PATTI BECKMAN

Barca

visurilorTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

ILEANA JITARU

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

|ncetul cu \ncetul, aerul cald al usc`torului de p`r [terse aburul de

pe oglinda din baie.

"Iat`!" oft` Susanne L'Anjeau v`zându-[i chipul ap`rând \n oglind`,

fa]a ei oval` cu nasul u[or cârn, aureolat` de p`rul negru [i scurt. Ce

senza]ie ciudat` s` nu-[i mai simt` p`rul pe gât [i pe umeri! Opri

usc`torul de p`r. "N-o s` mai am nevoie de el! murmur` ea; cu un p`r

atât de scurt, va fi de-ajuns soarele Louisianei ca s`-l usuce!"

|[i puse un [ort din blugi [i tricoul; privirea \i c`zu pe foarfec`,

instrumentul acestui masacru. O lu` [i o puse \ntr-un sertar.

"Ce-o s` zic` Howard?" se \ntreb` ea privindu-se \nc` o dat` \n

oglind`. De ani de zile, el era "cavalerul" ei [i [i to]i din jurul lor credeau

c`, mai devreme sau mai târziu, se vor c`s`tori.

Mereu vesel [i \mp`ciuitor, reu[ise s`-l fac` s` recunoasc` faptul c` nu

trebuia s` amestece sentimentele cu munca; [tia cum s` fac` s` ob]in` de

la el ce dorea, a[a c` probabil \l va face s` accepte [i noua ei coafur`!

Era chiar p`cat c` Susanne nu putea s` fac` apel la el pentru impasul

financiar \n care se afla familia ei. Dintre to]i cunoscu]ii, el ar fi fost

giannijollys

singurul care i-ar fi ajutat cu pl`cere! Dar, din p`cate, nu avea

posibilitatea: fiscul \i l`sa exact atât cât s` poat` tr`i decent.

Cu \ngrijorarea \n suflet, \[i lu` usc`torul de p`r [i se duse \n

buc`t`rie, unde Edna L'Anjeau tocmai sp`la vasele dup` micul dejun.

– Poftim, mam`! po]i s` adaugi [i `sta la celelalte lucruri pe care le

punem la vânzare.

Mama ei se \ntoarse [i p`li v`zând-o.

– Oh! Susanne! P`rul t`u...

– Eram sigur` c` vei protesta! Nu crezi c` ar fi timpul ca, la dou`zeci

[i patru de ani, s` scap de buclele de feti]` [i s` adopt o coafur` mai

serioas`? Mie \mi place cum \mi st`, ]ie nu?

– E[ti atât de schimbat`! Va trebui s` m` obi[nuiesc.

Susanne o \mbr`]i[` zâmbind.

– Nu ]i se pare c` \]i sem`n mai mult a[a?

– Sper c` nu ]i-ai sacrificat p`rul numai ca s` putem vinde usc`torul

de p`r? \ntreb` Edna cu un aer b`nuitor.

– M` crezi \n stare de a[a ceva? exclam` Susanne, evitând s`

r`spund` direct la \ntrebare.

– Bine\n]eles! Ai n`scoci orice pentru a \ncerca s` salvezi barca de

pescuit a tat`lui t`u! Mi se pare foarte bizar c` ]i-ai ales tocmai acest

moment ca s`-]i tai p`rul...

– Este o simpl` coinciden]`!

– E[ti prea bun`, draga mea, murmur` Edna, cu lacrimi \n ochi.

Probabil c` totu[i nu \ndeajuns de bun`, \[i zise Susanne. |n ciuda

eforturilor ei de a-i fi pe plac, tat`l s`u n-o iubise niciodat` a[a cum o

iubea pe sora ei, Helen. Dac` m`car acest sacrificiu al buclelor ei l-ar

putea face s` simt` cât de mult ar fi vrut s`-i fie pe plac!

– Bun` ziua, tat`, lans` ea pe un ton vesel când intr` \n salon.

6 PATTI BECKMAN

Se a[ez` pe genunchii tat`lui s`u [i-i lu` ziarul din mân`.

– Ce se mai petrece azi \n Louisiana [i \n lume?

– Tocmai m` preg`team s` aflu când o obr`znic`tur` s-a aruncat pe

mine [i mi-a furat ziarul!

|ncepur` s` râd` amândoi. Dar domnul L'Anjeau era atât de

preocupat, \ncât nelini[tea i se citea pe fa]`.

Cum de nu putea s` fie atât de serioas` [i de[teapt` ca sora ei? Era

evident c` tat`lui s`u i-ar fi pl`cut s` fie a[a. Dar cum s`-]i st`pâne[ti un

optimism firesc?

|ncerc` s`-l mai \ncurajeze.

– Nu-]i face griji, tat`! Totul se va aranja, sunt sigur`.

– F`r` \ndoial`...

Susanne sim]i o strângere de inim`. |ntotdeauna, i se p`ruse c` tat`l

s`u este mare, voinic, atotputernic. Acum \ns` \l vedea [ezând aici,

\nfrânt, repro[ându-[i parc` e[ecul, ru[inat c` \[i duce familia la ruin`...

Nu putea suporta s`-l vad` astfel. Când era mic`, el g`sea \ntotdeauna

mijlocul de a o consola, de a o \ncuraja. Acum, era de datoria ei s`-i vin`

\n ajutor.

Schimbând subiectul, \l \ntreb`:

– Cum ]i se pare noua mea coafur`?

– Mi se p`rea mie c` ai ceva schimbat!

– Dar nu [tiai ce! E[ti \n stare s` localizezi un banc de creve]i de la

un kilometru distan]`, dar nu remarci faptul c` fiica ta [i-a t`iat p`rul!

~sta da tat`! ad`ug` ea râzând.

– Scuz`-m`. M` gândeam probabil la altceva...

– Nu-i nimic, zise ea cu p`rere de r`u c`, f`r` s` vrea, \l readusese la

preocup`rile lui. Ce-ar fi s` mergem s` vedem ce se mai \ntâmpl` cu

repara]iile b`rcii?

BARCA VISURILOR 7

– Du-te f`r` mine.

– De ce? Nu te ajut` cu nimic s` stai \ncuiat aici! O mic` plimbare \]i

va face bine!

– E[ti dr`gu]`, dar prefer s` r`mân aici, zise el cufundându-se din

nou \n lectur`.

***

Coborând \n pas vioi spre docuri, Susanne se gândea la nenorocirile

care se ab`tuser` asupra familiei ei. Pentru to]i, numele de L'Anjeau

evoca o lung` [i mândr` ramur` de creoli care urca pân` la primii coloni

francezi [i spanioli. Acestor str`mo[i datora Susanne probabil tenul s`u

mat [i p`rul negru.

Dup` r`zboiul de secesiune, familia pierduse cea mai mare parte din

numeroasele sale domenii, dar \[i p`strase rangul [i salvase o mare parte

din avere. |n mai multe rânduri, familia L'Anjeau jucase un rol politic

important \n structurile statului sau chiar \n Congres.

Bunicul Susannei venise [i se instalase \n acest mic port

consacrându-se exploat`rii piscicole. Reu[ise str`lucit \n afaceri [i

cump`rase o cl`dire somptuoas` pe care a restaurat-o. Aici crescuse

Susanne. Pe vremea aceea, situa]ia tat`lui s`u p`rea atât de solid` [i de

nezdruncinat precum grinzile acestei, cl`diri care rezista \ntotdeauna

celor mai teribile uragane.

Pe vremea aceea, tat`l s`u poseda o adev`rat` flotil` de pescuit. Era

un om foarte activ, \i pl`cea s` navigheze [i s` participe personal la

campaniile de pescuit. Niciodat` nu putuse s` fie convins s` r`mân`

8 PATTI BECKMAN

doar la birou. Poate c` acest lucru era regretabil. Poate c` acum n-ar mai

fi \n aceast` situa]ie disperat`, dac` ar fi fost un mai bun gestionar? Dar

preferase \ntotdeauna s` se afle la bord \mpreun` cu matelo]ii s`i.

