Penal curs 1 – 20.02.2014

10 aprilie sesiunea de comunicari studentesti!

Legea 187 privind aplicarea noului CP

SAVARSIREA INFRACTIUNII DE CATRE MAI MULTE PERSOANE

Pluralitatea de infractiuni nu este acelasi lucru cu pluralitatea de infractori.

Pluralitatea de infractori este situatia in care un numar de 2 sau mai multe persoane au savarsit prin eforturi conjugate aceeasi infractiune. Asadar o singura infractiune, avand nu unul, ci doi sau mai multi infractori ca subiecti activi caracterizeaza pluralitatea de infractori.

Pentru existenta unei pluralitati de infractori se cere sa existe sub raportul laturei obiective o contributie efectiva a doua sau mai multe persoane la savarsirea aceleiasi fapte prevazute de legea penala iar sub raportul laturei subiective – sa existe vointa acestor persoane de a coopera la savarsirea faptei respective.

Caracterizarea criminologica a pluralitatii de infractori:

O pluralitate de faptuitori prezinta caractere specifice si produce efecte juridice deosebite datorita unicitatii infractiunii savarsite. Oricat de multi subiecti activi ar fi, unicitatea infractiunii nu este influentata. Calificarea faptei, determinarea locului si timpului savarsirii acesteia si, in genere, continutul infractiunii se rasfrange asupra tuturor faptuitorilor.Urmarea socialmente periculoasa este produsa prin cooperarea tuturor faptuitorilor la savarsirea faptei ce constituie elementul material al infractiunii.

Unicitatea infractiunii ca temei al raspunderii penale al infractorilor face ca toate cauzele care inlatura raspunderea penala (amnistia, prescriptia raspunderii penale) sau care o exclud (abrogarea incriminarii, lipsa unui element constitutiv al infractiunii) sa produca efecte fata de toti faptuitorii deopotriva si in acelasi timp.

Formele pluralitatii de infractori: se prezinta sub 3 forme:

1. Pluralitate NATURALA: este o forma a pluralitatii de infractori determinata de insasi natura faptei prevazute de legea penala care nu

poate fi savarsita decat prin contributia a 2 sau mai multe persoane. De aceea, pluralitatea naturala de infractori mai este numita si NECESARA. Dintre faptele prevazute de legea penala care prezinta o pluralitate naturala de infractori, cele mai numeroase sunt acelea care nu pot fi savarsite decat prin contributia a 2 persoane (infractiuni bilaterale: incest, bigamia, etc). Exista alte infractiuni care nu pot fi savarsite decat prin contributia mai multor persoane, precum incaierarea sau rixul. Pluralitatea naturala nu este reglementata prin norme cu caracter general. Ele au fost incriminate si sanctionate ca atare in conditii specifice fiecarei infractiuni. Caracteristic pluralitatii naturale este faptul ca fiecare participant la savarsirea faptei este privit ca autor al infractiunii si raspunde de rezultatul produs. Nu este necesar ca toti faptuitorii sa aiba si calitatea de infractori: este suficient numai ca unul sau unii dintre faptuitori sa actioneze cu vinovatie si, deci, sa aiba calitatea de infractori.

Actiune +culpa =infractiune numai atunci cand legea prevede expres astfel.

Actiune + intentie = infractiune intotdeauna (nu este prevazut expres).

Inactiune + intentie = infractiune , cu mentiunea ca legea va sanctiona ca infractiune numai fapta savarsita cu intentie, fara sa mai indice si varianta inactiune +culpa.

Inactiune + culpa = infractiune

Omisiunea de a denunta reprezinta actul de executare, fapta!!! Si nu forma de vinovatie.

