7/29/2019 pelerinajele

1/4

1

Pelerinajul cretin

mijloc de regasire a linistii sufletesti

Pelerinajul, inteles ca si calatorie privata sau colectiva spre un loc sacru, este o forma decult si devotionala foarte raspandita in religiile antice, practicata si azi cu intensitate. Chiar

daca fiecare religie in parte prezinta diferente importante in ceea ce priveste timpul,

modalitatea si semnificatia pelerinajului, idea de baza este comuna si scoate in evidentanecesitatea de a vizita locuri considerate ca fiind locuite de divinitate, sub diverse forme,obiecte sacre ale unor fondatori de religii, relicve ale sfintilor si martirilor sau chiar unele

locuri legate de evenimente particulare. Se pare ca aceasta practica a pelerinajului local,destul de raspandita in lumea antica, are ca motiv principal distanta dintre localitatea in care

locuieste pelerinul si popasul final. Acest element ne aminteste de originea Latina a

termenului peregrinus, transmisa in multe limbi europene. Etimologic cuvantul se refera la

cineva care se indeparteaza de propriul tinut si traieste ca strain in alt loc. Uneori termenul deperegrinus era considerat ca si sinomim pentru cuvantul exilat. Incepand chiar cu antichitatea,

cuvantul latin sufera incet o transformare semantica in directia actualei semnificatii: calator

spre locuri sfinte, cu scop devotional. La aceasta mutatie semantica si-a adus contributia siconceptia prezenta in Vechiul si Noul Testament si, in special, in Epistola catre Diognet (sec.

II), potrivit careia crestinul este un strain pe acest pamant, mereu in pelerinaj spre adevarata

patrie cereasca.In ceea ce priveste practicarea pelerinajului inainte de venirea Mantuitorului, stim ca

vechii egipteni il practicau in masa, spre exemplu deplasandu-se spre localitatea Bubasti,dupa spusele lui Herodot. Indienii, din timpuri stravechi ca si astazi, se indreptau spre raul

sacru Gange, in timp ce japonezii aveau printre locurile preferate templul lui Amaterasu. Inlumea clasica pagana pelerinajul nu avea numai un caracter devotional ci avea ca obiectiv si

realizarea unor scopuri determinate cum ar fi: de a obtine raspunsuri de la oracole sauvindecari miraculoase; in Grecia centre de pelerinaj erau templele si mormintele eroilor, in

epoca romana pelerinii se indreptau spre sanctuarele unor divinitati ca Zeus si Diana.Referitor la pelerinajul crestinismului primar, in comparativ cu alte forma culturale si

devotionale, acesta se fondeaza initial pe traditia ebraica si biblica si se imbogateste demotivatii ulterioare, dezvoltandu-se dupa cerinte, modalitati si forme noi, legate strans de

specificul crestin si de modul in care acest specific s-a implantat in diverse realitati sociale.

In consecinta, in pelerinaj se intrunesc si convietuiesc motive de natura diversa, de la cele

religioase la culturale si pana la cele spirituale, motive culturale, psihologice, sociologice,topografice si economice, care reusesc sa mentina un fenomen mereu viu, intr-o revolutie

constanta si in gradul de a interpreta nevoi si impulsul interior al celor care-l practica.Inradacinata in Vechiul si Noul Testament, simpla vizita la Ierusalim si la alte locuri

sfinte, intreprinsa de evrei si crestini, reprezinta fundamental cultural si istoric al pelerinajului

crestin, care, dupa cum este cunoscut, a avut ca prima arie de desfasurare partea orientala si in

special Ierusalimul.Pelerinii crestini, dupa ce initial au vizitat locurile sfinte de traditie biblica si, in mod

special, cele consecrate de viata, patimile, moartea si Invierea Domnului, incep sa se indreptespre mormintele martirilor si spre locurile unde locuiau personajele care se bucurau de mare

7/29/2019 pelerinajele

2/4

2

stima si prestigiu in comunitati, la inceput mai ales monahii; astfel, unele locuri cenobitice

sau eremitice deveneau centre de pelerinaj datorita sfinteniei vietii celor care le locuiau sau lelocuisera.

