Penal Spec

DREPT PENAL - PARTEA SPECIALĂ II

SUPORT DE CURS PENTRU FRECVENŢĂ REDUSĂ

TITULAR: Prof. Univ. Dr. Ioana Vasiu

CUPRINS

I. Introducere...

II. Unităţi de ȋnvăţare...

Unitatea de învăţare I. Infracțiuni contra autorității…

1.1. Introducere

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare

1.3.1. Ofensa adusă unor însemne

1.3.2. Ultrajul

1.3.3. Uzurparea de calităţi oficiale

1.3.4. Portul nelegal de decoratii sau semne distinctive

1.3.5. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri

1.3.6. Ruperea de sigilii

1.3.7. Sustragerea de sub sechestru

1.4. Îndrumător pentru autoverificare

Unitatea de învăţare II. Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul…

2.1. Introducere



2.3.1. Aspecte generale

2.3.2. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor

2.3.3. Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi

2.3.4. Abuzul în serviciu contra intereselor publice

2.3.5. Neglijenţa în serviciu

2.3.6. Purtarea abuzivă

2.3.7. Neglijenţa în păstrarea secretului de stat


Unitatea de învăţare III. Infracțiuni de corupție…

3.1. Introducere



3.3.1. Conflictul de interese

3.3.2. Luarea de mită

3.3.3.Darea de mită

3.3.4. Primirea de foloase necuvenite

3.3.5. Traficul de influenţă


Unitatea de învăţare IV. Infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției…

4.1. Introducere



4.3.1. Denuntarea calomnioasă

4.3.2. Mărturia mincinoasă

4.3.3. Încercarea de a determina marturia mincinoasă

4.3.4. Împiedicarea participării în proces

4.3.5. Nedenunţarea unor infracţiuni

4.3.6. Omisiunea sesizării organelor judiciare

4.3.7. Favorizarea infractorului

4.3.8. Omisiunea de a încunoștiinţa organele judiciare

4.3.9. Arestarea nelegală și cercetarea abuzivă

4.3.10. Supunerea la rele tratamente. Tortura

4.3.11. Represiunea nedreaptă

4.3.12. Evadarea. Înlesnirea evadării

4.3.13. Nerespectarea hotărârilor judecătorești

4.3.14. Reţinerea sau distrugerea de înscrisuri

4.3.15. Sfidarea organelor judiciare


Unitatea de învăţare V. Infracţiuni contra siguranței pe căile ferate…

5.1. Introducere



5.3.1. Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasa din

culpa

5.3.2. Neîndeplinirea cu știinţă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor

defectuoasă

5.3.3. Părăsirea postului și prezenţa la serviciu în stare de ebrietate

5.3.4. Distrugerea și semnalizarea falsă


Unitatea de învăţare VI. Infracțiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activități

reglementate de lege…

6.1. Introducere



6.3.1. Nerespectarea regimului armelor și muniţiilor

6.3.2. Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive

6.3.3. Nerespectarea regimului materialelor explozive

6.3.4. Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri

6.3.5. Exercitarea fără drept a unei profesii


Unitatea de învăţare VII. Infracțiuni de fals. Caracterizare generală…

7.1. Introducere




Unitatea de învăţare VIII. Infracțiuni de fals în înscrisuri…

8.1. Introducere



8.3.1. Falsul material în înscrisurile oficiale

8.3.2. Falsul intelectual

8.3.3. Falsul în înscrisuri sub semnatură privată

8.3.4. Uzul de fals

8.4.5. Falsul în declaraţii

8.3.6. Falsul privind identitatea

8.3.7. Falsul prin folosirea emblemei Crucii Roșii


Unitatea de învăţare IX Falsul informatic…

9.1. Introducere



9.3.1. Noul cod penal ȋn raport cu reglementarea actuală

9.3.2.Structura infracţiunii


Unitatea de învăţare X Infracțiuni la regimul stabilit pentru anumite activități

economice…

10.1. Introducere




10.3.2. Componentele categoriei de infracţiuni la regimul stabilit pentru anumite

activităţi economice

10.3.3. Obiectul juridic generic și obiectul juridic special


Unitatea de învăţare XI. Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea

socială. Prezentare generală…

11.1. Introducere




11.3.2. Noul Cod penal ȋn raport cu reglementarea actuală privitor la infracţiunile

privind convieţuirea socială


Unitatea de învăţare XII Infracțiuni contra familiei…

12.1. Introducere



12.3.1. Bigamia

12.3.2. Abandonul de familie

12.3.3. Relele tratamente aplicate minorului

12.3.4. Nerespectarea masurilor privind încredintarea minorului


Unitatea de învăţare XIII Infracțiuni contra capacității de apărare a României…

13.1. Introducere



13.3.1. Aspecte generale privind infeacţiunile contra capacităţii de apărare a ţării

13.3.2. Noul Cod Penal ȋn raport cu reglementarea actuală


Unitatea de învăţare XIV Infracțiuni contra păcii şi omenirii…

14.1. Introducere




INTRODUCERE

Disciplina de Drept Penal - Partea Specială II se adresează studenţilor din anul III,

semestrul II și tratează problematica teoretică și practică privind infracţiunile cuprinse ȋn

partea a II a Codului Penal - partea specială, de la infracţiunile contra autorităţii pȃnă la

infracţiunile contra păcii și omenirii, precum și referiri la infracţiuni prevăzute ȋn legi speciale

care sunt ȋn strȃnsă legătură cu aceste infracţiuni. De asemenea, se fac referiri la noua

configuraţie oferită de noul Cod Penal acestor infracţiuni.

Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite

Pentru această disciplină, nu există cursuri a căror parcurgere şi promovare să

condiţioneze înscrierea la cursul de faţă. Studenţilor li se recomanda buna cunoastere a

Dreptului penal- Partea specială I.

Descrierea cursului

Obiective

Cursul de Drept Penal Partea Specială II urmareste familiarizarea studentilor cu

problematica teoretică şi practică a infracţiunilor prevazute ȋn Codul penal-Partea speciala, de

la infracţiunile contra autorităţii pȃnă la infracţiunile contra păcii şi omenirii, precum şi ȋn

legile speciale penale şi cele nepenale ce cuprind dispozitii penale.

Competenţe generate şi specifice

Cunoaştere şi înţelegere:

Ȋntelegerea şi utilizarea corecta de catre studenti a notiunilor de baza ȋn materia

dreptului penal- partea speciala, cunoasterea completa şi corecta a elementelor structurii

juridice a infracţiunilor din partea specială a Codului Penal, precum şi a prevederilor din

legislaţia penală specială

Ȋntelegerea şi utilizarea corecta a aspectelor de drept penal comparat.

Explicare şi interpretare: Aprofundarea dispoziţiilor prevazute ȋn partea speciala a Codului Penal, precum şi a celor

prevazute ȋn legi penale speciale.

Corelarea cunoştinţelor teoretice cu abilitatea de a le aplica ȋn practică.

Instrumental-aplicative:

Examinarea critică a dispoziţiilor legale în materie.

Examinarea practicii judiciare ȋn materie.

Atitudinale:

Promovarea regulilor de deontologie profesională.

Dezvoltarea unei atitudini responsabile pentru pregătirea continuă ȋn aplicarea corectă a

normativului juridic penal special.

Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs

Pentru această disciplină, studentul are libertatea de a-şi gestiona singur, fără

constrângeri, modalitatea şi timpul de parcurgere a cursului. Sesiunile de consultaţii faţă în

faţă sunt facultative şi vor fi organizate în urma solicitării prealabile a cursantului.

Elemente de deontologie academică

Utilizarea de materiale bibliografice în timpul examenului nu este permisă. Nu este

permisă colaborarea în timpul examenului între studenți.

Strategii de studiu recomandate

Materia este structurată pe 14 module ȋn fiecare semestru corespunzând unui număr

de 14 săptămâni (un semestru). Pentru a obţine performanţa maximă, este recomandat un

număr minim de 3 ore de studiu / săptămână pentru pregătire.

Materiale bibliografice obligatorii

Ioana Vasiu, Drept Penal – Partea specială. Cu referiri la noul Cod Penal, Ed. Albastră,

Cluj-Napoca (2011).

Revista Romȃnă de Drept Penal, Ed. Academiei Romane.

www.jurisprudenta.ro

Notă. Va fi studiată bibliografia indicata la notele de subsol ale cărţii indicate mai sus.

Structura cursului

Cursul este compus din următoarele 14 unităţi de ȋnvăţare:

Unitatea de învăţare I: Infracțiuni contra autorității

Unitatea de învăţare II: Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul

Unitatea de învăţare III: Infracțiuni de corupție

Unitatea de învăţare IV: Infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției

Unitatea de învăţare V: Infracţiuni contra siguranței pe căile ferate

Unitatea de învăţare VI: Infracțiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activități

reglementate de lege

Unitatea de învăţare VII: Infracțiuni de fals. Caracterizare generală

Unitatea de învăţare VIII: Infracțiuni de fals în înscrisuri

Unitatea de învăţare IX: Falsul informatic

Unitatea de învăţare X: Infracțiuni la regimul stabilit pentru anumite activități

economice

Unitatea de învăţare XI: Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind

conviețuirea socială. Prezentare generală

Unitatea de învăţare XII: Infracțiuni contra familiei

Unitatea de învăţare XIII: Infracțiuni contra capacității de apărare a României

Unitatea de învăţare XIV: Infracțiuni contra păcii şi omenirii.

Politica de evaluare şi notare

La această disciplină, examinarea constă în rezolvarea a patru-cinci subiecte ce ȋmbină

formatul grilă, speţă cu cel teoretic. Punctajul alocat fiecărui subiect este indicat în mod

vizibil pe foaia de examen. Mai jos, poate fi consultat un exemplu de grilă de notare:

Drept Penal - Partea specială, II – Varianta nr. 1

Durata 60 min.

1. C.N a mers la poliţie şi a declarat ca a pierdut buletinul de identitate, deşi ȋn realitate,

îl abandonase ȋn mâna unui ofiţer de poliţie care îl reţinuse pentru cercetarea unei

infracţiuni.Cerinţe: dupa ce realizati incadrarea juridica a faptei, detaliati elementul

material al infracţiunii comise. 1,5p

2. A.N., politist, a distrus procesele verbale de constatare a unui accident rutier (soldat

cu o victima) şi probele biologice recoltate pentru analiza. Cerinte: dupa ce realizati

incadrarea juridica a faptei, detaliati problemele ridicate de obiectul juridic şi latura

obiectiva a infracţiunii comise. 2p

3. Omisiunea sesizarii organelor judiciare este o infracţiune:

a) de serviciu sau ȋn legatura cu serviciul;

b) care impiedica infaptuirea justitiei;

c) de coruptie,

Cerinte: dupa ce alegeti varianta corecta, prezentati distinctia dintre urmatoarele

trei infracţiuni: omisiunea sesizarii organelor judiciare, omisiunea de a

incunostinta organele judiciare şi nedenuntarea unor infracţiuni sub aspectul

laturii obiective. (Nota: daca calificarile legale ale infracţiunilor mai sus enuntate

nu sunt complete şi corecte, raspunsul nu va fi luat ȋn considerare). 3p

4. Traficul de persoane şi proxenetismul ȋn forma agravata.Cerinte: prezentaţi distincţia

dintre aceste infracţiuni. Aspecte teoretice şi practice. 2,5p

5. Inculpatul a fost condamnat pentru săvȃrșirea infracţiunii prevăzute de art. 297

alin.(1) C.pen. Ȋn fapt, s-a reţinut că inculpatul a vȃndut unor persoane carne de cal

drept carne de vită. Apelul declarat de inculpat este:

a) fondat, ȋntrucȃt cumparatorilor nu li s-a cauzat o paguba;

b) fondat, ȋntrucȃt inculpatul nu a alterat sau contrafacut carnea;

c) fondat, ȋntrucȃt inculpatul nu a vȃndut carnea ca fiind de o calitate superioara celei

reale;

d) nici una din variantele de mai sus.

Cerinţe: după ce alegeţi varianta corectă, motivaţi alegerea făcută. 1p

Drept Penal - Partea specială II - Varianta nr. 2

Durata 60 min.

1. Ȋn cazul ȋn care ȋn locuinţa unei persoane se organizeaza vizionarea de filme

pornografice inregistrate pe casete video ȋn schimbul unor sume de bani de la

spectatori, fapta: a) Nu este prevăzută de legea penala; b) Constituie infracţiunea de

asociere ȋn vederea savarsirii de infracţiuni; c) Constituie infracţiunea de prostitutie:

d) Nici una din variantele de mai sus. Cerinţe: dupa ce alegeti varianta corecta şi

realizati o scurta motivare a alegerii facute, prezentati distinctia dintre grupul

infractional organiza şi asocierea pentru savarsirea de infracţiuni. De asemenea,

definiti conceptul de “materiale pornografice”, asa cum este el definit de Legea nr.

196/2003 1,5p

2 M.F. a emis cecuri asupra unei banci - ȋn scopul achizitionarii unei cantitati de tigari

ȋn baza unui contract incheiat cu firma producatoare -, stiind ca pentru onorarea lor nu

exista provizia necesara. Cerinţe: dupa ce realizati incadrarea juridica faptei,

prezentati detaliat obiectul juridic şi latura obiectiva a acestei infracţiuni. 2p

3 Daca faptuitorul savarseste un singur act prin care produce suferinte unei persoane

aflate ȋn stare de retinere, detinere sau executare a unei masuri de siguranta sau

pedepse educative, atunci el se face vinovat de: a) Infracţiunea de rele tratamente; b)

Infracţiunea de purtare abuziva; c) Infracţiunea de abuz ȋn serviciu contra intereselor

persoanelor; d) Nici una din din variantele de mai sus. Cerinte: dupa ce alegeti

varianta corecta, prezentati detaliat distinctia dintre infracţiunile mai sus mentionate.

Aspecte teoretice şi practice. (Nota: ȋn cazul ȋn care calificările legale ale

infracţiunilor mai sus enuntate nu sunt complete şi corecte, răspunsul nu va fi luat ȋn

considerare). 2,5p

4 Analizati, din punct de vedere teoretic şi practic, latura obiectiva a infracţiunii de

parasire a postului şi prezenta la serviciu ȋn stare de ebrietate. 1,5p

5 Prin sentinta penala nr. 68 din 15 iulie 2004, Curtea de Apel Timisoara l-a condamnat

pe inculpatul S.D. pentru savarsirea, intre altele, a infracţiunii de sustragere de

inscrisuri, prevăzută ȋn art. 242, alin. (1) şi (3) C.Pen. Cu privire la aceasta

infracţiune, instanta a retinut ca inculpatul, avand calitatea de adjunct al sefului unei

sectii de politie, a preluat de la subordonatii care au incheiat actele de constatare a

unui accident rutier procese verbale şi flacoane cu probe biologice recoltate ȋn vederea

analizelor, cerandu-le sa intocmeasca un alt proces verbal mai favorabil celor

raspunzatori de accident.Probele biologice şi procesele verbale ȋnsotitoare au ramas la

inculpat, care le-a sustras şi le-a distrus (ICCJ, s.pen. dec. nr. 159/2005).

Recursul declarat de procuror cu privire la incadrarea juridica a faptei este:

a) Fondat, intrucat fapta intruneste elementele constituite ale infracţiunii prevăzute

de art. 272 C.pen.

b) Fondat, ȋntrucȃt fapta intruneste elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute

de art. 242 C.pen., cu aplicarea art.41 c.pen. alin. (2) C.pen., atata timp cat

inculpatul a distrus mai multe inscrisuri şi probe:

c) Fondat, intrucat fapta intruneste elementele constitutive ale infracţiunii prevazute

de art. 242 C.pen. ȋn ceea ce priveste inscrisurile, şi art. 272 C.pen. ȋn ceea ce

priveste probele;

d) Nici una din variantele de mai sus. Cerinţe: dupa ce alegeti varianta corectă,

motivaţi alegerea facută, analizaţi distinctia dintre infracţiunea de sustragere sau

distrugere de inscrisuri şi cea de retinere sau distrugere de inscrisuri. Aspecte

teoretice şi practice. 1,5p

SUPORTUL DE CURS

Unitatea de învăţare I

INFRACȚIUNI CONTRA AUTORITĂȚII

1.1. Introducere




1.3.2. Ultrajul


1.3.4. Portul nelegal de decoratii sau semne distinctive





1.1. Introducere

Statul constituie coloana vertebrală a societăţii, osatura în jurul căreia se dispun

diversele ţesuturi sociale. Pe el se bazează raporturile complexe care alcătuiesc comunitatea

de viaţă a unui popor. Toţi cetăţenii, întrucât aparţin unui stat, sunt legaţi de el şi trebuie să se

supună legilor sale, existând o datorie juridică generală de subordonare faţă de stat (această

suveranitate exercitată asupra cetăţenilor nevenind din afară, ci din lăuntru, ea fiind, de

regulă, un produs al voinţei subiecţilor)1.

Statul îşi exercită multiplele sale funcţii prin diferite organe care primesc pecetea sa şi

devin instrumentele sale în desfăşurarea puterilor normative ce li s-au recunoscut sau

acordat2. Viaţa statului se traduce în mod necesar într-o reafirmare sau reîntregire a autorităţii

sale. Această autoritate este serios zdruncinată atunci când funcţionarii publici care o exercită

sunt lăsati fără apărare împotriva acţiunilor violente care distrug acea armonie între

autoritatea statului şi drepturile individuale3.

1 A se vedea, ȋn acest sens, P. Pactet, Institution politique. Droit constitutionnel, Masson, Paris, 1989,

pag. 15-16 (Phénomenes d'autorité et pouvoir politique); Giorgio del Vechio, Lectii de filosofie juridica, Ed.

Europa Nova, Bucuresti, 1993, pag. 272. 2 Vezi Constitutia României din 1991, revizuită în 2003, Titlul III, Autoritatile publice, Capitolul I,

Parlamentul; Capitolul II, Presedintele României; Capitolul III, Guvernul; Capitolu lV, Administraţia publica;

Capitolul VI, Autoritatea judecatoreasca; 3 În limbajul curent, prin autoritate publica se înţelege, în principal, dreptul de a comanda, puterea de a

da dispoziţii cu caracter obligatoriu sau de a impune oamenilor măsuri de ordine şi disciplină socială (vezi

Dicţionarul limbii române moderne, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1972, pag. 56; Dictionnaire de notre temps,

Hachette, Paris, 1989, pag. 106); în ceea ce priveşte înţelesul dat de legiuitorul român în formularea Titlului V

din Codul penal român în vigoare, "autoritatea publica" semnifică puterea publică existentă în societatea

româneasca, putere exercitată în condiţiile separaţiei puterilor în stat de organele puterii judecătoresti, potrivit

Constituţiei României şi legilor ţării.

Raţiunea prevederii în Titlul V al Codului penal în vigoare (Partea specială) a

infracţiunilor contra autorităţii (vezi art. 236-244) consta în aceea că acestea slăbesc

autoritatea, prestigiul şi credibilitatea funcţionarilor publici, lovesc în însăşi centrul de putere

mic, adică în personalitatea statului român, înfrângându-i structura ăi atacându-i

suveranitatea.


Obiectivele unităţii de învăţare:

– definirea unor termeni și expresii cum ar fi: autoritate de stat, calitate oficială,

functionar public, sigiliu, sechestru;

– cunoașterea elementelor structurii juridice a infracţiunilor ce compun categoria

de infracţiuni contra autorităţii;

– cunoașterea aspectelor ce disting aceste infracţiuni unele de altele, precum şi

ceea ce le distinge de alte inftractiuni aflate ȋn alte categorii ale codului penal (spre

exemplu, deosebirea infracţiunii de amenintare de ultraj).

Competenţele unităţii de învăţare:

– studenţii vor putea să definească termeni precum autoritate de stat, calitate

oficiala, functionar public;

– studenţii vor putea să diferențieze infracţiunile din această grupă unele de

altele, precum și de alte infracţiuni prevăzute ȋn alte categorii, cum ar fi infracţiunile

contra persoanei;

1.3. Conţinutul informaţional detaliat


Potrivit art. 236 alin. 1 C. pen., este incriminată orice manifestare prin care se exprimă

dispreţ faţă de însemnele României, iar potrivit art. 236 alin. 2 C. pen., este incriminată orice

manifestare prin care se exprimă dispreţ pentru emblemele sau semnele de care se folosesc

autorităţile.