2. Pluralitate CONSTITUITA: trebuie sa existenta ei sa fie de durata, ceea ce se deosebeste de cea naturala!!! Specific acesteia este si un sediu in care se organizeaza, detin armament. Apar sursele financiare: contributii din interios si exterior, sustinatori. Intalnim infractori foarte bine pregatiti fizic pentru reusita. Aceasta porneste de la 3 persoane minim conform legii. Scopul existentei ei este sa comita infractiuni. Este o forma a pluralitatii de infractori creata prin asocierea sau gruparea mai multor persoane in vederea savarsirii de infractiuni. Se caracterizeaza prin imprejurarea ca se creaza prin simplul fapt al asocierii sau gruparii mai multor persoane in vederea savarsirii de infractiuni, indiferent daca

aceasta asociere a fost sau nu urmata de contributia efectiva a persoanelor respective la savarsirea uneia din infractiunile proiectate (grupul infractional organizat, terorismul – asociere in vedea savarsirii de infractiuni are ca infractori o pluralitate). Conditii de existenta: O grupare de cel putin 2 persoane Gruparea sa aiba un anumit program in care sa intre savarsirea uneia

sau mai multor infractiuni Gruparea sa aiba o anumita organizare, o structura ierarhica, o

conceptie unica de conducere care sa asigure coeziunea si stabilitatea grupului.

3. Pluralitate OCAZIONALA sau PARTICIPATIA PENALA: exista o minima organizare pentru a asigura eficienta savarsirii infractiunii. Nu exista surse de finantare pentru ca sumele furate se impart intre ei. este o forma a pluralitatii de infractori care consta in savarsirea unei infractiuni de 2 sau mai multe persoane atunci cand aceasta infractiune putea fi savarsita in mod natural de o singura persoana sau de un numar mai mic de persoane decat a fost savarsita in realitate. Are un caracter intamplator, ocazional, cooperarea dintre subiectii activi fiind determinata nu de natura faptei sau conditiile in care ar putea sa savarsite ci de anumite conditii concrete in care cooperarea infractionala apare mai avantajoasa sub raportul savarsirii sau stergerii urmelor infractiunii. Participatia penala se deosebeste de celelalte forme ale pluralitatii nu numai prin caracterul ocazional neobligatoriu dar si prin pozitia juridica a faptuitorilor: daca la pluralitatea naturala ori constituita fiecare dintre participanti este considerat ca a savarsit infractiunea si raspunde pentru comiterea ei si nu pentru contributia avuta, in cazul participatiei, fiecare participant este tinut sa raspunda numai pentru contributia pe care a avut-o sa savarsirea infractiunii, numai pentru participarea sa. Conditii de existenta:

sa se fi savarsit o fapta prevazuta de legea penalafapta sa fi fost savarsita in cooperare de 2 sau mai multe persoanenumarul acestora trebuie sa fie de cel putin 2 in cazul infractiunilor ce ar putea fi savarsite de o singura persoana si superior numarului necesar pentru savarsirea infractiunii in cazul pluralitatii constituite

sau naturale. Nu este necesar ca toti faptuitorii sa aiba calitatea de faptuitor. Nu intereseaza felul contributiei. Sa existe vointa comuna a participantilor de a coopera la savarsirea infractiunii. Fapta prevazuta de legea penala trebuie sa constituie infractiune.

Feluri de participatie penala:

In raport cu atitutinea psihica a participantilor:

- Participatie proprie (propriu zisa sau perfecta): toti participantii actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie, adica cu intentie(idem animus) sau din culta (eadem culpa). Reprezinta acel gen de participatie comun la care toti participantii la infractiune actioneaza cu intentie (idem animus) iar in cazul infractiunilor din culpa, toti actioneaza din culpa (eadem culpa). Forme tipice de cooperare pentru savarsirea unei fapte sunt: Prin efectuarea de acte prin care se realizeaza insasi fapta prevazuta

de legea penala (acte de executare): acte de executare. Prin efectuarea de acte prin care se determina formarea hotararii de

a savarsii fapta (acte de determinare): determinarea se numeste instigare iar persoana se numeste instigator sau autor moral.

Efectuarea de acte prin care se ajuta la savarsirea faptei (acte de sprijinire). Conbtributia data prin acte de sprijinire se numeste complicitate iar persoana se numeste complice.

- Participatie improprie (imperfecta): unii dintre faptuitori actioneaza cu intentie iar altii din culpa sau fara vinovatie (un adult si un minor coopereaza pentru savarsirea unei infractiuni: raspunde doar adultul pentru ca minorul nu raspounde penal, nu e vinovat si deci este o participatie improprii!!!)