Pelerinul este strainul care vine de aiurea, care strabate acest aiurea spatial, acestpamant care nu-i apartine. Dar el nu este condamnat sa rataceasca neputiincios la nesfarsit. In

acest spatiu se va produce o mutatie traita, implinita chiar prin actul pelerinajului: este o

participare tainica la o alta realitate decat cea a existentei profane sau a lumii imanente.Pelerinul este omul care trece si care este prin sine si in sine strain; strain pentru spatiulomenesc pe care-l strabate si unde trebuie sa-si asume aceasta situatie impusa de cei care-l

privesc strabatand drumurile si care stiu ca a doua zi el isi va continua mersul.Se modeleaza o spiritualizare a vietii pelerinului. Mersul pentru a gasi spatiul si a

deveni strain siesi, a iesi din sine intr-un fel, semnifica nasterea celuilalt.Actul pelerinajului este o experienta particulara a vietii religioase, in acelasi timp

individuala si colectiva.

Motivele pelerinajului

Pelerinul se duce undeva, se deplaseaza spre un loc unde vede ceva, cum spuneaEusebiu din Cezareea. Pelerinul poate vedea un loc, moastele unui sfant, o persoanadeosebita. Nu este vorba numai de curiozitate. Pe de o parte este un interes istoric pentru a

cunoaste locurile speciale legate de istoria mantuirii, la care se adauga o curiozitate mai putinpioasa pentru a vedea minunatele si impunatoarele constructii care transformau Ierusalimul,

precum Roma de astazi, intr-un oras populat de biserici.. Pe de alta parte este un interesspiritual, care legitimeaza pelerinajul: vederea locurilor sfinte trebuie sa conduca la

contemplarea realitatilor spirituale si la cresterea sentimentului de dragoste crestina.Pelerinul viziteaza aceste locuri pentru a-si hrani nu numai ochii sufletului, ci si vederea,

care se bucura prin credinta de placerea spirituala, se spune in Istoria calugarilor sirieni.Vizitatrea locurilor sfinte aprinde focul dragostei dumnezeiesti.

Pelerinul vede, admira, caci frumusetile pe care le vede il apropie de Dumnezeu. Ele suntizvor de rugaciune. Exista o evolutie in acest mod de a-si exprima credinta. Pietatea

pelerinilor devine tot mai mult vizuala. Corolarul acestei situatii este inmultirea icoanelorsfintilor in altare si biserici. Sunt amenajate locuri speciale pentru expunerea moastelor

sfintilor.

Exista in calatoria pelerinului o cautate de o intensitate exceptionala, este cautarea unei

existente si a unei exigente cu atat mai deplina, cu cat ea este plina de umilinta..Rugati-va mereu (Luc.18,1), in toata vremea (Efes. 6, 18), neincetat (1Tes. 5, 17) este una

din conditiile intrarii in comuniunea lui Dumnezeu. Este rugamintea si cerinta apostolilor, asfintilor pentru a raspunde chemarii lui Hristos. Rugaciunea este tovarasul nedespartit de

drum al calatorului in cautarea lui Dumnezeu. Dimensiunea filocalica a pelerinajului esteesentiala.

Bisericile intalnite in drum, capelele, troitele, sunt tot atatea indemnuri spre rugaciune.Din tot timpul, contemplarea locurilor sfinte este insotita de rugaciune, fie individuala, fie

colectiva. Vizitarea locurilor sfinte este una din cauzele rugaciunii profunde a pelerinului.Pentru sfantul Ioan Damaschin aceste locuri sfinte, unde adesea se regasesc moastele

7/29/2019 pelerinajele

3/4

3

sfintilor, sunt locuri de adorare si venerare pentru ca au fost receptacole ale energiei divine

si pentru ca Dumnezeu prin ei si in ei a dorit sa ne mantuim. (Cuvantari la sfintele icoane,III)

La dus si la intors, pelerinii se roaga si canta. La fel se intampla si in timpurile biblice.Cei ce urcau la Ierusalim pentru sarbatori, cantau psalmi, numiti apoi cantare a treptelor.