Fiecare din cele două aliniate prevede câte o variantă a aceleiaşi infracţiuni: ofensa

adusa unor însemne, deosebirea dintre ele constă în obiectul la care se referă acţiunea

incriminată.

1.3.2. Ultrajul4

Potrivit art. 239 alin. 1 C. pen., este incriminată ameninţarea savârşită nemijlocit sau

prin mijloace de comunicare directă contra unui functionar public care îndeplineşte o funcţie

4 Prin Legea 140/1996 s-a introdus un nou articol 239

1, articol modificat prin Legea nr. 278/2006.

Cazuri speciale de pedepsire: "În cazul infracţiunilor prevăzute de art. 180-182, 189 şi 193, săvârşite

împotriva soţului, copiilor sau părinţilor unui judecător, procuror, poliţist, jandarm ori militar în scop de

intimidare sau de răzbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, maximul pedepsei se

majorează cu doi ani".

ce implică exercitiul autorităţii de stat, aflat în exercitiul funcţiunii sau pentru fapte

îndeplinite în exercitiul funcţiunii (forma simplă).

Formele agravate ale infracţiunii sunt prevazute în alin. 2, 3 şi 4 ale art. 239 C. pen.5.

Prima formă agravată constă în lovirea sau orice acte de violenţă, savârşite împotriva

persoanei arătate în primul alineat al textului. A doua formă agravată constă în aflată

vătămarea corporală săvărşită împotriva persoanei prevăzute în primul alineat al textului. A

treia formă agravată constă în vătămarea corporală gravă a persoanei prevăzute în primul

alineat al textului6 (art. 239, alin. 4, C. pen).

Prin O.U.G. 198/2000 s-au operat câteva modificări asupra textului infracţiunii de

ultraj. Astfel, dupa alineatul 4 s-a introdus un nou alineat: “Daca faptele prevazute ȋn alin. 1-4

sunt savarsite impotriva unui judecator sau procuror, organ de cercetare penala, expert,

executor judecatoresc, politist, jandarm ori militar, limitele pedepsei se majoreaza cu

jumatate.” (alin. 5).

De asemenea, articolul 2391 se modifică și va avea următorul cuprins: Cazuri speciale

de pedepsire "Art. 2391

Ȋn cazul infracţiunilor prevăzute de art. 180-183, art. 189 şi art. 193,

săvȃrșite ȋmpotriva sotului sau a unei rude apropiate a uneia dintre persoanele prevazute ȋn

art. 239 alin. 5, ȋn scop de intimidare sau de razbunare ȋn legatura cu exercitarea de catre

aceste persoane a atributiilor de serviciu, limitele pedepsei se majorează cu jumătate."


Potrivit art. 240 C. pen., este incriminata folosirea fara drept a unei calitati oficiale,

însotita sau urmata de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate

1.3.4. Portul nelegal de decoraţii sau semne distinctive

Potrivit art. 241 alin. 1 C. pen., este incriminata purtarea, fara drept, de decoratii,

uniforme sau de semne distinctive ale unui organ de stat (forma simplă).

Potrivit art. 241 alin. 1 C. pen., infracţiunea este mai grava daca fapta consta în

purtarea, fara drept, de uniforme, grade sau insigne militare, iar potrivit alin. 3 al art. 241 C.

pen., fapta prevăzută în alin. 2 al textului de lege este, la rândul ei, mai grava daca se

savârseste în timp de razboi (forme agravate).


Potrivit art. 242 alin. 1 C. pen., este incriminata sustragerea sau distrugerea unui

dosar, registru, document sau orice alt înscris care se afla în pastrarea sau detinerea unui

organ sau institutii de stat ori a unei alte unitati din cele prevazute în art. 145 C. pen.; potrivit

alin. 2 al textului de lege, este incriminata distrugerea din culpa a vreunuia din înscrisurile

prevazute în alineatul precedent, care prezinta o valoare artistica, stiintifica, istorica,

arhivistica sau alta asemenea valoare.

5 Agravanta din alin. 3 al art. 239 C. pen. este prevazută în Proiectul legii de modificare a Codului

penal şi a Codului de procedura penală - vezi şi Rev. de drept penal, anul I, serie nouă, nr. 1/1994, Ed. Atlas

Lex, Bucureşti. 6 Conceptul legal al infracţiunii de ultraj se întregeşte cu dispoziţiile D. L. nr. 41 din 26 ianuarie 1990,

privind asigurarea unui climat de ordine şi legalitate; în literatura de specialitate au apărut opinii conform cărora

acest decret şi-ar fi încetat aplicabilitatea, parţial sau total, datorită modificărilor aduse recent infracţiunii de

ultraj prin OUG nr.58/2002- a se vedea, în acest sens, o sinteză a acestor opinii, precum şi argumentele pro şi

contra, în I. Pascu, M. Ketty-Guiu, op. cit., vol. I, pag. 304.

Potrivit art. 242 alin. 3 C. pen., infracţiunea este mai grava daca faptele prevazute în

alin. 1 şi 2 sunt savârsite de un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu (forma

agravata).


Potrivit art. 243 alin. 1 C. pen., este incriminata înlaturarea sau distrugerea unui sigiliu

legal aplicat (forma simpla).

Potrivit art. 243 alin. 2 C. pen., infracţiunea este mai grava daca fapta a fost savârsita

de custode (forma agravata).

Spre deosebire de Codul penal anterior, noul Cod n-a mai prevazut raspunderea

penala a custodelui şi în cazul în care ruperea sigiliilor s-a produs din culpa sa.


Potrivit art. 244 alin. 1 C. pen., este incriminata sustragerea unui bun care este legal

sechestrat (varianta simpla), iar potrivit alin. 2 al art. 244 C. pen. infracţiunea este mai grava

daca a fost savârsita de custode (varianta calificata).


Concepte și termeni de reţinut

-autoritate de stat;

-ultraj;

-calitate oficială;

-functionar public care indeplinește o funcţie ce implica exerciţiul autoritţii de stat;

-rupere de sigillii;

-sustragere de sub sechestru.

Ȋntrebări de control și teme de dezbatere

1. Ce se înţelege prin „uzurpare de calitati oficiale”?

2. Care sunt formele calificate ale infracţiunii de ultraj?

3. Cand este mai gravă sustragerea de sub sechestru?

Teste de evaluare/autoevaluare

1.Ultrajul nu include în elementul său material: a) calomnia; b) lovirea sau orice alte acte de

violenţă; c) vătămarea corporală gravă.

2. La infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri (art. 242 C.pen.) vinovăţia poate

exista: a) doar sub forma intenţiei; b) doar sub forma culpei: c) atât sub forma intenţiei, cât

şi a culpei

3. Fapta subiectului activ de a lovi un poliţist pentru a-şi asigura scăparea după ce a sustras un

bun reprezintă: a) ultraj; b) ultraj în concurs cu infracţiunea de tâlhărie; c) ultraj în concurs

cu infracţiunea de furt.

Bibliografie obligatorie

I. Vasiu, Drept penal – Partea specială, Cu referiri la Noul Cod Penal, Ed. Albastră, Cluj-

Napoca, 2011.

V. Dongoroz şi colab., Explicații teoretice ale Codului Penal Român, Partea Specială, vol.

III, IV, Ed. a II-a, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003.

T. Toader, A. Stoica, N. Cristuş, Codul penal şi legile speciale – doctrină, jurisprudență,

decizii ale Curții Constituționale, hotărâri CEO, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007.

T. Toader, Drept penal – partea specială, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009.

G. Antoniu, Revista de Drept penal – Studii şi practică judiciară (1994-2006), Ed. Hamangiu,

Bucureşti, 2007.

Bibliografie facultativă

G. Antoniu, C. Bulai, Practică judiciară penală, Vol. I şi II, Editura Academiei, Bucureşti,

1988,1989.

Revista Dreptul

Revista Română de Drept Penal

http://www.just.ro

http://europa.eu.int

www.findlaw.com.

Unitatea de învăţare II

INFRACȚIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL

2.1. Introducere






2.3.4. Abuzul în serviciu contra intereselor publice



2.3.7. Neglijenţa în păstrarea secretului de stat


2.1. Introducere

Ceea ce caracterizează infracţiunile din această grupă este faptul că ele se săvârșesc

de funcţionari publici şi funcţionari prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, sau de către alte

persoane, în legătură cu modul de exercitare a serviciului de către funcţionari publici şi

funcţionari. Problematica acestei unităţi de ȋnvăţare cuprinde următoarele:

1. Aspecte generale

2. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor

3. Abuzul în serviciu prin îngradirea unor drepturi

4. Abuzul în serviciu contra intereselor publice

5. Abuzul în serviciu în formă calificată

6. Neglijenta în serviciu

7. Purtarea abuzivă

8. Neglijenţa în păstrarea secretului.



– definirea termenilor de abuz ȋn serviciu, neglijenţa ȋn serviciu, purtare abuzivă;

– cunoașterea componentelor grupei de infracţiuni de serviciu sau ȋn legătură cu

serviciul;

– cunoașterea definiţiilor legale ale infracţiunilor de serviciu sau ȋn legătură cu

serviciul prevăzute de legiuitorul penal


– studenţii vor putea să definească termeni precum abuz ȋn serviciu, neglijenţa ȋn

serviciu, purtare abuzivă;

– studenţii vor putea să diferențieze intre ele infracţiunile de abuz ȋn serviciu sau

cele din aceasta grupa de alte infracţiuni prevazute de legiuitorul penal ȋn alte

categorii (spre exemplu, distincţia dintre purtarea abuziva şi amenintare sau loviri ori

alte violenţe).

2.3. Conţinutul unităţii de invăţare


Obiectul juridic al infracţiunilor de serviciu sau în legatura cu serviciul este complex

şi consta în relatiile social-juridice referitoare la drepturile şi interesele persoanelor

particulare, drepturi şi interese ocrotite în mod egal de normativul juridic penal şi care pot fi

vatamate, periclitate sau amenintate prin savârsirea infracţiunilor din acest capitol.

Subiectul activ al acestor infracţiuni este, în cele mai multe cazuri, calificat, fiind, de

regula, un functionar public (în întelesul art. 147 C. pen.) sau un alt funcţionar; în cazul unor

infracţiuni (spre exemplu, darea de mita, traficul de influenta), autor poate fi orice persoana

ce îndeplineste conditiile cerute de lege pentru subiectul unei infracţiuni7.

Normativul juridic penal actual contine, prin urmare, prevederi pentru ocrotirea

prestigiului functionarilor ce realizeaza activitati de interes public ori alte activitati

reglementate de lege, dar şi sanctiuni pentru faptele nedemne ale acestora, savârsite în

exercitarea atributiilor de serviciu, fapte ce aduc atingere în egala masura intereselor statului

şi cetatenilor.

Sintetizând sugestiv reglementarile din vechiul drept românesc privitoare la aceste

fapte, un proverb românesc spune: "Vai de norodul acela unde slujba nu se cinsteste"8.


Potrivit art. 246 C. pen., comite aceasta fapta functionarul public care, în exercitiul

atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod

defectuos, cauzând prin aceasta o vatamare a intereselor legale ale persoanei.

Exigenta legii penale trebuie sa fie aceeaşi pentru orice functionar, indiferent de

postul pe care-l detine în angrenajul imens şi complicat care este aparatul de stat. Pe bună

dreptate un vechi proverb românesc conchide: "Când pe dregatori îi tii mai tare în frâu,

atunci norodul nu cam patimeste, iata tamaduirea norodului"9.

În Codul Penal din 1937, abuzul în serviciu era incriminat într-un singur text (art.

245), fără a se ţine seama că prin fapta funcţionarului erau lezate interesele personale sau

publice. În actualul Cod, legiuitorul a ţinut seama de faptul ca se aduce atingere unor relatii

sociale diferite şi a separat cele doua infracţiuni în două texte de lege diferite, creând

posibilitatea sancţionarii corespunzătoare pericolului social al fiecăreia10

.


7 A se vedea T. Vasiliu, D. Pavel, s.a., op. cit., vol. II, p. 54.

8 A se vedea I. A. Zanne, Proverbele românilor, vol. VIII, cap. “Pentru slujbe”, Ed. Academiei,

Bucuresti, 1890, p. 568. 9 I. A. Zanne, Proverbele românilor, vol. VIII, cap. “Pentru slujbe”, op. cit., p. 161.

10 T. Vasiliu, D. Pavel, s.a., op. cit., vol. II, p. 57; V. Dongoroz, S. Kahane, s.a., op. cit., vol. IV, p. 161.

Conform art. 247 C. pen., modificat prin Legea nr. 268/2006, această infracţiune

constă în îngrădirea, de catre un functionar public, a folosintei sau a exercitiului drepturilor

unei persoane, ori crearea pentru acesta a unei situatii de inferioritate pe temei de rasă,

nationalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică,

convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau

infecţie HIV/SIDA.

Prevederea acestei infracţiuni în normativul juridic penal este o garantie a realizarii

principiului constitutional al egalitatii tuturor cetatenilor (art. 16 alin. 1 din Constitutia

României din 1991 (republicată) se arata ca cetatenii sunt egali în fata legii şi autoritatilor

publice, fara discriminari), principiu conform cu Declaratia Universala asupra Drepturilor

Omului

Reglementarea din art. 247 C. pen. este superioara prevederii din art. 327 bis C. pen.

anterior deoarece aceasta din urma incrimina numai fapta de injurie rasiala, referindu-se

numai la tratamentul diferentiat aplicat unei persoane pe temei de rasa, religie sau

nationalitate, iar nu şi de sex, așa cum prevede Codul penal în vigoare.

2.3.4. Abuzul în serviciu contra intereselor publice11

Potrivit art. 248 C. pen., aceasta infracţiune consta în fapta functionarului public care,

în exercitiul atributiilor de serviciu, cu stiinta, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în

mod defectuos si, prin aceasta, cauzeaza o tulburare însemnata bunului mers al unui organ

sau institutii de stat ori unei alte unitati din cele prevazute în art. 145 sau o paguba

patrimoniului acesteia12

.

Abuzul în serviciu în formă calificată este prevăzut de legiuitorul penal la art. 2481 şi

constă în săvârşirea faptelor prevăzute în art. 246, 247 şi 248 C. pen. dacă a avut ca urmare

producerea unor consecinţe deosebit de grave. Menţionăm că legiuitorul penal definit

conceptul de ‘consecinţe deosebit de grave’. Sancţiunea pentru această formă agravată este

închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi


Spre deosebire de abuzul în serviciu, care se comite numai cu intentie, cu rea-credinta,

neglijenta în serviciu se comite din culpa, din gresala, din nepricepere şi prin încalcarea

normelor care reglementeaza serviciul respectiv, norme variate, cuprinse în legi, hotarâri ale

Guvernului, regulamente, instructiuni etc.

11

Prin Legea 140/1996 a fost introdus un nou articol 2481 Abuzul în serviciu în formă calificată. În

textul articolului se arată că, dacă faptele prevăzute în art. 246. 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave,

se pedepsesc cu închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. 12

Conţinutul art. 248 C. pen. este asemănător cu cel al art. 245 din Codul penal anterior, deosebirile

dintre cele două reglementaări sunt urmatoarele:

art. 248 C. pen. actual incriminează numai abuzul în serviciu contra intereselor publice, nu şi cel

contra intereselor persoanelor, care este prevăzut separat în art. 246 C. pen.;

în actuala reglementare, fapta abuzivă a functionarului constituie infracţiune numai daca a produs

o tulburare însemnată bunului mers al unei organizatii din cele prevazute în art. 145 C. pen.;

nu se mai prevede gradarea pedepsei în raport de valoarea pagubei şi nici o cauza de înlaturare a

caracterului penal al faptei pentru ipoteza în care aceasta a fost ceruta de nevoile serviciului;

în noua reglementare s-a prevazut o agravanta în cazul în care fapta a avut ca urmare "consecinte

deosebit de grave" - a se vedea, cu privire la aceste distinctii T. Vasiliu, D. Pavel, s. a., op. cit., vol. II, p. 63-64;

la redefinirea unor termeni: public (art. 145 C. pen.), perturbare grava - consecinte deosebit de

grave (art. 146 C. pen.), "functionar public" şi functionar (art. 147 C. pen.), am avut în vedere Codul Penal, aşa

cum a fost modificat prin Legea 140/1996.

Vezi şi Rev. de drept penal, anul I, nr. 1/1994, p. 161-162 (referitor la activitatea Parlamentului).

Infracţiunea de neglijenta în serviciu este prevăzută în art. 249 C. pen. în doua forme:

una simpla şi una agravata.

Potrivit art. 249 alin. 1 C. pen., constituie infracţiunea de neglijenta în serviciu

încalcarea din culpa, de catre un functionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin

neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare

însemnata bunului mers al unui organ sau institutii de stat ori al unei alte unitati din cele

prevazute în art. 145 C. pen. sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta

intereselor legale ale unei persoane.

Forma agravata consta, potrivit art. 249 alin. 2 C. pen., în neglijenta în serviciu care a

avut "consecinte deosebit de grave"13

.

În Codul penal anterior (art. 242) era incriminata ca neglijenta în serviciu şi

producerea unei catastrofe; în actuala reglementare, aceasta fapta este cuprinsa la capitolul

referitor la infracţiunile contra sigurantei circulatiei pe caile ferate14

.


Potrivit art. 250 alin. 1 C. pen., purtarea abuziva consta în întrebuintarea de expresii

jignitoare fata de o persoana de catre un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu;

potrivit art. 250 alin. 2 C. pen., în ameninţarea săvârşită în aceleaşi condiţii. Potrivit art. 250

alin. 3 C. pen., în lovirea sau alte acte de violenţă savârsite în aceleaşi conditii; potrivit art.

250 alin. 4 C. pen., în vătămarea corporală săvârşită în aceleaşi condiţii; potrivit art. 250 alin.

5 C. pen., în vătămarea corporală gravă săvârşită în aceleaşi condiţii

Fata de Codul penal, dispozitiile actualului Cod sunt mai exigente fata de conduita pe

care trebuie sa o aiba un functionar în îndeplinirea serviciului. Codul penal anterior incrimina

în art. 248 fapta functionarului care folosea "injurii". Actualul Cod utilizeaza notiunea de

"expresii jignitoare", care este mai cuprinzatoare decât aceea de "injurii"15

.

2.3.7. Neglijenţa în păstrarea secretului de stat16

Potrivit art. 252 C. pen., fapta functionarului ori a oricarui alt salariat de a prilejui, din

culpa, distriugerea, alterarea, pierderea sau sustragerrea unui document ce constituie secret de

stat, ori de a prilejui altei persoane sa afle un asemenea secret, daca prin aceasta se aduce

atingere intereselor statului, constituie infracţiunea de neglijenta în pastrarea secretului de

stat17

.


13

Textul supus analizei este cel prevazut în Legea 140/1996, care a redefinit continutul art. 145 C. pen,

iar privitor la forma agravata a redefinit continutul art. 146 C. pen. “consecinte deosbit de grave”, Rev. de drept

penal, nr. 1/1997, op. cit., p. 17. 14

A se vedea, cu privire la deosebirile dintre reglementarea neglijentei în serviciu în Codul penal actual

şi în cel anterior, T. Vasiliu, D. Pavel, s.a., op. cit., vol. II, p. 71. 15

A se vedea, cu privire la deosebirile dintre actuala reglementare a purtarii abuzive şi cea din Codul

penal anterior, T. Vasiliu, D. Pavel, s.a., op. cit., vol. II, p. 79. 16

Art. 251 C. pen. - Divulgarea unor secrete privind interesele obstesti - a fost abrogat prin D. L. nr.

12/1990. 17

Textul art. 252 C. pen. actual este asemanator cu prevederile art. 506 din C. pen. anterior, deosebirea

consta în aceea ca reglementarea actuala incrimineaza şi neglijenta care a dat prilej unei alte persoane sa afle un

secret de stat; de asemenea, existenta infracţiunii prevăzută în art. 252 C. pen. este conditionata în toate cazurile

de îndeplinirea unei anumite cerinte, anume ca fapta sa fie de natura a aduce atingere intereselor statului

(aceasta cerinta nefiind prevăzută în C. pen. anterior) - a se vedea, pe larg, T. Vasiliu, D. Pavel, op. cit., vol. II,

p. 83.


- Abuz ȋn serviciu;

- Purtare abuzivă;

- Indatoriri de serviciu;

- Ȋngrădire de drepturi;

- Neglijenţă ȋn serviciu.