Se face distinctie intre:

- Participatia simpla, omogena, coautorat in care contributiile sunt aceleasi

- Participatia complexa, eterogena in care contributiile participantilor sunt diferite (autori, instigatori, complici)

- Participatia materiala consta in contribuitia materiala a infractorilor la realizarea laturei obiective a infractiunii.

- Participatia morala consta in contributii in realizarea laturei subiective a infractiunii.

- Participatie spontana - Participatie preordinata- Participatie anterioara – contributia este data anterior savarsirii faptei- Participatie concomitenta – contributia este data in timpul savarsirii

faptei

In ceea ce priveste participatia proprie sau perfecta, dupa criteriul formei de participatie, sunt: AUTORATUL este acea forma de participare care consta in savarsirea de fapte de executare prevazute de legea penala. Legea penala prevede ca este autor persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala. In raport cu celelalte forme ale participatiei, autoratul se distinge prin caracterul sau necesar, contributia autorului constand in insasi savarsirea faptei care constituie infractiune. Este singura forma de contributie care poate exista si inafara participatiei. Nici instigarea si nici complicitatea nu pot exista inafara autoratului. Autoratul se deosebeste de instigare care consta in actiunea de determinare a unei persoane la savarasirea unei infractiuni. Se deosebeste si de complicitate care este o contributie indirecta la savarsirea infractiunii. Sub raportul laturei subiective, autoratul datorita specificului sau de contributie esentiala la savarsirea infractiunii poate fi realizat cu orice forma de vinovatie.

Coautoratul este situatia in care o fapta prevazuta de legea penala a fost savarsita in mod nemijlocit de 2 sau mai multe persoane care au calitatea de autori, deci de coautori ai acelei fapte. Pentru existenta coautoratului trebuie sa se constate ca cel putin 2 participanti ai savarsit in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala.

Prin act de executare sau de savarsire nemijlocita a faptei se intelege orice act de executare, de conduita exterioara prin care se infaptuieste direct sau indirect actiunea incriminata. Se considera acte de executare (de coautorat) si acele acte prin care se contribuie chiar indirect la efectuarea faptei incriminate (actele de paralizare a energiei, de opunere sau inlaturare a unui obstacol din calea savarsirii faptei).

In cazul infractiunii complexe este coautor acela care savarste una din elementele elementului material al infractiunii, cealalt fiind realizata de celalalt infractor. Daca contributia diferitilor este simultana, aceasta poate fi si succesiva, contributiile putand fi date succesiv in timp intr-o inlantuire de acte de executare a infractiunii unice, interventia succesiva a coautorilor fiind posibila nu numai in cazul infractiunilor continue si continuate sar si in cazul altor infractiuni care prin natura lor complexa nu pot fi realizate decat prin contributii succesive (falsificarea de monede si alte valori).

Coautoratul fiind o forma de participare perfecta, se caracterizeaza prin existenta la toti participantii a aceleiasi forme de vinovatie: intentie sau culpa. De regula, coautoratul se realizeaza cu intentie. Coautoratul poate exista si in cazul infractiunilor din culpa (atunci cand 2 sau mai multe persoane, actionand din culpa, au savarsit simultam ori succesiv acte de executare prin care s-a produs acelasi rezultat socialmente periculos).

Unii autori sunt de parere ca nu poate exista coautorat in cazul infractiunilor neintentionate.

Infractiuni la care coautoratul nu este posibil:

o Infractiunile cu autor unic care nu pot fi savarsite nemijlocit de catre o singura persoana.

o Infractiuni care se savarasesc in personam propria: marturia mincinoasa, dezertarea, nedenuntarea, etc. Tot infractiuni cu caracter unic sunt cele omisive care se savarsesc prin neindeplinirea unei obligatii de afaceri, impusa cu caracter persoanal astfel incat fiecare persoana savarseste o infractiune de sine statatoare.

o Nu poate exista coautoratul la infractiunile calificate. Poate exista coautorat in cazul infarctiunilor calificate numai cand 2 persoane cu aceeasi calitate (sunt calificati) savarsesc fapte de executare.

o Infractiunile savarsite printr-o inactiune.