Psamul 121 este cantarea bucuriei pelerinilor care sosesc in Ierusalim, locul sfant prin

excelenta, cetatea pacii lui Dumnezeu. Regasim si in acest psalm elementele definitoriipelerinajului: drumul spre casa Domnului, tinta finala. Aici este pacea cea adevarata, acestdrum presupunand urcusul, comuniunea fratilor si a vecinilor. Omul traieste pe pamant, dar

aspiratiile sale se implinesc in cer.Rugaciunea pelerinului este in primul rand una de lauda. Fiecare pas il duce spre

Dumnezeu, pelerinul il cauta pe Dumnezeu in orice lucru (Ps. 95). Calatorul aduce multumirepentru cele primite in dar de la Tatal sau cel ceresc si-L roaga sa-i indeplineasca cererile.

In drum, timpul pelerinului este ritmat de citiri din Biblie, din vietile sfintilor, din cartilede rugaciuni si de momente de liniste, de veghe; de viata in colectivitate si de momente de

singuratate. Pelerinul asculta cuvantul lui Dumnezeu, si-l face siesi si-l impartaseste cu

tovarasii de drum. i astazi ca dintotdeauna, Hristos este cu pelerinii si le vorbeste. Cuvantullui Dumnezeu se face auzit, le patrunde inimile si devine rugaciunea lor. Dar pelerinajulcrestin nu este numai o forma speciala a pietatii, ci si un act eclezial important in ceea ca el

exprima, un adevar dogmatic.

A implini un legamant

Un pelerinaj este si un act de multumire sau de pocainta, o rugaciune de multumire sau decainta pentru ispasirea unui pacat. Drumul anevoios al calatoriei este un semn al legamantului

facut lui Dumnezeu in cazul rezolvarii favorabile a unei cereri. Cand este vorba de pocainta,oamenii sunt de obicei imbracati in vesminte cernite.

A ramane sa locuiasca, pana la moarte, intr-un loc sfantAceasta este si motivarea care ii inspira pe unii oameni sa aleaga viata monastica. Dorinta

de a ramane sa locuiasca intr-un loc sfant pana la moarte este insotita de o alta: a fi ingropat,dupa moarte, langa locurile sfinte ce amintesc de viata, moartea si inaltarea la cer a Domnului

nostru Iisus Hristos.

A obtine o favoare

Rugaciunea pelerinului are si un alt motiv. Ea este un demers, o cerere pentru implinirea

unui lucru oarecare, cel mai adesea vindecarea de o boala deosebit de grava. Multe locuri

sfinte si-au aflat renumele tocmai datorita minunilor implinite acolo in vindecarea bolnavilor.La mormantul Sfantului Ioan Botezatorul erau dusi demonizatii (Fericitul Ieronim Epistola

108, 13). Grigorie de Tours povesteste despre leprosii dusi la fantana lui Moise pentru a sevindeca. In zilele noastre, atat in lumea catolica, cat si in cea ortodoxa credinciosii merg in

pelerinaj la locuri sfinte pentru a obtine binecuvantare si vindecare, sufleteasca si trupeasca.

A procura moaste sau obiecte purtatoare de sfintenie, a oferi daruri

Pelerinul venit intr-un loc sfant, vrea sa ia cu el, sa duca acasa ceva din sfintenia locului.El cauta sa materializeze intr-un fel amintirea timpului petrecut in aceste locuri.