Ȋntrebări de control și teste de dezbatere

Cine poate fi subiect activ la infracţiunea de abuz ȋn serviciu contra intereselor

persoanelor?

Care sunt formele agravate ale infracţiunii de purtare abuziva?

Test de autoverificare

1.Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi: a) poate avea ca subiect activ şi un

funcţionar; b) nu se poate referi la o discriminare pe temei de avere; c) este o infracţiune

contra autorităţii.

2.Infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi se săvârşeşte sub aspect

subiectiv: a) numai cu intenţie directă calificată prin scop; b) cu intenţie directă sau indirectă

şi un mobil anume; c) cu intenţie directă sau indirectă ori cu praeterintenţie



Napoca, 2011.




decizii ale Curții Constituționale, hotărâri CEDO, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007.



Bucureşti, 2007.


• Revista Dreptul

• Revista Română de Drept Penal

• http://www.just.ro

• http://europa.eu.int.

Unitatea de învăţare III

INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE

1.1. Introducere





3.3.3. Darea de mită




3.1. Introducere

Legiuitorul nostru penal a ȋncercat să completeze normativul juridic penal referitor la

corupţie din codul penal nu numai prin prevederile specifice dintr-o lege specială de bază ȋn

materie (a se vedea pe Legea nr. 78/2000), dar și prin aducerea din legislaţia specială a unor

prevederi ȋn actualul cod penal (a se vedea aducerea textului referitor la conflictul de

interese). Noul Cod Penal va avea chiar o grupă de infracţiuni denumită infracţiuni de

corupţie, ȋn cadrul categoriei de infracţiuni de corupţie și serviciu, care va cuprinde

infracţiunile tradiţionale de coruptie prevăzute de actualul cod penal: luare de mită, dare de

mită, trafic de influenţă, la care se adaugă infracţiuni de corupţie preluate din Legea

nr.78/2000 (cum ar fi, spre exemplu, cumpărarea de influenţă).



– definirea termenilor de corupţie, conflict de interese, trafic de influenţă;

– cunoașterea componentele grupei de infracţiuni de coruptie din Codul penal şi

completarile ȋn domeniu din legislatia speciala (ȋn special din Legea nr. 78/2000).

– cunoașterea definitiilor legale date de legiuitorul penal infracţiunilor de

conflict de interese, luare de mnita, dare de mita, primire de foloase necuvenite, trafic

de influenţă.


– studenţii vor putea să definească termeni precum corupţie, conflict de interese,

trafic de influenţă;

– studenţii vor putea să diferențieze infracţiunile de corupţie ȋntre ele, precum şi

să identifice aspectele care diferenţiază aceste infracţiuni de altele prevazute ȋn alte

categorii de infracţiuni (cum ar fi, spre exemplu, traficul de influenţă de ȋnșelăciune).

3.3. Conţinutul unitaţii de ȋnvăţare


Prin art. 1 pct. 61 din Legea nr. 278/2006 a fost introdus art. 2531 conflictul de

interese cu următorul text:

(1) Fapta funcţionarului public care în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act

ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos

material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o

altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din

partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se

pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie

publică pe durată maximă.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor

normative.

Având în vedere sursa principală a acestui articol din C. pen. trimitem la Legea nr.

161/2003 pentru a cunoaşte cadrul adecvat de analiză a elementelor de bază ale acestei

infracţiuni.18


Un loc important prin gravitatea ei, în cadrul infracţiunilor pe care le poate comite un

functionar, ocupa luarea de mita (coruptia pasiva).

Din pacate, coruptia aparatului de stat are o traditie foarte veche. Spre exemplu, în

Grecia antica mita era atât de frecventa încât Platon propunea sa fie pedepsiti cu moartea

functionarii care primesc daruri pentru a-şi face datoria: "Nu trebuie sa primesti daruri -

spunea acesta - nici pentru lucruri bune, nici pentru cele rele".

În ceea ce priveste societatea româneasca actuala se constata o frecventa deosebit de

ridicata a faptelor de luare de mita, fapt deosebit de negativ. Una din principalele probleme

ale puterii de stat, ale opiniei publice şi a tuturor celor interesati în reformarea justiţiei penale

pe baze știinţifice, democrate, a devenit eliminarea corupţiei sub orice formă19

. Potrivit art.

254 C. pen., luarea de mita consta în fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde

sau primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de

foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor

la îndatoririle de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri20

.

Conform art. 254 alin. 2 (introdus prin Legea 140/1996) fapta prevăzută în alin. 1,

dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control este mai gravă.

18

A se vedea, TITLUL IV Conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea

demnităţilor publice şi funcţiilor publice, 19

Este elocvent în acest sens faptul că, România a ratificat în aprilie 2002, prin Legea nr.147/2002,

Convenţia civilă asupra corupţiei adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999, că face eforturi pentru

îmbunătăţirea atât a cadrului legal (vezi adoptarea recentului Pachet de legi anticorupţie), precum şi a celui

funcţional 9 (vezi crearea Departamentului Naţional Anticorupţie). 20

Textul art. 254 C. pen. se aseamana cu textul art. 251 C. pen. anterior, distinctia consta în aceea ca

acum, în sfera notiunilor de “bani” sau “alte foloase” sunt incluse şi bunurile, valorile, comisioanele la care C.

pen. anterior facea referire expresa. În ceea ce priveste agravantele prevazute în C. pen. anterior - în functie de

calitatea functionarului sau ilegalitatea actului - ele nu au mai fost prevazute în C. pen. intrat în vigoare în 1969.

Atât art. 254, cât şi cele până la 257 inclusiv se coroborază cu prevederile Legii

nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi cu

cele ale Legii nr. 161/2003.21

3.3.3. Darea de mită

Legea penala sanctioneaza nu numai luarea ci şi darea de mita (coruptia pasiva, cum

mai este denumita în literatura de specialitate).

Potrivit art. 255 alin. 1 C. pen., darea de mita consta în fapta persoanei care promite,

ofera sau da bani ori alte foloase necuvenite unui functionar public sau unui alt functionar în

scopul ca acesta sa îndeplineasca, sa nu îndeplineasca ori sa întârzie îndeplinirea unui act

privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau sa îndeplineasca un act contrar acestor îndatoriri22

.


În limbajul popular, aceasta fapta se numeste bacsis si, din pacate, a fost şi mai este

înca foarte frecventa în societatea româneasca. Cu amaraciune, M. Eliade scria în octombrie

1935: "Toamna trecuta, într-un vagon în trecere prin Polonia, se vorbea de România ca

«Tara lui bacsis-bacsis». Expresia, cât ar fi fost ea de umulitoare, nu mi s-a parut prea

aspra. Acela care o folosise era bine informat, din presa poloneza şi germana".

Asemanatoare cu infracţiunea de luare de mita, primirea de foloase necuvenite

cunoaste, totusi, câteva elemente distincte.

Primirea de foloase necuvenite consta, potrivit art. 256 alin. 1 C. pen., în primirea de

catre un functionar, direct sau indirect, de bani sau alte foloase, dupa ce a îndeplinit un act în

virtutea functiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia23

.


Infracţiunea prevăzută în art. 257 C. pen. este un fel de escrocherie comisa în legatura

cu un functionar public sau un alt functionar24

.

21

Legea 78/2000 face distincţie între trei categorii de infracţiuni de corupţie, şi anume: a) infracţiuni

de corupţie prevăzute la art.254-257 C. Pen., precum şi infracţiunile prevăzute în legi speciale, ca modalităţi

specifice ale infracţiunilor prevăzute la art.254-257 C. pen, în funcţie de calitatea persoanelor care săvârşesc sau

faţă de care se săvârşesc faptele ori în raport cu sectoarele de activitate unde acestea se comit;b) infracţiuni

asimilate infracţiunilor de corupţie; c) infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, prevazute ȋn

art.17 din aceeaşi lege. 22

În textul art. 255 C. pen., actul este asemanator cu cel din textul art. 250 C. pen. anterior, distincţia

constă în aceea că actuala reglementare prevede ca mituitorul este aparat de pedeapsa numai daca denunta

autoritatii fapta mai înainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat despre savârsirea infracţiunii, în timp ce

vechea reglementare prevedea ca mituitorul este aparat de pedeapsa chiar şi atunci când denunta fapta

autoritatilor dupa pornirea procesului penal. 23

În Codul penal anterior infracţiunea era prevăzută în art. 240 sub denumirea de “remuneratie injusta“

(aceasta denumire a foist considerata ca necorespunzatoare, deoarece remuneratia presupune o rasplata legala a

muncii, ceea ce nu concorda cu activitatea incriminata); o alta distinmctie consta în aceea ca în noul Cod penal

se prevede şi confiscarea banilor, valorilor sau a oricaror bunuri primite, iar daca acestea nu se gasesc, obligarea

faptuitorului la plata echivalentului lor în bani. 24

Dispozitiile art. 254, 256 şi 257 C. pen. priovitoare la functionari se aplica şi salariatilor din cadrul

societatilor comerciale cu caracter privat, precum şi administratorilor şi cenzorilor acestora; modificat de Legea

nr. 65/1992 art. 258 C. pen. prevede ca dispozitiile prevazute în Capitolul I din Titlul VI C. pen. partea speciala

privitoare la functionari se aplica şi altor salariati din cadruil organizatiilor publice, inclusiv al regiilor autonome

şi societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi administratorilor şi cenzorilor

acestora.

Potrivit art. 257 alin. 1 C. pen., traficul de influenta consta în fapta persoanei care -

având o influenta sau lasând sa se creada ca are influenta asupra unui functionar - primeste

sau prtetinde bani ori alte foloase, sau accepta promisiuni sau daruri, direct sau indirect,

pentru sine sau pentru altul pentru a determina pe acel functionar sa faca un act ce intra în

atributiile sale de serviciu în cadrul organelor de stat sau publice.

Prin Legea nr. 78/2000 (art. 6) s-a prevăzut cumpărarea de influenţă: Promisiunea,

oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care

are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, pentru a-l

determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra ȋn atribuţiile sale de serviciu.



-Corupţie;

-Luare de mită;

-Dare de mită;

-Primire de foloase necuvenite;

-Trafic de influenţă;

-Cumpărare de influenţă.


Ȋn ce consta forma agravata la infracţiunea de luare de mita?

Ȋn ce act normativ este prevazută cumpărarea de influenţă?


1. Elementul material al infracţiunii de luare de mită (art. 254 C.pen.) poate consta în: a)

darea de bani sau alte foloase; b) promisiunea sau oferirea de bani; c) acceptarea

promisiunii unor foloase.

2. La infracţiunea de dare de mită (art.255 C.pen.) elementul material al faptei: a) se

săvârşeşte doar anterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu; b) se săvârşeşte

doar ulterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu; c) se poate săvârşi fie

anterior, fie ulterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu.



Napoca, 2011.







Bucureşti, 2007.


Revista Dreptul


http://www.just.ro

http://europa.eu.int.

Unitatea de învăţare IV

INFRACȚIUNI CARE ÎMPIEDICĂ ÎNFĂPTUIREA JUSTIȚIEI

4.1. Introducere










4.3.8. Omisiunea de a încunoștiinţa organele judiciare









4.1. Introducere

Înfăptuirea justitiei este o forma fundamentala a statului de drept, asigurându-se prin

aceasta respectarea garantiilor juridice - începând cu cele constitutionale - ale egalitatii,

libertatii şi securitatii cetatenilor25

.

În sensul legii penale, "înfaptuirea justitiei" are un sens larg, astfel ca prin

incriminarile privitoare la faptele care împiedica înfaptuirea justitiei este aparata exercitarea

tuturor functiilor judiciare şi judecatoresti, precum şi organelor juridictionale prevazute de

legi speciale (spre exemplu, Curtea de Conturi)26

.



25

A se vedea, pe larg, I. Deleanu, M. Enache, Statul de drept, Rev. Dreptul, nr. 7/1993, p. 5. 26

În Codul penal anterior, savârsita infracţiunile care împiedicau înfaptuirea justitiei formau cuprinsul

Titlului VI din Partea speciala, denumit “Delicte contra administratiei justitiei”, grupate în trei capitole; actuala

reglementare le-a cuprins într-un singur capitol, deoarece toate au acelaşi obiect juridic generic: relatiile social-

juridice care asigura înfaptuirea justitiei, desfasurarea normala a activitatii judiciare - vezi, pe larg, T. Vasiliu,

D. Pavel, s.a., op. cit., vol. II, p. 109.

– definirea unor termeni şi expresii precum: infăptuirea justiţiei, mărturie

mincinoasă, nedenunţarea unor infracţiuni, arestare nelegală, cercetare abuzivă,

sfidarea organelor judiciare, represiune nedreaptă, tortură.

– cunoașterea componentelor grupei de infracţiuni contra infaptuirii justitiei și a

structurii lor juridice;

– cunoașterea aspectelor care aseamană şi deosebesc aceste infracţiuni unele de

altele, precum și identificarea acelor aspecte care le deosebesc de alte infracţiuni

prevazute ȋn alte categorii (spre exemplu, deosebirea dintre favorizarea infractorului

de infracţiunea de tăinuire sau de spălarea banilor; deosebirea dintre denunţarea

calomnioasă și calomnie).


– studenţii vor putea să definească termeni şi expresii precum: marturie

mincinoasă, sfidarea organelor judiciare, tortura, nedenunţarea unor infracţiuni,

arestare nelegală, cercetare abuzivă, favorizarea infractorului;

– studenţii vor putea să diferențieze infracţiunile din această categorie unele de

altele, precum și de alte infracţiuni prevăzute ȋn alte categorii ale codului penal sau ȋn

legi speciale.

4.3. Conţinutul unitaţii de ȋnvăţare


Încă de timpuriu a fost incriminata în legislatia noastra scrisa aceasta infracţiune,

considerata a fi cauza multor erori judiciare. În vechiul nostru drept scris, în Pravila lui Vasile

Lupu ori în Îndreptarea legii, era cunoscuta sub numele de "defaimare" sau "sudalma mare" şi

consta în faptul de a atribui unei persoane, verbal sau în scris, o vina neadevarata, care, daca

ar fi fost întemeiata, ar fi atras asupra ei o pedeapsa27

.

În actuala reglementare, denuntarea calomnioasa consta în învinuirea mincinoasa

facuta prin denunt sau plângere, cu privire la savârsirea unei infracţiuni de catre o anumita

persoana (art. 259 alin. 1 C. pen.)28

.


Marturia mincinoasa (falsita in judicio) s-a pedepsit din cele mai vechi timpuri.

Pravilele românesti din secolul al XVII-lea (inspirate din vechiul drept românesc), au

prevăzut-o sub următoarele denumiri: "juramânt mincinos", "marturie strâmbă", "limba

strâmbă" și au pedepsit-o aspru (mutilare, amendă)29

.

Potrivit art. 260 C. pen., mărturia mincinoasă este fapta martorului, expertului sau

interpretului care, în cauza aflata la autoritatile judecatoresti în care participa în aceasta

calitate, face afirmatii mincinoase sau nu spune tot ceea ce stie cu privire la împrejurarile

27

A se vedea, pe larg, Istoria dreptului românesc, tratat, vol. I, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1980, p.

443. 28

În Codul penal anterior era prevăzută şi denuntarea unor fapte care ar putea constitui infracţiunea de

calomnie - vezi, pe larg, T. Vasiliu, D. Pavel, s.a., op. cit., vol. II, p. 111. 29

Vezi, pe larg, Istoria dreptului românesc, tratat, op. cit., vol. I, p. 445.

esentiale asupra cărora a fost întrebat, împrejurari de care depinde justa solutionare a

respectivei cauze judiciare.


Potrivit art. 261 C. pen., încercarea de a determina marturia mincinoasa consta în

fapta persoanei care, prin constrângere sau corupere, încearca sa determine o alta persoana sa

dea declaratii mincinoase, sau un expert ori un interpret sa nu spuna adevarul într-o cauza

penala, civila, disciplinara sau în orice alta cauza în care se numesc experti sau se cheama

martori, experti, interpreti.


Prin Legea 140/1996 a fost introdus acest nou articol 2611 care constă în împiedicarea

participării într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză, a unui martor,

expert, interpret sau apărător, săvârşită prin violenţă, ameninţare sau prin orice alt mijloc de

constrângere îndreptat împotriva sa ori a soţului sau a unei rude apropiate.

Incriminarea este binevenită, dacă avem în vedere faptul că pentru aflarea adevărului

într-o cauză este neaparată nevoie de depoziţiile martorilor, de explicaţiile date de experţi, de

traducerile sau interpretările efectuate de interpreţi, ca să nu mai vorbim de rolul apărătorului.

Prin urmare, împiedicarea acestora într-un mod sau altul nu pot duce decât la nesoluţionarea

corectă a cauzei şi la cearea stării de pericol pentru activitatea de înfăptuire a justiţiei.


Fapta care creeaza greutati organelor competente în combaterea infractionalitatii,

nedenuntarea unor infracţiuni este prevăzută în art. 262 C. pen. Potrivit acestui articol,

infracţiunea de nedenuntare consta în fapta persoanei care, având cunostinta despre savârsirea

uneia din infracţiunile prevazute în art. 174, 175, 176, 208, 209, 211, 212, 2151, 217 alin. 2-4

şi art. 276 alin. 3 C. pen.30


Aceasta infracţiune este prevăzută în art. 263 C. pen. sub două forme: una tip sau de

bază şi o formă agravată.

Forma simplă este prevăzută în art. 263 alin. 1 C. pen. şi consta în fapta functionarului

public care, luând cunostinta de savârsirea unei infracţiuni în legatura cu serviciul în cadrul

caruia îşi îndeplineste sarcinile, omite sesizarea de îndata a procurorului sau a organului de

urmarire penala competent, potrivit legii de procedură penală.

Forma agravata consta, potrivit art. 263 alin. 1 C. pen., în fapta prevăzută în alin. 1

daca este comisa de un functionar public cu atributii de conducere sau control.


Aceasta fapta a fost de timpuriu prevăzută în dreptul nostru scris: în Cartea

Româneasca se prevedea ca "cela ce va primi în casa lui fur sau tâlhariu cu lucrurile de

30

În legatura cu modificarea acestui articol, vezi Rev. de drept penal, nr. 1/1994, op. cit., p. 161-162

(referitor la Proiectul legii de modificare a Codului penal şi a Codului de procedura penala).

furtusag sa va certa ca şi furul..." ori "cela ce va primi în casa sa tâlhari de drum, ca pe

tâlhariu sa-l certe de moarte"31

.

Potrivit actualei reglementari, în art. 264 C. pen., sub denumirea "favorizarea

infractorului" se incrimineaza ajutorul dat unui infractor fara o întelegere stabilita anterior sau

în timpul savârsirii infracţiunii, pentru a împiedica executarea pedepsei, ori pentru a asigura

infractorului folosul sau produsul infracţiunii.

4.3..8. Omisiunea de a încunoștiinţa organele judiciare

Potrivit art. 265 C. pen., omisiunea de a încunostiinta organele judiciare consta în

fapta de a nu aduce la cunostinta organelor judiciare a unor împrejurari care daca ar fi

cunoscute ar duce la stabilirea nevinovatiei unor persoane trimise în judecata sau condamnate

pe nedrept ori la eliberarea unor persoane tinute în arest preventiv pe nedrept


Variante ale abuzului în serviciu (mai precis ale abuzului în domeniul activitatii

judiciare) arestarea nelegala şi cercetarea abuziva sunt doua infracţiuni distincte prevazute în

doua aliniate ale aceluiaşi text de lege: art. 266 C. pen.

Potrivit art. 266 alin. 1 C. pen., arestarea nelegala consta în retinerea sau arestarea

nelegala ori în supunerea unei persoane la executartea unei pedepse, masuri de siguranta sau

educative, în alt mod decât cel prevazut în dispozitiile legale.

Potrivit art. 266 alin. 2 C. pen., cercetarea abuziva consta în întrebuintarea de

promisiuni, amenintari sau violenta împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare,

ancheta penala sau de judecata pentru opbtinerea de declaratii, iar potrivit alin. 3 în

întrebuintarea de promisiuni, amenintari sau violente fata de un martor, expert sau interpret.

Prevederea acestor infracţiuni în normativul nostru penal este în deplin acord cu art. 9

din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care prevede ca nimeni nu poate fi, în mod

arbitrar, arestat, detinut, precum şi cu reglementarile Constitutiei României din 1991.