INSTIGAREA: este fapta unei persoane denumite instigator care cu intentie determina prin orice mijloace pe o alta persoana (instigat) sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala. Instigatorul contribuie la savarsirea infractiunii prin transmiterea catre cel instigat a idee de savarsire a infractiunii si prin determinarea hotararii acestuia de a savarsi fapta. Instigarea prezinta in esenta

un aspect psihic, ea determinand luarea hotararii de a savarsi infractiunea si realizand cauzalitatea psihica ce precede cauzalitatea fizica (actele de executare). Datorita continutului psihic, instigatorul este denumit si autor moral.

Autoratul si coautoratul sunt principale si instigarea este principala fata cu complicitatea care este secundara. cand instigatorul savarseste acte de executare, el apare intr-o dubla ipostaza: instigator(initial) si autor(ulterior) – raspunde pentru autor.

Daca instigatorul ulterior il ajuta pe autor care este un tert, instigatorul ca comite acte de instigare si complicitate = raspunde doar pentru instigare.

Instigatorul poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale pentru a fi subiect al infractiunii. Nu este necesara o calitate speciala si de aceea instigarea este posibila si la infractiunile proprii fara a fi necesar ca instigatorul sa aiba calitatea ceruta de lege a autorului infractiunii.

Instigarea este posibila la orice dintre faptele prevazute de legea penala si poate fi savarsita nu numai de o singura persoana dar si de 2 sau mai multe persoane care determina simultan sau succesiv acceasi persoana la savarsirea aceleiasi infractiuni. In astfel de cazuri, exista 2 sau mai multi coinstigatori daca acestia au actionat in intelegere unii cu altii si cu vointa de a coopera iar daca intre instigatori nu a existat o astfel de intelegere va exista un concurs de instigari si nu o coinstigare.

Exista si coinstigare in cazul in care o persoana determina o alta persoana ca aceasta la randul ei sa deterimine o a 3 persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala. Aici apare o instigare mediata a primului instigator si o instigare imediata din partea celui de-al doilea. Daca pe langa activitatea de instigare persoana savarseste si acte de executare, participand si ca autor la savarsirea faptei, contributia de instigator se absoarbe in contribuitia de autor.

Instigatul este persoana asupra caruia se exercita instigarea si poate fi orice persoana fizica indiferent daca indeplineste sau nu conditiile pentru a fi subiect activ al infractiunii la care a fost instigat. Cand instigarea este adresata unei singure persoane, ea este denumita individuala iar atunci cand se adreseaza unui numar nedeterminat se numeste instigare colectiva. Prima forma este o

forma a participatiei penale in timp ce a doua nu realizeaza o participatie penala dar poate constitui o infractiune de sine statatore (instigatia publica).

Conditiile instigarii:

Sa existe o activitate de determinare de catre o persoana (instigator) Activitatea de deterinare sa priveasca savarsirea unei fapte prevazute de

legea penala Sa nu existe o determinare anterioara, adica o hotarare preexistenta a

instigatului de a savarsi infractiunea Activitatea de instigare sa aiba efect, adica sa duca la determinarea

instigatului. Cel instigat sa fi trecut sa savarsirea faptei, realizand cel putin o tentativa

pedepsibila.

Art 187!! Prin fapta prevazuta de legea penala se poate intelege ori infractiune, ori o fapta care este doar prevazuta de legea penala!!!

Activitatea de determinare : actiunea de a determina se poate realiza prin orice mijloce. Se face diferenta intre instigarea simpla (realizata prin mijloace imateriale: rugaminti, indemnuri, insinuari) si cea calificata (la care se folosesc mijloace precum promisiuni, constrangeri etc).

Obiectivul activitatii de determinare il constituie o fapta prevazuta de legea penala. Instigarea trebuie sa se indrepte asupra unei persoane care are calitatea ceruta de lege pentru autorul infractiunii. Se face distictie intre instigare directa (instigatorului comunica direct si explicit indemnul) si cea indirecta (instigatorul nu comunica direct instigatului ideea savarsirii faptei). Instigarea evidenta (instigatorul actioneaza deschis) si insidioasa ori ascunsa (actioneaza din umbra fara ca cel instigat sa-si dea seama ca este determinat la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala).