePactului conţin încă multe necunoscute. Printrepuţinele evidenţe documentare relative la aceastăproblematică sunt Planul de război al Tratatului dela Varşovia intitulat „Seven Days to Rhin”, decla-sificat recent din Arhivele Militare ale Poloniei, şiExerciţiul de război al Pactului de la Varşovia din1965, cuprins în documente provenind din Arhi-vele Militare Ungare.

În relaţia în domeniul nuclear militar cu statelesatelit, Moscova a urmărit două direcţii prioritare:păstrarea monopolului asupra politicii nucleare prinexcluderea completă a acestora de la discuţiile peaceastă temă şi menţinerea subordonării partenerilorsăi de alianţă. Mai mult, natura regimurilor comunistedin ţările satelite (impuse prin ocupaţia militarăsovietică, aşadar un centralism fără fisură dirijat deMoscova) a făcut posibilă dominaţia absolută ahegemonului. Pe cale de consecinţă, aceasta a făcutposibilă dislocarea de arme nucleare pe teritoriulacestor state, în cursul anilor Războiului Rece, acolo

PERCEP}IA ROMÂNIEI ASUPRAPERCEP}IA ROMÂNIEI ASUPRAPERCEP}IA ROMÂNIEI ASUPRAPERCEP}IA ROMÂNIEI ASUPRAPERCEP}IA ROMÂNIEI ASUPRADESCURAJ~RII NUCLEAREDESCURAJ~RII NUCLEAREDESCURAJ~RII NUCLEAREDESCURAJ~RII NUCLEAREDESCURAJ~RII NUCLEARE

unde necesităţile operaţionale o reclamau planifica-torilor militari sovietici.

Această realitate făcea ca opţiunile Românieisă fie extrem de limitate. Evoluţiile internaţionale,în special criza rachetelor din 1962, au transformatproblematica armelor nucleare într-o preocuparemajoră pentru liderii de la Bucureşti şi au avut oinfluenţă semnificativă asupra atitudinii Bucureş-tilor în cadrul Pactului. Conştientizând că pot fiatraşi, împotriva voinţei lor şi fără nici o consultareprealabilă, într-o confruntare nucleară sovieto-americană, liderii români au fost preocupaţi deobţinerea unor garanţii directe sau indirecte că,într-o asemenea eventualitate, teritoriul românescnu se va afla în aria de acţiune a armelor nucleareale adversarilor Pactului.

Mesajul transmis guvernului american încontextul crizei cubaneze este relevant în acest sens.Conform mărturiei lui Raymond Garthoff, specia-list în istoria diplomaţiei şi fost ambasador al SUA,publicată în 1995, în octombrie 1963 a avut loc oîntâlnire între ministrul român de externe, CorneliuMănescu, şi secretarul de stat american, Dean Rusk.În cursul acestei întâlniri, oficialul român a datasigurări guvernului american că România nu areamplasate arme nucleare sovietice pe teritoriul său,iar în cazul unui conflict de o asemenea naturăRomânia va rămâne neutră. La rândul său, demni-tarul american a asigurat conducerea de la Bucureştică, în eventualitatea unei confruntări nucleare întrecele două blocuri militare, România nu se va număraprintre ţintele americane1.

Încercarea statelor comuniste în timpul pro-cesului de reformare a Pactului („chestiuneastatutelor”) de a modifica amprenta sovietică aeşuat. Discuţiile pe tema reformării interne a


Pactului au început în ianuarie 1965, au continuatpe întreaga perioadă a deceniului şase, toatestatutele puse în discuţie fiind adoptate, în formapropusă de sovietici, în cursul consfătuirii Comi-tetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varşoviadin 17 martie 1969, desfăşurat la Budapesta.

II. 1966. România cere acces la plani-ficarea nucleară a Pactului de la Varşovia

România a criticat dominaţia sovietică asupraalianţei şi a politicii sale decizionale şi a cerutintroducerea unor principii, precum numireacomandantului suprem al Forţelor Armate Unite(FAU) pe baza principiului rotaţiei (funcţia erarezervată exclusiv comandanţilor sovietici) şiacordarea unui rol mai mare celorlalte state membreîn procesul de luare a deciziilor la nivelul alianţei.

Tot în acest context, ca un punct pe agenda dediscuţii referitor la reforma Pactului, România asusţinut o iniţiativă care viza forţele nuclearestrategice ale URSS. Liderii români au cerut, în 1966,scoaterea din proiectul de statut a prevederiireferitoare la faptul că forţele nucleare strategiceale URSS nu fac parte din forţele Armate Unite2.Indirect, se solicita deci o „voce” în domeniulplanificării nucleare a Pactului de la Varşovia, deci ocoparticipare la planificarea nucleară sovietică.Faptul că nici un alt document nu mai face vreoreferire la această propunere, iar acest subiect nu amai fost luat în discuţie la nivelul Pactului dovedeştecă Moscova nu era sub nici o formă dispusă săîmpartă acest monopol cu partenerii de alianţă.

În esenţă, propunerile delegaţiei române, pre-zentate punctual, subliniau următoarele aspecte:numai partidul şi guvernul fiecărei ţări sunt celecare răspund de conducerea, organizarea, înzes-trarea şi pregătirea tuturor forţelor sale armate,atât în timp de pace, cât şi în timp de război; în-fiinţarea Consiliului Militar pe lângă Coman-damentul FAU (şi nu pe lângă Comitetul PoliticConsultativ, aşa cum cereau ceilalţi participanţi),ca organ deliberativ, la nivelul căruia deciziile seiau pe bază de unanimitate; controlul forţelorarmate, inclusiv angajarea acestora într-un even-tual război, să se execute de fiecare autoritatenaţională în parte; Comandantul Suprem să fienumit „prin acordul tuturor guvernelor(...) eliberatdin alte funcţii(...) pe o perioadă de 4-5 ani”; men-inerea unor reprezentanţi ai ComandantuluiSuprem pe lângă fiecare comandament naţionalnu era justificată în mod practic3.

În cursul consfătuirilor desfăşurate succesiv laMoscova (27-28 mai 1966), la Praga (29 februarie-1 martie 1968) şi, din nou, la Moscova (29-30octombrie 1968) partea română şi-a susţinut con-secvent punctele de vedere refuzând să accepteiniţiativele sovietice.

Raţiunile care au stat la baza poziţiei adoptatede România s-au bazat, iar documentele existentevin să confirme această ipoteză, pe o percepţierealistă asupra mobilurilor sovietice relativ latransformarea Pactului, respectiv faptul că noilestatute trebuiau, în viziunea Moscovei, să ofere odimensiune „legală” controlului exercitat de sovieticişi subordonării politice şi militare a statelor satelit.Obiecţiile părţii române exprimau preocupareaBucureştilor de a preveni transformarea Coman-damentului FAU într-un organ de supraveghere şicontrol asupra forţelor armate aliate, care puteaulua hotărâri „deasupra guvernelor naţionale”.

Prin poziţia adoptată, România s-a autoexcluspractic de la procesul decizional al alianţei, iar pecale de consecinţă, nu a fost consultată şi niciinformată referitor la decizia privind invaziamilitară a Pactului în Cehoslovacia din august 1968.

III. 1968: România comunistă refractarăTratatului de neproliferare nucleară

Refractară iniţial iniţiativelor promovate lanivel internaţional, care vizau neproliferareanucleară, începând cu a doua jumătate a anilor ’60,poziţia guvernului de la Bucureşti a devenit mainuanţată. La 8 august 1963, România a semnatTratatul pentru interzicerea experienţelor nucle-are în atmosferă, spaţiul cosmic şi sub apă, adoptatla Moscova (5 august 1963).

Dezbaterile referitoare la Tratatul de neproli-ferare nucleară au oferit României prilejul de aformula noi obiecţii care se bazau, în principal, petemerea, exprimată cu diverse ocazii, că docu-mentul supus discuţiilor ar institui un monopolnuclear şi ar consacra excluderea statelor nenucle-are de la procesul de luare a deciziilor în acestdomeniu. Principalele puncte puse în discuţie deconducerea comunistă de la Bucureşti relativ laprevederile tratatului au vizat, în principal, proble-matica garanţiilor acordate statelor care nu de-ţineau arme nucleare şi cea a controlului exercitatasupra activităţilor nucleare ale statelor nepo-sesoare de arme atomice şi modul de exercitare alacestuia. Raţiunile poziţiei româneşti au fost clarexprimate de Ceauşescu: „oricum l-ai privi, cu oriceîmbunătăţiri ce i s-ar aduce, el rămâne un tratat


care consacră monopolul atomic şi care va constituio frână în calea folosirii energiei atomice în scopuripaşnice, supune statele sub controlul marilor puterinu numai din punct de vedere politic, dar şi dinpunct de vedere economic”4. Din perspectivaliderilor români, tratatul în discuţie nu rezolvaproblema nucleară ci, dimpotrivă, „permitea”creşterea pericolului nuclear şi, mai grav pentru„politica independentă” a Bucureştilor, deschideacalea amestecului deschis în treburile interne alestatelor nenucleare, precum România. Ca ocondiţie obligatorie, s-a cerut înscrierea în tratat aunui articol cu privire la angajamentul ţărilornucleare că nu vor folosi armamentul nuclear. Încaz contrar, România era decisă să nu semnezetratatul5. Obţinerea unei asemenea garanţii adevenit o prioritate majoră pentru România. Astfel,în cursul lucrărilor „Comitetului celor 18 statepentru dezarmare” de la Geneva, au fost propuseo serie de măsuri cu privire la îmbunătăţireaproiectului de Tratat, care vizau, cu precădere,problematica garanţiilor. O asemenea măsurăprevedea asumarea de către statele care posedăarme nucleare a obligaţiei că niciodată şi în nici oîmprejurare nu vor folosi arme nucleare şi nu vorameninţa cu folosirea lor statele ce nu posedă ase-menea arme şi care se angajează să nu foloseascăşi să nu obţină arme nucleare. În ciuda obiecţiilorexprimate, România a rămas în afara „joculuinuclear”, la 1 iulie 1968 fiind semnat Tratatul deneproliferare a armelor nucleare în variantasusţinută de sovieto-americani.

Fără să renunţe la punctul său de vedere,România a adoptat, în perioada următoare, o poziţiemai „flexibilă” şi, în final, a acceptat prevederileînscrise în document. Astfel, la 30 ianuarie 1970,România a ratificat Tratatul cu privire la neproli-ferarea armelor nucleare, iar, un an mai târziu, la11 februarie 1971, a semnat Tratatul cu privire lainterzicerea amplasării armelor nucleare şi a altorarme de distrugere în masă pe fundul mărilor şioceanelor şi în subsolul lor.

N. Ceauşescu a continuat, însă, să-şi exprimenemulţumirea faţă de modul în care Moscovaînţelegea să trateze problematica nucleară prinexcluderea celorlalţi aliaţi, punând constant îndiscuţie această chestiune în discuţiile cu Moscova.Astfel, în cursul întâlnirii liderilor est europenidesfăşurată în Crimeea în perioada 30-31 iulie 1973,liderul român a subliniat faptul că tratatul privindarmele nucleare interesează şi alte state socialiste,în special România şi, ca atare, Uniunea Sovieticăar trebui să le consulte în prealabil.

IV. România şi criza rachetelor cu razămedie de acţiune în Europa

Decizia Moscovei din 1977 de a amplasa ra-chete SS-20 pe teritoriul unor state din estul Europeia readus în discuţie chestiunea armelor nucleare.Prin poziţia adoptată, România a atras atenţia că oasemenea măsură ar provoca, pe cale de con-secinţă, un răspuns similar din partea NATO, ceeace ar duce la o nouă escaladare a înarmărilornucleare. Îngrijorarea României nu excludea însăşi un considerent practic, în sensul că agravareatensiunilor sovieto-americane în domeniul nuclearar intra în impact, în sens negativ, cu propriapolitică de „independenţă”, şi ar limita considerabilopţiunile politice ale Bucureştilor. În consecinţă,guvernul de la Bucureşti a adoptat o atitudinerefractară faţă de decizia Moscovei, fără a puteasă influenţeze însă politica sovietică în aceastăprivinţă. România a continuat să pledeze pentruconsultări între membrii alianţei şi pe co-implicarealor în procesul de luare a deciziilor care pot afectapropria securitate naţională, demers respins fermde Moscova. Decizia NATO din 1983, de amplasarea rachetelor tip „Pershing-2” şi „Cruise” (echipatecu focoase nucleare care puteau să lovească totspaţiul european până la Urali6) în unele state vest-europene a generat noi măsuri practice de răspunsdin partea Moscovei. Astfel, un an mai târziu, în1984, Moscova a decis amplasarea de rachetesovietice tip SS-21 şi SS-23 pe teritoriile Ungariei,R.D. Germane şi Cehoslovaciei. Propunereasovietică a fost discutată la începutul anului 1983(4-5 ianuarie), la Praga, în cadrul şedinţei Comi-tetului Politic Consultativ, în cursul căreia Bucu-reştii şi-au afirmat opoziţia faţă de această acţiune7.Delegaţia română a argumentat că amplasarearachetelor sovietice cu rază medie de acţiune arcontribui la sporirea tensiunii şi încordării înEuropa şi, implicit, la creşterea pericolului de războinuclear. Chestiunea euro-rachetelor sovietice a fostdefinitivată la 28 iunie 1983 când reprezentanţiiUngariei, Cehoslovaciei şi R.D. Germane auacceptat necondiţionat punctul de vedere sovietic.Poziţia României a fost exprimată, mai nuanţat, deministrul apărării, Constantin Olteanu, într-odiscuţie cu Nicolae Ceauşescu, în cursul anului 1983.Ministrul român aprecia că măsurile de extinderea amplasării rachetelor nucleare sovietice erauinacceptabile, deoarece nu ţineau seama dedeclaraţiile de la Praga din ianuarie 1983 şi de laMoscova din iunie acelaşi an, care făceau referire


la necesitatea de a se face totul pentru a se ajunge,în 1983, la o înţelegere privind neamplasarea înEuropa de noi rachete nucleare şi la reducerea şilichidarea celor existente. Relaţiile intrabloc audevenit atât de tensionate încât URSS a refuzat săconvoace întâlnirea Comitetului Politic Consultativ,care urma să aibă loc în 1984, pentru a evitaexprimarea unor puncte de vedere opuse din parteacelorlalţi aliaţi, în special România8.

Datorită evoluţiilor din anii ’80, care au marcato creştere a dependenţei economice faţă de Mos-cova, România a adoptat o atitudine mai cooperantărelativ la acţiunile sovietice de desfăşurare arachetelor sovietice pe teritoriile Ungariei, R.D.Germane şi Cehoslovaciei în perioada 1983-1984.

România a continuat însă să menţină o poziţieintransigentă faţă de demersurile sovietice decreştere a cheltuielilor de apărare în cadrul Pactu-lui. În noiembrie 1978, Ceauşescu a respins cerereasovietică de creştere a cheltuielilor militare alestatelor membre9. Cu prilejul reuniunii miniştrilorapărării desfăşurată la Bucureşti, Nicolae Ceau-şescu a declarat: „Dacă nu putem să ajungem dinurmă statele capitaliste şi dacă nu reuşim să ridicămstandardele de viaţă ale popoarelor noastre, atuncinici măcar rachetele nu ne vor putea ajuta”. Din

nou, la întâlnirea miniştrilor apărării din 1981, sovie-ticii au cerut creşterea cheltuielilor de apărare şi ocreştere de 10-20% a forţelor puse la dispoziţiaTratatului de la Varşovia. Presiunile sovietice s-auaccentuat începând cu 1983, în contextul amplasăriirachetelor nucleare SUA pe teritoriul R.F. Ger-mania şi a imperativului, în concepţia Moscovei,de a reechilibra balanţa militară Est-Vest.

Conducerea comunistă de la Bucureşti aadoptat, în 1983, un set de propuneri în aceastăprivinţă. O primă propunere avea în vedere încheie-rea unui acord privind îngheţarea cheltuielilormilitare între statele membre ale NATO şi Tra-tatului de la Varşovia şi trecerea la reducerea lorulterioară „în procente sau în expresie absolută”.Se mai propunea îngheţarea acestor cheltuieli lanivelul anului 1983 şi trecerea la reducerea lor cucel puţin 20 % până în 1985. O a doua propunerereafirma hotărârea României de a nu spori cheltuie-lile militare până în 1985, peste nivelul anului 1982,în condiţiile în care guvernul român decisese uni-lateral o îngheţare a bugetului apărării pe o perioa-dă de trei ani10.

În toamna anului 1986, România a luat unila-teral decizia de reducere a efectivelor cu 5 %, însu-mând 7 000-8 000 de oameni, cu armamentul şitehnica de luptă aferente. De asemenea, propor-ţional au fost reduse şi cheltuielile militare11.

• Amplasarea rachetelor sovietice SS-20 pe teritoriul unor state est-europenea stârnit îngrijorarea României


În esenţă, atitudinea României relativ la aceastăchestiune a avut mai mult un rol propagandistic,pentru a „masca” începutul unei crize sistemice aregimului şi imposibilitateta acestuia de a maisusţine economic un asemenea efort militar.

V. Doctrina luptei întregului popor pentruapărarea patriei

Criza cehoslovacă din 1968 a avut consecinţemultiple asupra poziţiei adoptate de Bucureşti îninteriorul Pactului. Temerea echipei lui Ceauşescude a fi înlocuită, care s-a accentuat după intervenţiamilitară din Cehoslovacia, a accelerat demersurileprivind elaborarea unei doctrine militare proprii(copiată, în principal, după modelul chinez). Oprimă măsură, adoptată în contextul evenimentelorde la Praga, a fost reînfiinţarea Gărzilor Patrioticealcătuite, iniţial, din 100 000 de persoane. Aceastănouă structură trebuia să ofere cadrul necesarpentru participarea întregii populaţii la crearea unuisistem de apărare naţională totală. Tot pe cale deconsecinţă, Ceauşescu a luat o serie de măsuripentru a preveni o posibilă reeditare a „modeluluicehoslovac”, de această dată împotriva României.Desfăşurarea unor manevre militare în apropiereagraniţelor, cu scopul evident de intimidare politică,

a accentuat temerile în această direcţie. Prinurmare, începând cu 1969, România a refuzat sămai accepte desfăşurarea de aplicaţii cu trupe peteritoriul naţional şi să mai participe la aplicaţiilemilitare din cadrul Pactului, dându-şi acordul doarpentru aplicaţii pe hartă. În 1971, România nu apermis trupelor sovietice să traverseze teritoriulromânesc spre Bulgaria pentru a participa lamanevrele comune ale Pactului. În 1974, a fostrefuzată cererea sovietică privind crearea unei căiferate speciale care să lege Odessa de Varnatraversând România, în vederea folosirii acesteiapentru transportul marilor unităţi sovietice. PoliticaRomâniei privind interzicerea folosirii teritoriuluinaţional de către forţele aliate a izolat practic Bul-garia de celelalte state membre ale Tratatului, cuexcepţia posibilităţilor de transport aerian şi maritim.

Având la bază principiul „luptei întregului poporpentru apărarea patriei”, noua doctrină a fostgândită ca o contrapondere, cu scopul de a descurajadeclanşarea unor agresiuni, inclusiv nucleare,împotriva teritoriului României. Între 1969-1970,România a început „naţionalizarea” apărării şi, prinadoptarea Legii nr. 14 din 1972 privind organizareaapărării naţionale a RSR, apărarea naţională adevenit o problemă de competenţă exclusiv internă,reglementată pe baza legislaţiei naţionale şi a

• Reac]ia NATO s-a materializat prin instalarea rachetelor americane „Pershing-2” în ]`ri din vestul Europei


directivelor structurilor legitime ale ţării. Înconformitate cu noua lege, apărarea naţională eraseparată de Pactul de la Varşovia12.

România era practic incapabilă să poarte unrăzboi în conformitate cu doctrina oficialăsovietică, adică incluzând mari lovituri nucleare,atât tactice cât şi strategice, şi implicând un marenumăr de avioane şi tancuri. Liderii militari româniau susţinut, în general, că o strategie defensivăcare să implice un înalt grad de cooperare întreforţele militare regulate şi organizaţiile parami-litare, precum gărzile patriotice şi formaţiunilemilitare ale tineretului, ar fi cea mai indicată calede a apăra ţara13. Doctrina „războiului întreguluipopor” a dominat planurile strategice româneştide la adoptarea, în 1972, a Legii Apărării Naţionale.Acest fapt arată că decidenţii români erau destulde conştienţi de posibilităţile lor reduse de a susţineun război ofensiv împotriva forţelor NATO, pre-ferând astfel o strategie defensivă.

După adoptarea doctrinei proprii, liderii militariromâni considerau că „(...) ţinând seama de posi-bilitatea forţelor agresoare imperialiste de a acţionacu mijloace de luptă puternice şi numeroase şi defaptul că forţele noastre armate se pot găsi într-ovădită inferioritate numerică, apărarea patrieipresupune ridicarea la luptă a întregului popor; deaceea instruirea trupelor trebuie să fie efectuatăţinând seama de acest factor”14. Pe de altă parte,agresiunea putea veni dinspre orice adversar. De-alungul celor două decenii următoare, relativ puţinelucruri s-au schimbat din acest punct de vedere, iardoctrina nu a evoluat decât marginal.

VI. Ceauşescu şi bomba atomică ca deter-rent al intervenţiei străine în treburile interne

Începând cu anii ’60, îndeosebi după crizarachetelor, preocuparea României de a da asigurărică nu deţine arme nucleare pe teritoriul naţional şică nu este interesată să fabrice astfel de arme arămas o constantă a politicii româneşti relativ laproblematica nucleară. Ceauşescu a continuat săsusţină aceste principii şi în cursul anilor ’80 când,conform unor evidenţe recente, România iniţiaseun program de cercetare în domeniul energieiatomice. Astfel, la 17 decembrie 1985, NicolaeCeauşescu dădea noi asigurări în acest sens, ară-tând că: „...Este adevărat, noi nu avem armenucleare – şi nu dorim să avem arme nucleare!”15.

În ciuda acestor asigurări, România, semnatară aTratatului de neproliferare nucleară şi a Convenţieipentru neproliferarea armamentului nuclear16, a fostsuspectată de Occident că ar fi avut propriul pro-gram secret de înarmare nucleară. Proiecteleprivind exploatarea uraniului în România au fostasociate cu intenţiile secretarului general al PCRde a obţine bomba atomică. Cert este că, în 1970,în România a fost creat Comitetul de Stat pentruEnergia Nucleară şi, după o serie de negocieri, laStrejeşti (judeţul Olt) au demarat lucrările deconstrucţie a unei centrale nuclear-electrice cucinci reactoare, în colaborare cu parteneri sovie-tici. Ulterior, românii au renunţat la acest proiect.După alţi patru ani de discuţii, proiecte şi acorduri,în decembrie 1978, România a semnat contractelecu AECL Canada pentru componenta nucleară aviitoarei centrale, stabilindu-se totodată ampla-samentul final al acesteia la Cernavodă. În 1981,România a intrat în incapacitate de plată a datorieiexterne şi, în consecinţă, întregul proiect a suferito serie de amânări şi întârzieri. Abia după 1990 s-audemarat noi acţiuni privind continuarea proiectului.

Un punct de cotitură l-a reprezentat declaraţialui Nicolae Ceauşescu rostită la Plenara FrontuluiDemocraţiei şi Unităţii Socialiste în mai 1989: „Dinpunct de vedere tehnic, dispunem de capacitateade a fabrica arme nucleare”.

Cert este că România nu a avut niciodată oastfel de armă. Specialişti în fizică atomică spun căCeauşescu ar fi putut fabrica, totuşi, până în 2000,o bombă care să provoace un dezastru precum celde la Hiroshima. Programul „Dunărea”, catalogatdrept „strict secret şi de importanţă deosebită”,început între anii 1976-1977, avea printre cele treicomponente ale sale şi realizarea unei bombeatomice. Ca să poată deţine această armă, Ceau-şescu avea nevoie de componenta cea mai impor-tantă – combustibilul nuclear – plutoniu-239 sauuraniu-235, ceea ce necesita un proces îndelungat,dar şi dificil de obţinut17.

Primele etape ale programului nuclear al luiCeauşescu au urmat două căi: pe de o parte spio-najul în Occident şi folosirea unor informaţii despecialitate din URSS, iar pe de altă parte mobi-lizarea specialiştilor din ţară şi impulsionareacercetării româneşti în domeniu.

Programele de cercetare româneşti în do-meniul nuclear au beneficiat de un consistent ajutoroccidental, în special american. Cu sprijin financiaramerican, în cursul anilor 1970, s-a înfiinţat Institu-


tul pentru Reactori Energetici de la Colibaşi, lângăPiteşti, unde urma să fie obţinut combustibilulnuclear necesar funcţionării unei centrale atomo-electrice. Experimentele secrete foloseau modelulamerican TRIGA de reactor nuclear şi o cantitatemică de uraniu îmbogăţit, tot de provenienţă ame-ricană. Succesul acestor lucrări de cercetare i-apermis lui Ceauşescu să facă anunţul din luna mai1989. Ulterior, refuzul lui Ceauşescu de a maipermite accesul inspectorilor Agenţiei Interna-ţionale pentru Energie Atomică (AIEA) la uzina dela Colibaşi a dus la sistarea ajutorului financiaramerican, fără ca aceasta să-l împiedice pe liderulromân să continue experienţele deja începute.

După 1990, noi evidenţe şi mărturii vin să aducăo nouă lumină asupra acţiunilor întreprinse deRomânia. Potrivit ziarului canadian Gazette, dinMontreal, în 1995 Serviciul de Informaţii Externeal Rusiei a confirmat zvonurile privitoare la capaci-tatea nucleară a României printr-un raport în carese arăta că programul românesc de dezvoltarenucleară, care a început în 1985 şi a durat şapteani, a oferit României capacitatea tehnologică dea produce arme nucleare, deşi era semnatară aTratatului de neproliferare nucleară. În bazaarhivelor secrete ale KGB-ului, serviciile ruse deinformaţii externe au dezvăluit că România ar fiavut capacitatea tehnică să construiască armeatomice, dar şi că, în 1989, N. Ceauşescu avea dejaarma de distrugere în masă18.

La 8 mai 1989, revista vest-germană DerSpiegel a publicat un articol dezvăluind că Româniaera în procesul construirii unei fabrici secretepentru producerea rachetelor cu rază medie, cuajutorul unei firme din Germania de Vest.

Tot în acest sens, amintim articolul apărut încotidianul britanic The Sunday Herald, în august2002, intitulat „Ultimul secret al Războiului Rece”,conform căruia, în 1989, N. Ceauşescu ar fi deţinutdeja bomba atomică. Din perspectiva autorului,aceasta a fost raţiunea care l-a determinat pepreşedintele american George Bush să-i abordezepe sovietici, în decembrie 1989, cu scopul de adetermina o intervenţie a acestora împotrivaRomâniei.

Informaţii despre planurile nucleare secreteale Bucureştilor au fost furnizate şi de FederaţiaAmericană a Oamenilor de Ştiinţă, conform căreia,la sfârşitul anilor ’80, existau rapoarte privind faptulcă, lucrând la capacitate maximă pentru dezvol-tarea acestui program, România intenţiona ca,înainte de 2000, să fabrice arme nucleare.

În octombrie 2006, Ioan Mihai Pacepa, fostuladjunct al directorului Direcţiei de InformaţiiExterne a României, în perioada 1972-1978, a venitcu noi dezvăluiri privind planurile strategice ale luiCeauşescu în domeniul nuclear. Acesta a făcutcunoscut faptul că, la începutul lui 1976, şeful statuluilibian, Muammar al-Gaddafi, i-a transmis un mesajlui N. Ceauşescu prin care se oferea să finanţezecercetarea şi producţia în România a unei armebacteriologice şi a unei bombe nucleare de dimen-siuni reduse, care să poată fi folosite în scopuri tero-riste. Proiectul a purtat denumirea de „Dunărea II”.

Conform mărturiei fostului adjunct al DIE,Ceauşescu, care îşi propusese să facă din Româniacea de-a patra ţară europeană producătoare de armenucleare, a agreat propunerea lui Gaddafi. În con-secinţă, au fost luate decizii privind împărţirea res-ponsabilităţilor între ministerele-cheie care urmausă gestioneze activităţile în domeniu: facilităţile decercetare, pilot şi producţie, pentru arme bacte-riologice şi chimice au fost subordonate Ministeru-lui Apărării Naţionale, în timp ce proiectul nuclear aintrat sub coordonarea ministrului de interne (pânăîn 1978, când a fost preluat de şeful DepartamentuluiSecurităţii Statului). Din perspectiva propusă dePacepa, arma nucleară dorită de Ceauşescu răs-pundea unor interese economice şi financiare evi-dente, în sensul că se intenţiona vânzarea acestorarme nu numai lui Gaddafi, dar şi altor guverne (veziSiria, Irak etc.), în schimbul obţinerii unor însemnatesume de bani.

La nivelul anului 1978, când I.M. Pacepa i-aprezentat lui Ceauşescu ultimul său raport relativla proiectul „Dunărea II”, stadiul activităţilor deproducere a unei bombe nucleare româneşti eraurmătorul: se lucra la crearea unei rezerve secretede uraniu, precum şi la proiectul unei staţii pilotpentru îmbogăţirea uraniului cu ajutorul unorinformaţii obţinute din R.F. Germania, prin inter-mediul unor surse DIE; se finalizase construcţiaunei staţii pilot pentru producerea apei grele; uncolectiv special al DIE era angajat în procesulobţinerii tehnologiei pakistaneze pentru produ-cerea bombei nucleare pe baza unei înţelegeri se-crete între Nicolae Ceauşescu şi Zulfikar Ali Bhutto,primul ministru pakistanez la acea vreme; se lucrala proiectul unei rachete de rază medie, care puteafi utilizată atât cu focos nuclear, cât şi bacterio-logic şi chimic19.

După prăbuşirea regimului comunist, proble-matica nucleară a revenit în atenţia autorităţilor


internaţionale. În 1990, guvernul de la Bucureşti afost de acord să îşi plaseze facilităţile nucleare şicentrele de cercetare nucleară sub controlul AIEA.Inspecţiile efectuate între anii 1990 şi 1992 de AIEAau confirmat că România a desfăşurat, începândcu a doua jumătate a anilor ’80, experimente se-crete pentru obţinerea de plutoniu îmbogăţit,necesar la fabricarea armamentului de distrugereîn masă. În urma descoperirii a 470 grame deplutoniu în laboratorul secret al Institutului deCercetări Nucleare de la Piteşti, problematicaproducţiei nucleare româneşti a devenit din nouun subiect de preocupare la nivel internaţional. Înconsecinţă, AIEA a avertizat Bucureştii că trebuiesă înceteze definitiv programul nuclear militar20.

VII. Concluzii

1. În timpul Războiului Rece, pe teritoriulRomâniei n-au fost amplasate arme nucleare. Esteadevărat că România a deţinut rachete „SCUD-3”21,cu bătaie mai mare de 300 km – distruse în a douaparte a anilor ’90 –, dar este exclus ca ele să fi fostdotate cu ogive nucleare tactice.

2. Reacţia României la prevederile Tratatuluide neproliferare nucleară, semnat în 1968, a ex-primat temerea sa că astfel se instituie un monopolatomic al marilor puteri nucleare, inclusiv, şi maiales al URSS. Bucureştii au încercat să înlocuiascădeterrent-ul nuclear pe care nu îl posedau cu ga-ranţii ferme stipulate în cadrul Tratatului deneproliferare nucleară, însă fără să reuşească.

3. Nemulţumită de prevederile tratatului amintitşi temătoare de o acţiune sovietică destinată s-oînlăture de la putere, conducerea comunistă de laBucureşti a iniţiat doctrina „luptei întregului popor”.Aceasta era înţeleasă ca o descurajare a agresiuniiunei puteri străine superioare în potenţial militar,inclusiv posesoare de arme nucleare, prin ridicareaexponenţială a costurilor unei asemenea agresiuni.Ideea, cu circulaţie în epocă, identificată înexperienţa vietnameză şi chineză – implementatăîntr-un sistem de apărare generalizată a României– relevă că Bucureştii erau conştienţi de rolul des-curajării în războiul modern între părţi cu potenţialdisproporţionat, inclusiv nuclear.

4. Este exclus ca regimul comunist de la Bucu-reşti să nu fi fost la curent cu progresele în do-meniul nuclear ale altor state. Informaţiile cuprivire la obţinerea bombei nucleare de către Chinaşi Israel, cu siguranţă cunoscute la Bucureşti, au

avut un impact asupra gândirii leadership-uluiromânesc în domeniu. Creşterea numărului statelorposesoare de astfel de arme a exacerbat temerileBucureştilor relative la eficacitatea propriei capa-cităţi de apărare. Mai mult, adâncirea tensiunilorromâno-sovietice au determinat conducereacomunistă de la Bucureşti să considere bombanucleară ca o opţiune serioasă în relaţia sacontradictorie cu Moscova. În acest context, ideeaposesiei armei nucleare ca instrument de descura-jare generală şi ca o platformă credibilă pentrucontinuarea cursului „independent” de politicăexternă a fost, cu probabilitate, asumată de cătreautorităţile de la Bucureşti.

5. Către sfârşitul Războiului Rece, când pre-siunea internaţională asupra regimului comunistde la Bucureşti s-a amplificat, inclusiv dinspre Est(URSS), acesta a găsit necesar să exercite chiarun deterrent nuclear sui generis faţă de „inter-venţia în afacerile interne”. Anunţul – repetat dedouă ori în acei ani de Nicolae Ceauşescu – potrivitcăruia România este capabilă să fabrice armenucleare, viza această nouă abordare doctrinarăîntr-un război asimetric. Două motive ale acesteischimbări dramatice: mai întâi că devenise clar că„războiul întregului popor” nu mai putea funcţionaca deterrent datorită crizei agonizante a regimuluişi nemulţumirii profunde a naţiunii; şi, apoi, exis-tenţa unor presiuni convergente – din Est şi Vest –pentru schimbare (cu alte cuvinte, deplina izolareinternaţională).

1 Raymond Garthoff, When and Why Romania Dis-tanced Itself from the Warsaw Pact?, în „Cold War Inter-national History Project Bulletin”, Issue 5, Spring 1995,p. 111.

2 Arhivele Militare Române (A.M.R.), Raport înaintatde generalul de armată Leontin Sălăjan lui NicolaeCeauşescu privind Consfătuirea miniştrilor Apărării aistatelor participante la Tratatul de la Varşovia, desfăşuratăla Varşovia (27-28 mai 1966), mai 1966, fond V2, vol. 3,dosar 9/62, f.2.

3 Idem, Raport al generalului-locotenent Ion Gheorghe,adjunctul ministrului Forţelor Armate şi şef al Marelui StatMajor, privind consfătuirea şefilor Marilor State Majoreale armatelor statelor participante la Tratatul de la Varşovia,care a avut loc la Moscova în perioada 4-9.02.1966, 11februarie 1966, fond V2, vol. 3, dosar nr. 7/59, f.1-7.

4 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (A.N.I.C.),Stenograma şedinţei ţinută de Nicolae Ceauşescu, secretargeneral al CC al PCR, în ziua de 27 ianuarie 1968 referitorla dezbaterile privind Tratatul de neproliferare nucleară,Fond CC al PCR, Secţia Cancelarie, Dos. 12/1968, f. 11.

5 Ibidem, f. 6-9, 11-12.


ROMANIA’S PERCEPTION ON NUCLEAR DETERRENCE

Within the Warsaw Pact, the nuclear planning policy has been the strict and exclusive responsibility ofthe Soviet Union. The leaders from Bucharest, like their counterparts from the other communist countries,have been neither invited to participate in the debates approaching this issue nor involved in the decision-making process regarding the strategies developed by the Soviets in that respect.

Bucharest leadership constantly expressed its dissatisfaction towards the way in which Moscowunderstood to approach the nuclear issue by excluding its allies from the decision-making policy, andconstantly raised this question in his talks with the Soviets.

The spread of nuclear-weapons states exacerbated Bucharest’s concerns regarding the efficiency of itsown national defense capability. Furthermore, Bucharest communist leadership thought that the nuclearbomb would be a serious option in dealing with the Soviets. In that particular context, the idea of possessingthe nuclear weapon as a deterrent but also as a viable platform allowing it to maintain its “independent”foreign political course has been assumed by the political authorities from Bucharest.

There is no less true that despite some research activities and nuclear programs developed starting bylate 1970s, Romania never had the nuclear bombe but, specialists in atomic physics supported, after 1990,the assertion that Ceauşescu would have been able to produce, up to 2000, a powerful enough bomb toprovoke a disaster similar with that of Hiroshima.

It is worth mentioning that such a topic still raises many questions as its research is just beginning andfurther documentary evidences might bring new lights on this controversial issue related to Romaniandefense policy during the Cold War.

6 Constantin Olteanu, Alesandru Duţu, ConstantinAntip, România şi Tratatul de la Varşovia. Istoric, Mărturii.Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, Bucureşti,2004, p. 84.

7 A.N.I.C., Stenograma Comitetului Politic Executiv alCC al PCR din ziua de 15 ianuarie 1983, Fond CC al PCR,Secţia Cancelarie, dosar 1/1983, f. 12-13. Chestiunea euro-rachetelor sovietice a fost adusă în discuţie, succesiv, peparcursul anului 1983, în cadrul întâlnirilor de la Praga (11-13 ianuarie 1983), Moscova (28 iunie 1983), Berlin (20octombrie 1983), Sofia (5-7 decembrie 1983), fără ca aliaţiisă poată influenţa decizia finală a Moscovei în aceastăprivinţă.

8 Ronald Asmus, East Berlin and Moscow: The Docu-mentation of a Dispute, München, RFE, 1985.

9 A.N.I.C., Stenograma şedinţei Comitetului PoliticExecutiv al CC al PCR din ziua de 20 noiembrie 1978, FondCC al PCR, Secţia Cancelarie, Dos. 87/1978, f. 24-26.

10 A.N.I.C., Stenograma Comitetului Politic Executiv alCC al PCR din ziua de 15 ianuarie 1983, Fond CC al PCR,Secţia Cancelarie, dosar 1/1983, f. 12.

11A.N.I.C., Punctul de vedere al delegaţiei româneaprobat de conducerea superioară de partid, în anul 1986,referitor la reducerea forţelor armate şi armamentelor con-venţionale din Europa, Fond CC al PCR, Secţia Cancelarie,Dos. 52/1988, f.12.

12 Legea nr. 14/1972 privind organizarea apărării naţio-nale a Republicii Socialiste România, Consiliul de Stat,Buletinul Oficial, Bucureşti, 1973.

13 General Corneliu Soare, Dialectica luptei armate,Editura Militară, Bucureşti, 1981, pp. 194-199.

14 General-maior Ion Şuţa, Elemente de tactică, EdituraMilitară, Bucureşti, 1972, p. 373.

15 Nicolae Ceauşescu, România pe drumul construiriisocietăţii socialiste multilateral dezvoltate, Editura Politică,Bucureşti, 1987, p. 253.

16 Convenţia pentru neproliferarea armamentuluinuclear a fost elaborată în 1973, sub coordonarea AgenţieiInternaţionale pentru Energie Atomică. Convenţia a fostsemnată de 127 de state, inclusiv România. Conform preve-derilor Convenţiei, ţările semnatare se obligau să accepteprezenţa periodică a Inspectorilor de Control şi Garanţieai Agenţiei de la Viena. Orice experiment legat de plutoniusau alte materiale nucleare trebuia anunţat Agenţiei. Fostuldirector tehnic al Institutului de Fizică Atomică de laMăgurele, Mihai Bălănescu, declara, în 2006, că Ceauşescua început experimentul cu plutoniu fără să anunţe AIEA,ceea ce echivala cu încălcarea îndatoririlor internaţionaleasumate.

17 www.old.revistapresei.ro18 Bomba atomică. Secretul nuclear al lui Ceauşescu în

„Evenimentul Zilei”, 22 ianuarie 2006.19 Aceste informaţii au fost oferite de Ioan Mihai Pacepa,

vezi „Ziua”, nr. 3757, 18 octombrie 2006.20 Ibidem.21 Robert W. Clawson, Lawrence S. Kaplan, The War-

saw Pact: Political Purpose &Military Means, Kent StateUniversity, 1982, p.158-160.


• 90 de ani de la b`t`liile de la M`r`[ti,• 90 de ani de la b`t`liile de la M`r`[ti,• 90 de ani de la b`t`liile de la M`r`[ti,• 90 de ani de la b`t`liile de la M`r`[ti,• 90 de ani de la b`t`liile de la M`r`[ti,M`r`[e[ti [i OituzM`r`[e[ti [i OituzM`r`[e[ti [i OituzM`r`[e[ti [i OituzM`r`[e[ti [i Oituz

ANUL 1917ANUL 1917ANUL 1917ANUL 1917ANUL 1917 SUB SEMNUL RESTRUCTUR~RILOR SUB SEMNUL RESTRUCTUR~RILOR SUB SEMNUL RESTRUCTUR~RILOR SUB SEMNUL RESTRUCTUR~RILOR SUB SEMNUL RESTRUCTUR~RILOR

GEOPOLITICEGEOPOLITICEGEOPOLITICEGEOPOLITICEGEOPOLITICE

În istoria popoarelor, dar şi a oamenilor, seîntâlnesc, nu o dată, curiozităţi, care, privite retros-pectiv, sunt, dacă nu premonitorii, măcar pline deînţeles adânc. Un asemenea eveniment a avut locla Petrograd, în dimineaţa zilei de 25 octombrie/7noiembrie 1917, cu puţin înaintea preluării puteriide către bolşevici, în ceea ce s-a numit, ulterior, laaproape un deceniu, Marea Revoluţie Socialistădin Octombrie.

În acea zi de toamnă, la ora 9.00 dimineaţa, primulministru Aleksandr Fiodorovici Kerenski, avocatulde 36 de ani, ce fusese în urmă cu câteva luni „steauanorocoasă” a Rusiei postţariste, părăsea Palatul deIarnă, îmbrăcat în uniformă de matelot, într-unautomobil pus la dispoziţie de ambasada americană.

Gestul în sine, rememorat după nouă decenii,este semnificativ pentru istoria continentului euro-pean în secolul al XX-lea. Plecarea lui Kerenskiînsemna ieşirea Rusiei din războiul mondial, la carecontribuise din plin până atunci, şi intrarea ei într-operioadă de convulsii, din care regimul bolşevic aieşit victorios.

Pe de altă parte, în acea perioadă, SUA, intrateîn război la 6 aprilie 1917, începeau să-şi trimită„băieţii” peste Ocean, în bătrâna Europă, aflată înplin „război civil”, după expresia celebră a lui ErnestNolte. Începea aventura europeană a SUA, care leva aduce după decenii statutul de superputere.

În faţa acestor două evenimente cruciale, zba-terile armatelor europene pălesc în importanţă.

Impas pe frontul occidental1917 a fost în istoria primei conflagraţii mon-

diale anul „marilor crize”, după ce 1916 fusese unulal „confruntărilor istovitoare”, care au sporit enorm

PETRE OTUPETRE OTUPETRE OTUPETRE OTUPETRE OTU

pierderile celor două tabere beligerante, fără aaduce perspectiva victoriei.

Eforturile prelungite de război au provocat îninteriorul celor două alianţe care se înfruntau,Tripla Înţelegere şi Tripla Alianţă, accentuareacontradicţiilor şi ruperea unităţii politice interne.

La nivelul Puterilor Centrale s-a impus, înprimul rând, situaţia deosebit de grea a ImperiuluiAustro-Ungar. La 21 noiembrie 1916 a murit, lavârsta de 86 de ani, împăratul Franz Iosef, succe-sorul său fiind Carol al IV-lea. Dispariţia lui FranzIosef, care marcase o epocă în istoria dinastiei deHabsburg, a arătat că unirea artificială dintre Vienaşi Budapesta era pe cale să se destrame. În viitoa-rele luni, Ungaria şi Austria au traversat o puternicăcriză politică, echipele guvernamentale fiind schim-bate de câteva ori.

La rândul lor, naţiunile asuprite din imperiulbicefal (românii, cehii, slovacii, polonezii, sârbii)şi-au intensificat activitatea pe fondul creşteriinemulţumirilor determinate de război.

Germania, cel mai important stat al Triplicei, acunoscut, la rându-i, puternice frământări. În decursde numai 12 luni s-au succedat în postul de cancelartrei persoane – Theobald von Bethmann Hollweg, dr.Georg Michaelis şi Georg von Hertling –, dar putereaa trecut în mâna militarilor. Cuplul Hindenburg-Ludendorf a căpătat o influenţă din ce în ce mai mare,el impunând strategia „războiului total”, care s-adovedit falimentară pentru cel de-al II-lea Reich.

Nici tabăra Antantei nu a fost lipsită de convulsiide ordin politic şi militar. La sfârşitul anului 1916,în Marea Britanie s-a format aşa-numitul „cabinetde război” (war cabinet), condus de David LloydGeorge, primul ministru, structură care va coor-dona efortul de război până la sfârşitul ostilităţilor.


Şi în Franţa, caracteristica principală a situaţieipolitice a fost instabilitatea, guvernul condus deAlexandre Félix Ribot, fiind înlocuit, la începutullunii septembrie, cu unul având în frunte pe PaulPainlevé. Acesta a rezistat doar două luni, primministru devenind Georges Clemenceau, celebrupentru duritatea caracterului său, care i-a adusporecla – „Tigrul”.

Frământările s-au extins şi la palierul militar,Joseph Joffre, eroul de la Marna, fiind înlocuit cugeneralul Robert Georges Nivelle care, însă, nu s-aridicat la nivelul cerinţelor. După instalare, Nivellea promis armatei şi liderilor politici că soldaţiifrancezi şi britanici aveau să ajungă curând încapitala Reich-ului – Berlin. Pentru aceasta a lansato mare ofensivă la Chemin des Dames, ofensivăcare nu a avut însă rezultatele scontate. Ba, maimult, mii de soldaţi au părăsit tranşeele şi au refuzatordinele de a pleca la atac. Haosul s-a instalat înarmata franceză, ceea ce a dus la demitereageneralului Nivelle. În primăvara anului 1917, eroulde la Verdun, generalul Philippe Pétain, a preluatpostul de comandant şef al armatelor franceze.Pétain a procedat conform butadei cu „morcovul şibiciul”. A rezolvat o parte din cererile soldaţilor(mărirea soldei, sporirea numărului zilelor depermisie, îmbunătăţirea hranei), dar a şi con-damnat la moarte câteva sute de răzvrătiţi. Dis-ciplina a fost restabilită, însă era evident că armatafranceză nu avea capacitatea combativă de a obţinevictoria definitivă. Nici britaniciii nu au obţinutsuccese semnificative în bătăliile angajate de laVimy, Arras, Ypres.

Vara anului 1917 s-a scurs pe frontul occidentalîn confruntări acerbe, fără rezultate notabile. Seremarcă acţiunile din Flandra, unde germanii aufolosit pe scară largă gazele toxice. De asemenea,notabilă este şi bătălia de la Cambrai (noiembrie1917), prima mare confruntare de tancuri dinistorie. Sfârşitul de an 1917 a adus pe Frontul deVest o stare de epuizare, aliaţii aşteptând cusperanţă sosirea contingentelor americane.

Rusia sub semnul revoluţieiDar toate aceste crize şi frământări pălesc în

faţa cataclismului care a cuprins Rusia în anul 1917.În primii doi ani ai conflictului mondial, contra-dicţiile din Imperiul Rus s-au adâncit exponenţial.Slaba capacitate productivă a fost pusă la greaîncercare de necesităţile de război, ceea ce a dusla o inflaţie galopantă şi la pauperizarea maselor.

La aceasta s-a adăugat incapacitatea administraţieicentrale şi locale, ilustrată, între altele, prin faptulcă Rusia avut, în anii 1914-1916, patru prim-miniştri,şase miniştri de interne, patru miniştri de război,trei miniştri de externe. Peste toate acestea, corup-ţia s-a generalizat la toate nivelele, afacerile veroaseîn dauna aprovizionării frontului succedându-seunele după altele.

La sfârşitul anului 1916, în cercurile politice şimilitare ruseşti se vorbea insistent de o paceseparată cu Germania, ţarul Nicolae al II-lea fiindnevoit să-l demită pe primul ministru Boris V.Stürmer, pentru a restabili credibilitatea Rusiei înfaţa aliaţilor.

La degradarea situaţiei şi inflamarea spiritelorîn înalta societate rusă a contribuit din plin şi „aface-rea Rasputin”. Aflat în graţiile ţarinei AleksandraFeodorovna, călugărul Grigori E. Rasputin a ajunsîn postura de „factotum” al curţii imperiale.Asasinarea acestuia în noaptea de 29/30 decembrie1916, de către un grup de complotişti în frunte cuprinţul Felix Iusipov, nu a îmbunătăţit situaţia de la

• La începutul lunii iulie 1917,Aleksandr Fiodorovici Kerenski a

preluat [efia guvernului rus, dar la7 noiembrie era nevoit s` p`r`seascã

Palatul de Iarn`


curtea ţarului, posibilitatea abdicării lui fiind din ceîn ce mai des invocată.

La 28 februarie/8 martie, la Petrograd, a izbucnitrevoluţia. La 2/15 martie 1917 s-a format un guvernprovizoriu, condus de prinţul Gheorghi E. Lvov,iar, în aceeaşi zi, ţarul Nicolae al II-lea a abdicat înfavoarea fiului său, Aleksei, sub regenţa mareluiduce Mihail Aleksandrovici. A doua zi, 3/16 martie,fratele ţarului a refuzat oferta ce i s-a făcut, astfelcă data de 2/15 martie 1917 marchează sfârşituldinastiei Romanovilor, care a durat 304 ani.

Revoluţia din Rusia, care a pus capăt absolu-tismului ţarist, a generat multă speranţă în rân-durile puterilor Antantei, inclusiv în România, peteritoriul căreia se aflau un milion de soldaţi ruşi.Se spera că noua Rusie, democrată şi liberală, va fiun partener loial în lupta pentru câştigarea victorieifinale. De remarcat că prima ţară care a recunoscutguvernul provizoriu, la 9/22 martie 1917, a fost SUA.

Dar aceste speranţe au fost repede infirmatede evoluţia evenimentelor din Rusia şi de pefronturile de luptă. Naţiunile asuprite din fostulImperiu Rus – finlandezii, polonezii, românii, ucrai-nenii, georgienii etc. – s-au ridicat la luptă, cerândautonomie şi chiar independenţă. În acelaşi timp,gravele contradicţii din societatea rusă au irumpt,problema pământului fiind poate cea mai impor-tantă. În aceste condiţii, continuarea războiului afost pusă sub semnul întrebării, procesul de descom-punere a armatei accelerându-se de la o săptămânăla alta.

Încercările guvernului provizoriu de a stabilizasituaţia erau sabotate permanent de bolşevici, careau organizat peste tot soviete şi gărzi roşii. Practic,s-a ajuns la o dualitate a puterii, căreia bolşevicii auîncercat să-i pună capăt, la începutul lunii iulie,prin organizarea unei insurecţii. Aceasta a fost înă-buşită, iar ministrul de război, Kerenski, a ajunsomul zilei, el preluând şi şefia guvernului. Părea căsituaţia se va stabiliza, dar lupta pentru putere acontinuat cu şi mai multă înverşunare, iar descom-punerea armatei s-a accentuat.

La disputa cu bolşevicii s-a adăugat şi conflictuldintre Kerenski şi generalul Kornilov, ultimul fiindadeptul unor măsuri dure pentru redresarea situa-ţiei. De acest lucru au profitat bolşevicii care, bene-ficiind şi de sprijinul direct al Germaniei, şi-au inten-sificat măsurile de propagandă şi de organizare apropriilor rânduri în scopul preluării puterii.

Insurecţia bolşevică s-a declanşat la 24 octom-brie/6 noiembrie 1917 şi s-a sfârşit în noaptea urmă-

toare, 25 octombrie/7 noiembrie, când a fost ocupatPalatul de Iarnă, ultimul obiectiv rămas necuceritîn Petrograd. Succesul bolşevicilor a fost uşurat destarea de haos din Rusia şi de pe front, de contra-dicţiile din interiorul puterii instalate în februarie,de pasivitatea populaţiei etc.

În următoarele săptămâni, puterea sovietică s-aimpus într-o bună parte din teritoriul Rusiei.

Una din principalele preocupări a fost încheie-rea războiului, această lozincă aducând bolşeviciloro serioasă popularitate. La 22 noiembrie/5 decem-brie 1917, la Brest-Litovsk, s-a semnat armistiţiulruso-german urmat, câteva luni mai târziu, de trata-tul de pace dintre Rusia şi Puterile Centrale, semnatîn aceeaşi localitate (18 februarie/3 martie 1918).

Scoaterea Rusiei din război a fost, fără doar şipoate, o victorie pentru Germania, care scăpa decoşmarul de a lupta pe două fronturi. Forţele ger-mane au fost îndreptate spre Frontul de Vest, undeal II-lea Reich a slăbit serios capacitatea combativăa Franţei şi Marii Britanii, dar tot impresionantuldispozitiv american avea să încline, în cele din urmă,victoria.

Intrarea SUA în războiIntrarea SUA în Primul Război Mondial a fost

un eveniment care a depăşit graniţele istorieieuropene. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea,marea putere de peste Oceanul Atlantic a adoptato politică de izolare faţă de afacerile europene şimondiale. O asemenea linie de conduită a fostteoretizată în „doctrina Monroe” (1823), care maiavea o particularitate – avertiza Europa că nutrebuie să se amestece în afacerile americane, emis-fera vestică fiind un teritoriu interzis pentru ţărilebătrânului continent.

Drumul spre supremaţia mondială a SUA, dupăcum arată Z. Brzezinski, a fost scurt. Primul pas l-areprezentat războiul cu Spania, din 1898. Învingă-toare, America a făcut primii paşi dincolo degraniţele sale. La începutul secolului al XX-lea, eaşi-a extins influenţa în America Centrală, preluândcontrolul asupra Canalului Panama, Haitiului,Cubei.

În acelaşi timp, preşedintele Theodore Roose-velt a imprimat politicii externe americane o liniemai activă, Washingtonul intervenind mai des înproblemele internaţionale ale epocii (crizelemarocane, războiul ruso-japonez etc.).

La începutul războiului mondial, SUA au părutînclinate mai mult către tabăra aliată, unul dintre


factori fiind afinitatea istorică şi culturală cuImperiul Britanic.

Ulterior, blocada impusă de Marea Britanie şiFranţa şi reacţia Germaniei, concretizată îninstituirea, la 4 februarie 1915, a războiului sub-marin, au jenat interesele americane. S-a maiadăugat şi torpilarea de către germani a pache-botului „Lusitania” (7 mai 1915), aproape 1 200 deoameni, dintre care 118 americani, pierzându-şiviaţa. Cu toate acestea, administraţia americanăera încă prudentă în privinţa angajării în conflictulcare măcina Europa.

La începutul anului 1917, Germania a comisdouă erori fundamentale. În ziua de 9 ianuarie,urmare a unei consfătuiri a liderilor politici şi mili-tari, a proclamat „războiul submarin total”, princare se dorea învingerea Marii Britanii şi a Franţei,înainte ca intervenţia americană să aibă loc.

A doua greşeală a fost încurajarea transmisăMexicului, ca acesta să procedeze la reocuparea,prin forţă, a teritoriilor pierdute după războiul dinanii 1846-1848 (Texas, Arizona, New Mexico).

În replică, la 3 februarie 1917, Senatul ameri-can, invocând încălcarea principiului libertăţiimărilor, a rupt relaţiile cu Germania. Cum, în săptă-mânile următoare, nave americane au fost impli-cate în diverse incidente cu submarine germane,preşedintele SUA, Thomas Woodrow Wilson, a cerutCongresului, la 2 aprilie 1917, să declare războiGermaniei. Două zile mai târziu, această rezoluţiea fost aprobată în unanimitate, iar, la 6 aprilie 1917,starea de război dintre SUA şi Germania a devenitrealitate.

Până la sfârşitul anului 1917, efectivele militaretrimise de SUA peste Oceanul Atlantic, în Europa,au fost modeste, astfel că ele nu au contat în balan-ţa de forţe. Situaţia s-a schimbat radical în iarna şiprimăvara anului 1918.

Până atunci, mult mai important a fost progra-mul de pace şi reconstrucţie postbelică (faimoasele„14 puncte”), propus de preşedintele W. Wilson la26 decembrie 1917/8 ianuarie 1918.

Acesta reflecta concepţia americană desprerelaţiile internaţionale, bazate pe democraţie,securitate colectivă şi autodeterminare, în contra-pondere cu echilibrul de forţe şi Realpolitik. Acestedin urmă principii au fost constant respinse deamericani considerându-le drept sursa principalăa marelui cataclism care era războiul mondial.

Practic, preşedintele american propunea o nouăordine internaţională, în care să prevaleze egali-

tatea popoarelor, armonia dintre ele şi nu consi-derente geopolitice, de tipul echilibrului de putereamintit mai sus. În acest scop, s-a şi creat, tot caurmare a iniţiativei americane, Liga (Societatea)Naţiunilor, organism care a şi funcţionat în perioadadintre cele două războaie mondiale.

Dar, în 1920, Senatul american nu a ratificataranjamentele politico-teritoriale hotărâte de Con-ferinţa de Pace de la Paris, astfel că Liga Naţiunilora fost lipsită tocmai de sprijinul SUA. În consecinţă,deşi constituia o noutate în ansamblul relaţiilorinternaţionale, ea a fost departe de rolul pe care i-lacordaseră iniţiatorii săi.

Interesant este că şi noua Rusie, sovietică, avenit cu un program de pace revoluţionar. În pri-mele decrete şi luări de poziţie ale liderilor bolşevici,ei au pus accent pe încetarea războiului, realizareaunei păci fără compromisuri, aplicarea principiuluiautodeterminării popoarelor, termen care a avut ofoarte mare circulaţie şi care a generat multe spe-ranţe printre numeroasele naţiuni asuprite în fostulImperiu Rus. Unele dintre ele au şi făcut pasul de lateorie la practică, reuşind, nu cu puţine eforturi,să-şi (re)configureze o structură statală (Finlanda,

• Pre[edintele SUA, Thomas WoodrowWilson, a propus programul de pace

[i reconstruc]ie postbelic` – faimoasele„14 puncte”


Ţările Baltice, Polonia). Altele, cum ar fi Ucrainaşi Georgia, n-au reuşit, cauza principală fiindpreluarea de către regimul bolşevic a programuluiexpansionist al ţarismului.

*

Anul 1917 a adus cu sine restructurări impor-tante pe plan geopolitic. Ca urmare a revoluţiilordin Rusia, Frontul Oriental de la Marea Baltică laMarea Neagră s-a prăbuşit, ceea ce a reprezentatun mare avantaj pentru Germania, deoarece numai lupta pe două fronturi. Pe celelalte fronturi, înspecial pe cel occidental, au avut loc încleştări teri-bile, dar niciuna din părţile beligerante nu a obţinutrezultate decisive. A fost o măcinare de forţe, carenu a adus nicio lumină la orizont.

Însă, anul 1917, dacă nu a înclinat balanţa pecâmpul de luptă, a fost decisiv pentru configurarealumii postbelice prin două evenimente de covâr-şitoare importanţă – intrarea SUA în război alăturide Antantă şi revoluţiile din Rusia.

Prin trimiterea armatelor sale în Europa, SUAîşi asumau, implicit, un rol proeminent în afacerilemondiale, chiar dacă, în anii interbelici, Washing-tonul a revenit la o politică izolaţionistă.