Conform art. 267 C. pen., supunerea la rele tratamente consta în fapta functionarului

însarcinat cu organizarea, supravegherea sau paza regimului de retinere, detentie ori

executare a unei masuri de siguranta sau educative, de a pune persoana aceluia care executa

masura sau sanctiunea respectiva în conditii inumane.

Textul privitor la tortura (art. 2671 C. pen.) a fost introdus prin Legea nr. 20/1990

32,

corespunzator exigentelor internationale privind apararea drepturilor omului împotriva

atrocitatilor de orice fel, ca urmare a aderarii României la Conventia împotriva torturii şi a

altor pedepse şi tratamente cu cruzime.

Astfel, potrivit art. 2671 alin. 1 C. pen., tortura consta în fapta prin care se provoaca

unei persoane, cu intentie, o durere sau suferinte puternice, fizice ori psihice, îndeosebi în

scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terţă informaţii sau mărturisiri,

de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuit ca l-

a comis, de a intimida sau de a face presiuni asupra unei terte persoane, sau pentru oricare

motiv bazat pe o forma de discriminare, oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau

astfel de suferinte sunt aplicate de catre un agent al autoritatilor publice sau de orice alta

31

A se vedea Istoria dreptului românesc, tratat, vol. I, op. cit., p. 439 (Cartea Româneasca, pricina 13

glava 114). 32

Vezi M. Of. nr. 112/10 octombrie 1990.

persoana care actioneaza cu titlu oficial sau la instigare ori cu consimtamântul expres sau

tacit al unor asemenea persoane.

În art. 2671 C. pen. au fost prevazute şi doua forme calificate ale torturii: daca tortura

a avut vreuna din urmarile aratate în art. 181 sau 182 C. pen. (alin. 2 al art. 2671 C. pen.) sau

dacă tortura a avut ca urmare moartea victimei (alin. 3 al art. 2671 C. pen.).


Potrivit art. 268 C. pen., represiunea nedreapta consta în fapta de a pune în miscare

actiunea penala, de a dispune arestarea, de a trimite în judecata sau de a condamna o

persoana, stiind ca este nevinovata.

Prevederile art. 268 C. pen. actual sunt asemanatoare cu cele ale art. 291 din C. pen.

anterior referitoare la aceasta infracţiune; distinctia consta în aceea ca s-a renuntat la

enumerarea limitativa a persoanelor care pot fi autori ai infracţiunii33

.


Deşi prevazute în doua articole distincte, am considerat utila analizarea lor împreuna

având în vedere legatura ce exista între aceste doua infracţiuni (au acelaşi obiect juridic).

Evadarea este prevăzută în art. 269 C. pen. sub doua forme:

una simpla, prevăzută în alin. 1 al art. 269 C. pen. care consta în fapta persoanei

care se sustrage din starea de privare de libertate legal aplicata de autoritatile

judecatoresti ale statului român;

una agravata, prevăzută în alin. 2 al art. 269 C. pen. care consta în savârsirea

faptei prin folosirea de violente, de arme sau alte instrumente, ori de catre doua

sau mai multe persoane împreuna.

Înlesnirea evadarii este prevăzută în art. 270 alin. 1 C. pen. şi consta în ajutarea, în

orice mod, a unui retinut sau detinut sa evadeze din starea de privare de libertate legal

aplicata de autoritatile judecatoresti (în alin. 2 şi 3 ale art. 270 C. pen. sunt prevazute

agravantele).


Opunerea la executarea hotarârii judecatoresti pune în discutie însaşi autoritatea legii,

caci justitia, ca activitate fundamentala a statului, are ca scop principal aducerea la îndeplinire

a legilor. Sintetizând acest lucru, întelepciunea populara româneasca spune ca "mai bine

moarte decât împotriva legilor".

Infracţiunea de nerespectare a hotarârilor judecatoresti este prevăzută în actualul Cod

penal în art. 271 sub trei variante (una dintre ele cu o agravanta - vezi art. 271 alin. 2 şi 4 C.

pen.).

Potrivit art. 271 C. pen., nerespectarea hotarârilor judecatoresti consta în fapta

persoanei care se împotriveste la executarea unei hotarâri judecatoresti prin acte de violenta

sau amenintare fata de organul de executare (vezi alin. 1 al art. 271 C. pen.) sau fapta

persoanei care împiedica o alta persoana sa foloseasca o locuinta ori parte dintr-o locuinta sau

imobil detinute în baza unei hotarâri judecatoresti (vezi alin. 2 al art. 271 C. pen.), sau fapta

persoanei care se sustrage de la executarea unor masuri de siguranta aplicate printr-o hotarâre

judecatoreasca.

33

A se vedea şi T. Vasiliu, D. Pavel, s.a., op. cit., vol. II, p. 139.

În alin. 4 al art. 271 C. pen. este prevăzută o forma agravata a variantei de la alin. 2 al

art. 271 C. pen. constând în fapta prevăzută în acest text, daca este savârsita prin violenta sau

amenintare.

În alin. 5 al art. 271 C. pen. a fost introdusă o nouă formă care constă în nerespectarea

hotărârilor judecătoreşti prin neexecutarea cu rea credinţă a pedepselor complementare

aplicate persoanelor juridice, prevăzute în art. 714 şi art. 71

5 alin. 2 C. pen.


Potrivit art. 272 C. pen. este incriminata tinerea sau distrugerea unui înscris emis de

un organ de jurisdictie ori împiedicarea în orice mod a unui înscris destinat unuia din

organele sus-aratate sa ajunga la acesta, când astfel de înscrisuri sunt necesare solutionarii

unei cauze.


Prin OUG nr.198/2008, pe lângă modificările şi completările de la infracţiunea de

ultraj, a fost inclusă la infracţiunile contra justiţiei, Sfidarea organelor judiciare (art. 272’). În

conformitate cu acest articol, Sfidarea organelor judiciare constă în: (1) întrebuintarea de

cuvinte insultatoare ori gesturi obscene sau amenintatoare la adresa integritatii fizice a unui

judecator, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penala, de catre o persoana care

participa sau asista la o procedura care se desfășoară ȋn faţa instantei sau a organului de

urmarire penala, sau (2) ȋntrebuintarea de cuvinte insultatoare ori gesturi obscene sau

amenintatoare ȋn mod nemijlocit la adresa integritatii fizice a unui judecator, a unui procuror

sau a unui organ de cercetare penala, politist sau jandarm, pentru fapte indeplinite ȋn

exercitiul funcţiei.

Motivul apariţiei acestui nou text se bazează pe faptul că ȋndeosebi ȋn ultima perioada

au devenit tot mai numeroase faptele prin care se aduce atingere autoritatii şi infaptuirii

justitiei, de natura sa afecteze imaginea publica a organelor judiciare şi a unor reprezentanti ai

autoritatilor publice cu atributii ȋn domeniul ordinii şi sigurantei publice, precum şi

increderea cetatenilor ȋn actul de justitie, prin actiuni de natura a sfida organele judiciare sau

reprezentantii unor autoritati publice, Ministerul Justitiei a considerat ca se impune crearea

unui cadru legislativ adecvat, de natura sa protejeze solemnitatea sedintelor de judecată și, ȋn

general, ȋntreaga activitate desfășurata de organele judiciare şi de reprezentantii autoritatilor

publice.

Ȋntrebuinţarea de cuvinte ori gesturi jignitoare, obscene sau amenintatoare fata de un

judecator, procuror, organe de cercetare penala, politist sau jandarm se poate face numai ȋn

mod nemijlocit. Fapta se savarseste ȋn mod nemijlocit atunci cand intrebuintarea de cuvinte

ori gesturi jignitoare, obscene sau amenintatoare are loc ȋn prezenta fizica a judecatorului sau

procurorului.



- Ȋnfăptuirea justiţiei;

- Mărturie mincinoasă;

- Denunţare calomnioasă;

- Tortură;

- Nedenunţare;

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/1583/Cercetare

- Arestare nelegală și cercetare abuzivă;

- Sfidarea organelor judiciare;

- Nerespectarea hotararilor judecatorești;

- Rele tratamente;

- Represiune nedreaptă.


1. Care este definiţia legală a infracţiunii de sfidare a organelor judiciare?

2. Ȋn ce consta forma agravata a denuntarii calomnioase?

3. Care este distincţia dintre favorizarea infractorului și tainuire?


1. Mărturia mincinoasă are ca urmare: a) crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea

justiţiei; b) soluţionarea injustă a unei cauze; c) condamnarea pe nedrept a unei

persoane

2. Omisiunea sesizării organelor judiciare (art. 263 C.pen.) se poate comite din punct de

vedere al vinovăţiei: a) numai cu intenţie; b) numai din culpă; c) atât cu intenţie, cât

şi din culpă.

3. Infracţiunea de favorizarea infractorului: a) nu poate avea ca obiect material folosul

sau produsul material al infracţiunii săvârşite de infractorul favorizat; b) se distinge

de infracţiunea de “tăinuire” şi prin faptul că făptuitorul nu urmăreşte obţinerea unui

folos material pentru sine; c) se poate săvârşi numai printr-o acţiune.



Napoca, 2011.







Bucureşti, 2007.


Revista Dreptul


http://www.just.ro


Unitatea de învăţare V

INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANȚEI PE CĂILE FERATE

5.1. Introducere



5.3.1. Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă

5.3.2. Neîndeplinirea cu știinţă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă




5.1. Introducere

Această grupă de infracţiuni este consacrată de către legiuitorul codului penal actual

protejarii unui domeniu de siguranta publica: transportul pe caile ferate. Activitate cu un impact

deosebit asupra progresului societăţii, circulaţia pe căile ferate trebuie să se desfașoare în

condiţii de deplină siguranţă și promptitudine. Pentru aceasta, este necesara respectarea de catre

toti cetatenii a integritatii bunurilor din sectorul cailor ferate, precum şi a îndeplinirii precise, la

timp, sub toate aspectele corespunzatoare, de catre fiecare angajat al cailor ferate, a prevederilor

cuprinse în regulamentele, instructiunile, planurile tehnice de exploatare şi ordinele specifice

functiei exercitate.

Ratiunea incriminarii în C. pen. în vigoare a infracţiunilor contra sigurantei pe caile

ferate într-un capitol distinct (fata de C. pen. anterior, care le prevedea în cadrul capitolului

referitor la infracţiunile contra sigurantei transporturilor şi mijloacelor de convorbire),

destinat numai acestora, consta în importanta deosebita a acestui sector, în apararea lui şi prin

intermediul mijloacelor de drept penal34

.



– definirea unor termeni şi expresii cum ar fi: circulaţia pe căile ferate, accident

de cale ferată, catastrofa de cale ferată, siguranţa circulaţiei pe căile ferate;

– cunoașterea componentelor grupei de infracţiuni contra siguranţei circulaţiei

pe căile ferate;

– cunoașterea aspectelor care aseamană și diferenţiază aceste infracţiuni de

altele prevăzute ȋn alte grupe de infracţiuni de către legiuitorul penal (spre exemplu,

de infracţiunile de serviciu sau ȋn legatură cu serviciul)


34

În afara de sanctiunile prevazute în normativul juridc penal, personalului angajat în sectorul cailor

ferate i se pot aplica atât sanctiuni generale prevazute în dreptul muncii, cât şi sanctiuni specifice prevazute în

Statutul disciplinar al unitatilor din transporturi, aprobat prin Decretul nr. 360/1971.

– studenţii vor putea să definească termeni şi expresii precum: siguranta

circulatiei pe caile ferate, accident şi catastrofa de cale ferata.

– studenţii vor putea să diferențieze infracţiunile din aceasta grupa unele de

altele şi sa identifice aspectele care le aseamana sau le diferentiaza de alte infracţiuni

din alte grupe de infracţiuni;

5.2. Conţinutul unităţii de ȋnvăţare

5.3.1. Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasa din culpa

Potrivit art. 273 alin. 1 C. pen. se incrimineaza neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu

sau îndeplinirea lor defectuoasa din culpa de catre angajatii cailor ferate, daca aceasta ar fi

putut pune în pericol siguranta circulatiei mijloacelor de transport pe caile ferate.

Potrivit art. 273 alin. 2 C. pen., fapta este mai grava daca a vut ca urmare o tulburare a

activitatii de transport pe calea ferata sau un accident ori o catastrofa de cale ferata.

5.3.2. Neîndeplinirea cu știinţă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor

defectuoasă

Infracţiunea incriminata în art. 274 C. pen. se deosebeste de cea precedenta numai sub

aspectul laturii subiective.

Astfel, spre deosebire de infracţiunea prevăzută în art. 273 C. pen., care se savârseste

numai din culpa, cea prevăzută în art. 274 C. pen. se savârseste cu intentie directa sau

indirecta (vezi folosirea expresiei "cu stiinta"). Subiectul care doreste sa efectueze activitatea

materiala incriminata (neîndeplinirea sarcinilor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasa)

prevede ca prin savârsirea faptei s-ar putea pune în pericol siguranta mijloacelor de transport

ale cailor ferate şi urmareste sau accepta posibilitatea crearii unei asemenea stari de pericol.

În ceea ce priveste pozitia subiectiva a subiectului activ nemijlocit fata de rezultatele

specifice ale celor doua forme agravate prevazute în art. 274 alin. 2 C. pen. (o tulburare în

activitatea de transport pe calea ferata sau un accident de cale ferata, ori o catastrofa de cale

ferata) se poate caracteriza fie prin intentie, fie din culpa. Prin urmare, autorul comite

întotdeauna cu intentie infracţiunea de baza (vezi art. 274 alin. 1 C. pen.), iar forma agravata

va fi o infracţiune intentionata sau preterintentionata, dupa cum subiectul activ actioneaza cu

intentie, respectiv din culpa, fata de rezultatul specific acesteia35

.


Art. 275 C. pen. incrimineaza doua fapte distincte: parasirea postului şi prezenta în

stare de ebrietate (în alin. 1 şi 2 formele de baza, iar în alin. 3 agravantele acestora). Ceea ce

le apropie şi a determinat legiuitorul sa le prevada în cadrul aceluiaşi articol este aptitudinea

de a periclita, în egala masura şi în mod grav, datorita calitatii autorului, siguranta circulatiei

pe calea ferata.

Potrivit art. 275 alin. 1 C. pen., constituie infracţiune parasirea postului în orice mod

şi sub orice forma, de angajatii care asigura direct siguranta mijloacelor de transportale cailor

ferate, daca prin aceasta s-ar fi putu pune în pericol siguranta circulatiei mijloacelor de

transport.

35 A se vedea, pe larg, V. Papadopol, Infracţiunile contra sigurantei circulatiei pe caile ferate, R. R. D.,

nr. 8/1971, p. 17. T. Vasiliu, D. Pavel, s.a., op. cit., vol. II, p. 167-168.

Conform art. 275 C. pen. alin. 2 C. pen., constituie infracţiune de exercitarea

atributiilor de serviciu în stare de ebrietate de catre angajatii care asigura direct siguranta

circulatiei mijloacelor de transport ale cailor ferate.

În alin. 3 al art. 255 C. pen. sunt prevazute formele calificate ale infracţiunilor de

baza, acestea constând în faptele din alineatele precedente care au produs o tulburare în

activitatea de transport pe calea ferata, un accident de cale ferata sau o catastrofa de cale

ferata.


Art. 276 C. pen. prevede doua infracţiuni distincte pe care legiuitorul, din

considerente de tehnica legislativa şi având în vedere pericolul similar pe care-l produc

faptele respective pentru siguranta mijloacelor de transport pe calea ferata, le-a plasat în

acelaşi text.

Potrivit art. 276 alin. 1 C. pen., distrugerea consta în distrugerea, degradarea sau

aducerea în stare de neîntrebuintare a liniei ferate sau a instalatiilor de cale ferata ori în

asezarea de obstacole pe linia ferata daca prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranta

mijloacelor de transport a cailor ferate.

Potrivit art. 276 alin. 2 C. pen., este incriminata savârsirea de acte de semnalizare

falsa sau savârsirea oricaror acte de natura a induce în eroare personalul cailor ferate în

timpul exercitarii serviciului, daca aceasta fapta ar fi putut expune la un pericol de accident

sau de catastrofa de cale ferata.

Infracţiunile descrise mai sus prezinta trei forme agravate (doua se particularizeaza

prin urmarile produse; faptele aratate în alin. 1 şi 2 ale textului art. 276 C. pen. au avut ca

urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferata sau un accident de cale ferata -

vezi art. 276 alin. 3 şi 4 C. pen. - cu precizarea ca, în cazul ultimului alineat, urmarile s-au

produs prin savârsirea faptelor din culpa), iar o forma prin calitatea subiectului activ (în cazul

în care faptele incriminate sunt savârsite de un angajat al cailor ferate - vezi art. 276 alin. 5 C.

pen.).


Concepte și termeni de retinut

- Siguranţa circulaţiei pe căile ferate;

- Accident de cale ferată;

- Catastrofă de cale ferată;

- Semnalizarea falsă.


1. Cand este mai gravă neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor

defectuoasă din culpa?

2. Ȋn ce constă semnalizarea falsă conform art. 276 alin.2 C.pen.?



Napoca, 2011.







Bucureşti, 2007.


Revista Dreptul


http://www.just.ro


Unitatea de învăţare VI

INFRACȚIUNI PRIVITOARE LA REGIMUL STABILIT PENTRU UNELE

ACTIVITĂȚI REGLEMENTATE DE LEGE

6.1. Introducere









6.1. Introducere

Legiuitorul a prevazut în Capitolul IV al Titlului VI al Codului penal în vigoare cinci

infracţiuni variate sub aspectul modului şi conditiilor de realizare, dar asemanatioare în ceea

ce priveste Obiectul juridic - relatiile social-juridice a caror formare şi dezvoltare normala

sunt asigurate prin respectarea dispozitiilor care reglementeaza anumite activităţi.

Regimul armelor şi al munitiilor;

Regimul materialelor nucleare sau altor materii radioactive;

Regimul materialelor explozive sau radioactive;

Regimul bunurilor ce fac parte din patrimoniul national-cultural sau din fondul arhivistic;

Regimul legal al exercitarii unei profesii.



– definirea termenilor și expresiilor precum: arme, munitii, materiale explozive,

materiale radioactive, materiale nucleare;

– cunoașterea componentelor acestei grupe eclectice de infracţiuni şi a

definitiilor lor legale;

– cunoașterea prevederilor legislative (din codul penal și unele legi speciale)

care reglementează regimul de utilizare, păstrare, circulaţie, etc. al unor bunuri sau de

exercitare al unor activitaţi.


– studenţii vor putea să definească termeni şi expresii cum ar fi: arme şi muniţii,

materiale explozive, materiale radioactive, materiale nucleare;

– studenţii vor putea să identifice aspectele care fac ilegala utilizarea sau orice

alte operaţii prevăzute de legiuitor anumitor bunuri (spre exemplu, arme) sau

exercitarea unei profesii fară drept.

6.3. Conţinutul unităţii de invaţare


Infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi munitiilor (fapta grava daca avem

în vedere ca detinerea de arme în mod ilegal înlesneste savârsirea de grave încalcari ale legii

penale) este prevăzută în art. 279 C. pen. în doua variante simple (alin. 1 şi 2) şi trei forme

agravate (alin. 3).

Potrivit alin. 1 al art. 279 C. pen., infracţiunea consta în detinerea, portul,

confectionarea, transportul precum şi orice operatiune privind circulatia armelor şi munitiilor

sau functionarea atelierelor de reparat arme, fara drept, iar potrivit alin. 2 al art. 279 C. pen.

consta în nedepunerea armei sau a munitiei în termenul fixat de lege, la organul competent,

de catre cel caruia i s-a respins cererea pentru prelungirea valabilitatii permisului.

În alin. 3 al art. 279 C. pen. sunt prevazute cele trei forme agravate ale infracţiunii:

prima forma consta în detinerea, înstrainarea sau portul fara drept de arme ascunse

sau de arme militare, precum şi a munitiei pentru astfel de arme (vezi art. 279 alin.