Din fraged` copil`rie, Susanne \nv`]ase s` iubeasc` b`rcile,

zgomotul regulat al motoarelor lor, ]ip`tul ascu]it al pesc`ru[ilor ce se

ab`teau spre pror` \n speran]a c` vor \nh`]a un pe[te.

Necazurile \ncepuser` atunci când unchiul ei \l convinsese pe tat`l

s`u s` investeasc` \n forajele petroliere. Nu s-a g`sit petrol [i societatea

falimentase. Unchiul s`u, \ngropat \n datorii, p`r`sise \n grab` Statul, dar

tat`l ei, pentru a salva onoarea numelui pe care-l purta, vânduse casa [i

o parte din b`rci pentru a-i desp`gubi pe creditori.

Apoi, dezastrele se succedaser` unul dup` altul. Câteva sezoane

proaste de pescuit [i, \n final, un uragan \nsp`imânt`tor, \i ruinase.

Instala]i acum \ntr-o caban` mic` de lâng` port, nu mai aveau decât o

singur` barc`. Se numea "Helanne" [i acum era \n repara]ii.

Ajuns` la docuri, Susanne, pe care mersul gr`bit prin soare o cam

\nc`lzise, se opri [i citi pentru a mia oar` cuvintele de pe firma

hangarului:

"Harry's Bar - Bere rece

Plase de pescuit. Vânz`ri [i cump`r`ri de creve]i".

Ce bine se sim]ea aici! Mirosul de pe[te se amesteca pl`cut cu cel al

b`rcilor proasp`t vopsite sau cu mirosul de smoal`, iar pe buze sim]ea

gustul s`rat al aerului.

O cuprinse o vag` nostalgie. Unde erau vremurile când to]i pescarii

le alintau, pe ea [i pe sora ei, \n dialectul lor cajun [i le \nvârteau pe sus

veseli, din mân`-n mân`? Erau fiicele patronului [i aveau dreptul la toat`

aten]ia [i chiar la cadouri de Cr`ciun sau la anivers`ri.

BARCA VISURILOR 9

Timpurile acela trecuser`. M`car [tia c` avusese parte de fericire, de

siguran]`, de lux. Atâ]ia oameni tr`iesc \n mizerie toat` via]a!

Sora ei \ns`, nu accepta aceast` \ntoarcere a norocului. Iat` de ce

tat`l s`u era f`r` \ndoial` atât de deprimat. {tia c` Susanne se putea

adapta la orice situa]ie, dar se gândea c` Helen era nefericit` din cauza

lui...

Poate c` ar trebui s` vorbeasc` mai pe \ndelete cu sora ei? Dar la ce

bun! Helen era Helen, o egoist` prea r`sf`]at` [i nimic nu i-ar putea

schimba atitudinea.

– Salut, Alex! strig` ea pe un ton vesel, lovind u[or cu palma coca

b`rcii. Cum se mai prezint` vechitura asta de barc`?

Alex o privi mirat. Ea \[i aminti brusc de coafura schimbat`. Alex era

o persoan` mult prea rezervat` \ncât s`-[i permit` cel mai mic

comentariu, dar privirea lui tr`da surprinderea.

Era unul dintre oamenii care reparau barca, sus]inut` \n aer de ni[te

imense bârne.

– Don'[oar`, este imposibil de prev`zut cât timp va dura!

– De ce, Alex?

Arareori surâdea acest m`run]el cajun cum li se spune francezilor

din Louisiana, cu fa]a oache[` ars` de soare [i b`tut` de vânt. Ast`zi \ns`,

era mai grav ca niciodat`.

– Dumnezeule, coca aceasta este roas` de scoici! Niciodat` domnul

L'Anjeau n-a l`sat vreun vas s` ajung` \n halul `sta! Pentru el,

\ntre]inerea b`rcilor era un lucru sfânt! De ce a devenit \n ultima vreme

atât de trist, don'[oar`? {i-a pierdut cumva curajul?

Alex Joré era cel mai bun reparator de b`rci pe o raz` de mul]i

kilometri [i nu-i aprecia decât pe proprietarii care \[i \ntre]ineau bine

vasele de pescuit. Dar \ntotdeauna avusese o afec]iune deosebit` pentru

10 PATTI BECKMAN

domnul L'Anjeau [i-i ar`ta o simpatie special` pentru toate nenorocirile

care-l loviser` pe acesta.

Cu mâna strâns`, Susanne se mul]umi s` r`spund`:

– Mi-e team` c` a[a este, Alex. {tii bine c`, \n ultima vreme, nu ne-a

mers prea grozav.

– {tiu... dar nu l-am v`zut niciodat` pe tat`l dumneavoastr`

l`sându-se doborât, nici \n cele mai rele momente. A avut parte de

destule necazuri: b`rci pierdute, concuren]i necinsti]i, sezoane

proaste...

– Da, a[a este... Dar \mi imaginez c` totu[i ce-i mult, e mult. {i apoi,

nu mai este prea tân`r... {tii, când s-a lovit de epava aceea [i [i-a rupt

mâna, atunci pur [i simplu s-a pr`bu[it... a f`cut o adev`rat` criz` de

depresie... Pân` la urm`, fractura s-a reparat, dar nu [i moralul!

– S` nu-i spune]i... dar pentru munc` n-o s`-i cer bani... \ns` voi fi

obligat s`-i pun la socoteal` materialele... dac` a[ putea s` fac altfel... dar

nu-mi d` mâna.

– Oh! Alex... zise Susanne, cu lacrimi \n ochi. Dac` lumea ar fi f`cut`

din oameni ca dumneata, n-ar mai fi nimeni nefericit!

|ncurcat, acesta tu[i u[or.

– Trebuie s` v` spun, don'[oar`... motorul b`rcii va trebui ref`cut...

de tot. Acest b`trân diesel \[i va da sufletul curând. Dac` domnul

L'Anjeau ar putea s` fac` un \mprumut... este o urgen]`. Pute]i s`-i

spune]i c` v-am vorbit despre asta...

Un \mprumut? Era imposibil. Era [i a[a sufocat de datorii. Banca nu

le va mai \mprumuta nici o centim` \n plus.

– Nici nu se pune problema, Alex!

– Poate c` nu-i chiar a[a... Se zice c` se afl` \n ora[ un om care

cump`r` toate b`rcile pe care le g`se[te [i, o vreme, \i las` pe vechii

BARCA VISURILOR 11

proprietari s` se foloseasc` de ele ca \nainte. Poate c` domnul L'Anjeau

ar putea \ncerca la el. Nu-i r`u s` \ncerce, având \n vedere faptul c`, se

pare, c` omul nu prea [tie ce face cu atâ]ia bani.

– Tata ar muri dac` [i-ar pierde [i ultima barc`!

– N-am vorbit despre vânzare, don'[oar`. M-am gândit la un \mprumut.

– Cu ce garan]ie?

– Cu "Helanne".

– {i dac` o pierdem?

Acest gând o f`cu s` se \nfioare.

– Vre]i s` v` spun ceva... s-ar putea s` fie mai r`u ca acum. Dac` nu

face un \mprumut, nu va mai avea, oricum, nici o barc`... crede]i-m`.

I se p`rea ceva de neconceput s-o piard` pe "Helanne". {i totu[i,

Alex avea dreptate. Era inevitabil. Nu se gândise niciodat` c` va veni o zi

când vor trebui s` vând` [i ultima barc`. Pentru prima oar`, era

\ntr-adev`r con[tient` de gravitatea situa]iei. Nu-[i revenea din acest [oc.

– |ntr-adev`r, Alex, ai dreptate, zise ea cu ochii plini de lacrimi [i cu

buzele tremurând.

Alex o b`tu afectuos, stângaci, pe bra]. Venit din partea lui, acest gest

spunea totul. Era o dovad` de simpatie absolut neobi[nuit` la el.

– Ce ave]i de pierdut? V` duce]i [i-l g`si]i pe om. Dac` refuz`, oricum

nu va fi mai r`u ca \nainte.

Impresionat` de aceast` logic` atât de simpl`, Susanne se opri din

plâns.

– {i mai poate fi g`sit acest domn?

– Mi-a vorbit despre el Virgile, v`rul meu care pescuie[te pe "Sally

B". |ntreba]i-l pe el.

– Mul]umesc, Alex... Dac` n-ai fi un celibatar atât de convins, m-a[

m`rita cu dumneata...

12 PATTI BECKMAN

Acesta ro[i pân`-n albul ochilor.

– Duce]i-v` acum. Duce]i-v` imediat.

Susanne \i f`cu semn cu mâna [i se \ndep`rt` de-a lungul malului

\ngust din jurul portului. Valuri mici de spum` veneau s` se sting` la

picioarele stâlpilor gro[i acoperi]i de scoici care sus]ineau un dig \n stare

destul de proast`. "Este la fel de d`r`p`nat ca [i barca noastr`, se gândi

ea, [i din acelea[i motive: nu sunt bani pentru a-l repara. Este nedrept!

Regulile dictate de guvernan]i, sezoanele proaste de pescuit, uraganele,

toate acestea au ruinat regiunea! Tata nu [i-a permis s` se odihneasc`

nici m`car o singur` zi [i acum a pierdut totul, f`r` s` poat` face nimic!"

Se felicit` acum c` putuse s`-[i ajute tat`l. Pe când era copil, \l

\nso]ea de fiecare dat` pe barc`, din pl`cere [i ca s` se distreze. Dar când

tat`l s`u a trebuit s` renun]e la secund, ea l-a \nlocuit. |nv`]ase astfel la

fel de bine s` ridice un n`vod plin de creve]i, s` repare plase de pescuit

sau s` ]in` contabilitatea. Pielea ei se bronza superb la soare [i ai fi zis c`

fusese sortit` s` tr`iasc` pe ap`.

Nu acela[i lucru se putea spune despre Helen. Susanne era oarecum

sup`rat` pe faptul c` ea nu f`cea nici un efort [i continua, f`r` scrupule,

s` duc` o via]` trândav`.

– Helen nu poate veni cu noi pe mare, spunea domnul L'Anjeau, ca

s-o scuze. Are pielea prea fragil`. Nu-i vina ei c` l-a mo[tenit pe bunicul

ei norvegian [i este blond` cu ochi alba[tri, [i cu o piele atât de delicat`!

Nu este de vin` nici pentru temperamentul ei artistic.

"Poate c` a[a o fi, gândea Susane, dar \n loc s` se lupte cu aceste

sl`biciuni, ea se folose[te de ele!" De ce naiba tat`l lor, care \n general

era atât de lucid, de \ndat` ce venea vorba despre fiica lui mai mare,

p`rea brusc orb? Pentru c`, era evident c` o prefera!

BARCA VISURILOR 13

Tocmai \i treceau prin minte aceste motive de gelozie fa]` de sora ei

când aten]ia \i fu atras` de un zgomot \n ap`, la picioarele ei. Cineva

aruncase o piatr`, dar cine? Privi \n jurul ei [i nu v`zu pe nimeni. Un al

doilea "proiectil" trecu prin aer. Aproape c` reper` dincotro venea [i se

\ntoarse. Ajuns` lâng` hangar, \l z`ri. Era aici, a[ezat pe jos, sprijinit de

perete, cu capul pe genunchi. Aduna cu gesturi reflexe petricele [i le

arunca \n fa]` f`r` nici o ]int`, cu un aer posac [i dezgustat.

Alertat de zgomotul f`cut de scoicile strivite sub sandalele Susannei,

ridic` u[or capul. Avea un chip fermec`tor pres`rat cu pistrui, un nas

u[or cârn [i o claie de p`r blond. |i amintea vag de cineva, sau poate c`

singur`tatea [i triste]ea lui p`reau a fi \n acord cu propria-i dispozi]ie?

Cu siguran]`, nu era de prin partea locului; era mult prea elegant,

cu pantaloni, c`ma[` bleu [i mai ales cu pantofi! To]i copiii din port

umblau descul]i.

Ea \l salut` vesel [i-l \ntreb`:

– De unde e[ti? Nu te-am mai v`zut pe aici!

Se a[ez` lâng` el [i lu` o pietricic`.

– Pe mine m` cheam` Susanne; dar pe tine?

El ridic` din umeri [i \[i a]inti privirea \n p`mânt cu un aer

\nd`r`tnic.

Morm`i ceva de ne\n]eles.

– Cum?

– Andy, repet` el mai clar.

– Salut, Andy! Ai un nume frumos.

Arunc` [i ea piatra pe care o avea \n mân` cu o asemenea for]` [i

\ndemânare \ncât p`ru s` trezeasc` interesul copilului; \i ar`t` chiar o

oarecare admira]ie, spunând:

– Ai aruncat-o ca un b`iat!

14 PATTI BECKMAN

|ncurajat` de aceast` remarc`, ea zâmbi [i spuse:

– |]i place base-ball-ul?

– Nu [tiu... poate... dar nu cunosc pe nimeni...

– Cum s` nu! M` cuno[ti pe mine! Am acas` o minge [i ni[te m`nu[i.

Am putea juca \mpreun`, dac` vrei.

Prin ochii b`iatului trecu o lic`rire.

– Dar tu e[ti un om mare!

– Pot totu[i s`-]i fiu prieten`!

– Crezi?

– Bine\n]eles! Cine ]i-a spus c` prietenii trebuie s` aib` obligatoriu

aceea[i vârst`? Apropo, tu câ]i ani ai?

– Opt ani.

– P`i atunci, aproape c` e[ti [i tu un om mare!

El ridic` din nou din umeri.

– Sunt mic pentru vârsta mea. Suf`r de astm. De aceea m-a adus tata

aici. Dup` spusele doctorilor, c`ldura \mi va face bine.

– {i de unde vii?

– Din Michigan.

– O s` v` muta]i aici?

– Nu [tiu... tata n-a hot`rât \nc` nimic.

Un val de tandre]e o \mpingea pe Susanne c`tre acest copil care

p`rea atât de \ngrozitor de singur.

|n aceast` perioad` de vacan]`, el ar fi trebuit mai degrab` s` joace

fotbal, s` se joace cu un zmeu, s` pescuiasc` sau s` se plimbe cu

tricicleta...

Ca s` relanseze conversa]ia, ea spuse brusc:

– Eu am un câine!

Pentru prima oar`, copilul o privi \n fa]`.

BARCA VISURILOR 15

– Ce fel de câine?

– Unul mare: un labrador auriu. Este foarte blând [i foarte afectuoas.

– Unde este? Nu-l v`d...

– Probabil c` hoin`re[te pe la docuri. Locuie[te pe barca noastr`.

Vrei s` mergem s`-l c`ut`m?

– De acord...

Se ridic`, \[i scutur` cu grij` pantalonii [i o urm`. Când se apropiar`

de "Helanne", ea \[i puse dou` degete \n gur` [i fluier`.

– Formidabil! Mi-ar pl`cea s` [tiu [i eu s` fluier ca tine!

– O s` te \nv`]. Este foarte u[or, o s` vezi.

|i zâmbi, fluier` din nou [i strig`:

– Biscuit! Vino aici, Biscuit!

– Ce nume caraghios pentru un câine!

– Asta pentru c` \ntr-o zi, când era mic, a furat biscui]ii de pe mas`

[i a[a i-a r`mas numele. Ah! Iat`-l!

Ca un nebun, câinele alerg` spre ei, s`ri pe Susanne, \i linse mâinile

[i d`dea vesel din coad`.

– De unde vii, [trengarule?

|ngenunche lâng` el [i, pândind cu coada ochiului reac]ia lui Andy,

\ncepu s`-l mângâie. I se p`rea ei sau Andy parc` nu mai era atât de trist?

– {tii, po]i s`-i strângi laba. Prive[te. Haide, Biscuit, [ezi. |ntinde-i

mâna, Andy, [i spune-i: d`-mi laba!

Copilul se apropie [i urm` instruc]iunile Susannei.

Câinele se potoli, se a[ez` cum i se ceruse cu solemnitatea pecetluirii

unui tratat de alian]` [i \[i puse laba \n mâna lui Andy.

– Ce grozav! Mai [tie [i alte chestii?

– Aduce \napoi tot ce i se arunc`. {i, mai ales, ador` apa!

Lu` de jos o bucat` de lemn [i o arunc` departe.

16 PATTI BECKMAN

– Du-te [i caut-o, Biscuit!

Câinele se supuse imediat. Se \ntoarse apoi [i puse la picioarele

st`pânei "prada", se scutur` cu putere stropindu-i pe cei doi prieteni.

– Scuz`-l pentru acest du[! zise Susanne râzând.

– Nu-i nimic! Cu soarele `sta, o s` m` usuc imediat!

– Tu ai un câine acas`?

El scutur` din cap.

– Mama ta nu vrea?

La aceste cuvinte, copilul se \nchise \n el [i privirea \i redeveni trist`.

– Mama a murit, r`spunse el cu o voce slab`.

Susanne \[i mu[c` buzele. "Asta era deci! Ce proast` sunt!"

– Oh! \mi pare r`u, zise ea cu voce tare. {i tat`l t`u, iube[te câinii?

– Nu [tiu. Oricum, locuim \ntr-un apartament [i este interzis.

– Aici po]i s` ai câ]i câini vrei. Ce-ai zice dac` l-ai \mp`r]i pe Biscuit

cu mine? Ce jum`tate ai alege?

Pre] de o clip`, o schi]` de zâmbet plutise pe buzele lui Andy.

|ncurajat`, ea \i f`cu o nou` propunere \mbietoare:

– }i-ar pl`cea s` faci o plimbare pe mare cu barca noastr`, când va fi

reparat`?

O lic`rire \i lumin` ochii.

– Ar fi formidabil! Apoi oft`. Dar acum trebuie s` plec, m` a[teapt`

tata.

– Pot s` te \nso]esc?

– Bine\n]eles. Mi-ar pl`cea s` te cunoasc` [i tata.

Escorta]i de Biscuit, pe care Andy \l mângâia din când \n când,

traversar` docurile. |n mod evident, copilul era acum mult mai relaxat [i

se sim]ea \n largul lui.

– Cu ce se ocup` tat`l t`u, Andy?

BARCA VISURILOR 17

– Oh! nu prea [tiu. Ceva \n leg`tur` cu pescuitul creve]ilor! Cump`r`o mul]ime de b`rci. Zice c` dac` vom r`mâne aici, va avea o adev`rat`flotil` de pescuit.

Inima Susannei tres`ri. Nu cumva, din \ntâmplare, copilul acesta estefiul celui despre care \i vorbise Alex? Nimeni altcineva de pe aici nu areatâ]ia bani... Evenimentele luau o \ntors`tur` cu totul nea[teptat`. Cuatât mai mult cu cât n-avea nici un chef s` se duc` [i s` se milogeasc` laacest necunoscut.

Nu vrusese s`-l supere pe Alex, dar ideea de a da barca \n gaj acestuiom i se p`rea a fi de r`u augur. De fiecare dat` când tat`l s`u \[i l`sasevreun bun drept garan]ie, \l pierduse imediat dup` aceea. {i ea nu doreacu nici un chip s`-[i piard` [i ultima barc`!

Ca s` mai adune ceva bani, \i venise ideea s` scoat` la vânzare tot cenu le era cu adev`rat indispensabil, precum usc`torul ei de p`r, deexemplu! Cu pu]in noroc, vor avea poate astfel cu ce s` o duc` o vreme."Helanne" ar putea s` plece din nou pe mare... {i dac` sezonul depescuit va fi bun, vor avea cu ce s`-[i pl`teasc` datoriile...

– Tata m` a[teapt` aici, spuse Andy, redevenind grav [i ar`tând spreo cl`dire din lemn cu acoperi[ul din tabl` ondulat` unde se putea beabere [i mânca pe[te [i creve]i.

– Unde?– |n`untru.Ea \mpinse u[a [i intr` \n urma lui. Luase o hot`râre: sub nici o form`

nu va face aluzie la "Helanne" sau la problemele lor. Voia doar s`-lcunoasc` pe tat`l copilului pentru cazul \n care ar putea face cevapentru Andy. {i nimic altceva.

18 PATTI BECKMAN

Capitolul 2

Trecând de la lumina puternic` de afar` la relativa obscuritate din

\nc`pere, pre] de câteva secunde Susanne nu distinse nimic din ceea ce

o \nconjura.

– Tat`! strig` Andy adresându-se unui b`rbat a[ezat cu spatele la ei.

Acesta se ridic` [i veni spre ei. Când se apropie mai mult, inima

Susannei \ncet` s` bat`. R`mase f`r` glas, \ncremenit`.

Cu mândrie, b`iatul f`cu prezent`rile.

– Tat`l meu, Bart Stone. Ea este Susanne, noua mea prieten`.

Ea se \nfior`. {i ca \ntr-un film proiectat cu \ncetinitorul, \i trecur`

prin fa]a ochilor imagini pe care le crezuse de mult uitate, imagini din

trecut.

***

"Bart Stone": numele acesta avea asupra ei efectul unui pumn

\ncasat \n stomac.

Avea impresia c` are din nou paisprezece ani [i vechea ei ur` fa]` de

Bart Stone, la fel de vie ca atunci, o f`cea s` se \nfioare din cap pân`n-n

picioare. Câte sentimente f`cuse s` \ncol]easc` \n inima ei tân`r` [i cum

le ignorase! O preferase pe Helen...

Helen! Mereu Helen! Ea \[i \nsu[ea totul, chiar [i ceea ce Susanne

avea mai scump.

Oare Helenei \i pl`cuse cu adev`rat de Bart Stone? Cu siguran]`, nu!

Se amuzase doar s`-l atrag` \n mrejele ei numai pentru c` Susanne era

interesat` de el. Pentru ea, nu fusese decât un flirt printre atâtea altele...

Pe vremea aceea, familia L'Anjeau, \nc` prosper` [i respectat`, locuia

\n vechea cas` str`mo[easc`. Bart Stone lucra pentru Carl L'Anjeau, iar

mama sa se ocupa de menaj la ei \n cas`. Locuiau amândoi \n aripa

rezervat` personalului de serviciu. Bart avea dou`zeci [i patru de ani, cu

zece mai mult decât Susanne. Dar aceast` diferen]` n-o \mpiedicase pe

adolescent` s` se \ndr`gosteasc` nebune[te de el. Fusese prima ei

dragoste... Prima dragoste pe care o femeie n-o uit` niciodat`...

Fire[te c` el o trata ca pe o sor` mai mic`, dar \i ar`ta mult` tandre]e

[i o mare \ncredere.

– A[teapt` s` mai cre[ti pu]in! |ntr-o zi o s` m` \nsor cu tine, glumea

el fixând-o cu ochii lui mari [i negri.

{i ea \l luase \n serios! Era atât de frumos, de seduc`tor! Cu superbul

lui p`r negru, cu din]ii pe care tenul lui bronzat \i f`ceau s` par` [i mai

albi, cu genele acelea incredibil de lungi care \i voalau privirea [i-i

d`deau un fel de mister!

|n venele lui curgea sângele mândru [i aristocratic al creolilor.

Str`mo[ii lui nu se d`duser` niciodat` \napoi de la o confruntare cu

spada. Mo[tenise de la ace[tia un caracter seme] [i clocotitor. Tovar`[ii

lui de munc` [i rivalii de la petrecerile câmpene[ti sim]iser` asta pe

20 PATTI BECKMAN

pielea lor. Dac` era implicat \ntr-o \nc`ierare, nu ezita niciodat` s` se

foloseasc` de cu]it. |n mod ciudat \ns`, atunci când era cu ea nu d`dea

nici cel mai mic semn de ner`bdare, de nervozitate!

La paisprezece ani, Susanne sem`na mai degrab` cu o tân`r` zglobie

decât cu o adolescent`. Era \nalt` [i supl` [i putea f`r` dificultate s` ]in`

pasul rapid cu Bart, când mergeau al`turi. F`r` s`-[i permit` vreodat`

vreun gest deplasat, Bart o c`ra peste tot cu el. Convins`, la rândul ei, c`

poate avea deplin` \ncredere \n el, Susanne d`dea frâu liber

sentimentelor sale. St`teau de vorb` ore \ntregi, ca ni[te vechi prieteni,

iar el p`rea \ntotdeauna \ncântat de prezen]a ei.

|i povestise aproape totul despre familia [i via]a lui. Mama lui se tr`gea

\n linie direct` din coloni francezi [i spanioli. Crescuse \n cel mai elegant

cartier din New Orleans. Dar avusese \ndr`zneala de neiertat s` se

\ndr`gosteasc` de Geoffray Stone, un simplu pescar [i s` se m`rite cu el.