Dacă America a intrat în război triumfătoare,cu dorinţa de a restructura bazele pe care funcţio-naseră relaţiile internaţionale de până atunci, înEurasia revoluţia a cufundat fostul Imperiu Rus înhaos şi război civil. Învingătoare, Rusia sovietică a

proclamat ţeluri revoluţionare mult mai adânci, cevizau restructurarea din temelii a lumii („revoluţiamondială”).

Unul dintre primele acte emise de bolşevici afost „Decretul asupra păcii”, document care îşipropunea să zdruncine din temelii sistemul raportu-rilor dintre state. Liderii de la Petrograd chemau lao pace „fără anexiuni şi fără despăgubiri” şi pro-puneau renunţarea generală la orice dominaţieneacceptată asupra naţiunilor de pe continentuleuropean sau în afara acestuia. Să remarcăm căambele ţări, una intrată de curând în război, iaralta tocmai ieşită din el, veneau cu programe revolu-ţionare pentru restructurarea din temelii a ordiniipolitice mondiale, a relaţiilor internaţionale. Celedouă concepţii au avut un extraordinar ecou, mode-lând cel puţin în parte, raporturile mondiale deputere în perioada interbelică. Idealismul americanşi revoluţionarismul sovietic prefigurau in situ,ordinea mondială de mai târziu.

După război, din motive diferite, SUA şi URSSau avut un rol marginal în sistemul relaţiilorinternaţionale. SUA au adoptat voluntar o politicăde izolare, iar URSS a fost „proscrisă” de sistemulversaillez. Amândouă au revenit în forţă în cursulcelui de-al Doilea Război Mondial, pentru ca dupăîncheierea lui să domine viaţa internaţională încadrul sistemului bipolar. Originea acestuia seregăseşte, însă, oarecum paradoxal, în anul degraţie 1917.

1917 – UNDER THE SIGNOF GEOPOLITICAL CHANGES

The study brings into discussion the main events occurred during the year of 1917 on the battlefields ofthe First World War. The author underlines the fact that both fighting coalitions, Triple Alliance and EntentePowers, faced strong internal contradictions. As regards the military operations, ample and heavy fightingtook place, the cost in human lives was astounding but no decisive result has been reached.

In 1917, two events of a major importance happened: the USA’s entry into the war (the 6th of April),joining the Entente Powers, and breaking down of the revolutionary movement in Russia, ended with thetaking over of state power by the Bolsheviks. Under such circumstances and under the impact of Russia’sdecision to drop out of the war, the Eastern front dramatically collapsed.


• 90 de ani de la b`t`liile de la M`r`[ti,• 90 de ani de la b`t`liile de la M`r`[ti,• 90 de ani de la b`t`liile de la M`r`[ti,• 90 de ani de la b`t`liile de la M`r`[ti,• 90 de ani de la b`t`liile de la M`r`[ti,M`r`[e[ti [i OituzM`r`[e[ti [i OituzM`r`[e[ti [i OituzM`r`[e[ti [i OituzM`r`[e[ti [i Oituz

Dincolo de aprecierile şi evaluările asupraunora sau altora dintre sursele documentare pecare le putem utiliza în dezvoltarea unui demersistoriografic, asupra valorii şi relevanţei acestorsurse, este de netăgăduit faptul că, atunci când nepropunem să analizăm şi să înţelegem starea despirit, nivelul de trai, viaţa de zi cu zi a unei populaţiicircumscrise unui teritoriu dat, în contextul unuiconflict armat, sursele primare, precum docu-mente oficiale, politice, diplomatice ori militare,sunt insuficiente. Putem suplini această lipsă făcândapel la resurse documentare, considerate îndeobştesubiective şi cu o mai mică relevanţă în discursulistoriografic, precum literatura memorialistică oripresa. În contextul factual evocat şi dat fiindsubiectul enunţat, asemenea resurse pot fi, demulte ori, şi singurele pe care le avem la dispoziţie.

Evaluarea stării de spirit a românilor într-unmoment atât de tensionat, cum a fost vara anului1917, este un demers dificil, dată fiind complexitateaevenimentelor şi varietatea izvoarelor. Desigur,dacă ne referim la societatea românească, puteminclude într-o extensie şi pe românii aflaţi subautoritatea Imperiului dualist Austro-Ungar sau celŢarist, dar această perspectivă excede aria studiuluide faţă.

În anii imediat următori conflagraţiei mondiale,dar şi ulterior, au fost publicate multe lucrări dememorialistică, româneşti şi străine, ale unorpersonalităţi politice, culturale sau militare, martoriprezenţi şi activi ai evenimentelor. Sunt mărturiiinteresante, cu valoare de document, care au sur-prins prin culoarea şi încărcătura emoţională aepocii, prin pasiunea sentimentelor redate depersonajele implicate, acurateţea informaţiilor fiindîn funcţie şi de interesul urmărit, de obiectivitateaşi, nu în ultimul rând, de talentul povestitorului. Ladispoziţia noastră stau o varietate de mărturii

ST~RI DE SPIRIT ÎN SOCIETATEAST~RI DE SPIRIT ÎN SOCIETATEAST~RI DE SPIRIT ÎN SOCIETATEAST~RI DE SPIRIT ÎN SOCIETATEAST~RI DE SPIRIT ÎN SOCIETATEAROMÂNEASC~ ÎN VARA ANULUI 1917ROMÂNEASC~ ÎN VARA ANULUI 1917ROMÂNEASC~ ÎN VARA ANULUI 1917ROMÂNEASC~ ÎN VARA ANULUI 1917ROMÂNEASC~ ÎN VARA ANULUI 1917

CERASELA MOLDOVEANUCERASELA MOLDOVEANUCERASELA MOLDOVEANUCERASELA MOLDOVEANUCERASELA MOLDOVEANU

memorialistice. Aş aminti lucrările cele maicunoscute şi mai apreciate de-a lungul vremii,folosite drept izvoare de referinţă şi de alţi autoripreocupaţi de această perioadă istorică: memoriiale oamenilor politici români: I. G. Duca, AlexandruMarghiloman, Constantin Argetoianu, AlexandruAverescu, Theodor Cancicov; ale celor străini:contele de Saint-Aulaire, generalul Henri M.Berthelot; militari: generalii Alexandru Dabija şiRadu R. Rosetti; oameni de cultură, de ştiinţă sauartă: istoricul Virgil N. Drăghiceanu, istoricul deartă, Alexandru Tzigara-Samurcaş, celebrul ziaristConstantin Bacalbaşa, ilustrul pictor Costin Pe-trescu; prezenţe feminine ale epocii: Sabina Canta-cuzino, Pia Alimănişteanu; foste personalităţi dinadministraţie: Anibal Stoenescu, director în Pre-fectura Poliţiei1 etc.

Lor li se adaugă mărturii ale unor oamenisimpli, civili şi militari, ce au simţit nevoia de adepune mărturie asupra evenimentelor acestor ani.Descoperite în timp, ele constituie un al doilea valde izvoare ce completează şi nuanţează mărturiilememorialistice mai sus enunţate. Un exemplu înacest sens sunt caietele de front ale poetului CassianR. Munteanu, voluntar ardelean în armata română,mort pe front la Mărăşeşti în vara anului 19172.

La nivelul anului 1917, statul şi societatearomânească se găseau într-un moment de cotitură.Dezastrele ce au marcat campania anului 1916 şi-aupus amprenta asupra lor. După cum se cunoaşte,pe de-o parte, membrii casei regale, guvernul, parla-mentul şi mare parte a instituţiilor de stat şi deguvern (inclusiv Banca Naţională şi Casa de Con-semnaţiuni) s-au retras din noiembrie 1916 înMoldova, zonă considerată mult mai sigură, în acelmoment, după stabilizarea frontului în PoartaFocşanilor. În aceeaşi situaţie era şi armata care,în urma dezastrului de la Turtucaia şi apoi prin


pierderea bătăliei de pe Neajlov (bătălia pentruBucureşti) şi-a retras resturile unităţilor rămase,inclusiv noile contingente, în Moldova, în vedereareconstituirii şi refacerii acestora, de data aceastaşi cu preţiosul sprijin oferit de Misiunea MilitarăFranceză.

De cealaltă parte, în sudul ţării, inclusiv încapitală, se contura tabloul unei Românii aflatesub ocupaţia inamicului, cu toate vicisitudinile cedecurgeau dintr-o astfel de situaţie. Din ordinulpremierului liberal Ion I. C. Brătianu, în Bucureştiau rămas o mare parte din membrii administraţieilocale, dar şi fruntaşi ai Partidului Conservator, cuorientare germano-filă, precum P.P. Carp, Alexan-dru Marghiloman, Titu Maiorescu, şi liberali, caredin oportunism au preferat să se pună sub protecţialiderului conservator Al. Marghiloman. Referitorla aceştia, renumitul ziarist C. Bacalbaşa nota cudezamăgire în memoriile sale: „Atât de nemăr-ginită este laşitatea unui mare număr de oameni,încât foarte mulţi liberali de frunte, şi atâţia alţiicare au luptat pentru intrarea în război, reneagătotul, au uitat totul, insultă pe fruntaşii politici, şiliberali şi conservatori, care au plecat la Iaşi, şi seduc de se umilesc în rugăciuni şi protestaţiuni lapicioarele d-lui Alexandru Marghiloman, şefulpartidului conservator filo-german”3. A rămas peloc şi o parte a bucureştenilor, fiecare cu opţiunileşi interesele de moment, formată în special dinfemei, bătrâni, meşteşugari, calfe, în generaloameni săraci din mahalele oraşului. Lor li seadăugau profitorii de pe urma războiului, cei pentrucare nu conta naţionalitatea celor cu care făceauafaceri ori condiţiile în care îşi desfăşurau activi-tatea: moşieri, negustori, cămătari, proprietari delocaluri sau prăvălii. Completează această radio-grafie a societăţii româneşti sub ocupaţie şi artişti,gazetari sau oameni de cultură, rămaşi în teritoriulocupat din varii motive, de la lipsa de alternativă,până la oportunism sau dedicaţie oarbă.

Este ştiut că, în timp de război, presiunea mate-rială şi psihologică o resimt cel mai acut oameniisimpli. Situaţia bucureştenilor, în general a celoraflaţi sub ocupaţie în Oltenia, Muntenia şi Dobro-gea, nu a fost deloc uşoară. Pe lângă greutăţile şiamărăciunea războiului, epidemiile de tifos exan-tematic şi febră tifoidă din iarna 1916/1917 aucontribuit la subminarea moralului şi aşa scăzut alromânilor. La intrarea lor în Bucureşti, trupelegermane, austro-ungare, bulgare şi otomane augăsit o populaţie demoralizată, blazată, chiar dis-

perată, care trebuia să-şi ducă existenţa zilnică şisă supravieţuiască în acele condiţii vitrege. Con-diţiile extrem de aspre impuse de modul de orga-nizare a aparatului administrativ şi militar al auto-rităţilor germane, impresionant, de altfel, prin rapi-ditatea şi eficienţa lui, precum şi spolierea siste-matică a populaţiei prin rechiziţiile forţate şi abu-zurile frecvente, executate în special de militariibulgari şi germani, au apăsat şi îngreunat mai multtraiul acestora. A fost instaurată cenzura asupraprincipalelor mijloace de informare sau de culturali-zare a maselor, astfel că Bucureştiul a rămas doarcu un singur organ de presă, „Gazeta Bucureş-tiului”, controlat în totalitate de germani, în timpce, în teatrele şi cinematografele bucureştene,producţiile româneşti sau franţuzeşti, care rulaserăcu succes până atunci, au fost treptat înlocuite cucele germane sau austriece. Până şi cafenelelecelebre în epocă, confiscate, practic, de militariigermani şi bulgari, şi-au schimbat, peste noapte,denumirea. Universitatea, Academia Română, darşi şcoli şi licee, au fost închise pe termen nedeter-minat, sau şi-au schimbat destinaţia, folosind dreptspitale de campanie pentru răniţii din rândul ocu-panţilor care, de la începutul verii 1917, au începutsă curgă tot mai mulţi de pe front.

Într-un articol publicat în Germania, ArthurKellerman, care vizitase Bucureştiul la începutulverii anului 1917, face o frumoasă şi obiectivădecriere a contradicţiilor vizibile ce marcau atmos-fera şi starea de spirit a populaţiei capitalei: „Văzuţiîn fugă, Bucureştii fac impresia unei văduvefrumoase pe care o prinde bine o tristeţe uşoară şiun zâmbet de resemnare. Viorile lăutarilor cântăca mai înainte, dinaintea cinematografelor egălăgie, doamnele cochetează în elegante rochiide mătase şi cu ochi frumoşi; se ia masa la res-taurante, sunt teatre, variete-uri, operete, parcurideschise... Dar toate astea înşală. Este zgomotoasădoar suprafaţa pestriţă a Bucureştilor. Dacă suntcocote care râd prin localurile de noapte, asta nuînseamnă că în Bucureşti nu există mii de mame şisoţii care plâng... E o legendă că morţii de la Argeşar fi fost uitaţi. Zgomotul şi aparenta fără grijă aBucureştiului nu pot să înşele pe nimeni din aceicare privesc mai adânc4”.

Comunicatele şi ştirile româneşti privind evolu-ţia evenimentelor de pe frontul românesc sau celdin apus ajungeau fie cu întârziere în capitalaocupată, fie erau minuţios periate de filtrul cenzuriigermane, astfel că orice victorie a forţelor militare


din tabăra Antantei era prezentată lapidar sau,adeseori, trecută sub tăcere. Cele mai multeinformaţii se obţineau, de obicei, pe cale orală, laadăpostul birturilor şi cafenelelor, al caselorboiereşti, locuri de întâlnire al protipendadeibucureştene sau din presa străină: ziare nemţeşti,austriece şi ungureşti care au pătruns în Regatodată cu trupele de ocupaţie („Pester Lloyd”, ş.a).Acesta a fost şi motivul pentru care ecoul luptelorde la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz nu a avut impactulscontat. Veştile despre victoriile româneşti au ajunscu întârziere sau trunchiate, opinia publică româ-nească din teritoriile ocupate fiind lipsită deperspectiva unei evaluări exacte şi obiective asituaţiei. S-a ajuns astfel ca lipsa comunicatelorsau trunchierea lor să fie interpretate ca o nouăvictorie a românilor, pe care nemţii se străduiau s-oascundă. Cert este că, deşi cu întârziere, oameniiau aflat şi au respirat uşuraţi, după o lungă perioadăde încordare, în care îşi închipuiseră că şi Moldovaavea să devină un teritoriu ocupat. Referitor laaceastă stare de lucruri, în memoriile sale, N. Dră-ghiceanu povesteşte cum suna comunicatulgerman legat de bătălia de la Mărăşti din 11/24iulie 1917: „În partea de sud a Carpaţilor, inamicula pătruns în Valea Şuşiţei, în liniile noastre. Unatac dat cu repeziciune a fost oprit într-o poziţiuneîngustă, situată imediat spre apus”. „Astfel a fostrezumată bătălia de la Mărăşti în comunicatulgerman, pe care bucureştenii l-au citit fie încoloanele singurului ziar ce apărea în oraş, fie pestedrum de Carul cu Bere, unde erau afişate, de la ovreme, ultimile ştiri de pe diversele fronturi. Lipsiţipe moment de alte surse de informaţii, locuitoriiCapitalei, deşi bănuiau că inamicul suferise o în-frângere, nu şi-au dat seama de proporţiile acesteia”.

Pe aceleaşi coordonate nefaste s-au situat şiarestările la care au fost supuşi încă din primelezile toţi cei care erau bănuiţi a fi împotriva ocu-panţilor, sau care se arătaseră nemulţumiţi faţă demodul brutal de manifestare al acestora. Multepersonalităţi ale opiniei publice bucureştene,oameni importanţi sau chiar oameni de rând aufăcut cunoştinţă cu camerele de la Hotel Imperial,unde au fost improvizate locurile de detenţie. Pentrucă arestările au sporit, în urma denunţurilor ano-nime, acelaşi C. Bacalbaşa îşi amintea cu amără-ciune cum, în acea perioadă, un căpitan germande la poliţia imperială îi mărturisea unui cunoscutal său: „Ciudată ţară e ţara dumneavoastră! Nu e

zi în care să nu primim 20-30 de delaţiuni în contraa tot felul de persoane. Asta în Germania ar fi cuneputinţă”5. Nu ştim cât adevăr conţin vorbele mili-tarului german, dar este cunoscut faptul că obi-ceiurile acelei perioade, fireşte, păstrând pro-porţiile, se vor reedita în timpul anilor ’50, de tristăamintire. În această atmosferă, tensionată şisumbră, viaţa îşi urma cursul, şi aşa cum se întâmplăde obicei în situaţii limită, de criză, compromisurilenu au lipsit. Indiferent de treptele ierarhiei socialesau politice pe care se aflau, cei care au fost slabi şiau cedat, cei oportunişti sau cei disperaţi au pre-ferat, în acest joc al supravieţuirii, să colaboreze cuinamicul. Sunt de notorietate întrunirile dintrefruntaşii conservatori şi discuţiile purtate de aceştiacu membri influenţi ai autorităţilor de ocupaţie, încare colportau tot felul de planuri în care scenariulera înlăturarea dinastiei regale, modificarea Cons-tituţiei şi alegerea unui alt guvern care să încheiepacea cu Puterile Centrale, toate concepute ca olovitură de stat, rapidă, „spre binele ţării”. Dupăcum se ştie, cel mai fervent susţinător al detronăriiregelui şi instalării pe tronul României al unui fiu alkaiserului era chiar fostul lider conservator P. P.Carp, care nu a găsit însă aderenţi la fel de înfocaţiprintre ceilalţi fruntaşi ai partidului. Conform

• Constantin Bacalba[a ne-a l`satm`rturii impresionante din vremea

ocupa]iei germane asupra Bucure[tilor


aprecierilor făcute de contemporanii săi, P. P. Carpera un bun român, o persoană demnă, cu caracterşi verticalitate morală deosebită, dar un germanofilconvins. El a rămas statornic acestei orientări dela începutul carierei sale politice, fiind convins căprimejdia mare pentru România venea dinspreRusia. Rapturile teritoriale suferite de România, înfavoarea Rusiei ţariste, au determinat şi consolidatîn timp această credinţă a sa, el fiind în acelaşitimp şi un mare admirator al tehnicii şi strategieide luptă germane. Prin alianţa cu Germania, elspera la o reîntoarcere a Basarabiei la România,fapt care s-a şi realizat în 1918, printr-o conjuncturăistorică favorabilă României. El a rămas, deşi dinraţiuni bine intenţionate, închistat în planurile şiideile sale „conservatoare”, până la capăt.

O altă categorie a populaţiei care a acceptatcolaborarea cu duşmanul, pe de-o parte, obligatăde natura serviciului, pe de alta, complăcându-secu bună ştiinţă, au fost funcţionarii publici dinadministraţia locală. Pe fondul unor lipsuri generale,corupţia şi specula, fraudele, în special cele econo-mice erau întreţinute de aceştia, în strânsă legăturăcu cei din Administraţia militară germană. La maimulţi autori ai epocii apare menţionată o marefraudă cu făina destinată fabricării pâinii pentrupopulaţia oraşului, în care ar fi fost implicat însuşiprimarul Bucureştiului din acea vreme, colonelulV. Verzea, silit să demisioneze în urma scandalului.Chiar şi Marghiloman, în notele sale, aminteştedespre această afacere veroasă în care au fostimplicaţi ofiţeri germani, câţiva proprietari de moridin Bucureşti şi unii funcţionari ai Primăriei.Aceştia, în loc să livreze întreaga cantitate de făinăintegrală rezultată din grâul primit, au fabricat înmod clandestin griş şi făină albă, pe care le-auvândut apoi la bursa neagră, în timp ce brutăriilorle-au fost livrate doar reziduurile6.

Nici în Moldova lucrurile nu stăteau prea bine.Pe lângă localnici, exodul de populaţie, provenitădin zonele ocupate şi încartiruirea contingentelorde militari români au creat o aglomeraţie fără pre-cedent în oraşe, în special în Iaşi, devenit capitalaprovizorie a României. Ieşenii, aşa cum spuneConstantin Argetoianu, nu i-au primit prea bine pebucureştenii veniţi în număr atât de mare. Cumera de aşteptat, chiar şi în aceste condiţii vitrege,cea mai mare parte a clasei politice şi militare româ-neşti, reprezentanţii străini ai ambasadelor sau ceimilitari, precum şi persoanele înstărite şi-au găsitlocuinţe la nivelul rangului şi pretenţiilor pe care

le aveau. Odată instalaţi, aceştia şi-au reluat modulde viaţă anterior, cu întruniri şi lungi dezbateripolitice, derulări de afaceri, mai mult sau mai puţinlicite, vizite de curtoazie între doamnele din înaltasocietate, distracţii de tot felul. Prin comparaţie,trebuie să amintim de devotamentul şi abnegaţiacu care erau îngrijiţi bolnavii, de către doamne saudomnişoare, membre ale unor familii de vază,transformate în infirmiere, de felul cum însuşi regiiRomâniei au îmbărbătat şi au oferit alinare celormulţi, aflaţi în suferinţă. Edificator este modul cumdescrie Radu R. Rosetti, în mărturisirile sale dintimpul războiului, aceste vizite la căpătâiul bolna-vilor, chiar după bătălia de la Mărăşeşti: „Era omare deosebire între felul cum se petreceau viziteleReginei şi cele ale Regelui în spital. Regina eraregină şi în vizitele acestea. Ea mergea de la pat lapat, împărţea sau făcea să se împartă deopotrivădaruri şi schimba cam un număr egal de cuvinte cufiecare bolnav, toate acestea cu multă bunătate,dar ca îndeplinire a unei datorii. Regele, în vizitelesale, nu mai era rege, ci era un om şi un om foarteînţelegător. De aceea şi din pricina timidităţii sale,El nu prea ştia ce să spună fiecărui rănit, dar inima-işi fineţea lui naturală îi făceau să simtă pe oameniisimpli, neprefăcuţi, buni şi înţelegători şi atunciurma o lungă convorbire între ţăranul-ostaş şi omulînţelegător ce purta atât de simplu şi atât de demncoroana regală, convorbiri asemănătoare acelorce-mi închipui că avea Ştefan cel Mare spre sfâr-şitul domniei sale cu apărătorii gliei moldove-neşti...”7 Din păcate, marea masă a populaţieimoldovene, cât şi a celor care şi-au căutat un adă-post vremelnic, fugind din calea ocupanţilor, s-alovit zilnic de precaritatea situaţiei economice,generată de război. Lipsa locuinţelor, a alimentelorde bază, specula, tifosul exantematic reprezentaucele mai grele provocări pe care populaţia trebuiasă le înfrunte. Întreaga speranţă se îndrepta sprearmată, care se afla în plin proces de refacere şireorganizare, o armată care să continue lupta pânăla victoria finală. Pentru motivarea soldaţilor, înmare majoritate ţărani, şi pentru a preîntâmpinaorice mişcări de revoltă, asemănătoare celor dinarmata rusă, camerele legiuitoare ale Parlamentuluiau votat, la 12/25 iunie 1917, legea pentru modi-ficarea Constituţiei în vederea unei viitoare refor-me agrare şi a introducerii votului universal. Acestaa fost un factor catalizator al victoriilor ulterioarede pe front, luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituzfiind susţinute şi câştigate de o armată română


înnoită, refăcută, dotată şi pregătită la standardeleapusene şi cu un moral mult mai ridicat.

Dacă ar fi să analizăm în paralel cele douăsituaţii, cea a populaţiei ocupate din zonele de sudale ţării şi din capitală şi cea din zonele Moldovei,constatăm două stări de spirit întrucâtva asemănă-toare, dar şi distincte, în acelaşi timp. Putem vorbichiar de două Românii atât de asemănătoare şitotuşi diferite. Asemănătoare prin natura vicisitu-dinilor înfruntate, generate de starea de război,foamete, lipsuri, epidemii, dar distincte prin drama-tismul şi specificul situaţiei. Pe de-o parte, zona desud a ţării, un teritoriu aflat sub ocupaţie, la bunulplac al inamicului, cu o populaţie sufocată decenzură, frustrată şi umilită, obligată să supravie-ţuiască într-un regim dur de ocupaţie. De cealaltăparte, în Moldova, locuitorii care au trăit momentetensionate determinate de revoluţia rusească dinfebruarie 1917, de incertitudinea confruntărilorcare aveau loc atât de aproape de ei. Victoriile depe front, dar şi anunţarea reformelor au refăcutstarea morală a clasei politice şi a opiniei publiceromâneşti. Dezintegrarea armatei ruse a produs,de asemenea, multă îngrijorare şi temeri pentruviitor, dar, în final, nu a anihilat spiritul unui poporliber, nutrind speranţa unui nou început, mândru şiîncrezător în armata ţării, pe care, în mod deschis,a putut s-o susţină moral şi material până la capăt.

1 Cf. I.G. Duca, Memorii, vol. III-IV, ediţie şi indicede Stelian Neagoe, Bucureşti, 1994; Alexandru

MIND FRAMES WITHIN ROMANIANSOCIETY DURING SUMMER 1917

Under the circumstaces of war, memorialistic literature represents a very important historical source,pointing out the population frame of mind, the feelings, desires and expectations of the whole society.

The summer of 1917, found out Romania divided from political and institutional point of view. Thepopulation from southern part of the country seized by the enemy, was forced to tolerate, both thebrutality of the german invaders and the material lacks, generated by war.

In spite the straitened circumstances, in the north and noth-west part of the country where the army,the romanian state institutions, including the government and royal family withdrawn, the population frameof mind identified with the general efforts of supporting the army, in order to save the Romanian nation.

Marghiloman, Note politice, 1897-1924, vol. II, Bucureşti,1927; Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Amintiridin vremea celor de ieri, vol. II-III, Bucureşti, 1993; Alexan-dru Averescu, Notiţe zilnice din război, vol. II – 1916-1919,ed. îngrijită, studiu introductiv şi note, Eftimie Ardeleanu,Bucureşti, 1992; Theodor V. Cancicov, Impresiuni şi păreripersonale din timpul războiului României. Jurnal zilnic,august 1916-dec.1918, vol. II, Bucureşti, 1921; Contele deSaint-Aulaire, Confession d’un vieux diplomate, Paris, 1953;Gl. Henri M. Berthelot (despre), General H. Berthelotand Romania. Memoires et correspondance 1916-1919, ed-ited with a biographical introduction by Glenn E. Torrey,New York, 1987; Gl. Alexandru Dabija, Armata română înrăzboiul mondial, 1916-1918, vol. 2-3, Bucureşti, 1937; Gl.Radu R. Rosetti, Mărturisiri. 1914-1919, ediţie îngrijită, studiuintroductiv, note de Maria Georgescu, Bucureşti, 1997; VirgilN. Drăghiceanu, 707 zile sub cultura pumnului german,Bucureşti, 1920; Alexandru Tzigara-Samurcaş, Mărturisirisilite, Bucureşti, 1920; Constantin Bacalbaşa, Capitala subocupaţia duşmanului, 1916-1918; Brăila, 1921; Costin Pe-trescu, Jurnal de război. 1916-1918, text comunicat de arh.Radu Costin Petrescu şi îngrijit de Octavian Ungureanu, în„Revista de Istorie Militară”, nr. 3 (20)/1993, p. 8-10, 36;nr. 1-2 (23-24)/1994, p. 11-15 şi nr. 3 (25), 1994, p. 2-6;Sabina Cantacuzino, Din viaţa familiei Ion C. Brătianu.Războiul 1914-1919, Bucureşti, 1937; Pia Alimănişteanu,Însemnări din timpul ocupaţiei germane, Bucureşti, 1929;Anibal Stoenescu, director în Prefectura Poliţiei Capitalei,Din vremea ocupaţiei, Bucureşti, 1927.

2 Vezi Cassian Munteanu, Bătălia de la Mărăşti. Zilelede glorie ale Armatei 1 române, 24 iulie-10 august 1917,Bucureşti, 1919.

3 Constantin Bacalbaşa, op.cit.4 Arthur Kellerman, articolul In dem besetzen Bukarest,

în „Bukarester Tageblatt”, 1917, apud C. Kiriţescu, Războiulpentru întregirea României, vol. III, p. 172.

5 Constantin Bacalbaşa, op.cit.6 Alexandru Marghiloman, op.cit., vol. 3, p. 12-13.7 Gl. Radu R. Rosetti, op.cit., p. 223.


RELA}II INTERNA}IONALERELA}II INTERNA}IONALERELA}II INTERNA}IONALERELA}II INTERNA}IONALERELA}II INTERNA}IONALE

Realiştii şi neorealiştii văd lumea internaţionalăca pe un loc periculos, indiferent că „răul” îşi areoriginile în natura umană sau în efectele involun-tare ale structurii (sistemul internaţional) asupraagenţilor (statelor). Dacă existenţa stării de anar-hie este mai presus de orice bănuială, iar statelesunt preocupate de supravieţuire, în primul rând,concluzia logică este aceea că cel mai puternic vaavea şanse sporite să îşi îndeplinească obiectivulprimordial. Iar de securitatea maximă se va bucuradoar cel mai puternic actor al sistemului, acestafiind o afirmaţie-cheie a realismului „ofensiv”. Unactor statal raţional, precum cel postulat de modelul(neo)realist, îşi va purta singur de grijă (waltzianulself-help), dar sunt situaţii în care va trebui să îşiunească forţele cu cele ale altor actori, spre a-şiîndeplini obiectivul existenţial. „Echilibrul intern”(internal balancing) al unui potenţial hegemon serealizează prin creşterea economică, dezvoltareaindustrială, avansul tehnologic, creştere demo-grafică etc. În schimb, „echilibrarea externă” (ex-ternal balancing) se realizează prin alianţe şi alteforme de aliniere.

DefiniţiePutem defini o alianţă ca fiind „promisiunea de

asistenţă reciprocă militară între două sau maimulte state suverane”1. Definiţia este una foartesintetică, omisivă, de aceea trebuie aduse precizărisuplimentare. Mai cuprinzător, este un acord for-mal sau informal ce prevede cooperarea îndomeniul securităţii (apărării), între două sau maimulte state. Se poate face o distincţie între simplaaliniere şi alianţă. Alinierea este informală, tacită,obligaţia de a acorda sprijin a partenerului esteuna morală şi/sau strategică. Alianţa presupuneun tratat, un acord oficial, cu efecte juridice. De-sigur există şi alianţe secrete, precum acordulsemnat de România cu Puterile Centrale în 1883,

ALIAN}ELE – ÎNTRE TEORIA {I PRACTICAALIAN}ELE – ÎNTRE TEORIA {I PRACTICAALIAN}ELE – ÎNTRE TEORIA {I PRACTICAALIAN}ELE – ÎNTRE TEORIA {I PRACTICAALIAN}ELE – ÎNTRE TEORIA {I PRACTICARELA}IILOR INTERNA}IONALERELA}IILOR INTERNA}IONALERELA}IILOR INTERNA}IONALERELA}IILOR INTERNA}IONALERELA}IILOR INTERNA}IONALE

{ERBAN F{ERBAN F{ERBAN F{ERBAN F{ERBAN F. CIOCULESCU. CIOCULESCU. CIOCULESCU. CIOCULESCU. CIOCULESCU

necunoscut mult timp opiniei publice din ţară.Coordonatele ce trebuie reţinute în delimitareacâmpului semantic al conceptului de alianţă sunturmătoarele :

1. state suverane, independente;2. stare de anarhie sistemică (lipsa unui guvern

mondial);3. primordialitatea securităţii militare faţă de

celelalte niveluri ale securităţii (societală, culturală,economică, de mediu etc.);

4. conştientizarea necesităţii menţinerii echili-brului puterii sau, din contră, a avantajelor pertur-bării acestuia;

5. conştientizarea de către state a imposibilităţiide a realiza singure obiectivele asociate interesuluinaţional;

6. existenţa unei ameninţări comune pentrucel puţin două state;

Alte coordonate, de data asta facultative, sunt :7. existenţa unor interese economice comple-

mentare, starea de interdependenţă economică,investiţii încrucişate etc.

8. existenţa unor afinităţi cultural-ideologice, aunor influenţe politice încrucişate.

Alianţele au un aspect politico-militar ce lescoate în evidenţă, iar scopul lor este unul emina-mente raţional şi egoist – asigurarea securităţiiproprii ca parte a unui bun colectiv. Te aliezi „con-tra cuiva” şi „alături de cineva”, dar dominantesunt ostilitatea/teama faţă de alt actor (sau un grupde actori statali)2. Acest lucru se poate realiza fieprintr-un tratat clasic de alianţă, fie printr-unacord de securitate (apărare) colectivă. Diferenţaconstă în faptul că tratatul de alianţă presupuneexistenţa unui inamic (rival) comun, bine iden-tificat (în unele cazuri se specifică clar contra cuieste valabil acordul), pe când securitatea colectivăse referă la potenţiali adversari şi presupunesolidaritatea de grup contra tuturor ameninţărilormilitare venite din partea unor terţi. Alianţele pot


fi şi „ofensive” (între state revizioniste care vor sărăstoarne statu quo-ul), ceea ce nu este cazultratatelor de securitate colectivă.

Echilibrul puterii versus tranziţia puteriiTeoria echilibrului puterii afirmă că paritatea

de putere între alianţe rivale este un factor alasigurării păcii, prin mecanismul descurajării.Invers, apariţia unui decalaj de putere între acesteava încuraja tabăra mai puternică, în cazul în careeste revizionistă, să încerce să răstoarne statu-quo-ul în favoarea sa. Aşadar, alianţele trebuie înţeleseîn contextul poziţionării actorilor statali faţă destatu quo. Se vor produce alinieri între revizionişti,contra puterilor dominante satisfăcute, sau întreacestea contra revizioniştilor. Ceva mai rar, auexistat şi cazuri de aliere a unui actor revizionistcu cei care apărau ordinea existentă, dar în con-textul existenţei unui alt actor revizionist careconstituia o ameninţare directă la adresa tuturor.Cel mai bun exemplu este cel al URSS care, dupăce a fost atacată în 1941 de Germania nazistă, s-aalăturat Franţei, Marii Britanii şi ulterior SUA, deşistatul sovietic era de fapt un imperiu nesatisfăcutcu „ordinea” de la Versailles. În acest caz, a func-ţionat mecanismul descris de neorealistul S. Waltdrept „echilibrul ameninţării”3, URSS aliindu-se cuOccidentul contra principalei ameninţări –Germania. În acest sens, declaraţiile lui Churchillşi Roosevelt privind necesitatea de a te alia cu răulcel mai mic contra celui mai mare sunt edificatoareîn ceea ce priveşte lipsa lor de iluzii referitor lafaptul că URSS ar fi un stat cu adevărat devotatstatu quo-ului…4 .

Un alt exemplu este ilustrativ pentru existenţadilemelor referitoare la alianţele posibile şi celedezirabile. Italia, la începutul Primului RăzboiMondial, se găsea de facto în tabăra PuterilorCentrale şi cu siguranţă era un actor revizionist,dorind modificări teritoriale în relaţia cu Franţa şiAustro-Ungaria. Fiind contra statu-quo-ului, logicar fi fost să păstreze alianţa cu Berlinul şi Viena,deoarece germanii reprezentau cel mai puternicstat continental. Însă era clar că Italia nu va obţinecâştig de cauză, atât faţă de Franţa, cât şi faţă deAustro-Ungaria, concomitent. Finalmente, a alestabăra Antantei, considerând că şansele de victoriesunt mai mari, iar teritoriile ce îi vor reveni auvaloare strategică, economică şi sentimentalăsuperioară. Comportamentul Italiei poate fi descriscel mai bine prin termenul de oportunism şi mini-

mizarea riscurilor – a preferat să se alieze cu ceicare aveau o probabilitate sporită de succes. Dealtfel, numeroşi actori revizionişti se aflau în cadrulAntantei, deşi ulterior Germania a fost adeseaacuzată că a purtat preponderent vina războiului:Italia; Franţa, care revendica Alsacia şi Lorena;Rusia cu gândul mereu la Strâmtori şi la Balcani;România, preocupată de soarta conaţionalilor dinImperiul Austro-Ungar, îşi dorea alipirea Transil-vaniei şi a Banatului.

Pe de altă parte, teoria „tranziţiei puterii”5

postulează un risc sporit de război „hegemonic”atunci când puterea coaliţiei revizioniste ajungeaproape de nivelul parităţii cu tabăra ce apără statuquo-ul6. Toate aceste teorii se află în cadrul filonuluineorealist, ele presupun existenţa unor actori stataliraţionali, egoişti, dornici să îşi maximizeze putereaşi securitatea. Real-Politik-ul moştenit din epocalui Bismarck şi transformat în „ştiinţă” de realişti,afirmă că alianţele nu implică nici prietenie, nicisentimente, ci pur interes. Ele sunt conjuncturaleşi trecătoare, ba chiar reversibile: aliatul de astăzipoate deveni mâine inamic. Este cazul organizaţieiconduse de Bin Laden, Al Qaeda, care în timpulrăzboiului afgano-sovietic a beneficiat de sprijinlogistic american pentru a deveni ulterior un inamicglobal teribil pentru SUA7. De aceea va existacooperare în cadrul alianţelor doar atât cât estenecesar pentru realizarea scopului comun. Nimeninu doreşte să investească foarte mult într-un aliatce-i poate deveni rival/inamic curând, aşadar realis-mul afirmă că statele au dificultăţi în a cooperadeoarece sunt interesate mai ales de distribuţiacâştigurilor „relative” (unul în raport cu celelalte)decât de a celor „absolute”. Alianţele sunt rareorisimetrice, adică stabilite între parteneri egali carang de putere şi cu resurse mobilizabile identice.Cel mai adesea, e vorba de alianţe asimetrice, încare unul este mai puternic, iar ceilalţi mai slabi.În timpul Războiului Rece, SUA constituiauprincipalul pol de putere din cadrul NATO, iar încaz de război, acesta ar fi avut loc probabil înEuropa (cel puţin în anii ’50), fapt ce ar fi necesitatun efort deosebit cerut americanilor. Aşadar, aliaţiise tem în genere să nu li se ceară o contribuţieprea mare la efortul comun şi să nu vadă unii aliaţitransformându-se în inamici, aşa cum a constatatGermania în anii Marelui Război din 1914-1918:părăsită de Italia şi România, nevoită să susţinămilitar şi economic o Austro-Ungarie prea slabă înfaţa Rusiei şi chiar a Serbiei.


Tendinţe economice, psihologice, socialeşi istorice

Pe lângă teama, să spunem firească, de a nuajuta în mod involuntar la apariţia unui inamic,statele tind să îşi reducă nivelul de cooperare încadrul alianţelor şi din alte motive de naturăeconomică, politică sau psihologică. Ele nu vor săîmpovăreze propria economie prin fonduri datealtor state, nu vor să ajute un alt stat să obţină opoziţie dominantă în sistem şi de asemenea experi-mentează ceea ce Mancur Olson a denumit „para-doxul acţiunii colective”8 – tendinţa de a „trişa”, dea se comporta ca un free rider într-o asociere, sprea beneficia de rezultatul final (un bun public,colectiv), dar fără a plăti preţul necesar9. Lucrul înechipă cu alţi actori aduce accederea la un buncolectiv dorit, dar rezultatul îi avantajează şi peceilalţi. De aceea, actorii mici vor tinde să con-tribuie cu prea puţin (cotă suboptimală) la efortulgeneral. Cu cât sunt mai mulţi actori, părţile debeneficiu vor fi mai mici şi tendinţa de a trişa estemai mare. Aşadar, trebuie să ne aşteptăm, de regulă,la o asimetrie în contribuţiile membrilor unei alianţela securitatea comună. „Când – aşa cum se întâmplăîn orice organizaţie cu un număr limitat de state-naţiuni – numărul de membri ai organizaţiei erelativ mic, membrii individuali pot avea unstimulent să facă sacrificii semnificative spre aobţine acel bun colectiv, dar vor tinde să ofere doarcote suboptimale din acest produs. Va exista, deasemenea, o tendinţă a membrilor mari – aceiacare acordă o valoare mai mare bunului public – dea suporta o parte disproporţionată din povară…”10.

Securitatea internaţională/regională este unbun colectiv, deoarece de el vor beneficia probabilşi non-plătitorii, iar membrii organizaţiei (alianţei,în cazul de faţă) vor avea acces la el, fără costurimarginale semnificative. Un bun exemplu este celal Elveţiei, stat situat între state membre NATO(cu excepţia Austriei) şi UE, care este apărat im-plicit de agresiuni externe prin faptul că rachetele,avioanele sau trupele agresorului ar trebui săstrăbată spaţiul aerian sau terestru al ţărilor aliatevecine.

Ex nihilo, nihil. Statele ce se decid să intreîntr-o alianţă vin cu o zestre istorică proprie, cuinterese naţionale specifice, cu sensibilităţi interneclare faţă de anumite aspecte de politică interna-ţională. Ele nu pot renunţa la aceste obiectivenaţionale doar spre a face pe placul aliaţilor. Cutoate acestea sunt şi cazuri în care un stat sacrifică

interese tradiţionale spre a atrage şi a menţine unaliat în momente foarte dificile.

Atunci când ţările arabe au atacat Israelul în1948 spre a-l distruge şi a recupera teritoriilePalestinei istorice, pe care arabii le considerau alelor, Egiptul, Siria, Transiordania şi celelalte ţăriarabe aveau deja disensiuni privind împărţireateritoriilor ce urmau a fi luate Israelului – Trans-iordania ar fi dorit să obţină partea de Est, darEgiptul şi Siria nu puteau accepta acest plan. Deaceea, alianţa a fost şubrezită de aceste disensiuniîncă de la început.

Un alt exemplu se referă la două state comu-niste, China şi Vietnam. Deşi Beijingul ajutaseHanoiul în războiul contra SUA, după victoriaforţelor comuniste şi retragerea americanilor,vietnamezii au invadat Cambodgia, procedând laschimbarea liderului Pol Pot. China a trimis în 1979un corp expediţionar în Vietnam, demonstrându-şiostilitatea faţă de fostul aliat pe care a vrut să-lpedepsească pentru atacarea Cambodgiei şi răstur-narea Khmerilor Roşii de la putere.

Exemplul invers este cel al Marii Britanii care,în anii Primului Război Mondial (1915), a acceptatca Rusia să obţină Strâmtorile în caz de victorie aAntantei contra Puterilor Centrale, deşi politicaexternă britanică din a doua parte a secolului alXIX-lea a urmărit exact blocarea accesului Rusieiîn Mediterana şi la Oceanul Indian, de teamă căRusia va atenta la India, „perla coroanei”. Londraa făcut un mare sacrificiu11 deoarece a realizat căRusia avea nevoie de o motivaţie puternică spre arezista tăvălugului infanteriei germane, ştiut fiindfaptul că britanicii nu au putut deplasa pe frontulde Vest şi pe cel de la Salonic suficiente trupe teres-tre spre a provoca înfrângeri decisive germanilorşi aliaţilor acestora. Într-un mediu anarhic, statelese tem adesea că lipsa de sprijin pentru un aliat l-arputea determina pe acesta să se retragă înneutralitate sau chiar să aleagă tabăra inamică.

Statele au niveluri diferite de putere şi interesespecifice, adesea ireductibile. Aşadar, este puţinprobabil ca o alianţă să fie însumarea exactă acapacităţilor de putere (materială şi spirituală) alemembrilor săi. Fiecare stat va contribui doar cu oparte din potenţialul său de putere, doar în cazuriextreme ajungându-se la angajare totală. Deexemplu, mobilizarea SUA în Primul RăzboiMondial a implicat participarea cu o fracţiune dinpotenţialul uman şi material, mai mică decât aFranţei, Marii Britanii sau a Rusiei.


De asemenea, în cazuri foarte critice, cândcontinuarea politicii de alianţă pune în pericolexistenţa unui stat, acesta poate considera „raţio-nal” să negocieze abandonarea acelei alianţe. Estecazul Austro-Ungariei, care în ultimii ani ai PrimuluiRăzboi Mondial a luat în calcul în mod repetatruperea alianţei cu Germania.

Aşadar, un actor raţional care decide să se aliezecu altul (alţii) trebuie să-şi pună câteva întrebărifundamentale. Cât de mare este beneficiul alianţeifaţă de costurile politico-militare şi economice? Ceşanse de succes există? Cât de sigur poate fi deseriozitatea şi valoarea celorlalţi – „dacă eu decidsă balansez contra unui potenţial hegemon, oare şialiaţii mei mi se vor alătura”? Până în ce puncteste raţional să se menţină alianţa şi ce indiciiexistă atunci când este necesar să fie abandonată?Ce riscuri îşi asumă statul care părăseşte o alianţă?

Teoretic, o alianţă durează doar atât timp câteste necesar spre a îşi îndeplini scopul, după careeste sortită dispariţiei. Alianţa statelor statu quova exista câtă vreme coaliţia revizioniştilor va fiputernică. Odată cu înfrângerea militară a acesteiasau cu destrămarea ei din motive accidentale, aliaţiisatisfăcuţi vor reduce la minim implicarea în alianţăsau chiar vor căuta parteneriate mai flexibile şimai puţin angajante. Aşa s-a întâmplat după PrimulRăzboi Mondial cu Franţa şi Marea Britanie. În locsă continue alianţa, aşa cum ar fi vrut Parisul, şi săexiste garanţii reciproce de securitate faţă deGermania, Londra a acceptat doar un parteneriatstrategic fără obligaţii substanţiale, fapt ce a sporittendinţa francezilor de a se purta dur cu Germania,chiar de a încuraja secesiunea unor regiuniaparţinând acesteia.

Invers, actorii revizionişti, dacă obţin victoria,nu mai au motive să prelungească alianţa. JosephNye sintetizează motivele destrămării alianţelor:„Alianţele se prăbuşesc din tot atâtea motive dincâte se formează, însă în general statele înceteazăsă fie aliate atunci când ajung să se vadă ca lipsitede importanţă ori se percep reciproc ca ameninţarepentru securitatea lor”12. Aşadar, foştii aliaţi vor fipercepuţi fie ca neutri, fie ca adversari. Când unstat devine prea puternic, foştii lui aliaţi ajung să îlperceapă ca pe un inamic şi vor căuta să formeze oaltă alianţă care să îl contrabalanseze. Desigur,afirmaţia de mai sus trebuie nuanţată corespun-zător. Un exemplu demonstrează dificultatea de aanticipa comportamentul statelor. După al Doilea

Război Mondial, SUA deveniseră principala puteremilitară (mai ales navală şi aeriană, având o vremeşi monopolul armei atomice) şi economică a lumii,aşadar ar fi fost de aşteptat ca Franţa şi MareaBritanie, foştii aliaţi, să le vadă ca pe un pericol şisă caute o alianţă cu a doua superputere – URSS.De fapt, s-a întâmplat invers, vest-europenii aupracticat un bandwagoning (alăturare la cel maiputernic) clar faţă de SUA şi au participat lastrategia de containment (stăvilire) faţă de URSS.De ce? În literatura de specialitate se arată că afuncţionat mecanismul waltian al „echilibruluiameninţării”: Parisul şi Londra se temeau de URSS,din pricina ideologiei comuniste, a proximităţiigeografice (trupele sovietice se aflau în inimaGermaniei), aşadar au preferat ca aliat SUA, curegim politic similar (democraţie liberală) şi con-siderate un partener firesc.

Aşadar, alianţele sunt făcute fie spre a îlcontrabalansa pe cel mai puternic, fie pe cel maiameninţător. Uneori, mai ales în sisteme multi-polare, există din partea unor state incertitudiniîn ce priveşte statul care se constituie în principalaameninţare. Cu alte cuvinte nu este întotdeaunaclar cine trebuie contra-balansat13.

Martin Wight îşi pune problema alianţelor natu-rale bazate pe interese convergente pe termenlung, solidaritate doctrinară, în cazul unui pericolcomun de lungă durată. Pesimist, afirmă că „ungrup de mici puteri nu poate avea o politică comunăfaţă de marile puteri”14. Avea dreptate prin aceeacă impulsul pentru crearea unei alianţe solide vinecel mai adesea de la marile puteri exterioareregiunii respective. Iar micile puteri au adeseaconflicte şi neînţelegeri pe care nu le pot depăşisingure.

Se pune şi problema influenţei tipului de regimpolitic (şi al ideologiei oficiale) asupra alianţelor.John L. Gaddis demonstrează că succesul SUA înRăzboiul Rece s-a datorat şi faptului că, formând oalianţă de state democratice (NATO), bazată peconsens, valori şi principii asemănătoare, au avutun avantaj structural faţă de URSS care creasePactul de la Varşovia mai mult prin coerciţie.Americanii s-au bazat pe consens (şi au toleratunele „devieri”, cum a fost cazul Franţei genera-lului De Gaulle, care a părăsit structurile militareale NATO şi a denunţat hegemonia nucleară şieconomică a SUA), pe când sovieticii au controlatcoaliţia comunistă prin forţă şi ameninţare (cazul


Revoluţiei ungare din 1956 şi al celei dinCehoslovacia anului 1968)15.

Comportament raţional versus deviaţiiPe de altă parte, alianţele au o viaţă a lor: se

nasc, se dezvoltă apoi dispar. Faptul că NATO şi-acontinuat activitatea şi după Războiul Rece, cânda dispărut adversarul comun, a fost interpretat deCristopher Layne16 şi Kenneth Waltz ca rezultat aldorinţei SUA, unica superputere, de a menţineaceastă alianţă care serveşte intereselor naţionaleamericane. Alţi autori, adepţi ai metodelor socio-logiei organizaţiilor au explicat persistenţa NATOprin existenţa unei birocraţii politico-militare cetinde să se perpetueze şi să îşi găsească noiatribuţiuni. Din punctul de vedere al României şi alaltor state membre ale NATO, calitatea de aliat nuaduce doar securitate militară efectivă, ci şiprestigiu, sprijin pentru democratizare şi stabilitateinternă, avantaje economice etc.

La nivel micro-politic, schimbarea liderilor unuistat poate determina un alt stat să rupă o alianţăsau un parteneriat strategic cu primul, dacă noiilideri sunt ostili conducerii celuilalt stat. Un bunexemplu este cel al căderii regimului monarhic dinIran. Şahul Mohamad Reza Pahlavi fusese unpartener strategic al SUA, iar ayatolahul Khomeini,care l-a alungat de la putere, a privit Washington-ulca pe un duşman, acţionând în consecinţă. Dupăce naţionaliştii chinezi conduşi de Chan Kai Shekau pierdut puterea în China continentală, în 1949,ca urmare a războiului civil câştigat de comunişti,alianţa dintre SUA şi China s-a rupt, iar comuniştiichinezi şi-au clamat deschis ostilitatea faţă deAmerica.

Uneori, alianţele sunt flexibile, se desfac şi serefac uşor, cum a fost cazul cu cele făurite subegida cancelarului german Bismarck, alteori suntrigide şi beligene, exemplul tipic fiind Europa înanii premergători Primului Război Mondial.Teoretic, când există o omogenitate cultural-poli-tică între state (valori comune, regimuri politicesimilare), alianţele sunt mai flexibile; din contra,când există o polarizare ideologică, ele sunt rigide,iar rivalitatea îmbracă forma jocului de sumă nulă,deoarece aceste state nu îşi recunosc legitimitateaşi suveranitatea, aşadar constituie ameninţăriexistenţiale unul pentru celălalt.

Tipologia comportamentului actorilor stataliaflaţi în alianţă cuprinde următoarele scenarii:alianţă contra celui mai puternic din întregul sistem

sau din coaliţia dominantă (balancing la nivelulsistemic)17, alianţă contra celui mai ameninţător(balancing la nivelul unui „complex regional desecuritate” – Buzan), statele se aliază cu cel maiputernic sau cu cel mai ameninţător spre a fi feritede o agresiune (alianţa unor state acţionează cafactor de descurajare asupra potenţialilor inamici,dacă există credibilitate) sau a profita de hegemoniaprimului (bandwagoning), statele se aliază cu altelecare au ideologii/sisteme de valori similare (ex.alianţa statelor comuniste contra lumii capitalistesau alianţa pe criterii civilizaţionale conform mo-delului geopolitic al lui Huntington), statele se aliazăcu cele care le susţin financiar sau cu cele care le„penetrează” sistemul politic intern.

Fiecare dintre aceste comportamente poate fivăzut ca raţional şi egoist, dar ele exprimă contextediferite ale securităţii şi puterii actorilor (la nivelulrealului şi al percepţiei)18. Dacă balancing-ul estestrategia predilectă a actorilor puternici, care ştiucă pot contracara hegemonul potenţial sau real,bandwagoning-ul pare mai degrabă strategia celuislab, care ştie că dacă ar rezista s-ar expuneagresiunii, iar dacă s-ar alătura unei alianţe înacelaşi scop defensiv, rangul său de putere ar fiprea mic ca să încline balanţa spre acea coaliţie.De aceea fie va alege neutralitatea (soluţie adeseariscantă, după cum a constatat pe propria pieleBelgia în 1914), fie va prefera să se ofere „pe tavă”celui puternic şi/sau ameninţător, sperând să scapetendinţelor agresive ale acestuia. Desigur, nu arenicio garanţie că lucrurile vor sta astfel. Dacă seadmite ca valabilă paradigma lui Waltz, conformcăruia statele vor mai ales să îşi maximizezesecuritatea, atunci strategia de bandwagoningpoate fi considerată raţională, deoarece un războicontra unui stat mult mai puternic tinde să fiecontraproductiv, deci iraţional. În contradicţie curealismul defensiv, cel ofensiv, reprezentat mai alesde J. Mearsheimer, nu vede bandwagoning-ul cape un comportament raţional, iar motivul este unulsimplu: dacă statele caută să îşi maximizezeputerea, spre a-şi asigura securitatea la cotele celemai înalte, a practica bandwagon faţă de un altactor înseamnă a renunţa voluntar la sporireapropriului nivel de putere19!

S. Walt afirmă următoarele: „Tendinţa covâr-şitoare a statelor de a balansa mai degrabă decât ase alătura celui puternic (bandwagon) a înfrântaspiraţiile hegemonice ale Spaniei lui Filip al II-lea,ale Franţei sub Ludovic al XIV-lea şi Napoleon şi


ale Germaniei sub Wilhelm II şi Hitler. Deşi ipotezabandwagoning-ului prezice că aceşti potenţialihegemoni ar fi trebuit să atragă din ce în ce maimult sprijin pe măsură ce se extindeau, răspunsulputerilor ameninţate a fost în realitate unul opus.Cu cât un stat căuta mai tare să le domine pecelelalte, cu atât acestea s-au combinat spre a con-tracara ameninţarea”20.

Desigur, nu toţi potenţialii hegemoni au avutparte de adversari atât de raţionali şi vigilenţi.Occidentalii au răspuns tendinţelor expansionisteale Germaniei naziste cu politici de appeasement,spre a o linişti şi a evita războiul, pe când cel puţinun stat (o putere mijlocie) aflat în vecinătatea„periclitată” a Reich-ului a preferat calea alinieriicu acesta. Când Polonia a ales, în 1938, să se alăturede facto Germaniei în dezmembrarea Cehoslo-vaciei, ea nu putea avea, desigur, nicio garanţiereală că Berlinul nu va proceda identic în cazul ei,dar a sperat ca bunăvoinţa manifestată va fi văzutăcu simpatie de principala putere revizionistă dinsistemul internaţional. În plus, a beneficiat de unteritoriu Teschen/Cieszyn pe care altfel nu îl puteadobândi, aşadar a dovedit un comportamentrevizionist şi rapace21, cu toate că, raţional vorbind,ţinând cont de tradiţionala ostilitate germano-polonă (cazul Coridorului Danzig şi nu numai) şi desituarea sa între cei doi coloşi revizionişti, URSS şiGermania nazistă, ar fi fost mai logic să se alăturecu orice risc celor ce apărau ordinea versailleză.Această abatere de la modelul anticipat, anumebalancing, este de înţeles doar dacă aplicăm teoriaechilibrului ameninţării, caz în care putem spunecă Polonia a ales Germania din teama faţă de URSS.De menţionat şi ostilitatea latentă dintre Praga şiVarşovia la finele anilor ’30: conform unor surseistorice, guvernul polonez dorea să favorizeze des-prinderea Transcarpatiei de Cehoslovacia şi ali-pirea ei la Ungaria, cu care exista o relaţie maiapropiată – cele două state colaborau pentrureprimarea naţionalismului ucrainean. De ase-menea, la nivel discursiv unii lideri polonezi searătau înţelegători faţă de dorinţa de secesiune aslovacilor. Desigur, comportamentul pasiv al Franţeia stimulat această capcană strategică în care s-agăsit Polonia22. În cele din urmă, ciudata echili-bristică diplomatică practicată de guvernul J. Becks-a dovedit fatală statalităţii poloneze, soldându-secu divizarea ţării şi dispariţia sa temporară ca statsuveran.

Aşa cum am arătat anterior, bandwagoning-ul

poate fi practicat şi de mari puteri, ca formă deappeasement faţă de un actor foarte puternic şiagresiv, dar este o strategie a disperării, foarteriscantă. Când Stalin a decis să realizeze unparteneriat strategic cu Hitler, iar URSS a semnatcu Germania Pactul Ribbentrop-Molotov, Moscovaa adoptat de fapt o strategie de bandwagoning faţăde Berlin, sperând să nu fie agresată şi să obţină şiavantaje teritoriale. Desigur, o strategie iraţională,căci reprezentanta proletariatului mondial nu puteaaştepta înţelegere de la patria nazismului. Evident,prin alinierea aceasta, URSS spera să obţină unrăgaz până la o eventuală agresiune germană, sămodereze atitudinea Germaniei faţă de ea şi să seasigure că Germania nu acaparează singură teri-toriile din Europa Central-Estică (aşadar, o preocu-pare pentru balanţa puterii regionale). În anii ’30,tentativele franco-britanice de a crea o alianţă cuURSS contra Germaniei eşuaseră pe fondul ezi-tărilor occidentalilor de a da mână liberă sovie-ticilor în Europa de Est, în zona de „glacis” cefusese creată după Versailles, spre a apăra Europade Vest de pericolul bolşevic. Pentru URSS, statlipsit de aliaţi, izolat diplomatic, logic ar fi fost caGermania să fie văzută drept cel mai puternic ac-tor din sistem şi în acelaşi timp şi cel maiameninţător.

Aşadar, predicţiile formulate de Waltz şiMearsheimer (balancing against the strongest) şicea a lui Walt (balancing against the most threat-ening) se combinau, deoarece „hegemonia asuprasistemului constituie întotdeauna cea mai mareameninţare la adresa intereselor altor state, saucel puţin la adresa celorlalte mari puteri, şi doarcel mai puternic actor din sistem poate ameninţacu impunerea hegemoniei”23. Moscova şi Berlinulnu au semnat un tratat de alianţă, ci un pact deneagresiune, cu clauze secrete de delimitare asferelor de influenţă. În loc să se contrabalansezereciproc, s-au aliniat temporar şi au căutat chiarsoluţii de alianţă. Se ştie că Hitler a încercat săofere URSS teritorii aflate sub control britanic,dar Stalin nu s-a arătat defel interesat sau nu adorit să rişte un război cu britanicii. Uneori,„concilierea unui adversar poate fi o alternativă laa te alia contra lui”24. Prin urmare, la nivelul teorieineorealiste (mai ales în versiunea „ofensivă”, undesecuritatea se obţine prin maximizarea puterii),comportamentul URSS faţă de Germania nazistăpare de-a dreptul iraţional25, dacă nu se face apella aspecte psihologice şi ideologice cum ar fi cre-


dinţa lui Stalin în ciocnirea „inevitabilă” a statelorcapitaliste, în beneficiul patriei comunismului, caretrebuia să rămână neutră până la epuizarea adver-sarilor, mefienţa lui faţă de democraţiile liberaleetc. Această lecţie istorică ne arată că, uneori, con-fruntate cu un pericol iminent, chiar unul exis-tenţial, statele (inclusiv mari puteri) pot alege sănu „balanseze”, ci să se alinieze, să devină complicela agresarea altor actori (bandwagoning ofensiv,în terminologia lui Walt), sau să păstreze neutrali-tatea aşteptând ca un alt actor să se mobilizezespre a contracara inamicul comun. Personalitateadecidentului politico-militar şi caracteristicile biro-cratice ale aparatului decizional pot explica aceste„abateri” de la modelul neorealist waltzian.

Stephen Walt afirmă că în istoria relaţiilor inter-naţionale post-westfalice, balancing-ul este multmai frecvent decât bandwagoning-ul, deoarecestatele preferă să se opună unei ameninţări decâtsă spere că cel puternic va rămâne binevoitor şi seva abţine de la a le face rău26. Există însă şi aseme-nea cazuri. De pildă, Elveţia, care, deşi neutră, acolaborat în plan economic cu Germania, în timpulcelui de-al Doilea Război Mondial, şi nu a fost pânăla urmă cucerită de aceasta, deşi planuri de acest gense pare că au existat. În general, bandwagoning-uleste preferat de statele slabe, mai ales dacă nugăsesc aliaţi disponibili.

Ca regulă generală, ridicarea unui hegemonprovoacă reacţia de contrabalansare, cel puţin dinpartea celorlalte mari puteri, şi mai ales a statelorsatisfăcute cu ordinea existentă anterior. „Statelecu ambiţii expansioniste sunt descurajate prinanticiparea coaliţiilor de contrabalansare sau, dacădescurajarea eşuează, sunt înfrânte în război caurmare a apariţiei unei coaliţii de blocare”27.

Existenţa unei ideologii comune, a regimurilorpolitice similare, este un factor favorizant al alian-ţelor şi viceversa. Un alt factor favorizant suntrelaţiile comerciale şi investiţiile încrucişate. Elefac să sporească încrederea reciprocă şi să existeşi un interes egoist în a apăra un aliat care îţi da-torează bani sau a cărui economie este în inter-dependenţă cu a ta. „Mita” şi „penetrarea” sunt deasemenea, factori favorizanţi ai formării alianţelor,pe baza recunoştinţei şi a interesului. Penetrareapresupune atragerea unor lideri politici de cătrealt stat prin activităţi de lobby, propagandă, mităetc. Penetrarea permite prelungirea vieţii uneialianţe, dar mai rar este o cauză suficientă a for-mării acestora28.

Paradoxul puterii şi supremaţia mondialăa SUA

În linii mari, cu cât un stat este mai puternic,cu atât va tinde să aibă aliaţi mai mulţi, deoareceputerea atrage29. Însă, conform postulatelor rea-liste, va avea parte şi de o coaliţie ostilă. Dar, aşacum se dovedeşte în cazul SUA de după RăzboiulRece, puterea fără egal, nebalansată, inhibă dorinţasau capacitatea altor state de a se alia contra hege-monului (China, Rusia etc.) şi intensifică compor-tamentul de bandwagoning din partea altora(Japonia, India etc.)30. Când puterea unui stat scade,el tinde să fie părăsit de aliaţi, care fie devin neutri,fie se alătură celeilalte tabere31. Desigur, cu condiţiaca cealaltă tabără să nu fie percepută ca extremde agresivă şi de periculoasă, mai ales dacă ideologiaşi organizarea politică diferă radical. Cândgeneralul De Gaulle a protestat contra hegemonieipolitico-economice a SUA, el nu a mers atât dedeparte încât să se alăture Pactului de la Varşovia.Unii autori afirmă că SUA nu sunt percepute ca unhegemon agresiv deoarece sunt un o „putereglobală”, un stat comercial şi o putere preponderentnavală şi aeriană, în condiţiile în care hegemoniibazaţi pe puterea militară terestră şi cu ponderecontinentală (land-based military powers) suntvăzuţi ca fiind cu adevărat periculoşi, mai ales dacăsunt şi implicaţi în conflicte teritoriale nerezolvatecu alte state32.

În epoca post-Război Rece se constată uncomportament atipic al marilor puteri faţă de SUA,cel puţin din perspectiva teoriei echilibrului puterii.Faţă de hegemonia sistemică a Americii, ar trebuisă se formeze o mare coaliţie a puterilor ce potaspira la un rang egal de putere, precum şi a pu-terilor medii care se tem de puterea nebalansată aSUA. În realitate, acest lucru nu se întâmplă sau,mai corect spus, nu în modul aşteptat. Deşi Rusiaşi China au format un anume parteneriat strategicdestinat limitării puterii americane şi favorizăriiunei ordini multipolare, aceste state nu au formato alianţă de tip militar contra hegemonului. Elepractică mai degrabă un soft-balancing, contra-carând doar anumite interese strategice ameri-cane, un exemplu bun fiind activitatea lor în cadrulOrganizaţiei de cooperare de la Shanghai, care şi-apropus să scoată trupele americane din AsiaCentrală. Explicaţiile date acestei lipse de apetitpentru balansare se leagă atât de discrepanţa uriaşăde putere militară între americani (cu un bugetmilitar de peste 400 miliarde USD în 2006) şi


chinezi (cca. 35-45 miliarde USD), ruşi (30-35miliarde USD), sau statele UE (buget militarînsumat de cca. 200 miliarde euro), cât şi de aspectulpozitiv perceput de alte state în legătură cu SUA(hegemon „benign”, nerapace, multilateralist). Abiadupă acţiunea de război preemptiv contra Irakului,în 2003, opoziţia faţă de unilateralismul atribuit SUAar putea să grăbească apariţia comportamentuluide „hard” balancing anticipat de neorealişti. Teoriatranziţiei puterii postulează riscul scăzut de războicâtă vreme SUA vor fi la un nivel de putere multpeste cel al Chinei, Rusiei, UE, Indiei etc. Motivulesenţial este clasica descurajare.

Realismul ofensiv afirmă că securitatea maximăaparţine celui mai puternic actor al sistemului,aşadar hegemonului, iar ceilalţi actori vor căuta cuorice preţ să formeze o mare coaliţie de contra-balansare. Desigur, teoria prezice că acest lucru seva întâmpla, dar nu poate spune când şi ce eveni-ment anume va declanşa mecanismul respectiv.Realismul defensiv se acomodează cu politica debandwagoning a marilor puteri faţă de SUA, unicasuperputere, deoarece e iraţional să te opui unuiacare oricum este mai puternic decât toţi ceilalţiactori combinaţi, pe termen mediu şi lung. Aşadareste posibil să combinăm realismul defensiv cuvarianta dinamică a realismului, teoria tranziţieiputerii. În acest caz, e de aşteptat ca marile puterisă practice neutralitatea sau bandwagoning-ul faţăde America până în momentul în care potenţialulde putere însumat al statelor nemulţumite deactuala ordine internaţională va fi la egalitate cucel al SUA. În acel moment, ele vor forma o marecoaliţie şi vor purcede la răsturnarea hegemonului,cel mai probabil prin război (great powers war).Dacă, însă, în rândul acestor mari puteri, vor existaactori semnificativi mulţumiţi de statu quo, apropiaţipolitic, economic şi cultural de SUA (a se vedeateoriile constructiviste, cea a Şcolii Engleze, pre-cum şi teoria huntingtoniană a civilizaţiilor), revi-zioniştii nu vor putea realiza coaliţia de contra-balansare la nivel de paritate cu SUA. Alianţa lor,dacă se va forma, se va mulţumi cu un soft balan-cing de genul celui practicat acum de China şi Rusia.A nu se uita avertismentul lui C. Layne – „hegemoniinu pot fi puteri satisfăcute”33. Ei vor tinde să iamăsuri drastice contra celor ce tind să le egalezeputerea, adesea chiar în lipsa unor intenţii ostiledovedite din partea rivalului. Însă realismul afirmăcă niciodată un stat nu poate fi sigur de intenţiileceluilalt, de aceea va analiza mereu nivelul de putere

comparativă. Aşadar, alianţele şi contra-alianţelepar să fie o constantă a istoriei umane. Anii dedupă Războiul Rece au produs o modificare atiparelor dominante de alianţă. Deşi NATO, pro-babil cea mai puternică şi de succes alianţă dinistoria cunoscută, nu a dispărut şi a reuşit chiar săimplementeze noi tipuri de misiuni (menţinereapăcii, reconstrucţie post-conflict, intervenţieumanitară, luptă antiteroristă, prevenirea şigestionarea dezastrelor naturale etc.), rolul său caalianţă militară a fost pus în discuţie la modul celmai serios de acţiunile militare ale SUA şi aliaţilorlor, în Afganistan şi Irak. În ambele ocazii, ameri-canii au preferat să nu recurgă la forţa militarăaliată, deşi după atentatele teroriste din 11 septem-brie 2001 NATO invocase, în premieră istorică,articolul V, cel referitor la autoapărarea colectivă.Deşi, ulterior, NATO şi-a asumat conducereamisiunii ISAF din Afganistan, s-a demonstrat cănu fusese un accident preferinţa SUA pentru aşa-numitele „coaliţii de voinţă” (coalitions of the willing).În loc să caute un consens sine qua non în ConsiliulNord-Atlantic, riscând voturi de respingere dinpartea unor state europene, Washingtonul apreferat, şi în cazul campaniei militare din Irak, săformeze o coaliţie din cei care îi erau mai apropiaţi– statele Europei Centrale şi de Est, Marea Britanie,Italia, Spania, dar şi Georgia, Armenia, Azerbaidjanetc. Imediat au apărut şi acuzaţiile cum că SUA s-arfolosi de NATO ca de o cutie cu instrumente (tool-box), alegându-şi aliaţi ad hoc conform faimosuluidicton enunţat de ex-secretarul Apărării, DonaldRumsfeld: „misiunea determină coaliţia, nu invers”.În lupta contra terorismului mondial, America adecis că în cazul în care este nevoie poate merge şisingură, neacceptând să fie limitată de obţinereaacordului aliaţilor europeni.

Este însă clar că, în ciuda avantajului militarextraordinar de care se bucură (efect al Revoluţieiîn Afacerile Militare), SUA vor avea în continuarenevoie de aliaţi (parteneri) pentru gestionarea unorsituaţii dificile precum cele din Irak sau Afganistan.Unii autori vorbesc însă de o tendinţă inexorabilăcătre „sfârşitul” alianţelor. La începutul RăzboiuluiRece, strategia de containment a SUA, aplicatăblocului comunist, a inclus şi realizarea unor pactede asistenţă militară (alianţe) precum CENTO înOrientul Mijlociu-Asia Centrală şi ASEAN în Asiade Sud-Est. Acum, lipsa unui inamic de talia URSSface ca asemenea alianţe să fie inutile. Dacă SUAnu mai au nevoie de aliaţi permanenţi, ci doar de


parteneri ad hoc de care le leagă valori, viziuni,interese comune (Marea Britanie) sau afinităţiistorice (cazul Poloniei şi României), atunci lumeaîn care vom trăi ar putea fi una mai paşnică şi mairelaxată, deoarece va scădea probabilitatea formă-rii unor alianţe rivale şi a mizelor existenţiale, cupotenţial beligen. Coaliţiile formate vor avea casarcină combaterea noilor riscuri neconvenţionale,gestionarea unor conflicte asimetrice ce implicăcombatarea teroriştilor, a insurgenţelor (războiulzis „de a patra generaţie”) şi consolidarea post-conflict a unor state eşuate34.

În ciuda predicţiilor sumbre făcute de J.Mearsheimer în celebrul său articol „Înapoi înviitor” (1990), retragerea forţelor americane dinEuropa, Japonia, Coreea de Sud nu va conduce înmod automat la apariţia unor stări de anarhie„imatură” în regiunile respective, nici la o compe-tiţie violentă a polilor regionali de putere. Singurelepete întunecate pe harta viitorului sunt statele nede-mocratice, conduse de elite politice radicale (Iran,Coreea de Nord), care aspiră la hegemonie regio-nală, se înarmează cu WMD (arme de distrugereîn masă) şi au, eventual, şi conflicte teritoriale cuvecinii.

În alte zone ale globului, mai ales cele foarteinstabile precum Orientul Mijlociu şi Asia de Sud şiEst, alianţele vor rămâne o necesitate şi o garanţiea securităţii statelor. Confruntate cu ascensiuneaIranului, stat ce tinde să se doteze cu arma nuclearăşi să provoace o revoltă a populaţiilor şiite dinregiune, statele arabe sunnite apărătoare ale statuquo-ului (Egipt, Arabia Saudită, Iordania) vor finevoite să caute diverse forme de alianţe şiparteneriate strategice. Polarizarea alianţelor (proşi contra Iran, de exemplu), teama faţă de intenţiileceluilalt şi proliferarea nucleară vor creşte risculunei escaladări incontrolabile a violenţei. Faptulcă există o penetrare a complexului de securitateal Orientului Mijlociu de către SUA şi alte puterioccidentale va diminua probabil tendinţa deformare a unor coaliţii ostile în zonă, deoarece vaîmpiedica ridicarea unui hegemon regional ostilintereselor occidentale. Anarhia nu a dispărut încădin relaţiile internaţionale, nici măcar în cadrulUE, ea a fost însă limitată sau „îmblânzită”. Dacă o„anarhie a prietenilor”, spre a-l parafraza pe Alexan-der Wendt, va fi una gestionată prin cooperare şipace, încredere reciprocă şi solidaritate, una a„duşmanilor” va fi caracterizată prin balanţa puteriişi echilibrul ameninţării. Iar alianţele ce corespund

acestor tipuri de anarhie vor fi diferite în ce priveştescopul, durata şi mijloacele utilizate.

1 Arnold Wolfers, „Alliances”, în InternationalEncyclopedie of Social Science, New York, 1968, p. 268,citat de Mihail E. Ionescu, După hegemonie. Patru scenariide securitate pentru Europa de Est în anii 90, EdituraScripta, Bucureşti, 1993.

2 Vezi George Liska, Nations in Alliance: The Limitsof Interdependence, Johns Hopkins University Press, Bal-timore, 1962, p. 12.

3 S. Walt, The Origins of Alliances, Ithaca, CornellUniversity Press, 1987.

4 W. Churchill a afirmat că „dacă Hitler ar invadaiadul, ar trebui cel puţin să fac o referire favorabilă laadresa diavolului în Camera Comunelor”. Vezi W. Churchill,The Second World War. Volume III, The Grand Alliance,Houghton Mifflin, Boston, 1950, p. 370.

5 A.F.K. Organski, World Politics, Knopf, New York,1958. Vezi şi Jacek Kugler, Douglas Lemke (editors), Parityand War, Ann Arbor, University of Michigan Press, 1996.

6 T.V. Paul, James Wirtz, Michel Fortmann, Balance ofPower. Theory and Practice in the 21st Century, StanfordUniversity Press, California, 2004, pp. 55-58.

7 În general, teoria alianţelor consideră că nu se poatevorbi de o alianţă între un stat şi un actor ne-statal (sub-naţional, transnaţional), ci doar de parteneriate conjunc-turale, bazate pe o relaţie asimetrică. De pildă, relaţiaIranului cu Hezbollah nu este o alianţă, ci un acord tacit,informal, de sprijin reciproc. Este cunoscută de toate stateleregiunii, şi de cele din afara ei, şi are un caracter subversiv.

8 Mancur Olson Jr., The Logic of Collective Action.Public goods and the theory of groups, Cambridge, MA,Harvard University Press, 1965. Vezi mai ales Mancur Olson,Richard Zeckhauser, An Economic Theory of Alliances, în„Review of Economics and Statistics”, no. 48, August 1966,pp. 266-279. Autorii îşi pun întrebarea în ce măsură o naţiuneparticipantă într-o alianţă va investi în aceasta părţi dinPIB-ul său, spre a îşi realiza interesele de securitate.

9 Kenneth Waltz se referă la tendinţa unor state, însisteme multipolare, de a nu contracara direct acţiuneaunui agresor contra altui stat, ci de a aştepta ca alt stat săfacă acest lucru. Teama, economia de mijloace, dificultăţileinterne pot explica acest comportament aparent iraţional.K. Waltz, Theory of International Politics, McGraw-Hill,1979, p. 165. Inspirându-se din Waltz, J. Mearsheimer apreluat această idee a celui care vrea să se eschiveze, sănu se confrunte direct cu agresorul, ci prin intermediulaltuia – «buck-catching».

10 Mancur Olson, Richard Zeckhauser, An EconomicTheory of Alliances, în „Review of Economics and Statis-tics”, no. 48, August 1966, pp. 267-268.

11 Se poate obiecta la ideea sacrificiului britanic princonstatarea că, după Gallipoli, britanicii ştiau că era aproapeimposibil să fie alungate forţele otomano-germane din zonaStrâmtorilor, de aceea au „dat” Rusiei ceva ce nu putea fidobândit decât cu pierderi imense.


12 Joseph S. Nye Jr, Descifrarea conflictelor interna-ţionale, Edit. Antet, Bucureşti, 2005, p. 71.

13 Glenn H. Snyder, Alliances, Balance, and Stability,în „International Organization”, Vol. 45, No. 1, Winter1991, p. 130.

14 Martin Wight, Politica de putere, trad. de TudorFlorin, Edit. Arc, Chişinău, 1998, p. 142-143.

15 J. L Gaddis, We Now Know: Rethinking the ColdWar, New York, Oxford University Press, 1997, pp. 22-25.

16 Cristopher Layne, Benjamin Schwartz, La nuevahegemonía norteamericana, în „Politica Exterior”, Nr. 37,febrero-marzo 1994, pp. 83-99.

17 Vezi Edward V. Gulick, Europe’ s Classical Balanceof Power, WW Norton, New York, 1955; Inis Claude, Powerand International Relations, New York, Random House,1962. Pentru o sinteză mai recentă a teoriilor echilibruluiputerii, a se vedea T.V. Paul, James Wirtz, Michel Fortmann,Balance of Power. Theory and Practice in the 21st Cen-tury, Stanford University Press, California, 2004.

18 Stephen M. Walt, Alliance Formation and the Bal-ance of World Power, în „International Security”, Vol. 9,No. 4, Spring 1985, pp. 3-43.

19 T.V. Paul, James Wirtz, Michel Fortmann, Balanceof Power, p. 65.

20 Ibidem, p. 15.21 Vezi Randall Schweller, Bandwagoning for Profit:

Bringing the Revisionist State Back In, în „InternationalSecurity”, no. 19, Summer 1994, pp. 72-107.

22 John J. Mearsheimer, The Tragedy of Great PowerPolitics, W.W. Norton and Co, New York, 2001, p. 310.

23 T.V. Paul, James Wirtz, Michel Fortmann, Balanceof Power. Theory and Practice in the 21st Century, p. 35.

24 Glenn H. Snyder, Alliances, Balance, and Stability,în „International Organization”, Vol. 45, No. 1, Winter1991, pp. 121-142.

25 Există şi părerea contrară ideii de comportamentdefensiv, prudent al URSS. Gen. Suvorov, fost ofiţer al GRU,a afirmat în cartea sa Icebreaker că URSS pregătea un

război ofensiv contra Germaniei, dar a fost devansată depunerea în aplicare a Planului Barbarossa de către Hitler.Stalin era foarte sigur că Armata Roşie era o forţă dedescurajare teribilă pentru Germania şi avea încredere înpactul de neagresiune. Deşi primise de la diverse surse deinformaţii avertismente asupra pregătirilor de atac ger-mane, nu le-a tratat cu destulă seriozitate şi a fost surprinsde atacul din iunie 1941. Ca să nu provoace Germania înmod inutil, sovieticii se abţineau să riposteze chiar cândgermanii desfăşurau acţiuni de spionaj în zona graniţeicomune şi în spaţiul aerian sovietic. Aşadar, concentraţiade trupe sovietice la graniţă ar fi putut avea un scop ofensiv,caz în care atacul german devenea automat unul preemptiv.Teoria lui Suvorov nu poate explica însă slaba organizareşi dotare a armatei sovietice, dezorganizarea şi improvizaţia,cauzate de epurările staliniste în cadrul corpului ofiţeresc.

26 Stephen M. Walt, Alliance Formation and the Bal-ance of World Power, p. 15.

27 T.V. Paul, James Wirtz, Michel Fortmann, op.cit.,p. 37.

28 Stephen Walt, Alliance Formation…, p. 33.29 Mergând pe acest raţionament, Germania lui Wilhelm

II a sperat, în anii dinaintea Marelui Război, că va deter-mina Marea Britanie să fie neutră sau chiar să i se alăture,atrasă de putere şi prestigiu.

30 T.V. Paul, James Wirtz, Michel Fortmann, Balanceof Power. Theory and Practice in the 21st Century, StanfordUniversity Press, California, 2004.

31 Stephen M. Walt, Alliance Formation and the Bal-ance of World Power, p. 7.

32 T.V. Paul, James Wirtz, Michel Fortmann, op.cit.,p. 42.

33 C. Layne, op. cit.34 Rajan Menon, The End of Alliances, în „World Policy

Journal”, Volume XX, No 2, Summer 2003.

ALLIANCES – BETWEEN THEORY AND INTERNATIONALRELATIONS PRACTICE

States are primarily concerned with their own security. Political, economical, cultural and militaryalliances or coalitions minimize the propensity for aggression between member-states and reduce thelikelihood that a potential challenger will attack a potential target or the status-quo.

Alliance commitments are to a great extent discretionary. They can represent no more than „marriagesof convenience” designed for temporary capability aggregation to cope with immediate crises. History hasalready proved that treaties are mere „scraps of paper” immediately dispensable if state’s interestschange. Alliances are means to an end, not ends in themselves. No alliance lasts forever, and even when theform of an alliance remains intact, its substance may change. This has already happened to NATO.

Reliability of alliances affects the behavior of states. According to their power, influence and interestsstates adopt different strategies in international relations. Strong states prefer balancing against thethreatening power, whereas small states are bandwagoning most of the time.

The defense umbrella provided by interstate alliances operating in peacetime has often been considereda „collective good” and thus subject for “free-riding”.


RELA}II INTERNA}IONALERELA}II INTERNA}IONALERELA}II INTERNA}IONALERELA}II INTERNA}IONALERELA}II INTERNA}IONALE

Concentrarea diplomaţiei europene pe identi-ficarea soluţiilor la marile probleme generate destatutul Germaniei ca stat învins în război a creatimpresia că interesele marilor puteri învingătoarepentru sud-estul european erau secundare,colaterale, neconturate. Sigur, pentru Franţa,Marea Britanie şi Italia era importantă configuraţiateritorială în zone apropiate de propriile teritorii,dar cum ele aveau vocaţie universală este evidentcă spaţiul balcanic era unul de interes pentru fie-care mare putere în parte. Soluţiile iniţiale stabilitepentru Balcani, la Conferinţa Păcii, erau departede a fi acceptate de importante grupări politice dinBulgaria, Grecia, Iugoslavia, iar Turcia le-a respinspe calea armelor. S-a constatat că impunerea aces-tor soluţii genera insecuritate, fiind imposibilăaplicarea lor fără corecţii substanţiale, sau înabsenţa unor factori de presiune.

Cu certitudine, fiecare din marile puteri învin-gătoare avea conturată o politică pentru Europa deSud-Est în primii ani postbelici. Această politică nu arămas neschimbată pe întreaga perioadă interbelică,dar reperele sale de bază au fost puţin afectate dedinamica raporturilor politice europene. Între factoriicare au influenţat această dinamică pot fi reţinuţicel puţin trei: evoluţia politică internă propriefiecărei ţări din sud-estul european, modificărilepolitice impuse de jocul democratic specific în Franţaşi Marea Britanie, sau de regimul fascist în Italia şipretenţiile Rusiei Sovietice (din 1922, URSS) de a seimplica în rezolvarea problemelor din acest spaţiuîn scopuri proprii.

Pe acest considerent am apreciat utilă, în inte-resul temei, o focalizare a politicilor Franţei şi Italiei(SUA şi-au manifestat lipsa de interes major în acestspaţiu, iar URSS nu avea, încă, suficiente mijloace

POLITICA FRAN}EI {I ITALIEIÎN SUD-ESTUL EUROPEI

ÎN PRIMII ANI INTERBELICI

colonel (r) drcolonel (r) drcolonel (r) drcolonel (r) drcolonel (r) dr. ALEXANDRU O{CA. ALEXANDRU O{CA. ALEXANDRU O{CA. ALEXANDRU O{CA. ALEXANDRU O{CA

pentru a le promova pe ale sale) faţă de fiecare statdin zonă, politici care s-au menţinut şi în al doileadeceniu interbelic şi care explică, în parte, poziţiafaţă de constituirea Înţelegerii Balcanice la 9februarie 1934.

Aşteptările autorităţilor române faţă de impli-carea Franţei în sud-estul european erau explica-bile: trupele franceze aveau o pondere importantăîn zonă, iar interesele franceze nu ocoleau niciunadin ţările de aici. Pentru moment, diplomaţia fran-ceză a ţinut să tempereze cererile în exces aleguvernelor din diverse ţări, pentru a păstra aurade putere imparţială, de factor de echilibru şi stabi-litate în zonă. A produs surprindere şi confuzie înRomânia poziţia exprimată de Stéphen Pichon,ministrul de externe francez, care aprecia „...îndrept, guvernul român nu poate încă să fie consi-derat că ar fi redevenit «aliat» al guvernului fran-cez”1. El se grăbea să adauge: „Aceasta nu înseam-nă, bineînţeles, că noi nu suntem însufleţiţi desentimentele cele mai prieteneşti faţă de Româniaşi că nu aveam hotărârea de a lucra în interesuljustelor sale revendicări”2.

Aprecierea trebuie pusă şi pe seama poziţieicomandantului forţelor aliate din Balcani, nutotdeauna favorabilă României3. Nici celelaltedisfuncţiuni în relaţiile româno-franceze nu autrecut fără urmări. Cele mai multe vizau reglemen-tarea problemelor financiare mai vechi apăruteîntre cele două ţări, dar şi intransigenţa premieruluiromân (I. I. C. Brătianu) care nu accepta alte bazede discuţii la Conferinţa Păcii decât acordurileconvenite în august 1916. Contractarea unui împru-mut de urgenţă la Paris a trimis, de asemenea,semnale negative în clasa politică din România,mai ales că el era mereu condiţionat şi amânat în


timp ce alte ţări erau tratate mult mai indulgent4.Aceasta explica şi întârzierea semnării unui tratatde prietenie între cele două ţări (10 iunie 1926),deşi discuţii au fost încă din 1922 (Franţa a încheiatcu Cehoslovacia un astfel de tratat încă din 25ianuarie 1924). Guvernul de la Bucureşti insista catratatul să garanteze frontiera estică a României(pe Nistru), fapt inacceptabil pentru Franţa, mareputere cu interese generale în Estul continentului5.

Ratificarea de către Franţa a Acordului privindBasarabia a fost un succes pentru guvernul român(24 martie). Din păcate, cursul accelerat al nego-cierilor pentru tratat (amintesc şi situarea Românieide partea Franţei în conflictul greco-turc) a fostîntrerupt prin venirea la putere în Franţa acartelului stângii (iunie 1924), mult mai dispus săstabilească relaţii normale cu URSS. CabinetulEdouard Herriot „...a răsturnat politica externă şis-a forţat să întreţină raporturi de încredere cuLondra”6, aşa cum aprecia Maurice Baumont. Dealtfel, în octombrie 1924 Franţa recunoştea URSSşi stabilea relaţii diplomatice cu acest stat.

Franţa era interesată ca România să-şi consoli-deze statutul de putere regională, contând atât pesusţinerea iniţiativelor franceze în Liga Naţiunilor,cât şi pe solidarizarea cu interesele sale în sud-estul european. Din păcate, Franţa nu era dispusăsă sacrifice, în interesul României, raporturile eicu URSS, iar guvernul de la Bucureşti a ştiutîntotdeauna (deşi uneori s-a ambiţionat să creadăaltfel) care erau limitele politicii franceze însusţinerea României. Mizând pe solidaritateanecondiţionată şi pe opinia publică românească,net favorabilă Franţei, Parisul a rămas adeseadestul de indiferent faţă de semnalele de laBucureşti. Atitudinea oficialilor francezi faţă deinteresele româneşti se explica, poate, şi prinpoziţia geostrategică a României, în „eşalonul doi”faţă de adversarii ei potenţiali (comparativ cuCehoslovacia – având graniţa cu Germania, sau cuIugoslavia – o adevărată poartă a Balcanilor).

Interesele Franţei în Iugoslavia erau mai puter-nice decât în România, cel puţin pe considerentulcă statul iugoslav era un punct de atracţie şi pentrualte puteri (inclusiv pentru URSS, deşi sovieticii nus-au impus niciodată într-o societate care acceptasolidaritatea de rasă, dar respingea ideologiacomunistă) şi reprezenta cheia pentru influenţa laAdriatica şi în Balcani. De altfel, Franţa a susţinut

din primul moment la Conferinţa de Pace tânărulstat iugoslav şi l-a ajutat să-şi consolideze autoritateaîn zonă. Intrând în competiţie cu Italia pentru in-fluenţa în Balcani, Franţa avea interes pentru caIugoslavia să fie un stat puternic şi respectat înregiune, mai ales că era şi în vecinătatea Austrieişi Ungariei, ale căror acţiuni trebuiau suprave-gheate. Împrumutul de 300 milioane de franci,solicitat la Paris de statul iugoslav, a fost avizat maiîngăduitor decât cel românesc (de 100 milioane),deşi a stârnit reacţii vehemente la Roma7. Auto-rităţile italiene vedeau în Iugoslavia o „santinelăavansată a Franţei în Adriatica”, un inamic posibil„şi orice creştere a forţei sale militare drept unpericol!”8

Competiţia pe spaţiul iugoslav s-a accentuat lamijlocul primului deceniu interbelic, când s-ausemnat tratatul franco-cehoslovac (25 ianuarie1924) şi italo-iugoslav (27 ianuarie 1924). Încer-

• Opinia public` româneasc` a r`masfidel` Fran]ei. Monumentul ridicat înmemoria militarilor francezi c`zu]i în

România este vizitat de generalulVictor Pétin


carea Franţei de a semna cu Iugoslavia şi Româniaun acord similar celui semnat cu Cehoslovacia agenerat reacţii de dezaprobare la Roma, unde seaprecia că Franţa „vrea să-şi extindă hegemoniaasupra Europei Centrale şi Orientale şi să încer-cuiască Italia la Est”9. Până la urmă, semnareatratatului franco-iugoslav se va amâna cu trei ani şijumătate. În deceniul următor vom asista la în-cercarea Iugoslaviei de a se desprinde de politicafranceză, ceea ce va provoca neîncredere în cadrulalianţelor din care ea făcea parte şi la ineficienţaacţiunii acestora în câteva probleme politice demaximă importanţă. Încercarea imperioasă a Fran-ţei de a readuce Iugoslavia în zona ei de influenţă (lasfârşitul anilor ’30) s-a dovedit tardivă şi neproductivă.

Interesele Franţei în Turcia s-au bazat pe rea-lism politic şi pragmatism în condiţiile în careTratatul de la Sèvres s-a dovedit atât de fragil.Conflictul care i-a urmat (între trupele kemalisteşi cele greceşti, dar şi împotriva blocadei aliate carea cedat la rândul ei, în septembrie 1922) a găsitFranţa mai aproape de Turcia republicană decâtde Grecia, încercând să-şi salveze măcar intereselepe care le mai putea salva. În baza acordului Fran-klin-Bouillon (20 octombrie 1921), Franţa renunţala Cilicia, dar păstra zona Alexandretta. Mai mult,odată cu aceasta recunoştea guvernul generaluluiMustafa Kemal şi-i livra arme pentru obiectivelesale10. Diplomaţia franceză realiza ascendentul luiKemal şi poziţia Turciei la Lausanne şi se străduiasă convingă delegaţia turcă să accepte condiţiilepăcii. Tratativele au fost întrerupte în februarie1923, iar francezii au cerut medierea guvernuluiromân pentru a-l convinge pe Ismet Paşa să fiemai conciliant11.

După ce s-a convins de necesitatea unui par-tener de importanţa geostrategică a Turciei (atâtîn sud-estul european cât şi în Orientul Mijlociu),Franţa a menajat cu grijă orice susceptibilitateturcă pentru a o ţine cât mai departe de scenariileîn care încercau s-o cuprindă URSS, care proiectao alianţă alături de Turcia, Bulgaria şi Ungaria.Sprijinul Franţei, iniţial disimulat, pentru politicatinerei republici capătă substanţă către sfârşitulprimului deceniu, când Turcia era considerată oimportantă putere regională. Deşi aflate în tabăraputerilor învinse, autorităţile Turciei, la rândul lor,erau interesate să-şi conserve avantajele şi să-şiconsolideze puterea mizând pe înţelegerea Franţei.De aceea, regăsim Turcia, după Conferinţa de laLausanne, în tabăra ţărilor antirevizioniste, sin-

gurele revendicări vizând doar regimul Strâm-torilor. Statul turc a obţinut câştig de cauză înaceastă problemă, în vara anului 1936, la Conferinţade la Montreux.

În Grecia, interesele Franţei au fost constanteşi nu foarte importante, considerând că celelaltemari puteri (Marea Britanie şi Italia) sunt, la rândullor, interesate de acest spaţiu atât balcanic, cât şimediteraneean. Promovarea intereselor specifices-a făcut cu dificultate ca urmare a deselor schim-bări de regim, oportunităţile create de guvernulVenizelos în relaţiile Greciei cu Marile Puteri fiindneexploatate de guvernele următoare. Guvernelesuccesive franceze au sancţionat hotărârea claseipolitice elene de a readuce pe tron pe contestatulrege filogerman Constantin12. Trimisul român laAtena, Filodor, raporta Centralei de la Bucureşti:„Toată politica de expansiune a lui Venizelos erabazată pe credite acordate de Aliaţi. Casele publiceerau sleite şi nu puteau face faţă cheltuielilordisproporţionate, mai cu seamă pentru întreţinereaarmatelor pe picior de război în Asia Mică şi înTracia. Impozitele ce se percep nu pot servi acestuiscop, căci aceste sume trebuiesc vărsate CaseiControlului Internaţional pentru plata împrumu-turilor”13. Franţa a fost cea care a rămas de la începutîn expectativă în războiul greco-turc14 şi chiar i-aajutat pe turci. Mai departe, însă, la Conferinţa dela Lausanne, Franţa a susţinut o parte din reven-dicările Greciei poate şi datorită prestigiului şefuluidelegaţiei, Venizelos.

Sigur, statul francez era interesat să menţină oanumită influenţă în Grecia şi acţiona pentru aaplana disputele greco-iugoslave. Regimul republi-can (din martie 1925), cu toate oscilaţiile lui, a găsitsprijin şi înţelegere la guvernele franceze, careînsă au dezavuat excesele atât de frecvente într-osocietate superpolitizată, în care şi corpul genera-lilor era cuprins de partizanatul politic. De altfel,mulţi generali şi colonei erau veritabili lideri politici,conduceau partide sau guverne (colonelul StylianosGonatas, colonelul Nikolaos Plastiras15, generalulPanayotis Danglis16, generalul Metaxas17, generalulKondilys, amiralul Hadjikyriakos – ultimii doi lideriai Ligii militare – ca şi generalul Pangalos, care afost o perioadă, iunie 1925-august 1926, dictator alGreciei).

Rivalitatea marilor puteri în spaţiul elen începesă se contureze spre finele anului 1924, în timpulregimului republican18. Disputa a început în legă-tură cu prioritatea în furnizarea de armament şi


tehnică de luptă Greciei, acţiune care echivala cuo recunoaştere a influenţei generale a statului fur-nizor în zonă.

Italia, la rândul ei, cu pretenţia de mare putereeuropeană, îşi manifestă interesul nedisimulat însud-estul european. Până la începutul deceniuluidoi interbelic, când Germania se pronunţa pentruinterese economice în zonă, Italia avea de făcutfaţă concurenţei franceze în acest spaţiu şi, în ciudaapropierii teritoriale, politica guvernului de la Romase impunea cu destule dificultăţi în fiecare dinstatele balcanice.

În relaţiile Italiei cu România, încă de la începu-tul perioadei interbelice au existat motive de sus-piciune, animozitate şi neîncredere. Sigur, ele aufost generate din partea României de faptul căautorităţile statului s-au angajat imediat şi fărărezerve de partea curentului politic european alsecurităţii colective promovat de Liga Naţiunilor şial apărării şi respectării statu-quo-ului postbelic.Italia, nemulţumită de soluţiile păcii, departe depromisiunile care i s-au făcut de către Aliaţi laintrarea sa în război, se afla, dimpotrivă, în tabăranemulţumiţilor, astfel că, deşi nu era ţară învinsăîn război, sprijinea acţiunile revizioniste. Mai târziu,conceptul de „revizionism paşnic”, pe care-lpromova oficial, a fost abandonat şi regimul fascistitalian a trecut la schimbarea prin forţă a reali-tăţilor politice în estul Africii şi în bazinul Adriaticii.

Cel puţin trei erau problemele care grevaurelaţiile dintre România şi Italia. În primul rând,problema stingerii datoriilor româneşti contractateînainte sau în timpul războiului în Italia. Adesea,

discuţiile în acest plan erau folosite de italieni caun pretext, un paravan în spatele căruia se aflauadevăratele interese ale guvernului italian. Chiarla Conferinţa de Pace, Italia s-a comportat ca oaliată a Ungariei în chestiunea Transilvaniei, iarîn problema dobrogeană i-a sprijinit pe delegaţiibulgari şi i-a încurajat pe etnicii bulgari din Dobro-gea care cereau, în numele întregii populaţii, să fietrecut teritoriul la Bulgaria. Nici în problemaBasarabiei, Italia nu s-a grăbit să dea dreptate româ-nilor, tergiversând ratificarea acordului de la Paris(din 1920) până în martie 1927.

La Conferinţa de la San Remo (aprilie 1920),premierul italian Francesco Nitti spunea într-oconferinţă de presă: „România ar acţiona înţeleptcedând Transilvania Ungariei, având în vederefaptul că mai devreme sau mai târziu ea va fi obli-gată să o restituie”19. Cercurile politice de la Bucu-reşti au reacţionat vehement, lansând atacuri laadresa premierului italian20.

Schimbarea de guvern de la Roma a dat spe-ranţe oamenilor politici români, care reuşesc să seapropie de noul premier, Giovanni Giolitti, şi să-lconvingă pe şeful diplomaţiei, Carlo Sforza, să sprijineproiectul unei alianţe estice în cinci (sprijinul estecomunicat chiar lui Take Ionescu pe timpul viziteiacestuia la Roma, în septembrie 1922)21.

Guvernul Giolitti era însă înlăturat în 4 iulie1921 şi, după o viaţă politică agitată, prin victoria„Marşului asupra Romei” (al „cămăşilor negre”),la 31 octombrie 1922 puterea este luată de BenitoMussolini, ca prim-ministru. Rămăsese fără rezultatşi încercarea guvernului român de a deschide un

Întâlnirea mare[aluluiAl. Averescu cu

mare[alul italian PietroBadoglio d`dea speran]e

îmbun`t`]irii rela]iilorromâno-italiene


nou canal de comunicare şi sprijin cu guvernulitalian, printr-o eventuală legătură dinastică22.

Imediat după instalarea regimului fascist, minis-trul român de externe, I. G. Duca, propunea intensi-ficarea colaborării cu Roma într-o discuţie cu repre-zentantul acesteia la Bucureşti, Martin Franklin.România – spunea demnitarul român – este gatasă „...accentueze relaţiile politice intime cu Italiaşi este dispusă să ajungă la un acord politic... cucondiţia, totuşi, ca prevederile acestuia să nu fie încontradicţie cu tratatele şi acordurile care leagăRomânia de statele Micii Înţelegeri, de Polonia şi,în general de Marii Aliaţi”23.

În discuţiile viitoare s-a putut constata că ita-lienii condiţionau semnarea unui acord politic dereglementarea, în prealabil, a chestiunilor finan-ciare în litigiu, în timp ce guvernul român se situape o ordine prioritară opusă24. Până la urmă s-aacceptat ordinea impusă de italieni, iar în aprilie1923 noul ministru italian la Bucureşti, baronulPompeo Aloisi, înştiinţa guvernul român desprepretenţiile statului său (problema bonurilor detezaur, în special)25. Ministrul Aloisi afla din sursădirectă poziţia cea mai autorizată a guvernuluiromân26 (în toate chestiunile pendinte) şi solicitaconducerii politice italiene moderaţie în revendicăripentru a-i câştiga pe români de partea lor şi a-i facesprijinitorii politicii italiene în Balcani27.

La începutul anului 1924, două dintre aliateleRomâniei, Cehoslovacia şi Iugoslavia, încheiauacorduri în două direcţii politice opuse: Cehoslo-vacia cu Franţa (25 ianuarie 1924) şi Iugoslavia cuItalia (27 ianuarie 1924). Cu această ocazie, Italia apreluat portul Fiume. Este momentul în careconcurenţa dintre Franţa şi Italia pe spaţiul Cen-tral şi Sud-Est european se manifestă explicit. Înmai 1924 Italia semna şi ea un acord cu Cehoslo-vacia, iar Franţa dorea să semneze acorduri simi-lare cu Iugoslavia şi România28.

Iniţiativele pentru un acord italo-român eraublocate în condiţiile intransigenţei ministruluiromân de finanţe, Vintilă Brătianu, în rezolvarealitigiilor financiare, pe de o parte, şi răspunsuluibrutal al guvernului fascist, care condiţiona vizitaoficială a familiei regale române la Roma de rezol-varea acestor litigii, pe de altă parte29.

În contextul unor schimbări în spectrul politicdin Marea Britanie şi Franţa (prin venirea la puterea unor guverne de stânga, dispuse la relaţii cuURSS) şi a demersului italian de a stabili relaţii

diplomatice cu Moscova (7 februarie 1924)30, cabi-netul de la Bucureşti accepta să facă unele concesiila „dosarul” financiar în relaţiile cu Italia, sperândcă aceasta va ratifica acordul de la Paris privindBasarabia. Îngrijorarea părţii române era justificatăşi de zvonurile care circulau în legătură cu un posibilacord militar italo-sovietic, pe fondul insuccesuluiîn negocierile româno-sovietice de la Viena31.

Presiunile româneşti pentru un acord cu Italiaau rămas fără efect până în toamna anului 1927,Mussolini fiind de acord doar să fie de partea româ-nilor („o mediere prietenoasă la Moscova”) atuncicând negocierile asupra Basarabiei vor fi reluate32.

Deşi existau câteva premise, este de constatatcă Italia nu vedea în România un „pilon” pentrupolitica ei în Balcani, poate şi datorită preponde-renţei franceze la Bucureşti. Relaţiile româno-italiene au rămas la un nivel scăzut (cu excepţiaperioadei guvernării Averescu), iar în deceniulurmător ele au fost tensionate şi compromise totalcând politica externă fascistă a folosit instrumentulforţei (campaniile din Abisinia şi din Albania).

Relaţiile Italiei cu Iugoslavia în primul deceniuinterbelic au stat sub semnul incertitudinii şicompromisului. Bazinul Adriaticii interesa în modegal atât liderii de la Belgrad, cât şi pe cei de laRoma, mai ales că pentru ultimii problemele privindacest spaţiu erau consemnate încă în Tratatul dela Londra din aprilie 1915. Potrivit acestuia, Italiatrebuia să primească regiunea Trieste, o parte aDalmaţiei, la sud de Rjeka (Fiume), deci jumătatedin coasta Adriaticii şi hinterlandul33. Litigiul Fiumes-a născut spre finele războiului şi a marcat relaţiiledintre Iugoslavia şi Italia mult timp (chiar dupăsemnarea tratatului de prietenie din ianuarie 1924dintre cele două ţări). Prin Tratatul de la Londra(1915), Italia nu era îndreptăţită la acest oraş, darrealitatea frontului a dat speranţe italienilor înaceastă privinţă; în momentul semnării Armis-tiţiului de la Villa Giusti (3 noiembrie 1918) trupeleitaliene erau în Fiume. La 30 octombrie, populaţiaitaliană din oraş cerea anexarea oraşului la Italia.La câteva zile, croaţii şi slovenii s-au răsculat înportul Pola (din sudul Istriei). Italienii au folositrăscoala ca pe un pretext, cerând şi anexareaacestei zone. Iugoslavii au primit un sprijin nesperat,puternic, din partea americanilor, personal apreşedintelui Wilson. Acesta insista pe dreptulnaţionalităţilor, prevăzut la pct. 12 din cele 14 prin-


cipii enunţate de el în faţa Congresului (ianuarie1918). Era, însă, dificil să aplici ad-litteram acestpunct la spaţiul istrian şi dalmat, unde populaţiilede limbă italiană constituiau enclave în masa celorde limbă slavă. În final, soluţia a fost un compromiscare făcea din Fiume un „oraş liber”.

Soluţia a fost cu greu acceptată de italieni: la12 septembrie, „voluntarii” lui Gabriele D’Annunzioau ocupat oraşul, iar guvernul de la Roma adenunţat compromisul anterior. SUA se opuneaupracticii italiene şi lăsau nerezolvat litigiul, reţinutca atare în Tratatul de la Trianon (august 1920),dar la Rapallo (noiembrie 1920), prin înţelegeribilaterale italo-iugoslave, Fiume redevenea liber şiD’Annunzio era alungat. Venirea lui Mussolini laputere ca prim-ministru şi ministru de externe aschimbat situaţia şi, în faţa presiunii, Fiume a fostcedat Italiei, în 1924. Mussolini nu ascundeaintenţia de a modifica tratatele de pace, el consi-derând garanţia asupra statu-quo-ului ca pe un„instrument“ de influenţă franco-britanic, iar revi-zuirea tratatelor (nu exista „pace eternă” după păre-rea acestuia) era o necesitate atunci când ele numai corespundeau „realităţii”.

Guvernul fascist italian nu făcea niciun secretdin intenţia de a domina Mediterana şi de a otransforma în „mare nostrum”, eliminând oriceinfluenţă în acest spaţiu. Încercând să îndepli-nească în forţă acest obiectiv (vezi bombardareainsulei Corfu din septembrie 1923), autorităţileitaliene se văd silite să facă faţă unei ostilităţigenerale în exterior, şi trag concluzii şi adoptă otactică mai moderată. Pe acest fond se semnaacordul Mussolini-Pasič, la Roma (ianuarie 1924)34.La începutul anului 1925, relaţiile italo-iugoslaveerau considerate stabile, deşi menţinerea lor înechilibru era grevată de presiunea grupărilorradicale croate asupra guvernului iugoslav şi desusţinerea voalată din partea autorităţilor italienea mişcărilor iredentiste bulgare, ungare, mace-donene şi albaneze împotriva unităţii regatuluiiugoslav. Au fost perioade şi intenţii ca litigiul italo-iugoslav pe chestiunea Albaniei să fie soluţionatprin împărţirea acesteia, iar sugestia a venit dintabăra iugoslavă. Ministrul Italiei la Paris a reţinut,în urma primirii sale la regele Alexandru, exasperatde dificultatea stabilirii graniţei iugoslavo-albanezecă: „Albania demonstrează tot mai mult imposi-bilitatea sa de a constitui un stat viabil şi ordonat şi

mi-a făcut o discretă aluzie la eventualitateaîmpărţirii acesteia, deoarece valea Drinei, caleanaturală de pătrundere a Adriaticii în Balcani,interesa în înalt grad Iugoslavia în căutarea uneiieşiri la Adriatica, după cum valea Vardarului şiSalonicul reprezentau ieşirea necesară la Egee”35.

Politica italiană în Grecia a fost afectată şi ea(precum politica franceză sau britanică) de insta-bilitatea de regim şi politică din această ţară. Italias-a situat pe poziţii opuse în războiul cu Turciarepublicană după Tratatul de la Sèvres, trupeleitaliene fiind în conflict cu trupele greceşti încâteva puncte din Adalia şi Tracia Orientală. Fostulprim-ministru Venizelos, „marele cretan”, eraperceput la Roma ca duşman al intereselor italiene,dar nici regele Constantin, cu toată credibilitateasa în Italia, nu putea fi susţinut pe faţă de guvernulitalian, sensibil, încă, la atitudinea Franţei şi a MariiBritanii. Cele trei mari puteri au trimis o notă comu-nă la Atena pentru a avertiza asupra pericoluluirevenirii lui Constantin pe tron.

Nota comună era redactată în următorii ter-meni: guvernele Marii Britanii, Franţei şi Italieideclară că „restabilirea pe tron a unui suveran alecărui atitudini şi conduită neloiale faţă de Aliaţi încursul războiului fuseseră pentru aceştia izvorulunor dificultăţi şi pierderi grave, nu ar putea fi consi-derată decât ca o ratificare de către Grecia a actelorde ostilitate ale regelui Constantin. Acest fapt arcrea o situaţie nouă, nefavorabilă în relaţiile dintreGrecia şi Aliaţi, şi, în acest caz, cele trei guvernedeclară că îşi rezervă întreaga libertate de acţiunepentru a reglementa această situaţie”36. Nota a fostpublicată de presa greacă pe 4 decembrie 1920 şi aavut un efect contrar. Plebiscitul pentru readucerearegelui Constantin (5 decembrie) a dat câştig decauză acestuia cu 99% din opţiunile cetăţenilor.Regimul elen ignora reacţia internaţională la reve-nirea pe tron a lui Constantin, bazându-se peajutorul Italiei. Liderii noului regim sperau căameninţările Franţei şi Angliei nu se vor concretizaşi contau „pe sprijinul ascuns al Italiei care, înGrecia, susţine pe regele Constantin, iar la Londraa cerut revizuirea tratatului de la Sèvres”37. S-adovedit că oamenii politici greci şi-au făcut iluzii înlegătură cu sprijinul din partea Italiei. Diplomatulromân Filodor, trimis de Take Ionescu în calitate deobservator la Atena, constata: „...ceea ce îi uneştepe regalişti cu italienii este ura împotriva lui Venizelos,


pe care italienii îl consideră ca un inamic al naţiuniişi al expansiunii lor”38.

Dincolo de acest motiv, obiectivele fiecăruiaerau, desigur, mult prea diferite pentru o apropierede durată între cele două state. În plin război dintreGrecia şi Turcia republicană, Italia nu numai că nusprijinea Grecia, dar a încheiat un acord cu Turcia,prin ministrul de externe Carlo Sforza (12 martie1921), prin care îşi retrăgea trupele din Anatolia,lăsând Grecia singură în faţa trupelor turceşti. Înurma loviturilor catastrofale suferite de armataelenă, un grup de generali şi ofiţeri i-au cerut regeluiConstantin să plece39. Noul regim „revoluţionar”s-a dedat la atrocităţi, răzbunări şi asasinate, astfelcă marile puteri, în special Marea Britanie, refuzausă-l recunoască. Abia în iunie 1923, Italia se hotărala o apropiere de Atena, sperând într-o bunăvoinţăa acesteia în conjunctura internaţională în care segăsea. Italienii sperau într-o rezolvare favorabilă astatutului Dodecanezului şi într-un sprijin grecescîn confruntarea cu iugoslavii. A avut loc şi o întâlnireîntre Mussolini şi ministrul grec de externe,Apostolos Alexandris40. Franţa recunoştea, încă înaugust 1923, noul regim al regelui George, iar Italiaera şi ea favorabilă acestui demers41. Fereastra deoportunitate pentru relaţii italo-elene normale s-aînchis odată cu sfârşitul nefericit al „misiuniiTellini”, urmată de bombardarea insulei Corfu.

După frământări, Grecia s-a decis pentru unregim republican42. Marile puteri europene aurecunoscut noul guvern republican al lui Venizelos,Mussolini exprimând dorinţa expresă de a seapropia de Grecia43. Dar Venizelos a demisionat înscurt timp (4 februarie 1924), reîncepând oinstabilitate politică de mai mică durată. La 25martie 1924 Grecia devenea republică (în urmaunui plebiscit), iar la conducere s-a instalat unguvern al Uniunii Republicane. În aceste condiţiise constata o rivalitate între Italia şi Franţa pentruinfluenţă în Grecia, mai ales pentru a controlacomerţul cu armament în această ţară, italieniiavând, se pare, un uşor avantaj44. Încet, dar sigur,Italia capătă preponderenţă în Grecia şi, practic,statul elen rămâne cu un spaţiu de manevră limitatîn politica externă pentru viitorul deceniu. Lideriifascişti italieni au vegheat din acest punct mai slab alBalcanilor la promovarea intereselor lor în zonă şi lacontracararea politicii franceze în sud-estul european.

Relaţiile Italiei cu Turcia s-au circumscrisîmprejurărilor negocierii Tratatului de Pace de laSèvres şi reluării conflictului dintre Turcia kema-listă şi Aliaţi (greci), precum şi negocierii păcii de

1 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare,ANIC), fond Microfilme, Franţa, rola 182, c. 306, (Notă dela Quai d’Orsay, Paris, 8 decembrie 1918, semnată Pichon).

2 Ibidem, c. 9 (Telegrama nr. 27 din 14 ianuarie 1920,semnată Saint Aulaire).

3 Franţa a recunoscut poziţia de „aliat” a României lasfârşitul lunii decembrie 1918 (Vezi: ANIC, fond Microfilme,Franţa, rola 182, c. 359, Telegramă f.n., Paris, din 30decembrie 1918, semnată Pichon).

4 Ibidem, rola 178, c. 6-7 (Notă nr. 226 din 10 ianuarie1923 a Ministerului de Finanţe către Preşedinţia Consiliuluide Miniştri şi Ministerului de Externe, Paris). Vezi şi notelenr. 331 din 13 ianuarie 1923 ale aceluiaşi minister (c. 7-8)şi scrisoarea de la Quai d’Orsay către Victor Antonescu,din 2 iulie 1923, Paris (c.146-147, aceeaşi rolă).

5 Arhivele Ministerului Afacerilor Externe (în continuare,AMAE), fond 71, Franţa. Relaţii cu România, 1920-1926, vol.63, f. 47 (Telegrama nr. 110 din 19 martie 1924, Paris, semnatăAntonescu (rezoluţie semnată I.G. Duca).

6 Maurice Beaumont, La fallite de la paix (1918-1935),5e édition, Paris, P.U.F., 1967, t. 1, p. 310.

7 ANIC, fond Microfilme, Franţa, rola 178, c. 35-36(Raport nr. 88 din 27 februarie 1923, Roma, nesemnat).

8 Ibidem.9 Idem, Belgia, rola 22, c. 701-702 (Raport nr. 510 din

24 ianuarie 1924, Paris, semnat Gaiffier d’Hestroy).10 Harry J. Psomiades, The Eastern Question: The

Last Phase, a Study in Greek-Turkish Diplomacy,Tessaloniki, 1968, p. 35.

11 ANIC, fond Microfilme, Belgia, rola 16, c. 152-153(Raport nr. 133/52 din 13 februarie 1923, Bucureşti, semnatSchneidauer).

12 Apud Edouard Driault, Michel Lheritier, L’Histoirediplomatique de la Grèce de 1821 à nos jours, Tome V., LaGrèce et la Grande Guerre. De la révolution turque auTraité de Lausanne (1908-1923) par Edouard Driault, Paris,1926, p. 388-389.

13 Arhivele Bibliotecii Naţionale (în continuare, ABN),fond Saint Georges, P VIII, dosar 7, Raport (manuscris)opt file, f. 6-7.

14 La 8 decembrie 1920 Aliaţii au comunicat guvernuluielen că îi retrag creditul financiar.

la Lausanne. În plin război, Italia a semnat un acordcu autorităţile turce. Compromisul de la 12 martie1921 modifica Tratatul de la Sèvres: trupele italienepărăseau Adalia, turcii acceptau prezenţa italie-nilor în Dodecanez şi le acorda dreptul de a exploataminele de cărbune din Heracleea.

Ulterior, guvernul Mussolini modifica din nouconţinutul relaţiilor Italiei cu Turcia, astfel că animo-zităţile şi suspiciunile turco-italiene se fac simţite înîntreaga perioadă interbelică. Îndeosebi presa turcă,puternic controlată de autorităţi, prezenta pe larg şiexagerat realităţi din Italia (ca în cazul asasinăriideputatului Matteotti – iunie 1924 – când presa turcăestima că Italia trece printr-o „gravă criză politicăinternă”45), iar autorităţile de la Ankara ocoleauRoma în traseele lor diplomatice şi de afaceri sau seimplicau în politica italiană în nordul Africii.


THE POLITICS OF FRANCE AND ITALY FOR THE SOUTH-EAST EUROPEIN THE FIRST INTERWAR YEARS

In the aftermath of WW I, the old international system was torn down, Europe was reorganized, and a newworld was born. The interwar period was marked by turmoil in much of the world, as Europe struggled torecover from the devastation of the WW I. The European nations that had fought in the Great War emergedeconomically and socially crippled.

The Paris Peace Conference dismantled large blocs of territory in Central and South-Eastern Europe anddrew the boundaries for new, independent states, which found themselves in a period of unprecedented self-determination between the wars.

The political atmosphere of the interwar years was marked by competition between France and Italyover influence in a region of geostrategic importance such the Balkan space. France ended the war on sounderfooting than many other nations. The interwar period was one of the cornerstones of the French foreignpolicy pursuing to never give the Germans a chance of invading again and to consolidate its regional powerstatute. In the light of this policy, France became a party to the Little Entente through bilateral agreementssigned with Czechoslovakia, Romania and Yugoslavia.

Unhonored teritorial promises by the Alliance placed Italy in the revisionists’ camp. Far from beingcontented with the postwar status-quo, Italian fascist regime made no secret of its intention to dominate theMediterranean region.

15 Douglas Dakin, The Unification of Greece, 1770-1923, London, Ernest Benn Ltd, 1972; Appendices, p. 229.

16 Ibidem, p. 238.17 Ibidem.18 Documenti Diplomatici Italiani (în continuare, DDI),

7, III, nr. 154, p. 96 (Telegramă f.n., din 20 aprilie 1924,Roma, semnată Mussolini).

19 ANIC, fond Microfilme, Franţa, rola 183, c. 729(Telegrama (conf.) nr. 1001 din 28 aprilie 1920, Roma,semnată Camille Barrère).

20 Idem, c. 739 (Telegrama secretă nr. 1034 din 5 mai1920, Roma semnată Barrère. Telegrama redă o convorbirepe care diplomatul francez a avut-o cu ministrul Românieila Roma, Al. Em. Lahovary).

21 ABN, fond Saint Georges, P.XCII, dosar 1, f. 120-121(Telegrama nr. 2910 din 26 septembrie 1920, Roma, semnatăT. Ionescu. Un rezumat al convorbirilor avute de ministrulromân de externe cu Giolitti şi Sforza).

22 În martie, Brătianu a făcut o călătorie la Romaîncercând să constate dacă există un interes pentru olegătură matrimonială între prinţul Nicolae şi una din fiiceleregelui Victor Emmanuel al III-lea. Vezi relatarea minis-trului Franţei la Bucureşti, Daeschner, din raportul nr. 102din 5 mai 1922 (ANIC, fond Microfilme Franţa, rola 183,c. 350-351).

23 DDI, 7, II, nr. 419, p. 291 (Raport f.n., din 27 ianuarie1923, Bucureşti, semnat Martin Franklin).

24 Ibidem, nr. 422, p. 295, (acelaşi raport – anexă).25 Ibidem, nr. 10, p. 6 (Raport f.n., din 30 aprilie 1923,

Bucureşti, semnat Aloisi).26 În timpul unui dejun intim la primul ministru I.I.C.

Brătianu, la 5 mai 1923.27 ANIC, fond Microfilme, Belgia, rola 16, c. 232-233

(Raport nr. 741/333, din 4 septembrie 1923, Bucureşti,semnat Fr. Collon).

28 Ibidem, c. 708-709 (Raport nr. 77/33 din 26 ianuarie1924, Belgrad, semnat A. Delcoigne).

29 DDI, 7, III, nr. 53, p. 37 (Telegrama f.n., din 7 martie1924, Bucureşti, semnată Savona). Vezi şi raportul nr. 575,din 17 martie 1924, semnat în Bucureşti de Lawrance Den-nis (în ANIC, fond Microfilme S.U.A., rola 594, c. 47-49).

30 ANIC, fond Microfilme, Belgia, rola 34, c. 744-745,(Raport nr. 45/152 din 24 martie 1924, Roma, semnat conteleVan den Steen de Jehay).

31 Idem, Franţa, rola 183, c. 663-666 (Raport f.n., din24 mai 1924, Bucureşti, semnat cpt. Palasse (adjunctulataşatului militar).

32 DDI, 7, III, nr. 428, p. 248 (Raport f.n., din 5 august1924, Bucureşti, semnat Aloisi).

33 Apud Constantin Iordan, L’ éntrée en guerre del’Italie et la position des Etats neutres du Sud-Est européen(avril-mai 1913), în “Revue Roumaine d’Histoire”, Bucureşti,XV, 1976, nr. 2, p. 281-291.

34 Iugoslavia ceda Fiume, primea Porto Baros şi ocesiune pe 50 de ani asupra bazinului Taon di Rivel dinportul Fiume. Pactul angaja părţile să acţioneze şi pentrurespectarea tratatelor de la Trianon, Neuilly, Saint Germain.În cazul unei agresiuni asupra uneia din părţi, cealaltăparte se declara neutră (Vezi Jean-Baptiste Duroselle, Lesrelations internationales de l’Allemagne et de l’Italie de1919 à 1939, Paris, C.D.U., p. 46 şi urm.).

35 DDI, 7, III, nr. 671, p. 411 (Raport f.n., din 13ianuarie 1925, Paris, semnat Romano Avezzana).

36 Apud Edouard Driault, Michel Lheritier, op. cit.,p. 388-389.

37 ABN, fond Saint-Georges, P. VIII, dosar 7, f. 5.38 Ibidem, f. 6.39 Coloneii Plastiras şi Stylianos Gonatos, împreună cu

Phokas, susţinuţi de 20 000 de ostaşi din Mitilene şi Chiosdebarcaţi la Lavrion. Constantin abdica în favoarea lui George.

40 DDI, 7, II, nr. 89, p. 61 (Telegramă f.n., din 19 iunie1923, Atena, semnată De Facendis).

41 Ibidem, nr. 182, p. 124-125 (Telegramă f.n., din 27august 1923, Roma, semnată Mussolini).

42 Constatin Iordan, La Grèce à fin de l’année 1920.Autour d’une mission roumaine a Athenes, în „Revue desEtudes Sud-Est Européennes”, Bucureşti, XVII, 1979, nr.2, p. 283-296.

43 AMAE, fond 71, Grecia, 1924-1928 (Telegrama nr.360 din 7 februarie 1924, Sofia, semnată Langa-Răşcanu).

44 DDI, 7, III, nr. 606, p. 365 (Telegrama f.n., din 7decembrie 1924, Atena, semnată Brambilla).

45 Ibidem, nr. 278, p. 163 (Telegramă f.n., din 18 iunie1924, Constantinopol, semnată Montagna).


Revoltele contra puterii centrale desfăşurateîn partea balcanică a Imperiului Bizantin în secolulal XI-lea au fost efectul secundar al transformăriloreconomice induse de dezvoltarea urbană1. Putereaimperială putea obţine venituri fiscale sporite, ceeaa permis transformarea armatei într-una de militariplătiţi. De aceea, statul nu i-a mai protejat pe miciiproprietari care formau baza de recrutare a stra-tioţilor. Astfel a fost înlesnită concentrarea deputere a marilor proprietari provinciali (dynatoisau archontes), care anterior fuseseră împiedicaţiprin legislaţie să-i deposedeze pe stratioţi deterenuri2. Acum, ambiţiile lor erau stimulate şi decreşterea influenţei aristocraţiei în exercitareaputerii imperiale3. Ceea ce urmăreau ei era auto-nomia. Or, oraşele bizantine, deşi în plină înflorire,erau lipsite de ceea ce era caracteristic oraşeloroccidentale: autonomia faţă de puterea imperialăşi consiliile urbane4. Prin bogăţie şi putere,aristocraţii care aveau reşedinţele (oikoi) în oraşeau devenit un fel de conducători ai acestora, dis-punând chiar de forţe militare private5. Nouapolitică de apărare a Imperiului Bizantin aplicatădupă atacurile devastatoare ale pecenegilor din1032-1036 presupunea menţinerea păcii prin sub-sidii şi comerţ cu aceşti barbari6, fapt care necesitaresurse financiare sporite. Atunci când putereaimperială a crescut presiunea fiscală pentru a leacoperi, aristocraţii locali au găsit prilejul potrivitpentru a se revolta. Anterior, Vasile II stabilise opolitică de cooperare cu aristocraţii bulgari şi sârbidin Bulgaria, Dalmaţia, Dioclea şi Raška. Ei eraucontrolaţi de strategii bizantini instalaţi în prin-cipalele oraşe, dar puterea se exercita prin inter-mediul şefilor autohtoni, denumiţi archontes7.Când aceşti conducători locali au fost deranjaţi depolitica fiscală a centrului, ei au declanşat revoltele.

MI{C~RI CENTRIFUGEÎN PENINSULA BALCANIC~

ÎN SECOLUL AL XI-LEAAL XI-LEAAL XI-LEAAL XI-LEAAL XI-LEA*****

drdrdrdrdr. ALEXANDRU MADGEARU. ALEXANDRU MADGEARU. ALEXANDRU MADGEARU. ALEXANDRU MADGEARU. ALEXANDRU MADGEARU

Mişcările separatiste nu au fost specifice doarPeninsulei Balcanice. În aceeaşi perioadă, ImperiulBizantin s-a confruntat cu revolte similare în Apulia(1040), Armenia (1051-1052), sau Antiohia (1073)8.Regiunea balcanică nu era în sine o problemă.Adevărata problemă era criza cauzată de creştereafiscalităţii în relaţiile dintre centru şi periferie,oricare ar fi fost această periferie, precum şi decorupţie şi proasta administrare9. Nu se poate vorbide motive religioase în declanşarea acestormişcări. O excepţie este reprezentată de aderareapaulicienilor la revolta din Paradunavon, în anul107810, dar implicarea bogomilismului nu esteatestată în alte revolte, deşi această erezie exprimaun fel de opoziţie contra ideii de autoritate11.

Nu populaţia de rând a declanşat revoltele, ciconducătorii locali de origine greacă, bulgară, sârbăsau aromână. Ei au plănuit mişcările, cu intenţiade a dobândi autonomia, independenţa sau chiarputerea imperială. Ei au fost adevăraţii conducătorişi beneficiari ai aşa-ziselor „revolte populare”12.Asemenea conducători din zonele periferice maipurtau şi titlul de toparches. Unii dintre ei dobân-diseră anterior statutul de douloi sau anthropoi aiîmpăraţilor. Un doulos era un toparches care arenunţat la teritoriul său şi la situaţia sa anterioară,care presupunea o poziţie intermediară întreautonomie şi supunere faţă de puterea imperială.Vasile II avusese înţelepciunea de a accepta olibertate parţială pentru aceşti şefi locali. Revoltalor a reprezentat tentativa de a recupera fostulteritoriu sau independenţa, precum şi ruperearelaţiei de douleia13. Acesta este cazul lui ŞtefanVoislav şi Petru Delian, care erau intitulaţi toparchide către Kekaumenos, dar şi al lui Nestor, care aprimit titlul de anthropos sau doulos al împăratului

* Comunicare prezentată la Sesiunea ştiinţifică „Pontica”, 4 octombrie 2006, Constanţa.

BALCANII,zona fierbinte a Europei


Constantin X în schimb pentru domeniul său.Sigiliile sale menţionează titlul to anthropo anaktosDouka, adică „omul stăpânului Dukas”14. Utilizareacuvântului anthropos trimite la condiţia de doulosal împăratului. Pe de altă parte, conform mărturieilui Attaliates, Nestor era oikeiotatos. El făcea partedintre oikeioi, acei apropiaţi ai împăratului carebeneficiau de protecţia acestuia şi care erau folosiţipentru misiuni de încredere. Termenul de oikeiosera practic sinonim cu doulos, iar un oikeiotatos seafla pe treapta cea mai înaltă în oikos (în sens decurte imperială), într-o poziţie apropiată de cea arudelor împăratului15.

Potrivit lui Attaliates, Nestor era illyr. Acestarhaism se poate referi la un localnic din părţile devest sau centrale ale Peninsulei Balcanice (sârbsau vlah), fiind mai puţin probabil să fie echivalentcu „bulgar”, deoarece termenul arhaizant folositde obicei pentru bulgari era „misian”. La Attaliates,termenul Illyrikon se referă şi la Macedonia; prinurmare, după cum arăta P. Diaconu, acest autor aputut utiliza termenul arhaizant illyri pentru a-idesemna pe vlahi16. Attaliates mai afirma că Nestora trecut de partea celor din Dristra din cauza„similitudinii de condiţie a neamului său”. S-a văzutîn această afirmaţie un indiciu asupra originiibulgare a lui Nestor, pornind de la ideea că populaţiaoraşului era predominant bulgărească17. Se parecă totuşi Attaliates avea în vedere altceva. Pentrucronicarul bizantin, „illyrul” Nestor era un „mixo-barbar” ca şi cei de la Dunăre, adică un om dintr-oregiune situată la periferia civilizaţiei. Potrivit unorstudii recente de imagologie bizantină, bizantinii îipriveau pe cei de la Dunăre şi din Illyria ca pe ocategorie aparte, de „subbizantini”, sau străini dininterior18. Aşadar, Nestor era un fost conducătorlocal din Diocleea sau Macedonia, care cedaseteritoriul său împăratului Constantin X, sau, în oricecaz, un aristocrat intrat în serviciul împăratului (ela fost numit duce al themei Paradunavon în 1073).

Alţi conducători erau dregători sau comandanţimilitari (Tihomir, Nestor în calitatea sa de duce,Niculitzas). Mişcarea din thema Bulgaria condusăde Gheorghe Vojtech din Skopje a fost iniţiată deun grup de mari proprietari locali afectaţi de politicafiscală a ministrului Nikephoritzes19. În fine, alţiconducători implicaţi în revolte erau şefi barbari,precum cei care au preluat puterea în Paradunavonîn 1072 (Tatos, Sesthlav, Satza)20.

În rebeliuni au fost implicate mai multe etnii,diferite de cea greacă (bulgari, sârbi, pecenegi,aromâni), dar aceasta nu înseamnă că mişcărileau avut caracter naţional. Nu este mai puţin ade-

vărat că revolta lui Petru Delian a fost stimulată deo decizie care a afectat mândria bulgarilor, înlo-cuirea arhiepiscopului bulgar de Ohrida cu unulgrec21. Cauzele economice erau combinate cu ocertă atitudine anti-bizantină a populaţiei cucerite.Restaurarea ţaratului lui Samuel a fost proiectulurmărit de Petru Delian şi apoi de către ConstantinBodin, dar această Bulgarie nu era un stat „naţional”,ci un imperiu care s-a construit pe model bizantin şicare era un proiect comun al populaţiei din parteacentrală a Peninsulei Balcanice, indiferent deoriginea etnică. Este foarte semnificativ faptul cărebelii din Macedonia au invitat pe un sârb dinDiocleea să devină ţarul bulgarilor în revolta din1072. Ca şi Macedonia, Diocleea aparţinuse ţara-telor bulgare ale lui Simeon şi Samuel. Deoarecemai multe etnii s-au angajat în lupta pentru refa-cerea Bulgariei, se poate conchide că Bulgaroidevenise un nume politic, nu doar etnic, ca şiRomaioi.

Opoziţia faţă de puterea centrală nu a avut uncaracter „naţional”, deoarece aceste mişcări aureunit mai multe etnii22. Cooperarea interetnicăeste atestată în mai multe cazuri. Participareaaromânilor la rebeliunea lui Petru Delian poate fiadmisă23. Grecii din Nicopolis s-au alăturat şi ei laaceastă mişcare, deoarece erau afectaţi de politicafiscală24, iar în revolta din Larissa au fost implicaţigreci, aromâni şi probabil şi bulgari25. Aceeaşicooperare este atestată în cazul revoltei din Para-dunavon, între localnici şi pecenegi, precum şi înrăzboiul condus de Constantin Bodin, între bulgarişi sârbi. Pecenegii din Paradunavon l-au sprijinit în1078 pe uzurpatorul Nikephor Basilakes26, care nus-a răzvrătit din motive „naţionale”. Aceeaşi urăcontra puterii centrale a reunit şefi locali separatişti,comandanţi militari rebeli şi trădători. Cel mai bunexemplu este mişcarea din Paradunavon, undeconducătorul separatist Tatos s-a aliat cu untrădător, Nestor, şi unde uzurpatorul NikephorBasilakes a aflat sprijin în 1078. Ceea ce consemnaZonaras, că acesta a trimis mesaje pecenegilor27,se poate confirma prin descoperirea la Nufăru aunui sigiliu al lui Nikephor Basilakes, duce deDyrrachion28. Probabil că la Nufăru se instalase peatunci un conducător peceneg, eventual unul dintrecei menţionaţi de Ana Comnena (Sesthlav sauSatza)29.

Obiectivul teritorial al mişcărilor centrifuge avariat de la independenţa unei regiuni mai mici saumai mari (Thessalia, Paristrion), până la refacereaBulgariei ca stat independent condus de un ţar(Petru Delian şi Constantin Bodin). În cazul lui


Delian, legitimitatea titlului de ţar era dată dedescendenţa din fostul ţar bulgar Gavril Radomir(1014-1015), pe care el o proclama. Potrivit lui Mihaildin Devol (interpolatorul cronicii lui Scylitzes),Petru Delian era fiul surorii regelui Ungariei ŞtefanI, prima soţie a lui Gavril Radomir30. El a fostaclamat ca ţar la începutul revoltei, la Belgrad31.La fel, Constantin Bodin a fost invitat de aristocraţiibulgari să preia titlul de ţar al bulgarilor în mişcareacondusă de Gheorghe Vojtech32.

Toate aceste mişcări au început în apropierede frontiere, cu excepţia celei din Thessalia. De laperiferie, revoltele s-au extins spre interior, aco-perind uneori teritorii destul de întinse. Rebelii luiPetru Delian au devastat o regiune foarte mare, dela Dunăre până în nordul Greciei şi până la Dyrra-chion, în special după alianţa cu forţele adunate deTihomir, un ofiţer bizantin de origine bulgară dinthema Dyrrachion, care s-a răzvrătit contra co-mandantului său şi care pretindea şi el să fie ţar33.În alte împrejurări, mişcările periferice au fost unstimulent pentru revolte în regiunile vecine (deexemplu, ereticii paulicieni de la Philippopolisconduşi de Lekas şi Traulos s-au alăturat rebelilordin Paradunavon după 1078, dându-le posibilitateade a invada Thracia34).

Unele rebeliuni au avut origini urbane, în timpce altele au avut o geneză rurală. Primul tip este

reprezentat de mişcarea orăşenilor din Larissa din1066 şi parţial de rebeliunea din Paradunavon.Revolta din Larissa a început printr-un complot alunor fruntaşi din oraş, civili şi militari. Atras înaceastă rebeliune, Niculitzas a fost aclamat custrigarea polychronos şi cu titlul authentes, ambelerezervate împăraţilor35. Mişcarea a reflectat inte-resele comunităţii urbane (opoziţia faţă de creş-terea impozitelor decisă de Constantin X); bizan-tinologul britanic Michael Angold sublinia căaceasta a fost una dintre primele revolte urbane,care urmărea apărarea intereselor locuitorilor con-tra abuzurilor puterii imperiale36. Pentru poziţiadeţinută de Niculitzas în Larissa, cuvintele luiKekaumenos sunt foarte sugestive: „are mulţioameni şi armată proprie, iar cetatea şi ţara ascultăde el şi fac orice le-ar spune”. El era adevăratulstăpân al oraşului, şi în această poziţie a acţionatîn revoltă. Niculitzas era cel mai probabil strategulLarissei, reşedinţa themei Hellas37. Revolta dinParadunavon a început tot ca o mişcare urbană,atunci când subsidiile trimise oraşelor dunărenepentru apărarea lor contra pecenegilor au fostanulate de Nikephoritzes38. Puterea a fost preluatăde Tatos, un şef peceneg care era probabil archonal acelei Patzinakia autonome care s-a format lasudul Dobrogei şi nord-estul Bulgariei după 1053.Sigiliile lui Kegen cu numele său creştin Ioannes

• Europa deSud-Est

în secolul al XI-lea


menţionează titlul archon Patzinakias. Patzinakiaera un teritoriu autonom în Paradunavon, amplasatcel mai probabil în nord-estul Bulgariei, pe laPreslav39. Războinicii pecenegi au fost principalaforţă militară, iar Patzinakia autonomă a devenitun teritoriu independent care a rezistat până în1091. Între timp, Nestor a găsit prilejul de a redeveniun conducător independent, călcând legământulde douleia şi încheind o alianţă cu Tatos40. Nu esteexclus ca Nestor să fi intrat în legături şi cu rebeliisârbo-bulgari din thema Bulgaria, care se ridicaserăşi ei în 107241. Coincidenţa cronologică este preamare pentru a nu ne da de gândit. În orice caz, el aprofitat de situaţia creată pentru a deveni unconducător independent, fiind însă obligat săîmpartă puterea cu Tatos. Dualitatea puterii a slăbitcoeziunea rebelilor şi a compromis ofensivadeclanşată în direcţia Constantinopolului42.

Venirea la putere în anul 1078 a împăratuluiNikephor III Botaneiates a adus o schimbare înraporturile dintre localnicii din Dobrogea şi pecenegi.Attaliates consemna faptul că o delegaţie s-a prezentatîn faţa noului împărat, cerând iertare şi promiţând cănu vor mai ataca teritoriul impeiului alături depecenegi43. Din acest pasaj reiese că localnicii s-auseparat de pecenegi, fiindcă detronarea lui MihailVII a făcut ca motivul iniţial al revoltei paristrienilorsă dispară. În schimbarea de atitudine a localnicilor aputut conta şi faptul că, după cum am demonstrat cualtă ocazie, noul împărat fusese duce de Paradunavonîn perioada 1062-106544. În schimb, pecenegii aucontinuat să atace imperiul, venind şi în sprijinulducelui Nikephor Basilakes, care s-a răzvrătit laînceputul domniei lui Nikephor III Botaneiates, în 1078.Cu alte cuvinte, starea de criză din Paradunavon s-aperpetuat şi după 1078, dar probabil numai din cauzapecenegilor. Este posibil ca localnicii să fi renunţat laatitudinea ostilă faţă de puterea centrală după ce vorfi constatat că nicio stăpânire pecenegă nu este dedorit. Deoarece Ana Comnena a atestat şi alte cen-tre de putere, se poate presupune că situaţia s-aagravat chiar, prin cucerirea de către pecenegi a noipărţi din thema Paradunavon. Rebeliunea pecenegilordin Paradunavon a fost zdrobită abia în 1091.

Lupta contra puterii bizantine a fost facilitatăde condiţiile geografice în cazul rebeliunii lui ŞtefanVoislav. Războiul din 1042 a fost victorios pentru căa avut un caracter de gherilă purtată în munţii dinDiocleea45. Deoarece Ştefan Voislav conducea unstat semi-independent, conflictul a fost mai seriosdecât alte revolte, iar armata bizantină a fost în-frântă. Diocleea a supravieţuit ca un centru de

putere care a devenit independent sub MihailoVoislav (1046-1082), un stat care a fost capabil săsprijine răscoala bulgarilor din 107246. În alte situaţii,mişcările centrifuge au fost ajutate de forţe ex-terne (pecenegii, Ungaria, regatul normand dinSicilia). Se pare că Ungaria a fost implicată înrevolta lui Petru Delian (presupus nepot al lui ŞtefanI), care a început la hotarele ei, la Belgrad47.Evenimentele petrecute în Paradunavon între 1072şi 1091 nu au fost provocate doar de către pecenegiideja instalaţi în provincie, ci şi de către fraţii lor dela nord de Dunăre48. Revolta din Thessalia a în-ceput şi ea pe fondul atacurilor uzilor. Se poatepresupune şi o coordonare cu ofensiva regeluiSiciliei Robert Guiscard49.

Mişcările au fost înfrânte deoarece armatabizantină era încă puternică, iar rebelii nu au fostcapabili să obţină controlul asupra unor zonestrategice precum Macedonia sau trecătorile dinMunţii Balcani. Ei au încercat aceasta, dar fărăsucces, chiar dacă rebelii din Larissa au cuceritimportantul punct strategic Servia, poarta cătreMacedonia. Ca şi în cazul revoltelor lui Petru Delianşi Constantin Bodin, s-a încercat controlarea VieiEgnatia50. Aristocraţii locali nu dispuneau decâtde forţe militare reduse, iar ţăranii nu constituiauo armată instruită. Fără a dispune de militari pro-fesionişti, rebelii au fost înfrânţi cu uşurinţă decătre armata bizantină, în 1040-1041 şi 1072-1073.Rebelii au obţinut rezultate notabile doar princooperarea cu războinicii profesionişti pecenegi,care au transformat partea de est a provinciei Para-dunavon într-o regiune independentă, care arezistat circa două decenii şi a fost recunoscută deAlexios I printr-un tratat încheiat în toamna anului1087. Rezultatul final al revoltei a fost crearea uneistăpâniri pecenege, conduse de Tzelgu, care s-aaliat cu fostul rege al Ungariei Solomon. Aceastăcoaliţie anti-bizantină a reprezentat o ameninţaremajoră pentru echilibrul de forţe din nordulPeninsulei Balcanice51, dar va fi înfrântă prin ofen-siva finală a lui Alexios I din 1091, care a reuşitzdrobirea forţelor pecenege.

În concluzie, revoltele au avut succes doar dacăau beneficiat de suportul unor războinici profe-sionişti (pecenegii), or doar atunci când configura-ţia terenului compensa inferioritatea forţelor.Ambele situaţii vor asigura peste un secol victoriarebelilor români şi bulgari în mişcarea începută în1186 (când aceştia vor fi ajutaţi de alţi războinicide profesie, cumanii).


p. 80-81; G. Ostrogorsky, op. cit., p. 12-14; J. C. Cheynet,Toparque et topotèrètès à la fin du 11e siècle, REB, 42,1984, p. 215-222; idem, Pouvoir..., p. 287-288; P.Stephenson, op. cit., p. 123-129.

14 Scylitzes Continuatus, Chronographia, în FHDRIII, p. 65; N. Oikonomides, A Collection of Dated Byzan-tine Seals, Washington DC, 1986, 93-94, nr. 95; I.Jordanov, Neizdadeni vizantijski olovni pečati ot Silistra(IV), INMV, 28 (43), 1992, p. 238-239, nr. 14-15.

15 G. Ostrogorsky, op. cit., p. 12-14; J. Ferluga,Byzantium on the Balkans. Studies on the ByzantineAdministration and the Southern Slavs from the VIIth tothe XIIth Centuries, Amsterdam, 1976, p. 242; J. C.Cheynet, Toparque..., p. 215-222; J. C. Cheynet,Pouvoir..., p. 287-301; P. Stephenson, op. cit., p. 123-129.

16 V. Tăpkova-Zaimova, Quelques particularités dansl’organisation militaire des régions de Bas-Danube et lapolitique byzantine aux XIe-XIIe siècles, în Études decivilisation médiévale (IXe-XIIe siècles). Mélanges offertsà E-R. Labande, Poitiers, 1974, p. 672-673. Pentru ipotezaoriginii vlahe, vezi P. Diaconu, Les Petchénègues auBas-Danube, Bucarest, 1970, p. 103-104; M. Angold, TheByzantine Empire..., p. 98.

17 V. Tăpkova-Zaimova, op. cit., p. 672-673.18 H. Ahrweiler, Citoyens et étrangers dans l’Empire

Romain d’Orient, în La nozione di “Romano” tra citta-dinanza e universalità (Da Roma alla terza Roma. Studi,II) (Atti del II Seminario di Studi Storici “Da Roma allaTerza Roma”, 21-23 avril 1982), Roma, 1984, p. 346; E.Malamut, op. cit., p. 131.

19 J. Ferluga, Byzantium..., p. 393; idem, Aufstände...,p. 157-158; J. V. A. Fine Jr., The Early Medieval Balkans.A Critical Survey from the Sixth to the late TwelfthCentury, Ann Arbor, 1991, p. 213.

20 M. Gyóni, Zur Frage der rumänischen Staa-tsbildungen im XI. Jahrhundert in Paristrion (Ar-chaisierende Volksnamen und ethnische Wirklichkeit inder „Alexias” von Anna Komnene), „Archivum EuropaeCentro-Orientalis”, 9-10, 1943-1944, p. 83-188; N. Bănescu,Les duchés byzantins de Paristrion (Paradounavon) et deBulgarie, Bucarest, 1946, p. 90-93; V. Tăpkova-Zaimova,op. cit., p. 671-673; E. Malamut, op. cit., p. 129-135; A.Madgearu, The Periphery against the Centre: the Case ofParadunavon, ZRVI, 40, 2003, p. 53.

21 J. Ferluga, Aufstände..., p. 142; J. V. A. Fine Jr.,The Early Medieval..., p. 203-204.

22 M. Angold, The Shaping..., p. 20-22; H. Ahrweiler,Recherches..., p. 118-120.

23 G. Cankova-Petkova, De nouveau sur Kékaumenos,BHR, 1, 1973, 3, p. 74.

24 Scylitzes, 411-412 FHDR; J. Ferluga, Byzantium...,p. 387; J. Ferluga, Aufstände..., p. 144-145; J. C. Cheynet,Pouvoir..., p. 50.

25 M. Gyóni, op. cit., p. 143-145; P. Lemerle,Prolégomènes..., p. 75; A. Lazarou, La révolte desLarisséens en 1066, în La Thessalie. Actes de la Table-Ronde, 21-24 juillet 1975, Lyon, organisé par Bruno Helly(Collection de la Maison de l’Orient Méditerranéen, no.6. Série Archéologique 5), Lyon-Paris, 1979, p. 308-309.

26 J. C. Cheynet, Pouvoir..., p. 86; P. Stephenson,op. cit., p. 101.

27 Ioannes Zonaras, XVIII. 19. 17 (FHDR III, 228/229).28 I. Barnea, Sceaux byzantins inédits de Dobroudja,

SBS, 3, 1993, p. 61-65, nr. 9.29 Ana Comnena, VI. 14.1 (FHDR III, 88/89).30 V. N. Zlatarski, Wer war Peter Deljan?, „Annales

Academiae Scientiarum Fennicae”, ser. B, 27, 1932, p. 354-363; J. Ferluga, Byzantium..., p. 341; R. Iljovski, L’alliance

1 P. Lemerle, Byzance au tournant de son destin (1025-1118), în idem, Cinq études sur le XIe siècle byzantin,Paris, 1977, p. 251-312; M. Angold, The Byzantine Empire,1025-1204. A Political History, London-New York, 1984, p.62-65; idem, The shaping of the medieval Byzantine city,BF, 10, 1985, p. 7; K. P. Matschke, Grundzüge desbyzantinischen Städtewesens vom 11. bis 15. Jahrhundert,în K. P. Matschke (ed.), Die byzantinische Stadt im Rahmender allgemeinen Stadtentwicklung. Referate und Disku-ssionen der byzantinischen Fachkonferenz im Leipzig 9.bis 11. Januar 1990, Leipzig, 1995, p. 27-40.

2 G. Ostrogorsky, Observations on the Aristocracy inByzantium, DOP, 25, 1971, p. 6-9, 13-14; H. Ahrweiler,Recherches sur la société byzantine au XIe siècle: nouvelleshiérarchies et nouvelles solidarités, TM, 6, 1976, p. 117-118; M. Angold, The Byzantine Empire..., 68-70; idem,Archons and Dynasts: Local Aristocracies and the Citiesof the Later Byzantine Empire, în The Byzantine aristocra-cy, IX to XIII centuries, ed. by M. Angold, Oxford, 1984,p. 237-238; idem, The shaping..., p. 16-22; K. P. Matschke,op. cit., p. 41-56.

3 M. Angold, Archons..., p. 238; C. Bouras, Aspects ofthe Byzantine City, Eight-Fifteenth Centuries, în A. E.Laiou (ed.), The Economic History of Byzantium from theSeventh through the Fifteenth Century, vol. II, Washing-ton DC, 2002, p. 523.

4 K. P. Matschke, op. cit., p. 42.5 G. Ostrogorsky, op. cit., p. 6-9, 13-14; H. Ahrweiler,

op. cit., p. 117-118; M. Angold, The Byzantine Empire...,p. 68-70; idem, Archons..., p. 237-238; idem, The shap-ing..., p. 16-22; K. P. Matschke, op. cit., p. 41-56.

6 M. Angold, The Byzantine Empire..., p. 1-11; P.Stephenson, Byzantium’s Balkan Frontier: A Political Studyof the Northern Balkans, 900-1204, Cambridge, 2000, p.80-81, 114.

7 P. Stephenson, op. cit., p. 123-130.8 J. Ferluga, Aufstände im byzantinischen Reich

zwischen den Jahren 1025 und 1081. Versuch einerTypologie, în „Rivista di Studi Bizantini e Slavi”, 5, 1985,p. 151, 153; J. C. Cheynet, Pouvoir et contestations àByzance (963-1210), Paris, 1990, p. 48, 63, 82, 397-399.

9 Pentru această legătură dintre corupţie şi revolte,vezi A. G. C. Savvides, Internal Strife and Unrest in LaterByzantium, XIth-XIIIth Centuries (A.D. 1025-1261). TheCase of Urban and Provincial Insurrections (Causes andEffects), Symmeikta. Ethnikon Idryma Ereynon. KentronVyzantinon Ereynon, 7, 1987, p. 263; J. C. Cheynet, Pointsde vue sur l’efficacité administrative entre les Xe-XIe siècles,BF, 19, 1993, p. 11-13.

10 A. Sacerdoţeanu, Mouvements politiques et sociauxde la Péninsule Balkanique dans la seconde moitié du XIesiècle, „Balcania”, 2-3, 1939-1940, p. 89, 98-99; J. C.Cheynet, Pouvoir..., p. 85, 94, 392; E. Malamut, L’imagebyzantine des Petchénègues, BZ, 88, 1995, 1, p. 134-135;P. Stephenson, op. cit., p. 101.

11 J. V. A. Fine Jr., The Size and the Signification ofthe Bulgarian Bogomil Movement, „East European Quar-terly”, 11, 1977, 4, p. 385-412 a demonstrat că erezia nu afost un suport al mişcărilor sociale şi politice.

12 J. C. Cheynet, Pouvoir..., p. 14; P. Stephenson, op.cit., p. 143-144. A. G. C. Savvides, op. cit., p. 239, 259remarca de asemenea că toate mişcările separatiste şirebeliunile militare au fost iniţiate de aristocraţi sau mariproprietari.

13 P. Lemerle, Prolégomènes à une édition critique etcommentée des “Conseils et Récits de Kékaumenos”,Académie Royale de Belgique. Classe des Lettres.Mémoires. Collection in-8°, Deuxième série, 54, 1960, 1,


byzantino-hongroise au début du XIe siècle contre Samuelet ses successeurs. Essai de détermination chronologique,ZRVI, 29-30, 1991, p. 98-99; F. Makk, Relations hungaro-bulgares au temps de prince Géza et du roi Étienne Ier, inHungaro-Bulgarica, V. Szegedi Bolgarisztika, Szeged, 1994,p. 27; H. Dimitrov, Die Magyaren in Makedonien (X.-XII.Jh.), BHR, 23, 1995, 3, p. 12.

31 J. Ferluga, Byzantium..., p. 385; J. V. A. Fine Jr.,The Early Medieval..., p. 204.

32 A. Sacerdoţeanu, op. cit., p. 89-91; J. Ferluga,Byzantium... , p. 393-395; J. V. A. Fine Jr., The EarlyMedieval..., p. 213-214.

33 Pentru extinderea revoltei şi pentru Tihomir, vezi:J. Ferluga, Byzantium... 1976, p. 384-386; J. C. Cheynet,Pouvoir..., p. 49-50.

34 E. Stănescu, La crise du Bas-Danube byzantin aucours de la séconde moitié du XIe siècle, ZRVI, 9, 1966, p.61; J. C. Cheynet, Pouvoir..., p. 85, 94, 392; E. Malamut,Concepts et réalités: recherches sur les termes désignantles Serbes et les pays serbes dans les sources byzantinesdes Xe-XIIe siècles, în Eupsychia. Mélanges offerts à HélèneAhrweiler (Byzantina Sorbonensia, 16), II, Paris, 1995, p.134-135; P. Stephenson, op. cit., p. 101. Lekas era căsătoritcu o femeie pecenegă. Paulicienii erau o sectă originarădin Asia Mică, ai cărei adepţi au fost colonizaţi în Thraciaîn secolele IX-X. Sub influenţa lor a apărut o nouă erezie,cea a bogomililor.

35 Kekaumenos, în FHDR III, p. 34/35; P. Lemerle,Prolégomènes..., p. 47, nota 7; J. C. Cheynet, Pouvoir...,p. 288.

36 M. Angold, Archons..., p. 242; M. Angold, The shap-ing..., p. 20-21; K. P. Matschke, op. cit., p. 46-48.

37 A. Sacerdoţeanu, op. cit., p. 97; G. Studii istoriceprivitoare la trecutul românilor de peste Dunăre, Bucureşti,1984, p. 84; A. Lazarou, op. cit., p. 307; K. Inoue, A Provin-cial Aristrocatic Oikos in Eleventh-Century Byzantium,Greek, Roman and Byzantine Studies, 30, 1989, 4, p. 557,nota 43.

38 P. Stephenson, op. cit., p. 98-100.39 Vezi I . Jordanov, Sceau d’archonte de

PATZINAKIA du XIe siècle, EB, 28, 1992, 2, p. 79-82;A. Madgearu, op. cit., p. 51-52.

40 E. Stănescu, op. cit., p. 56-58; A. Madgearu, op. cit.,p. 51.

41 A. Sacerdoţeanu, op. cit., p. 89-91; J. Ferluga,Byzantium..., p. 81-84; J. V. A. Fine Jr., The Early Medi-eval..., p. 213-214; P. Stephenson, op. cit., p. 141-143.

42 În general, pentru evenimentele din Paradunavondin anii 1072-1091, vezi M. Gyóni, op. cit., p. 83-188;E. Stănescu, op. cit., p. 49-73; N. Ş. Tanaşoca, LesMixobarbares et les formations politiques paristriennes du

XIe siècle, RRH, 12, 1973, 1, p. 61-82; P. Stephenson,op. cit., p. 98-102; A. Madgearu, op. cit., p. 49-56.

43 Mihail Attaliates, 302-303 (FHDR III, 76/77). Vezicomentariile lui E. Stănescu, op. cit., p. 59-60.

44 A. Madgearu, Unele observaţii asupra istoriei themeiParadunavon (despre Vasile Apokapes), „Pontica”, 31, 1998,243-244; idem, Ruled indeed Basil Apokapes theParadunavon Theme?, „Acta Musei Varnensis”, 3/1, 2005,p. 278.

45 T. Wasilewski, Stefan Vojislav de Zahumlje, StefanDobroslav de Zéta et Byzance au milieu du XIe siècle,ZRVI, 13, 1971, p. 113-114; J. Ferluga, Aufstände..., p. 148-149; E. Malamut, Concepts..., p. 441-442.

46 J. V. A. Fine Jr., The Early Medieval..., p. 207, 212-214; P. Stephenson, op. cit., p. 138-147.

47 H. Dimitrov, op. cit., p. 7, 12; F. Makk, UngarischeAussenpolitik (896-1196) (Studien zur Geschichte Ungarns,3), Herne, 1999, p. 47.

48 M. Gyóni, op. cit., p. 147-158; N. Ş. Tanaşoca, op.cit., p. 81; A. Madgearu, The Periphery..., p. 49-55.

49 F. Chalandon, Essai sur le règne d’Alexis IComnène, Paris, 1900, vol. I, 60, 85-86 (ideea a fostacceptată de G. Murnu, op. cit., p. 114-115 şi M. Gyóni,L’œuvre de Kekauménos, source de l’histoire roumaine,„Revue d’Histoire Comparée”, 23, n.s., vol. 3, 1945, 1-4, p.136).

50 J. Ferluga, Byzantium..., p. 387; J. Ferluga,Aufstände..., p. 144.

51 E. Stănescu, op. cit., p. 62-63; P. Diaconu, op. cit.,p. 112-118; N. Ş. Tanaşoca, op. cit., p. 81-82; E. Malamut,L’image..., p. 136; Stephenson, op. cit., p. 102; A. Madgearu2003, 53-54.

Abrevieri:BF: Byzantinische Forschungen, AmsterdamBHR: Bulgarian Historical Review, SofiaBZ: Byzantinische Zeitschrift, MünchenDOP: Dumbarton Oaks Papers, Washington D.C.EB: Études Balkaniques, SofiaFHDR III: Fontes Historiae Daco-Romanae, vol. III,

Bucureşti, 1975INMV: Izvestija na Narodnija Muzej, VarnaREB: Revue des Études Byzantines, ParisRRH: Revue Roumaine d’Histoire, BucarestSBS: Studies in Byzantine Sigillography, Dumbarton

Oaks, Washington D.C.TM: Travaux et Mémoires, Centre de Recherche

d’Histoire et Civilisation Byzantines, ParisZRVI: Zbornik Radova Vizantološkog Instituta, Belgrad

CENTRIFUGAL MOVEMENTSIN THE BALKAN PENINSULA IN THE 11TH CENTURY

The mutinies led by Peter Delian (1040), Nikulitzas (1066), Constantine Bodin and Tatos 1072) in theBalkan provinces of the Byzantine Empire were caused by the increasing of the taxes and expressedcentrifugal trends. In some cases the leaders pretended the imperial power. The rebellions were organizedand led by the local aristocrats who wished to obtain autonomy or even independence. With this purposethey had sometimes appealed to external allies, like the Pechenegs. The opposition against the centre wasnot defined by “national” feelings; in some cases involved cooperation between several ethnies. The revoltswere not successful because the Byzantine army was still powerful and because the rebels were not able togain the control over strategic areas like Macedonia or the Balkan Mountains gorges.


BALCANII,zona fierbinte a Europei

Familia Filitti (Filittis) aparţine unei vechi ra-muri elene împământenite de Alexandru Ioan Cuza.Ion C. Filitti – diplomat, jurist şi istoric de marevaloare al perioadei moderne a istoriei Românieide dinaintea Primului Război Mondial şi din epocainterbelică – era fiul cel mai mic al lui ConstantinFilitti. Născut la Bucureşti, militar de carieră, tatălsău a luat-o în căsătorie în 1863 pe Elena BarbuSlătineanu, înrudindu-se astfel cu una din cele maiinfluente familii din Principatele Unite (Danu-biene)1. Din această fericită uniune au luat naşteretrei descendenţi: Constantin C. Filitti, AlexandruC. Filitti şi Ion C. Filitti. Primii doi fii ai lui ConstantinFilitti au urmat şi ei calea armelor (Alexandru,căsătorit cu Adnana Eugenia Arghiropol, avea săajungă general)2, în vreme ce mezinul a îmbrăţişato carieră juridică şi diplomatică, nu mai puţin lipsităde strălucire.

Ion C. Filitti a văzut lumina zilei la Bucureşti, la8 mai 1879. După încheierea studiilor la Liceul„Sfântu Sava” a urmat cursurile Facultăţii de Dreptla Paris, obţinând în 1899, la doar 20 de ani împliniţi,atât licenţa în drept, cât şi titlul de diplomat al Şcoliide Ştiinţe Politice din Paris (secţia istorie diplo-matică). Făcea parte astfel din rândul unui şirilustru de jurişti formaţi la şcoli apusene, între careC. Dissescu, Take Ionescu, Al. Djuvara, Radu Iorgu.În 1900, Ion C. Filitti intră în diplomaţie, dar, cumreiese din unele însemnări ale sale de tinereţe, înprimele momente nu a fost foarte încântat deperspectivele acestei cariere3. A avut ocazia, de-alungul vremii, să îndeplinească funcţii de repre-zentare diplomatică a României la Paris, Budapesta,Constantinopol şi Roma.

Adevărata consacrare o va primi însă ca şef decabinet al lui Titu Maiorescu, prim-ministru şi

R~ZBOAIELE BALCANICE ÎN ÎNSEMN~RILER~ZBOAIELE BALCANICE ÎN ÎNSEMN~RILER~ZBOAIELE BALCANICE ÎN ÎNSEMN~RILER~ZBOAIELE BALCANICE ÎN ÎNSEMN~RILER~ZBOAIELE BALCANICE ÎN ÎNSEMN~RILEUNUI MARTOR OCULAR – ION C. FILITTIUNUI MARTOR OCULAR – ION C. FILITTIUNUI MARTOR OCULAR – ION C. FILITTIUNUI MARTOR OCULAR – ION C. FILITTIUNUI MARTOR OCULAR – ION C. FILITTI

colonel drcolonel drcolonel drcolonel drcolonel dr. MIHAI MACUC. MIHAI MACUC. MIHAI MACUC. MIHAI MACUC. MIHAI MACUC

ministru ad interim la Externe, atât în timpulprimei guvernări (28 martie-14 octombrie 1912),cât şi în timpul celei de-a doua (14 octombrie 1912-31 decembrie 1913). Tocmai în această perioadă, acrizei balcanice precursoare şi iniţiatoare, în multeprivinţe, a Primului Război Mondial, Ion C. Filitti s-adovedit un atent păstrător al documentelorconfidenţiale adresate lui Maiorescu şi un excelentcolaborator, în care ilustrul om de cultură şi ver-satul om politic, deşi foarte exigent şi distant defelul său4, a avut deplină încredere. O dovadă aacestei încrederi este faptul că l-a rechemat la 10aprilie 1912 de la postul său diplomatic spre a-l numiîn funcţia de director al afacerilor politice şicontenciosului în locul lui N. N. Filodor (poziţie pecare a deţinut-o şi ulterior, până la 1918, ca direc-tor al Afacerilor comerciale şi consulare)5. De ase-menea, constituie o dovadă în acest sens împre-jurarea că lui i-a înmânat Maiorescu, în modul celmai confidenţial, atât exemplarele memoriuluiasupra diferendului româno-bulgar ce trebuiauexpediate reprezentaţilor Marilor Puteri, cât şidosarele oficiale ale tratatului de pace din 1913,încheiat la Bucureşti, la sfârşitul celui de-al doileaRăzboi Balcanic, spre a fi păstrate, în preziuasemnării6.

De fapt, pe întreaga durată a Conferinţei dePace de la Bucureşti din vara anului 1913, şeful decabinet al prim-ministrului a fost şi secretarulacestui important areopag interbalcanic.

Un alt motiv al încrederii şi preţuirii acordatede Maiorescu era valoarea deosebită a lui Ion C.Filitti ca istoric, probată deja prin teza sa de doctorat(premiată) susţinută în 1904, tot la Paris, avândtitlul „Les Principautés Roumaines sous l’occupa-tion russe – 1828-1834. Études du droit publique et


histoire diplomatique”. Chiar în 1913, avea săprimească Premiul „Năsturel” al AcademieiRomâne pentru o altă lucrare dedicată istoriei mo-derne româneşti, „Domniile române sub Regula-mentul Organic” (publicată în 1915), an în careIon C. Filitti a primit titlul de membru corespon-dent al Academiei Române, devenind şi membrual Comisiei de heraldică (a cărei preşedinţie o vaprelua în 1931).

După o carieră diplomatică activă, în decursulcăreia a fost decorat cu numeroase ordine şidecoraţii străine (Ordinul danez al Elefantului,cavaler al Ordinului Stanislav clasa a II-a, al Ordi-nelor otomane „Osmanie”, clasa a IV-a şi „Me-djidie”, al Ordinului „Coroana Italiei”, al Ordinuluisârbesc „Svetovna Save” şi al Ordinului mun-tenegrean „Kneaz Danilo I”), Ion C. Filitti s-a stinsdin viaţă la Bucureşti, în 1945, la 21 septembrie. Încei doar 66 de ani de existenţă pământească a avutvreme să lase posterităţii 82 de volume, carecuprind aproape 270 de lucrări, studii şi articole,pe probleme de heraldică, istorie, drept ş.a7. Dintreacestea, amintim: „Tulburări revoluţionare în ŢaraRomânească între anii 1840-1843” (1913), „Cores-pondenţa consulilor englezi din Principate. 1828-1836” (1916), „Cum s-a făcut alegerea de la 24ianuarie 1859” (1916), „Evoluţia claselor sociale întrecutul Principatelor Române” (1924), „Contribuţiila istoria justiţiei penale în Principatele Române”(1928), „Istoria naţională în revista Convorbiriliterare” (1928), „Despre vechea organizare admi-nistrativă a Principatelor Române” (1929), „Unproiect de Constituţie inedit al lui Cuza Vodă din1863” (1929), „Dezvoltarea politică a Românieimoderne” (1933), „Cărţi vechi streine privitoare şila români” (1935), „Tudor Vladimirescu şi rostulrăscoalei lui” (1938).

Biblioteca Academiei Române posedă, întrecolecţiile sale preţioase de manuscrise, trei caieteale lui Ion C. Filitti, cuprinzând însemnări aleacestuia din diferite perioade. Unele sunt deosebitde interesante pentru cunoaşterea mai profundă aistoriei româneşti din prima jumătate a secoluluitrecut. Din acest izvor inedit am selecţionat, încontinuare, câteva fragmente, referitoare la pe-rioada imediat premergătoare intervenţiei Româ-niei în cel de-al doilea Război Balcanic8.

Nu vom face aici istoricul Războaielor Balca-nice din 1912-1913, deoarece un asemenea adaosar ocupa prea mult spaţiu. Pentru cei interesaţi,

• Titu Maiorescu (1840-1917), prim-ministrul guvernului Rom#niei,

\n perioada 14 oct.1912-31 dec. 1913

menţionăm că au fost deja publicate, la noi, lucrăride referinţă cu privire la acest subiect9.

Spre a face mai inteligibilă – în întreaga saprofunzime – substanţa textului, am inserat, acolounde s-a impus, câteva note explicative. Ne permi-tem totuşi, înainte de a da cuvântul prin intermediulînsemnărilor sale lui Ion C. Filitti, martor ocular şiavizat al evenimentelor de acum aproape un secol,câteva scurte observaţii.

Din cele scrise de Ion C. Filitti răzbat şi unelenote de simpatie sau inamiciţie, dictate mai multsau mai puţin de subiectivitatea autorului. Intere-sante ne par mai ales aprecierile cu privire la perso-nalitatea lui Petre P. Carp, omul aflat la acea datăîntr-o aprinsă dispută şi controversă cu Titu Maio-rescu, atât pentru şefia Partidului Conservator, câtşi pentru linia de urmat în politica externă a Româ-niei. Deşi şef de cabinet al lui Maiorescu, Filitti îşiîngăduie să-l privească şi să-l descrie cu admiraţiepe adversarul premierului, altminteri, un intelectualşi om politic înzestrat cu calităţi deosebite.

Note sarcastice vom găsi, dimpotrivă, cu privirela felul în care decurgea colaborarea cu TakeIonescu, preşedintele Partidului Conservator-Demo-crat, pe care I. C. Filitti ni-l prezintă ca fiind profundindecis şi autor al mai multor gafe de proporţii.


Tot cu un ochi critic priveşte şeful de cabinet alprim-ministrului Titu Maiorescu, autor al însemnă-rilor reproduse mai jos, exaltările naţionaliste aleunor contemporani, care, în opinia sa, aduceaugrave prejudicii politicii României în Balcani. Opolitică pe care Ion C. Filitti o privea, cu ochiulclarvăzător al unui diplomat, profilată nu doar pebaza datelor unui prezent tulburat de incidente şiconflicte, ci şi în proiecţia viitorului, pe termenlung şi într-o strategie bine chibzuită, bazată peprincipii cu valoare universală şi beneficiind deatributul transcendenţei.

Din păcate, linia colaborării şi înţelegerii inter-balcanice, a soluţionării diferendelor şi neînţele-gerilor pe calea negocierilor şi tratativelor, pe carenu doar ilustrul autor o definea ca fiind singuracale spre întronarea unui climat trainic de convie-ţuire paşnică şi spre eliminarea pericolelor pe carele prezenta „butoiul cu pulbere” al Europei, acorespuns de prea puţine ori, de-a lungul istorieirecente îndeosebi, dar şi în trecut, cu cea adoptatăde cei denumiţi, în limbajul tot mai „globalizant” altimpurilor noastre, policy-makers.

*30 mai 1913Afacerile macedonene erau să treacă asupră-

mi, ca director politic al ministrului de externe (TituMaiorescu – n.n.). Cu acest prilej am primit vizitacâtorva aromâni aflaţi în Bucureşti, fugiţi din patrialor în urma izbucnirii conflictului balcanic10.

Interesul politic al statului român este acum,mai mult ca oricând – cred că era şi mai înainte(prefaţă şi concluzia mea la lucrarea de tinereţe„Rôle diplomatique des Phanariotes”11) de a fi înbună înţelegere cu statele balcanice, mai ales cuGrecia şi cu Serbia. O slăbire a acestora în folosulBulgariei nu poate fi decât în dauna Statului românşi mă simt înainte de orice cetăţean al acestui stat.Tendinţele duşmănoase faţă de greci, mai ales alearomânilor refugiaţi în Regatul român, vin în con-tra acestei politici de împăciuire, preconizată deregele Greciei, Constantin12 (raport în arhiva minis-terului de externe al lui Aurelian cu puţine zileînainte ca acesta să-şi părăsească postul la Atena)şi de primul ministru Venizelos. Fireşte, cele maibune intenţii ale sferelor conducătoare nu găsesctotdeauna uneltele necesare în organele adminis-traţiei inferioare, nici la greci, dar nici la noi. După

certurile de moarte ce s-au urmat între greci şiaromâni în Turcia (Imperiul Otoman – n.n.)13, efiresc să fie urme de ură şi răzbunări.

Aromânii trebuie să înţeleagă însă că nu putemschimba faptul că ei vor deveni de aici înainte supuşisârbi, bulgari sau greci14 cu excepţia că vor aveanorocul de a fi încorporaţi la Albania15. Românianu va putea să fie de-a pururea în relaţii încordatecu guvernele de la Atena, Sofia şi Belgrad din cauzamăsurilor ce aceste guverne vor găsi de cuviinţă ale lua în privinţa supuşilor lor de limbă aromână.De altmintrelea asemenea imixtiuni în afacerilealtui stat nici nu pot fi admise, precum nu le-amadmite la noi. Autonomia şcolii şi bisericii a fostconcedată de Bulgaria16; va fi probabil şi de Greciaşi Serbia dar în limitele fireşti ale drepturilorsuverane ale fiecărui stat asupra supuşilor săi.

Mai zilele trecute un grec a voit să dea la Bucu-reşti un concert cu arii greceşti. Macedonenii româniau reuşit, ajutaţi în secret de poliţie, să împiedececoncertul. Este evident un act de intoleranţă nedemnde un popor civilizat şi care poate să dea naştere laacte similare din partea grecilor fără ca protestărilenoastre să mai poată fi întemeiate.

Un aromân se plângea într-o petiţie că un şefde bandă se plimbă netulburat de autorităţile gre-ceşti pe uliţele Grebenei17. O protestare a noastrăcontra acestui fapt ne-ar putea atrage un răspunsneplăcut din partea guvernului de la Atena. În-tr-adevăr, în ziarul „Adevărul” s-a publicat prinmartie-aprilie 1913 un articol de V. Diamandi,directorul şcoalei comerciale române din Ianina,aducându-se laude unui şef de bandă aromân careurmărise mai cu seamă pe şeful grec de bandă dinPriştina18.

Intoleranţă de o parte şi alta, răzbunare aici,răzbunare dincolo, măcel şi jaf din partea aromâ-nilor, măcel şi jaf din partea grecilor. O asemeneastare de învrăjbire trebuie să înceteze.

Fireşte, trebuie timp pentru ca intenţiile pătu-rilor conducătoare să găsească ecou în organeleinferioare. Dar organele noastre inferioare susţinpe aromânii intransigenţi adunaţi prin cafeneleleBucureştilor. Or, dintre aceşti aromâni cari suntretribuiţi de Statul român pentru funcţiile ce ocupăsau ocupau în şcolile şi bisericile române din Turcia,sunt elemente ce ar trebui să se pătrundă 1) căeste un fapt de neînlăturat că devin cetăţeni aistatelor balcanice; 2) că interesul ce România lepoartă nu poate merge până la o învrăjbire cu sta-


tele balcanice şi până la o călcare a respectului cefiecare stat datoreşte celorlalte state cu privire lamodul cum îşi înţelege cârmuirea lăuntrică faţă desupuşii săi.

Din nenorocire şi oamenii noştri politici nu para înţelege aceste adevăruri sau cel puţin par a lepierde din vedere spre a nu vedea (sic!) decât mes-chine interese de clientelă personală şi de uşoarăpopularitate. Din acest punct de vedere, ministerulde externe nu întâmpină decât greutăţi din acţiunealăturalnică mai ales a ministrului de externe TakeIonescu, pentru care chestia macedoneană a fost,ca şi pentru răposatul general Lahovary19, unpiedestal al popularităţii lor (…)

*

Lucram îndeaproape cu Titu Maiorescu laBucureşti pe când Take Ionescu se afla la Londraîn chestia conflictului nostru cu Bulgaria20. Potafirma pe baza telegramelor ce am avut sub ochi şia celor ce mi-a spus chiar Maiorescu – contra aceea ce a declarat mai apoi în Parlament, silit fiindde necesităţile colaborării (subliniat în original –n.n.) – că acţiunea lui Take Ionescu la Londra afost foarte slabă.

Impresia lui Maiorescu a fost atunci că prezenţalui Take Ionescu la Londra strică negociaţiunile şide aceea (subliniat în original – n.n.) a cerutMaiorescu regelui autorizaţiunea de a telegrafialui Ionescu să se întoarcă în ţară sub pretextul(subliniat în original – n.n.) că prezenţa lui aici ar finecesară. Au trebuit două asemenea telegramepentru ca Ionescu să se hotărască a se întoarce.

Greşala a constat în aceea că de unde instruc-ţiunile date lui Mişu, numit ministru la Londra, şiscrise de mâna mea, propuneau mai multe hotaredin care Turtucaia-Balcic sau Silistra-Balcic (dacănu mă înşel) era minimul (subliniat în original –n.n.), negociaţiunile de la Londra între TakeIonescu şi Daneff (Mişu era pus după uşă)21 auurmat imediat asupra minimumului (subliniat înoriginal – n.n.). În nici un fel de târguială nu seprocedează în acest fel. Se vede că Take Ionescuera stăpânit de ideile pe care le-a dezvoltat apoi înParlament: 1) că era convins de dorinţa Puterilorde a avea pace22 ; 2) că Bulgaria nu va ceda; 3) că elînsuşi nu vedea nevoia încorporării de pământ şide locuitori străini23.

Numai această atitudine slabă ce Take Ionescua avut încă de la început explică mirarea lui Daneffcând mai apoi România a cerut Turtucaia-Balcic.De fapt instrucţiile ceruseră de la început mai multchiar, dar se vede că Take Ionescu trecuse repedepeste ele ca peste o dorinţă irealizabilă. Nu-şi dăduseseama de dibăcia lui Daneff care a putut băga deseamă pe dată că România (de fapt, reprezentantulei, Take Ionescu – n.n.) nu punea mare preţ perevendicările ei teritoriale. De aceia a trebuitMaiorescu să explice cererea liniei Turtucaia-Balcic ca o cerere mai mare a României provocatăde telegrama bulgară propunând încheierea cuRomânia a unei „convention des plus larges”24.

Oricare ar fi fost convingerile lui Take Ionescuîn privinţa relaţiilor prezente şi viitoare ce trebuiasă avem cu Bulgaria – teoria sa pacifică dezvoltatăîn Parlament, fireşte, se poate susţine – rămân căprocedarea a fost greşită, căci timp de a face con-cesiuni este totdeauna, era inutil a lăsa pe Daneffsă ghicească intenţiile României. Atitudinea răz-boinică a lui Petre Carp25 chiar de nu ducea la război– şi cred că guvernul român n-ar fi putut provocaaşa ceva contra voinţei unanime a puterilor – ar fiservit mai bine interesele morale ale României şiar fi dus, poate, şi la un rezultat material mai bun.Dar Take Ionescu a fost în această împrejurare unhomo regius, ale cărui principii – voi să le cred,pornite din adâncă convingere – corespundeau cucele ale bătrânului suveran şi… Petre Carp s-a dusla Ţibăneşti26.

Intransigenţa de formă adăugată la cea de fonda acestui bărbat de stat care rămâne o curată şistrălucitoare stea pe cerul nostru politic a adus –păcat – frământările interne cari au paralizat tottimpul acţiunea externă, fără a fi izbutit nici măcarsă purifice atmosfera greoaie şi descurajatoare,spectacolul vicios al meschinului nostru poli-ticianism, asupra căruia va rămâne însă pecetea„fierului roşu”27.

*

Joi, 20 iunie, stil vechi, 1913Azi dimineaţă, în urma telegramelor sosite de

la miniştrii noştri de la Sofia, Belgrad şi Atenaarătând că starea efectivă de război există, pro-vocată de Bulgaria, fără declaraţie prealabilă derăzboi28, D-l Titu Maiorescu, prim-ministru şi minis-


tru de externe, a trimis M.S. Regelui un raport încare se exprima părerea că se impune imediatamobilizare a armatei române.

Primind raportul D-lui Maiorescu, Regele aconvocat Consiliul pentru ora 11 1/2. Am văzut peD-l Maiorescu înainte de a merge la Palat. L-amîntrebat ce este adevărat în svonurile ziarelor takiste(„Adevărul”) de aseară cum că miniştrii conservatoriar fi în contra mobilizării imediate, iar cei takiştipentru. Mi-a răspuns că lucrul este tocmai invers;că D-l Take Ionescu i-a adresat o scrisoare de scuzepentru aceste zvonuri ale ziarelor; că este în Consiliulde Miniştri un (subliniat în original – n.n.) ministrufricos29 care nu îndrăzneşte să-şi ia răspundereaevenimentelor şi doreşte guvern „naţional”, adicăparticiparea guvernului liberal. Adică tocmai laşitateatakistă crede necesară colaborarea lui Brătianu, pecând dimpotrivă conservatorii sunt gata a luarăspunderea evenimentelor şi a merge mai departe.Acesta este adevărul pe care ţin să-l fixez (…).

27 iunie 1913 , ora 6 searaAm văzut pe primul ministru şi pe şeful Marelui

Stat Major (generalul Averescu). Dacă lucrurile sedesfăşoară normal, trecerea Dunării începe la 1iulie. Mobilizarea a fost semnată de rege tocmaiacum o săptămână! Repeziciunea cu care s-a făcut,numărul copleşitor al oamenilor ce au răspuns laapel (număr ce trece cu mult peste putinţa de înar-mare), entuziasmul mobilizator din toate claselesociale, au stârnit admiraţia întregii Europe.

Zgomotul ce s-a făcut în jurul armatei bulgares-a dovedit a fi fost cu totul neîntemeiat. Armatabulgară a datorit victoriile sale în primul rând putre-gaiului turcesc. Când a dat de armata sârbească,bine pregătită, a suferit cele mai grele înfrângeri.

Azi bulgarii şi în special Daneff, care ameţit detriumf pierduse simţul realităţii, este chemat la otristă evidenţă. Intrarea noastră în acţiune seimpune totuşi pentru că nu poţi demobiliza sutelede mii de oameni porniţi spre acţiune cu atâtaentuziasm. Linia Turtucaia-Balcic oricum o vomavea, dar ceea ce importă este de a fi constatat cevigoare există în poporul românesc şi de a fi doveditcelor ce se vor fi îndoit că România trebuie ascultatăpentru că ameninţările ei nu sunt cuvinte goale,cum a crezut-o Daneff, spre nenorocirea lui şi aţării sale.

Quem vult perdere Jupiter dementat!

1 Cum este cunoscut, numele de România a fostadoptat de către parlamentul Principatelor Unite la23 decembrie 1863, după recunoaşterea oficială decătre puterile europene a validităţii actului unirii din1859, care consta în alegerea ca domn unic pentruPrincipatele Moldovei şi Munteniei a lui AlexandruIoan Cuza (vezi şi Annuaire généalogique, diploma-tique et statistique, Gotha, 1864, p. 773).

2 Arhivele Naţionale Istorice Centrale, ArhivaIstorică Centrală, fondul C. Filitti (familial), inv. 1664,f. 1-2.

3 Biblioteca Academiei Române, Manuscrise,fondul I. C. Filitti, A/11/96.

4 Sextil Puşcariu spunea despre Titu Maiorescu:„N-a fost un apostol; el a avut adepţi, dar n-a avutdiscipoli; el a fost stimat, dar n-a fost iubit şi uniidintre cei ce îi fuseseră mai îndeaproape l-au părăsitmai pe urmă. Cauza? A fost prea mult omul cugetăriireci, încât să poată pătrunde în suflete, a fost preamult sclavul formei desăvârşite şi a corectităţii(corectitudinii – n.n.) spre a putea ierta pe cei lipsiţide aceste calităţi” (apud Ion Mamina, Ion Bulei,Guverne şi guvernanţi. 1866-1916, Bucureşti, 1994,p. 217).

5 Arhivele Naţionale Istorice Centrale, ArhivaIstorică Centrală, fondul C. Filitti (familial), inv. 1664,f. 3.

6 Vezi Titu Maiorescu, România, războaielebalcanice şi Cadrilaterul, (ed. Stelian Neagoe),Bucureşti, 1995, p. 85 şi 155.

7 Vezi I. C. Filitti, Opere alese, Bucureşti, 1985,p. 5.

8 Vezi Mihai Macuc, Caracterul intervenţieiRomâniei la sud de Dunăre la sfârşitul celui de-al doilearăzboi balcanic (1913), în „Anuarul Institutului pentruStudii Politice de Apărare şi Istorie Militară”,Bucureşti, 1998; Idem, Generalul Alexandru Averescuşi campania armatei române din 1913, în MareşaliiRomâniei, Bucureşti, 1999; Idem, Acţiunea politico-militară a României din 1913 la judecata istoriei, în„Revista de Istorie Militară”, nr. 1-2/2005, p. 37-49.

9 Anastasie Iordache, Criza politică din Româniaşi războaiele balcanice. 1911-1913, Bucureşti, 1998;Gheorghe Zbuchea, România şi războaiele balcanice,1912-1913. Pagini de istorie sud-est europeană, 1999.

10 Primul Război Balcanic, început la 25 septembrie1912 între Imperiul Otoman şi Liga Balcanică, alcătuitădin Bulgaria, Serbia, Grecia şi Muntenegru, a duratpână la 17 mai 1913, când s-a încheiat o pace temporară,prin Protocolul de la Londra; al doilea Război Balcanica avut ca punct de start atacul Bulgariei din noapteade 16/17 iunie 1913 împotriva foştilor ei aliaţi. Ulte-rior, Imperiul Otoman a reluat acţiunile contraBulgariei în Tracia şi a recucerit Adrianopolul. Româniaa intervenit la rândul său la sud de Dunăre, cu urmă-toarele obiective: 1. a impune Bulgariei recunoaştereaposesiei Silistrei (confirmată de Puterile europeneprin Protocolul de la St. Petersburg din 26 aprilie/9mai 1913); 2. a obţine o graniţă strategică menită să oasigure în viitor împotriva unei potenţiale agresiunibulgare asupra Dobrogei; 3. a reinstaura pacea în


Balcani şi a-i readuce pe beligeranţi la masa tratativelor.Un scop secundar, dar nu mai puţin important, era caprin participarea României la elaborarea tratatului depace să se impună prevederi care să asigureprezervarea drepturilor culturale ale comunităţilor deromâni (aromâni) de la sud de Dunăre. Tocmai laaceastă problemă a aromânilor (cărora otomanii lerecunoscuseră drepturi culturale şi religioase printr-o irade din 1905) se referă şi însemnările lui I. C.Filitti, aici reproduse. Situaţia lor era complicatădeoarece exact teritoriile unde se aflau cele mainumeroase comunităţi de aromâni, sub suzeranitateotomană la începutul primului Război Balcanic, erauvizate deopotrivă de bulgari, greci. sârbi, mun-tenegreni şi albanezi. Din acest motiv, spre a nu fimăcelăriţi, o mare parte a lor se refugiaseră înBucureşti, unde exista o numeroasă comunitate deaşa-numiţi machedoni (aromâni sau vlahi balcanici,numiţi şi cuţovlahi, deşi acesta e un cuvânt cu conotaţiipeiorative) şi funcţiona o Societate Macedo-Română,ce a jucat un rol important pe parcursul evenimentelordin 1912-1913.

11Publicată la Paris, în 1901.12 Ajuns pe tron după asasinarea tatălui său George,

la Salonic, în 5 martie 1913 (Hellenic Army GeneralStaff – Army History Directorate, A Concise Historyof the Balkan Wars 1912-1913, Athens, 1998, p. 202).

13 Autorul se referă, probabil, mai ales laincidentele din anii 1905-1910, care au corespuns şicu o perioadă de întrerupere a relaţiilor diplomaticedintre România şi Grecia, provocată în primul rând demasacrarea unor aromâni din vilayet-ele Rumelieiotomane de către bande greceşti de andartes. Laacestea s-a răspuns de către aromâni cu acelaşitratament, şi caruselul violenţei nu a mai fi putut fioprit. Evenimentele au avut repercusiuni la Bucureştişi Atena. Totuşi, incidente şi ciocniri sângeroase întregreci şi aromâni au avut loc şi după 1910, şi pe parcursulrăzboaielor balcanice. Vezi, între altele, Max DemeterPeyfuss, Chestiunea aromânească, Bucureşti, 1994;Adina Berciu-Drăghicescu, Românii din Balcani.Cultură şi spiritualitate, Bucureşti, 1996; TheodorCapidan, Macedoromânii. Etnografie, istorie, limbă,Bucureşti, 1942, Fundaţia Regală pentru Literaturăşi Artă; Neagu Djuvara (coord.), Aromânii. Istorie.Limbă. Destin, Bucureşti, 1996.

14 Protocolul de la Londra lăsase în suspensiestatutul Macedoniei (în general, al teritoriilor cuceritede Liga balcanică de la Imperiul Otoman), sub for-mula imprecisă a unui condominium. Din acest motiv,la data însemnărilor lui I. C. Filitti, se ştia doar căacesta va fi împărţit între bulgari sârbi şi greci, dar nuşi cum anume în chip exact.

15 Relaţiile dintre România şi Albania, a căreiindependenţă fusese proclamată la Vlora la 28octombrie 1912, de către Ismail Quemal, erau foartestrânse. Liderul albanez (deputat în parlamentulotoman din partea vilayet-ului Berat) plecase sprepatrie, însoţit de alţi albanezi ai comunităţii dinRomânia, din Bucureşti. Semnificativ este şi faptul căprimul imn naţional folosit de albanezi a fost cântecul

„Pe-al nostru steag e scris unire” al compozitoruluiCiprian Porumbescu, versurile fiind traduse desecretarul comunităţii albaneze din Vechiul Regat,Asdreni. (Arhiva Ministerului Afacerilor Externe,fondul Rapoarte diplomatice 71/1912, dosar B13,f. 63-64).

16 Mai întâi, verbal, de către Stoian Danev, preşe-dintele Parlamentului (Sobraniei) bulgare, în timpulconvorbirilor sale cu Titu Maiorescu din 25 noiembrie1912, apoi prin protocolul semnat ca urmare anegocierilor dintre Stoian Danev şi dr. Nicolae Mişu,ministrul României la Londra, în 16/29 ianuarie 1913(Roumanie, Ministère des Affaires Étrangeres, Lesévénements de la peninsule balcanique. L’action dela Roumanie. Septembre 1912-août 1913, doc. nr. 68,p. 65).

17 Referirea se face la un document identificat denoi în Arhiva M.A.E. şi inclus în Addenda (selecţie deacte şi documente de arhivă) tezei de doctorat cutitlul România şi războaiele balcanice 1912-1913. Estevorba de un raport al directorului Şcolii româneşti dinGrebena-Perivoli, St. P. Perdiki, adresat consululuiRomâniei la Ianina, E. Piteşteanu (Arhiva M.A.E.,fondul Rapoarte diplomatice 70/1900-1919. Legaţiadin Atena, vol. 1, f. 163).

18 I. C. Filitti, silindu-se să fie imparţial, face aici ocomparaţie între cazul de la Grebena-Privoli, undeera vorba despre uciderea unui şef de ceată aromânde către greci, cu un caz cvasi-similar de la Priştina,unde victima era un şef de andartes grec. Faptul căaromânii sunt puşi pe prim-plan în incidentelesângeroase în paragraful ce urmează din însemnărieste legat aşadar numai de această cronologie, caresitua Ianina, în timp, înaintea Grebenei.

19 Pentru Take Ionescu, simpatia faţă de aromâniera dictată şi de existenţa în arborele său genealogicdupă mamă a unor strămoşi vlahi balcanici (veziConstantin Xeni, Take Ionescu, Bucureşti, 1935, p.14). Referirea a doua este la adresa lui Alexandru E.Lahovary şi mai ales a generalului Iacob Lahovary,ambii exercitând intense presiuni diplomatice asupraguvernului otoman în scopul de a grăbi adoptareairade-lei din 1905, ca ministru al României la Constan-tinopol, respectiv, în calitate de ministru de externeal guvernului conservator al lui George Gr. Cantacu-zino. Vezi detalii în Constantin Paraschiv, Incidentulde la Ianina (1905). Un episod al relaţiilor româno-turce, în „Revista de Istorie” nr. 10/1986.

20 Este vorba de cererea României de a obţinecompensaţii teritoriale de la Bulgaria, deoarece statuquo-ul instaurat prin tratatul de la Berlin fuseseschimbat şi spre a avea garanţii de ordin strategic lafrontiera din sud; deci, de un diferend, nu de un con-flict propriu-zis. În această ecuaţie intra şi problemaSilistrei, mai veche, datând din 1878.

21 În sensul: dat la o parte de Take Ionescu.22 Ceea ce era, în opinia noastră, o opinie justă,

izvorând dintr-o realitate incontestabilă a acelui mo-ment istoric, dintre Crăciunul lui 1912 şi primele zileale lui 1913, până la lovitura de palat a Junilor Turci,


care a schimbat situaţia la Constantinopol şi a dus înscurtă vreme la reînceperea ostilităţilor pe frontuldin Balcani.

23 Şi cu privire la aceste ultime două temeiuri aleatitudinii lui Take Ionescu la Londra credem că I. C.Filitti a avut o remarcabilă intuiţie, documentele dearhivă bulgare atestând că Danev nu numai că nu eradispus să facă vreo concesie, dar şi manevra de aşanatură încât acestea să nu fie cu putinţă, chiar dacăprimise instrucţiuni să cedeze Silistra. La 2/15 ianuarie1913 la Karagaci s-a ţinut o şedinţă secretă a conduceriipolitico-militare bulgare, la care s-a discutat între alteleşi problema diferendului cu România. Protocolul oficialadoptat, trimis la Londra lui Danev ca instrucţiune încursul negocierilor, avea la post-scriptum următoareamenţiune: „Prin acelaşi Consiliu s-a declarat că Silistranu are nici o importanţă pentru Bulgaria, ea nefiinddestinată a juca vreun rol eventual într-un război cuRomânia” (Arhivele Militare Române, fondul MareleCartier General, dosar IV/1913, livret 2, f. 200). Pentrual treilea punct, este adevărat că Take Ionescu nu eraceea ce se numea un om intransigent, dovadă poziţiasa în chestiunea Banatului la Conferinţa de Pace de laParis (vezi dezvăluirile din „Universul”, 20 septembrie1926).

24 Aici I. C. Filitti a adăugat mai târziu (însemnărilesunt în cerneală, nota e scrisă cu creionul) o notă desubsol, pe o foaie separată: „Aceasta n-a însemnatnici o dată propunere de colaborare cu Bulgariaîmpotriva Turciei. Afirm aceasta categoric acum (2septembrie 1913) din cauza interviurilor lui Take încare afirmă într-alt fel. Dacă Take a făcut asemenea

propunere bulgarilor, a făcut-o din iniţiativa lui şi nucu asentimentul guvernului”.

25 Petre Carp susţinea ideea unei acţiuni militareenergice a României şi, în cazul în care Rusia ar fivenit în ajutorul Bulgariei, un război purtat în alianţăcu Austro-Ungaria „până la Kiev”, care să ducă şi ladezrobirea Basarabiei (Nicolae Iorga, Acţiunea militarăa României. În Bulgaria cu ostaşii noştri, Vălenii deMunte, 1913, p. 25).

26 Retragerile lui P. Carp la Ţibăneşti se asemănaucu celebrele retrageri de mai târziu ale lui Ion I.C.Brătianu la Florica, atunci când era nemulţumit deconjunctura politică.

27 Aluzie la o expresie folosită de Petre Carp laadresa liberalilor, cu ocazia dubioasei „afaceri atramvaielor” din 1911. Duşmănia lui Ion I. C. Brătianu,pentru acest discurs-rechizitoriu din Parlament, l-aurmărit toată viaţa pe bătrânul junimist conservator(vezi amănunte la Anastasie Iordache, Viaţa politicădin România între anii 1910-1914, Bucureşti, 1985, p.36 şi urm.).

28 Titu Maiorescu şi regele Carol I ceruseră aceastăconfirmare, deoarece avertizaseră pe canale oficialeşi oficioase Bulgaria că, dacă se va ajunge la războiîntre foştii aliaţi, România se va vedea obligată sătreacă la acţiuni decise spre a-şi proteja propriileinterese.

29 Probabil bazată şi pe asemenea spuse ale luiMaiorescu, prinţesa Maria, viitoarea regină a RomânieiMari, în lucrarea sa autobiografică îi reproşa lui TakeIonescu „lipsa de curaj fizic” (Regina Maria, Povesteavieţii mele, Chişinău, 1994, vol. 2, p. 85).

INEDITED NOTES BY ION C. FILITTIUPON THE BALKAN WARS

Originating from a branch of an old Greek family, I. C. Filitti was a reputable diplomat, journalist andhistorian of the modern period of Romanian history. During the Balkan Wars, Filitti was appointed secretaryof the Prime Minister Titu Maiorescu. Enjoying the trust and appreciation of the great political man, Filittiwas also designated as secretary of the Bucharest Peace Conference. His active diplomatic career wasacknowledged and rewarded with numerous foreign orders and decorations.

The mainstream of his works is focused on institutional and constitutional history and on his juridicaland diplomatic activities. A clairvoyant diplomat, he pledged for interbalcanic collaboration and mutualunderstanding while, at the same time, he strongly criticized the nationalist exaltations of somecontemporaries which, in his belief, posed serious prejudices upon Romania’s Balkan policy.

In spite of the ideological turmoil of the period, Filitti remained a nostalgic defender of conservatismindebted to the 1880s conservatism of the “Junimea” cultural and political society.


Introducere

Procesul modernizării societăţii şi instituţiilorde stat în Principatele Române s-a conturat însecolul al XVIII-lea (la nivelurile conştiinţei naţio-nale, reformelor sociale şi administrative etc.),amplificându-se treptat în primele decenii alesecolului al XIX-lea. În cadrul acestui proces, s-aacordat prioritate – din motive subiective şi obiec-tive – modernizării instituţiilor şi culturii; moder-nizarea socială, economică şi militară va cunoaşteprogrese notabile în intervalul 1830-1864 şi lacumpăna secolelor XIX-XX1.

Există o tradiţională dezbatere în societatearomânească asupra etapelor şi conţinutului pro-cesului de modernizare, în legătură cu raporturileîntre promotorii interni ai acestuia şi influenţeleexterne, între formă şi fond. Cu toate implicaţiilepolitice ale dezbaterii amintite mai sus şi aexagerărilor „clasicizate”, se poate trage concluziacă factorul intern a rămas decisiv, inclusiv înmagistrala analiză datorată lui E. Lovinescu (Istoriacivilizaţiei române moderne2). Pe de altă parte,reiese clar că procesul de modernizare s-a încadratîntr-o mişcare largă europeană, conţinutul său fiinddefinit tocmai de transformarea societăţii şiinstituţiilor statului în sens european (occidental)şi anume: instaurarea unui regim politic demo-cratic, articulat pe Constituţie (libertatea pro-prietăţii, a individului, de exprimare); reorganizareape baze capitaliste a proprietăţii şi economiei;laicizarea culturii şi învăţământului şi promovareaculturii de expresie naţională etc. Modernizareade tip occidental cuprinde, aşadar, atât forma, câtşi conţinutul procesului. Modernizările parţiale(precum cea din perioada 1830-1856) ating cuprecădere formele unor instituţii, având uncaracter limitat şi „tehnic”; în Europa Est-Centralăasemenea modernizări, mai exact reformări, auservit de multe ori politicilor de ameliorare„tehnică”, de sus în jos, a unor sisteme autoritare

DIMENSIUNEA MILITAR~ A PROCESULUIDIMENSIUNEA MILITAR~ A PROCESULUIDIMENSIUNEA MILITAR~ A PROCESULUIDIMENSIUNEA MILITAR~ A PROCESULUIDIMENSIUNEA MILITAR~ A PROCESULUIDE MODERNIZARE ÎN PRINCIPATELE ROMÂNE,DE MODERNIZARE ÎN PRINCIPATELE ROMÂNE,DE MODERNIZARE ÎN PRINCIPATELE ROMÂNE,DE MODERNIZARE ÎN PRINCIPATELE ROMÂNE,DE MODERNIZARE ÎN PRINCIPATELE ROMÂNE,MOLDOVA {I }ARA ROMÂNEASC~ (1829-1848)MOLDOVA {I }ARA ROMÂNEASC~ (1829-1848)MOLDOVA {I }ARA ROMÂNEASC~ (1829-1848)MOLDOVA {I }ARA ROMÂNEASC~ (1829-1848)MOLDOVA {I }ARA ROMÂNEASC~ (1829-1848)

RUXANDRA VIDRA{CURUXANDRA VIDRA{CURUXANDRA VIDRA{CURUXANDRA VIDRA{CURUXANDRA VIDRA{CU

(austriac, rus, otoman), realizându-se sub controlulmonarhiei şi aparatului birocratic, fără antrenareasocietăţii în ansamblul său3.

Context istoric

Mai mulţi factori interni şi externi au deter-minat conţinutul şi formele complexului proces demodernizare în Principate4. Dintre aceştia pot fisubliniaţi: separarea politico-administrativă aprovinciilor româneşti de la sud şi est de Carpaţi şimenţinerea lor sub suzeranitate otomană, habsbur-gică sau sub ocupaţie ţaristă; caracterul prepon-derent agrar al societăţii şi economiei şi influenţapredominantă a marilor stăpâni de pământ, în-deosebi la nivel politic; manifestarea unor anta-gonisme şi tensiuni tot mai evidente, atât întrestăpânii de pământ şi ţărănime, cât şi în interiorulelitei funciare, între posesorii de moşii mari, mijlociişi mici; deschiderea din ce în ce mai largă asocietăţii – la nivelul elitelor funciare, industriale,comerciale şi intelectuale – spre curentele politico-ideologice moderne din Occident, de orientareliberală şi democrat-revoluţionară etc.

În acest cadru, restaurarea domniilor pămân-tene în 1821 şi desfiinţarea monopolului comercialal Înaltei Porţi, prin tratatul de la Adrianopol, din 2septembrie 1829, au favorizat dezvoltarea econo-mică a Principatelor. Treptat, producţia cerealierăşi creşterea vitelor au început să fie orientate sprepiaţă (export), relaţiile marfă-bani făcându-şi totmai evident simţită prezenţa în lumea rurală (în1846-1848, din Principate, s-au exportat mărfuri învaloare de 100 milioane lei). În acest context, ausporit în intensitate tensiunile dintre stăpânii depământ şi ţărănimea clăcaşă, pe temele definiriimoderne a proprietăţii şi a cuantumului obligaţiilorîn muncă. În stilul absolutismului monarhic târziu,statul a încercat să reglementeze raporturile econo-mice rurale, să arbitreze între stăpânii de pământşi ţărănime, atitudine ce a nemulţumit ambele

Armat` [i societateArmat` [i societateArmat` [i societateArmat` [i societateArmat` [i societate


categorii. În plus, statul deţinea principalele mono-poluri economice şi practica o fiscalitate excesivă.Situaţia în sine nu a împiedicat apariţia unorstabilimente industriale mici şi mijlocii, creştereatârgurilor şi a oraşelor (mai ales a porturilor de laDunăre), înviorarea comerţului (stimulat şi deacordul vamal dintre Moldova şi Ţara Româneascădin 1846). Astfel, pe lângă averile constituite din„domenii” funciare, poziţia în societate a începutsă fie tot mai insistent determinată de imobile, ac-tive industriale şi financiare. Creşterea puteriieconomice a negustorilor, întreprinzătorilor, pro-prietarilor agricoli mijlocii, afirmarea meseriilorliberale au exercitat o presiune constantă în sensuldemocratizării societăţii; această presiune seintersecta cu cea exercitată de ţărănime, majoritarăîn lumea satelor.

În plan extern, regimul suzeranităţii otomaneîn Moldova şi Ţara Românească, combinat cuprotectoratul rus introdus explicit în 1829, statutulprincipatului Transilvania în Imperiul Habsburgic,ocuparea directă a unor teritorii româneşti de cătreimperiile rus şi austriac au marcat în general însens negativ modernizarea societăţii româneşti,mai ales în domeniul instituţiilor politice şi militare,adeseori în domeniile cultural şi economic. Conco-mitent, includerea Principatelor în spaţiul deconfruntare armată directă dintre imperiile oto-man, rus şi austriac (romano-german), încă de laînceputul secolului XVIII, a lăsat urme adânci înistoria Moldovei, Ţării Româneşti şi Transilvaniei,precum şi în comportamentul politic al societăţii.

Europa de după 1815 a fost marcată de func-ţionarea unui sistem de „echilibru continental”,patronat de „Sfânta Alianţă” (Austria, Prusia, Rusia,Franţa, cu participarea neoficială a Marii Britanii).Sistemul în sine viza menţinerea întâietăţii marilorputeri, consolidarea monarhiilor autoritare, contra-cararea mişcărilor naţionale şi liberale în vădităascensiune. În pofida acordului de principiu declaratoficial, în anumite regiuni ale Europei şi din afaravechiului continent competiţia marilor puteri nu s-aoprit. Ea a devenit manifestă în Balcani şi în spaţiivaste din Africa şi Asia, unde se edificau imperiilecoloniale moderne. În Balcani, competiţia pentruregiune şi pentru Strâmtori s-a desfăşurat pefundalul agravării Chestiunii Orientale (problematranşării moştenirii otomane).

Încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, ImperiulRus a preluat iniţiativa diplomatico-militară înEuropa de Sud-Est. La 1830, Balcanii afişau deja opanoramă deosebită de cea a anului 1815: Serbia,Moldova şi Ţara Românească deveniseră pe temeiulunui tratat internaţional modern Principate auto-nome, sub protectorat rus, iar Grecia, regat in-

dependent şi teren de dispută între ruşi şi occi-dentali. În 1806-1812, Rusia a anexat Basarabia, în1821 s-a antrenat „neoficial” în susţinerea revoltelorgrecilor şi românilor, iar în 1828 a declanşat unrăzboi victorios împotriva Porţii. Franţa şi MareaBritanie i s-au alăturat sub pretextul obţineriiindependenţei Greciei (în realitate, urmăreau săpreîntâmpine ocuparea Constantinopolului decătre ruşi). În cazul Serbiei, St. Petersburgul aajutat, la rivalitate cu Viena, răscoalele locale (1804-1817), finalizate cu obţinerea autonomiei, în 1829.

Dimensiunea militară a procesului demodernizare. Orientări şi scenarii de acţiune

Elitele române, indiferent de angajamentelelor ideologice, au resimţit nevoia schimbării institu-ţiilor şi societăţii în acord cu imperativele timpului.Ele considerau statul drept un instrument esen-ţial al modernizării, armata fiind o instituţie dereferinţă. Forţa armată se cerea a fi subordonatăîn exclusivitate autorităţilor române, prezenţa unortrupe străine fiind indezirabilă. De altfel, princi-palele proiecte şi programe de înnoire a statului şisocietăţii, elaborate încă din secolul al XVIII-lea,situează la loc central problematica refacerii arma-tei şi comenzii naţionale5. Ulterior, revoluţia din1821, condusă de Tudor Vladimirescu, s-a bazat peforţa armată locală organizată, după cum secunoaşte, în jurul trupelor de panduri. Domniilepământene de după 1821, de conivenţă cu cele maiputernice grupări politice din anii Războiului ruso-otoman (1828-1829) şi de după 1829 s-au străduit săconstituie o forţă armată.

În abordarea problematicii construcţiei mili-tare, principalele grupări interne şi-au promovatproiectele în strânsă legătură cu viziunea lor asuprasocietăţii şi statului. Nu a fost neglijată nici rapor-tarea intereselor şi viziunilor respective la curen-tele europene dominante şi la vecinătatea unorimperii autocrate. Pe de altă parte, s-au resimţit şiinfluenţele artei militare europene a vremii,construcţia armatelor stând sub certa influenţă arăzboaielor napoleoniene (combinaţie între forţepermanente şi teritoriale).

În mod presant, situaţia Principatelor în aniipre-regulamentari reclama o forţă militară stabilăîn acţiune. Principatele Române fuseseră aruncateîntr-o gravă stare de nesiguranţă, fiind terorizatede bande de auxiliari turci, de grupuri de jefuitorilocali, de funcţionari abuzivi ai aparatului poli-ţienesco-administrativ. Haosul şi jafurile au atinspuncte maxime în cursul ocupaţiei ruse din 1828-1829, marcată de confiscări de bunuri, execuţiisumare, muncă forţată etc.6


a) Marii stăpâni de pământ, pe cale de aconstitui un curent conservator bine conturat,se inspirau din tradiţiile politico-militare locale, darşi din modelele „societăţilor de ordine”, care încăfuncţionau în imperiile austriac şi rus. „Partidamarii boierimi” ar fi dorit ca în societate să se regle-menteze definitiv statutul proprietăţii agricole înfavoarea sa exclusivă, să se introducă anumitereforme „de sus în jos”, regimul politic trebuind săse axeze pe sistemul unei domnii elective slabe,controlată de o omnipotentă „adunare nobiliară”.În acelaşi timp, statul urma să fie protejat de o„miliţie pământeană”, cu fortificaţii permanenteşi artilerie (memoriile din 1821-18227). Numeroşifruntaşi ai marii boierimi optau pentru o miliţie„semi-permanentă”, pentru unirea Principatelor şipentru un stat neutru – garantat de „concertuleuropean” – ca „tampon” între Înalta Poartă şiputerile concurente. Partida Naţională, condusăde vechile familii Ghica, Brâncoveanu, Filipescu,Văcărăscu, Bălăceanu etc. priveau cu ostilitate şineîncredere influenţa rusă, fiind edificate asupracomportamentului imperial, atât din vremeaocupaţiilor, cât şi de realităţile din Basarabia şiPolonia.

La 1830, elita conservatoare înclina să adoptemodelul unei miliţii pământene, centrată pe unnucleu de trupe permanente şi pe reactualizareaunor formaţiuni militare tradiţionale. În optica

grupării conservatoare, miliţia trebuia să aibămisiuni preponderent de ordine internă şi de pază afrontierelor. Totuşi, marea boierime (divizată îngruparea naţională şi cea „fanariotă” – pro-rusă) seopunea modelului militar prin care ofiţerii ţaruluiputeau să-şi organizeze propria „anexă” în Prin-cipate. Pentru toţi contemporanii era foarte clar căImperiul Rus, forţa externă care a tutelat reformamilitară din 1830-1832, spera să folosească miliţiapământeană împotriva adversarilor săi din regiuneşi a „curentelor subversive” liberale din Occident.

b) Gruparea boierimii liberale reclama, în1822, în Ţara Românească, egalitatea cu „mareaboierime” şi necesitatea constituirii unei armatepământene, idee întâlnită şi în cerinţele grupuluide boieri moldoveni refugiat la Cernăuţi. Boierimeamică şi mijlocie şi categoriile militare tradiţionalese apropiau mai mult de ideile avansate de TudorVladimirescu în 1821 (o breaslă militară autohtonăca bază a forţei permanente şi arbitru politico-so-cial în ţară8). Boierimea mică şi mijlocie, comer-cianţii, târgoveţii acordau prioritate reorganizăriiformaţiunilor militare tradiţionale, considerând îngeneral nucleul de trupe permanente din miliţiapământeană ca un element de putere al mariiboierimi şi al Rusiei9.

c) Curentul democrat-revoluţionar s-aconturat între 1830-1848, având legături directe

• Regulamentele Organice auimpus structuri militare identice

în Principatele Române


şi cu Partida Naţională. În cadrul său, N. Bălcescus-a remarcat drept un doctrinar politic şi militar deprimă mărime. Cadet şi apoi ofiţer al miliţieimuntene, adept al modernizării rapide, pe calerevoluţionară, într-o „Europă a naţiunilor”, N.Bălcescu a argumentat istoric dreptul românilor laun stat naţional unitar şi la o armată naţională.Aceasta din urmă trebuia să fie constituită întemeiul principiului „naţiunii înarmate” şi să se înca-dreze cu cetăţeni liberi, egali juridic şi deţinătoride proprietăţi10. De aceea, el aprecia că se impu-neau: democratizarea instituţiilor statului, clari-ficarea modernă a raporturilor de proprietate înagricultură, desfiinţarea tuturor rangurilor şiprivilegiilor boiereşti, „înarmarea maselor” (gardanaţională) etc. Noua armată de mase (trupe per-manente, trupe teritoriale, gardă naţională) sepunea în serviciul naţiunii, într-un regim politic de„suveranitate a poporului” (domnia poporului prinpopor). Înfiinţarea gărzilor naţionale apare şi îndoctrinele şi programele revoluţionare din Moldovaşi Transilvania.

În marea lor majoritate, conducătorii revoluţieidin 1848 au considerat armata naţională ca oexpresie a democraţiei politice, într-o societateeliberată de regimul ordinelor nobiliare şi într-unstat ieşit de sub regimul suzeranităţii otomane şiprotectoratului rus impus în 1829. Sistemul militarcreat în 1830-1832 (miliţia pământeană) puteafi încadrat în această armată naţională, con-comitent cu revizuirea regulamentelor şi acomponentelor sale. Cei mai radicali revoluţionaritindeau chiar să înlocuiască miliţia cu gărzinaţionale şi corpuri de panduri. În cele din urmă,după 1859, se va ajunge la o construcţiemilitară modernă, inspirată din orientăriledemocrate şi liberale, locale şi europene, dinperioadele 1830-1848 şi 1849-1859.

Reforma instituţional-militară din 1830-1832 (naţională şi conservatoare)

Modernizarea societăţii, implicit a componenteimilitare a instituţiilor de stat, a intrat într-o etapădeosebit de importantă în anii 1830-1832, prininstituirea regimului Regulamentului Organic.Reforma instituţional-militară prezintă, într-unamestec paradoxal, elemente ale vechii şi noiisocietăţi. Ea reprezintă, de altfel, primul proiectconservator coerent de prefacere a societăţii şistatului; modelul a fost respins în mod deschis în1848, dar, dincolo de criticile care i se pot aduce,reprezintă un moment de referinţă în istorianaţională. În analiza acestui proiect conservator

(ce a supravieţuit aproape trei decenii), nu putemexclude contextul european şi est-european,caracterizat prin: predominarea ideilor monarhic-conservatoare în Europa Est-Centrală; extindereainf luenţei Imperiului Rus („citadela autori-tarismului”) în sud-estul Europei; periculoasadecădere politico-militară a Imperiului Otoman,manifestată şi cu ocazia înfrângerii sale în războiulruso-otoman din 1828-1829. Începând din 1830-1831, se remarcă însă ascensiunea ideilor liberale,republicane şi cele ale modelului monarhiei cons-tituţionale. Concomitent, se observă intrarea încriză a sistemului Sfintei Alianţe, instituit în 1814-1815. Între altele, revoluţia din Grecia şi rivalităţiledin Balcanii de Vest au fisurat amiciţia austro-rusă.Triumful monarhiei constituţionale „burgheze” laParis (1830) a conturat o apropiere franco-britanicăcapabilă să descurajeze acţiunile ruse în Balcani şisă încurajeze reformele din Imperiul Otoman. St.Petersburgul, afectat de revoluţia poloneză din 1830,s-a văzut nevoit să încerce în Principate un „ex-periment” formal liberal. Pe de altă parte, redac-tarea Regulamentelor Organice în Moldova şi ŢaraRomânească reflectă personalitatea inconfunda-bilă a „liberalului” Pavel Kiselev, guvernatorul realal Principatelor în perioada respectivă. Pentrunumeroşi istorici, între care şi A. D. Xenopol11,Regimul Regulamentar rămâne doar o etapă aînglobării Principatelor în stăpânirile ţarilor.

Regimul Regulamentar s-a instaurat între 1828-1832, odată cu ocupaţia militară rusă în Principate,în conformitate cu noile raporturi de forţă dintreruşi, otomani şi statele din Occident, cu relaţiiledintre elitele române şi conducerea imperială de laSt. Petersburg. În domeniul statutului internaţional,Pacea de la Adrianopol din 2/14 septembrie 182912

recunoştea autonomia internă a Principatelor,suzeranitatea otomană şi protectoratul rusesc.Otomanii retrocedau fortificaţiile şi posesiunile dinstânga Dunării, zone din care bandele de auxiliariterorizau sistematic populaţia13. RegulamenteleOrganice, elaborate cu o serioasă participareromânească, stabileau: separarea puterilor în stat,reorganizarea armatei, justiţiei şi sistemului fiscal;întărirea puterii stăpânilor de pământ în detrimentulţăranilor; stabilitatea domniilor pământene; ins-tituirea adunărilor obşteşti (parlamente de stări) etc.Concomitent, Regulamentele Organice recu-noşteau implicit unitatea naţională a românilor dinMoldova şi Ţara Românească şi pregăteau unificarealor prin impunerea unor structuri juridico-politice şimilitare identice.

Reforma militară a respectat caracteristicilefundamentale ale Regulamentelor Organice


(articolele 379-443 în Ţara Românească şi 211-278în Moldova). Astfel, se constituia o „miliţie pămân-teană”, structurată pe trupe permanente şi neper-manente. Comanda superioară aparţinea domnului(şeful statului), iar cea efectivă, spătarului (ŢaraRomânească) sau hatmanului (Moldova). Nucleulpermanent era alcătuit din infanterie şi cavalerie(regimente, batalioane şi escadroane). Recrutarease realiza printr-un fel de conscripţie (voluntariatsau tragere la sorţi) din rândul populaţiei careplătea impozite (birnici). Corpul de comandă eraîncadrat cu nobili (boieri şi fii de boieri). Nucleulnepermanent cuprindea formaţiuni de dorobanţi(în Ţara Românească) şi slujitori (în Moldova), cebeneficiau de un statut administrativ fiscal spe-cial. Toate celelalte formaţiuni militare tradiţionaleau fost desfiinţate, cu excepţia celor menite pazeifrontierelor, reorganizate. Regulamentele, cuprevederile lor militare, au intrat în funcţiune în1831-183214.

Revenim asupra rolului Imperiului Rus înorganizarea militară a Principatelor. St. Petersbur-gul nu a putut anexa cele două Principate deoarecesistemul diplomatic în funcţiune recunoştea„integritatea” Imperiului Otoman. Totuşi, generalulKiselev definea Dunărea drept „frontiera naturală”a Imperiului Rus15. În atenţia conducătorilor ruşise afla în mod deosebit formarea acestei miliţiipământene, structurată şi pregătită ca un fel de„anexă” a forţelor proprii, staţionate la est de Prut.Miliţia avea să se subordoneze, prin comandă şiinstructori, intereselor St. Petersburgului (repre-zentate de coloneii locali I. Solomon, I. Odobescuşi cei implantaţi Al. Banov, A. Garbaski, I. Engel,maior A. Cuciturov etc.). În orice caz, ea nu trebuiasă împiedice diferitele acţiuni „subversive” (complo-turi, incursiuni la sud de Dunăre) îndreptate de peteritoriul Principatelor împotriva otomanilor(principele Alexandru Ghica al Munteniei, care acontracarat în 1840 o astfel de operaţie, a fost înlo-cuit din domnie în 1842). În vara lui 1848, guvernulprovizoriu de la Bucureşti a destituit din serviciulactiv majoritatea ofiţerilor proveniţi din armataimperială rusă, cu scopul de a scoate corpul decomandă de sub influenţele străine. Cu toateacestea, la 19 iunie 1848, coloneii „exceptaţi” I.Odobescu şi I. Solomon – ambii formaţi la şcoalarusă de comandă – aveau să aresteze, pentru scurttimp, guvernul provizoriu. După înfrângerea revolu-ţiei, puterea protectoare a epurat conducerea mili-ţiei de toate elementele „nesigure şi compromise”.Cu toate acestea, cele mai reprezentative compo-nente ale miliţiei din Ţara Românească şi Moldovanu vor putea fi folosite de generalii ruşi în timpulRăzboiului Crimeei (1853-1856).

Aplicarea reformei militare (1832-1848)

Conducerea armatei16. În mod legal, prin-cipii erau comandanţii „supremi” ai armatei. În 1834s-a înfiinţat Statul Major (Ştabul) miliţiei, cuatribuţii prioritar administrative. Pe lângă acestaexistau Departamentul Ostăşesc (Ministerul deRăzboi), Statul Major (Ştabul) Domnesc şiSfatul Ostăşesc (un consiliu militar consultativ).

Trupele permanente. Iniţial s-au format regi-mente mixte; ulterior s-au separat unităţile deinfanterie de cele de cavalerie (1835). În Ţara Ro-mânească existau, în 1842, trei regimente de infan-terie şi un regiment de cavalerie. După 1841-1843au fost importate şi câteva piese de artilerie. PeDunăre au navigat, din 1845, „trei şalupe cano-niere”, cu tunuri de 60 mm şi 75 mm şi alte 68 deambarcaţiuni (barcazuri). În trupele permanentese încadrau şi subunităţile de pompieri din 1844. Înambele Principate, trupele permanente regrupauaproximativ 6 000 de oameni. Cele două puteri,suzerană şi protectoare, au limitat la maximumdotarea cu armament greu (artilerie) şi nu au admisconstrucţia de fortificaţii permanente.

Recrutarea. Făceau obiectul recrutării tineriide peste 20 de ani (serviciul militar dura 6 ani), înconformitate cu Condica Visteriei. Primeau scutiride la recrutare: „nobilii, postelnicii, neamurile şimazilii”. Militarii beneficiau de o recompensă de300 de lei pe an. Observatorii epocii consemneazăfaptul că de regulă nu se respecta principiul trageriila sorţi, înregistrându-se numeroase abuzuri.

Dotarea. Predominau puştile ruseşti deinfanterie cu cremene, model 1826, neghintuite şicu încărcare pe la gura ţevii. Cavaleria avea cara-bine (în 1847, cu capse), pistoale, săbii şi lăncii. Pelângă livrările din Rusia, în 1848 s-au importat şipuşti din Austria. Artileria era înzestrată cu câtevatunuri în ambele Principate. St. Petersburgul şiIstanbulul supravegheau şi limitau în mod serioscreşterea puterii de foc a trupelor române.

Instrucţia şi învăţământul militar. Accentula fost pus pe instrucţia individuală, marşuri, instruc-ţie de front etc., în acord cu prevederile epocii înspecial regulamentele ruseşti (multe dintre ele fiindtraduse din franceză). S-au elaborat regulamentediverse, de la Slujba de garnizon, la Slujba decavalerie ori Slujba de avanposturi. De ase-menea au apărut: Învăţătura batalioanelor,Slujba frontului de infanterie, Teoria dării lasemn, Curs de echitaţie militară etc. S-au orga-nizat manevre şi tabere de instrucţie, exerciţii,reviste etc. Tabere cu durată mai lungă au fiinţatla Pantelimon (1833) şi la Cornu Negru, lângă Iaşi


(1837). Deşi instrucţia a dezvoltat cu precădereautomatismele specifice armatei de mari efective(rusă, îndeobşte), militarii români au probat atuncicând a fost cazul certe calităţi de luptători (de pildă,în confruntarea cu otomanii de la Bucureşti, din 13septembrie 1848).

Instrucţia militară s-a centrat pe nivelurile plu-ton, companie, batalion, regiment, în timp ce învăţă-mântul a înglobat promoţii de subofiţeri şi ofiţeri.Au funcţionat: şcoli de învăţătură pentru recruţi,şcoli de pregătire fizică, inclusiv de nataţie (1844,1845 la Bucureşti, Iaşi şi Galaţi), Şcoala militarădin Bucureşti (1847), destinată ofiţerilor, „cursurileenciclopedice” de la Iaşi, „clasul de inginerie” de laIaşi, Şcoala ostăşească de felceri (1830), Şcoala demică chirurgie de la Colţea (1841) etc. În 1846, laIaşi, a apărut prima bibliotecă militară. Cadremilitare au fost trimise la studii în Rusia, Austria,Franţa ori Prusia17.

Misiunile şi dislocarea trupelor. Regula-mentul Organic fixa ca misiuni esenţiale pazafrontierelor şi asigurarea liniştii şi ordinii interne.Pe frontieră, subunităţile miliţiei naţionale sedesfăşurau pe pichete mari şi cooperau cu forma-ţiunile teritoriale. În interior s-au construit cazărmipentru trupele permanente: Craiova, Turnu Seve-rin, Galaţi, Bucureşti, Iaşi etc.18

În situaţii excepţionale, trupele permanente şiteritoriale au fost întrebuinţate pentru încadrarea

„cordoanelor de carantină” în cursul epidemiei deciumă din 1830, la combaterea efectelor unorcalamităţi naturale etc.

Trupele nepermanente (teritoriale). Legiledin 1832 (Ţara Românească) şi 1834 (Moldova)reorganizau trupele teritoriale de dorobanţi,potecaşi, cordonaşi, respectiv slujitori şi plăieşi. Eleerau formate din ţărani cu obligaţii militar-admin-istrative, care făceau serviciul cu schimbul. Misi-unile constau în paza frontierei, ordine internă înmediul rural, obligaţii fiscale şi administrative etc.De cele mai multe ori se subordonau Ministeruluide Interne şi administraţiilor de judeţ şi ţinut (în1845, slujitorii din Moldova depindeau de Departa-mentul Ostăşesc).

Dorobanţii se repartizau pe judeţe (4 470oameni), încadraţi în cete şi comandaţi de tişti. Eiexecutau serviciul în trei schimburi pe lună (câte10 zile fiecare). Oamenii îşi procurau din resurseproprii armele, uniformele şi caii, dar primeau soldeşi scutiri de taxe.

Slujitorii din Moldova (1 563 oameni) aveau deîndeplinit misiuni similare cu dorobanţii. Ispravniciide ţinuturi asigurau efectivele necesare şi platalor. Dorobanţii şi slujitorii primeau ca dotare: puşti,pistoale, săbii etc.

Cordonaşii şi potecaşii din Ţara Româneascăasigurau paza frontierelor, alături de trupelepermanente (primii în zonele de munte, ceilalţi în

• Evolu]ia puterii armate în Moldova, în perioada 1830-1859(Cf. Uniformele armatei române, 1830-1930, Bucure[ti, 1930)


lungul Dunării). Se recrutau din satele de frontieră,fiind întreţinuţi de sate şi de administraţie şi instruiţide trupele permanente.

Plăieşii din Moldova păzeau frontiera montană,în schimbul unor scutiri fiscale.

Relaţia armată-societate Aşa cum am subliniat anterior, miliţia naţională

trebuia să reprezinte – pentru St. Petersburg – un„scut” al regimului nobiliar târziu din Principate şiun fel de „avangardă a armatei ruse”, în eventuali-tatea unor războaie cu Imperiul Otoman sau celaustriac. Din aceste motive, autorităţile din St. Pe-tersburg au supravegheat organizarea, încadrareaşi corpul de cadre al structurilor militare din Mol-dova şi Ţara Românească.

Din punctul lor de vedere, domnitorii de la Bucu-reşti şi Iaşi (Alexandru Ghica, Gheorghe Bibescu,Mihai Sturdza) au încercat să-şi consolideze auto-ritatea şi prin întărirea miliţiei naţionale. În mod

• Evolu]ia puterii armate în Muntenia, în perioada 1830-1859(Cf. Uniformele armatei române, 1830-1930, Bucure[ti, 1930)

obişnuit, ei s-au aflat într-o strânsă competiţie cugrupările nobilimii (aţâţate de Rusia) şi sub „peri-colul” comploturilor revoluţionare. GheorgheBibescu, aparent, a protejat acţiunea naţională, darîn final a fost depăşit de mişcarea revoluţionară.Declarativ şi M. Sturdza se arăta adept al unirii şiindependenţei, în fapt, pentru dezamorsarea adver-sarilor de stânga19. Într-o oarecare măsură, gru-pările marii boierimi conservatoare, aflate laputere la Iaşi şi Bucureşti, s-au străduit să menţinăcorpul de cadre şi trupele sub un control riguros.De multe ori, interesele ruseşti şi cele ale unorgrupări ultraconservatoare coincideau şi, ca ur-mare, conducerea superioară a trupelor eraîncredinţată unor ofiţeri fideli St. Petersburgului.

Cu toate acestea, miliţia naţională a evoluatîntr-o direcţie opusă dorinţelor cercurilor amintitemai sus. Miliţia naţională a permis în mare măsurăo apropiere între categoriile sociale, favorizândţărănimea liberă şi mica boierime. Pe de altă parte


– în ciuda ierarhiei militare rigide – s-au deschisnoi posibilităţi de îmbunătăţire a statutului socialunor categorii ale populaţiei.

În acelaşi timp, instituţia militară a contribuit laeducarea populaţiei, de la alfabetizarea unor con-tingente rurale, la educaţia patriotică a locuitorilor.Cultul drapelului, exaltarea virtuţilor ostăşeşti aleneamului, reactualizarea unor fapte de arme dintrecut, toate au contribuit la cimentarea conştiinţeide neam şi a mândriei naţionale. Situaţia din Prin-cipatele Române are similitudini cu realităţile dinTransilvania (regimentele grănicereşti), Polonia(rolul militarilor în revoluţia din 1830-1831) sau Spania(contribuţia militarilor la revoluţia din 1821-1823)etc. În anumite condiţii (slaba dezvoltare capitalistăşi a clasei mijlocii, viaţa politică dominată de auto-ritarism, „protectoratele” sau stăpânirile străine),cadrele şi trupele armatei şi-au asumat respon-sabilităţi dincolo de domeniul militar strict, impusede dezideratele modernizării. În „secolul naţiunilor”,elitele militare şi intelectuale s-au situat în avangardă,în Europa Est-Centrală şi de Sud.

În acest sens, cercetătorii epocii au evidenţiatrolul militarilor din Principate în susţinerea şipromovarea unor programe de înnoire socială,politică şi culturală, deşi miliţia în sine nu puteaavea un comportament similar celui de partid poli-tic20. Sunt însă destule informaţii care atestă rolulcorpului de cadre de „grup de presiune” în societate.Cu unele excepţii, gradele superioare păreau ataşateregimului regulamentar, în timp ce gradeleinferioare aderau la reformă şi revoluţie. ColonelulI. Câmpineanu, fondator al „Societăţii Filarmonice”şi lider al Partidei Naţionale (1838), a pregătitun proiect de unire şi independenţă a Principatelor.Alături de el, activau printre alţii I. Ghica, Gr.Cantacuzino, fraţii Şt. şi N. Golescu, C. Creţulescu,N. Bălcescu21 etc. Reformatorul Mitiţă Filipescu,promotorul republicii democratice şi al armateinaţionale, avea adepţi mai ales printre tineriiofiţeri. Aceiaşi tineri ofiţeri au creat societateasecretă „Frăţia” (1840), la care au aderat I. VoinescuII, N. Pleşoianu, I. Deivos, A. Christofi etc. „Frăţia”se raliase la reţeaua europeană de societăţi secreterevoluţionare, având un rol determinant înridicările din 1848-1849. V. Cârlova şi I. Voinescu IIs-au remarcat prin scrieri „literar-patriotice”semnificative, în vreme ce N. Bălcescu a publicat,înainte de 1848, lucrările sale reprezentative deistorie militară şi politică (Puterea armată şi artamilitară de la întemeierea Principatului Valahiei şipână acum, 1844; Puterea armată şi arta militarăla moldoveni în timpurile măririi lor, 1846).

Ofiţerii câştigaţi de liberalii moderaţi şi de demo-crat-revoluţionarii de talia unui N. Bălcescu asociaudirect puterea armată cu democratizarea so-cietăţii şi cu proiectul creării statului naţionalunitar. Unirea şi independenţa de stat nu puteaufi separate de armata naţională de mari efective.Câştigarea miliţiei de partea revoluţiei şi creareaunei puternice armate naţionale – prin „înarmareamaselor” – figurau în strategia revoluţiei românedin 1848 drept condiţii ale înfăptuirii programuluisău, în contextul decalajului de putere dintrePrincipate şi imperiile vecine. Concomitent, atra-gerea armatei de partea revoluţiei trebuia sălipsească conducerea politică internă a „mariinobilimi”, de principalul său instrument de forţă.Evenimentele din 1848, cu precădere din Ţara Ro-mânească (unde revoluţia a început cu participareaunor unităţi militare concentrate la Islaz în iunie1848), cele din Ţara Românească şi Moldova din1856-1859 vor demonstra ataşamentul majorităţiicorpului de cadre al armatei şi al trupei la intereselesuperioare ale societăţii şi naţiunii.

Concluzii– Secolul al XIX-lea se caracterizează în plan

politic prin „renaşterea naţiunilor”, constituireastatelor, armatelor şi economiilor naţionale, libe-ralizarea societăţii etc.

– Modernizarea societăţii şi instituţiilor româ-neşti – încadrată în context european – a parcurs oetapă importantă în intervalul 1829-1848. Atunci,în pofida unei conjuncturi internaţionale dificile, s-aurealizat progrese în modernizarea instituţiilor destat, economie, justiţie, cultură etc. Pentru scurttimp, s-a încercat stabilizarea unui regim de stări(nobiliar târziu) sub protecţia Imperiului Rus.Regimul respectiv, puternic contestat în 1848, va fiînlocuit în 1856-1859 cu o formulă instituţională cuadevărat modernă, de inspiraţie occidentală.

– Modernizarea experimentată în 1829-1848(1856), de expresie conservatoare (aristocratică),a inclus şi o solidă componentă militară. Trăsăturilenaţionale şi modern-occidentale ale miliţiei pămân-tene au predominat în raport cu influenţa rusă.Ele s-au concretizat în: combinarea nucleului per-manent cu trupele teritoriale, de tradiţie; organi-zarea, dotarea şi instrucţia de tip modern; pro-movarea cadrelor, preponderent din rândul „locui-torilor ţării”; introducerea de regulamente scriseşi de structuri de justiţie militară; cultul drapeluluiromânesc şi al trecutului militar naţional etc.

– Recunoaşterea dreptului Principatelor Româ-ne de a dispune de armate proprii (chiar sub denu-


1 Gh. Platon, Principatele Române sub ocupaţie şireorganizare (1828-1834), în Istoria Românilor, vol. VII, tomI, Constituirea României moderne (1821-1878), coordonatorAcad. Dan Berindei, Bucureşti, 2003, p. 77 şi urm.

2 E. Lovinescu, Istoria civilizaţiei române moderne,Editura Minerva, Bucureşti, 1997.

3 Pe larg în A. Oţetea, Geneza Regulamentului Organic,în „Studii şi Articole de Istorie”, 2, 1957, pp. 387-402.

4 D. Berindei (coord.), Istoria Românilor, vol. VII,tom I, Constituirea României moderne, Academia Română,Secţia de ştiinţe istorice şi arheologie, Bucureşti, EdituraEnciclopedică, 2003, pp. 3-161.

5 A. D. Xenopol, Războaiele dintre ruşi şi turci şi înrâ-urirea lor asupra Ţărilor Române, Albatros, Bucureşti, 1997,pp. 151-170. Pe larg în C. I. Filitti, Câteva cuvinte desprealcătuirea oştirii de ţară în Principatele Române până laRegulamentul Organic, Bucureşti, 1934.

6 Pentru memorii - proiecte de reformă, vezi Vlad Geor-gescu, Mémoires et projets de réformes dans les Prin-cipautés Roumaines. 1769-1830, Bucureşti, 1970.

7 Idem.8 Pe larg în A. D. Xenopol, Istoria românilor în Dacia

traiană, vol. 10, Istoria românilor de la pacea de la Bucureştipână la răsturnarea fanarioţilor (1812-1821), Editura CarteaRomânească, Bucureşti, 1925.

THE MILITARY DIMENSION OF THE MODERNIZATION OF THE ROMANIANPRINCIPALITIES MOLDAVIA AND WALACHIA (1829-1848)

The XIX century is defined by the rebirth of nations, the emergence of the states, national armies andeconomies, the liberalization of the society etc.

The modernization achieved by the Romanian Principalities Moldavia and Walachia, during 1829-1848,of conservative (aristocratic) expression, included a strong military component also. The national modern-Westerners features of the militia of the country are prevailed in comparison with the Russian influence.They consisted in: combination of the permanent troops with the traditional territorial troops; theorganization, the modern equipment and instruction; the promotion of the staff especially from the inhabitantsof the country; the introduction of written regulations and military justice; the reverence for the Romanianflag and the national military past etc.

9 Pe larg în I. I. Nistor, Primele încercări de restaurarea oştirilor pământene, Bucureşti, 1939.

10 Vezi N. Bălcescu, Opere, Editura Academiei,Bucureşti, 1974-1990.

11 Pe larg în A. D. Xenopol, Războaiele dintre ruşi şi turcişi înrâurirea lor asuprea Ţărilor Române, Editura Albatros,Bucureşti, 1997.

12 Relaţiile internaţionale ale României în documente,Bucureşti, 1971, pp. 284-288.

13 Pe larg în I. I. Nistor, Principatele Române în preajmaTratatului de la Adrianopol, Bucureşti, 1941; C. I. Filitti,Domniile române sub Regulamentul Organic, 1834-1848,Bucureşti, 1915.

14 Regulamentul Organic, Bucureşti 1832; Regulamentulmilitar pentru oştirea Moldovei, Iaşi, 1845; Regulamentulostăşesc pentru miliţia pământeană a Prinţipatului Valahiei,Bucureşti, 1831-1832; Radu R. Florescu, The Struggle againstRussia in the Roumanian Principalities. 1821-1844, ediţianouă, Iaşi, 1997; www.mdn.mi/index : A. Savin, Regula-mentul Organic – apogeu al influenţei Rusiei în ŢărileRomâneşti.

15 Pe larg în I. C. Filitti, Principatele Române de la 1828la 1834. Ocupaţia rusească Regulamentul Organic, Bucureşti,1934; N. Iorga, Histoire des relations russo-roumaines, Iaşi,1917.

16 Pe larg în Istoria militară a poporului român, vol. IV,Editura Militară, Bucureşti, 1987, p. 173 şi urm.; V. Nădejde,Centenarul Armatei Române (1830-1930), Cultura Româ-nească, Iaşi, 1930, pp. 38-97.

17 Idem.18 Tratatul de la Adrianopol, din 1829, stabilea misiuni de:

„serviciu de carantină”, „siguranţa frontierelor”, „buna ordineîn oraşe şi sate”, „executarea legilor şi regulamentelor” etc.Vezi Relaţiile internaţionale ale României în documente,p. 286.

19 Diplomatul francez Bois-le-Comte consemna complexaopoziţie faţă de Regulamentul Organic (de la marea boierimela ţărănime) şi intenţiile unor principi locali de a se emancipade statutul de suzeranitate – protectorat, vezi E. de Hurmuzaki,Documente privitoare la istoria românilor, vol. XVII, Bucureşti,1913, pp. 307-312.

20 Pe larg în: Neagu Djuvara, Între Orient şi Occident.Ţările Române la începutul epocii moderne (1800-1848),Bucureşti, 1995; Anastasie Iordache, Principatele Române înepoca modernă, 1. Domniile pământene şi ocupaţia rusească(1821-1831), Bucureşti, 1996. A. D. Xenopol, Istoria partidelorpolitice în România, vol. 1, Bucureşti, 1930.

21 I. Ghica, Opere, vol. I, Bucureşti, 1967, pp. 436-438.

mirea de miliţii) reprezintă un pas înainte în direcţiaîntăririi autonomiei de stat şi a pregătirii unirii şiindependenţei.

– Miliţia pământeană nu a întrunit toate trăsă-turile unei armate naţionale (recrutare de masă,promovarea egală în grade şi funcţii, pe bază decalităţi profesionale, abolirea privilegiilor nobiliareîn faţa pericolelor externe etc.). Puterile vecine(Rusia, Austria şi Imperiul Otoman) au limitat dras-tic mărimea armatei şi dotarea ei cu mijloace mo-derne de luptă. Cu toate acestea, miliţia pămân-teană a reprezentat un început de armată naţională.În principalele momente ale deceniilor 4-6 alesecolului al XIX-lea, ea a servit cele mai importanteobiective ale cauzei unităţii, dezvoltării şi indepen-denţei românilor.


Cronologic, statele totalitare care au dezvoltatşi instituţionalizat propaganda, ridicând-o la nivelulpoliticii de stat după Primul Război Mondial, au fostRusia sovietică, Italia fascistă, Germania nazistă şiJaponia militaristă. După cel de-al Doilea RăzboiMondial, acelaşi model propagandistic poate fiidentificat şi în alte state conduse de regimuri totali-tare comuniste, precum China, Coreea de Nord,Vietnam sau Cuba, desigur cu unele specificităţilocale. Pe baza practicilor dovedite de aceste state,se pot sesiza câteva caracteristici comune ale pro-pagandei totalitare:

– a avut un centru unic de comandă şi directivăpolitică instituţional;

– a fost totală, adică a afectat toate sectoarelevieţii politice, sociale şi culturale ale statului res-pectiv;

– s-a centrat pe cultul personalităţii liderului cuveleităţi mesianice (Führerul Hitler, Tătuca Stalin,Conducătorul Ceauşescu, El lider Maximo FidelCastro);

– a fost impusă obligatoriu celor aflaţi subautoritatea statului respectiv;

– a beneficiat de un puternic sistem de cenzurăimpus prin forţa autorităţilor statului;

– a fost aplicată sistematic şi pe scară largăprintr-un efort susţinut pe durata a cel puţin uneigeneraţii asupra întregii populaţii;

– a fost susţinută în principal pe baze ideologice,la care s-au adăugat, într-o măsură mai mare(Germania), sau mai mică (Rusia) argumentele deordin rasial sau naţionalist;

– a avut efecte reduse în afara graniţelor în carea fost creată.

Toate aceste caracteristici desprinse din prac-tica propagandistică a statelor totalitare comuniste,fasciste sau naziste au determinat, în bună măsură,

Armat` [i societateArmat` [i societateArmat` [i societateArmat` [i societateArmat` [i societate

MODELUL PROPAGANDISTIC TOTALITARMODELUL PROPAGANDISTIC TOTALITARMODELUL PROPAGANDISTIC TOTALITARMODELUL PROPAGANDISTIC TOTALITARMODELUL PROPAGANDISTIC TOTALITARANALIZ~ COMPARATIV~ A CAZURILORANALIZ~ COMPARATIV~ A CAZURILORANALIZ~ COMPARATIV~ A CAZURILORANALIZ~ COMPARATIV~ A CAZURILORANALIZ~ COMPARATIV~ A CAZURILOR

COMUNIST {I NAZISTCOMUNIST {I NAZISTCOMUNIST {I NAZISTCOMUNIST {I NAZISTCOMUNIST {I NAZIST

colonel C|LIN HENTEAcolonel C|LIN HENTEAcolonel C|LIN HENTEAcolonel C|LIN HENTEAcolonel C|LIN HENTEA

încadrarea conceptului de propagandă într-opercepţie definitorie care a supravieţuit celor carei-au dat viaţă.

Chiar dacă propaganda a fost posibilă şi înmediul democratic, ea nu a atins formele exacer-bate permise de totalitarism şi, în acelaşi timp, afost stigmatizată. Deşi, atât în mediile totalitare,cât şi în cele democratice, propaganda a servitunor interese politice aparţinând unei elite conducă-toare, diferenţa constă în faptul că în situaţiatotalitarismului propaganda a avut consecinţe pre-dominant nefaste asupra celor către care eraîndreptată şi benefice doar asupra celor care oiniţiau şi o dirijau. Minciuna sau morala de a douainstanţă a stat la baza ambelor tipuri de propagandă,dar în grade şi cu mize diferite: liderii democraţi,spre deosebire de cei totalitari, sunt obligaţi să ţinăseama de tendinţa intereselor celor pe care-iconduc, altfel regulile democraţiei îi obligă la ieşireadin scena politică, în timp ce dictatorii îşi urmărescpredominant propriile interese oligarhice îndispreţul voinţei celor mulţi, chiar dacă demagogicproclamă exact inversul. Propaganda, prin formeleei coercitive, a fost indispensabilă regimurilortotalitare pentru a se menţine la putere, în timp cepropaganda din mediul democratic a fost doar uninstrument politic recunoscut şi de opozanţi ca fiind,în anumite limite, legitim. În fine, propagandatotalitară a beneficiat de un permanent regiminstituţional, atât în timp de pace, cât şi de război,ea fiind proclamată şi justificată ideologic ca partea politicii statului totalitar respectiv, în timp ce înregimurile democratice ea funcţiona instituţionaldoar pe perioade de criză sau război, nefiind nicicontinuă, nici totală şi nici coercitivă.

În aceste condiţii, apare drept firesc, dinpunctul de vedere al ideologiei totalitare bolşevice,


pe care-l vom regăsi identic şi în cazul nazist, caîntre primele măsuri instituţionale luate dupăpreluarea puterii în Rusia în octombrie 1917 să seregăsească înfiinţarea aparatului de represiune –CEKA, strămoşul KGB-ului – şi a Departamentuluipentru Agitaţie şi Propagandă. Intrarea în funcţiunea acestor două instituţii opresive din punct devedere fizic şi psihic a fost imediat urmată de decizialui Lenin, din aprilie 1918, de înlocuire a monumen-elor şi statuilor ţariste şi de instituire a Tribunaluluirevoluţionar al presei. O procedură identică o vomregăsi şi în cazul nazist: la mai puţin de două lunidupă preluarea puterii, în 30 ianuarie 1933, Hitler aînfiinţat, la 15 martie, Ministerul de ÎndrumarePublică şi Propagandă, eveniment urmat la 10 maide arderea într-un ceremonial public a cărţilorautorilor calificaţi de noul regim drept decadenţi,precum Karl Marx, Sigmund Freud sau StefanZweig şi, în sfârşit, înregimentarea obligatorie(ceea ce însemna automat o epurare corespun-zătoare) a creatorilor de artă, în proaspăt înfiinţataCameră a Culturii, condusă de acelaşi JosephGoebbels. Dacă Lenin a făcut o distincţie întreagitaţie – destinată maselor largi needucate, inculte– şi propagandă – adresată celor deja iniţiaţi, simpa-tizanţi sau membrilor de partid –, tot aşa, pentruHitler, propaganda era menită să atragă noi supor-teri, în timp ce prin organizare erau susţinuţi şiîntăriţi ideologic membrii de partid şi cei deja con-vertiţi la nazism. Îmbinarea simultană a teroriiopresive cu agitaţia, propaganda şi cenzura severăa constituit ingredientul comun al primilor ani deconsolidare a puterii politice, atât în Rusia bolşevică(ameninţată şi frământată de război civil şiintervenţie militară externă), cât şi în Germanianazistă. În fine, atât în cazul sovietic, cât şi în cel

nazist, poate fi uşor identificată alinierea liniiloroficiale de propagandă la meandrele şi imperativelepolitice conjuncturale, în afara oricărei consecven-ţe ideologice sau considerente de ordin moral. NiciHitler şi nici Stalin nu au avut vreo reţinere în aexecuta cotituri propagandistice radicale în funcţiede interesele politice ale momentului, iar modulcum s-au transformat peste noapte propagandasovietică şi cea nazistă la momentul semnării Pac-tului Molotov-Ribbentrop, la 23 august 1939, şi laatacarea Uniunii Sovietice de către Germania la22 iunie 1941, constituie poate cel mai elocventexemplu privind cameleonismul propagandei,subordonarea ei directivelor politice şi apartenenţasa la morala de a doua instanţă. Cu toate acesteconsistente asemănări şi evoluţii paralele, cel puţinpână la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial,conform unor autori1, propaganda nazistă a bene-ficiat de cel mai centralizat şi autoritar sistem deplanificare şi aplicare dintre toate puterile belige-rante ale epocii, aceasta poate şi datorită spirituluide ordine şi disciplină considerat caracteristicnaţiunii germane.

Modelul acestei centralizări directoare a propa-gandei politice va fi preluat şi chiar amplificat post-belic în statele conduse de regimuri comuniste, lafel cum „Führer Prinzip”, inventat de Goebbels înbeneficiul lui Hitler, va fi transformat în cultulpersonalităţii de către toţi dictatorii comunişti,începând cu Stalin şi terminând cu Ceauşescu şiFidel Castro. Niciun lider comunist cu puteritotalitare în stat nu a scăpat tentaţiei de a stabililiniile directoare ale propagandei oficiale şi de a-şiimpune şi cultiva în forţă imaginea de conducătoratotputernic şi atotştiutor cu valenţe mesianice,drept argument final şi imbatabil al puterii sale.

• Parad` nazist`pe Champs Ellyses


În perioada interbelică şi apoi în timpul răz-boiului, atât propaganda bolşevică, cât şi cea nazistăau exploatat din plin posibilităţile oferite de nouatehnologie mediatică, accesibilă într-o măsură dince în ce mai mare populaţiei, şi anume radioul şicinematograful. Dincolo de numeroasele docu-mentare şi jurnale filmate, regizate în acord cuimperativele politice ale momentului şi difuzate pescară largă pe tot cuprinsul ţării, sunt de menţionatremarcabilele contribuţii cinematografice propa-gandistice, purtătoare de certe valenţe artistice,ale cineastului sovietic Serghei Eisenstein(Crucişătorul Potemkin – 1926, Octombrie – 1927)şi ale regizoarei germane Leni Riefenstahl (Triumfulvoinţei – 1935, Olympia – 1936). Asemenea, RadioMoscova, înfiinţat în 1922 cu cea mai mare puterede transmisie din acea vreme, la fel ca şi RadioBerlin, ambele instituţii aflându-se sub controlultotal al autorităţilor statului respectiv, au constituitvectori de propagandă extrem de penetranţi şieficienţi în căminele oamenilor de rând, prinubicuitatea şi persistenţa lor, în condiţiile unei se-vere cenzuri a oricăror informaţii venite din afară.În cazul Japoniei, datorită particularităţii geograficedeterminate de numărul mare de insule ce trebuiauacoperite pe imense suprafeţe, radioul a constituitprincipalul mijloc de diseminare a mesajelorpropagandistice ale castei militariste de la Tokio.Pentru clasele analfabete sau semi-analfabete,predominante mai ales în Rusia, sau pentrupopulaţia aflată în afara marilor aglomerări urbane,radioul şi cinematograful au fost mediile ideale desuport propagandistic, atât datorită marii lorpenetrabilităţi, cât şi a permisivităţii faţă de cen-zura oficială, în condiţiile în care posibilităţiletehnologice ale mass-media epocii nu ofereau capa-citatea penetrării frontierelor. Alături de acestea,ziarele şi revistele controlate de regimurile totali-tare, la fel precum cărţile, parăzile, ceremoniilesau spectacolele erau accesibile mai ales popula-ţiilor cultivate din marile oraşe, acolo unde seîntâmplau evenimentele importante şi de aceeaele au constituit în egală măsură obiectul atenţieiminuţioase a propagandiştilor regimului.

Despre propaganda statelor totalitare în timpulcelui de-al Doilea Război Mondial, atunci când seaflau ameninţate direct interesele vitale ale naţi-unii şi regimurilor respective, se poate afirma căea a fost extrem de eficientă în plan intern şi totalanemică în plan extern. Puterea sovietică, cea

nazistă, cea niponă şi chiar cea fascistă (în primelefaze ale războiului) au reuşit exemplar să-şimobilizeze atât cetăţenii, cât şi trupele combatante,să le menţină moralul şi voinţa combativă până înpragul dezastrului final, făcând faţă evidentelorevoluţii din ce în ce mai defavorabile, mai frustran-te, mai chinuitoare ale războiului, mergând chiarpână la sacrificiul suprem. Ruşii, germanii, japo-nezii, fie aceştia pe front sau acasă, au suportatsacrificii şi greutăţi enorme în numele efortuluigeneral de război, convinşi fiind fiecare în parte decauza pentru care îndura toate acestea. Dimpotrivă,încercările propagandistice ale acestor state de a-şidemoraliza inamicul au eşuat lamentabil: nicienglezii faţă de germani, nici germanii faţă de ruşi,nici americanii faţă de japonezi nu au fost pene-trabili la propagandă, ba dimpotrivă. Aceasta dincauză că propaganda de tip totalitar este suficientăsieşi şi este moartă din clipa în care iese din pro-pria matcă. Nu lipsit de semnificaţie este detaliulcă nici Hitler, nici Goebbels, nici liderii militarijaponezi şi, cu atât mai puţin, cei sovietici nu eraucunoscători de limbi străine şi nici nu fuseseră încontact direct cu naţiunile cu care se aflau în război.Nicio putere totalitară nu a adoptat strategia ade-vărului, bazată pe fapte şi date concrete, caracte-ristică puterilor democrate. Dacă ar fi făcut-o, prinrecunoaşterea adevărului, a realităţii, aceasta ar fiînsemnat automat şi sfârşitul respectivului regim.Mărturiile cinice ale lui Hitler şi Goebbels privindcaracteristicile maselor şi rolul propagandei înconducerea acestora reprezintă cea mai limpedeexplicaţie a mecanismelor de funcţionare nu numaia propagandei, dar şi a regimurilor totalitare, fieele de tip nazist, fascist, militarist sau comunist.Cu toate acestea, se poate vorbi de un plus de raţio-nalitate, de logică în propaganda de tip comunist încomparaţie cu cea nazistă, caracterizată prin apelulobsesiv la instinctele primare ale oamenilor:„Hitlerismul a corupt conceptul leninist de propa-gandă. A făcut din aceasta o armă în sine de carete serveşti nediferenţiat, pentru orice scop. Sloga-nurile leniniste au o bază raţională, chiar dacă înfond se adresează instinctelor şi miturilor funda-mentale”2. Aprecierile analistului francez Domenachse susţin prin afirmaţiile lui Hitler din „Mein Kampf”conform căruia „Psihologia maselor nu estereceptivă la slăbiciune. Masele sunt ca şi femeile,al căror psihic este mai puţin determinat de raţiuniabstracte, cât de starea emoţională generată de


forţă, cea care îi completează propria natură. Caurmare, masele vor iubi un conducător şi vor dis-preţui un petiţionar”3. O astfel de viziune instinc-tuală asupra maselor s-a materializat în cazul nazistprin ceea ce Serghei Ceahotin a numit „violul mase-lor prin propaganda politică”. Sloganuri precum„Victorie prin moarte”, lansat de Goebbels înultimele faze disperate ale războiului, sau succesuliniţial din perioada 1933-1942 al parăzilor,ceremoniilor şi spectacolelor de muzică şi luminănaziste cu iz mistic, generatoare de fanatism, pot fiastfel explicate. Propaganda emoţională, bazată pemesaje simple şi directe, fără prea multe argumentelogice, dar ancorată în instinctele primare aleoamenilor, susţinută de o cenzură severă şi ocoerciţie asemănătoare şi-a dovedit astfel eficienţadoar în propria matcă.

Deşi fasciştii italieni şi militariştii japonezi aupreluat puterea în ţările lor, înaintea naziştilor înGermania, ei nu au instituţionalizat şi nici nu şi-aucentralizat sistemele de propagandă naţională cuaceeaşi eficienţă şi rapiditate precum bolşevicii saunaţional-socialiştii: abia la unsprezece ani dupăpreluarea puterii, Mussolini a înfiinţat, în 1933, unSubsecretariat pentru presă şi propagandă, urmatdupă patru ani, în 1937, de un Minister al culturiipopulare (Minculpop), după modelul german, iarjaponezii au instituit doar în 1932 un Birou desupervizare a gândurilor în cadrul MinisteruluiEducaţiei, în 1936 fiind fondată agenţia de ştiriDomei cu putere de monopol asupra informaţiilor,pentru ca Biroul de informaţii guvernamentale al

Japoniei să fie înfiinţat cu o zi înaintea atacului dela Pearl Harbor. Această încetineală organizatoricănu a împiedicat exercitarea în ambele ţări a unuiefort propagandistic constant, mai ales în domeniuleducaţiei tinerilor, utilizând valori şi tradiţii naţio-naliste italiene, respectiv japoneze, conformideologiei regimului aflat la putere. Mussolini aspeculat entuziasmul peninsular pentru o glorioasărenaştere a Imperiului Roman în bazinul medi-teraneean, iar casta militară japoneză a reînviat şiexploatat codul Bushido, pe care a încercat să-limpună peste ceea ce a fost numită „Marea sferăde coprosperitate est-asiatică”. Exacerbareanaţionalismului prin propagandă a deschis caleaspre fanatism şi obedienţă oarbă în cazul ger-manilor şi japonezilor, dar s-a stins ca un foc depaie în cazul italienilor, aceasta probabil din cauzatrăsăturilor naţionale ale poporului respectiv. Certeste că la fel ca şi în cazul nazist, propagandajaponeză îndreptată împotriva britanicilor şiamericanilor sau cea italiană contra englezilor nua avut niciun efect privind moralul trupelor saupopulaţiei vizate.

Spre deosebire de linia raţional-ideologicăimprimată de Lenin la începutul revoluţiei bolşe-vice, propaganda stalinistă de război a adoptat olinie mult mai mistică (conceptul de „Sfânta Rusie”lansat de Stalin în discursul său din 6 noiembrie1941) şi mai puţin ideologică, cu accent puternic pelatura sentimental-patriotică (conceptul de„Marele Război pentru Apărarea Patriei”). Remar-cabil de f lexibilă şi capabilă de improvizaţii

• Armata est-german`,pav`z` a lucr`rilor

Congresului Partiduluicomuni[tilor


surprinzătoare, propaganda sovietică de război afost – la fel ca şi cea germană – extrem de eficientămai ales asupra propriei populaţii, reuşind săgalvanizeze, prin imaginile filmelor istorice sau deactualităţi (nelipsite de impresionante scene deluptă violente luate direct de pe front), prin posterede mare impact vizual răspândite pe tot întinsulţării, prin emisiuni radio percutante, toate energiilecombative disponibile ale popoarelor din UniuneaSovietică. Instituţional, propaganda sovietică eracondusă de Consiliul Comisarilor Poporului şi deBiroul Politic al PCUS, fiind supervizată de Direcţiade Propagandă şi Agitaţie a Comitetului Central, înfruntea căreia se afla A. S. Şerbakov, ceea ceînsemna subordonarea faţă de liniile politicehotărâte de partid. Luată prin surprindere de ataculgerman din iunie 1941, propaganda sovietică s-arepliat rapid, atât în plan acţional – spre exemplu,prin mutarea în doar 24 de ore a studiourilor defilm spre locaţii sigure în partea de est a ţării –, câtşi conceptual, prin încercarea de a detaşa poporulşi grosul trupelor germane de liderii săi politici şimilitari şi prin menţinerea centrului de greutate aleforturilor sale pe plan intern, asupra populaţiei,cea care avea să ducă greul războiului. Problemeleideologice şi aspectele politice interne au fostsubordonate şi ele imperativului salvării naţionale,care a fost de altfel îmbrăţişat de întreaga populaţiea URSS, mai puţin desigur acele popoare înglobateprin forţă în uniune şi a căror identitate naţionalădistinctă de cea rusă era mai pronunţată, precumo parte din ucraineni sau popoarele baltice. În faţaşocului invaziei Wehrmachtului, nu a existat nicioproblemă morală, de coerenţă sau consecvenţăpolitică în ceea ce priveşte virajul brusc, de o sutăoptzeci de grade, al propagandei sovietice de laPactul Ribbentrop-Molotov şi retorica anti-britanicăsau anti-burgheză, la demonizarea furibundă aaliatului german de până ieri şi dialogul, iar apoialianţa cu inamicul ideologic tradiţional şi inva-datorul armat al aceleiaşi „Sfinte Rusii” în timpulRăzboiului civil din urmă cu doar douăzeci de ani.

Pe timpul Războiului Rece, propaganda sovieticăa urmat în continuare liniile politice stabilite deliderul de la Kremlin. Astfel, politica externă şi ceainternă sovietică s-au confundat cu propagandaregimului. Orice act sau eveniment politic, eco-nomic, cultural, ştiinţific sau sportiv a fost, fărăexcepţie, exploatat propagandistic. Profesorulbritanic Philip Taylor a formulat astfel mariajuldintre propagandă şi politică pe timpul Războiului

Rece: „Dacă Clausewitz a argumentat că războiulera o continuare a politicii cu alte mijloace, întimpul Războiului Rece propaganda a devenit ocontinuare a politicii cu alte mijloace”4. Pe planintern, propaganda sovietică – cu excepţiaescaladării cultului personalităţii liderului de laKremlin şi introducerea unor concepte revigorantede genul „Noul om sovietic” – nu a înregistrat evolu-ţii ieşite din comun faţă de perioadele anterioare:cenzură strictă şi coercitivă a informaţiilor externe,omniprezenţa şi obligativitatea mesajelor şiritualurilor propagandistice. În schimb, pe planextern s-a înregistrat o spectaculoasă ofensivăpropagandistică sovietică. Aceasta a vizat, deopo-trivă, confruntarea propagandistică/politică cuStatele Unite şi atragerea de noi state în sfera deinfluenţă a Moscovei. La fel ca şi în tabăra occiden-tală, serviciile secrete sovietice, şi în special KGB-ul, cu enormul său aparat şi resurse bogate, au fostimplicate direct în operaţiuni de propagandăexternă, care nu odată au luat forma unor acţiunisubversive sau de dezinformare. Ceea ce occiden-talii au numit „propagandă neagră”, serviciile se-crete sovietice au rebotezat sub mai inofensivadenumire de „măsuri active”, care utilizau acţiunide intoxicare, mergând până la asasinat sau acţiunide sabotaj. În mare măsură, asocierea propagandeicu subversiunea şi dezinformarea în percepţiapublică (a se vedea în acest sens studiile lui Cathalasau Volkoff) se datorează acestei politici sovieticede a subsuma imperativelor ideologice toateacţiunile şi gesturile regimului. KGB-ul a fost astfeldirect implicat în recrutarea şi susţinerea unoragenţi de influenţă din tabăra occidentală, o atenţiedeosebită fiind acordată personajelor de notorietatedin lumea academică, jurnalistică, artistică sauliterară. Sacrosanctul drept la liberă exprimare agândurilor şi opiniilor în lumea occidentală a fostintens exploatat de propaganda externă sovietică,fie prin agenţii săi de influenţă, care asigurau oformă credibilă mesajelor Moscovei, fie prinintermediul acţiunilor partidelor comuniste sau destânga occidentale stipendiate de sovietici, fie prinpenetrarea şi controlul unor organizaţii interna-ţionale neguvernamentale, precum Consiliul Mon-dial al Păcii, prin care, de exemplu, Uniunea Sovie-tică a sprijinit, în iunie 1950, invazia Coreei de Sudde către forţele comuniste ale nordului, sub con-ducerea fostului maior al Armatei Roşii, Kim Ir Sen.Răspândirea prin canalele mass-media occidentalede zvonuri pentru discreditarea americanilor,


precum cel privind originea SIDA dintr-un acci-dent rezultat din experimentele de război biologicdesfăşurate de Statele Unite sau privind folosireade către americanii bogaţi a transplantului unororgane provenind de la copii din lumea a treiareprezintă tot acţiuni cu scop propagandistic desfă-şurate de serviciile secrete sovietice.

Ceea ce în epocă s-a numit „cursa înarmărilornucleare”, a constituit o temă amplu exploatatăpolitic şi propagandistic de către Kremlin prin toatemijloacele disponibile, subiectul permiţând atât opermanentă acuză publică privind agresiuneaimperialistă americană – opusă luptei pentru pacedusă de socialism –, cât şi dezvoltarea unui joc poli-tic de forţă în cadrul unor acţiuni strategice(precum criza rachetelor sovietice desfăşurate dinCuba), a unor tratative sovieto-americane delimitare a armamentelor strategice (tratateleSALT), sau a unor campanii internaţionale de pro-pagandă antiamericane (de exemplu cea împotrivadesfăşurării bombelor cu neutroni de la mijloculanilor ’70 sau cea împotriva amplasării în Europade Vest a rachetelor Pershing din anii ’80). La fel,conflictele limitate din perioada Războiului Rece,derulate în ţări aparţinând a ceea ce era numită„Lumea a treia”, au constituit nu numai tot atâteaconfruntări pentru extinderea sferei de influenţăsovietică, ci şi subiecte exploatate propagandisticdin prisma ideologiei comuniste. Sprijinul politic,militar şi economic acordat de Moscova aşa-numitelor mişcări de eliberare naţională din ţăriproaspăt ieşite de sub tutela colonială a fost însoţit

în permanenţă de o abilă retorică propagandistică,destinată atât populaţiilor din ţările deja intratesub umbrela comunistă, pentru consolidareaconvingerilor acestora şi crearea impresiei deirezistibil marş victorios al socialismului în lume,dar şi audienţelor străine pentru seducerea şiatragerea acestora spre ideologia de stânga, apro-piată de Moscova. Acesta a fost cazul conflictelordin Coreea, Asia de Sud-Est (în special cel din Viet-nam, dar şi cel din Cambodgia), Africa (cazulAngolei, cu implicare indirectă sovietică, princontribuţia Cubei castriste este cel mai elocvent),sau America de Sud (de exemplu, în Nicaragua).

Liniile directoare de propagandă internă sauexternă ale Uniunii Sovietice erau stabilite la Krem-lin de către Biroul Politic al CC al PCUS, ele fiindapoi transpuse în practică prin mijloace specificede către serviciile secrete, organele mass-mediacontrolate în întregime de către partid, de aparatuldiplomatic şi cel politic, de instituţiile de cultură şieducaţie naţionale. Această centralizare la vârf adeciziilor privind propaganda – şi nu numai –corelată cu obedienţa totală a celor aflaţi subtreapta ierarhiei politice celei mai înalte (ambelecaracteristici sunt specifice regimurilor totalitarede dreapta sau de stânga) s-a concretizat şi în ceeace a fost numit „limba de lemn”. Sovieticii şicelelalte regimuri comuniste au acordat o impor-tanţă şi o atenţie deosebite limbajului, retoriciifolosite: în orice împrejurare, indiferent desubiectul abordat, acesta trebuia să respectecanoanele momentului, canoane pronunţate la cel

• Defilarea lupt`torilor„R`zboiului întregului

popor”


1 Philip M. Taylor, Munitions of the Mind. A Historyof Propaganda from the Ancient World to the PresentDay, Manchester University Press, Manchester andNew York, 1995, p. 242.

2 Jean Marie Domenach, Propaganda politică,Editura Institutul European, Iaşi, 2004, p. 52.

3 Philip M. Taylor, op.cit., p. 241.4 Ibidem, p. 268.

mai înalt nivel, pentru a fi preluate şi repetateobsesiv la nivel de masă. Dogma comunistă eraastfel inoculată printr-o repetiţie şi o disciplină (departid) impusă sub ameninţarea celor mai drasticerepercusiuni. Astfel, întregul proces de comunicareinterumană a suferit o alienare substanţială, ce amers până la absurdul formulării unor declaraţii dedragoste sau cereri în căsătorie în conformitate cuclişeele politice ale momentului respectiv. Impu-nerea, sub ameninţarea represaliilor, a exprimăriiîn dogme şi canoane a avut, pe termen mediu şilung, consecinţe chiar asupra sistemului de gândireşi reacţie al indivizilor supuşi acestor reguli zilnice,ei fiind transformaţi, fără să-şi dea seama, în sclaviai propriei obedienţe, în prizonieri ai propriilorritualuri, clişee sau dogme.

Simultan cu politicile active de propagandă, peîntregul cuprins al ţărilor conduse de regimuricomuniste, fie acestea afiliate Moscovei, fie rivale,precum China maoistă sau Albania lui Enver Hodja,a funcţionat o permanentă şi severă cenzurăoficială, susţinută de o la fel de omniprezentăpresiune coercitivă, exercitată de organele derepresiune ale statului. Aşadar, asupra cetăţeanuluiunei ţări comuniste au acţionat simultan şi perma-nent trei factori: cel de presiune propagandistică,cel de cenzură cvasitotală şi cel de represiune.Presiunea propagandistică era alimentată în modpermanent şi sistematic prin instituţiile de educaţie,prin mass-media, prin atmosfera şi relaţiile de lalocul de muncă, prin ambientul citadin etc. Cenzuraoricăror informaţii necorespunzătoare din punct

de vedere ideologic sau politic venite din afara,sau chiar din interiorul „lagărului” comunist (deexemplu, cazul celebrilor disidenţi Andrei Saharov,Alexandr Soljeniţân, al defectorului Ion MihaiPacepa, sau accidentul nuclear de la Cernobâl din26 aprilie 1986) a fost aplicată oficial şi la fel demetodic, fiind – la fel ca şi propaganda – legitimatăprin argumente ideologice. În fine, permanentaameninţare din partea atotputernicelor instituţiide represiune ale statului (Securitatea, Miliţia,KGB, STASI etc.) a cetăţeanului care nu sesupunea dogmelor, regulilor regimului, fie forţat,fie de bunăvoie, a constituit un indispensabil in-gredient coercitiv, specific regimurilor totalitare,asociat propagandei oficiale. Nu contează dacăameninţarea era reală sau artificial amplificată,dacă era iminentă sau doar potenţială, importanta fost faptul că ea a fost percepută ca omni-prezentă, cumplită şi reală de către populaţia dinţările comuniste, cu consecinţele comporta-mentale şi atitudinale cunoscute.

THE TOTALITARIAN PROPAGANDISTIC MODEL COMPARATIVE ANALYSIS OF COMMUNIST AND NAZI CASES

The comparative analysis of Communist and Nazi propagandistic models underlines the common features

of the totalitarian propaganda: the existence of a unique institutional centre of command and political

guidance; influencing of all political, social and cultural life sectors of the state; focalization upon the

leader’s personality culture with messianic velleities; mandatory intrusion upon those under the authority

of the respective state; supporting of a strong censorship system imposed institutionally; systematic

application on a wide scale upon the entire population, as long as a generation at least; ideological foundation

with racist and nationalist arguments; diminished external effects outside the borders within it was created.


Memorialisticã

Numărul acelora care se pronunţă în probleme delicate de diplomaţie practică este considerabil,deşi, în marea lor majoritate, dacă nu chiar în totalitatea lor, participanţii la aceste dezbateri habar nu aucare este obiectul precis al temelor în discuţie, care sunt parametrii subiectului invocat şi după ce criteriise cuvine efectuată analiza. Cu alte cuvinte, îşi spun că sunt „specialişti”, autoproclamându-şi pricepereaîn ale diplomaţiei, de fapt nu prea au habar despre ce este vorba.

Astăzi, cariera de diplomat – în pofida schimbărilor funcţionale la care a fost supusă profesiunea, maicu seamă începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, continuă să stimuleze pofta unor neofiţi care,profitând de legăturile lor de natură politică cu căpetenii de partide de guvernământ şi considerându-seînzestraţi prin născare cu harul diplomaţiei majore, aspiră – ba chiar şi obţin –posturi de ambasadori încapitalele importante ale lumii. Experienţa mea de diplomat profesionist acumulată în funcţii deţinute încapitale europene şi sud-americane timp de peste treizeci de ani mi-a cristalizat convingerea că, aceastăcompetenţă diplomatic-profesională a „diplomaţilor uzurpatori”, sau dacă preferaţi termenul de „diplomaţiparaşutaţi”, este cât se poate de şubredă şi dubioasă. Aproape toţi ambasadorii politici câţi a avut Israelulîn cei aproape şaizeci de ani de viaţă independentă au eşuat în mod penibil în exersarea misiunii ce le-afost conferită.

Trebuie spus clar şi răspicat că cine îşi închipuie că funcţia de diplomat conferă celor care practicăaceastă profesiune o viaţă de recepţii somptuoase în palate simandicoase se înşală amar de tot. Diplomaţiaeste o profesie şi, ca atare, ea implică deţinerea unei ample culturi umaniste, deprinderi şi tehnicispecifice acestui domeniu sui generis şi – nu în ultimă analiză – o activitate perpetuă fără ore de lucru sauzile de odihnă legale. Nu este întâmplător faptul că diplomaţii suferă frecvent de boli de stomac şi de şiraspinării.

Nu am de gând să dedic rândurile ce urmează analizei diplomaţiei ca profesie şi evaluăriiperformanţelor practice ale „diplomaţilor“ privaţi de calificare profesională. Obiectivul meu prezent esteacela de a împărtăşi cu cititorii acestor rânduri momente din cariera mea, anecdotice dacă nu chiarhazlii, ca dovadă că practica profesiei de diplomat cunoaşte câteodată şi clipe de destindere, pe lângă zileşi nopţi istovitoare dedicate schimburilor de idei politice, argumentărilor în favoarea unor poziţii propriide importanţă acută în momentul respectiv, cultivării premeditate a relaţiilor publice având repercusiunipolitice favorabile şi, nu în ultimul rând, colectărilor de informaţii de natură politică din surse licite,aflându-se la dispoziţia oricui.

Periplul meu diplomatic m-a purtat prin Belgia, Norvegia, Argentina, Franţa, Uruguay şi încă odatăFranţa. Prin urmare, momentele anecdotice relevate în continuare sunt legate de activitatea mea înaceste ţări.

AMINTIRILE UNUI DIPLOMATAMINTIRILE UNUI DIPLOMATAMINTIRILE UNUI DIPLOMATAMINTIRILE UNUI DIPLOMATAMINTIRILE UNUI DIPLOMAT

ELIEZER PELIEZER PELIEZER PELIEZER PELIEZER PALMORALMORALMORALMORALMOR*, Israel, Israel, Israel, Israel, Israel

Bruxelles, oraşul în care nu „plouă de trei oripe săptămână”, ci în fiecare zi, a fost capitala primeimele misiuni în străinătate. Eram Secretar I laambasada Israelului, însărcinat cu probleme decultură, presă şi informaţii, sau –cum mi-a spusîntr-o zi ambasadorul nostru, zâmbind viclean –

„pe lângă domeniile ce ţi s-au atribuit prin decretulministerial de numire, te vei ocupa şi de dosarelecare nu au un responsabil desemnat printre colegiităi de la ambasadă. De exemplu – a adăugatambasadorul parcă glumind – cu probleme de religie,rabini şi sinagogă, doar tu însuţi eşti fiu de rabin”.


Dar anecdota pe care vreau s-o povestesc s-apetrecut într-o după-amiază de vară umedă şiînăbuşitoare, prin 1972, când a venit să mă vadă,în vizită de curtoazie, noul secretar de presă alRomâniei la Bruxelles. Cum spuneam, era foartecald şi foarte umed, iar cerul invadat de nori negrislobozea cu mici întreruperi ploi torenţiale, ce serevărsau răcoritor peste oraş şi împrejurimi. Laora convenită, secretara a introdus în biroul meuun tânăr înalt şi slăbănog care, transpirând şi decăldură, dar şi de emoţie, ferecat într-un costumceremonial parcă de împrumut, cu cămaşă şicravată de rigoare, a început să se prezinte bâl-bâindu-se într-o franţuzească foarte aproximativă.

Oaspetele meu se numea Flămânzeanu şicrezând că-mi vine greu să reţin un nume aşa debizar, a încercat să-mi faciliteze sarcina zicând:„Gândiţi-vă la flămânzi şi atunci vă veţi aduceaminte şi de numele meu, care se aseamănăfonetic”.

Bietul om transpira şi se bâlbâia, căuta cuvinteşi nu prea le găsea, le găsea diforme, iar eu îlascultam tăcut, urmărind condescendent eşecurilesemantice şi erorile fonetice în discursul săuchinuit, până când mi s-a făcut milă de el şi, atunci,pe un ton cât se poate de firesc, am dat drumulunei fraze care i-a suprimat graiul, uluit de surpriză,zicându-i: „Domnu’ Flămânzeanu, dacă îţi vine maiuşor să vorbeşti româneşte, hai să lăsăm francezapentru altă dată”.

Auzindu-mă, musafirul meu a rămas tăcutcâteva secunde, până ce i-a revenit respiraţia nor-mală, răvăşită de emoţia surprizei, şi apoi amcontinuat conversaţia – eu, amuzat de celeîntâmplate, şi el, uşurat de povara înlăturată a limbiistrăine.

Ceea ce, printre altele, mi-a dovedit că faimoasaSecuritate română nu era chiar aşa de agilă precumse spunea, dacă personalul Ambasadei române dinBruxelles nu era informat, nici la trei ani dupănumirea mea în post, că eu de fapt eram originardin România.

*

De la Bruxelles am fost transferat, în 1973, laOslo şi după lichidarea lui Ahmed Buchiki laLillehammer, luat în mod eronat drept Ali ChasanSalame (cunoscut sub porecla de „Prinţul Roşu”),am fost rugat să-mi iau postul în primire imediat şi,

prin urmare, am aterizat în capitala norvegiană lacâteva zile după ce s-a produs tragica eroare.

În Norvegia am petrecut doi ani plini de trăirişi experienţe umane unice, pe care le relatez încartea mea publicată în ebraică şi intitulată „DespreAfacerea Lillehammer”. Din abundenţa demomente tulburătoare trăite în acea perioadă amales două episoade pe care le descriu în continuare.

Războiul de Yom Kippur m-a surprins la sinagogadin Oslo, unde mă aflam alături de preşedintelecomunităţii, aşezaţi în primul rând şi cu faţaîntoarsă spre public. Era ora două şi ceva, când,deodată, am remarcat un fenomen curios şi anume,că participanţii la serviciul divin îşi şoptesc laureche ceva ce-i tulbură – un nou război a izbucnitîn miez de zi, declanşat prin surpriză de Egipt şiSiria. Ştirea a fost difuzată la radio şi recepţionatăde cineva dintre cei veniţi cu întârziere la sinagogă.

Am plecat imediat acasă şi, din acel moment,nu m-am dezlipit de aparatul de radio transoce-anic, capabil să recepţioneze pe unde scurteemisiunile locale ale Radio „Kol Israel”. Odată cubuletinul de ştiri anunţând începutul războiului, „KolIsrael” a transmis ştiri şi informaţii în mod con-tinuu, aplicând această schimbare de programarepână după terminarea ostilităţilor.

A doua zi, la telefon, o voce de femeie exaltatăla culme perora nişte propoziţii greu de înţeles,căci amesteca cuvinte norvegiene cu expresiiebraice, dar în cele din urmă am sesizat că vroia săne îndemne la un act uluitor, zicându-mi: „Assuan,Assuan! Bombardaţi Assuanul! Distrugeţi fărăcruţare barajul şi apele ce vor inunda Egiptul vorconduce imediat agresorii la capitulare! O voceangelică mi-a încredinţat noaptea trecută în vismisiunea de a vă transmite acest mesaj!”

Femeia care îmi vorbea era Gru. Fiică de pas-tor protestant, ea însăşi a devenit pastor. Familiapastorului era devotată cu trup şi suflet cauzeinoastre. Dar, ceea ce ne îndemna Gru să între-prindem era nu numai exagerat, ci de-a dreptulinimaginabil.

Am încercat s-o liniştesc pe Gru, invocândargumente de strategie politică şi de legislaţieinternaţională. Argumentele invocate au avutasupra ei efectul dorit? Nicidecum!

Dar, până la urmă, fără să fi urmat mesajulangelic transmis prin Gru, războiul – precum seştie – s-a terminat la kilometrul 101 pe şoseaua ceduce la Cairo.


Al doilea episod norvegian are un caracterdiferit, nu de anecdotă.

Lui Sir Henri Wotton, ambasador englez înserviciul Regelui James I (secolul al XVII-lea), i seatribuie fraza definitorie, care cu timpul a devenitmonedă curentă, conform căreia „un ambasadoreste un om cinstit trimis să mintă în străinătatespre beneficiul ţării sale”. Fiind invitat la Curteade la Augsburg, el înscrisese această frază în Carteade onoare la o recepţie cu intenţia de a descreţifruntea cititorilor butadei, dar gestul său pripit l-acostat scump, căci, în cele din urmă, când regelesău a fost informat de ispravă, l-a destituit din slujbă.În schimb, eu am fost şi am rămas convins că undiplomat nu poate folosi ca instrument minciuna,căci prins o singură dată „cu mâţa-n sac”, relaţiileamiabile cu partenerii săi întru dialog diplomaticse vor deteriora. Acest al doilea episod norvegianrelatează o situaţie unde am fost constrâns deîmprejurări să nu respect o promisiune la care m-amangajat în mod solemn. La 18 ore după acţiuneadin Lillehammer, poliţia norvegiană a reuşit săaresteze doi suspecţi aparţinând grupului care l-alichidat pe Ahmed Bouchiki şi, în mai puţin de 48de ore, a pus mâna pe alţi patru suspecţi. La procesulcare s-a desfăşurat în luna februarie 1974 unul dintrebănuiţi a fost găsit nevinovat şi a fost eliberat laterminarea pronunţării sentinţei. Ceilalţi cinci aufost condamnaţi de la un an până la patru ani şijumătate de închisoare. Ca unul care a vizitat demulte ori toate închisorile din Oslo şi a cunoscutcondiţiile de încarcerare, aş spune că dacă ţi-e datsă stai la puşcărie, cele mai umane şi superconfortabile închisori se află la Oslo.

Revenind la episodul în cauză, la începutulanului 1975 au mai rămas în puşcărie doar doicondamnaţi – Sylvia Rafael şi Avraham Gemer –care ispăşeau pedeapsa maximă de patru ani şijumătate. Dar după ce şi cei cu pedepse mai uşoareau fost eliberaţi înainte de termen, am consideratcă s-ar cuveni ca şi aceşti doi ultimi osândiţi să sebucure de aceeaşi atitudine clementă. Ca săobţinem amnistierea lor, am utilizat toate pisteleinfluenţelor politice – la nivel de guvern, parla-ment, partide politice, centrala sindicatelor şipersonalităţi de prestigiu naţional în Norvegia.Până la urmă, eforturile noastre au produs fructulrâvnit.

Întorsătura dramatică s-a produs ca din seninîn dimineaţa zilei de 20 mai 1975. Directorul Generalal Ministerului de Justiţie norvegian a solicitat să

mă vadă de urgenţă. Sosit după câteva minute laAmbasada Israelului s-a aşezat în faţa biroului meuşi, cu un zâmbet enorm, acoperindu-i parcă în-treaga fiinţă, a intrat în temă direct, zicând: „Eibine, asta e! Hotărârea ce o aşteptai a fost adoptată.Ministrul m-a însărcinat să-ţi aduc la cunoştinţă căpoţi să primeşti pe Rafael şi pe Gemer. Cu o singurăcondiţie, ca tu să îi primeşti şi să îi conduci per-sonal până în Israel”.

Bucuria mea a fost fără margini, dar mă stăpâ-neam totuşi să nu exteriorizez sentimentele caremă răvăşeau şi să menţin o atitudine reţinută.Problema era însă că fiind Însărcinatul cu Afaceriîn Norvegia (adică şeful Misiunii Diplomatice), eunu puteam să abandonez pentru câteva zile postuldin Oslo, căci nu aveam la ambasadă un diplomatcalificat care să mă suplinească în absenţa mea.Am explicat această dificultate interlocutoruluimeu, asigurându-l ca voi face să vină din Israel opersoană demnă de încredere totală. Acesta vaprelua şi însoţi până în Israel condamnaţii amnistiaţi.

Directorul General mi s-a părut îngrijorat şimi-a răspuns că el nu are autoritatea de a lua ohotărâre faţă de situaţia descrisă şi va trebui săsupună problema hotărârii ministrului.

La o jumatate de oră de la întrevederea noastră,Directorul General mi-a telefonat şi a spus:„Doamna Ministru m-a rugat să-ţi transmit ca eaare încredere numai în tine şi, deci, dacă vreţi săprimiţi deţinuţii, îi primeşti tu şi numai tu îi conducipână acasă”.

Aceasta fiind situaţia, ministerul meu, în modcu totul excepţional, m-a autorizat să conduc peRafael şi Gemer până la aeroportul din Zürich şi adispus să mă întorc la Oslo cu primul avion. Ceeace am şi făcut, aterizând la Oslo în aceeaşi zi, lamiezul nopţii.

Mărturisesc că m-am simţit foarte jenat şi măîntrebam cum voi ieşi cu faţa curată din încurcă-tură, dacă cineva mă recunoaşte pe drum sau înpuţinele minute cât durează trecerea prin aeroportşi va informa ministrul?

Spre bucuria mea, aeroportul din Oslo era prostluminat şi ofiţerul de la controlul paşapoartelor eramai mult adormit decât treaz, aşa că m-am furişatrepede afară şi am sărit în primul taxi disponibil lao oră aşa de târzie.

Am minţit deci ministrul Justiţiei? În orice caz,ori de câte ori îmi aduc aminte de acest episod măsimt profund jenat, căci la urma urmei nu mi-amonorat cuvântul dat.


*

Când am fost numit ministru în Argentina încănu stăpâneam limba ţării, dar în răstimpul de lanumire până la plecare am apucat să iau în totalvreo treizeci de ore de lecţii particulare. Suficientpentru a-mi stimula pofta de lărgire a cunoştinţelor,dar insuficient pentru a servi ca instrument delucru indispensabil într-o ţară latino-americană. Înaceastă primă fază a integrării mele în noua reali-tate am recurs la contribuţia fanteziei, combinatăcu elemente de română şi franceză, reuşind în felulacesta să ajung a înţelege destul de repede texte şifraze uşoare scrise, dar de vorbit, în schimb, nuvorbeam, căci a poseda o limbă în mod activ era cumult mai dificil.

La numai câteva săptămâni după aterizareanoastră la Buenos Aires am fost invitat oficial la ocină oferită de Partidul ultra religios „Agudat Is-rael”, în onoarea deputatului din Knesset, rabinulAbramovici. Guri mucalite povesteau în şoaptă cămotivul venirii deputatului în Argentina, pentru ovizită de o lună de zile, era vară umedă şi călduroasăla Tel Aviv şi clima primăvăratică la Buenos Aires.Cu alte cuvinte, deputatul venise să profite de unconcediu răcoros pe socoteala bugetului public.

Cina anunţată pentru ora 21.00 urma să aibăloc într-unul din hotelurile cele mai luxoase aleoraşului. Deoarece sufăr din naştere de boalapunctualităţii, m-am înfăţişat, însoţit de soţia mea,la locul cu pricina, la ora stabilită.

Am intrat într-un salon unde încăpeau fără săse înghesuie cel puţin două sute de persoane, darîn afara noastră în încăperea spaţioasă nu se aflaudecât chelnerii care trebăluiau în jurul unui bufetde o abundenţă rar întâlnită, efectuând ultimeleretuşuri ale impunătoarei „expoziţii” alimentare.Eram la prima noastră ieşire oficială şi nu preaînţelegeam cum se face că invitaţii nu au sosit încăşi la văzul bucatelor calde mă întrebam dacă nucumva am fost invitaţi la un cocktail şi nu la o cină?

Între timp au început să sosească invitaţii şicred că pe la orele 22.30 salonul răsuna deja deglasuri care se încrucişau pe tonalităţi şi accentedintre cele mai diferite, amestecându-se cu sunetulvaselor şi paharelor ciocnite din nebăgare deseamă.

Cum nu cunoşteam decât pe preşedintelepartidului care ne-a invitat, un evreu scăpat de urgiamaghiară, dar nu şi de accentul limbii hunilor,

răspunzând pe numele de dr. David Villa, con-templam societatea care se delecta cu bunătăţiledin bufet şi comentam cele ce vedeam cu unicapersoană cu care nu aveam dificultăţi de comuni-care – soţia mea.

Când, spre miezul nopţii, găsisem că a sosit însfârşit timpul să ne retragem, tocmai atunci chel-nerii au deschis simultan uşile salonului dând spresala de mese care, pavoazată fastuos şi amenajatăconfortabil, aştepta „năvălirea” invitaţilor la dineu.

Am înţeles că devreme ce am intrat în horătrebuie să dansez în continuare, ne-am aşezat lalocurile ce ni s-au rezervat la masa de onoare. Dupăcâte am mâncat la bufet nu prea ne-a mai rămaspoftă de mâncare şi ne-am mulţumit să gustămcâte ceva din bucatele servite. Între feluri, asistenţaa fost supusă unei orgii de discursuri din care –dată fiind deficienţa mea lingvistică – nu am înţelesprea mult, dar bănuiesc că de fapt în mare parteconţineau elogii la adresa oaspetelui din Parla-mentul de la Ierusalim.

Pe la ora două, când oboseala era să mădoboare, am început să aud o propoziţie care m-atrezit pe loc de parcă aş fi fost lovit cu o măciucă încap. Domnul dr. Villa, care oficia ca maestru deceremonii, a rostit aceste câteva cuvinte care auavut efect de trăsnet asupra mea, zicând: „Şi acum,voi ruga pe domnul Eliezer Palmor, MinistrulAmbasadei noastre în Argentina, să ne adresezecâteva cuvinte”.

Am zis trăsnet? Mai mult decât atât, efectulunei serii declanşate de tunete şi trăsnete. Timp,însă, să-mi adun gândurile nu aveam, nici ca sămeditez asupra frazelor din care să improvizez cevaasemănător cu un discurs cât se poate de concis.Să refuz invitaţia amfitrionului? Imposibil, căci astaar fi însemnat să jignesc publicul, care habar n-aveade împrejurările în care sunt invitat să iau micro-fonul şi să vorbesc.

În sfârşit, m-am ridicat în picioare şi, începândcu câteva propoziţii în ebraică adresate oaspeteluide onoare, am continuat într-un amestec de spa-niolă şi idiş adresându-mă publicului, ca să ies încele din urmă, nu ştiu cum, din încurcătură, impor-tant fiind faptul ca am ieşit. Ba am şi beneficiat deaplauze, de pură curtoazie probabil, când m-amaşezat după bizara alocuţiune trilingvă improvizată.

Am răsuflat uşurat, dar în sinea mea ardeamde mânie. Simţeam de parcă căzusem într-ocapcană.


Eram printre ultimii care au părăsit sala de meseşi la ieşire l-am prins de mână pe dr. Villa, l-am privitîn ochi şi i-am spus stăpânindu-mi sentimenteleadevărate: „Când m-ai invitat să particip la cinafestivă nu mi-ai spus şi nici măcar nu ai făcut aluziecă aştepţi să spun câteva cuvinte, dar puteai să măprevii când am sosit la recepţie, sau măcar cândne-am aşezat la masă ca să-mi dai un răgaz de câtevaminute să mă gândesc la ceea ce aveam de gând săspun. Nu ai profitat de niciuna din ocaziile amintiteşi nu înţeleg de ce ai făcut asta, spune-mi?!”

Omul meu m-a privit speriat urmărindu-mă, apoia spus: „Dar de ce crezi că te-am invitat la dineu?Ca să mănânci? Nu, domnule! Te-am invitat săvorbeşti! Crezusem că motivul îl cunoşteai, deciştiai de ce te-am invitat”.

N-am ştiut, dar de aici încolo am învăţat, căatunci când o organizaţie evreiască mă invită la omasă, la o cină sau un dineu o face pentru că vreasă-i plătesc masa cu un discurs.

*

Ultimele două episoade evocă preocupăriculinare ivite în cele două perioade ale serviciuluimeu diplomatic la Paris.

În urma alegerilor parlamentare din 1984, laIerusalim s-a constituit un guvern pe baza uneiformule originale de alternanţă între primulministru şi ministrul de externe. Formula prevedeaefectuarea unui schimb automat, la jumătate decadenţă parlamentară, între cele două principalefuncţii ministeriale din guvern. Acordul dintrepartidele Likud şi Avoda prevedea că primul careva ocupa funcţia de prim-ministru va fi ShimonPeres.

Proaspăt prim-ministru, Peres soseşte la Paris,în decembrie 1984, invitat de „prietenul” său,preşedintele François Mitterrand, care a dispus caoaspetele din Israel să fie primit cu onoruri pro-tocolare superioare acelora ce i se cuveneau, potri-vit calificativului oficial al evenimentului drept„vizită de lucru”.

Programul lui Peres prevedea, pe lângă unnumăr de întâlniri şi convorbiri politice de nivelînalt, două momente culinare şi anume: un dejunrestrâns de douăzeci de persoane, oferit de pre-şedintele Mitterrand, şi o cină festivă cu o partici-pare de o sută cincizeci de persoane, oferită deprimul ministru Laurant Fabius.

Supravegherea executării programului pregătitde Serviciul Protocolului din Ministerul de Externefrancez era una din sarcinile mele, în calitatea deministru plenipotenţiar în Franţa.

Având prezentă în memorie criza de guverndeclanşată de aterizarea în Israel a avioanelor deluptă transferate din Statele Unite, la numai câtevaminute după ora de începere a zilei de sabat, urmatăde abandonarea coaliţiei de guvern de către PartidulNaţional Religios – mă refer la primul guvernprezidat de Itzhak Rabin – mi-am zis, că o situaţieasemănătoare poate să se producă în cazul în caredevine public faptul că la mesele oferite în onoarealui Shimon Peres meniurile nu au fost kasher.

Am chemat deci la telefon pe şeful Serviciuluide protocol şi l-am întrebat dacă s-au luat măsurica dejunul oferit de Mitterrand să fie kasher?Interlocutorul meu a răspuns jenat că nu, dat fiindcăeste vorba de o masă restrânsă. Cum însă i-amexplicat că numărul de comeseni nu schimbă dateleproblemei, m-a întrebat ce-l sfătuiesc să facă?

Pe atunci funcţiona la Paris un singur restau-rant kasher de nivel corespunzător şi m-am gânditcă solicitând colaborarea acestuia s-ar putea găsi osoluţie potrivită problemei. Până la urmă, franceziiau acceptat ideea şi trebuie să spun că omul celmai fericit în soluţia imaginată de mine a fost şefulrestaurantului, care a ţinut să facă el însuşi pechelnerul servind la masă, obţinând în felul acestacâte o fotografie cu fiecare din personalităţileparticipante la dejun şi pe care s-a grăbit să leetaleze pe pereţii stabilimentului său.

Problema dineului oferit de primul ministrupărea să fie mult mai delicată şi complicată. Laîntrebarea cu privire la kashrut, şeful protocoluluimi-a răspuns, încântat şi sigur de sine, să nu amnicio grijă, fiindcă dispune de consilierea uneipersoane extrem de competente în materie. „Ştim,a continuat triumfător omul meu, că nu putem servilangustine, dar, în schimb, putem folosi în meniupeşte şi carne de pasăre, nu însă, bineînţeles, carnede porc”.

„Persoana competentă în materie”, mi s-a des-tăinuit interlocutorul meu, „este nimeni altcinevadecât soţia primului ministru, care precum ştii esteevreică”.

„Numai această surpriză mi-a lipsit” mi-am zisîn sinea mea, întrebându-mă cum voi explica acumpartenerului meu că regulile de kashrut sunt cevamai complicate decât lista de bucate admise şi


nepermise invocate de el şi cum voi etala clari-ficările mele, fără ca să atentez la „competenţa” înmaterie a doamnei, soţie de prim-ministru?

Spre norocul meu, m-am trezit copleşit de oidee salvatoare. Ideea era cum ar fi procedatRabinul Şef al Franţei, Samuel Rene Sirat, dacă arfi fost invitat la dineu?

L-am întrebat dacă rabinul este invitat şi răs-punsul a fost bineînţeles afirmativ. La care amcontinuat, întrebându-l: „Şi ce v-a cerut dânsul cuprivire la meniu?”. „Păi, o nimica toată. Ne-a cerutdoar să comandăm un meniu pentru el şi ne-a in-dicat adresa unde să-l comandăm”. La care, ca unulcare a dat peste comoara lui Aladin, i-am cerut:„Acelaşi meniu te rog să comanzi şi pentru delegaţiaisraeliană”.

Astfel am ieşit în mod elegant din complicaţiaculinară, spre satisfacţia tuturora. Ieşit-am, oare,într-adevăr?

Se pare că nu.În dimineaţa zilei de întoarcere în Israel, când

aşteptam ultimele aranjamente înainte de pornireacoloanei de automobile spre aeroport, Shimon Peresmi-a spus: „Ia ascultaţi-mă bine fraţilor, eu am vizitatpână acum Parisul de vreo patruzeci de ori, darniciodată nu am mâncat aşa de prost cum mi-a fostdat să mănânc de astă dată!”

La care, protejat de un zâmbet imprecis i-amrăspuns: „Ai mâncat prost, fiindcă de astă dată aimâncat numai mâncare kasher. Vina este a mea şiam procedat aşa, ca să evit ca partidele religioasesă folosească meniul ca să-ţi facă ceea ce au facutlui Rabin în 1977”.

Peres s-a amuzat de răspunsul primit şi ampornit cu toţii bine dispuşi spre aeroport.

Ultimul episod s-a petrecut tot la Paris, spresfârşitul funcţiei mele de Ambasador şi Repre-zentant Permanent al Statului Israel la UNESCO.

Eu am avut şansa să-mi exersez mandatul într-operioadă redevenită favorabilă Israelului pe planinternaţional, în urma Conferinţei de la Madrid(1991) şi a semnării Acordurilor de la Oslo (1993).Nu voi înşira aici toate schimbările petrecute înacest răstimp şi nici toate rezultatele efectiveobţinute şi care laolaltă au permis definireatransformării atitudinii faţă de Israel drept oschimbare radicală de la situaţia de criză genera-lizată la normalitate. Aş aminti doar primulsimpozion al intelectualilor israelieni şi palestinieni,la care au participat oameni de litere invitaţi dinEgipt, Maroc, Franţa, Turcia, Statele Unite ale

Americii, Spania ş.a., reuniţi în decembrie 1993 laGrenada (Spania), oraşul unde regii catolici, Fer-dinand şi Isabela, au semnat Edictul de Expulzarea Evreilor din regatul spaniol. Mai mult, şedinţainaugurală a avut loc chiar în Sala Tronului, undeEdictul a fost semnat şi prezenţa noastră în acestloc a trezit în noi emoţii puternice şi nu puţinesentimente de orgoliu ca reprezentanţi ai statuluievreiesc suveran reveniţi ca cetăţeni liberi încetatea de unde a pornit una din cele mai cumplitecampanii de prigonire a poporului evreu martirizat.

Simpozionul care şi-a propus să dezbată temaprivind configuraţia dorită a păcii israelo-palestinienea fost, ca eveniment, o realizare tulburătoare, dar,pe plan conceptual, un eşec regretabil, din cauzaparticipanţilor palestinieni care nu au sesizat pro-funda semnificaţie istorică a momentului. Aceştiaau preferat să rumege fără sfârşit păcatele ocupaţieiisraeliene, făcând apel la intelectualii israelieni de ase mobiliza împotriva ocupaţiei şi au deturnat în felulacesta obiectul întrunirii. Consternarea partici-panţilor faţă de această desconsiderare a preocupăriiintelectualilor reuniţi pentru conturarea păciiimaginate a fost mare.

Al doilea moment, având o semnificaţiedeosebită şi care s-a petrecut la puţin timp înaintede terminarea mandatului meu la UNESCO, a fostdecernarea Premiului pentru Pace Houphouet-Boigny (iulie 1994) lui Itzhak Rabin, Shimon Peresşi Yasser Arafat. Premiul a fost decernat de ocomisie prezidată de Henry Kissinger.

Ceremonia decernării premiului a avut loc înprezenţa a două mii de invitaţi, în salonul de re-uniuni festive al organizaţiei. Steaua incontestabilăa evenimentului a fost Ytzhak Rabin, care a fer-mecat publicul printr-un discurs care îi reliefacalităţile umaniste emoţionante, fiind răsplătit prinovaţii care parcă nu mai încetau. Rabin a vorbit înebraică – eu m-am îngrijit ca traducerea simultanăîn cele cinci limbi oficiale să se facă fără dificultate– şi astfel am obţinut, pentru prima dată în istorie,ca verbul ebraic să răsune la tribuna NaţiunilorUnite.

Ca o consecinţă a evenimentului, am obţinutca în grădina în curs de amenajare în spaţiul oferitde UNESCO de către sculptorul Dany Caravan, şidedicată ideii de toleranţă, fraza definitorieîncrustată pe obeliscul din centrul grădinii săcomunice mesajul creaţiei artistice în şase şi nunumai în cinci limbi (adică şi în limba ebraică).


Directorul General al organizaţiei mă rugasesă recomand un restaurant respectabil şi con-venabil pentru organizarea banchetului în cinstealaureaţilor şi eu am propus restaurantul „ChezLaurent”, care, situat în grădinile „ChampsElysées”, este unul din cele cinci sau şase res-taurante dintre cele mai bune din Paris. Acestamai avea şi calitatea de a fi condus de un adminis-trator evreu, care fusese un timp responsabil cuconducerea restaurantului de la „King David” dinIerusalim şi deci înţelegea problema noastră cukashrut-ul.

Masa s-a desfăşurat într-o atmosferă excep-ţională, dar mâncarea, din nefericire, n-a fost deastă dată la nivelul meselor cu care ne-am delectatde atâtea ori în trecut.

În sfârşit, când am plecat, m-am găsit mergândalături de Henry Kissinger. Acesta, îmbătrânit şi

greoi, vorbind cu un accent şi mai străin decât celcunoscut, m-a privit cruciş şi m-a întrebat: „Oarecine e răspunzător pentru această masă atât demizerabilă?”

Întrebarea m-a surprins ca un fulger dezlănţuitdin senin. M-am uitat la el şi i-am răspuns fără săclipesc: „Eu, domnule, eu sunt răspunzător”, şi amadăugat: „Întrucât cred că nu e nevoie să vă explicproblema noastră de kashrut, înţelegeţi de ce amcomandat masa la acest restaurant condus dedomnul Ehrlich. În schimb, nu pot să expliccalitatea slabă a meniului după atâtea alte meseexcelente consumate la acest restaurant în trecut”.La care, Kissinger a mormăit câteva silabe greudescifrabile şi ajungând între timp la ieşire ne-amdat mâna, am spus frumos „la revedere” şi ne-amurcat fiecare în maşina care-l aştepta şi care s-auîndepărtat în direcţii opuse.

THE MEMORIES OF A DIPLOMAT

E.S. Ambassador Eliezer Palmor, at the end of a long diplomatic career, narrates his memories, stopping

this time at some anecdotic moments of his voyages to Belgium, Norway, Argentina or France.

Born in Romania, speaker of Romanian language, Mr. Palmor will take out of impasse the press

secretary of Romanian Embassy in Brussels, who was speaking an approximate French. His involvement

in the release of some conationals from the Norwegian prisons up to the “deception” of the Justice Minister

in Oslo, the ingrate posture in which he was at Buenos Aires when he addressed a speech without mastering

the language of the country, and other funny episodes during his mission in Paris prove out that sometimes

the career of diplomat knows moments of relaxation.

* E.S. Eliezer Palmor onorează pentru a doua oară publicaţia noastră cu o contribuţie originală. Într-unnumăr anterior a semnat studiul intitulat „Franţa l-a salvat pe Yasser Arafat de la pierzanie!”. Dupăapariţia revistei ne-a trimis următoarele rânduri, care, sperăm, că o să-l bucure şi pe distinsul nostrucolaborator, domnul academician Mircea Maliţa:

Am primit ieri revistele, via Ambasada noastră şi fiul meu de la Externe. Vă mulţumesc. Vreau săadaug o curiozitate: prima contribuţie la revistă este semnată de academician Mircea Maliţa. Ei bine,Maliţa este fiul unui funcţionar de la Prefectura judeţului Bihor. După Dictatul de la Viena, Prefectura dela Oradea s-a mutat la Beiuş – oraşul unde am copilărit – devenit capitală de judeţ. Maliţa a terminat, dinacest motiv, şcoala medie la Liceul „Samuil Vulcan” unde am învăţat şi eu, după eliberare. Maliţa era unbăiat înalt care nu juca fotbal, dar eu jucam, în timp ce el se mulţumea să ne urmărească de pe tuşă caspectator. Nu cred să mă ţină minte, deşi am fost „stea” în echipa „Bihorul”; eu însă am urmărit de ladistanţă evoluţia lui până ce a fost ministru adjunct la Externe.

Şi acum, doi fraţi beiuşeni se întâlnesc, prin semnăturile lor, în „Revista de Istorie Militară”.Mi-a făcut plăcere să aflu că Maliţa trăieşte şi e academician. Cu bine, Eliezer Palmor


Într-o emisiune a postului Realitatea TV, AndreiPleşu şi Gabriel Liiceanu au discutat timp deaproape o oră despre bolile de astăzi ale României,prin boli înţelegându-se acele probleme politice,sociale, economice sau culturale care încetinescsau chiar stopează modernizarea ţării. Sub influen-ţa lui Fischer-Galaţi1, începând cu 2004, dezvol-tasem aceeaşi idee, conştientizând faptul că Româ-nia, de la o etapă istorică la alta, moştenea anumitedeficienţe de funcţionare, pe care eu le numisem„boli istorice”. Folosirea aceluiaşi nume de cătrecei doi iluştri intelectuali români mă încurajează şimai tare în a propune „boala” ca instrument meto-dologic ce poate ajuta la o mai bună înţelegere aţării noastre şi a cauzelor slabei sale performanţepolitice. Discuţia celor doi intelectuali s-a concen-trat pe bolile moştenite de la epoca comunistă. Aşacum diagnosticarea completă a unui individpresupune şi evaluarea antecedentelor medicale,tot aşa şi o ţară, pentru a-i fi evaluată „starea desănătate”, trebuie să-i fie identificate şi evaluatecorect toate antecedentele.

Am preluat de la Gabriel Liiceanu numele unoradin bolile identificate de el, dar dezvoltându-le şiargumentându-le cum am crezut eu de cuviinţă. Spredeosebire de cei doi, consider însă că o analizăcompletă a bolilor României ar trebui să conţină şibolile Regatului, sau a celor „câştigate” prin sovie-tizarea ţării. România de astăzi nu poate fi înţeleasăfără a căuta să identificăm moştenirea negativă aepocilor anterioare, bizantino-fanariotă, a monarhieiconstituţionale şi cea comunistă. Multe dintretrăsăturile negative acumulate până în 1945 au fostulterior exacerbate de către regimul comunist cumentalităţile sale orientale şi incultura sa.

Dacă Liiceanu şi Pleşu au dreptate, dacă Româ-nia este sau nu bolnavă, cât de bolnavă, este ochestiune deja supusă dezbaterii publice, concluziilefiind la latitudinea fiecărui cititor, în funcţie şi decât de dezvoltat este spiritul său critic. Dar dacă

REFLEC}ii • OPINII • CONTROVERSEREFLEC}ii • OPINII • CONTROVERSEREFLEC}ii • OPINII • CONTROVERSEREFLEC}ii • OPINII • CONTROVERSEREFLEC}ii • OPINII • CONTROVERSE

„BOLILE ISTORICE” ALE ROMÂNIEI„BOLILE ISTORICE” ALE ROMÂNIEI„BOLILE ISTORICE” ALE ROMÂNIEI„BOLILE ISTORICE” ALE ROMÂNIEI„BOLILE ISTORICE” ALE ROMÂNIEI

IULIAN FOIULIAN FOIULIAN FOIULIAN FOIULIAN FOTTTTTAAAAA

România ar fi fost o ţară sănătoasă, modernizareasa ar fi urmat alt curs după 1990 şi ţara ar fi înre-gistrat alte performanţe, atât în procesul de gu-vernare, cât şi în ceea ce ţine de gestionarea avuţieinaţionale.

Dacă România ar fi o ţară sănătoasă, nu artrebui ca primul ministru să facă apel la cetăţenipentru a nu mai fura şi distruge dotările autostrăziiSoarelui, Bucureşti-Feteşti, obiectiv de importanţănaţională şi strategică, de largă utilitate publică2.Într-un an de zile s-au furat garduri de protecţie aautostrăzii în valoare de 3 milioane de euro3. DacăRomânia ar fi o ţară sănătoasă, nu am fi avut cincireforme ale învăţământului în opt ani4. O ţară încare avem la admiterea în învăţământul superiordoi candidaţi pe loc la medicină şi zece pe loc laAcademia de poliţie, în situaţia în care sănătatea şiînvăţământul reprezintă priorităţi europene, esteo ţara sănătoasă, responsabilă pentru propriul eiviitor? O ţară în care niciuna din universităţile salenu figurează în primele 500 din lume, iar doctorateleîn ştiinţe sunt doar o chestiune rezumată la câtevamii de euro, se poate considera sănătoasă?

Dacă România ar fi fost o ţară sănătoasă am fiintrat în NATO odată cu Cehia, Polonia şi Ungariaîn 1997, sau în UE în 2005, împreună cu cele zeceţări care au aderat atunci. Dacă România ar fi fosto ţară sănătoasă nu am fi înregistrat toată perfor-manţa negativă de până în 2004-2005. Şi nu înultimul rând, dacă România era o ţară sănătoasă,astăzi am fi avut un plan clar, pe termen lung, devalorificare a şansei modernizării, oferită prinintegrarea în UE. La aproximativ un an de laaderarea la Uniunea Europeană noi nu ştim încăcum şi pe ce vor fi cheltuite cele 30 miliarde euroasistenţă. Ocupată prea mult cu clarificarea trecu-tului său, România este prea bolnavă pentru a maiavea timp de a-şi construi propriul viitor.

Din păcate, impresia că România este bolnavăo găsim şi în Vest. Unul din cele mai bune web-site-


uri din zona relaţiilor internaţionale publica în 2004o astfel de analiză intitulată „România: Noul Bolnaval Europei”5, subliniind faptul ca ţara noastră a fostultima care s-a aliniat la cerinţele UE. Explicândaceastă îndărătnicie prin urmările dictaturii ceau-şiste, „the most totalitarian system în CommunistEastern Europe” şi subliniind că într-o ţară domi-nată de corupţie şi de succesorii fostului PartidComunist, reformele s-au derulat foarte lent. Aceeaşiidee o regăsim şi la Tony Judt, cunoscut specialistamerican în problemele Europei Centrale. Într-uneseu publicat în noiembrie 2001 în The New YorkReview of Books, intitulat „România: la fundulgrămezii”6, Judt apreciază România ca aflându-se„printre codaşii Europei, la toate capitolele”7, apre-ciind că, în baza evaluărilor revistei „The Econo-mist”8, nivelul calităţii vieţii cetăţeanului românobişnuit este undeva între cel al Libiei şi al Libanului.

A discuta despre „bolile României” este acelaşilucru cu a încerca să stabileşti cauzele pentru careRomânia merge atât de încet spre Europa9, ră-mânând în urma ţărilor Europei Centrale şi înre-gistrând uneori mai degrabă un comportamentpolitic şi economic oriental decât occidental. Dece este România cu 50 de ani în urma Vestului saucu 25 de ani în urma Ungariei?

BOLILE REGATULUIDeşi modernizarea României, începută odată

cu reformele lui Alexandru Ioan Cuza şi ulteriorale regelui Carol I, a fost un fenomen excepţional,radiografia aceleiaşi perioade evidenţiează şi factorinegativi, care şi-au pus amprenta asupra calităţiiactului de guvernare. Perioada monarhică nutrebuie idealizată, cu atât mai mult cu cât tarele deatunci ale Regatului s-au dovedit a fi rezistente laschimbare, prelungind până în zilele noastre uneledin caracteristicile orientale ale ţării.

Caracterul oligarhic al puteriiÎn primul rând, s-a păstrat în toată această

perioadă caracterul oligarhic al puterii, sauceea ce Fischer-Galaţi numea „constituţionalismulboieresc”. Atunci, ca şi astăzi de altfel, politica seînvârtea în jurul persoanelor şi nu al programelor.În ciuda caracterului democratic al monarhieiconstituţionale, elita politică şi economică din aceaepocă a avut ca principal obiectiv prezervarea con-trolului asupra puterii. Într-o emisiune a postului

TVR 110, istoricul Neagu Djuvara a descris pe largcum funcţiona mecanismul puterii în Regatulromân, cu excepţia Brătienilor, care erau doar miciboieri, toţi primii miniştri până la Primul RăzboiMondial provenind din mari familii boiereşti. Înciuda răspândirii valorilor revoluţiei franceze şi arevoluţiei burgheze din Principate de la 1848, unadin caracteristicile principale ale regimurilorfanariote supravieţuise. Din punct de vedere alaccesului la putere, situaţia în a doua jumătate asecolului al XIX-lea se aseamănă cu cea de laînceputul secolului, când marile dregătorii erauîmpărţite doar între 14 familii boiereşti. Tentaţiaoligarhică a fost o permanentă ameninţare la adresaunităţii naţionale, cultura politică în vechiul Regatfiind diferită de cea din Transilvania. Nu de puţineori intelectualii transilvăneni, influenţaţi deeducaţia occidentală cu accent pe binele comun şiatitudine civică, au reclamat astfel de atitudini lanivelul politicienilor din Regat, una din ţintele unorastfel de critici fiind familia Brătianu: „considerândRomânia ca pe o creaţie a tatălui său (poreclit dealtfel „vizirul”11), Ionel Brătianu gândea în spiritulunui despotism de familie, crezându-se în chip firescchemat să stăpânească România reîntregită”12.

Ignorarea nevoilor propriului poporUn al doilea factor negativ a fost dezvoltarea

unui solid comportament bazat pe ignorareaconstantă a aşteptărilor şi nevoilor propriilorcetăţeni şi în special ale ţărănimii. Răscoaladin 1907 a fost o reacţie limită la o astfel de prealungă ignorare a nevoilor ţăranului român. Re-formele, în special cele economice şi sociale, aufost întotdeauna parţiale pentru a nu pune în pericolmonopolul puterii deţinut de oligarhie şi de obiceierau promise doar în perioade grele pentru ţară,când ţărănimea trebuia să salveze România de ladezastru. Aşa a fost cazul lui 1877-1878 sau 1916-1918, când li s-a promis pământ ţăranilor pentru ase putea câştiga războaiele în care ne aflam an-grenaţi. Emblematic pentru noi, odată greul trecut,pentru a nu pune în pericol baza materială a marilorproprietari de pământ, reformele promise, în spe-cial împroprietăririle cu pământ, erau puternicdiluate. S-a mers până acolo încât în 1920 a avutloc o lovitură de stat regală pentru a fi instalatguvernul generalului Averescu, prestigiul său fiindcea mai la îndemână cale de diluare a reformei


agrare. Şi chiar în cazul când unele moşii au fostdiminuate pentru a da pământ ţăranilor, moşieriirespectivi au fost recompensaţi cu posturi „grase”în administraţia României Mari. Nota de plată amarilor realizări politice şi a modernizării întot-deauna a plătit-o ţăranul român. Că ţăranul românreprezenta „talpa ţării” o ştim cel puţin de pe vremealui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, aşa după cumde asemenea ştim că el reprezintă un factoresenţial în a consolida marile realizări. Unirea ceamare a lui Mihai Viteazul s-a destrămat nu numaipentru că nu a fost dorită de vecinii Principatelor,dar şi pentru că ţăranii înrobiţi de Mihai Viteazulau văzut în destrămarea ei o cale de a scăpa delegarea de glie. Schimburile economice cu Occi-dentul, în special comerţul cu grâne a fost extremde important pentru formarea burgheziei şiaccelerarea reformelor, „burghezia engleză sfărâ-mând zidurile dintre Principate şi Apusul euro-pean”13. Dar nevoia crescândă de cereale şi alteproduse agricole pentru export a intensificat exploa-tarea dură a ţăranilor de către marii proprietari depământ, transformând o formă superficială deiobăgie într-o formă de exploatare brutală a ţără-nimii14. Pentru ţărănimea română, contactul cuOccidentul nu a adus în mod direct beneficii. În1938, deşi România reprezenta a zecea economiedin Europa, peste trei milioane de ţărani locuiauîncă în bordeie.

Rezistenţa la modernizareÎn al treilea rând, modernizarea prin intervenţia

Occidentului a produs o rezistenţă din parteaelitelor locale, în anumite ocazii rolul Vestului fiindperceput ca o ameninţare mortală15. La începutulsecolului al XIX-lea, vodă condamna prin lege„portul straielor nemţeşti”. În cazul României, estesimptomatic că, după fiecare realizare politicămajoră, Independenţa sau Marea Unire, de fiecaredată cu sprijinul Occidentului, în politica internăs-a manifestat un puternic curent anti-occidental,naţionalist cu accente anti-semite. De altfel, înRomânia anti-occidentalismul şi anti-semitismul aumers tot timpul mână în mână, apogeul fiind atinsîn anii interbelici, odată cu formarea guvernuluilegionar şi ulterior a celui antonescian, ambeleînsemnând o rupere clară de Occidentul demo-cratic. La începutul anilor ’30, opţiunea unei maripărţi a elitei politice şi a populaţiei pentru radi-

calismul de dreapta s-a constituit ulterior într-oopţiune politică falimentară, dar atractivă, întrucâtrăspundea unei cerinţe istorice importante:legionarismul era anti-occidental, dar era în acelaşitimp şi anti-bolşevic. Se poate spune că doctrinalegionară chiar şi astăzi este populară într-oanumită măsură16, deoarece, pentru gruparea anti-occidentală, ea reprezintă o posibilă variantă deevoluţie local-tradiţională, anti-rusească şi anti-occidentală în acelaşi timp.

CorupţiaCorupţia este poate principala moştenire oto-

mană. Nu întâmplător, cuvintele care definescelementul central al acesteia, obţinerea de banicontra unor servicii efectuate ilegal, sunt de origineturcă: bacşiş, peşcheş, ciubuc. În toate epocileistorice, de la fanarioţi încoace, corupţia s-a învârtitîn jurul statului şi a fost un factor capabil să afectezebuna funcţionare a lui. Funcţionarea statului înmomente importante pentru România, precumPrimul Război Mondial sau 1940, a fost afectatănegativ datorită corupţiei, foarte vizibilă în specialîn asigurarea armatei cu armament de calitate.Este de notorietate faptul că în timpul luptelor dinDobrogea, din 1916, soldaţii români trăgeau curândul, neexistând arme pentru toţi, aşa cum 24 deani mai târziu, proasta dotare şi înzestrare a armateiromâne, face imposibilă rezistenţa în faţa ultima-tumului sovietic, pierzându-se Basarabia şi Bucovinade Nord.

Externalizarea vineiNu în ultimul rând, combinaţia de oligarhie şi

subdezvoltare, precum şi eşecurile politiceintervenite ulterior, au însemnat o continuă nevoiede a evita ca elita conducătoare să fie trasă larăspundere pentru ineficienţa guvernării. Asta aînsemnat că, indiferent de epoca istorică, elitaconducătoare a inventat „duşmani externi”, arun-când asupra lor vina pentru eventualele nereali-zări. Un astfel de fenomen, caracteristic societă-ţilor subdezvoltate, în special celor orientale, lipsitede spirit critic, poartă denumirea de „externali-zare a vinei” însemnând blamarea altora pentrupropriile tale greşeli. Rând pe rând, evreii, occiden-talii, ungurii, chiar şi ruşii, au fost de vină pentrudestinul istoric greu, chiar tragic al românilor.Orice şi oricine numai să nu trebuiască să ne punem


întrebări asupra propriei performanţe politice.Paroxismul în această abordare a fost atins pevremea ultimilor ani ai lui Ceauşescu, când subefectul gravei izolări în care se afla regimul comu-nist, de vină pentru problemele noastre ajunsesesă fie toată lumea, atât din Est, cât şi din Vest. A-iarăta cu degetul pe occidentali pentru nerealizărileşi eşecurile unei ţări era de altfel o atitudine speci-fică statelor autoritare. Chiar şi astăzi, „nefericirileşi nerealizările românilor se datorează evreilor,arbitrilor şi serviciilor secrete”17. România continuăsă externalizeze vina, să-i blameze pe alţii pentrupropriile eşecuri, aşa cum fac de altfel majoritateaţărilor din Europa de Est, în frunte cu Rusia, unsentiment alimentat de psihoza conspiraţionistă şiantioccidentalismul serviciilor secrete ruse.Externalizarea vinei devenise un automatism alRăzboiului Rece.

Paradigma 18.40Paradigma 18.40 reprezintă în mod sintetic

falimentul naţional al României din 1940, în urmaDictatului de la Viena, faliment datorat unor greşelipolitice majore, comise încă din primii ani de după1918, suprapuse peste un context internaţionaldefavorabil şi prea puţin înţeles de către elitapolitică românească din acea perioadă. Paradigma18.40 este o experienţă istorică tristă, dar foarteimportantă pentru România de astăzi, demonstrândcum bolile istorice au putut împinge între 1918-1940România la faliment naţional, ducând la anulareaunei mari realizări istorice precum Unirea ceaMare de la 1918. Lecţia ce ar trebui învăţată estecă o superbă realizare politică precum integrareaîn NATO şi UE poate fi anulată dacă elita politicăromânească nu-şi înţelege corect menirea şimisiunea.

Între 1918-1940, incapacitatea elitei politiceromâneşti, în special a celei din vechiul Regat, dea-şi înţelege menirea şi a-şi asuma misiunea naţio-nală, pe fondul unei situaţii internaţionale foartecomplexe (nici aceasta înţeleasă corespunzător),a făcut ca în numai 22 de ani, cea mai mare realizareistorică a secolului al XX-lea, Unirea cea Mare, săfie distrusă. În 1940, în urma ultimatumurilor mos-covite din iulie, URSS ocupa Basarabia şi Bucovinade Nord, iar în urma dictatului de la Viena, Româniapierdea Transilvania de Nord. Falimentul naţionalera semnificativ. Neînţelegând mai nimic din ce se

întâmplă cu ţara, o parte a clasei politice, sub in-flueţa naţionalismului în creştere şi a anti-semi-tismului istoric, a făcut o a doua mare greşeală. Aantrenat ţara într-o alianţă cu Germania nazistă şiItalia fascistă, întorcând spatele Occidentului demo-cratic, „cu sprijinul căruia obţinusem marilerealizări istorice”18. Analizând anii 1918-1940, vomobserva că germenii eşecului au fost plantaţi chiardin primii ani de după Marea Unire. Clasa politică,în special aripa sa liberală şi regăţeană, în loc să seconcentreze pe misiunea istorică a consolidăriiunirii şi continuării modernizării, a fost mai inte-resată de monopolul puterii şi de îmbogăţirea rapidă.

Pentru a putea asigura viabilitatea Unirii, clasapolitică din România trebuia să asigure îndeplinireaa patru obiective: reconcilierea naţională, reconci-lierea internaţională, integrarea socială şi dezvol-tarea economică.

Reconcilierea naţională era necesară pentruca Transilvania şi Basarabia, care aderaseră debună voie la ţara mamă, să se regăsescă în peisajulpolitic şi administrativ al noii entităţi create. Erafoarte important ca elitele locale ale celor douăprovincii să fie cooptate în procesul de conducerea ţării. Or, ce s-a întâmplat în realitate a fost departede acest deziderat, lucrurile evoluând pe un cu totulalt făgaş. Cel mai la îndemână exemplu este cellegat de adoptarea unei noi Constituţii, cea din 1923,procesul fiind realizat prin luarea în calcul doar aproiectului liberal, deputaţii opoziţiei fiind excluşi19.O parte din elita transilvăneană a reproşat deschisliberalilor faptul că „în loc să se asocieze la organi-zarea şi consolidarea noului stat, acest partid (lib-eral – n.a.) a sabotat opera de refacere şi întărire aţării, vrând să se dovedească a fi singurul în staresă guverneze”20. Tendinţa marginalizării elitelorcelor două provincii a fost vizibilă şi nocivă, deşiamploarea ei a fost mai mare în Basarabia decât înTransilvania. Prin crearea PNŢ, din fuziunea par-tidului Naţional din Ardeal cu cel Ţărănesc dinRegat, elita transilvăneană a reuşit să aibă o anu-mită influenţă asupra puterii, câştigând chiar ale-gerile în 1929. În schimb, în Basarabia elitele lo-cale au fost puternic marginalizate, locurile de con-ducere şi funcţiile bine remunerate fiind ocupatede reprezentanţi ai elitei regăţene, trimişi specialde la Bucureşti. Mai mult decât atât, la un momentdat Basarabia devine un fel de loc de pedepsire afuncţionarilor incompetenţi, fapt ce a stârnit şi mai


tare orgoliul local al basarabenilor. Acea realitatea produs o impresie negativă atât de puternică,încât şi astăzi urmele ei se pot face simţite laChişinău21. Nu în ultimul rând, Bucureştiul a neglijatdezvoltarea infrastructurii basarabene, cu excepţiacâtorva şcoli şi a unui drum22.

În egală măsură, reconcilierea naţională tre-buia făcută între populaţia majoritară română şidiferitele grupuri minoritare, în special ungurii,evreii şi germanii, care erau cele mai numeroase,cu atât mai mult cu cât recunoaşterea interna-ţională a Marii Unirii fusese condiţionată de unastfel de demers. Din păcate, prea puternica tradiţienaţionalistă – şovină şi anti-semită –, accentuatăde multiplele probleme economice agravate derecesiunea de la începutul anilor ’30, a împiedicatca un astfel de succes să fie materializat într-o paceinteretnică. „Evreul, ungurul şi comunistul”23 deve-neau duşmanii noii ordini. După cum trist recu-noştea Octavian Tăslăuanu „ţara întreagă e învrăj-bită, răscolită de patimi urâte şi ruşinoase”24.Integrarea „străinilor” în viaţa ţării ar fi putut ducela pierderea monopolului oligarhic asupra puterii,lucru considerat de Bucureşti ca inacceptabil25.

Reconcilierea naţională trebuia să se deruleze înparalel cu cea internaţională, România fiindînconjurată de trei state care pierduseră teritorii înfavoarea ei: Ungaria, URSS şi Bulgaria. Contra-balansarea acţiunilor iredentiste ale acestor state s-afăcut prin crearea de „mici alianţe regionale”,neviabile în faţa politicii de mare putere dezvoltată deGermania şi URSS începând cu mijlocul anilor ’30.

Integrarea socială şi dezvoltarea economică arfi trebuit să asigure României liniştea socială decare avea nevoie pentru ca beneficiile Unirii să fieechitabil distribuite, asigurând încrederea în viitora tuturor categoriilor sociale. Ori caracterul oli-garhic al puterii de la Bucureşti s-a dovedit preaputernic pentru a genera acea inteligenţă politicănecesară unei dezvoltări sustenabile a ţării. Dupăce s-a văzut „cu sacii în căruţa”, elita de la Bucureştis-a grăbit în primul rând să sacrifice reformaagrară26, pentru ca marile familii boiereşti şi mariilatifundiari să nu-şi vadă averile diminuate.

BOLILE ROMÂNIEI COMUNISTEEpoca comunistă a însemnat distrugerea

României monarhice de către URSS, atât prin agra-

varea bolilor regatului, cât şi prin infestarea cu altelenoi. La 30 decembrie 1947, data alungării regelui şiproclamarea „republicii muncitoreşti”, transfor-marea regatului dunărean din monarhie constitu-ţională în satelit al Moscovei a început prin canceri-zarea societăţii româneşti, profitând în special devechile boli istorice din perioada monarhică. Co-ducerea oligarhică, ignorarea aşteptărilor poporuluisau atitudinile naţionalist-antioccidentale auînsemnat tot atâtea oportunităţi pentru sovietici îna transplanta comunismul în România. Societatearomânească a acceptat cu prea mare uşurinţatransplantul unui corp străin, anticorpii săi împotrivaorientalizării sale prin comunizare fiind prea slabi27.

Nomenclatura a însemnat tot conducerea ţăriide către un grup mic, însă într-un alt plan, fiind oconducere super-oligarhică, controlând pe lângăputerea politică toate celelalte sectoare importante,inclusiv economia, armata şi educaţia. Aşteptărilemarii mase a cetăţenilor pentru o viaţă mai demnăşi mai bună au fost în continuare ignorate cudesăvârşire. Atunci când sufeream marea majori-tate din cauza frigului din apartamente eram sfătuiţi„să mai punem o haină pe noi”28 .

Iar în anii ’70-’80, când consolidarea legitimităţiiregimului Ceauşescu era văzută prin adoptarea uneisoluţii, în egală măsură, anti-sovietică, dar şi anti-occidentală, au fost recuperate, sub forma proto-cronismului, vechile teorii naţionalist-legionare.Una din tactici, preluată de la Nicolae Densuşianu,a fost exagerarea locului şi rolului lui Decebal înistoria României, în detrimentul împăratului Traian,simbolul „latinităţii” şi al legăturii cu Occidentul,aşa cum de altfel Şcoala Ardeleană construise însecolul al XVIII-lea identitatea occidentală a Româ-niei. Ironia sorţii face ca astăzi, tocmai aceste teoriiale protocronismului să faciliteze Rusiei câştigareaunui mare spaţiu de manevră pentru a-şi extindeinfluenţa politică în România.

Pe acest fond permisiv, comunismul şi-a dezvol-tat propriile boli, acestea la rândul lor afectând şimai grav fondul cultural al poporului român. Bolilecomunismului au fost în număr de patru: boalaselecţiei negative, cea a deplinei conspirativităţi,ura împotriva intelectualilor şi „furtul naţiunii” sau„naţiunea de castă”.

Regula sacră a selecţiei negativeÎn 1945, PCR avea doar aproximativ 800 de

membri, fiind un partid lipsit de orice prestigiu


naţional şi aderenţă populară. Nu numai că nuparticipase la niciuna din marile realizări istoriceale României, dar, mai mult decât atât, fuseseperceput ca având o atitudine anti-naţională, în-trucât aderase la poziţia Cominternului, careconsidera România ţară imperialistă (datorită uniriicu Basarabia). Pentru a se impune şi a rezista laputere regimul comunist, dincolo de prezenţaArmatei Roşii, a fost nevoie de trei demersuricomplementare şi concomitente: distrugerea elitei„burghezo-moşiereşti”, impunerea selecţiei nega-tive ca mecanism principal al managementuluipersonalului şi trecerea la deplina conspirativitate,ca metodă de numire a cadrelor de conducere.

Distrugerea elitei interbelice, elita Românieiregale şi democratice, definită de literatura co-munistă drept „elita burghezo-moşierească”, s-afăcut prin cea mai sălbatică, dar şi „eficientă”metodă, cea a exterminării în închisori şi lagăre.

În paralel cu distrugerea vechii elite, PCR aavut grijă să pregătească formarea uneia noi,folosind „arma sa cea mai de temut”29, riguroasaselecţie negativă. Prin această politică de cadre s-areuşit crearea unei noi piramide administrative şia unei „noi etici a muncii”, de fapt o anti-etică, inte-resul personal sau cel de grup detronând interesulpublic. Selecţia negativă punea accentul pe selecţiapentru promovare a celor obedienţi şi incom-petenţi, „apţi pentru o disciplină aproape oarbă”30

şi incapabili pentru o analiză raţională şi o gândireindependentă. Cei aleşi trebuiau să-şi demonstrezeîn mod constant şi pe perioade lungi de timp fideli-tatea faţă de şefii lor şi faţă de partidul comunist,„loialitatea politică valorând mai mult decât compe-tenţa”31. După o lungă perioadă de testare, fiindconsideraţi loiali, erau promovaţi în funcţii de con-ducere, obţinând şi multiple privilegii materiale.Obligaţia lor morală era să facă acelaşi lucru şi ei,perpetuând astfel sistemul. Numai într-un astfel desistem un şofer putea ajunge prim-ministru32.

Astfel s-a construit „regula sacră” a selecţieinegative. Scopul ei suprem a fost perpetuarea laputere a grupului iniţial şi iniţiatic. În cele mai multedintre situaţii, interesul naţional al României aocupat o poziţie secundară sau chiar terţiară, avândîn vedere că mai trebuiau satisfăcute şi intereselehegemonului, respectiv URSS (interesele lor fiindfundamental diferite de ale României).

Regula fundamentală a deplinei conspi-rativităţi

A doua regulă de bază a funcţionării adminis-traţiei centrale în România în intervalul 1947-1989,fie că vorbim de domeniul securităţii naţionale saude celelalte domenii, a fost aceea a „deplineiconspirativităţi”. „Deplina conspirativitate” a fostîntr-o primă instanţă o creaţie a sovieticilor, oconsecinţă a nevoii de a prelua cât mai rapidcontrolul asupra pârghiilor puterii şi eliminareacaracterului democratic şi capitalist al Românieimonarhice. Instrumentul principal au fost agenţiisovieticilor din România, recrutaţi înainte de 1944sau imediat după.

Conspirativitatea este un instrument necesarîn activitatea serviciilor de informaţii, poate chiarcel mai important. Informaţiile necesare, impor-tante, sunt de multe ori culese prin surse umane,asa numitul HUMINT33, iar conspirativitatea,munca sub acoperire reprezintă o tactică deneînlocuit. Însă în ceea ce ţine de implementareacomunismului în România şi trecerea ţării subcontrolul sovieticilor, s-a abuzat de o astfel depractică.

Conspirativitatea era necesară în primul rândpentru a salva aparenţele pe relaţia URSS-ului cupopulaţia românească, ştiută fiind ostilitateaistorică a românilor faţă de Imperiul ţarist, dar şifaţă de URSS. În al doilea rând, conspirativitateaera foarte importantă pentru a nu irita inutil şi maiales pentru a nu avertiza puterile occidentale aliatecu privire la intenţiile reale ale URSS în ceea cepriveşte Europa Centrală, inclusiv România. Înintervalul 1944-1947, comunismul a fost instauratîn România în special prin mijloace secrete. ArmataRoşie a vegheat procesul instaurării comunismului,dar punerea lui în operă s-a făcut prin intermediulNKVD-ului şi al GRU-ului. Istoriografia româneascăar trebui să fie preocupată, de altfel, de faptul cămai toţi marii lideri comunişti români au avutlegături cu serviciile sovietice, mulţi dintre ei fiindprobabil chiar agenţi ai acestora.

Datorită aceleiaşi nepopularităţi a regimuluicomunist, sovieticii, pentru a-şi putea impune„cozile de topor” şi prelua pârghiile puterii au fostnevoiţi a le ascunde afilierea şi adevăratul lor rol,folosind la maximum instituţia ofiţerului acoperitşi activitatea în deplină conspirativitate. Cei dispuşisă lucreze pentru sovietici erau recrutaţi în secret,


instruiţi şi apoi deplin conspiraţi pe diferite funcţiicheie. Prin deplina lor conspirare nu numai că seevita atitudinea ostilă faţă de ei a celorlalţi, dar aşaera mult mai uşor de a fi controlaţi şi de a se asiguraobedienţa necesară impunerii unui regim nespe-cific României şi nedorit de poporul român. Selec-ţia, preponderentă din rândul muncitorilor şiţăranilor, în special a celor care „munceau şi nugândeau”, asigura şi loialitatea şi obedienţa nece-sare.

Rezultatele foarte eficiente obţinute în activi-tatea de comunizare a ţării, cât şi avantajelespecifice metodei, în special secretul, au dus nunumai la folosirea ei şi după retragerea sovieticilordin 1958, dar chiar la extinderea domeniilor undeera folosită. Se ştie că în anii ’70, Ceauşescu a datordin ca toţi cei care lucrează în diplomaţie sau încomerţul exterior să fie ofiţeri deplin conspiraţi.Datorită faptului că pe ansamblul său regimulcomunist era unul „deplin conspirat”, activitateadiplomaţiei româneşti era foarte secretă şi completnetransparentă. Acoperită prin „secretul de stat”,diplomaţia românească putea foarte uşor să-şiascundă incompetenţa, dar şi lipsa de fair-play, atâtfaţă de interesele naţionale, cât şi faţă de eventualiiparteneri.

Metoda „deplinei conspirativităţi” a convenitperfect Securităţii, pentru că-i permitea să con-troleze mai toate mediile socio-economice, nu atâtpentru a preveni spionajul împotriva României, câtmai ales pentru că era cea mai eficientă resursă deputere. Acesta era rostul „armatei lui Ceauşescu”aşa cum o denumea Mihai Pacepa34. Plus că, înacest fel, ignoranţa şi incompetenţa erau mai uşorde ascuns.

Dezbateri publice recente arată că este posibilca excesul de conspirativitate să se fi păstrat şidupă 198935.

Ura împotriva intelectualilor – medio-critatea ca valoare

Ura împotriva intelectualilor şi continua lorprigonire au reprezentat garanţia că societatea nu„va aluneca înapoi în meritocraţia burgheză”,păstrându-se dictatura semi-analfabeţilor şi „des-chizând golăniei şi băşcăliei un drum bine pavat”36.Procesul interbelic, lent şi relativ bine organizat,de formare a elitelor conducătoare pe bază de meritindividual a fost brutal înlocuit cu unul de anti-

selecţie, indivizi inculţi fiind ridicaţi peste noapteîn importante funcţii de conducere. Chiar şi dupăplecarea consilierilor sovietici, procesul a continuat.Având a hotărî evoluţia comunismului după 1958,Biroul PMR hotăra să se bazeze în efortul său de„edificare a societăţii socialiste” pe „alianţa munci-torilor cu ţăranii” în detrimentul celelaltei variantepropuse, respectiv accent pe intelectuali. Atitu-dinea anti-intelectuală de la acea vreme a fostinfluenţată şi de anti-semitismul tradiţional româ-nesc, manifestat puternic la nivelul biroului PMR,ştiut fiind că o importantă parte din intelectualii dela acea vreme era de origine evreiască. Aşa seexplică şi de ce ulterior comunismul românesc aîmbrăcat o formă stalinistă, diferită de „gulaşcomunismul unguresc”, mai liberal în abordare şimai relaxat ideologic. Mai mult decât atât, intelec-tualitatea evreiască a fost împinsă să emigreze înIsrael, văduvind România de cadre competente şibine pregătite exact când avea mai mare nevoiede ele, pentru a pregăti trecerea la epoca informa-ţională. Când în anii ’70, Occidentul pregătea onouă revoluţie în cunoaştere, accelerând utilizareainstrumentelor moderne de calcul, în România sedeclanşa o adevărată prigoană anti-intelectuală.În octombrie 1976, Ceauşescu tuna şi fulgeraîmpotriva învăţământului de cultură generalăspunând că „nu avem nevoie de o cultură abstractă,ci de o cultură profundă, multilaterală, materialist-dialectică şi revoluţionară”37, ulterior numind-o peSuzana Gâdea ministru al învăţământului. În 1977-1978, liceele umaniste erau înlocuite cu liceeindustriale şi aşezate sub tutela uzinelor şi fabricilor,primind chiar şi planuri de producţie. Începând cu1975, admiterea la doctorat se făcea numai cuaprobarea comitetului municipal de partid. Con-ceptul de intelectual fusese golit de orice conţinut.Judeţele patriei ajunseseră să se laude cu primireaîn partid a unui număr tot mai mic de intelectuali,Argeşul raportând cu „mare mîndrie” în 1981 cădin cei primiţi în PCR doar 4,6% erau intelectuali38.De altfel, pe tot parcursul anilor ’80, doar 16% dintremembrii partidului comunist puteau proveni dintreintelectuali39.

Furtul naţiunii40 sau naţiunea de castă41

România nu mai aparţinea cetăţenilor săi. În30 decembrie 1947, ţara noastră a fost confiscatăde sovietici şi dată în folosinţă proprie clicii instalate


la conducerea ţării de URSS. Proprietatea privatăa dispărut, ea devenind „a întregului popor”. Bene-ficiile economice mergeau doar în câteva buzunare,înainte de orice nomenclatură de partid şi Secu-ritate. Tot la ei mergeau şi funcţiile de conducere.România însemna o „naţiune de castă”. Româniierau văzuţi ca nişte supuşi şi nu ca nişte cetăţeni42.

Morala muncii s-a pierdut aproape cu totul, fiindgreu de făcut o legătură directă între calitatea şicantitatea muncii şi beneficiile personale. Infor-matorii, hoţii, chiulangii erau mai bine cotaţi decâtoamenii care munceau onest43. Oamenii îşi pier-duseră interesul pentru gândirea pozitivă. Eramnumai o populaţie, nu un popor44. Sentimentul căpatria ne-a fost furată45 dezvoltase un naţionalismfără patriotism. Afişam „mândria de a fi român”,dar prin tot ceea ce făceam ne distrugeam propriaţară, amanetându-i şi viitorul. Însăşi corupţia era oatitudine anti-stat, paguba produsă fiind consideratălegitimă. Bancurile şi glumele reflectau o astfel destare, una dintre cele mai savuroase fiind cea carespunea „că nu ne pot ei (comuniştii) plăti atât deprost pe cât de încet putem noi să muncim”. Inte-resul naţional era doar un pretext pentru a obţinesau consolida legitimitatea populară sau pentru asmulge un buget mai substanţial de la stat. Altfel,totul se reducea la apărarea interesului individualsau de grup. Atitudinea generală era una pesimistă,românii pierzându-şi încrederea în viitor. Dovezilele găsim din nou în glume de genul: „când am ziscă-ţi iau ţi-am luat, când am zis că-ţi dau, am zis”;„anul curent este unul mediu: mai bun decât celcare vine, dar mai prost decât cel care a trecut“.

BOLILE TRANZIŢIEIToate cele nouă boli istorice, le regăsim astăzi

în peisajul românesc intern. Poate părea paradoxal,dar tranziţia nu lărgeşte lista bolilor României, însăle consolidează şi mai ales le întrepătrunde. Dacăar fi să facem un clasament al nocivităţii acestora,cu siguranţă că pe primul loc ar fi corupţia, acestfenomen afectând negativ atât economia, cât şisecuritatea naţională. Anii care au trecut au înre-gistrat atât masive fraude financiare şi bancare,cât şi situaţii de implicare a unor responsabili denivel înalt din sistemul de securitate naţională îngrave cazuri de corupţie.

Comunismul a agravat şi „ignorarea nevoilorpropriului popor”, considerentele ideologice oferind

o continuă justificare în a neglija calitatea vieţiicotidiene. În perioada post-comunistă, în ciuda unorpresiuni sporite atât dinspre opinia publică internă,cât şi dinspre Bruxelles, boala a continuat să semanifeste. Într-o dezbatere publică din 2 septembrie2007, profesoara universitară Mihaela Miroiudemonstra cum guvernul întocmeşte bugetulnaţional fără ca cetăţeanul să aibă niciun controlasupra acestui important demers politic46, dezvol-tându-se ceea ce a numit „capitalismul anti-cetăţean”.

Multiplele probleme de dezvoltare pe care ţaranoastră le are, nu ar fi putut fi acumulate dacăbolile istorice nu s-ar fi acumulat şi întrepătruns.Ţara a suferit pentru că, în paralel, bolile s-auagravat datorită lipsei de voinţă politică sau aincapacităţii clasei politice de a le trata. În definitiv,o ţară săracă poate fi mai uşor „remorcată” şiexploatată. Săracia a fost cea mai sigură cale de anu pune în pericol monopolul puterii. Contextulinternaţional nefavorabil, până la criza din Kosovodin 1999, a jucat şi el rolul său, dar de fiecare datăsecundar în relaţie cu responsabilitatea proprieiclase politice.

1 Stephen Fischer-Galaţi, România în secolul XX,Editura Institutul European, 1997.

2 Emisiunile de ştiri din prima jumătate a luniiiulie 2007 au prezentat pe larg apelul primului-ministrula cetăţenii români care locuiesc în zona autostrăziide a nu mai distruge dotările şi în special telefoanelede urgenţă, în marea lor majoritate devastate saufurate.

3 Biz Bazar, Antena 3, 9 august 2007, orele 19.15.4 1999-2007: reformele Marga, Andronescu,

Atanasiu, Hârdău şi Adomniţei.5 „România: Europe’s New ‘Sick Man”, PINR

Report Drafted by: Dr. Michael A. Weinstein, 3decembrie 2004,http://www.pinr.com/report. php?ac=view_re-port&report_id=241&language_id=1

6 Studiul este disponibil şi cititorului român, fiindpublicat în Tony Judit, România la fundul grămezii,Bucureşti, 2002, p. 33.

7 Ibidem, p. 37.8 „The Economist”, World in figures, 2001.9 Parafrazare a lucrării lui Vladimir Tismăneanu

„Încet spre Europa”, Editura Polirom, 1997.10 Emisiunea TVR 1, iunie 2007.11 Paranteza introdusă de autorul lucrării.


12 Octavian C. Tăslăuanu, Obsesia Europeană, Bucu-reşti, 1996, p. 27.

13 Stefan Zeletin, Burghezia română – originea şilocul ei istoric, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006,p. 48.

14 Daniel Chirot, Cauze şi consecinţe ale înapoierii,în lucrarea colectivă Originile înapoierii în Europa deEst, ediţia în limba română, Editura Corint, Bucureşti,2004, p. 17.

15 Ibidem, p. 21.16 La nivelul anului 2007, la chioşcurile din

Bucureşti, se pot uşor cumpăra publicaţii precum„Obiectiv Legionar”.

17 Conform unui studiu întocmit de către Colegiulde sociologie “Max Weber” din Cluj, în 2006, unul dintrei români (31,5%) cred în teoria conspiraţiei, faţă de23% în 2003. http://www.cotidianul.ro îndex. php?id=9148&art =24055&cHash=fb8d88eafo

18 A se vedea mesajul lui Maniu către generalulIon Antonescu, trimis prin intermediul lui Ion Hudiţă,ca răspuns la propunerea participării PNŢ la guvernuldin 1940.

19 Octavian C. Tăslăuanu, op.cit., p. 29.20 Ibidem, p. 28.21 Lucru constatat de autorul acestui studiu pe

timpul diferitelor deplasări la Chişinău.22 Henri Prost, Destinul României. 1918-1954,

Editura Compania, 2006.23 Stephen Fischer-Galaţi, op.cit, p. 49.24 Octavian C. Tăslăuanu, op.cit, p. 33.25 Stephen Fischer-Galaţi, op.cit. p. 46.26 Lovitura de stat regală din 1920, rezultată prin

aducerea lui Averescu la guvernare.27 Se poate face o analiză comparativă cu multiplele

şi semnificativele revolte populare din Polonia, Ungariasau Cehoslovacia. În România, în nu puţine cazuri,luptătorii anti-comunişti din munţi au fost trădaţi deproprii compatrioţi pentru recompense, inclusiv pentrua li se lua pământul.

28 Vestit îndemn ceauşist din anii ’80.29 Traian Ungureanu, Despre Securitate, Bucureşti,

2006, p. 40.30 Şerban Orăscu, Ceauşismul-România între anii

1965 şi 1989, Bucureşti, 2006, p. 71.31 Hannelore Horn, Die Revolution în der DDR

von 1989: Prototyp oder Sonderfall, p. 55-65 citată înlucrarea lui Anneli Ute Gabanyi, Revoluţia neter-minată, Bucureşti, 1999, p. 46.

32 Este cazul lui Constantin Dăscălescu. A se vedeaŞerban Orăscu, op.cit., p. 181.

33 Abreviere rezultată din cuvintele Human Intelli-gence.

34 M. Pacepa, Armata invizibilă a lui Ceauşescu,articol în ziarul „Ziua” din 28 martie 2007.

35 A se vedea dezbaterile publice din prima jumă-tate a lunii august 2007 despre existenţa ofiţeriloracoperiţi în rândul clerului bisericii ortodoxe şicooperarea cu fosta Securitate. Într-un interviu dinluna septembrie, 2007, Ioan Talpeş, fost şef al SIE,recunoştea că se continuă şi în actualul Parlamentpractica ofiţerilor acoperiţi, o parte din parlamentarifăcând parte din acest grup.

36 Şerban Orăscu, op.cit., Bucureşti, 2006, p 116.37 Ibidem, p. 119.38 Ibidem, p. 121.39 Peter Şiani-Davies, Revoluţia Română din

Decembrie 1989, Bucureşti, 2006, p. 38.40 Titlul îi aparţine lui Tom Gallagher, Furtul unei

naţiuni, Bucureşti, 2004.41 Traian Ungureanu, Împotriva naţiunii de castă.42 Tom Gallagher, op.cit., p. 17.43 Mihai Botez, Românii despre ei înşişi, Bucureşti

1992, p. 56.44 Andrei Pleşu, Realitatea TV, 1.12.2006.45 Gabriel Liiceanu, Realitatea TV, 1.12.2006.46 „Deschide România”, Realitatea TV, 2 septem-

brie 2007.

“HISTORICAL DISEASES” OF ROMANIA

In order to be able to plan better future political actions or strategies it is very important to understandthe modern past of Romania. Equally important is to evaluate the record of previous modernizations and toidentify what has been developed as negative factors. The article will identify and assess what the authornamed “the historical diseases of Romania”, trying to explain why today the modernization of Romania goesso slowly.

In his opinion, the nine historical diseases from which Romania is suffering, from 1866 till know are asfollows: the oligarchic nature of power, not taking into account people’s needs, the resistance to modernization,the corruption, the “buck-passing” of guilty, the “sacred rule” of the negative selection, the fundamentalrule of total conspirativity, the hatred against intellectuals, the theft of nation or the nation conceived as acast.


REFLEC}ii • OPINII • CONTROVERSEREFLEC}ii • OPINII • CONTROVERSEREFLEC}ii • OPINII • CONTROVERSEREFLEC}ii • OPINII • CONTROVERSEREFLEC}ii • OPINII • CONTROVERSE

Campania militară engleză din 1346, care aatins apogeul cu lupta de Crécy, a constituit unsubiect predilect pentru cercetătorii războiuluimedieval. Însuşi Eduard al III-lea (1327-1377)conducea expediţia. Printre ceilalţi conducători seaflau şi fiul său cel mare, Prinţul Negru, conţii deNorthampton, Warwick, Oxford, Arundel, Suffolkşi Huntingdon, precum şi alţi colaboratori apropiaţi.

La declanşarea campaniei – la 11 iulie 1346 –se părea ca regele englez Eduard al III-lea inten-ţiona să meargă în Aquitania, pentru ca, de fapt, înplină desfăşurare a marşului, să debarce în Pe-ninsula Contentin. Astfel, deşi se credea că flotacare părăsise Portsmouth, estimată a fi cea maimare forţă engleză care a trecut Canalul Mâneciiîn Evul Mediu, avea destinaţia Gasconia, totuşidirecţia urmată va fi, surprinzător, Normandia.

Confidenţialitatea pregătirilor acestei expediţiieste remarcată în documente, contribuind, princonţinutul planurilor engleze, la o şi mai mare ne-dumerire privind organizarea campaniei propriu-zise. Astfel, funcţionarul regal Adam Murimuthafirma că „nimeni nu putea şti cu certitudine undeintenţiona sa navigheze, sau în ce loc de peste marevoia să debarce”1. Nici chiar căpitanii vaselor nucunoşteau amănunte privind această expediţie, eiprimind instrucţiuni sigilate ce urmau să fie deschisedacă flota era risipită de vreo furtună.

Campania care a urmat a fost studiată îndelung,dar a fost înţeleasă, şi, mai ales, interpretată într-unmod diferit de către cercetători. Atât istoricii militari,cât şi cei preocupaţi de epoca medievală auconsiderat, de multe ori, strategia din spatele acestuimare „chevauchée”2 ca fiind „imposibil de desluşit”3.

CONTROVERSECONTROVERSECONTROVERSECONTROVERSECONTROVERSEISTORIOGRAFICEISTORIOGRAFICEISTORIOGRAFICEISTORIOGRAFICEISTORIOGRAFICE

PRIVIND OP}IUNILEPRIVIND OP}IUNILEPRIVIND OP}IUNILEPRIVIND OP}IUNILEPRIVIND OP}IUNILESTRATEGICESTRATEGICESTRATEGICESTRATEGICESTRATEGICE

ÎN B~T~LIA DE LA ÎN B~T~LIA DE LA ÎN B~T~LIA DE LA ÎN B~T~LIA DE LA ÎN B~T~LIA DE LACRÉCY (1346)CRÉCY (1346)CRÉCY (1346)CRÉCY (1346)CRÉCY (1346)

Unii dintre ei au ajuns la concluzia că nu aexistat niciun plan general, că expediţia a fost con-cepută „împotriva oricărui principiu al artei mili-tare”4 şi că victoria obţinută la apogeul campanieia fost un „accident”5.

Însă o serie de astfel de chevauchées, precumcea din 1346, au dus la câştigarea, de către Eduard,a păcii de la Bretigny, considerată a fi cel mai umilitortratat suferit de Franţa, până în secolul al XX-lea,deoarece prevedea că regele Angliei va lua înstăpânire deplină o treime din teritoriul Franţei.

Campania militară din 1346 era condiţionată,pe plan intern, de atitudinea contribuabililor englezi,obligaţi să plătească taxe de război, dar şi deParlament, care i-a cerut regelui, în iunie 1344, „săpună capăt acestui război, fie printr-o bătălie, fieprintr-o pace convenabilă, dacă o va putea obţine, şiodată ce regele nostru va fi pregătit şi echipat pentrua trece dincolo [în Franţa – n.n.] ca să câştige ceeace Dumnezeu îi va dărui pentru succesul în aceastăproblemă, să nu abandoneze expediţia până cesituaţia nu va fi clarificată, într-un fel sau altul...”6.

Parlamentul i-a acordat regelui cu aceea ocaziesubsidii pe doi ani, impunând, în acelaşi timp, ocondiţie specială: ca în cel de-al doilea an [1346 –n.n.], să treacă personal în Franţa pentru a punecapăt războiului.

În aceste condiţii, pregătirile englezilor pentruinvazia de la începutul anului 1346 nu mai constituieun element surprinzător ci, dimpotrivă, o con-secinţă firească a evenimentelor derulate anterior.

Faptul că Eduard nu a început campania dupăun plan bine definit demonstrează incapacitateastrategică a acestuia şi a cavalerilor din jurul său.

lector univlector univlector univlector univlector univ. dr. dr. dr. dr. dr. CONST. CONST. CONST. CONST. CONSTAN}IUAN}IUAN}IUAN}IUAN}IU

DINULESCUDINULESCUDINULESCUDINULESCUDINULESCU


Aproape toţi istoricii care s-au ocupat de aceastăcampanie sunt grupaţi în două mari tabere. În primacategorie se regăsesc, în principal, istorici care au scrisînainte de-al Doilea Război Mondial, susţinând că „modulcum Eduard a condus campania de la Crécy nu prezintănici un semn al vreunei scheme raţionale” şi că „esteruşinos pentru postura de general”. Regele englez „puteaordona o bătălie şi îşi putea însufleţi armata prin propriaîncredere, dar nu putea plănui o campanie”7.

Cealaltă grupare istoriografică, condusă de H. J.Hewitt8, este tranşantă în a aprecia că bătălia de laCrécy este rezultatul incompetenţei lui Eduard. Totuşi,aceşti istorici nu văd în chevauchée-ul din 1346 „oparalelă fără sens”9. Ei consideră, totodată, că invazialui Eduard a fost concepută, iniţial, ca o ocazie de a-şidemonstra puterea, de a distruge resursele economicepe care se baza dinastia de Valois în susţinerea con-flictului şi de a evita o bătălie finală, care necesita oorganizare strategică prealabilă10.

Istoricii primului grup, căruia îi aparţin Sir CharlesOman, J. F. C. Fuller, B. H. Lidell Hart, George Wrottesleyşi Eduard Perroy au fost influenţaţi de teoriile militarenapoleoniene, exemplificate de lucrările istoricilorAntoine-Henri Jomini şi Carl von Clausewitz.

Aceşti istorici nu au reuşit să sesizeze diferenţeleîntre un Niderwerfungsstrategie napoleonian direct(care consta pur şi simplu în a căuta armata inamică şia o ataca) şi o campanie care ţintea să-l determine peduşman să adopte o tactică ofensivă. Acest eşec, com-binat cu presupunerea eronată că o strategie bunăînseamnă a înfrunta pe inamic atunci când este infe-rior numeric şi a-l evita atunci când este mai puternic,au făcut campania de la Crécy greu de înţeles. Aceastăperspectivă l-a determinat pe istoricul Oman săconsidere că Eduard era „un tactician foarte compe-tent, dar un strateg lipsit de abilitate”11.

Cea de-a doua grupare istoriografică, căreia îiaparţin majoritatea istoricilor recenţi ai războiului,incluzând pe C. T. Allmand, Kenneth Fowler, MauriceKenn şi Michael Prestwich, are o perspectivă diame-tral opusă asupra rolului bătăliei în această strategie.Potrivit acestei perspective – formulată de John Gillin-gham – opinia unui comandant medieval despre o bătăliear fi: „Să nu o dai [bătălia – n]. Bine, poţi să o faci înanumite ocazii, dacă numeric îţi depăşeşti cu multadversarul, dacă moralul său e slab atunci poţi să dai obătălie, altfel nu”12.

O bătălie ar fi prea riscantă şi neprofitabilă într-oepocă în care războiul era purtat prin asedierea unorpuncte fortificate.

Referitor la invaziile din secolul al XIV-lea, H. J.Hewitt scria că ţelul unui comandant „nu era, cum s-arcrede, de a-şi căuta inamicul şi de a-l aduce în situaţia

unei bătălii decisive (...) regele, prinţul şi Henryde Lancaster nu erau porniţi – de obicei – pe unconflict armat critic, nici nu menţionează acestscop în rapoartele lor şi nici cronicile laudativenu le atribuie acest scop”13.

Despre această a doua parte a pasajului maiînainte menţionat, unii istorici avansează ideeacă, declaraţiile contemporane privitoare lafaptul că englezii ar fi „căutat” o bătalie în 1346erau glume14 sau încercări de a induce îneroare15, „care nu pot fi luate în serios”16.

Ambele grupări istoriografice sunt de acordasupra unui aspect: în 1346, Eduard nu a avutnicio intenţie de a lupta cu armata superioară alui Filip, dacă ar fi putut evita această con-fruntare. Dorinţa sa era de a provoca cât maimulte pagube, înainte ca francezii să-şi mobili-zeze forţele. Bătălia de la Crécy a avut locdeoarece Eduard a eşuat să manevreze şi să sestrecoare din faţa francezilor, fiind adus însituaţia de a lupta cu cei care-l urmăreau. Astfel,în ciuda victoriei englezilor pe câmpul de luptă,campania a reflectat un eşec din partea con-ducătorilor, iar la sfârşitul ei, englezii au bene-ficiat prea puţin dintr-un avantaj strategic real,în ciuda victoriei de proporţii.

Alţi doi istorici, ale căror analize asuprachevauchée-ului de la Crécy nu se încadreazăîn niciuna dintre grupările istoriograficeprezentate mai sus, merită să fie menţionaţi înacest context. Este vorba de Alfred H. Burne şiJonathan Sumption.

Primul, Alfred H. Burne, un ofiţer de cavaleriebritanic, retras din armată şi devenit istoric, esteautorul unei lucrări dedicate Războiului de 100 deani17, cea mai orientată spre perspectiva militarăa evenimentelor.

Spre deosebire de majoritatea autorilorrecenţi, el susţine că Eduard a intenţionat să lupteîn 1346. El afirmă că regele englez a avut chiarun plan sofisticat, prin care a urmărit să luptecontra francezilor în cele mai favorabile condiţii.

Potrivit lui Burne, planul englez din 1346era o operaţie cu direcţii convergente. Dupătraversarea Normandiei, Eduard ar fi trecutSena, cât mai curând posibil. De acolo, ar fiputut avansa spre Amiens, de-a lungul râuluiSomme, unde şi-ar fi întâlnit aliaţii flamanzi,care ar fi mărşăluit la sud de Gent pentru a-lîntâlni. Armata lor combinată ar fi putut să seangajeze, în condiţii relativ egale, într-o bătăliecu armata franceză, pe care sperau să o înfrângă.


Lucrarea lui Jonathan Sumption18 conţine ceamai recentă contribuţie asupra chevauchée-ului din1346, o imagine diferită şi mai puţin statică amotivaţiilor lui Eduard. Autorul susţine că, încampania din 1346, regele englez a intenţionat iniţialsă producă pagube normanzilor, pentru ca aceştiasă fie câştigaţi de partea sa. Urma să fie „o campaniede cucerire”, al cărei scop era ocuparea permanentăa Normandiei, comparabilă cu ocuparea Bretanieide Vest, petrecută cu puţin timp înainte.

Controlul regelui asupra trupelor sale nu erasuficient de puternic pentru ca această abordaresă funcţioneze, astfel că a revenit la o strategie adevastării. Deşi din argumentaţia lui Sumption nureiese clar cum credeau englezii că vor câştiga prinaceste din urmă manevre, el lasă să se înţeleagă căEduard a făcut tot posibilul pentru a evita armatalui Filip şi a nu da bătălia.

Cu excepţia lui Burne, toţi istoricii care s-auocupat de Războiul de 100 de ani sunt de acordasupra acestei concluzii. Pornind de la aceastăpresupunere, ei descriu campania şi interpreteazăacţiunile lui Eduard, iar când acestea nu se maipotrivesc teoriei de mai sus, se mulţumesc sădefinească tactica lui Eduard drept ciudată sausurprinzătoare.

Considerând că sursele contemporane eveni-mentelor susţin că englezii au făcut tot ce au pututpentru a-i provoca pe francezi pentru a da bătălia,pare ciudat că atât de mulţi istorici au un punct devedere opus.

Convingerea că Eduard nu dorea să rişte o an-gajare generală pare a izvorî din două surse: ideea„probabilităţii militare inerente”, potrivit căreianiciun comandat depăşit numeric, într-un ase-menea mod, nu ar dori să lupte, şi faptul că Eduardse îndrepta cu rapiditate spre nord, spre Flandra,cu puţin timp înainte de a fi ajuns din urmă de Filip.Niciunul dintre aceste argumente nu rezistă uneiexaminări atente. Ideea „probabilităţii militareinerente”, întotdeauna riscantă, necesită o pru-denţă suplimentară atunci când este aplicată men-talului unui comandant medieval.

Probabil că Eduard credea şi avea, într-adevăr,multe motive serioase din moment ce succeselesale anterioare, de la Halidon Hill, la Sluys, fuseserăfenomenale, iar pretenţiile sale asupra coroaneifranceze erau puternice, susţinând că-l avea departea sa pe Dumnezeu. Această credinţă, comple-tată cu etosul medieval, care susţinea că un buncavaler trebuie să-şi facă datoria cu orice preţ, l-arfi determinat să nu ţină prea mult cont de faptul căarmata sa era inferioară numeric. Personalitatea

sa era în deplin acord cu acest principiu, pentru că„nu se temea de nici o nenorocire, vătămare saughinion, care ar fi putut doborî pe un nobilrăzboinic”19.

În plus, diferenţa numerică dintre două armatemedievale poate fi compensată de superioritateatactică a echipamentului, a disciplinei, a conduceriisau a moralului. În momentul invaziei pe teritoriulfrancez, mulţi soldaţi şi căpitani englezi erau dejaveterani experimentaţi. O mare parte dintre eiparticipaseră la campaniile victorioase de la Hali-don Hill, Morlaix sau Dupplin Moor.

Eduard se afla, înaintea bătăliei de la Crécy,într-o poziţie mult mai bună decât am fi îndreptăţiţisă credem, judecând după comparaţia dintre arma-ta sa şi cea a inamicului. Francezii duceau lipsă deproiectile şi nu aveau nicio tactică pe măsura celeia englezilor. Experienţele anterioare din Bretaniaşi Gasconia îi arătaseră regelui englez, cât deimportanţi erau aceşti factori, deşi confirmări alesuperiorităţii tactice engleze nu prea erau necesarepentru a-l determina să urmărească o bătălie, pecare o căutase în aproape toate campaniile, în-cepând din 1333.

Probabil că Eduard nu se aştepta să obţină ovictorie atât de copleşitoare cum ştim că ulterior aobţinut-o. Totuşi, este la fel de probabil că victorianu a venit ca o prea mare surpriză pentru regeleenglez. Refuzul lui Filip de a da o bătălie la începutulcampaniei sugerează că nici acesta nu era preasigur că francezii pot câştiga. Din cele scrise deJean le Bel reiese clar că monarhul francez „nuavea nici îndrăzneala, nici curajul de a lupta”20.

În consecinţă, avându-i de partea sa pe Dumne-zeu şi pe veteranii săi, Eduard era destul de sigurde el pentru a risca o bătălie sau cel puţin două, darîn condiţiile impuse de el. Marşul englezilor cătreFlandra, în a doua jumătate a campaniei, este, îngeneral, interpretat ca fiind o încercare a acestorade a scăpa spre nord şi a ajunge la coastă înaintede a fi ajunşi din urmă pentru a evita astfel bătălia.În realitate, acest marş avea scopul de a menţinearmata aprovizionată şi a asigura o cale de retra-gere înainte de confruntare. Eduard sperase că vaface joncţiunea cu aliaţii săi flamanzi, care ar fitrebuit să mărşăluiască, sau cu acel contingent,căruia îi ordonase să navigheze spre Le Crotoy,pentru a contracara nesfârşitul şir de întăriri aleregelui francez. În plus, portul Calais fusesedestinaţia lui încă de la începutul campaniei, aşacă acest traseu era imaginat chiar dacă Filip nu arfi dispus de o armată care să-l înfrunte. Dar celmai important aspect era acela că Eduard trebuia


să evite capcana pe care Filip încerca să i-o întindă,o capcană similară aceleia pe care engleziiîncercaseră să le-o întinda scoţienilor, în 1327.

Filip dorea să-şi surprindă inamicul într-o zonăblocată de o barieră naturală de netrecut – marea,Sena sau Somme-ul – aşa cum monarhul englezintenţionase să-i încercuiască pe scoţieni lângăTyne. Eduard ar fi acţionat atunci, aşa cum făcusela Flamengrie şi cum o va face şi la Crécy: să-şiaranjeze armata într-o formaţie identică cu cea dela bătălia de la Halidon. Această formaţie se bazape puterea tacticii defensive şi dacă englezii erauîmpinşi între armata franceză şi o barieră naturală,atunci Filip nu mai era nevoit să adopte o tacticăofensiva. Mai înainte, la Flamengrie, aşteptându-ipe francezi să atace, Eduard a rămas fără proviziişi a fost nevoit să se retragă spre propria bază deoperaţii. Nici în 1346 nu ar fi reuşit să se menţinăîn defensivă prea mult fără provizii. Atunci, Eduardar fi obţinut riposta francezilor, pe care o căuta,dar în condiţiile impuse de Filip, şi nu de el. Datfiind faptul că armata franceză era mai mare şimai pregătită pentru o astfel de bătălie, în câmpdeschis, rezultatul nu ar mai fi fost cel favorabilenglezilor ca la Crécy şi Poitiers, ci, invers, ar fidat câştig de cauză francezilor.

Dar monarhul englez a reuşit să evite aceastăcapcană, trecând vadul de la Blanchetacque. Dupăce şi-a asigurat astfel calea de retragere, a găsitrepede o poziţie defensivă bună, s-a oprit pentru aaştepta armata lui Filip şi nu pentru că trupele saleerau prea obosite, ci, mai degrabă, pentru că deacolo putea să-şi asigure o retragere certă. Astfel,se putea aştepta să fie atacat, şi nu „asediat”. Faptulcă încerca să-l evite pe Filip, până ce reuşea sătreacă râul Somme, nu însemna că intenţia sadeclarată de a da bătălia era nesinceră.

Prin această examinare atentă a campanieimilitare din vara anului 1346, am încercat să punemîn discuţie opţiunile strategice care se aflau laîndemâna lui Eduard, despre care majoritateaistoricilor, la care subscriem şi noi, opinează că acestaa încercat să evite bătălia cu monarhul francez.

1 Adam Murimuth, Adae Murimuth. ContinuatioChronicarum, ed. E.M. Thompson, London: Rolls Series,1889, p.199.

2 Prin „chevauchée” se înţelege o strategie de atac ceproduce prejudicii sau pierderi economice determinând oslăbire a autorităţii politice şi morale ale adversarului sauinamicului în regiunea devastată.

3 J. F. C. Fuller, The Decisive Battles of the WesternWorld and their Influence upon History, ed. J. Terraine,London, Granada, 1970, p. 311.

4 G.Wrottesley, Crécy and Calais from the PublicRecord, London, 1898, p. 111.

5 John E. Morris, The Welsh Wars of Eduard I, Oxford,Clarendon, 1901, p. 108.

6 Rotuli Parliamentorum, vol. II, ed. J. Strachery etAl. (Record Commision, London, 1783), p.148.

7 J. F. C. Fuller, op.cit., p. 311; C.W.C. Oman, A Historyof Art of War in the Middles Age, London, 1924, p.126;William Hunt „Edward III”, Dictionary of NationalBiography, p. 51.

8 H. J. Hewitt, The Organization of War Under EduardIII 1338-1362, Manchester U.P., 1966.

9 Aprecierea îi aparţine lui B.H. Liddell Hart, înStrategy, New York, Praeger, 1954, p.78.

10 C.T. Allmand, The War and the Non-Combat, în vol.The Hundred Years War, ed. Kenneth Fawler, London,Macmillan, 1971. p.166; H.J. Hewitt, op.cit., p.117.

11 J. F. C. Fuller, op.cit., p. 311.12 John Gillingham, Richard I and the Science of War

in the Middle Age, în vol. War and Government in theMiddle Ages, ed. John Gillingham şi J.C. Holt, Woodbridge,The Boydell Press, 1984, p.82.

13 H. J. Hewitt, op.cit., p. 99-100.14 Barbara Emerson, The Black Prince, London,

Weidenfeld and Nicholson, 1976, p. 34.15 Alfred H. Burne, The Crécy War, London, 1955,

p.154.16 Richard Barber, Edward, Prince of Wales and

Aquitane, London, 1978, p. 59.17 Alfred H. Burne, op. cit., p. 172.18 Jonathan Sumption, The Hundred Years War, vol. I,

Trial by Battle, London, Faber and Faber, 1990.19 The Brut of the Chronicle of England, ed. F.W.

Brie, London, Early English Text Soc., 1906-1908, p. 333.20 Jean le Bel, Chronique de Jean le Bel, eds Jules

Viard et Eugene Déprez, Paris, 1904, p. 86.

La o analiză atentă a chevauchée-ului de laCrécy, vom constata că acesta a constituit modelulpentru toate campaniile militare engleze alesecolului al XIV-lea, dovedindu-se totodată, prinvictoriile obţinute, că a fost bine ales.

HISTORIOGRAPHICAL CONTROVERSIES CONCERNING THE STRATEGIC OPTIONS IN THE BATTLE OF CRÉCY (1346)

The author present the English military campaign in 1346 who reached the apogee at the battle ofCrécy, which the researches of the medieval wars had dedicated many studies and articles.

By a reexamination of this military campaign, the author analyses the strategic options of the KingEdward III who is considered by the historians that he tried to avoid the confrontation with the French King.

This battle represented the model of all military campaigns of the XIVth century.


DIC}IONAR ISTORICO-MILITARDIC}IONAR ISTORICO-MILITARDIC}IONAR ISTORICO-MILITARDIC}IONAR ISTORICO-MILITARDIC}IONAR ISTORICO-MILITAR

Prin bunăvoinţa domnului dr. Cornelius Schulten, preşedintele de onoare al Comisiei Internaţionalede Istorie Militară, şi un prieten al României, am primit la redacţie câteva pagini preluate din volumul alcărui autor este KEVIN DE JOODE, denumit The Dutch Steel Helmet. 1916-1946 (Casca de oţelolandeză. 1916-1946), editat de Batavian Lion International la Amsterdam, în 2007.

Cu convingerea că sunt de interes pentru iubitorii de istorie, vom reproduce în continuare, traduseîn limba română, două fragmente din studiul al cărui autor este Kevin de Joode.

Mircea Soreanu

Kevin de Joode:Kevin de Joode:Kevin de Joode:Kevin de Joode:Kevin de Joode:CASCA DE O}EL OLANDEZ~CASCA DE O}EL OLANDEZ~CASCA DE O}EL OLANDEZ~CASCA DE O}EL OLANDEZ~CASCA DE O}EL OLANDEZ~

„Casca de oţel olandeză pentru RomâniaÎn 1937, guvernul român a devenit interesat

de achiziţionarea de material de război olandez. Înconsecinţă, casca olandeză a fost luată în consi-deraţie. Calitatea excelentă a efectelor olandezeproduse pentru război şi politica de non aliniere aOlandei (permiţând livrările fără a întâmpinaniciun obstacol) au reprezentat un importantstimulent pentru guvernul român. În august 1938,în capitala României, Bucureşti, au avut locnegocieri importante între delegaţia de la Verblifa

şi guvernul român privind achiziţionarea modeluluiM. 34 de cască olandeză de către armata română.Negocierile au avut succes, rezultând un contractsemnat, la 5 septembrie 1938, de ministrul românVictor Slăvescu în numele guvernului şi de A. Tietjeşi J. van der Waerden din partea Verblifa, pentruproducerea de 300 000 de căşti M. 34 pentru armataromână. Cererea a fost mai întâi mărită cu ocomandă adiţională de 800 000 de căşti.

Casca românească M. 34 avea modelul şiculoarea identice cu cele ale căştii olandeze M. 34.Diferenţa consta în înlocuirea emblemei ovaleolandeze reprezentând un leu cu aceea româneascăconstituită din două litere C încrucişate, simboli-zând pe regele Carol şi coroana românească.

Verblifa a produs casca românească M. 34 pânăla mijlocul anului 1942. În 1943, căştile (model)K.N.I.L. au fost produse pentru armata românăfără emblema din faţă. Acestei căşti i-au fostadaptate căptuşeala germană M. 31, furnizată defirma «Biedermann und Czarnikow din Litz-mannstadt»” (p. 120).

„Casca de oţel olandeză după evenimen-tele din mai 1940

După capitularea armatei olandeze în mai 1940,producţia de căşti pentru armată (de uscat), marinăşi K.N.I.L. a fost discontinuă. Aceasta nu a însemnatcă producţia de căşti a încetat cu totul. În timpulrăzboiului, Verblifa a continuat pe scară largă săproducă căşti pentru armata română, pentruunităţile de protecţie împotriva raidurilor aeriene,Poliţia Militară Regală, poliţie, pompieri şi pentruparticulari” (p. 133).


C R O N I C A V I E } I I { T I I N } I F I C EC R O N I C A V I E } I I { T I I N } I F I C EC R O N I C A V I E } I I { T I I N } I F I C EC R O N I C A V I E } I I { T I I N } I F I C EC R O N I C A V I E } I I { T I I N } I F I C E

Prezenţa activă a Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară la viaţa ştiinţifică naţionalăşi îndeosebi la cea internaţională s-a manifestat cu pregnanţă şi în cursul acestui an.

Învestit de la începutul anului 2006 cu copreşedinţia şi secretariatul Grupului de Lucru pentru RegiuneaExtinsă a Mării Negre al Consorţiului Academiilor de Apărare şi Institutelor pentru Studii de Securitate dincadrul Parteneriatului pentru Pace, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară s-a implicatcu competenţă şi răspundere, alături de Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, în materializareaProiectului Travelling Contact Teams vizând promovarea unei viziuni comune asupra problemelor apărării şisecurităţii în zonă.

Organizarea unor manifestări ştiinţifice naţionale sau internaţionale, în colaborare cu instituţii prestigioasedin ţară sau din străinătate, participarea cu regularitate a cercetătorilor cu comunicări la numeroase activităţicare dezbat probleme de securitate, apărare şi istorie militară, întâlniri ale conducerii institutului cu personalităţimarcante reprezentând instituţii de profil, vizite reciproce de lucru şi documentare în cadrul cărora se desfăşoarăseminarii bilaterale, expuneri pe teme istorice în comandamente şi mari unităţi, derularea a 12 programe decercetare cu peste 30 de teme, precum şi a două granturi câştigate în competiţia organizată de MinisterulEducaţiei şi Cercetării, acoperă o agendă vastă de preocupări menite să contribuie, pe de o parte, la evaluareacorectă a evoluţiei contextului internaţional de securitate, în vederea fundamentării deciziilor conduceriimilitare, iar pe de altă parte, la formarea culturii de securitate şi a culturii istorice a personalului armatei.

Activitatea editorială, concretizată în asigurarea apariţiei periodicelor „Monitor Strategic” şi „Revista deIstorie Militară”, a „Occasional Papers” şi a volumului „Marea Neagră. State şi frontiere”, pregătirea pentrueditare în anul acesta a două monografii privind istoria Afganistanului şi a Irakului, iar, în anul următor, a unuinou număr special româno-elen al „Revistei de Istorie Militară” şi a lucrării „Napoleon al III-lea şi românii”, încooperare cu Serviciul Istoric al Apărării din Franţa, întregeşte imaginea unui institut de cercetare ancorat pedeplin la realităţile actuale ale vieţii organismului militar al României.

Publicăm în continuare câteva repere ale agendei de activitate a Institutului pentru Studii Politice deApărare şi Istorie Militară în anul 2007.

INSTITUTUL PENTRU STUDII POLITICEINSTITUTUL PENTRU STUDII POLITICEINSTITUTUL PENTRU STUDII POLITICEINSTITUTUL PENTRU STUDII POLITICEINSTITUTUL PENTRU STUDII POLITICEDE AP~RARE {I ISTORIE MILITAR~DE AP~RARE {I ISTORIE MILITAR~DE AP~RARE {I ISTORIE MILITAR~DE AP~RARE {I ISTORIE MILITAR~DE AP~RARE {I ISTORIE MILITAR~

\n via]a [tiin]ific` na]ional`\n via]a [tiin]ific` na]ional`\n via]a [tiin]ific` na]ional`\n via]a [tiin]ific` na]ional`\n via]a [tiin]ific` na]ional`[i interna]ional` a anului 2007[i interna]ional` a anului 2007[i interna]ional` a anului 2007[i interna]ional` a anului 2007[i interna]ional` a anului 2007

comandor (r) GHEORGHE VARTICcomandor (r) GHEORGHE VARTICcomandor (r) GHEORGHE VARTICcomandor (r) GHEORGHE VARTICcomandor (r) GHEORGHE VARTIC

• 22 ianuarie 2007, BucureştiExpunere cu tema: „24 ianuarie 1859, ziua Unirii

Principatelor Române”, prezentată de locotenent-colonelul Cristian Dumitru la Statul Major General.

•24 ianuarie 2007, Paris (Franţa)Lansarea numărului special franco-român „Revue

Historique des Armées” şi a ediţiei speciale româno-franceze a „Revistei de Istorie Militară”, rod al cola-borării dintre istoricii de la Service Historique de laDéfence şi Institutul pentru Studii Politice de Apărareşi Istorie Militară. În prezenţa unui public elevat,reprezentând importante instituţii franceze – DirecţiaAfaceri Strategice, Secretariatul General al Minis-terului Apărării, Serviciul Istoric al Apărării etc. –, anumeroşi diplomaţi, istorici şi ziarişti francezi şi


români, au vorbit elgios despre cele două publicaţiiE.S. Sabin Pop, ambasadorul României în Franţa,contraamiralul de escadră Louis de Contenson, şefulServiciului Istoric al Apărării, colonelul Frédéric Guel-ton, redactorul-şef al „Revue Historique des Armées”,şi generalul-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu. Din dele-gaţia română au mai făcut parte dr. Petre Otu şi dr.Sergiu Iosipescu.

În cursul vizitei în Franţa, oaspeţii români au sta-bilit contacte şi au purtat discuţii cu specialişti de laInstitutul Francez de Relaţii Internaţionale, Institutulpentru Studii de Securitate al Uniunii Europene, Şcoalade Înalte Studii de Ştiinţe Sociale, Comisia Francezăde Istorie Militară, Serviciul Istoric al Apărării,Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale.

A fost discutat stadiul de realizare a monografiei„Napoleon III et les Roumains. Relations politiqueset militaires” şi s-a convenit asupra modalităţilor decontinuare a documentării în arhivele franceze şiromâne şi de încheiere a elaborării cărţii până lasfârşitul acestui an.

• 1 februarie 2007, Cartierul General NATO,Bruxelles (Belgia)

Reuniunea Comitetului Director al ConsorţiuluiPfP al Academiilor de Apărare şi al Institutelor pentruStudii de Securitate. A fost discutat programul privindreuniunile, proiectele şi publicaţiile Grupului de Lucrupentru Regiunea Extinsă a Mării Negre, viitorul orga-nismului „Prietenii PAP-DIB”, precum şi Conferinţaanuală.

Grupul de Lucru pentru Regiunea Extinsă a MăriiNegre (GBSA-WG) s-a constituit ca urmare a recoman-dărilor Senior Advisory Council (SAC) al ConsorţiuluiPfP, în reuniunile sale din 15 februarie 2005 (Garmisch,Germania) şi 5-7 octombrie 2005 (Roma). Copreşdinţiai GBSA-WG au fost desemnaţi Jeffrey Simon, de laInstitutul de Studii Strategice Naţionale din Washing-ton DC, şi generalul- maior (r) dr. Mihail E. Ionescu,directorul Institutului pentru Studii Politice de Apărareşi Istorie Militară, institut care asigură şi secretariatulpermanent al Grupului.

Din partea Institutului pentru Studii Politice deApărare şi Istorie Militară a fost prezent generalul-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu, care a informat asupraactivităţii desfăşurate de Grupul de Lucru privind Re-giunea Extinsă a Mării Negre şi, în special, asupraproiectului multianual vizând stabilirea unor echipede contact mobile (Travelling Contact Teams), care săpromoveze o viziune comună asupra problemelor desecuritate în regiune.

• 11-13 februarie 2007, BucureştiReuniunea, la nivel de experţi, a Grupului de Lucru

privind Regiunea Extinsă a Mării Negre (Greater BlackSea Area Working Group/GBSA-WG) în vederea dez-baterii Proiectului Echipelor Mobile (Travelling Con-tact Teams Project).

Activitatea a fost organizată de Institutul pentruStudii Politice de Apărare şi Istorie Militară împreunăcu Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, încolaborare cu Institutul de Studii Strategice Naţionaleal Universităţii Naţionale de Apărare din Washington

şi cu Centrul European de Studii de Securitate „GeorgeC. Marshall” din Garmisch (Germania).

La lucrările reuniunii de la Bucureşti au participatpersonalităţi ale mediilor politice, academice şi mili-tare, experţi, analişti şi cercetători din Bulgaria,România, SUA, Turcia, Cartierul General NATO,Comandamentul din Europa al SUA, „Centrul GeorgeC. Marshall” din Germania, Academia Regală de Apă-rare Daneză, Universitatea Naţională de Apărare dinWashington şi Departamentul Programe Internaţionaleal Consorţiului PfP.

S-au analizat propunerile concrete de dezvoltarea Proiectului Travelling Contact Teams (TCT) vizând:curricula, publicul-ţintă, durata cursurilor, atestareaacestora şi constituirea grupului de experţi.

• 18-21 februarie 2007, Kiev (Ucraina)Vizită de documentare în cadrul proiectului de

cercetare derulat de Institutul pentru Studii Politicede Apărare şi Istorie Militară asupra mediului de se-curitate din Regiunea Lărgită a Mării Negre, proiectfinanţat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării în cadrulunui grant câştigat de institutul nostru în competiţiadesfăşurată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiin-ţifice din România.

Au participat cc.şt. Şerban Liviu Pavelescu şi cc.şt.Cristina Romilă, care s-au întâlnit şi au avut un schimbde opinii cu experţi ai Centrului pentru StudiiStrategice Internaţionale din Kiev, condus de dr.Alexander Goncharenko.

• 21 februarie 2007, Roma (Italia)Seminarul internaţional cu tema: „Scenariul stra-

tegic mediteraneean”, organizat de Centrul de ÎnalteStudii pentru Apărare din Italia.

La invitaţia organizatorilor, generalul-maior (r) dr.Mihail E. Ionescu a susţinut, în faţa unui auditoriualcătuit din generali şi diplomaţi italieni şi străini,prelegerea: „The Extented Black Sea Area: securitychallenges and a possible Euro-Atlantic strategy forthe region”, din poziţia de co-preşedinte al Grupuluide Lucru pentru Regiunea Extinsă a Mării Negre dincadrul Consorţiului PfP.

• 20-23 februarie 2007, Chişinău (RepublicaMoldova)

Vizită de documentare în cadrul proiectului decercetare menţionat anterior. Au participat cc.şt.Şerban Filip Cioculescu şi cc.şt. Alexandru Voicu, cares-au întâlnit şi au purtat discuţii cu specialişti ai unorthink-tankuri din Republica Moldova pe probleme alesecurităţii în Regiunea Extinsă a Mării Negre.

• 18-23 martie 2007, Kingston (Canada)Reuniunea anuală a Grupului de Lucru de Istorie

Militară din cadrul Consorţiului PfP, cu tema: „Strate-gic Planning for War” şi al XXVII-lea simpozion deistorie militară, organizat de Royal Military College,cu tema: „Strategic Planning and the Origins of theFirst World War: New Perspectives on the Centenaryof the July Crisis”.

Institutul pentru Studii Politice de Apărare şiIstorie Militară a fost reprezentat de o delegaţieformată din: cc.şt. Gheorghe Vartic, redactor-şef al„Revistei de Istorie Militară”, cc.şt.dr. Sergiu Iosipescu


şi cc.şt. Carmen Rîjnoveanu, care în cadrul primeimanifestări au susţinut comunicările: „Romanian Strate-gic Planning in View of the Challenges of the Late 19th

and Early 20th Centuries” şi „Romanian’s Perception onNuclear Deterrence During the Cold War”. Lasimpozionul de istorie militară a participat la dezbatericc.şt. dr. Sergiu Iosipescu.

• 3-6 aprilie 2007, Istanbul (Turcia)Vizită de documentare în cadrul proiectului de

cercetare derulat de Institutul pentru Studii Politice deApărare şi Istorie Militară asupra mediului de securitatedin Regiunea Extinsă a Mării Negre.

Au participat cc.şt. Şerban Filip Cioculescu şi cc.şt.Cristina Romilă, care s-au întâlnit şi au purtat discuţii cureprezentanţi ai Universităţii Marmara din Istanbul şi aiTurkish Economic and Social Studies Foundation(TESEV).

• 15-18 aprilie 2007, BucureştiSeminar bilateral româno-israelian cu tema: „Răz-

boiul de şase zile şi lecţiile sale”. Au participat specia-lişti, cercetători, cadre didactice universitare, analiştimilitari şi politici din Institutul pentru Studii Politice deApărare şi Istorie Militară, Departamentul de Istorie alMinisterului Apărării din Israel, Universitatea Naţionalăde Apărare „Carol I”, Colegiul Naţional de Apărare,universităţile din Bucureşti şi Piteşti, Institutul de Istorie„N. Iorga”, Institutul Revoluţiei Române, redacţiilerevistelor „Magazin Istoric”, „Historia”, „Document” etc.S-au prezentat şi s-au dezbătut următoarele comunicări:

– Evaluarea israeliană a poziţiei sovietice în ajunulizbucnirii Războiului de şase zile (colonel (r) Shaul Shai,Israel )

– Războiul de şase zile şi relaţiile României comu-niste cu Occidentul (general-maior (r) dr. Mihail E.Ionescu)

– Decizia Statului Major al Armatei Israeliene de acuceri Ierusalimul de Est în timpul Războiului de şasezile (colonel dr. Shimon Golan, Israel)

– Presa românească despre Războiul de şase zile(colonel (r) dr. Petre Otu, cc.şt. Carmen Rîjnoveanu)

– Procesul de menţinere a păcii în conflicteleisraeliano-arabe (locotenent-colonel (r) dr. Noah Hershko,Israel)

– Relaţiile româno-sovietice sub impactul crizei dinOrientul Apropiat (cc.şt.dr. Mioara Anton, Institutul „N.Iorga”).

• 23-24 aprilie 2007, Viena (Austria)Al III-lea Forum Europa-Rusia. La invitaţia organi-

zatorilor a fost prezent directorul Institutului pentruStudii Politice de Apărare şi Istorie Militară, generalul-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu, care a participat la dez-baterile vizând relaţiile dintre UE şi Rusia, cu prioritateîn domeniile politic şi economic.

• 23-26 aprilie 2007, Atena (Grecia)Vizită de lucru la Comisia Elenă de Istorie Militară.

Delegaţia institutului, alcătuită din cc.şt. Gheorghe Vartic,

redactor şef al „Revistei de Istorie Militară”, cc.şt. MariaSinescu şi căpitan Darie Daşu, s-a întâlnit şi a purtatdiscuţii cu conducerea Comisiei Elene de Istorie Militară.

S-a convenit asupra editării în comun, în cursulanului 2008, a unui număr special româno-elen al„Revistei de Istorie Militară”, care să abordeze te-mele: „Marea Neagră, punte de legătură între Greciaşi România de-a lungul timpului” şi „Modernizareaorganismului militar în secolul al XX-lea. CazulRomâniei şi Greciei”.

• 3-6 mai 2007, Bucureşti şi SibiuReuniunea pregătitoare a Conferinţei interna-

ţionale a Balkan Communication Network, orga-nizată de Ministerul Apărării, prin Institutul pentruStudii Politice de Apărare şi Istorie Militară, şiMinisterul Afacerilor Externe, prin Institutul Diplo-matic Român şi Fundaţia „EURISC”.

Au participat reprezentanţi ai institutelor diplo-matice, de studii strategice şi de cercetare din Bul-garia, Grecia şi România.

• 8 mai 2007, BucureştiÎntâlnire cu doamna Vera Rihacova, cercetător la

Institutul pentru Politică Europeană EUROPEUM dinPraga (Republica Cehă).

Au participat: directorul institutului, general-maior(r) dr. Mihail E. Ionescu însoţit de cc.şt.căpitan DarieDaşu şi cc.şt. Corina Carp. Au fost abordate problemeale securităţii naţionale şi globale, îndeosebi aspectereferitoare la relaţia transatlantică.

• 7-9 mai 2007, Sofia (Bulgaria)Conferinţa Internaţională cu tema: „Methods and

Approaches, used in studying the Lessons Learnt fromOperations Enduring Freedom, Iraqi Freedom andNATO mission in Afghanistan”. Institutul pentru StudiiPolitice de Apărare şi Istorie Militară a fost reprezentatde locotenent-colonelul Cristian Dumitru.

• 9 mai 2007, BucureştiExpunere cu tema: „Tripla semnificaţie istorică a

zilei de 9 mai”, prezentată de colonelul (r) dr. PetreOtu la Statul Major General.

• 10-11 mai 2007, Sofia (Bulgaria)A doua reuniune la nivel de experţi a Grupului de

Lucru pentru Regiunea Extinsă a Mării Negre (GBSA-WG), organizată de Colegiul de Apărare şi Stat Major„G. Rakovski” din Sofia în colaborare cu Centrul Euro-pean „George C. Marshall” din Garmisch. Institutulpentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară,care asigură secretariatul permanent al acestui grupde lucru, a fost reprezentat de generalul-maior (r) dr.Mihail E. Ionescu, în calitate de co-preşedinte al GBSA-WG, însoţit de maiorul Ovidiu Fizeşan şi căpitanulDarie Daşu.

S-a convenit ca fiecare domeniu de expertiză săfie dezvoltat şi gestionat de către un colectiv aca-demic multinaţional, în cadrul căruia va exista o institu-ţie conducătoare. Astfel, s-a stabilit ca de domeniulmanagementului crizelor să se ocupe UniversitateaNaţională de Apărare „Carol I”, Institutul pentru StudiiPolitice de Apărare şi Istorie Militară şi Colegiul Naţio-nal de Apărare.


• 19-20 mai 2007, Koetzirgue şi Soultzmatt(Franţa)

Comemorarea împlinirii a 90 de ani de la moarteaprizonierilor români pe teritoriul Alsaciei. Delegaţiaromână, condusă de secretarul de stat şi şef al Depar-tamentului pentru Politica de Apărare şi Planificare, l-ainclus şi pe cc.şt. dr. Sergiu Iosipescu.

• 19-23 mai 2007, Ierusalim (Israel)Conferinţa Internaţională cu tema: „Transnistria –

teritoriu pustiit de istorie şi memorie”, organizată deCentrul Francez de Cercetări Ştiinţifice din Ierusalim.

La invitaţia organizatorilor a fost prezent şi a luatparte la dezbateri directorul Institutului pentru StudiiPolitice de Apărare şi Istorie Militară, general-maior(r) dr. Mihail E. Ionescu.

• 28-30 mai 2007, Bucureşti

Corina Carp, care au participat la dezbaterile privind:curriculum-ul educaţiei în domeniul apărării, contribu-ţia activă a civililor la dezvoltarea politicii de securitateşi apărare şi rolul Consorţiului PfP în promovareasectorului de securitate şi în constituirea instituţiilordin domeniul apărării.

• 23-25 iunie 2007, Istanbul (Turcia)Masă rotundă „Looking Ahead: The Prospects and

Potentials in the Wider Black Sea Area”, organizatăde Institutul pentru Cercetarea Politicii Internaţionale(T.E.P.A.V./I.P.R.I.) din Ankara în parteneriat cuCentrul Internaţional de Studii pentru Regiunea MăriiNegre din Atena.

A participat la dezbateri pe marginea Black SeaProject, un document de lucru lansat de T.E.P.A.V.,directorul Institutului pentru Studii Politice de Apărareşi Istorie Militară, generalul-maior (r) dr. Mihail E.Ionescu.

• 28 iunie-1 iulie 2007, Bucureşti şi SibiuConferinţa internaţională aferentă Preşedinţiei

Române a Balkan Communication Network cutema: „European Union and NATO acting in South-East Europe. The role of the NGO’s Networks”.

Organizatori: Ministerul Apărării, prin Institutulpentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, înparteneriat cu Ministerul Afacerilor Externe, prinInstitutul Diplomatic Român, împreună cu Fundaţia„EURISC” şi cu Centrul de Informare pentru Culturade Securitate.

Participanţi: analişti şi experţi din institutelediplomatice, de studii strategice şi de cercetare dinAlbania, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia,Grecia, Macedonia, România, Serbia, Turcia.

• 7-14 iulie 2007, Beijing (China)Seminar chino-român desfăşurat în cadrul vizitei

de documentare în Republica Populară Chineză a uneidelegaţii a Departamentului pentru Politica de Apărareşi Planificare şi a Institutului pentru Studii Politice deApărare şi Istorie Militară. Toţi membrii delegaţieiromâne au prezentat comunicări şi au participat ladezbateri, astfel:

– Contraamiral dr. Corneliu Mihai, locţiitor alşefului Departamentului pentru Politică de Apărare şiPlanificare: „The Assessment of the InternationalSecurity Environment. A Romanian Perspective”;

– Colonel (r) dr. Petre Otu, director adjunct alInstitutului pentru Studii Politice de Apărare şi IstorieMilitară: „Romanian Participation in Peacekeeping andPeace-Enforcement Operations, as well as Humanitar-ian Missions under the Aegis of UN, NATO and UE”.

• 9 august 2007, BucureştiExpunere cu tema: „90 de ani de la bătăliile de la

Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz”, prezentată de cc.şt.dr.Sergiu Iosipescu la Statul Major General.

• 12-17 august 2007, Capetown (RepublicaSud-Africană)

Al XXXIII-lea Congres Internaţional de IstorieMilitară.

Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi IstorieMilitară şi Comisia Română de Istorie Militară au fostreprezentate de generalul-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu

Seminar româno-francez „Reflectând împreună ladimensiunea europeană de securitate şi apărare” /«Penser ensemble l’Europe de la défense et de lasecurité», organizat de Departamentul pentru Politicade Apărare şi Planificare, prin Institutul pentru StudiiPolitice de Apărare şi Istorie Militară, în colaborarecu Delegaţia Afacerilor Strategice din MinisterulApărării al Republicii Franceze. Au participat analiştişi experţi în domeniul PESA din Albania, Bosnia şiHerţegovina, Bulgaria, Croaţia, Franţa, Grecia, Mace-donia, Muntenegru, România, Serbia şi Turcia. A fostabordată o problematică privind: procesul de con-strucţie a PESA; cooperarea în cadrul operaţiilor UEde gestionare a crizelor; evoluţia şi perspectivele me-diului de securitate din Europa de Sud-Est.

•12-14 iunie 2007, Zagreb (Croaţia)A IX-a Conferinţă anuală a Consorţiului PfP al

Academiilor de Apărare şi Institutelor pentru Studiide Securitate, organizată în colaborare cu MinisterulAfacerilor Externe din Croaţia.

Au participat reprezentanţi ai organismelor NATOdin Europa, precum şi oficialităţi din Albania, Arme-nia, Austria, Azerbaidjan, Belgia, Bosnia şi Herţegovina,Bulgaria, Canada, Croaţia, Elveţia, Finlanda, Georgia,Germania, Italia, Kazahstan, Kârgâzstan, Macedonia,Marea Britanie, Moldova, Muntenegru, România, Olan-da, Serbia, Slovenia, Spania, Suedia, SUA, Tadjikistan,Ucraina şi Ungaria.

Institutul pentru Studii Politice de Apărare şiIstorie Militară a fost reprezentat de generalul-maior(r) Mihail E. Ionescu, căpitanul Darie Daşu şi cc.şt.


şi de colonelul (r) dr. Petre Otu, care au susţinut comuni-cările: „Sprijinul acordat de România CongresuluiNaţional African în anii ’60-’70 ai secolului XX” şi,respectiv, „În spatele marilor aliaţi: Mica Înţelegereşi Înţelegerea Balcanică”.

• 27 august-5 septembrie 2007, Bucureşti şiFocşani

Seria manifestărilor ştiinţifice organizate deInstitutul pentru Studii Politice de Apărare şi IstorieMilitară, sub patronajul secretarului de stat şi şef alDepartamentului pentru Politică de Apărare şi Plani-ficare, cu genericul: „90 de ani de la bătăliile de laMărăşti, Mărăşeşti şi Oituz”, a constat în:

– expoziţia tematică: „Memoire Européenne:images de l’amitié franco-roumaine dans la GrandeGuerre”, realizată de „Association de la Presse del’Europe Centrale et Orientale” de la Paris, prezentatăpublicului la Cercul Militar Naţional în sala „GaleriaArtelor” în perioada 27-31 august, cu vernisarea înziua de 29 august;

– vizionarea filmului documentar „Le Pain et leSel”, la Cercul Militar Naţional, în ziua de 29 august;

– masa rotundă cu tema: „Cooperarea militarăromâno-franceză în Primul Război Mondial”, desfăşu-rată la Cercul Militar Naţional cu participarea unoristorici, cercetători şi jurnalişti români şi francezi,specialişti în problematica Primului Război Mondial.Dezbaterile au fost transmise în direct la Radio FranceInternational;

– expoziţia tematică realizată de partenerii francezişi expoziţia similară a Muzeului Militar Naţional,prezentată publicului din Focşani la Cercul Militar dinlocalitate, în perioada 3-5 septembrie;

– masă rotundă cu tema: „90 de ani de la bătăliiledin Porţile Moldovei”, desfăşurată în prezenţa cadrelormilitare din garnizoana Focşani, cu participareaistoricilor militari, în zilele de 4 şi 5 septembrie;

– ceremonialuri de depunere de coroane lamausoleele de la Mărăşti şi Mărăşeşti, în ziua de 5septembrie.

Din comunicările prezentate şi din dezbateri arezultat necesitatea sporirii bazei informative a istorieiparticipării româneşti la Primul Război Mondial şi arejudecării unor momente-cheie ale acestuia.

Expoziţia şi filmul documentar au făcut publiceimagini inedite de o valoare informativă remarcabilă,

imagini provenite din arhivele fotografice şi cinema-tografice ale Serviciului Istoric al Apărării din Franţa.

Schimburile de opinii cu participanţii din rândulcadrelor militare au evidenţiat interesul acestorapentru cunoaşterea şi desluşirea unor probleme deistorie militară, precum şi rolul important alaprofundării, cultivării şi promovării tradiţiilor militareale unităţilor şi marilor unităţi, de la înfiinţareaacestora şi până la prezenţa lor în teatrele de operaţiidin diferite regiuni ale lumii.

• 31 august-2 septembrie 2007, Mangalia

Seminar româno-german: „Fundamentalismulreligios, un pericol pentru pacea mondială”, organizatde Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi IstorieMilitară în colaborare cu Academia EvanghelicăTransilvania, cu sprijinul logistic al MinisteruluiCulturii şi Cultelor.

Au participat specialişti şi cercetători ai feno-menului religios din România şi Germania, precum şireprezentanţi ai cultelor religioase musulman şicreştin, ortodox, catolic şi protestant din România.

Prin întreaga sa desfăşurare, seminarul româno-german a constituit un prilej oportun de dezbatere afenomenului fundamentalist religios privit subaspectul său de factor de risc la adresa securităţiinaţionale şi internaţionale, iar de aici necesitateadialogului interconfesional ca instrument al cunoaşteriireciproce şi al convieţuirii paşnice.

• 3 septembrie 2007, Bruxelles (Belgia)Conferinţa Internaţională cu tema: „Working To-

gether–Strengthening the European NeighbourhoodPolicy”, organizată de Comisia Europeană. Repre-zentantul Institutului pentru Studii Politice de Apă-rare şi Istorie Militară, generalul-maior (r) dr. MihailE. Ionescu, a vorbit despre contribuţia ConsorţiuluiPfP la întărirea cooperării regionale în Zona Extinsă aMării Negre, referindu-se îndeosebi la proiecteleviitoare ale GBSA-WG, proiecte complementareprogramelor derulate prin Instrumentul de Vecinătateşi Parteneriat.

• 17-20 septembrie, Potsdam (Germania)Conferinţa internaţională de istorie militară cu

tema: „Perspective ale istoriei militare. Spaţiu, forţăşi reprezentare în cercetarea istorică şi în învăţământ”,organizată de Serviciul de cercetare în domeniulistoriei militare al Bundeswehr-ului. A participat lalucrările acestei manifestări colonelul Augustin


Văduva, şeful Secţiei coordonare-documentare dinInstitutul pentru Studii Politice de Apărare şi IstorieMilitară.

• 5-7 octombrie, Budapesta (Ungaria)Conferinţa internaţională „NATO Brainstorming

in the Parliament”, organizată de Divizia de DiplomaţiePublică a NATO şi Hungarian New Atlantic Initiative.La invitaţia organizatorilor a fost prezent la aceastăactivitate cc.şt. Dragoş Bănescu.

• 11-12 octombrie 2007, Garmisch-Parten-kirchen (Germania)

A treia reuniune a GBSA-WG din cadrul Conso-rţiului PfP. Au participat generalul-maior (r) dr. MihailE. Ionescu, copreşedinte al acestui grup de lucru, şimaiorul Ovidiu Fizeşan.

• 16-19 octombrie, Tirana (Albania)Vizită de lucru şi documentare la Universitatea

Militară „Skanderbeg”. Delegaţia Institutului pentruStudii Politice de Apărare şi Istorie Militară, constituitădin cc.şt. Şerban Pavelescu, Ruxandra Vidraşcu şiCerasela Moldoveanu, a avut întrevederi cu rectorulşi comandantul Universităţii, cu şeful DepartamentuluiDoctrină şi Instrucţie (TRADOC) al Armatei Albaniei.Au fost purtate discuţii privind domenii de interescomun şi posibile căi de structurare a relaţiilorbilaterale de cooperare între ISPAIM şi TRADOC.

• 18-21 octombrie 2007, Budapesta (Ungaria)Conferinţa internaţională cu tema: „Transforma-

tion though Communication. Changes in the East-WestConflict in the Era of Detente”, organizată deUniversitatea din Mannheim (Germania) şi Fundaţia„Friederich Ebert” (Budapesta). Institutul pentruStudii Politice de Apărare şi Istorie Militară a fostreprezentat de cc.şt. Carmen Rîjnoveanu care a sus-ţinut comunicarea „Ceausescu’s detente strategy. Ro-manian-West German confidential channels of com-munication “.

• 14-22 octombrie 2007, Paris (Franţa)Stadiu de documentare la Serviciul Istoric al Apără-

rii din Franţa, efectuat de cc.şt. dr. Sergiu Iosipescuîn vederea elaborării, în colaborare cu parteneriifrancezi, a monografiei „Napoleon al III-lea şi românii.Relaţii politico-militare”.

• 21-24 octombrie 2007, Odessa (Ucraina) şiIstanbul (Turcia)

Conferinţa internaţională cu tema: „Black SeaSynergy” a fost organizată de Fundaţia KonradAdenauer din Odessa pe un ferry-boat care s-a deplasatde la Odessa la Istanbul. La invitaţia organizatorilor aparticipat generalul-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu,alături de reprezentanţi din Armenia, Belgia, Danemarca,Georgia, Germania, Grecia, Marea Britanie, Polonia,Turcia, UE şi Ucraina. A prezentat o comunicare încadrul panelului „Security and Frozen Conflicts inWider Black Sea Region”. Analiza dinamicilor politiceşi de securitate din Regiunea Mării Negre a evidenţiatpotenţialul strategic crescut în acest spaţiu şi necesi-tatea cooperării regionale.

• 23-24 octombrie 2007, BucureştiSesiunea de comunicări ştiinţifice: „Reforma mili-

tară şi societatea în România, de la Carol I la a doua

conflagraţie mondială”, organizată de Institutul pentruStudii Politice de Apărare şi Istorie Militară, în cadrulgrantului câştigat la concursul organizat de MinisterulEducaţiei şi Cercetării. Au participat istorici din insti-tute de cercetare şi învăţământ, militare şi civile. Cerce-tătorii institutului au susţinut următoarele comuni-cări: Mersul ideilor de reformă pe plan european, între1878-1939 (dr. Petre Otu); Conceptul de reformă mili-tară şi elitele politice româneşti la 1878 (cc.şt.dr. SergiuIosipescu); Învăţământul militar românesc – vector alreformei sau obstacol al ei (cc.şt. Cerasela Moldoveanu);Idei de reformă în revista „România Militară” (cc.şt.Gheorghe Vartic); Aeronautica română interbelică.Dimensiunile reformei (cc.şt. Şerban Pavelescu);Selecţia personalului şi exigenţele reformei militareîn perioada interbelică (lt.col. Cristian Dumitru).

• 28-31 octombrie 2007, BucureştiSeminar româno-german organizat în cadrul vizitei

de lucru în România a delegaţiei Institutului de IstorieMilitară din Potsdam. Au fost prezentate comunicările:Cooperarea româno-vest-germană în perioada 1967-1975 (cc. şt. Carmen Rîjnoveanu); Relaţiile politico-militare româno-est-germane în perioada 1945-1975(cc.şt. dr. Petre Otu); The East German Army duringthe 1970. Detente Period (dr. Ruediger Wenzke); EastGerman Plan for a „Berlin Operation” (dr. WinfriedHeinemann). Institutul pentru Studii Politice deApărare a exprimat disponibilitatea pentru participareala elaborarea unui program bilateral de comemorare acentenarului declanşării Primului Război Mondial,precum şi pentru editarea unui număr comun al„Revistei de Istorie Militară” în anul 2009.

• 5-6 noiembrie 2007, Bucureşti

Conferinţă Internaţională cu tema: „Black SeaSecurity Dynamics and Euro-Atlantic Alliance Risksand Threats in the Greater Black Sea Area. The Re-gional Security Environment in the Post-Cold War Era”.Manifestarea a fost organizată de Institutul pentruStudii Politice de Apărare şi Istorie Militară în parte-neriat cu Institutul de Istorie Modernă şi Contem-porană din Dresda (Germania) şi a reunit experţi,analişti militari şi politici din Armenia, Azerbaidjan,Bulgaria, Germania, Republica Moldova, România,Ucraina şi Turcia. Comunicările şi dezbaterile auabordat importanţa strategică, cooperarea regionalăşi managementul crizelor, securitatea energetică înZona Extinsă a Mării Negre.


Semnal Recenzii Semnal

MIHAI MACUC, România, Balcanii şi Europa, Editura AcademieiNaţionale de Informaţii, 2007

În peisajul istoriografiei militare româneşti, apariţia lucrării, în două volume,„România, Balcanii şi Europa”, a domnului Mihai Macuc, este reconfortantă. Înprimul rând, prin acribia autorului şi, în al doilea rând, prin maniera de abordare aunei problematici complexe, am zice gingaşe – locul şi rolul României în Balcanila începutul secolului al XX-lea.

Lucrarea are la bază teza de doctorat, susţinută de Mihai Macuc la Universitateadin Craiova, sub conducerea ştiinţifică a regretatului profesor Valeriu FlorinDobrinescu, cu tema: „România şi Războaiele Balcanice (1912-1913)”. Autorul aextins cercetarea şi la aspectele politico-diplomatice, astfel că aceasta se prezintăacum sub forma unui triptic – naţional, regional, continental.

Ceea ce impresionează în primul rând este foarte bogatul aparat critic, domnulMihai Macuc inventariind cu grijă aproape tot ce s-a scris pe această problematică,în ţară şi în străinătate. De asemenea, autorul vine şi cu o perspectivă geopolitică,o disciplină relativ nouă, asupra problematicii abordate. În acest sens, este dereţinut ideea că, până la Primul Război Mondial, statul român a fost interesat încel mai înalt grad de problemele regiunii balcanice, o concretizare a acesteiorientări fiind implicarea sa în al Doilea Război Balcanic (1913).

CĂLIN HENTEA, Brief Romanian Military History, trad. CRISTINABORDIANU, editor Martin Gordon, The Scarecrow Press, Inc., Lanham,Maryland, Toronto, Plymouth, UK, 2007.

Scurta istorie militară românească are meritul esenţial de a prezenta înlumea anglo-saxonă – care încă mai crede că România se află în Balcani, iar nu înCarpaţi, probabil că şi Transilvania ar fi, deci, o regiune balcanică –, informaţiiprea puţin cunoscute despre armata română, armată care, în majoritatea studiiloristorice străine, se află într-un plan obscur.

Începând cu explicarea unor termeni istorici româneşti şi cu o cronologieamplă conţinând cele mai importante evenimente istorice, autorul prezintă2 500 de ani de istorie. Relatarea faptelor de arme este completată de biografiiale marilor comandanţi şi de descrierea luptelor, a organizării militare, astructurilor, fortificaţiilor, uniformelor şi armamentului.

Ulterior, prin intrarea în Primul Război Mondial alături de Antantă (în august 1916), România şi-a asumat un rolcentral-european, devenit realitate odată cu unirea Transilvaniei cu ţara mamă.

Lucrarea prezintă, cu o bogăţie de date şi de fapte, complexitatea cu totul deosebită a regiunii balcanice, încare locuiesc mai multe popoare strâns legate între ele. Cum fiecare dintre ele se raportează la perioada cea maiglorioasă, de maximă întindere teritorială, consecinţa este o conflictualitate accentuată, de unde şi apelativul„butoiul de pulbere al Europei” pentru Balcani.

Exactă şi la obiect este şi analiza pe care autorul o face asupra domeniului militar. El prezintă, în detaliu,organizarea, dotarea şi nivelul de instruire ale armatei române, precum şi planurile de operaţii pentru o acţiunela sudul Dunării, planuri care au fost puse în practică în vara anului 1913. Campania armatei române a arătatdefecţiunile sale structurale, dar acest avertisment foarte serios nu a fost luat în considerare de factorii responsabiliai ţării. Lipsurile au persistat şi ele au ieşit în evidenţă, în chip tragic, în toamna anului 1916.

Demn de reţinut este că domnul Mihai Macuc, pentru a completa perspectiva istorică, se opreşte şi lamomentele 1940 şi 1947, care au consacrat pierderea Cadrilaterului (judeţele Durostor şi Caliacra), intrat înposesia României ca urmare a păcii de la Bucureşti (28 iulie/10 august 1913).

În concluzie, o lucrare densă, valoroasă şi care reprezintă o contribuţie cu totul deosebită la cercetarea uneiproblematici, aşa cum subliniam, atât de complexă. Ea va fi de neocolit în toate cercetările şi analizele viitoare.

PETRE OTU


Pentru perioada modernă, este de subliniat identificarea cu civilizaţia şi cultura occidentală, armata românăbeneficiind de ofiţeri cu un înalt nivel de educaţie, unii dintre ei fiind instruiţi în şcoli militare din Occident.Astfel că armata română, începând cu secolul al XIX-lea, a ţinut pasul cu transformările şi procesul de modernizarepetrecute în armatele marilor puteri, începând cu aeronautica, alte specialităţi militare şi, nu în ultimul rând,medicina militară.

Ultima parte a cărţii reflectă experienţa personală a autorului, care descrie contribuţia crescândă a armateiromâne la operaţiile internaţionale de peacekeeping ce s-au derulat şi continuă în Balcani, Irak, Afganistan,concomitent cu transformarea armatei române într-una de profesionişti, proces încununat de intrarea Românieiîn NATO.

O carte scrisă „inginereşte”, cu o expunere clară, având subcapitole de mică anvergură, potrivite pentru unnecunoscător al istoriei românilor, care nu este astfel nevoit să se descurce într-un noian de evenimente,înfăţişându-i-se esenţialul.

Prezentarea unei scurte istorii militare româneşti în limba engleză, de către o editură occidentală sunt totatâtea merite pentru autor. Pentru istoricii militari important ar fi să continue acest curs.

MIRCEA SOREANU

Războiul Crimeii. 150 de ani de la încheiere, prefaţă, cronologie şi coordonarea volumului ADRIAN-SILVAN IONESCU, Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2006

Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” a organizat, la un secol şi jumătate dela izbucnirea ostilităţilor (2004), Conferinţa Internaţională „Războiul Crimeii,150 de ani”, iar la un veac şi jumătate de la Pacea de la Paris a publicat acestvolum, care cuprinde comunicările prezentate cu acel prilej şi alte materialeprivind această temă.

În perioada comunistă, acest subiect era considerat tabu, datorită înfrângeriiRusiei, şi nu a putut fi analizat, cu toate urmările de o importanţă istorică pentruPrincipatele dunărene. Marii beneficiari ai acestui conflict au fost românii. Astfel,Moldova a fost reîntregită cu cele trei judeţe din sudul Basarabiei, iar în anul1859 a fost înfăptuită Unirea Principatelor, care nu ar fi putut fi realizată fărăînfrângerea Rusiei şi implicarea marilor puteri occidentale în ChestiuneaOrientală.

O caracteristică importantă a Războiului Crimeii este aceea că dintr-un con-flict local s-a transformat într-unul european, căpătând aproape proporţiile unui conflict mondial. Confruntărilemilitare au avut loc nu numai pe coastele Mării Negre, ci şi în Marea Baltică, în Marea Albă şi în Oceanul Pacific,în zona Extremului Orient.

Volumul conţine studii valoroase, care tratează pe larg evenimentele importante, dar şi personalităţiimplicate în conflict, punând un accent aparte pe izvoarele şi informaţiile privitoare la Principatele Române.

Această memorabilă lucrare cuprinde studiile regretatului profesor Paul Cernovodeanu, membru de onoareal Academiei Române, şi ale unor prestigioşi specialişti în materie, precum Ian R. Stone, Raluca Tomi, MarianStroia, Mihai-Sorin Rădulescu, Lucia Taftă, Daniela Buşă, George Trohani, Adrian-Silvan Ionescu, Horia VladimirŞerbănescu, Georgeta Filitti, David Murphy, Anton Holzer şi Gabriel Badea-Păun.

Volumul impresionează şi prin bogăţia şi valoarea ilustraţiilor, provenind atât de la prestigioase instituţii decultură din România – Cabinetul de stampe al Bibliotecii Academiei Române, Muzeul judeţean de Istorie şiArheologie Prahova şi Secţia Documentare-Cabinetul de Fotografii al Muzeului Militar Naţional –, cât şi de laThe Royal Photograph Collection-Windsor Castle sau de la Bildarchiv der Österreichischen Nationalbibliothek– Viena.

MIRCEA SOREANU


MARIAN STROIA, Între Levant şi Europa modernă. Impact extern şimentalitate tradiţională în spaţiul românesc (1774-1848), Editura Semne,Bucureşti, 2006

Studiile şi articolele ce alcătuiesc acest volum, apărute de-a lungul timpuluiîn publicaţii de specialitate, fiind strânse în aceeaşi lucrare uşurează procesulde documentare.

Autorul, un binecunoscut specialist în relaţiile sud-estului european culumea slavilor de est, s-a concentrat în acest volum pe două aspecte principale– imagologie şi acţiune politică. Sunt inserate mărturii ale călătorilor străiniprivind mentalităţi, starea oraşelor, viaţa de zi cu zi, respectiv „viaţa cotidiană”la sfârşitul epocii fanariote. Evenimentele revoluţionare de la 1821 suntanalizate, în contextul internaţional, cu ajutorul unor noi izvoare documentareexterne. De asemenea, sunt investigate episoade, instituţii şi conflicte militarelegate de acţiunile Rusiei în spaţiul românesc.

Astfel, mulţi dintre călătorii occidentali sau ruşi condamnau sistemul poli-tic din Principate, în general abuzurile şocante ale ultimelor domnii fanariote.

Numeroasele campanii militare şi prezenţa militarilor străini în număr foarte mare au contribuit la proliferareaprostituţiei. De asemenea, drumurile între oraşe erau de pământ şi constituiau o adevărată încercare pentru afi străbătute după o ploaie. În marile oraşe, în partea centrală, străzile erau pavate cu trunchiuri de copaci, iarnu cu piatră, transportul fiind cel puţin inconfortabil.

Războaiele otomano-ruso-austriece au avut ca efect distrugeri repetate şi un climat de insecuritate, privândsocietatea românească de condiţiile fundamentale ale înfloririi raporturilor capitaliste – securitatea producţieişi a schimbului. Prin tratatul de la Kuçuk Kainardji, Rusia obţinea dreptul de a deschide agenţii diplomatice înteritoriile aparţinând Imperiului Otoman, pe care l-a folosit cu iscusinţă pentru „protejarea” supuşilor creştini,urmărindu-şi propriile ţeluri geostrategice, creând astfel o breşă în sistemul defensiv otoman.

Din acele timpuri, au rămas memoriile, jalbele şi protestele boierilor şi ale clerului muntean adresatemarilor puteri învecinate, ca urmare a incursiunilor pazvangiilor în Oltenia, autorul analizând pe larg poziţiaRusiei, care s-a pregătit să intervină în Principate, pe care le-a invadat în 1806.

În continuare, autorul analizează cauza morţii ultimului fanariot, Alexandru Şuţu (ianuarie 1821), desprecare, în epocă, se credea că a fost otrăvit şi, de asemenea, noi mărturii străine referitoare la revoluţia din 1821.O interesantă analiză a evenimentelor o datorăm lui Henry Kissinger: Metternich „declarase public că menţinereaşi conservarea Imperiului Otoman constituiau un interes fundamental al Austriei, pentru motivul cât se poatede îndreptăţit că aceasta îi oferea siguranţa frontierei sale sudice. (...). Pe scurt, aceeaşi Alianţă care îlîmputernicise pe Metternich să acţioneze în Italia, era acum folosită pentru a preveni acţiunile Rusiei înBalcani”. Ţarul Alexandru I, sfătuit de consilierii săi, a cedat şi nu a mai susţinut cauza Eteriei.

Pentru ocupaţia rusească din 1828-1829, autorul subliniază un fapt mai puţin cunoscut, şi anume că, spresfârşitul perioadei de conducere şi administrare a Principatelor, guvernatorul P. D. Kisselev a pledat cuardoare pentru încorporarea de către Rusia a Moldovei şi Ţării Româneşti.

Un capitol plin de culoare este cel privind lista lui Duhamel, comisarul general al Rusiei în PrincipateleRomâne la 1848. Este o prezentare a delaţiunilor, uneori cu amănunte foarte precise (motivaţia în vedereaarestării, locul unde îşi desfăşoară activitatea), 215 persoane fiind acuzate că au sprijinit revoluţia din ŢaraRomânească. Autorul arată că aceste delaţiuni sunt urmarea unei supravegheri poliţieneşti sau a unor denunţuripersonale. C. Colescu-Vartic sublinia că lista fusese înmânată agenţilor muscăleşti de amicii lor reacţionari dinţară. Nihil novo sub sole! Printre alţii, 20 de membri şi 13 ofiţeri ai Gărzii Naţionale au fost arestaţi deautorităţile ruse, care acţionau ca într-o gubernie ţaristă.

Înăbuşirea revoluţiilor română şi ungară, în opinia autorului, a avut un impact de imagine dezastruos şi petermen lung, Rusia devenind pentru adepţii democraţiei „inamicul de frunte al libertăţii şi iluminismului, unveritabil rezervor al obscurantismului, cruzimii şi represiunii”.

În concluzie, volumul se citeşte cu plăcere, este bine documentat, conţine informaţii valoroase din arhive,analizează obiectiv izvoarele şi evenimentele, într-un demers de cercetare lăudabil. Deşi vremurile evocatesunt de mult trecute, izvoarele, care aruncă o nouă lumină asupra evenimentelor, ca şi interpretările autoruluifac ca acest volum să reprezinte un real interes pentru cei interesaţi de istoria sfârşitului secolului al XVIII-leaşi a primei jumătăţi a secolului al XIX-lea.

MIRCEA SOREANU

PERCEP}IA ROMÂNIEI ASUPRA DESCURAJ~RII...

Documents

Transcript of PERCEP}IA ROMÂNIEI ASUPRA DESCURAJ~RII...