3 lit. a C. pen.);

a doua forma agravata consta în detinerea, înstrainarea sau portul fara drept a mai

multor arme cu exceptia celor prevazute la litera a, precum şi a armelor de

panoplie ori a munitiei respective în cantitati mari (vezi art. 279 alin. 3 lit. b C.

pen.);

a treia forma agravata consta în portul de arme fara drept în localul unei autoritati

publice sau a vreuneia dintre celelalte unitati prevazute în art. 145 C. pen., la

întruniri publice ori în localuri de alegeri (vezi art. 279 alin. 3 1 C. pen.);


Codul penal din 1968, înca în vigoare, n-a prevazut incriminarea nerespectarii

regimului materialelor, dar acum, prin introducerea art. 2791 C. pen. se încearca ocrotirea prin

mijloace de drept penal a unui complex de valori sociale ce pot fi lezate prin efectuarea unor

operatii ce au ca obiect materialele nucleare sau alte materii radiocative36

.

Factorii care au determinat legiuitorul nostru să prevadă în sfera ilicitului penal

nerespectarea regimului materialelor nucleare şi al altor materii radioactive au fost în

principal: creşterea criminalităţii de acest gen şi necesitatea îobligaţprevăzute în Convenţia

privind protecţia fizică a armelor nucleare adoptată la Viena în 1980 şratificată de ţnoastră

prin Legea nr.78 din 11 august 1993 şi Convenţia privind securitatea nucleară adoptată la

Viena în 1995 şi ratificată prin Legea nr.43 din 24 mai 1995.

Normativul juridic în această materie din Codul Penal se completează cu prevederile

Legii nr. 111/1996, privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare (în special Cap.

VI, art. 44-47). De asemenea, trebuie avute în vedere încriminările complementare care se

găsesc în alte legi speciale şi completează normativul juridic penal referitor la regimul

materialelor nucleare şi al altor materii radioactive. Cele mai importante prevederi sunt

cuprinse în: Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului (art. 32

ali.(1)); Legea nr.39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate (în art. 2,

la definiţia conceptului-cheie “infracţiune gravă”, la categoria acestor infracţiun sunt

36

A se vedea, cu privire la art. 2791 C. pen., Rev. de drept penal, nr. 1/1994, op. cit., pag. 162; art.

introdus prin Legea 140/1996.

prevăzute şi cele referitoare la nerespectarea regimului substanţelor nucleare); Legea nr

86/2006 (art.271).

Potrivit art. 2791 C. pen., este incriminata infracţiunea de nerespectare a regimului

materialelor nucleare în forma simpla; ea consta în detinerea, folosirea, cedarea, modificarea,

înstrainarea, dispersarea, transportul, deturnarea sau distrugerea materialelor nucleare precum

şi orice alte operaţiuni privind circulaţia acestora, fără drept.

În alin. 2-7 sunt prezentate agravantele la această infracţiune. Prin urmare, fapta va fi

mai gravă:

dacă faptele prevăzute în alin. 1 au produs pericol sau au avut vreuna din urmările

arătate în art. 181 sau 182, ori dacă au cauzat o pagubă materială (alin. 2)

dacă s-au sustras sau s-au distrus materialele nucleare sau alte materiale radioactive

(alin. 3)

dacă faptele prevăzute în alin. 3 au produs pericol public, au avut vreuna din

urmările arătate în art. 181 sau 182 (alin. 4)

dacă faptele prevăzute în alin. 1 şi 3 au avut consecinţe deosebit de grave (alin.5 teza

I) sau dacă s-a produs moartea unora sau mai multe persoane (alin. 5 teza a II-a)

dacă s-a făcut ameninţarea (adresată unui stat, unei organizaţii internaţionale sau

unei persoane fizice sau juridice) cu folosirea materialelor nucleare sau altor materii

radioactive în scopul de a provoca vătămarea corporală sau moartea unei persoane

ori pagube materiale (alin. 6)

dacă fapta prevăzută în alin. 6 este condiţionată de îndeplinirea sau neîndeplinirea

unui act sau când prin ameninţare, sub orice formă, se pretinde a se da ori a se preda

materiale nucleare sau alte materii radioactive (alin. 7).


Ca şi infracţiunea prevăzută în art. 2791 nerespectarea regimului materialelor

explozive prezintă un pericol social deosebit de ridicat.

Normativul juridic din Codul Penal în materia regimului materialelor explozive se

completează, în primul rând cu prevederile Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor

explozive, cu modificările ulterioare (art. 31), iar în secundar, cu prevederile din alte legi

speciale, cum ar fi: Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului (art.

32); Legea nr.39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate (art. 2),

Legea nr 86/2006 (art. 271).

Materiile explozive, ca şi materialele nucleare ori alte materii radioactive, pot genera

consecinţe deosebit de grave, prin folosirea lor în scopuri ilicite ori prin manevrarea

imprudentă, de către persoane neautorizate37

.

Infracţiunea este prevăzută în formă simplă şi în forme agravante.

Potrivit art. 280 alin. 1 fapta constă în producerea, experimentarea, prelucrarea,

deţinerea, transportul sau folosirea materiilor explozive sau orice alte operaţiuni privind

aceste materii, fără drept (forma simplă).

Potrivit art. 280 alin. 2-7 infracţiunea este mai gravă dacă:

constă în sustragerea materiilor explozive (alin. 2);

faptele prevăzute în alin. 1 şi 2 privesc cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil,

sau când cantitatea de exploziv este însoţită de materiale de iniţiere (alin. 3);

37

A se vedea Legea nr.17/1996 privind regimul armelor, muniţiilor şi materialelor explozive; Decretul

nr. 297/1977 privind regimul materialelor explozive folosite în economie.

faptele prevăzute în alin. 1 şi 2 au produs pericol public sau au avut vreuna din

urmările arătate în art. 181 sau 182 (teza I) sau au cauzat o pagubă materială (teza

a II-a) (alin. 4);

faptele prevăzute în aliniatele precedente au avut consecinţe deosebit de grave

(alin. 5 teza I) sau s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane (alin. 5 teza

a II-a);

s-a făcut o ameninţare (adresată unui stat, unei organizaţii internaţionale sau unei

persoane fizice ori juridice) cu folosirea materialelor explozive în scopul de a

provoca vătămarea corporală sau moartea unei persoane sau pagube materiale

(alin. 6);

fapta de ameninţare cu folosirea materiilor explozive a fost săvârşită în condiţiile

arătate în art. 2791

alin. 7 (alin. 7).


Potrivit art. 2801 C. pen., este incriminata înstrainarea, ascunderea sau orice fapta prin

care se pricinuieste pierderea pentru patrimoniul cultural national sau pentru fondul arhivistic

national a unui bun care, potrivit legii, face parte din acel patrimoniu sau fond38

.

Ratiunea incriminarii acestor fapte consta în pericolul social deosebit pe care-l

prezinta; apararea unor bunuri de interes public, de valoare deosebita, marturii de neînlocuit

ale potentialului creator uman în relatia sa cu mediul natural şi cu mediul intoriceste constituit

de pe teritoriul tarii noastre, ale istoriei şi civilizatiei nationale şi universale trebuie sa faca

obiectul unui regim special de ocrotire.


Potrivit art. 281 C. pe., constituie infracţiune exercitarea fara drept a unei profesii sau

a oricarei activitati pentru care legea cere autorizatie, ori în exercitarea acestora în alte

conditii decât cele legale, daca legea speciala prevede ca savârsirea unor astfel de fapte se

sanctioneaza potrivit legii penale.

Asa cum rezulta din textul de mai sus, dispozitiile art. 281 C. pen. apar ca norma

cadru, care se întregeste cu dispozitiile legii speciale39

care stabilesc fie necesitatea unei

autorizatii pentru exercitarea unei profesii sau a unei activitati, fie în conditiile de exercitare

şi care, în acelaşi timp, prevăd că nerespectarea acestor dispozitii se pedepsește confom legii

penale.



-Arme și muniţii;

-Materiale nucleare;

-Materiale explozive;

-Materiale radioactive;

-Bunuri din patrimoniul cultural national.

38

Aceasta infracţiune a fost introdusa în C. pen. prin D. nr. 365/1976. 39

A se vedea, spe exemplu, dispoziţiile Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, art.387

alin.(1) referitor la practicarea profesiei de medic, art.480 alin. (1) privind practicarea profesiei de medic dentist,

art.634 privind practicarea profesiei de farmacist de către o persoană care nu are această calitate


1. Ȋn ce lege speciala este reglementat regimul armelor şi munitiilor?

2. Care sunt formele agravate ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi

munitiilor?

3. Care este legatura intre nerespectarea regimului materialelor explozive şi terorism?



Napoca, 2011.







Bucureşti, 2007.


Revista Dreptul


http://www.just.ro


Unitatea de învăţare VII

INFRACȚIUNI DE FALS. CARACTERIZARE GENERALĂ

7.1. Introducere




7.1. Introducere

Actuala reglementare a codului nostru penal dând dovadă de o mai bună concizie și

sistematizare decȃt reglementarea Codului penal de la 1936, prevede în cadrul Titlului VII,

denumit Infracţiuni de fals, urmatoarele trei subgrupe de infracţiuni:

1. Falsificarea de monede, timbre sau alte valori;

2. Falsificarea isntrumentelor de autentificare sau de marcare;

3. Falsuri în înscrisuri.



– definirea unor termeni și expresii precum: infracţiuni de fals, alterarea

adevărului fals informatic;

– cunoașterea aspectelor generale ale componentelor categoriei de infracţiuni de

fals;

– cunoașterea aspectelor generale care deosebesc aceste infracţiuni unele de

altele precum și de alte infracţiuni din alte categorii ale codului penal (spre exemplu,

inșelăciunea) sau prevăzute ȋn legi speciale (spre exemplu, falsul informatic).


– studenţii vor putea să definească termeni și expresii precum: infracţiuni de

fals, alterarea adevarului;

– studenţii vor putea să identifice aspectele care aseamană sau disting aceste

infracţiuni unele de altele, precum și de alte infracţiuni de incălcarea increderii prin

alterarea adevarului (spre exemplu, inșelăciunea); de asemenea, vor identifica

aspectele care deosebesc infracţiunile tradiţionale de fals de falsul informatic.


Prin “fals”, în acceptiunea sa largă, se întelege orice alterare adusa adevarului40

.

Legea penală nu incriminează, însă, orice minciună, orice denaturare a adevărului, a

realităţii, ci numai atunci când aceasta aduce atingere uneia dintre valorile sociale carora ea le

asuigura protectia. În acelaşi timp, legea penala nu atribuie denumirea de infracţiune de fals

tuturor infracţiunilor care constau într-o alterare a adevarului, ci numai celor în care

minciuna, denaturarea realitatii constituie un scop şi aduce, prin ea însasi, atingere încrederii

publice, care este un interes social; ea restrânge sfera notiunii de fals la actiunile de

contrafacere sau de alterare a unor bunuri, semne sau înscrisuri cu valoare probatorie şi care

se bucura ca atare - datorita unei necesitati sociale - de încredere publica41

.

Infracţiunile de fals au fost de timpuriu reglementate în legislatia noastra scrisa.

Falsul, denumit în Pravila lui Vasile Lupu sau în Îndreptarea legii "viclesug" sau

"înselaciune", era infracţiunea ce consta în plasmuirea unui document sau alterarea voita a

adevarului în documente sau în alte instrumente juridice (masuri, semne de hotar etc.)42

.

Faţă de Codul penal din 1936, care prevedea infracţiunile de fals în Titlul IX al Partii

speciale, intitulat Crime şi delicte contra intereselor publice (denumire vagă şi imprecisa, ce

nu oferea nici o indicatie precisa cu privire la valorile sociale specifice ocrotite), actuala

reglementare, dând dovada de o mai buna concizie şi sistematizare, prevede în cadrul Titlului

VII, denumit Infracţiuni de fals, urmatoarele trei subgrupe de infracţiuni:

1. Falsificarea de monede, timbre sau alte valori;

2. Falsificarea isntrumentelor de autentificare sau de marcare;

3. Falsuri în înscrisuri.

Prevederile din acest titlu al codului penal în vigoare se completează cu norme importante

cuprinse în legi speciale, adoptate pentru a adapta normativul juridic penal referitor la

falsificarea adevărului în condiţiile apariţiei şi dezvoltării societăţii informaţionale; cele mai

importante prevederi sunt cuprinse în: Legea nr.161/2003 (art. 48, similar celui propus de

Convenţia europeana în domeniul criminalităţii informatice, pedepseşte ca fals informatic

fapte de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice, ori de a restricţiona,

fără drept, accesul la aceste date, dacă fapta are ca rezultat obţinerea de date

necorespunzatoare adevarului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii de consecinţe

juridice.); Legea nr.365/2002, Legea comerţului electronic (art. 24-26);

De asemenea, importante pentru acest normativ juridic penal sunt şi prevederile

referitoare la infracţiunile de fals ce pot fi comise cu ocazia alegerilor elctorale (spre

exemplu, art. 57 şi urm din Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a

Senatului, cu modificările şi completările ulterioare, art.27 din Legea nr.370/2004 pentru

alegerea Preşedintelui României, cu modificările şi completările ulterioare); în Noul Cod

Penal apare la un Titlu inedit, denumit “Infracţiuni electorale”, infracţiunea de “Falsificarea

40

Din fr. faux - care nu este conform adevarului, realitatii - vezi în Le dictionnaire de notre temps,

Hachette, Paris, 1988, pag. 569. 41

A se vedea, pe larg, M. Patin, P. Caujolle, M. Aydalot, J.-M. Robert, Droit penal général et

legislation pénale appliquée aux affaires, Presses universitaires de France, Paris, 1969, pag. 128-145 (Faux et

usage de faux); T. Vasiliu, D. Pavel, s.a., op. cit., vol. II, pag. 205 (apud H. Donnedieu de Vabres, Essai sur la

notion de prejudice dans la théorie générale de faux documentaire, Paris, 1943, pag. 31). 42

A se vedea, pe larg, Istoria dreptului românesc, tratat, vol. I, op. cit., pag. 444.

docmentelor şi evidenţelor electorale” (art. 391 NCP), provenit din aceste legi speciale în

vigoare.



- Fals și falsificare;

- Alterarea adevărului;

- Falsificare de monede sau alte valori;

- Fals ȋn inscrisuri;

- Fals informatic.


1. Ce legi speciale completeaza cadrul legislativ referitor la infracţiunile de fals din

codul penal ȋn vigoare?

2. Care este diferenta ȋn acest domeniu intre codul actual şi cel anterior?

3. Care sunt grupele de infracţiuni care compun categoria infracţiunilor de fals ȋn

actualul cod?



Napoca, 2011.







Bucureşti, 2007.


Revista Dreptul


http://www.just.ro


Unitatea de învăţare VIII

INFRACȚIUNI DE FALS ÎN ÎNSCRISURI

8.1. Introducere






8.3.4. Uzul de fals

8.4.5. Falsul în declaraţii




8.1. Introducere

Un alt domeniu în care poate sa se alterarea, denaturarea adevarului îl reprezintă

înscrisurile43

. Nu orice înscris falsificat intereseaza legea penala, ci numai acelea care

prezinta anumite caractersitici (vezi în dispozitiile articolului în care sunt incriminate falsurile

în înscrisuri se arata ca falsul trebuie "sa fie de natura sa produca consecinte juridice", ori sa

fie savârsit "în vederea producerii de consecinte juridice"), sa aiba valoare probatorie şi sa

aiba semnificatie juridica44

.

În subgrupa "Falsul în înscrisuri", legiuitorul român a reunit acele infracţiuni de fals a

caror trasatura comuna consta în aceea ca alterarea adevarului priveste anumite entitati -

înscrisurile - care se deosebesc de celelalte valori lezate în cadrul celorlalte infracţiuni de fals,

obiectul lor juridic comun consta în relatiile social-juridice referitoare la încrederea publica în

autenticitatea şi sinceritatea înscrisurilor ce au semnificatie juridica.



– definirea termenilor de fals, fals ȋn ȋnscrisuri, fals intelectual, fals material ȋn

ȋnscrisuri oficiale, fals ȋn declaraţii;

– cunoașterea componentelor grupei de infracţiuni de fals ȋn inscrisuri din cadrul

categoriei de infracţiuni de fals prevazută de legiuitorul codului penal actual;

43

În semnificatia sa larga, prin înscris se întelege orice semn material vizibil şi permanent, care

serveste la transmiterea gândurilor şi ideilor (din acest punct de veder, se cunoaste scrierea alfabetica,

ideografica, fonetica - vezi, pe larg, Dictionnaire de notre temps, op. cit., pag. 473). 44

A se vedea, pe larg, cu privire la aceste caracteristici, T. Vasiliu, D. Pavel, s.a., op. cit., vol. II, pag.

246-249 (apud Donnedieu de Vabres, op. cit., pag. 72-107); M. Patin, s.a., Droit pénal général et législation

pénale appliquée aux affaires, op. cit., pag. 139 (Faux en écriture)).

– cunoașterea aspectelor ce disting şi aseamană aceste infracţiuni, precum și

identificarea aspectelor care le deosebesc de alte infracţiuni din alte grupe de

infracţiuni prevazute ȋn codul penal sau ȋn legile speciale (spre exemplu, falsificarea

mijloacelor de plată electronice, prevazută de Legea nr.365/2002 privind comerţul

electronic).


– studenţii vor putea să definească termeni și expresii precum: ȋnscris falsificat,

ȋnscris sub semnatură privată, fals intelectual;

– studenţii vor putea să diferențieze infracţiunile din aceasta grupă de infracţiuni

şi să identifice aspectele ce le deosebesc de alte infracţiuni din alte categorii de

infracţiuni.



În art. 288 C. pen., infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale este prevăzută

într-o forma de baza şi o formă agravată. Potrivit art. 288 alin. 1 C. pen., fapta consta în

falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prinalterarea lui

în orice mod, de natura sa produca consecinte juridice, iar potrivit alin. 2 al art. 288 C. pen.,

infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale este mai grava daca fapta este savârsita de

un functionar în exercitiul atributiilor de serviciu.


Spre deosebire de falsul material în înscrisuri oficiale, care consta în alterarea

materiala, fizica a scrisului însusi, falsul intelectual consta în actiunea asupra continutului

actului (substantei); în cazul din urma faptuitorul nu altereaza scrierea, semnatura, data, nu

pune o stampila falsa etc. (dimpotriva, acestea sunt perfecte, valabile), ci el altereaza

continutul actului, trecând în cuprinsul lui fapte care nu s-au petrecut în realitate sau nu

consemneaza fapte care s-au produs în realitate.

Potrivit art. 289 C. pen., fapta consta în falsificarea unui înscris oficial, cu prilejul

întocmirii acestuia de catre un functionar aflat în exercitiul atributiilor de serciciu, prin

atestarea unor fapte sau împrejurari necorespunzatoare adevarului ori prin omisiunea cu

stiinta de a insera unele date sau împrejurări.

Ȋn practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere

unitar cu privire la încadrarea juridică ce trebuie dată faptei de efectuare de înregistrări

inexacte sau de a omite înregistrările în contabilitate, respectiv, raportul dintre infracţiunea de

evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, pentru

prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi cea de fals intelectual prevăzută de art. 43 din

Legea contabilităţii nr. 82/1991.

Ȋn acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind sesizată cu recurs în interesul

legii, l-a admis şi a decis că fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidenţierea în actele

contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor

realizate ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care

nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive constituie infracţiunea

complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005

[fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994], nefiind incidente dispoziţiile art. 43

(fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilităţii, raportat la art. 289 din

Codul penal, aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a

infracţiunii de evaziune fiscală45

.


Potrivit art. 290 C. pen., este incriminata falsificarea unui înscris sub semnatura

privata prin vreunul din modurile aratate în art. 288 C. pen., daca faptuitorul foloseste

înscrisul falsificat ori îl încredinteaza unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii

unei consecinte juridice

8.3.4. Uzul de fals

În mod pe deplin justificat, legiuitorul român a incriminat uzul de fals, daca avem în

vedere faptul ca numai printr-o asemenea întrebuintare (utilizare actului falsificat) devine

actual pericolul pe care-l genereaza înscrisul falsificat. De aceea se poate spune ca în raport

cu uzul de fals, diferite specii ale falsului în înscrisuri - falsul material în înscrisuri oficiale,

falsul intelectual ori falsul în acte sub semnatura privata - constituie, în realitate, doar acte de

pregatire a acestuia.

Potrivit art. 291 C. pen., constituie infracţiunea de uz de fals folosirea unui înscris

oficial sau sub semnatura privata, cunoscând ca este fals, în vederea producerii de consecinte

juridice.