Scandalul \i \mpro[case familia cu noroi [i aceasta nu ezitase s-o

renege [i s-o dezmo[teneasc`. Geoffray Stone nu reu[ise niciodat` s` se

ridice prea mult [i nici s` progreseze, dar \[i f`cuse so]ia fericit` [i fusese

\ntotdeauna un bun tat`. Se \necase \n mare \n urma unui accident [i

so]ia lui r`m`sese singur` s`-[i creasc` b`iatul. Intrase ca menajer` \n

casa familiei L'Anjeau, iar Bart, din adolescen]` \nc`, muncise la docuri.

Bart p`rea fericit [i vesel. V`zându-l dansând, cântând [i bând cu

prietenii s`i, era greu s`-]i imaginezi c` dorin]a de revan[` [i

am`r`ciunea \i rodeau inima.

Susanne \ns` [tia c` nu va ierta niciodat` familia care o condamnase

pe mama lui la s`r`cie [i nu-i permisese s` studieze pentru a-[i alege

liber` o profesie. El \[i câ[tiga pâinea cu sudoarea frun]ii muncind la

docuri [i \n felul acesta ajunsese s` aib` ace[ti umeri la]i [i puternici

precum [i mu[chi de o]el.

BARCA VISURILOR 21

– Va veni o zi când le voi ar`ta de ce sunt \n stare, morm`ia el când

era prost dispus. Voi face avere [i m` voi duce \n Cadillac la New

Orleans, \n cartierul unde a crescut mama [i voi scuipa pe peluzele lor

perfecte!

Cuvintele acestea o f`ceau pe Susanne s` tremure. Ochii i se

aprindeau ca ni[te fl`c`ri. P`rea c` nimic nu poate rezista unei aseme-

nea voin]e. O speria un pic dar, Doamne, cât \l admira!

Din toat` fiin]a lui emana o asemenea for]` [i hot`râre! {i \ncrederea

pe care i-o ar`ta o f`cea s` se simt` minunat; niciodat` nu f`cea altcuiva

confiden]e \n afar` de ea!

{i brusc, din cauza Helenei, aceast` frumoas` iubire de tinere]e se

transformase \n ur`!

Revenit` de la colegiu pentru a-[i petrece vacan]a \n familie, sora ei

exclamase cu ironie acid`:

– V`d c` ]i-ai g`sit un prieten!

Susanne ro[ise [i-i r`spunsese cu r`ceal`:

– Nu este ce crezi tu; este \ntr-adev`r un prieten!

– Chiar a[a? Am v`zut eu cum \l priveai cu ochii t`i de pe[te pr`jit.

– Nu-i adev`rat!

Furia [i umilin]a o sufocau [i ochii erau plini de lacrimi. Helen

ridicase din umeri, spunând:

– Atunci, \nseamn` c` nu vezi nici un inconvenient dac` am s` ies cu

el?

– Nu m` prive[te ce faci!

– Ah, bine! |n]elegi, n-a[ vrea s` intru \n concuren]` cu tine,

r`spunsese ea cu pref`cut` blânde]e \n glas.

"M-a[ mira s` n-o faci, gândise Susanne, ai f`cut-o \ntotdeauna, a[a

c` de ce nu [i de data asta?

22 PATTI BECKMAN

Oricum, n-ar fi folosit la nimic s` mai discute. Helen f`cea

\ntotdeauna doar ce avea chef, f`r` s`-i pese de consecin]e.

{i cum s`-i m`rturiseasc` Helenei ce \nsemna Bart pentru ea? De

altfel, ar putea oare s` exprime \n cuvinte tandre]ea pe care o sim]ea

pentru el? Era ceva mult prea personal; era prima ei dragoste...

|n aceea[i sear`, Bart veni s-o ia \n ora[ pe Helen. Susanne \l

\ntâmpin` cu o expresie rece pe fa]`.

– Intr`, ia loc. Helen nu va \ntârzia prea mult.

Se sim]ea prad` unor emo]ii contradictorii. Bart era atât de elegant

\n aceast` superb` hain` sport alb` care-i scotea \n eviden]` fa]a

bronzat`! |l v`zuse adeseori la munc`, \n plin efort, \ntr-un simplu tricou

[i nu-i era deloc greu s`-[i imagineze bra]ele lui musculoase. Prezen]a lui

acum atât de aproape o tulbura profund [i inima \ncepu s`-i bat` mai

repede.

|n acela[i timp \ns`, \i veni \n minte imaginea surorii ei \n bra]ele lui

Bart. |l vedea s`rutând-o, murmurându-i cuvinte dulci la ureche [i inima

i se strânse de durere.

Ceea ce o f`cea s` sufere mai mult decât orice era faptul c` el nu-[i

d`dea deloc seama c`-i frângea inima. Pentru el, nu era decât o copil`

care-l urma peste tot ca un câine credincios. {i atunci, dac` voia s`-i

curteze sora, ce era r`u \n asta?

Oare \n clipa aceea dragostea ei se transformase \n ur`? Se gândise

uneori la asta...

|ntre ei se l`s` o t`cere stânjenitoare. |n sfâr[it, \nc`perea fu inundat`

de un suav parfum de magnolie [i Helen ap`ru. Intr` cu \ncetineala [i

m`re]ia demn` de o regin` care acord` o audien]` supu[ilor s`i.

– Oh, \mi pare foarte r`u c` te-am f`cut s` a[tep]i! [opti ea.

Susanne v`zu cum Bart aproape c` p`lise de admira]ie.

BARCA VISURILOR 23

Nu era de mirare. Helen era impresionant de frumoas` \n rochia ei

de sear` de culoare purpurie, care-i punea \n valoare albastrul limpede

al ochilor [i p`rul blond adunat \ntr-un coc \n vârful capului. Al`turi de

ea, Susanne p`rea un b`ie]oi turbulent [i prea pu]in interesat` de

aspectul ei!

|ncepând din clipa aceea, \ntrea ea [i Bart nimic nu mai fu ca \nainte.

El nu mai avea timp pentru ea [i unicul lor subiect de discu]ie era Helen.

O \ntreba mereu pe Susanne dac` sora ei \i vorbise despre el, dac`-l

pl`cea, dac` se distra când ie[eau \mpreun`.

{i ca totul s` fie cum trebuie, Helen nu se mai gândea decât la el!

Susanne [tia \ns` foarte bine ce \ntors`tur` vor lua lucrurile. |ntr-o

bun` zi, sora ei, cedând unui capriciu, sau pur [i simplu plictisit` s` vad`

mereu aceea[i fa]`, nu se va mai interesa de el [i se va \ndr`gosti de un

altul.

– |mi place mult acest Bart, \i spuse ea Susannei când se \ntoarse din

ora[.

Susanne \[i a[tepta sora de fiecare dat` când aceasta ie[ea cu el [i, cu

inima strâns`, asculta povestindu-i-se \n cele mai mici am`nunte cum

decursese \ntâlnirea. Era o tortur` pe care o suporta cu un fel de pl`cere

pervers`, a[a cum ai ap`sa pe un dinte dureros; o form` de masochism.

Dar poate c` era, \n parte, [i un mod de a se iluziona c` \[i petrecuse

seara cu el?

"Ce imbecil! gândea Susanne. Deocamdat`, Helenei \i place de el.

Este sedus` de frumuse]ea [i de virilitatea lui. Dar pe Helen n-o poate

satisface prea mult` vreme acela[i b`rbat. Oare el nu este \n stare s`

\n]eleag` asta? Este oare total indiferent la reputa]ia lui Helen?"

|ntr-o zi, se opri lâng` barca \n care Bart era ocupat s` repare o plas`.

|l privea f`r` s` spun` ceva.

24 PATTI BECKMAN

– Nu e[ti decât un idiot, Bart Stone! strig` ea brusc, furioas` imediat

pe ea \ns`[i c` nu putuse s` se ab]in`.

