Aplicația nr. 11. Analizaţi relaţia părinte – copil

prezentată în textul lui Adler:„Copiii care îşi sug degetul mare de la mână exprimă prin acest gest tendinţa lor belicoasă. Cu atât mai sigur putem face

afirmaţia că gestul respectiv nu reprezintă singurul mijloc de care se servesc copiii pentru a-şi exprima atitudinea belicoasă.

Dacă părinţii îi cer copilului să-şi formeze deprinderi de igienă, veţi constata că, în cazul în care nu s-a putut realiza un climat

armonios între părinţi şi copil, acesta se va apuca să-şi sugă policele. Orice copil poate fi determinat să-şi manifeste în felul

acesta opoziţia. Dacă părinţii se interesează în mod deosebit de faptul ca micuţul să mănânce tot ce i se dă, acesta va şi găsi

un motiv de luptă. Dacă părinţii ţin ca el să stea cu regularitate pe oliţă, veţi constata că se vor ivi cu aceeaşi regularitate

dificultăţi legate de acest fapt.

Este una din cauzele pentru care anumite purtări rele ale copiilor persistă. La fel stau lucrurile în

ceea ce priveşte masturbarea. Cazurile în care masturbarea persistă la copii semnifică întotdeauna

înclinaţia lor pentru luptă. O altă cauză, poate chiar mai puternică, se află în mod sigur în raport cu

circumstanţele invocate mai sus. Dacă un copil a fost lipsit de o situaţie avantajoasă, el va încerca prin

toate mijloacele să redobândească acea situaţie, care îi îngăduise să se afle în centrul atenţiei.

Experienţa le arată că anumite deprinderi rele atrag în mod deosebit atenţia părinţilor. Când un copil

a observat lucrul acesta, va fi foarte greu să-1 dezobişnuieşti de un defect care, potrivit experienţei sale

personale, s-a dovedit avantajos pentru dânsul. în tendinţa sade a atrage atenţia alor săi, copilul merge

până la a accepta pedepsele, numai să aibă în continuare sentimentul că el este buricul pământului.

îndrăznim să presupunem că sugerea policelui este consecinţa unei lupte declanşate de copil împotriva

părinţilor. Luptă determinată probabil de faptul că a fost lipsit de o situaţie agreabilă şi că el vrea să

recâştige cu orice preţ acea situaţie”.

Aplicația nr. 13. Analizaţi rolul familiei în realizarea

statutului de individ autonom, independent al viitorului adult,

la interferenţa instituţiilor specifice.

„…se poate spune, însă, că cel mai important factor de predispoziţie cu care copilul intră în

şcoală este gradul său de independenţă. Prin aceasta se înţelege nivelul său de auto-conducere

în raport cu călăuzirea din partea adulţilor, capacitatea sa de a-şi asuma responsabilităţi şi de a

lua propriile sale decizii în faţa unor situaţii noi şi diferite. Acesta, ca şi rolul sexual, el îl are ca

funcţie a experienţei sale în familie. Apoi, familia oferă suportul emoţional necesar copilului

pentru a minimiza sentimentul de insecuritate provocat de presiunile şcolii. In‚ plus, familia

susţine funcţia selectivă a şcolii, întărind ideea că este corect să se acorde recompense

diferenţiate pentru diferite nivele de performanţă, atâta timp cât a existat un acces echitabil la

şanse şi că este corect ca aceste recompense să ducă la şanse mai mari pentru cel care a avut

succes” (Parsons, 1964)

Aplicația nr. 9. Daţi exemple de atribuire de cauzalitate externă şi

internă întâlnite frecvent în practica şcolară.

Aplicația nr. 1. Interpretaţi personalizat următoarele aserţiuni

celebre, prin prisma relevării importanţei dinamicii atitudinilor.

“If you treat men the way they are, you never improve them. If you treat them the way

you want them to be, you do.” Goethe

“Talent is only the starting point.” Irving Berlin

“You must be the change you wish to see in the world.” Mahatma Gandhi

Aplicația nr. 2. Cum se realizează schimbările comportamentale din

perspectiva relaţiei natură – societate aşa cum apare reflectată în

textul lui E. Durkheim?

„Nu natura, ci societatea comandă, în esenţă, dezvoltarea personalităţii. Educaţia este

o funcţie eminamente socială. Ea socializează, adică transformă un individ

biologic asocial într-un membru al unei colectivităţi, asigurând interiorizarea

comportamentelor „fixate” în calitate de comportamente normale, respectiv în

calitate de comportamente care se regăsesc, dacă nu la toţi indivizii, cel puţin la

majoritatea lor, şi, dacă nu se repetă identic în toate cazurile în care se observă, ci

variază de la un individ la altul, aceste schimbări sunt cuprinse între limite foarte

apropiate (E. Durkheim, 1895).

Aplicația nr. 3. Comentaţi aserţiunea de mai jos: O formulă generală pentru a integra alegerile individuale prin intermediul adeziunii la

o valoare comună a colectivităţii societale este cea a individualismului instituţional. Formula

individualismului instituţional fundamentează libertatea individuală pe valori care sunt, pe de o

parte, încorporate în sistemul normativ, în special în normele juridice, iar pe de altă parte,

interiorizate în sistemul personalităţii (Parsons şi Platt, 1974).

Aplicația nr. 14. Comentaţi afirmaţia de mai jos:

Grupul şcolar, diferenţiat în primul rând pe criteriul generaţional, permite, pe lângă trecerea de

la particularism la universalism, şi pe aceea de la afectivitate la neutralitate afectivă. Valorile,

cele mai multe identice cu cele însuşite în familie, sunt acum internalizate ca valori universale

ale societăţii.

Aplicația nr. 10. Comentaţi afirmaţiile lui Parsons cu privire la

reuşita diferenţiată în funcţie de gender.