FERTILITATEA SOLULUI

Fertilitatea este principala însuşire a solului şi se defineşte prin capacitatea solului de a pune la dispoziţie plantelor substanţele necesare creşterii şi dezvoltării lor.

Fertilitatea sau „potenţialul productiv” a fost definită astfel de C. Chiriţă

(1977): „însuşirea întregului mediu fizic de a asigura creşterea şi dezvoltarea plantelor, prin acţiunea simultană şi asociată a tuturor factorilor complexului său ecologic”.

Solul = asigură existența vieții pe Pământ mijloc de producție

Fertilitatea s-a format în timp şi depinde de modul cum s-au desfăşurat procesele pedogenetice care au condus la acumularea în sol a unor elemente chimice utile plantelor.

Dintre elementele nutritive, cele mai importante pentru plante

sunt: carbonul, oxigenul, hidrogenul, azotul, fosforul, potasiul, calciul, magneziul, sulful, fierul etc. Toate acestea prezintă o sursă pentru plante atunci când se află în complexul adsorbtiv al solului. Soluţia solului este agentul de furnizare a elementelor necesare plantelor.

CAS Soluția solului Plante

Sursă Agent furnizor Beneficiar

Prezența simultană și asociată a hranei și a apei.

Factorii ca influențează fertilitatea:

factori de intrinseci: materia organică și minerală a solului,

microorganismele solului, proprietățile;

factori extrinseci: atmosferici, hidrologici, intervenția omului.

Problema cea mai importantă o pune apa – regim hidric

variabil. Cernoziomul din Bărăgan oscilează între nivelul de

fertilitate extrem de scăzut în verile fierbinți cu vânturi uscate

și nivel foarte ridicat într-un an ploios.

Culturile irigate – asigurarea condițiilor optime de producție

vegetală.

Fertilitatea solului poate fi naturală şi artificială. a. Fertilitatea naturală

-potenţială -efectivă Fertilitatea efectivă este mai mică sau cel mult egală cu cea potenţială. Caracterizează solurile formațiunilor vegetale naturale.

b. Fertilitatea artificială (culturală, antropică) = ameliorare =

om: măsuri agrotehnice, agrochimice, hidro-ameliorative ş.a. ⇒

terenuri utilizate agricol. Identificarea fertilităţii solului presupune determinarea

proprietăţilor solului, pentru a determina potenţialul său. Deci, mai întâi are loc o etapă de determinări cantitative, după care fertilitatea se apreciază calitativ. Ansamblul determinărilor şi calculelor efectuate în vederea stabilirii stării de fertilitate a solurilor constituie bonitarea solurilor.

Fertilitatea este guvernată de câteva legi:

- legea nesubstituirii factorilor – arată că niciun factor vital pentru plantă nu poate fi înlocuit de amplificarea altuia; apa, aerul, lumina, căldura sunt factori esenţiali în creşterea plantelor;

- legea echivalenţei factorilor – arată că nu există factori mai importanţi sau mai puţin importanţi, nu se poate face o ierarhizare a factorilor fertilităţii;

- legea fertilităţii descrescânde – fertilitatea solurilor luate în cultură scade continuu dacă nu se intervine compensator pentru aducerea factorului deficitar la nivelul optim; în timpul suplimentării factorului deficitar fertilitatea nu creşte continuu, proporţional, ci atinge valori normale abia după ce factorul atinge optimul pentru plante, după care orice suplimentare duce la scăderea fertilităţii.

Practica a arătat că fertilitatea poate fi crescută totuşi şi peste optimul

natural prin metode agronomice specifice. Fertilitatea solului este, deci, o proprietate dinamică pentru că depinde atât de însuşirile solului şi condiţiile de mediu, cât şi de stadiul de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii.

Caracteristicile solului fertil – regimul apei:

- bine și neîntrerupt aprovizionat cu apă accesibilă plantelor (CU);

- afânat, larg poros, bine structurat – permeabilitate mare pentru apă în

orizontul superior și mai mică în profunzime – rezerve - reținerea apei -

capacitate de adsorbție;

- CO moderat (conținut redus de argilă)

sol cu structură glomerulară în orizontul Am (Viliams).

Regimul favorabil a elementelor nutritive:

- bioacumulări abundente;

- circuit biologic activ al substanțelor nutritive;

- reacție slab acidă-neutră-slab alcalină;

- CAS bogat;

- activitate microbiologică intensă (rizosfera - bacterioriza, micoriza) →

creșterea fertilității = promovarea înmulțirii și activității vitale a

microorganismelor.

Clasificarea solurilor după fertilitate

1. Soluri foarte fertile: cernoziom

2. Soluri fertile: faeoziom, castanoziom

3. Soluri moderat fertile: luvisoluri

4. Soluri slab fertile: cambisoluri, spodisoluri

5. Soluri nefertile: gleiosol, erodosol Fertilitatea solului nu poate fi apreciată independent de vegetația naturală sau cultivată pe care o susține. Același sol poate fi fertil pentru o cultură sau o asociație vegetală naturală și mai puțin fertil pentru altele. Cernoziomul este fertil pentru grâu, floarea soarelui, sfecla de zahăr ș.a. însă nu este fertil pentru cartof, in ș.a. care cer o reacție acidă. Invers se întâmplă cu luvosolul.

Rotația culturilor (asolament)

Un concept de utilizare a resurselor de sol prin care terenurile agricole sunt cultivate succesiv cu anumite culturi, într-o ordine bine precizată, astfel încât factorii fertilității să se diminueze cât mai puțin.

Leguminoasele se cultivă după cerealele păioase sau prășitoare.

Prășitoarele se cultivă după leguminoase perene sau după cereale păioase.

Cerealele păioase cer premergătoare timpurii. Cel mai bine merg după leguminoase anuale. Cerealele păioase de primăvară se cultivă după prășitoare.

Rotația culturilor influențează protecția plantelor: boli, dăunători, buruieni.

Asolament de 3 ani 1. Leguminoase ­ plante tehnice 2. Cereale păioase 3. Porumb Asolament de 4 ani 1. Leguminoase 2. Cereale păioase 3. Plante tehnice 4. Porumb

Asolament de 5 ani 1. Leguminoase ­ plante furajere 2. Cereale de toamnă 3. Cereale de toamnă 4. Porumb ­ plante tehnice 5. Porumb plante tehnice Asolament de 6 ani 1. Leguminoase 2. Cereale de toamnă 3. Porumb, floarea soarelui, sfeclă 4. Cereale de toamnă 5. Porumb 6. Porumb

Asolamente de 2-4 ani sau de 5-6 ani: cel mai des GRÂU-PORUMB, neproductiv (boli comune, consum mare de elemente nutritive).

Aprecierea stării de fertilitate a solului

Cerințele plantelor față de elementele

nutritive

Rezervele de elemente nutritive din soluri

Regimul substanțelor nutritive în sol

funcție de ciclul de nutriție a plantelor

Ridicarea fertilității solului de cultură

presupune aplicarea unor măsuri adecvate

Fertilitatea solurilor forestiere