Pelasgii-Oamenii Primordiali

Marele nostru mitologist si istoric, Nicolae Densusianu, a scris foarte mult despre istoria adevarata a Romaniei, iar acesta afirma urmatoarele despre pelasgi:

„(…) pelasgii au fost cei dintai care au dunat in societate familiile si triburile raspandite prin caverne, prin munti si paduri, au intemeiat sate si orase, au format cele dintai state, au dat supusilor lor legi si au introdus modul lor de viata mai bland. (…)

Pentru poporul grec, pelasgii erau <<cei mai vechi oameni de pe Pamant>>. Rasa lor li se parea atat de arhaica, atat de superioara in conceptiuni, puternica in vointa si in fapte, atat de nobila in moravuri, incat traditiunile si poemele grecesti atribuiau tuturor pelasgilor epitetul de – dioi – divini, ce ei intru adevar l-au meritat prin darurile lor fizice si morale.”

Si iata ca istoria, nu incepe la Sumer, asa cum am invatat pana acum! Istoria incepe aici, in spatiul carpato-pontic, in tara Geei (generatoare a matriarhatului ca forma de conducere) si a lui Pelasgos, cel nascut din pamant negru. Iata cum se leaga scrierile recente, bazate pe multiple dovezi arheologice, ale Marijei Gimbutas cu intuitia geniala a lui Nicolae Densusianu.

Iata cum termenul general de Veche Civilizatie Europeana isi recapata numele legitim de cel de civilizatie pelasga. Au fost necesari ani ca ideile partial uitate ale lui Densusianu, partial luate in deradere, sa poata fi verificate, in parte si argumentate.

Monumentala lui carte se cuvinte a fi studiata, pentru ca este un izvor de informatie nesecat si nuputem sti ca, poate maine, printr-o mica descoperire documentara sau arheologica, sa se confirmemulte alte prezumtii ale istoricului, care astazi ar parea banale sau fantaste…

Si totusi, care ar fi putut fi motivele generatoare ale unei mari civilizatii in aceasta zona ? Ne folosim din nou de afirmatiile unor ilustrii istorici. N.J. Jirov concluzoneaza in celebra sa carte, „Atlantida”

„Civilizatiile primare au fost cele de munte. Astfel, cultura sumerienilor din Mesopotamia a fost creata de oameni veniti din tinuturile muntoase. Cultura chineza si cea indiana au fost intemeiate, de asemenea, de triburi muntene. Cele mai dezvoltate culturi din ambele Americi au aparut in regiuni de munte si pe platouri.”

Iar ca o completare folosim si afirmatia lui Jacques de Launay:

„Civilizatia se dezvolta in zonele temperate, caracterizate prin ierni aspre si veri cu caldura normala.”

Si astfel, se concretizeaza un sumum de factori determinanti in geneza Vechii Civilizatii Europene, factorii de mediu, geografici si climatici. In acest sens, ne este usor sa argumentam existenta unei populatii predacice – pelasga – pe teritoriul Romaniei, tinand cont de varietatea si complexitatea formelor de relief existente.

Zonele montane si inaltele platouri ofereau pesteri in care oamenii se puteau adaposti; piatra si lemn, ca material de constructii pentru case si sanctuare; apa curata, atat de vitala existentei fiintei umane; hrana suficienta si buna sub forma animala, rezultata din vanat si pescuit sau vegetala din diferite plante, fructe sau diverse radacini.

Marile zone de pasune au impins omul spre ideea de a-si asigura un trai mai sigur, prin cresterea animalelor (initial oi, apoi vite), obligandu-l la mari deplasari, ocazie cu care a descoperit marile capii sudice si estice, campii care l-au facut sa viseze la sedentarizare.

Si iata cum incepe marea epoca a agricultorilor, care invata, din instinct, sa supravietuiasca, folosindu-se de un complex de plante si animale: grau – orez, oaie – capra – vite – porc – caine siulterior, si cal.