Moastele erau cele mai indicate. Ele puteau fi directe (lemn din Sfanta Cruce, bucati dinmoastele sfintilor, bucati din stalpii pe care s-au canonit stalpnicii etc) sau indirecte

7/29/2019 pelerinajele

4/4

4

(evlogiile, adica binecuvantarea locului sfant pe care pelerinul doreste s-o ia cu el sub forma

icoanelor sau altor obiecte).Astazi oamenii cumpara diferite obiecte pentru a le oferi parintilor, prietenilor,

cunoscutilor: iconite, medalii, statuete, metanii, apa sfintita etc.Inainte de a se intoarce acasa, pelerinul face o ofranda materiala la altar. Prin ofranda sa,

el aduce o intreita multumire: lui Dumnezeu pentru ca l-a protejat pe parcursul drumului,

pentru ca este in acel loc sfintit unde-si dorea sa fie de mult timp, pentru toata viata lui si afamiliei sale. El, cel care a primit atatea daruri in timpul calatoriei, poate astfel multumipentru ele. Pe de alta parte, ofranda este un fel de acont pentru ca cei in drept sa medieze prin

rugaciunile lor pentru pelerinul pacatos. Ex-voto, ofrande, graffiti fac parte din gesturilepelerine de astazi, sub formele cele mai diverse si adesea cele mai neasteptate

Dimensiunea sociala a pelerinajului

Marile centre pelerine, ca si cele mai mici, marile sarbatori ale calendarului crestin sau

sarbatorile anuale ale sfintilor, aduna pelerinii pentru priveghere si Sfanta Liturghie. Esteparticiparea tuturor, o participare deplina si colectiva. Acest grup, multiplicat in spatiu si in

timp, formeaza o societate extraordinara, o unitate in diversitate, chiar daca efemera.

Extraordinara caci ea este in mers spre un pamant al transfigurarii; extraordinara cacicomunitatea creata in timpul pelerinajului este nediferentiata, fara varsta, fara ierarhii.Aceasta stare de fapt se implineste pe drumul care duce spre locul fagaduintei ceea ce sfantul

apostol Pavel dorea de la fii credintei: Nu mai este Iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, niciliber; nu mai este parte barbateasca si nici parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in

Hristos Iisus. (Gal. 3, 28) Este o societate extraordinara pentru ca demersul pelerin este traitca o cautare, fie a implinirii fizice, fie a trezirii sau implinirii spirituale.

Efemera, societatea pelerina nu dureaza decat atat cat dureaza pelerinajul. Aspra, prinincercarile la care este supus pelerinul, fericita, prin dubla descoperire a celuilalt, profunda

prin intensitatea intalnirii, aceasta societate este un moment de vesnicie.Memoria traieste si stabileste intre toti membrii grupului care au fost una un moment

de recunostinta. Pelerinul devine memoria vie a experientei traite, iar societatea pelerinaimagine a societatii fratesti a mantuirii. Pelerenii formeaza acele comunitati in mers, imagine

a Bisericii, poporul lui Dumnezeu in mers spre Imparatia cereasca. Figura colectiva apoporului care la chemarea lui Dumnezeu traverseaza pustiul ramane tipul, mai ales, in

Occident a Bisericii in statu patriae, in timp ce mai sensibila este Orientului icoana

Cincizecimii in aspectul ei eshatologic de a doua venire a lui Hristos. In prima din imaginile

prezentate, Biserica este prezentata ca un popor in misiune in lume, avandu-l pe Hristos infrunte: este imaginea procesiunii, a pelerinajului spre Imparatie. In cea de-a doua imagine,

Biserica este vazuta ca un popor adunat in jurul lui Hristos in ultimile zile, ceea ce explicafaptul ca Euharistia apare ca stalpul structurii Bisericii. Acesta viziune este in concordanta

cu acceptiunea termenului pelerinaj. Pelerinajul crestin se refera in final, dintr-o perspectivatipologica, la dinamismul Bisericii, de la aparitia ei spre a doua si definitiva Parusie,

revenirea in slava a Domnului Iisus.