8.4.5. Falsul în declaraţii46

Potrivit art. 292 C. pen., se incrimineaza sub aceasta denumire declararea

necorespunzatoare a adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte instituţii

din cele prevazute în artt. 145 C. pen., în vederea producerii de consecinte juridice, pentru

sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii sau împrejurarilor, declaratia facuta serveste

pentru producerea acelei consecinte.

Infracţiunea prevăzută în art. 292 C. pen. se deosebeste de cea prevăzută în art. 289 C.

pen. prin aceea ca în timp ce falsul intelectual nu poate fi savârsit decât de un functionar în

timpul exercitarii atributiilor sale de serviciu (în chiar momentul întocmirii actului oficial),

falsul în declaratii se savârseste de persoana particulara care face declaratii mincinoase,

necorespunzatoare realitatii în fata functionarului care întocmeste actul oficial pe baza acelei

declaratii (deci, cel ce altereaza continutul nu este functionarul care-l întocmeste, ci persoana

care face declaraţia mincinoasă).


În art. 293 C. pen., infracţiunea de fals privind identitatea este prevăzută în doua

forme: una de bază, care constă în prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei

asemenea identitati altei persoane pentru a induce în eroare sau mentine în eroare o institutie

publica sau o alta unitate din cele prevazute în art. 145 C. pen., în vederea producerii de

45

A se vedea, Decizia nr. 4/2008, publicată în M.Of. nr.868/din 22 decembrie 2008. 46

A se vedea în completarea acestui text de lege şi art. 26 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul

electronic: “Falsul în declaraţii în vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronică”.

consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul (vezi alin. 1 al art. 293 C. pen.) şi una

asimilata celei dintâi (considerata, în esenta ei, un act pregatitor al celei din alin. 1 sau, cu alte

cuvinte, un act de complicitate), care consta în încredintarea unui înscris care serveste pentru

dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fara drept (vezi

alin. 2 al art. 293 C. pen.).


Infracţiunea de fals prin folosirea emblemei Crucii Rosii a fost prevăzută în

normativul nostru juridic penal ca urmare a obligatiilor asumate de tara noastra prin

ratificarea la 14 mai 1954 a Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 de a sancţiona, pe

de o parte, folosirea fara drept a emblemei sau denumirii de "Crucea Rosii", iar pe de alta

parte, imitarea emblemei sau denumirii de "Crucea Rosii".

Potrivit art. 294 alin. 1 C. pen.47

, se incrimineaza folosirea fara drept a emblemei sau

denumirii de "Crucea Rosii" ori a unei embleme sau denumirii asimilate acesteia, precum şi

folosirea oricarui semn sau oricarei denumiri care constituie imitatie a vreunei asemenea

embleme sau denumiri, daca fapta a cauzat pagube materiale, iar potrivit art. 294 alin. 2 C.

pen., fapta descrisa mai sus este mai grava daca se savârseste în timp de razboi.



- Fals material ȋn ȋnscrisuri oficiale;

- Fals intelectual;

- Fals ȋn declaraţii;

- Fals privind identitatea;

- Fals ȋn ȋnscrisuri sub semnătură privată;

- Ȋnscris oficial;

- Ȋnscris sub semnătură privată.


1. Cine poate fi subiect activ la infracţiunea de fals intelectual? Dar la cea de fals ȋn

ȋnscrisuri sub semnatură privată?

2. Ȋn ce constă forma agravată la infracţiunea de fals material ȋn ȋnscrisuri oficiale?


1. Pentru existenţa infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale: a) este necesar ca

subiectul activ să fie funcţionar; b) este necesar ca înscrisul falsificat să fi produs

consecinţe juridice; c) nu este necesar ca înscrisul să fi fost folosit.

2. Elementul material al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale este: a)

falsificarea unui înscris oficial, cu prilejul întocmirii acestuia, prin consemnarea unor

fapte sau împrejurări neadevărate ori neconsemnarea unor date sau împrejurări; b)

falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau subscrierii ori prin

alterarea lui în orice mod; c) falsificarea unui înscris oficial în vederea producerii de

consecinţe juridice.

47

Care produce, în bună măsură, prevederile art. 4151 C. pen. anterior.



Napoca, 2011.







Bucureşti, 2007.


Revista Dreptul


http://www.just.ro


Unitatea de învăţare IX

FALSUL INFORMATIC

9.1. Introducere




9.3.2. Structura infracţiunii


9.1. Introducere

Prevederea articolului referitor la falsul informatic în legislaţiile penale a fost acela de a

crea o variantă de specie, în paralel cu infracţiunea de fals ce priveşte documentele materiale

(tangibile). Majoritatea legislaţiilor penale în materie de fals prevăd ca afirmaţiile sau

declaraţiile ce figurează într-un document să poată fi descifrate cu ochiul liber, astfel încât ele nu

se aplică datelor informatice, ceea ce prezintă serioase lacune în domeniul electronic.

Falsul informatic din legislaţia noastră penală este prevăzut ȋn Legea nr.161/2003 la capitolul

privitor la Prevenirea și combaterea criminalităţii informatice.



– definirea termenilor de :fals informatic, phishing, dată și sistem informatic;

– cunoașterea elementelor structurii juridice şi continutului constitutiv al

infracţiunii de fals informatic prevăzută de legiuitor ȋn Legea nr.161/2003;

– cunoașterea diferenţelor dintre falsul informatic și formele tradiţionale de fals


– studenţii vor putea să definească termeni precum fals informatic, falsificarea

web (web forgery sau phishing), data şi sistem informatic;

– studenţii vor putea să diferențieze falsul informatic de celelelalte infracţiuni de

fals prevazute de legiuitorul penal ȋn mod traditional ȋn actualul Cod penal.


Scopul prevederii acestui articol în legislaţiile penale a fost de a crea o variantă de

specie, în paralel cu infracţiunea de fals ce priveşte documentele materiale (tangibile).

Majoritatea legislaţiilor penale în materie de fals prevăd ca afirmaţiile sau declaraţiile ce

figurează într-un document să poată fi descifrate cu ochiul liber, astfel încât ele nu se aplică

datelor informatice, ceea ce prezintă serioase lacune în domeniul digital48

. Manipulările de

date informatice, având forţă probatoare, duc la aceleaşi consecinţe grave ca actele

tradiţionale de contrafacere dacă, spre exemplu, acestea induc în eroare un terț şi ar fi

inadmisibil ca asemenea date să scape protecţiei penale în materie de contrafacere.

Scopul textului propus de Convenţia europeană în domeniul criminalităţii

informatice49

este, prin urmare, acela de a acoperi lacunele dreptului penal privind falsul

tradiţional şi care cere, ca o condiţie esenţială, ca declaraţiile sau afirmaţiile ce figurează într-

un document să poată fi descifrate cu ochiul liber, condiţie ce nu poate fi îndeplinită în cazul

datelor informatice stocate pe suporturi magnetice.

Textul art. 48 al Legii nr. 161/2003, similar celui propus de Convenţia europeană în

domeniul criminalităţii informatice, pedepseşte ca fals informatic fapte de a introduce,

modifica sau şterge, fără drept, date informatice, ori de a restricţiona, fără drept, accesul la

aceste date, dacă fapta are ca rezultat obţinerea de date necorespunzătoare adevărului, în

scopul de a fi utilizate în vederea producerii de consecinţe juridice.


Noul Cod penal a preluat integral din Legea nr. 161/2003, în art. 325, Falsul

informatic, textul infracţiunii; singura diferenţă este cea privitoare la sancţiune, care a fost

redusă, pentru a o corela cu restul pedepselor din grupa de infracţiuni „Falsul în înscrisuri” în

care a fost inclusă50

.

Importanţa deosebită care se acordă actualmente la nivel global protecţiei prin

mijloace penale împotriva activităţilor de falsificare în mediul electronic prin conştientizarea

periculozităţii acestor fapte este arătată şi prin propunerea acestei infracţiuni de fals

informatic (în forma consacrată de Convenţia europeană privind criminalitatea informatică şi

preluată de legislaţia penală românească) în propunerea UN de Tratat Global în domeniul

securităţii şi criminalităţii informatice din 201051

.

9.3.2.Structura infracţiunii

Obiectul infracţiunii Obiectul juridic al infracţiunii este reprezentat de aceleaşi valori care sunt protejate în

dreptul tradiţional în materie de fals: securitatea şi fiabilitatea documentelor sau altor

48

În unele ţări, manipulările frauduloase în această materie au fost acoperite de dispoziţiile referitoare

la falsificarea de documente (spre exemplu, în Norvegia, Elveţia etc.). Totuși, în cea mai mare parte a ţărilor,

dispoziţiile penale în materie de fals cer ca afirmaţiile sau declaraţiile ce figurează într-un document să poată fi

descifrate cu ochiul liber. 49

Acest text este foarte apropiat de cel din Recomandarea R (89)9 a Comitetului European pentru

Probleme Criminale. 50

Cadrul legal românesc cu privire la protecţia penală împotriva activităţilor de falsificare în mediul

electronic este completat cu prevederile art. 24 (Falsificarea instrumentelor de platã electronicã) şi 26 (Falsul în

declaraţii în vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronică) ale Legii nr. 365/2002 (Legea

comerţului electronic); aceste prevederi sunt preluate în noul Cod penal în cadrul art. 311, Falsificarea de titluri

de credit sau instrumente de plată (la alin. (2) fapta de falsificare priveşte un instrument de plată electronică) şi

art. 314, Deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori [la alin. (2) este prevăzută fabricarea,

primirea, deţinerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la

falsificarea instrumentelor de plată electronice]. Aceste infracţiuni intră, de regulă, în concurs cu fraudele

săvârşite prin mijloace de plată electronice, pe care le prezentăm în cadrul acestui studiu. 51

A se vedea, art. 7, Falsul informatic (Computer-related forgery), în Draft code on peace, justice and

security ȋn cyberspace - A global traty on cybersecurity and cybercrime (noiembrie 2010); pentru amănunte

referitoare la acest tratat, a se vedea

http://www.itu.int/osg/csd/cybersecurity/gca/global_strategic_report/index.html.

instrumente care pot avea consecinţe juridice. A fost lărgit numai cadrul intereselor,

beneficiindu-se de această protecţie atunci când documentele sau instrumentele supuse

acţiunii de contrafacere în scopul obţinerii consecinţelor juridice dorite de făptuitor conţin sau

privesc date informatice.

Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl formează, în consecinţă, relaţiile

sociale a căror formare şi desfăşurare normală şi a căror dezvoltare depinde de încrederea

publică acordată înscrisurilor electronice52

.

Obiectul material al infracţiunii îl constituie suportul material pe care sunt înscrise

sau stocate datele informatice supuse ingerinţei făptuitorului sau părţile sistemului informatic

asupra cărora se acţionează pentru a restricţiona accesul la date informatice.

Subiecţii infracţiunii

Subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică, textul nefăcând

nicio referire la vreo calitate specială pe care trebuie să o îndeplinească autorul (facem

precizarea că, cel mai adesea, manipulările de tipul falsului informatic sunt efectuate de

persoane ce au cunoştințe de specialitate în acest domeniu sau au acces la sisteme

informatice). Participaţia penală este posibilă sub toate formele: instigare, complicitate sau

coautorat.

Subiect pasiv al infracţiunii este persoana fizică sau juridică în contra căreia ingerinţa

de tipul falsului informatic produce consecinţe juridice (persoana căreia i se atribuie

documentul sau înscrisul electronic).

Conţinutul constitutiv

Latura subiectivă

Elementul material se realizează prin una din următoarele acţiuni: introducerea,

modificarea, ştergerea de date informatice sau restricţionarea accesului la date informatice, cu

condiţia ca acestea să fie realizate fără drept.

Introducerea de date informatice se referă la tastare sau inserare prin alte modalităţi

(spre exemplu, prin folosirea unui modem, scanner sau diverse tipuri de discuri) de date într-

un sistem informatic53

. Modificarea datelor informatice se referă la orice alterare a acestora,

schimbare sau variaţie în conţinutul lor (adesea prin folosirea de contaminanţi informatici).

Ştergerea constituie fapta de a elimina datele stocate pe un suport fizic.

Restricţionarea accesului la date informatice se referă la fapta de a preveni accesul la

date, a le plasa în locaţii unde sunt greu de găsit sau accesat sau întârzierea semnificativă a

accesului la aceste date, ceea ce are ca rezultat blocarea accesului la date atunci când este

nevoie de ele pentru ca o operaţie informatică să se desfăşoare corect şi complet. În practică,

realizarea restricţionării accesului la date informatice se realizează destul de frecvent prin

atacuri de tip Denial of Service (refuzul serviciului). Modalităţile de comitere în practică a

acestei infracţiuni, datorită sofisticării domeniului tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor şi

inventivităţii făptuitorilor, sunt foarte variate.

Un tip de fals informatic frecvent întâlnit este alterarea link-ului; acest tip de

falsificare mai este cunoscut sub numele de „Web forgery” sau phishing. Acesta reprezintă un

furt de identitate care are loc când un site web creat de un hacker impersonează pe cel

52

Conform definiţiei date în art. 4 alin. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, prin

înscris în formă electronică se înţelege o colecţie de date în formă electronică între care există relaţii logice şi

funcţionale şi care redau litere, cifre sau alte caractere cu semnificaţie inteligibilă, destinate a fi citite prin

intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. 53

În legătură cu descrierea acestor dispozitive, vezi I. Vasiu şi L. Vasiu, Informatică juridică şi Drept

informatic, op. cit.

legitim, pentru a induce în eroare utilizatorii și a obţine informaţii senzitive cum ar fi parole,

detalii privind numerele de carduri bancare sau conturile. Atacurile de acest gen vin, de

regulă, prin utilizarea mesajelor de poștă electronică, dar şi prin mesaje pe telefoanele mobile

de ultimă generaţie (de unde şi denumirea acestei metode recente ca „smishing”), încercând

sa-i atragă pe recipienţi să introducă date personale pe aceste site-uri web false54

.

Toate acţiunile descrise de legiuitor prin care se ajunge la o situaţie ce corespunde

fabricării unui document electronic fals, pentru a face obiectul laturii obiective a infracţiunii,

trebuie realizate fără drept, adică fără autorizarea proprietarului sau utilizatorului datelor sau

sistemului informatic şi cu încălcarea reglementărilor legale în materie.

Urmarea imediată – Pentru existenţa laturii obiective, este necesar ca acţiunea de

falsificare — realizată prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice sau

prin restricţionarea accesului la date informatice — să aibă ca urmare imediată crearea unei

stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite, pericol decurgând din realizarea unui înscris

electronic fals ce prezintă toate însuşirile unui înscris electronic corespunzător.

Legătura de cauzalitate – Pentru ca starea de pericol să fie considerată produs al unei

acţiuni de falsificare, trebuie să se constate că între starea de pericol şi acţiunea realizată prin

modalităţile arătate există o legătură de cauzalitate.

Latura subiectivă

Fapta prevăzută de legiuitor în art. 48 va constitui infracţiunea de fals informatic

numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie intenţia şi în scopul de a utiliza datele

necorespunzatoare adevărului în vederea producerii de consecinţe juridice. Cerinţa legată de

acest scop este îndeplinită din momentul în care înscrisul falsificat are aparenţa însuşirilor

unui înscris electronic adevărat şi ar putea, prin folosire, produce aceleaşi efecte ca acesta din

urmă.

Formele infracţiunii

Actele pregătitoare, deşi sunt posibile şi uneori necesare, nu cad sub incidenţa acestui

text (ele pot face obiectul infracţiunii din art. 46 al Legii nr. 161/2003).

Tentativa este posibilă şi este pedepsită (conform art. 50 al Legii nr. 161/2003).

Consumarea infracţiunii are loc în momentul producerii urmării imediate, adică

obţinerea de date necorespunzătoare adevărului, creându-se, astfel, starea de pericol pentru

relaţiile sociale ocrotite.

Epuizarea infracţiunii are loc în momentul comiterii ultimului act incriminat de textul

art. 445. Infracţiunea este susceptibilă de a fi comisă în forma continuată.

Sancţiunea

Falsul informatic se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, în conformitate cu

prevederile art. 48 din Legea nr.161/2003; din păcate, legiuitorul noului Cod penal, a redus

pedeapsa în cazul acestei infracţiuni, prevăzând închisoarea de la unu la 5 ani.



- Fals informatic;

- Phishing;

54

Vezi, pentru amănunte, http://www.antiphishing.org/.

- Date informatice;

- Smishing.


1. Care este sursa cadrului legislativ romanesc referitoare la falsul informatic?

2. Cine poate fi subiect activ al infracţiunii de fals informatic?

3. Ce este phishing-ul?


Subiect activ al infracţiunii de fals informatic poate fi:

a) funcţionarul public;

b) o persoană care are cunoștiinţe avansate ȋn domeniul tehnic;

c) orice persoană.

Bibiografie obligatorie:

I.Vasiu, L.Vasiu, Criminalitatea ȋn cyberspaţiu, Ed. Universul juridic, București, 2011.

Unitatea de învăţare X

INFRACȚIUNI LA REGIMUL STABILIT PENTRU ANUMITE ACTIVITĂȚI

ECONOMICE

10.1. Introducere








10.1. Introducere

Printre măsurile pe care statul le ia pentru snătatea acelui "organ cerebral" care este

activitatea economică sunt și normele prevazute în Titlul VIII al Codului penal în vigoare,

denumit Infracţiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice.

Această categorie de zece ȋnfracţiuni este una eclectică, legiuitorul penal alegand sa

prevadă un anume tip de atingeri ale regimului stabilit pentru anumite activităţi economice.

Titlul dat categoriei este justificat daca avem în vedere ca majoritatea infracţiunilor privind

domeniul economic (şi acestea nu sunt putine) sunt prevazute în legi speciale, iar în Codul penal

numai noua infracţiuni (vezi art. 295-302 C. pen.), legiuitorul având în considerare schimbarile

rapide ce pot surveni în domeniul economic şi care pot sa determine dese modificari ale textelor

de lege incriminatoare.



– definirea unor termeni și expresii precum: concurenţă neloială, divulgarea

secretului economic, contrafacerea obiectului unei invenţii;

– cunoașterea componentelor acestei categorii eclectice de infracţiuni, care

reunește infracţiuni la regimul stabilit pentru anumite activităţi economice;

– cunoașterea și identificarea aspectelor comune şi de distincţie specifice

infracţiunilor din această categorie.


– studenţii vor putea să definească termeni și expresii precum: concurenţă

neloială, divulgarea secretului economic, contrafacerea obiectului unei invenţii,

– studenţii vor putea să diferențieze infracţiunile din aceasta categorie de cele

prevazute ȋn alte categorii de infracţiuni ale codului penal (a se vedea, spre exemplu,

ȋnșelăciunea la măsurătoare) sau ȋn legi speciale (a se vedea, spre exemplu, legea

privind brevetele de invenţii).



Dacă înainte de decembrie 1989, conform Constitutiei României din 1965 (vezi art. 5

şi 13), economia nationala a României era o economie socialista, bazata pe proprietatea

socialista asupra mijloacelor de productie, economie pe care o organiza, o planifica şi o

conducea statul socialist român, în societatea româneasca de astazi economia de piata (mai

bine zis, tranzitia spre aceasta forma) apartine tuturor şi nimanui. Ea este, asa cum bine se

exprima un economist contemporan, un "spatiu saturat de interconexiune şi presurizare de

interese prin care se închid reglaje vitale ale societatii, asa cum prin maduva spinarii se

bucleaza reactii neconstientizate ale organismului".

În prezent, activitatea economica din România include şi nu exclude "reactiile

cerebralizate" ale statului. Statul a devenit constient ca economia reprezinta "un calculator

fara gres", care recompenseaza valoarea şi sanctioneaza nonvaloarea cu o probitate şi un

discernamânt prin care devanseaza cu mult orice subiect sau instanta umana55

.

Printre măsurile pe care statul le ia pentru sanatatea acelui "organ cerebral" care este

activitatea economica sunt şi normele prevazute în Titlul VIII al Codului penal în vigoare,

denumit Infracţiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice.

Denumirea este justificata daca avem în vedere ca majoritatea infracţiunilor privind

domeniul economic (şi acestea nu sunt putine) sunt prevazute în legi speciale, iar în Codul

penal numai noua infracţiuni (vezi art. 295-302 C. pen.), legiuitorul având în considerare

schimbarile rapide ce pot surveni în domeniul economic şi care pot sa determine dese

modificari ale textelor de lege incriminatoare. Prin urmare, cele zece infracţiuni ce fac

obiectul acestui titlu "prezinta, în conceptia legiuitorului, caracter de permanenta sub

raportul pericolului social şi reprezinta, oarecum, interesele de ansamblu ale economiei

nationale"56

.