Si totodata, acum apar si relatiile interumane dintre diversele comunitati, in primul rand prin necesitatea schimbului de produse specifice zonei de habitat (bastinasii montani cu cei de la campie).

Dar aceste relatii nu se limiteaza doar la atat, ci ele converg spre o forma mai complexa, facilitand aparitia unor mari grupari umane care, sub conducerea unor oameni dotati intelectual sispiritual s-au extins pasnic si spre alte zone ale Europei.

Conducatorii acestor grupari formate stiau ca isi asuma o responsabilitate enorma: viata si existenta semenilor lor si, prin aceasta, propria existenta. Dar aveau un ascendent moral, o experienta asemanatoare a omului conducator – primar, asa dupa cum ne este relatata de acelasi Nicolae Densusianu:

„Arcazii, popor pastoral si viteaz, dupa cum ne spune Pausanias, caci cel din dintai om nascut pe Pamant a fost Pelasg, un barbat, care se distingea prin marimea, prin frumusetea si puterea figurei sale si care intrecea pe toti ceialalti muritori prin facultatile spiritului sau; ca acest Pelasg, dupa ce a inceput sa domneasca, a fost cel dintai care a invatat pe oameni sa-si construiasca colibe, pentru a se apara de incomoditatile frigului, a ploilor si a caldurilor; ca el a invatat pe oameni sa-si faca haine din piei de oaie; le-a interzis sa se mai nutreasca si mai departe cu frunze, cu buruieni si cu radacini (…).”

Iata cum este explicata de antici, prin legende, modalitatea de formare a primelor comunitati umane. Extinderea pelasgilor nu s-a limitat la teritoriul Romaniei sau la cel imediat urmator. Urme si dovezi ale existentei lor apar si in Ucraina si actuala Republica Moldova, Ungaria si

sudul Slovaciei, intreaga zona balcanica, inclusiv Grecia si insulele limitrofe, zonele de coasta ale Asiei Mici, Italia si sudul Frantei, coastele mediteraneene ale Spaniei.

Inventarele arheologice care releva existenta lor sunt imense, incepand cu vestigii ale unor asezari pasnice, cetati si ziduri de aparare, sanctuare si obiecte de cult, obiecte de munca si de lupta, opere de arta neegalate, constructii megalitice.

Dar cel mai important lucru ramas de la ei este limba, acea limba unica, cu specific vechi european, o limba prelatina – asa-zisa protolatina! Sunt convins ca aceasta afirmatie va aprea socanta, dar in cursul acestei lucrari voi incerca sa argumentez cat mai precis aceasta afirmatie, intr-adevar riscanta la prima vedere.

Acum, ma voi referi la o afirmatie foarte edificatoare care se gaseste in Vechiul Testament (Geneza), legata de momentul construirii Turnului Babel:

„Tot Pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte.”

Sa incercam sa ne explicam aceasta afirmatie, simplu si fara prea multe deductii. Civilizatiile umane vechi au aparut in diferite zone ale Pamantului, in adevarate focare, de unde s-au extins circumsferic:

in Asia, populatiile irano-indiene (dravidiana), formate pe podisurile muntilor Himalaia, s-au extins, apoi, in zona peninsulei indiene si a Asiei de Vest; normal ca aceasta populatie sa fi folosit initial aceeasi limba;

civilizatia nascuta pe malurile Tigrului si ale Eufratului, asiro-babiloniana, a generat aparitia popoarelor din Orientul Mijlociu; limba vorbita era o limba semita, din care s-au format ulterior limbile arabe si ebraice actuale si vechile limbi feniciene, egiptene, arameice, absiniene;

civilizatia chino-mongola, nascuta pe platourile tibetane, s-a extins in intreaga Asie Centrala si de Est; este foarte simplu de observat ca limbile chineza, mongola, coreeana, japoneza si celelalte din zona au un fond comun; deci, ele au fost generate de o limba unica.