Acest caracter de permanenta exista întradevar înainte de 1989, dar în conditiile în

care se desfasoara astazi activitatea economica, el este sub semnul întrebarii.



În Titlul VIII din partea speciala a Codului penal sunt incluse infracţiuni privitoare la

circulatia produselor industriale şi agricole (specula), probitatea operatiilor economice

(înselaciunea la masuratoare, înselaciunea cu privire la calitatea produselor, concurenta

neloiala), secretul economic (divulgarea secretului economic), utilizarea inventiilor

(contrafacerea obiectului unei inventii, punerea în circulatie a produselor contrafacute),

activitatea de comert exterior (nerespectarea dispozitiilor privind operatii de export sau

import, nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deţeuri şi reziduuri).


55

A se vedea, pe larg, N. Murgu, "Economia de piata, o mare inventie a societatii umane", Ed.

Tehnica, Bucuresti, 1993. 56

Vezi O. Loghin, T. Toader, op. cit., pag. 477 (apud V. Dongoroz, S. Kahane, s.a., op. cit., vol. IV,

pag. 480).

Obiectul juridic comun al infracţiunilor din acest titlu îl constituie relatiile social-juridice

referitoare la desfasurarea în bune conditii a activitatilor economice, a regimului legal stabilit

pentru aceasta57

. Nu trebuie confundat obiectul juridic al infracţiunilor din acest titlu cu cel al

infracţiunilor de subminare a economiei nationale sau acte de diversiune (acestea sunt

îndreptate, în principal, împotriva statului şi numai în subsidiar aduc atingere regimului

stabilit pentru anumite activitati economice).

Pe lânga obiectul juridic comun, fiecare din infracţiunile din acest titlu au şi un obiect

juridic particular (nemijlocit), care rezulta din continutul infracţiunii respective (deci, care se

refera numai la anumite relatii economice din întregul complex de relatii privind activitatea

economica).

Astfel, obiectul juridic special al infracţiunii de

specula consta în relatiile social-juridice referitoare la regimul legal al

circulatiei produselor industriale şi agricole;

înselaciune la masuratoare în relatiile social-juridice referitoare la

corectitudinea efectuarii operatiilor de masurare în domeniul circulatiei

bunurilor materiale;

înselaciune cu privire la calitatea marfurilor, în relatiile social-juridice

referitoare la probitatea şi încrederea cu privire la calitatea marfurilor sau a

oricaror produse care constituie obiectul circulatiei bunurilor materiale;

divulgare a secretului economic în relatiile social-juridice referitoare la stricta

pastrarea a datelor şi informatiilor cu caracter economic care nu sunt destinate

publicitatii;

contrafacere a obiectului unei inventii în relatiile social-juridice referitoare la

asigurarea progresului tehnic în economie prin normala şi nestânjenita folosire

a inventiilor de catre cei în drept58

;

punere în circulatie a produselor contrafacute în relatiile social-juridice

referitoare la asigurarea unei bune desfasurari a activitatii economice prin

normala şi nestânjenita folosire a inventiilor de catre cei în drept cu ocazia

punerii în circulatie a produselor realizate;

concurenta neloiala în relatiile social-juridice referitoare la regimul stabilit

pentru asigurarea probitatii în ceea ce priveste indicarea originii, provenientei

şi calitatii produselor fabricate sau puse în circulatie, precum şi în ceea ce

priveste folosirea numelor comerciale ori a denumirii organizatiilor de comert

sau industriale, în asa fel încât atragerea şi mentinerea clientelei sa se realizeze

numai prin mijloace loiale59

;

nerespectare a dispozitiilor privind operatii de export sau import în relatiile

social-juridice referitoare la activitatea de comert exterior care impune

efectuarea numai în conditiile stabilite de lege a operatiilor de import, export

sau tranzit60

;

57

A se vedea, pe larg, M. Coca Cozma, Infracţiuni economice prevazute în Codul penal, Ed. Stiintifica,

Bucuresti, 1974, pag. 36-39; T. Vasiliu, D. Pavel, s.a., op. cit., vol. II, pag. 312. 58

În dreptul nostru, regimul inventiilor este stabilit de Legea brevetelor de inventie, intrata în vigoare la

21 ianuarie 1992 (publicata în M. Of. din 21 octombrie 1991). Aceasta lege reprezinta o aliniere a tarii noastre la

legislatia moderna în domeniu. 59

A se vedea Legea concurentei neloiale cu modificările şi completările ulterioare. 60

A se vedea şi art. 270-278 din Legea nr. 86/2006 din Codul vamal al României.

deturnare de fonduri în relatiile social-juridice referitoare la disciplina

financiara, a carei respectare impune folosirea fondurilor banesti şi a

resurselor materiale potrivit destinatiei lor legale61

;

nerespectare a dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri (art. 3022

- introdus prin Legea nr. 88/1992) în relaţiile social-juridice referitoare la

sănătatea, integritatea corporală ori viaţa persoanelor precum şi în cele

referitoare la economia naţională etc.62



-Specula;

-Concurenţă neloială;

-Contrafacerea obiectului unei invenţii;

-Deturnare de fonduri;

-Divulgarea secretului economic.


1. Ȋn ce consta obiectul juridic comun al infracţiunilor din aceasta categorie?

2. Care este obiectul juridic al infracţiunii de deturnare de fonduri?

3. Ȋn ce lege speciala este reglementat regimul inventiilor?



Napoca, 2011.







Bucureşti, 2007.


Revista Dreptul


http://www.just.ro


61

A se vedea şi art. 182 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor

de corupţie. 62

A se vedea şi art. 53 din O.U.G. 78/2000 privind regimul deşeurilor aşa cum a fost completat prin

Legea nr. 426/2001, precum şi art. 13-14 din O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale

reciclabile, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

Unitatea de învăţare XI

INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII PRIVIND

CONVIEȚUIREA SOCIALĂ. PREZENTARE GENERALĂ

11.1. Introducere




11.3.2. Noul Cod penal ȋn raport cu reglementarea actuală privitor la infracţiunile privind

convieţuirea socială


11.1. Introducere

În Titlul IX din Partea specială a Codului penal în vigoare au fost reunite, într-o grupă

separată de infracţiuni, faptele de mare gravitate care aduc atingere unor relaţii privind

convieţuirea socială, grupa care cuprinde urmatoarele subgrupe de infracţiuni:

Infracţiuni contra familiei;

Infracţiuni contra sănătăţii publice;

Infracţiuni privitoare la asistenta celor în primejdie;

Alte infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială.



– definirea termenilor de convieţuire socială, asistenţa celor ȋn primejdie, incest

agresi, incest nonagresiv;

– cunoașterea componentelor categoriei de infracţiuni care aduc atingere unor

relaţii privind convieţuirea socială;

– cunoașterea noii configuraţii propuse de legiuitorul penal ȋn noul cod penal

(adoptat prin Legea nr. 286/2009) pentru această categorie de infracţiuni.


– studenţii vor putea să definească termeni precum convieuire socială, asistenţa

celor ȋn primejdie, incest agresiv și incest nonagresiv;

– studenţii vor putea să diferențieze ȋntre ele infracţiunile acestei categorii şi să

identifice care sunt elementele de noutate pe care Noul cod penal le aduce, avand ca

scop ȋmbunatăţirea protecţiei relaţiilor de convieţuire socială.



Relaţiile de convieţuire sociala între oameni au fost privite ca ceva însemnat, ca o

tesatura organica şi gradata, iar normele care le reglementau stabilite într-o ierarhie, în care

cele juridice ocupau un loc important (ele n-au sufocat ci, dimpotriva, au fost cele ce au

îndrumat şi aparat aceste relatii, norme acceptate de toti, caci întelepciunea româneasca,

sintetizând reglementarile vechiului drept românesc spune: "Fiestecare în parte şi toti

împreuna, trebuie sa ne supunem la legile ce de obste sunt pentru toti").

În conditiile vietii contemporane, care, asa cum arata Eugen Ionescu, a "devenit

deosebit de complexa şi complicata", aceste relatii sunt ocrotite prin mijloace diverse (de

drept civil, administrativ, penal etc.).

În Titlul IX din Partea speciala a Codului penal în vigoare au fost reunite, într-o grupa

separata de infracţiuni, faptele de mare gravitate care aduc atingere unor relatii privind

convietuirea sociala, grupa care cuprinde urmatoarele subgrupe de infracţiuni:

Infracţiuni contra familiei;

Infracţiuni contra sanatatii publice;

Infracţiuni privitoare la asistenta celor în primejdie;

Alte infracţiuni care aduc atingere unor relatii privind convieţuirea socială.

11.3.2. Noul Cod penal ȋn raport cu reglementarea actuală privitor la infracţiunile

privind convieţuirea socială

În noul Cod Penal, Titlul VIII este consacrat infracţiunilor privitoare la convieţuirea

socială, iar în conţinutul acestuia au fost regrupate, în mai multe capitole, incriminări

existente în codul penal în vigoare, incriminări care în prezent se aflau dispersate în diverse

legi speciale, dar şi incriminări noi, ce vin să răspundă unor necesităţi evidenţiate de practica

ultimilor ani. Prima grupă din categorie cuprinde infracţiunile contra ordinii şi liniştii publice,

şi începe cu o infracţiune dintr-o lege specială : constituirea unui grup infracţional

organizat63

. Este preluată din Legea nr. 39/2003 şi definiţia grupului infracţional organizat.

Din categoria incriminărilor noi din acest capitol, trebuie menţionată încercarea de a

determina comiterea unei infracţiuni, incriminare necesară în condiţiile renunţării la

reglementarea, în partea generală, a instigării neurmate de executare. Fiind o ipoteză de

excepţie, această incriminare nu priveşte decât faptele grave, sancţionate cu pedeapsa

detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani.

Totodată au fost aduse în secţiunea de faţă textele de incriminare aflate în prezent în

legislaţia specială (Legea nr. 61/1991 şi respectiv Legea nr. 60/1991) şi care prin obiectul lor

juridic se încadrează în această categorie. De asemenea, au fost introduse unele incriminări

noi, legate în special de libertatea de întrunire, menite fie să contribuie la respectarea

obligaţiei pozitive a statului în privinţa asigurării condiţiilor de exercitare a acestei libertăţi –

fiind astfel incriminată împiedicarea desfăşurării unei adunări publice – fie să protejeze

ordinea publică în cazurile de exercitare abuzivă a libertăţii în cauză (tulburarea ordinii

publice prin adunări neautorizate).64

Comisia de elaborare a Noului Cod Penal a motivat că prin noua configuraţie a infracţiunii de

pornografie infantilă s-a urmărit eliminarea suprapunerilor în reglementare determinate în

prezent de existenţa a trei acte normative care conţin incriminări în materie (Legea nr.

678/2001, Legea nr. 161/2003 şi Legea nr. 196/2003). Elementele constitutive ale

incriminărilor din aceste texte au fost sintetizate în textul propus de proiect, text care a avut în

63

A se vedea, art.7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.

vedere şi dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2004/68/JAI din 22

decembrie 2003 privind lupta împotriva exploatării sexuale a copiilor şi pedo-pornografiei.65

Legiuitorul nostru vca trebui insă pentru viitorul apropiat săa adapteze din nou cadrul legal la

noile prevederi cadru de la nivelul UE. Consiliul Europei şi Parlamentul European au ajuns la

un acord politic şi au realizat o propunere complexa de directiva care tinteste la combaterea

abuzului şi exploatarii copiilor, precum şi a pornografiei cu copii, iar ȋn 2010, Comisia

Europeană a adoptat aceasta propunere, aceasta urmand unor propuneri anterioare din 2009,

cu scopul de a ȋnlocui actulul cadru legislativ ȋn domeniu, Deciziei Cadru 2004/68/JHA.

Infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri a fost, la rândul ei reformulată, prin

separare de infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice, inclusă într-un text distinct al

acestui capitol. Astfel, infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri urmează a acoperi

situaţiile de expunere în public a unor imagini ce prezintă o activitate sexuală explicită, dar şi

cele de comitere în public a unor acte de exhibiţionism sau acte sexuale explicite, indiferent

de natura acestora (raporturi sexuale, acte sexuale orale sau anale, acte cu caracter zoofil

etc.).66

În grupa de infracţiuni contra familiei, au fost incluse, în plus faţă de incriminările

existente astăzi, incestul nonagresiv (incestul agresiv a fost reglementat la infracţiune de viol)

şi o incriminare nouă – împiedicarea accesului la învăţământul general obligatoriu. Aceasta

reprezintă o necesitate, în condiţiile creşterii alarmante a ratei abandonului şcolar de către

elevi de vârstă tot mai mică. Bineînţeles, textul nu vizează situaţiile în care acest abandon

este determinat de o situaţie materială precară, caz în care statul trebuie să intervină prin alte

mijloace, ci situaţiile în care părintele acţionează în mod abuziv, retrăgându-l pe minor de la

studii sau împiedicându-l să le urmeze, deşi ar fi avut toate condiţiile pentru aceasta.67

Este acum consacrată o grupă întreagă pentru incriminarea faptelor prin care se aduce

atingere libertăţii cultelor şi respectului datorat morţilor. Faţă de textele astăzi în vigoare,

incriminările existente au fost completate cu noi ipoteze şi au fost incriminate noi fapte a

căror comitere a fost semnalată în ultima perioadă. Astfel, s-a prevăzut, ca ipoteză distinctă,

obligarea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, la efectuarea unui act interzis de cultul

căreia îi aparţine (spre exemplu, obligarea unei persoane să consume alimente interzise de

religia sa). De asemenea, a fost incriminată distinct fapta de profanare a lăcaşurilor şi

obiectelor de cult.68

. În privinţa infracţiunii de profanare de morminte, au fost separate

ipotezele de profanare a unui cadavru de cele referitoare la profanarea unui mormânt sau

monument funerar, intensitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite şi ecoul social al faptei

fiind în mod evident diferite în cele două situaţii69

.


64

Incriminări similare conţine art. 513-514 C. pen. spaniol, art. 431-3 şi urm. C. pen. francez, art. 302-

304 C. pen. portughez, art. 260 C. pen. elveţian, § 125-126 C. pen. german, § 284-285 C. pen. austriac, cap. 16 §

4 C. pen. suedez. 65

Dispoziţii similare se regăsesc în art. 197 C. pen. elveţian, art. 189 alin.(1) lit.b) C. pen. spaniol, §

184 alin.(3) C. pen. german, § 207a C. pen. austriac, cap. 16 §10a C. pen. suedez, § 211 alin. final C. pen.

norvegian. 66

Dispoziţii similare se regăsesc şi în alte legislaţii, ca § 183-183a C. pen. german, § 218-220 C. pen.

austriac, cap. 16 § 11 C. pen. suedez, § 376-377 C. pen. norvegian. 67

O reglementare similară, care a inspirat textul propus, se regăseşte în § 195 C. pen. austriac.67

68

Reglementări similare regăsim şi în alte legislaţii, cum ar fi § 166-167 C. pen. german, § 188-189 C.

pen. austriac, art. 522-524 C. pen. spaniol, art. 251-252 C. pen. portughez, art. 261 C. pen. elveţian, § 142 C.

pen. norvegian 69

Reglementările în materie propuse de legiuitor, sunt asemănătoare celor consacrate de § 190-191 C.

pen. austriac, § 167a-168 C. pen. german, art. 225-17 şi 225-18 C. pen. francez, art.526 C. pen. spaniol, art. 254

C. pen. portughez, art. 262 C. pen. elveţian, cap. 16 § 10 C. pen. suedez, § 143 C. pen. Norvegian.


-Infracţiuni contra familiei;

-Incest agresiv;

-Incest nonagresiv;

-Infracţiuni contra sănătăţii publice.


1. Care este noua configuraţie propusă de Noul Cod Penal pentru această categorie de

infracţiuni?

2. Unde şi cum este reglementat incestul agresiv şi incestul nonagresiv?

3. Din ce lege speciala este preluată ȋn Noul Cod Penal constituirea unui grup

infractional organizat? Care este definitia data de lege grupului infractional organizat?



Napoca, 2011.







Bucureşti, 2007.


Revista Dreptul


http://www.just.ro


Unitatea de învăţare XII

INFRACȚIUNI CONTRA FAMILIEI

12.1. Introducere



12.3.1. Bigamia





12.1. Introducere

Una dintre cele mai importante grupe de infracţiuni din cadrul categoriei de

infracţiuni contra convieţuirii sociale o reprezintă infracţiunile contra familiei. Prin aspectele

specifice ce le caracterizeaza, relatiile de familie formeaza un grup aparte în sfera relatiilor de

convietuire sociala.

Fiecare infracţiune contra familiei se refera la o anumita relatie de familie, la un anumit

raport specific familial, catre care legea penala si-a îndreptat atentia, protejându-l; prin urmare,

fiecare infracţiune contra familiei va avea un obiect juridic specific, propriu, constând într-o

anumita relatie de familie, cu caracterul sau specific, cu fizionomia sa aparte.



– definirea unor termeni și expresii precum familie și infracţiuni contra familiei;

– cunoașterea componentelor grupei de infracţiuni contra familiei.


– studenţii vor putea să definească termeni și expresii precum: bigamie, abandon

de familie, rele tratamente aplicate minorului;

– studenţii vor putea să diferențieze infracţiunile din aceast grupă ȋntre ele,

precum și să identifice aspectele care le aseamănă sau disting de infracţiunile din alte

categorii cum ar fi, distincţia dintre relele tratamente aplicate minorului și lipsirea de

libertate ȋn mod ilegal.


Istoria vie a umanitatii, sub toate dimensiunile sale - biologica, psihologica, socio-

culturala, economica, politica - apartine, indubitabil, coexistentei dezvoltarii barbatului şi

femeii, unul prin, cu şi pentru celalalt, precum şi a ascendentilor prin, cu şi pentru

descendenti.

Fiind, astfel, de neconceput dezvoltarea umanitatii în absenta îndeplinirii functiilor

familiei (functii pe care nici o alta unitate sociala nu le poate îndeplini), apare ca deosebit de

îndreptatita diversitatea de norme juridice care apara relatiile specifice ce se stabilesc în

cadrul acesteia.

Printre mijloacele juridice de aparare a complexului de relatii ce se stabilesc în cadrul

acestei forme specifice de comunitate umana70

, se numara şi cele prevazute în normativul

juridic penal.

Prin aspectele specifice ce le caracterizează, relaţiile de familie formează un grup

aparte în sfera relatiilor de convietuire sociala. Fiecare infracţiune contra familiei se refera la

o anumita relatie de familie, la un anumit raport specific familial, catre care legea penala si-a

îndreptat atentia, protejându-l; prin urmare, fiecare infracţiune contra familiei va avea un

obiect juridic specific, propriu, constând într-o anumita relatie de familie, cu caracterul sau

specific, cu fizionomia sa aparte.

12.3.1. Bigamia

Unitatea familiei, afectiunea şi încrederea între membrii ei, sprijinul moral şi material

pe care acestia si-l acorda sunt strâns legate de caracterul monogam al familiei.

Înca de timpuriu în legislatia noastra scrisa, preluându-se normele din vechiul drept

românesc, a fost prevăzută şi pedepsita aspru infracţiunea denumita, în normativul nostru,

bigamie71

.

Potrivit art. 303 C. pen. în vigoare, aceasta infracţiune consta în încheierea unei noi

casatorii de catre o persoana casatorita.

La art. 273 (Bigamia) din Noul Cod Civil, în vigoare din 1 octombrie 2011, prevede

acelaşi lucru: este interzisă încheierea unei noi căsătorii de către persoana care este casatorită.


Potrivit art. 305 C. pen., constituie infracţiunea de abandon de familie savârsirea de

catre persoana care are obligatia legala de întretinere fata de cel îndreptatit la întretinere, a

uneia din urmatoarele fapte:

parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunându-l la suferinte fizice sau

morale;

neîndeplinirea, cu rea-credintă, a obligatiei de întretinere, prevăzute de lege;

neplata, cu rea-credinta, timp de 2 luni, a pensiei de întretinere stabilite pe cale

judecatoreasca.

70

A se vedea, pe larg, cu privire la aceste relatii specifice, ce constituie obiectul juridic al infracţiunilor

privitoare la viata de familie, A. Stanoiu, M. Voinea, Sociologia familiei, Universitatea din Bucuresti, 1983; E.

Ross, Family - An Introduction, Boston, 1974; G. P. Murdock. Social-structure, New York, 1967, pag. 1; R.

Bell, Marriage and Family, New York, 1971, pag. 3; I. Mitrofan, Cuplul conjugal, Ed. Stiintifica şi

Enciclopedica, Bucuresti, 1989, pag. 13; I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. Academiei RSR, Bucuresti,

1989, pag. 22. 71

Astfel, în Pravila lui Vasile Lupu se arată că: “Acela ce va lua doua mueri şi se va cununa cu

amândoua, ... cu una întrun loc, cu alta în alt loc, şi vor sa vie amândoua, acesta lucru, dupa pravilele celor

împarati batrâni vechi di demult, li s-au fost facând moarte, iara în veacul de amu, sa cearta dupa voia

giudetului, sau sa-l bage în ocna sau-l vor purta pren târg cu pielea pre toate ulitele...” (glava 15 zac 1); iar în

zac. 3 se arata ca “Într-un chip sa cearta muierea ce va lua doi barbati ca şi barbatul ce ia doua muieri...” -

vezi, pe larg, în “Vasile Lupu”, Ed. Hyperion, Chisinau, 1992, pag. 30-32 (cu note şi comentarii de S. Moraru).


Comportarea violenta fata de minor atinge grav stabilitatea familiei, deformeaza

caracterul minorului, caci, asa cum spunea Helvetius, "sfaturile date cu asprime n-au nici o

înrâurire, sunt ca ciocanele care sunt respinse de nicovala".

Potrivit art. 306 C. pen., constituie infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului

punerea în primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice,

intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau orice persoana careia minorul i-a fost

încredintat spre crestere şi educare.


În art. 307 C. pen. sunt incriminate doua fapte de nerespectare a masurilor privind

încredintarea minorului, doua infracţiuni distincte şi nu doua continuturi alternative ale

aceleiaşi infracţiuni.

Potrivit alin. 1 al art. 307 C. pen., este incriminata retinerea de catre un parinte a

copilului sau minor fara consimtamântul celuilalt parinte sau al persoanei careia i-a fost

încredintat minorul potrivit legii, daca cresterea şi educarea copilului ar fi primejduita, iar

potrivit alin. 2 al art. 307 C. pen., este incriminata fapta persoanei careia i s-a încredintat

minorul prin hotarâre judecatoreasca spre crestere şi educare de a împiedica în mod repetat pe

oricare dintre parinti sa aiba legaturi personale cu minorul în conditiile stabilite de parti sau

de organul competent.



- Bigamie;

- Abandon de familie;

- Rele tratamente aplicate minorului;

- Pensie de ȋntreţinere;

- Obligaţie de ȋntreţinere.


1. Situaţia premisă la infracţiunea de abandon de familie în modalitatea prevăzută la art.

305 alin. 1 lit.c) C.pen. (neplata cu rea-credinţă a pensiei de întreţinere) constă în: a)

neplata cu rea-credinţă, timp de 2 luni a pensiei de întreţinere; b) preexistenţa unei

hotărâri judecătoreşti de stabilire a a pensiei de întreţinere; c) omisiunea plăţii pensiei

de întreţinere

2. Subiect activ al infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului poate fi: a) orice

persoană; b) doar părintele minorului; c) părintele minorului sau orice persoană

căreia minorul i-a fost încredinţat.



Napoca, 2011.







Bucureşti, 2007.


Revista Dreptul


http://www.just.ro


Unitatea de învăţare XIII

INFRACȚIUNI CONTRA CAPACITĂȚII DE APĂRARE A ROMÂNIEI

13.1. Introducere






13.1. Introducere

Apărarea naţională cuprinde ansamblul de masuri şi activitati adoptate şi desfasurate

de statul român în scopul de a garanta suveranitatea naţională, independenţa şi unitatea

statului, integritatea teritorială a ţării şi democraţia constituţională.

Activităţile privind apararea nationala sunt asigurate şi duse la îndeplinire de către

autoritatile publice, potrivit competentelor stabilite prin Constitutie şi legile tarii72

.

Înca din antichitate popoarele au manifestat o grija deosebita pentru pregatirea de

lupta, pentru educarea tinerilor în spiritul dragostei de patrie, pentru întarirea disciplinei în

cadrul armatei, pentru sancţionarea aspra a celor care încalca îndatoririle fata de armata.

Deosebit de sugestiv, Euripide spunea: "înteleptul fuge de razboi, dar daca razboiul

izbucneste, înteleptul trebuie sa moara ostaseste pentru onoarea patriei sale", iar Plutarh

povesteste despre o femeie din Sparta careia i-au fost ucişi cinci fii în timpul unei lupte, dar

ea multumeste zeilor pentru ca poporul ei a câstigat victoria73

.



– definirea termenilor și expresiilor precum: capacitate de apărare a ţării,

infracţiuni săvȃrșite de militari, infracţiuni săvarșite de civili;

– cunoașterea componentelor categoriei de infraciuni contra capacităţii de

apărare a ţării;

– cunoașterea noii configuraţii propuse de legiuitorul penal ȋn Noul cod penal.


– studenţii vor putea să definească termeni și expresii precum absenţa

nejustificată, coliziune, insubordonare, zbor neautorizat, etc.

– studenţii vor putea să identifice elementele contributive ale noii configuraţii

propuse de noul cod penal ȋn ceea ce priveste această categorie de infracţiuni.

72

Vezi Legea apararii nationale a României, nr. 4/1 iulie 1994 (publicata în M. Of. nr. 17/7 iulie 1994),

art. 1 şi 2. 73

Vezi Plutarh, Cuvinte celebre ale lecedemonienilor, par. 60, ed. franceza, Amsterdam, 1724.



Odată cu aderarea României la două organisme importante – NATO şi EU – a apărut

o nouă dimensiune, una majoră în ce priveşte rolul armatei, dimensiune materializată în textul

art. 118 din Constituţia României revizuită în 2003, care prevede posibilitatea participării

armatei române la apărarea colectivă în sisteme de alianţă militară, respectiv la acţiunile

privind menţinerea sau restabilirea păcii în afara teritoriului naţional.

Legiuitorul român a prevazut infracţiunile contra capacitatii de aparare a României în

Titlul X al partii speciale a Codului penal; acestea sunt grupate în functie de anumite

caracteristici în trei categorii74

:

infracţiuni săvârsite de militari

absenta nejustificată;

dezertarea;

calcarea de consemn;

insubordonarea;

lovirea superiorului;

lovirea inferiorului;

capitularea;

parasirea câmpului de lupta;

zborul neautorizat;

parasirea navei;

parasirea comenzii;

neluarea masurilor necesare în operatiile navale;

coborârea pavilionului;

coliziunea.

infracţiuni săvârsite de militari sau civili

sustragerea de la serviciul militar;

defetismul;

jufuirea celor cazuti pe câmpul de lupta;

folosirea emblemei Crucii Rosii în timpul operatiunilor militare;

sustragerea de la rechizitii militare.

infracţiuni săvârsite de civili

sustragerea de la recrutare75

;

neprezentarea la încorporare sau concentrare76

.


74

Au fost aduse modificări asupra unor infracţiuni aparţinând acestor categorii prin Legea nr.

278/2006, infracţiuni prevăzute la art. 335, 336, 337, 353, 354 C. pen. 75

Prin modificarea adusă acestui text de lege prin Legea nr. 278/2006, sustragerea de la recrutare este

pedepsită numai pe timp de război. 76

Prin modificarea adusă acestui text de lege prin Legea nr. 278/2006, neprezentarea la încorporare sau

concentrare se pedepseşte numai în timp de război.

Ȋn Noul Cod Penal, categoria de Infracţiuni contra capacităţii de luptă a forţelor

armate, prevăzută la Titlul XI a fost împărţită în două grupe. Prima grupă cuprinde

infracţiunile care pot fi săvârşite numai de militari fără a mai face deosebirea dacă acestea se

comit contra ordinii sau disciplinei militare, pe câmpul de luptă ori sunt specifice aviaţiei şi

marinei militare. În a doua grupă sunt incluse infracţiunile care pot fi săvârşite de militari sau

de civili.

Comisia de elaborare a acestor texte a avut în vedere prevederile art. 55 şi art. 73

alin.(3) lit. f) din Constituţia României revizuită, de cele ale Legii nr. 395/2005 privind

suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe

bază de voluntariat, cât şi de propunerile Ministerului Apărării.

Se poate observa, prin comparaţie cu actualul capitol de infracţiuni săvârşite de

militari (art. 331-347) din Codul penal în vigoare, că în principiu, s-au păstrat denumirile

marginale ale normelor de incriminare a faptelor contra capacităţii de apărare, precum şi

conţinutul acestora, dar s-au operat modificări. Unele infracţiuni,precum sustragerea de la

rechiziţii militare, neprezentarea la încorporare sau concentrare şi sustragerea de la recrutare

în timp de pace, nu au mai fost reţinute în noua reglementare, fie pentru faptul că îşi găsesc

locul în alte incriminări, fie că nu mai constituie infracţiuni datorită noilor reglementări în

materia serviciului militar.

De asemenea, în toate textele de incriminare expresia „în timp de război”, a fost

înlocuită cu expresia „în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă”, iar

expresia „împotriva duşmanului” cu expresia „împotriva inamicului”. În conţinutul textelor

de incriminare a faptelor săvârşite de militari, în noua reglementare s-au operat mai multe

modificări pe care le menţionăm în continuare.

„Absenţa nejustificată”, în art. 413 din Noul Cod Penal,, constituie infracţiune dacă

este săvârşită de orice militar, dar numai în timp de război, pe durata stării de asediu sau a

stării de urgenţă, nu şi în timp de pace, ca în Codul penal în vigoare.

La „încălcarea consemnului” (art. 415 NCP) varianta tip, au fost scoase din sfera

ilicitului penal situaţiile în care sunt încălcate regulile serviciului de gardă ori cele de însoţire,

lăsând să opereze răspunderea disciplinară, însă, va constitui infracţiune dacă s-au încălcat

regulile serviciului de intervenţie. La varianta agravată a acestei infracţiuni care viza

încălcarea de către santinela de la frontieră a consemnului, nu a mai fost reţinută ca

infracţiune contra capacităţii de apărare.

La infracţiunea de insubordonare (art. 417 NCP), textul se simplifică, se renunţă la

expresiile „de un militar angajat”, şi „în faţa trupei adunate”, şi se face numai precizarea

referitoare la „refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu”.

Sub denumirea marginală „lovirea superiorului ori a inferiorului” (art. 420 NCP) au

fost incriminate două fapte prevăzute distinct în Codul penal în vigoare: lovirea superiorului

şi lovirea inferiorului, dar numai când faptele sunt comise în exercitarea atribuţiunilor de

serviciu ori pentru acte îndeplinite în legătură cu aceste atribuţii.

În cazul infracţiunii de „neluarea măsurilor necesare în operaţiunile navale” (art. 426

NCP) s-au operat unele modificări, mai ales, în ceea ce priveşte reformularea textului şi

înlocuirea termenului „duşman” cu „inamic” şi limitele speciale ale pedepsei au fost reduse.

Infracţiunea de „coborâre a pavilionului” (art. 427 NCP) îşi menţine conţinutul avut în Codul

penal în vigoare, dar s-a procedat la reevaluarea pericolului social abstract, renunţându-se la

pedeapsa detenţiunii pe viaţă, ca pedeapsă alternativă iar limitele speciale ale pedepsei

închisorii au fost reduse. Textul de incriminare al faptei „Coliziunea” (art. 428 NCP) a fost

modificat. Dacă în Codul penal în vigoare este incriminată, mai întâi, coliziunea când este

săvârşită din culpă şi apoi când este comisă cu intenţie, în proiect, s-a inversat această ordine

pentru a păstra o unitate în privinţa tehnicii legislative în materie penală şi s-a renunţat la

modalitatea normativă „dacă fapta a avut alte urmări grave”, considerându-se neclară, prea

generală, putând opera, dacă este cazul, regulile concursului de infracţiuni.

„Sustragerea de la serviciul militar în timp de război”, constituie o reglementare nouă

prin care este incriminată fapta persoanei care, în timp de război sau pe durata stării de

asediu, îşi provoacă vătămări integrităţii corporale sau sănătăţii, simulează o boală sau o

infirmitate, foloseşte înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la

serviciul militar. Apare apoi o altă reglementare nouă prin incriminarea la art. 433 a

agresiunii contra santinelei (care poate fi santinela sau militarul aflat în serviciu de

intervenţie). Infracţiunea are o agravantă, în condiţiile încare se săvârşeşte fapta prin

utilizarea de arme ori de douâ sau mai multe persoane împreună. De asemenea „sustragerea

de la luarea în evidenţa militară” (art. 434 NCP), potrivit noii reglementări, constituie o nouă

infracţiune în cadrul celor care pot fi comise de civili. Această faptă este pedepsită diferit

după cum este comisă în timp de pace sau în timp de război, sau pe durata stării de asediu.

Infracţiunea de „Neprezentare la încorporare sau concentrare” (art. 435 NCP) în noua

reglementare,, are un conţinut modificat, mai ales, în cazul variantei tip care constă în

„Neprezentarea la încorporare, concentrare sau mobilizare, în timp de război sau pe durata

stării de asediu, în termenul prevăzut în ordinul de chemare”. Această infracţiune are şi o

variantă asimilată care presupune „neprezentarea celui încorporat sau concentrat la unitatea la

care a fost repartizat, precum şi a celui care, exercitând potrivit legii, serviciul alternativ, nu

se prezintă în termen la angajator”. Este prevăzută o prelungire a termenelor de prezentare, în

cazul în care cel chemat este în străinătate.



-Neprezentare la ȋncorporare;

-Insubordonare;

-Zbor neautorizat;

-Absenţa nejustificată;

-Defetism;

-Rechiziţii militare.


1. Care sunt infracţiunile savarsite de civili prevăzute de actualul cod penal?

2. Care este noua formula propusă de legiuitorul penal pentru infracţiunea de

insubordonare ȋn Noul Cod Penal?



Napoca, 2011.







Bucureşti, 2007.


Revista Dreptul


http://www.just.ro


Unitatea de învăţare XVI

INFRACȚIUNI CONTRA PĂCII ŞI OMENIRII

14.1. Introducere




14.1. Introducere

O obligaţie importantă a statelor membre ONU şi totodată părţi în tratatele şi convenţiile

internaţionale privind apărarea păcii, prevenirea şi reprimarea infracţiunilor contra omenirii.

Este ȋncriminarea prin norme de drept intern a faptelor care pun în pericol pacea şi omenirea.

România a ratificat principalele convenţii internaţionale, încheiate în această materie şi a

prevăzut în legislaţia internă norme care încriminează faptele îndreptate contra păcii, omenirii

sau regulilor de purtare a războiului.

Un pas deosebit de important a fost semnarea și ratificarea de către ţara noastră a

Statutului Curţii Penale de la Roma, ale cărui prevederi vor fi cu completitudine prevăzute ȋn

Noul Cod Penal.



– definirea termenilor și expresiilor precum: genocid, tratamente neomenoase;

– cunoașterea componentele categoriei de infracţiuni contra păcii și omenirii;

– cunoașterea noii configuratii propuse de Noul cod penal, ȋn lumina Statutului

Curţii Penale de la Roma, semnat şi ratificat de ţara noastră.


– studenţii vor putea să definească termeni şi expresii precum: genocid,

tratamente neomenoase;

– studenţii vor putea să identifice elementele de contribuţie aduse prin Noul cod

penal acestei categorii de infracţiuni.


Incriminarea prin norme de drept intern a faptelor care pun în pericol pacea şi

omenirea apare ca o obligaţie importantă a statelor membre ONU şi totodată părţi în tratatele

şi convenţiile internaţionale privind apărarea păcii, prevenirea şi reprimarea infracţiunilor

contra omenirii. România a ratificat principalele convenţii internaţionale, încheiate în această

materie şi a prevăzut în legislaţia internă norme care încriminează faptele îndreptate contra

păcii, omenirii sau regulilor de purtare a războiului77

.

Ȋn Noul Cod Penal, s-au avut în vedere prevederile art. 17 din Statutul Curţii Penale

Internaţionale (CPI), statut adopat la Roma la 17 iulie 1998, jurisdicţia Curţii este una

complementară faţă de cea a instanţelor naţionale ale statelor ce au ratificat Statutul. În

consecinţă, ca urmare a ratificării Statutului de către România prin Legea nr. 111/2002,

ultimul titlu din Noul Cod Penal, TITLUL XII reglementează într-o formă complet revizuită,

infracţiunile de genocid, contra umanităţii şi de război., realizând compatibilitatea intre

prevederile Statului Curţii Penale de la Roma şi prevederile Noului Cod Penal.

Statele care au ratificat acest statut au ales diverse modalităţi de asigurarea a

complementaritătţii între legislaţia lor penală şi prevederile din statut; modelul utilizat de

legiuitorul Noului Cod Penal Român în sistematizarea acestei categorii este un Cod al

infracţiunilor internaţionale, adoptat de legiuitorul german78

Deş în mare măsură, textele care compun această categorie de infracţiuni, sunt, aşa cum se

poate uşor observa din compararea cu cele ale Statului, aprope similare, legiuitorul român,

după modelul reglementării germane, a împărţit categoria în două grupe,şi a realizat, pe lângă

aceste modificări de formă, şi câteva de fond.

Comisia de elaborare a precizat că, în plus faţă de textul Statutului Curţii, au fost

avute în vedere şi alte elemente:

a) încorporarea suplimentară a prevederilor unor acte normative de drept internaţional

(în special Protocolul Adiţional I la Convenţiile de la Geneva şi a Protocolului II din 1999 la

Convenţia pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat din 1954);

b) raportarea la Elementele infracţiunilor (conform art. 9 din Statut), act aprobat de

Comisia Preparatorie la data de 30 iunie 2000;

c) raportarea la jurisprudenţa instanţelor internaţionale ulterioară anului 1998, ce nu a

putut fi încorporată în Statut.

În cadrul Capitolului al XI-lea al Codului penal în vigoare sunt incriminate aceste

fapte care aduc atingere celor mai de pret valori ale popoarelor: pacea şi omenia. România a

adoptat în 1950 legea pentru apararea pacii (Legea nr. 9/1950), prin care se sancţionau cu

asprime faptele care primejdiau pacea popoarelor. Dispozitiile acestei legi, cu unele

modificari au stat la baza incriminarilor din Capitolul XI al Codului penal în vigoare (art.

356-360 C. pen.).

În aceasta grupa sunt cuprinse cinci infracţiuni:

propaganda pentru razboi;

genocidul;

tratamentele neomenoase;

distrugerea unor obiecte şi însusirea unor valori;

distrugerea, jefuirea sau însușirea unor valori culturale,

al căror obiect juridic consta în relatiile social-juridice referitoare la asigurarea coexistentei

pasnice între popoare şi respectarea dreptului la existenta a membrilor unei colectivitati sau a

unui grup naţional, etnic, rasial sau religios.

77

A se vedea, în principal,Legea nr. 111 din 13 martie 2002 pentru ratificarea Statutului Curţii Penale

Internaţionale, adoptat la Roma la 17 iulie 1998, publicată în M.Of. nr. 211/28.03.2002. 78

A se vedea Gesetz zur Einfuhrüng des Völkerstrafgesetzbuches (VStG), publicat în Bundesgesetzblatt

nr. 42/29.06.2002.



-Genocid;

-Infracţiuni de război;

-Infracţiuni contra păcii și omenirii;

-Tratamente neomenoase;

-Propaganda pentru război.


1. Care este noua configuratie propusa de Noul cod penal categoriei actuale de

infracţiuni contra pacii şi omenirii?

2. Care este obiectul juridic comun al infracţiunilor din aceasta categorie/

3. Statutul Curtii Penale Internationale şi rolul sau ȋn noua configuratie a infracţiunilor

din aceasta categorie.



Napoca, 2011.






Răspunsuri la testele de autoverificare

I. 1)a; 2c); 3)b

II. 1)a

III. 1)c; 2)a

IV. 1)a;2)c; 3)b

VIII 1)b; 2)b

IX 1)a

XII 1)a; 2)c

Penal Spec

Documents

Transcript of Penal Spec