– De-abia ai venit s` m` vezi, ca s`-mi spui asemenea amabilit`]i?

\ntreb` el zâmbindu-i mali]ios.

Era pentru prima oar` de când Helen se \ntorsese acas`, c` i se

adresa ca \nainte, glumind prietene[te.

Felul \n care \i r`spunsese f`cu s` i se topeasc` agresivitatea [i reu[i

cu greu s` articuleze:

– Nu... voiam doar s` te salut trecând pe aici...

– M` bucur c` e[ti aici. Vreau s`-]i ar`t ceva!

Se vedea bine c` era \ncântat de ce f`cuse. Inima Susannei tres`ri. |[i

vor reg`si oare vechea prietenie? Descoperise el oare, \n sfâr[it, cine era

Helen? Se va apropia de ea?

– Ce este? \ntreb` ea, arzând de ner`bdare.

– Va trebui s`-mi promi]i c` vei p`stra secretul.

– |]i promit.

– Este \n cabin`. M-am dus adineauri s`-l cump`r [i n-am avut timp

s`-l duc acas`. Po]i s` fii mândr`, vei fi prima care-l vede.

A[adar, redevenise confidenta lui! Va \mp`rt`[i cu el un secret...

Uitase deja complet de gelozia fa]` de Helen.

– A[teapt`-m` aici, m` \ntorc imediat.

Ie[i din cabin` f`r` nimic \n mân`.

– Unde este? \ntreb` ea.

El zâmbi. Ce \nsemna oare acea str`lucire neobi[nuit` din ochii lui?

Toat` acea tandre]e din privire [i acest zâmbet, erau pentru ea? Nu-l

v`zuse niciodat` pe Bart atât de frumos! O umbr` u[oar` de barb` \i

d`dea aerul amenin]`tor al unui pirat invincibil. Nu-i mai lipseau decât

cercelul din ureche [i pumnalul la brâu. Susanne se \nfior`.

BARCA VISURILOR 25

El scoase din buzunar o cutiu]` [i i-o \ntinse.

– Deschide-o!

Era oare un cadou pentru ea? Curioas` [i gr`bit`, ridic` u[or capacul

cutiu]ei cu o mân` ce-i tremura. Un mic diamant str`lucea pe o pernu]`

de catifea stacojie.

Sfâ[iat` \ntre stupoare [i o anume b`nuial` pe care \ncerca s` [i-o

alunge din minte, \[i trecu limba peste buzele uscate [i murmur` cu o

voce nesigur`:

– Este... este foarte frumos!

|l privi pe Bart, a[teptând o explica]ie.

– Nu [tii ce este?

– P`i... un inel...

– Evident! Dar nu orice inel. Este pentru Helen. O voi cere \n

c`s`torie!

Ochii Susannei se \mp`ienjenir`. Furia, gelozia i se trezeau din nou

\n suflet, reaprinzându-i ura ca un val negru gata s-o \nghit`.

Dintr-o dat`, tenul bronzat al lui Bart i se p`ru galben; ochii reflectau

tr`darea [i p`rul negru \i d`dea o \nf`]i[are de diavol. Susanne nu-l

v`zuse niciodat` atât de urât.

Cu lacrimi \n ochi, prad` unui val de furie, strig` la el:

– A[a cum ]i-am mai spus, Bart Stone, e[ti un imbecil nemai\ntâlnit!

Nu te baza pe Helen. Este incapabil` s` iubeasc` indiferent pe cine!

El se \ncrunt`.

– Nu m` a[teptam la asta! M` gândeam c` vei fi fericit` s`-]i fiu

cumnat!

Fericit` c` sora ei i-l furase pe Bart [i c` acesta voia s-o cear` de so]ie!

Helen era teribil de nestatornic`, dar dintr-un capriciu, era \n stare

s`-i accepte propunerea... A[adar, Susanne era deja pe locul doi privind

26 PATTI BECKMAN

afec]iunea tat`lui s`u [i acum va fi de asemenea pe locul doi privindu-lpe Bart...

{i totu[i, ar fi preferat s` moar` decât s`-i spun` ce reprezenta pentruea, cât de mult \l iubea... |i spuse, pe un ton rece:

– Nu conteaz` ce gândesc eu. }i-am spus doar adev`rul \n leg`tur`cu Helen. O cunosc mai bine decât tine. Acum, scuz`-m`, trebuie s`plec, am lucruri mult mai importante de f`cut decât s` stau la palavre cutine despre minunata idil` cu sora mea!

St`pânindu-[i o cumplit` dorin]` de a arunca inelul \n ap`, i-l\napoie lui Bart [i fugi f`r` s` arunce o privire \n urm`. Nu mai voia s`-lvad` vreodat`! Ura fa]` de el nu se va stinge decât o dat` cu ea!

{i \ntr-adev`r, nu-l mai v`zu. St`tea cât mai mult \n camera ei,refuzând s` se duc` s` deschid` u[a când suna [i evita cu grij` locurile\n care risca s`-l \ntâlneasc`.

A[a cum prev`zuse, aventura se termin` r`u. El \i f`cuse declara]ia dedragoste lui Helen [i-i oferise inelul de logodn`. V`zând \ntors`turaserioas` pe care o luau lucrurile, ea \l descuraj`, \ncepu s` ias` cu al]itineri [i pân` la urm` plec` \n Europa.

Dezam`git, cu inima frânt`, Bart \ncepu s`-[i neglijeze munca [i s`r`t`ceasc` dintr-un bar \n altul.

|ntr-o noapte, dup` o \nc`ierare deosebit de grav`, [eriful \l arest`.El reu[i \ns` s` scape [i p`r`si ora[ul. |i scrise apoi mamei sale cerându- s` vin` la el, ceea ce ea [i f`cu.

Mai târziu, se auzi c` mama lui murise, dup` care nimeni nu maiauzise nimic despre el. Din partea Susannei, putea foarte bine s`dispar` complet de pe fa]a p`mântului. Ar fi fost cu atât mai bine.

{i iat` c` ast`zi revenea brusc \n via]a ei, trezindu-i o mare de emo]iipe care le crezuse moarte [i uitate de vreme...

BARCA VISURILOR 27

Capitolul 3

– Susanne! Dup` to]i ace[ti ani! Ultima oar` când ne-am v`zut, erai

doar o feti]`! {i acum... pari o adev`rat` domni[oar`!

– M-am maturizat!

Ea d`du din cap. Ce cuvinte ridicole! Se schimbase? |n zece ani, era

cât se poate de normal! Ca pentru a-[i alunga din minte imaginile

trecutului [i a \mpiedica vechile r`ni s` se redeschid`, f`cu un gest cu

capul pentru a-[i da p`rul pe spate. Uitase c` [i-l sacrificase chiar \n

diminea]a aceea. Asta probabil c` o \mb`trânea, nici o bucl` r`t`cit`

nu-i mai mângâia obrazul!

|ntre ei se l`s` o t`cere stânjenitoare. Andy, stupefiat, \i privea pe

rând.

– V` cunoa[te]i? \ntreb` el \n sfâr[it.

– Da. Pe vremuri, lucram pentru tat`l Susannei. {tii, acel domn

L'Anjeau despre care ]i-am vorbit.

– Aha!

– {i acum, du-te [i te joac` un pic pe afar`. Las`-ne s` ne dep`n`m

amintirile...

– Nu, nu-i nevoie! \l \ntrerupse repede Susanne.

Nu avea nici un chef s` vorbeasc` despre trecut. |[i \ngropase de

mult` vreme suferin]a [i nu voia s-o dezgroape.

– Oh! Ba da...

|n glasul lui se ghicea o insisten]` ciudat`, care-i trezi curiozitatea. El

\i lu` mâna; emo]ia pe care o resim]i fu atât de violent`, \ncât se cl`tin`.

Ar fi vrut s` fug`, dar spre propria-i uimire, se auzi spunând:

– Vino, Andy! O s`-l chem pe Biscuit s`-]i ]in` de urât.

|l duse pe b`iat afar`, fluier` dup` câine care ap`ru la primul apel,

apoi se \ntoarse la Bart.

De ce acceptase s`-i vorbeasc`? Era chiar ultimul lucru pe care [i l-ar

fi dorit...

Se a[ezar` la o mas` din cap`tul s`lii [i Bart comand` dou` cafele tari

ca \n Louisiana, cu cicoare.

{i el p`rea schimbat. Ea nu-[i putea \ntoarce privirea de la acest chip

atât de familiar odinioar`. Ochii erau la fel de negri [i str`lucitori, p`rul

la fel de bogat [i fa]a la fel de bronzat`. Nu \mb`trânise, dar sprâncenele

mari stufoase [i expresia mai dur` a fe]ei \i d`deau un aer mai hot`rât,

voluntar, aproape amenin]`tor, care o fascina [i o nelini[tea \n acela[i

timp.

El vorbi primul, \ncet, cu o not` de simpatie \n glas:

– Am auzit spunându-se...

– Ce ai auzit spunându-se? \l \ntrerupse ea.

|l privea mirat`, ca [i cum nu \n]elegea la ce voia s` fac` aluzie.

|nghi]i o gur` de cafea fierbinte care \i arse gâtul. Durerea aceasta fizic`

fu binevenit`. O f`cu s` uite o clip` durerea mai profund` pe care o

resim]ea.

– Despre necazurile financiare ale familiei tale... \mi pare sincer r`u.

BARCA VISURILOR 29

– Oh! Nu-i atât de grav. Este o perioad` proast`, dar o s` se aranjeze.

Hot`rât` s` schimbe subiectul, spuse:

– Am aflat c` ]i-ai pierdut mama. Mi-a p`rut foarte r`u. Am iubit-o to]i

enorm.

Bart o fix` cu o privire \ntunecat`.

– N-a avut o via]` foarte fericit`. Familia ei a avut grij` de asta... Când

a murit, n-a venit nimeni la \nmormântare!

– Nu i-au ierat niciodat` c`s`toria cu un b`rbat care nu era din lumea

lor, nu-i a[a?

Susanne \[i amintea cu tandre]e de acea femeie cu care glumise [i se

jucase adeseori \n buc`t`ria frumoasei lor case!

Bart trase de man[etele c`m`[ii lui elegante de m`tase.

– A[teapt` numai s` vezi când voi da acum ochii cu ei! Pot foarte bine

s`-i ignore pe membrii familiei pe care \i consider` nedemni de ei, dar

m` \ndoiesc c` vor renega o rud` care a f`cut avere, chiar dac` i-au

respins tat`l!

A[adar, era adev`rat. Bart era bogat [i avea \ntr-adev`r inten]ia s`

cumpere b`rci \n zon`. Susannei \i era destul de greu s` lege lucrurile.

Avea impresia c` se \ntorsese cu zece ani \n urm`, dar acum rolurile erau

inversate...

– Cum ai reu[it s` faci asta, Bart?

Era curioas` s` afle. Poate va \nv`]a ceva ce ar putea s`-l ajute pe tat`l

s`u s` mai aib` o [ans`...

– Dup` moartea mamei, am plecat \n Nord, s` \ncep o nou` via]`.

Am studiat, am muncit din greu. {i apoi am \ntâlnit o fat` cu care m-am

c`s`torit. P`rin]ii ei erau boga]i, convin[i c` rela]ia noastr` va fi sortit`

e[ecului, pentru c` eram din medii diferite.

– Dac` \n]eleg bine, istoria se repet`?

30 PATTI BECKMAN

– Nu \ntocmai. Tat`l meu s-a n`scut [i a murit s`rac [i am`rât. M-am

jurat c` n-am s` p`]esc la fel. Familia so]iei mele ne-a refuzat orice ajutor

pân` când mi-am terminat studiile. N-am avut o via]` u[oar`. Cu atât mai

mult cu cât, \ntre timp, s-a n`scut Andy. Dar mi-am luat cu succes

diplomele. Dovedisem de ce sunt \n stare. {i atunci, socrul meu m-a

ajutat s` demarez \n afaceri [i am reu[it. Bine\n]eles, am avut norocul s`

cap`t o mân` de ajutor la \nceput, dar apoi m-am descurcat singur!

Mi-am \ndeplinit jur`mântul... cu sudoarea frun]ii!

– Cer[etorul devenit miliardar...

Se gândi cu triste]e c` familia ei str`b`tuse un drum exact invers.

– Po]i s` spui [i a[a... Pe m`sur` ce munceam, \mi d`deam seama c`

m` pricep la afaceri. M-am str`duit mult, dar str`dania mea n-a fost \n

zadar! |n plus, so]ia mea [i-a mo[tenit bunicul. Astfel c`, atunci când a

murit \ntr-un accident de ma[in`, m-am trezit mo[tenitorul unei

adev`rate averi!

– De ce... te-ai \ntors aici, Bart?

|i tremurase pu]in glasul când \i rostise numele. Din clipa \n care \l

z`rise, ardea de ner`bdare s`-l pronun]e cu voce tare. |n acela[i timp,

\ns`, ura aceste patru litere care \i trezeau atâtea amintiri...

– Din dou` motive. Mai \ntâi, pentru c` Andy are astm; dup` spusele

doctorului, c`ldura s-ar putea s`-i fac` bine. De la moartea mamei sale,

s-a \nchis \n el [i este \n permanen]` trist.

Mi-am zis c` via]a \ntr-un mic sat de pescari l-ar ajuta poate s`-[i aline

suferin]a...

Cu o strângere de inim`, Susanne \ntreb`:

– {i al doilea motiv?

El o fix` \ndelung, f`r` s`-i r`spund` imediat. O clip`, sperase c` se

\ntorsese pentru ea. Brusc \ns`, el se \nvior`. V`zând c` urma s`-i

BARCA VISURILOR 31

r`spund`, inima \ncepu s`-i bat` cu putere [i se aplec` spre el ca s` aud`

mai bine.

– Ce mai face Helen? \ntreb` el.

Helen! |ntrebarea o l`s` f`r` grai! Deci pentru a vorbi \n final despre

ea insistase atât s` evoce trecutul. {i când se gândea c` sperase s` n-o

fi uitat pe ea, pe Susanne, de tot! Dar nu! Ca \ntotdeauna, \l interesa

doar Helen, nu ea! Sim]ea c` fierbe de furie. Nu dorea \ns` cu nici un

pre] s`-i ghiceasc` suferin]a pentru c` \i ignorase \ntotdeauna

sentimentele!

– Nu s-a schimbat! r`spunse Susanne cu am`r`ciune, sperând c` el

\[i va aminti de firea nestatornic` a surorii ei.

– Nu s-a schimbat? |n zece ani?

– S-a c`s`torit, [i apoi a divor]at. Dar \n afar` de asta, este la fel. Doar

c` este mai s`rac`!

Pentru prima oar`, f`cea aproape cu pl`cere aluzie la necazurile lor

financiare. Bogata Helen \l sedusese pe Bart cel s`rac. Dar acum, Helen

cea s`rac` \l va cuceri din nou pe Bart bog`ta[ul?

– Acum, trebuie s` plec.

Brusc, conversa]ia \i devenise insuportabil`.

– La revedere, Bart. M` bucur c` te-am rev`zut.

– O s` ne mai vedem, Susanne...

Spusese asta cu o intona]ie ciudat`, plin` de sub\n]elesuri care o l`s`

perplex`.

– Bine\n]eles! zise ea pe un ton indiferent, ridicându-se. }i-l trimit

pe Andy. Este un b`iat tare dr`gu]... ai noroc, Bart.

– {tiu.

Afar`, \n lumina puternic` a soarelui, st`tu câteva clipe s`-l priveasc`

pe Andy alergând [i jucându-se cu Biscuit. |l strig` [i-l trimise la tat`l s`u.

32 PATTI BECKMAN

Dintr-o dat`, \[i d`du seama de ce i se p`ruse familiar chipul acesta de

copil: Andy sem`na buc`]ic` rupt` cu tat`l s`u.

– |]i mul]umesc c` m-ai l`sat s` m` joc cu Biscuit, zise el zâmbind

larg.

Susanne \[i trecu afectuos mâna prin p`rul lui.

– Nu uita c` ]i-am oferit jum`tate din Biscuit!

– A[a este! zise el cu o privire str`lucitoare.

Triste]ea \ns` \[i recâ[tiga terenul [i Andy disp`ru \n cafenea.

***

|n zilele urm`toare, Susanne fu foarte ocupat` cu preg`tirile pentru

vânzarea planificat`. |l \ntâlni pe Andy de mai multe ori pe strad`. Cu cât

\l cuno[tea mai bine, cu atât i se p`rea mai lipicios. F`cea eforturi

incredibile s`-[i alunge din minte imaginea lui Bart, care-i trezea

sentimente de mult uitate. Chiar [i când era cu Howard, se gândea la el

[i se sim]ea vinovat` c` voia s`-i compare pe cei doi b`rba]i. Din fericire,

pentru Bart resim]ea o ur` la fel de puternic`...

|n ajunul vânz`rii, umbla \n patru labe prin salon, \ncercând s` fixeze

pre]urile pe obiectele heteroclite pe care le adunase. |[i privi usc`torul

de p`r cu oarecare regret.

Tat`l ei citea ziarul a[ezat \ntr-un fotoliu vechi peste care se aruncase

o p`tur` ca s`-i ascund` g`urile. Mama [i sora sa alegeau dintr-un catalog

materialul unei rochii pe care Helen dorea s` [i-o fac`.

|[i sacrificase oare p`rul numai pentru ca sora sa s`-[i poat` satisface

un capriciu?

BARCA VISURILOR 33

– Tat`, zise ea dintr-o dat`. Cu banii câ[tiga]i din vânzare, cred c` ar

trebui s` pl`tim ni[te datorii. Ar fi p`cat s` cheltuim ace[ti bani pe

nimicuri, nu crezi?

– Ai dreptate, r`spunse Carl L'Anjeau f`r` s`-[i ridice ochii de pe ziar.

– N-o s` adun`m prea mul]i bani, dar oricum, va fi mai bine decât

nimic. Cu pu]in noroc, vom vinde poate totul!

– Hmm!

– Tat`, nu ascul]i ce spun. Las` ziarul, te rog.

– Poftim? Oh, scuz`-m`! Ce este, draga mea?

– |]i vorbeam despre vânzare...

Cum putea s` r`mân` atât de indiferent când ea se str`duia atât

s`-l ajute? Ochii i se umplur` de lacrimi. Nu-[i d`dea seama c` numai

pentru asta renun]ase la p`rul ei? Era pu]in lucru, dar era totu[i un mic

sacrificiu [i i-ar fi pl`cut ca el s`-[i dea seama de asta. Helen nici nu se

gândise s`-[i pun` vreun obiect \n vânzare [i nu se gândea decât la ce

[i-ar mai putea cump`ra!

– Susanne, \]i sunt foarte recunosc`tor pentru ceea ce faci. Dar ]i-am

mai spus, nu este nevoie.

– Ba da, este nevoie! Trebuie s` facem tot ce ne st` \n puteri ca s`

salv`m "Helanne"!

L'Anjeau puse al`turi ziarul [i \[i privi fiica oarecum stânjenit.

– N-am vrut s`-]i spun nimic \nainte ca totul s` fie aranjat, dar cred

c` a venit momentul....

Vocea lui avea o intona]ie atât de aspr`, \ncât Susanne se \nfior`.

|n]elese c` \i va anun]a ceva ce nu voia s` aud`. Sim]i un nod \n gât.

– Am vândut barca.

– Poftim?

Oh, nu! Asta nu...

34 PATTI BECKMAN

De când tat`l ei \i explicase c` sunt obliga]i s` vând` casa, niciodat`

nu se mai sim]ise atât de aproape de disperare. |[i d`du seama dintr-o

dat` cât de ridicoli, de derizorii erau cei câ]iva dolari pe care i-ar fi scos

\n urma vânz`rii lucrurilor... |mpietrit`, nu mai [tia ce s` cread` sau ce

s` spun`.

– {tiam prea bine c` vei fi tulburat`.... dar ce vrei.... n-am avut de

ales.

– Dar... Ce-o s` facem? |n afar` de pescuit, nu [tii s` faci altceva! Este

via]a ta! {i a mea... Cum ai putut vinde "Helanne", f`r` ca m`car s`-mi

spui?

Lacrimile \i [iroiau pe obraz. Era cuprins` de panic`. De ce s-ar mai

fi putut ag`]a acum?

– Nu-i chiar atât de grav, feti]a mea. De fapt, nu se va schimba mare

lucru. Vom continua s` ne ocup`m de barc` la fel ca \nainte. Singura

deosebire este c` nu voi mai fi eu proprietarul. Atâta tot.

– Atâta tot! Tat`, cum po]i s` spui a[a ceva? De ce ai f`cut asta? Am fi

g`sit un mijloc s` ie[im din impas \ntr-un fel sau altul!

– Tu nu [tii cum st`m, draga mea. Nu ]i-am spus nimic ca s` nu-]i

faci griji, dar nu mai am nici m`car cu ce s` pl`tesc ultima repara]ie.

}i-l po]i imagina pe tat`l t`u ajuns s` cer[easc` [i s` stea a[a, cu bra]ele

\ncruci[ate, aducându-[i familia la mila public`? Trebuia s-o vând. Era

singura solu]ie.

Privirea \ngrijorat` a tat`lui s`u st`vili brusc valul de proteste al

Susannei. O cuprinse fa]` de el o tandre]e [i o admira]ie neb`nuite. Era

\ntr-adev`r un b`rbat puternic [i curajos. Fusese bogat [i puternic, dar

nu abuzase niciodat` de autoritatea lui. D`duse dovad` \ntotdeauna de

o absolut` cinste [i spirit de dreptate. De altfel, tocmai aceste scrupule

morale \l conduseser` spre ruin`. Nu pentru a salva onoarea familiei

BARCA VISURILOR 35

L'Anjeau pl`tise datoriile fratelui s`u? Acum, era inutil s` mai vorbeasc`

despre asta. Cu atât mai mult cuno[tea orgoliul tat`lui s`u cu cât i-l

mo[tenise.

– Afacerea este \ncheiat` definitiv? \ntreb` ea, ag`]ându-se de singura

speran]` care-i mai r`m`sese.

– Nu, dar mai este doar o chestiune de zile. Mai sunt de semnat

câteva hârtii [i cum Bart Stone este foarte ocupat...

Bart Stone! Numele acesta r`sun` \n capul ei ca un dang`t de gong.

– Ai vândut-o pe "Helanne" lui Bart Stone?

– Da. |]i mai aminte[ti de el? Este tân`rul acela cu un caracter

nesuferit care a lucrat pentru mine acum vreo zece ani. S-a \ntors aici, [i

oricât ar p`rea de extraordinar, este plin de bani. Acum tocmai \[i

formeaz` o flotil` de pescuit. De altfel, am avut noroc c` a vrut s`

cumpere "Helanne" [i c` m` las` s-o folosesc \n continuare. Se angajeaz`

s` repare barca, s` pl`teasc` ghea]a [i combustibilul [i s` \mp`r]im

recolta. Dac` a[ fi vândut-o altcuiva, f`r` \ndoial` a[ fi pierdut-o de tot.

Iat` deci ce \nsemnase fraza lui Bart care o intrigase atât: "ne vom

revedea, Susanne".

– Te-ai dus tu la Bart, sau a venit el la tine?

– El mi-a f`cut o ofert`. {i este un adev`rat noroc pentru mine.

– Cu toate astea, \mi pare r`u c` i-ai vândut barca...

– {i ce-am fi putut face altceva? Crezi c` ar fi fost mai bine pentru noi

s` tr`im din mila public`? |i datorez mult` recuno[tin]` b`iatului `sta.

M-a scos dintr-o situa]ie imposibil`. {i vreau s`-]i mai spun ceva. El a mai

ad`ugat o clauz` la contractul nostru: dac` vreodat` voi fi \n m`sur` s`

r`scump`r barca, mi-o va \napoia cu pre]ul cu care a cump`rat-o ast`zi,

oricare ar fi fost repara]iile pe care i le-ar fi f`cut pân` atunci! Nici nu

puteam spera s` fac un târg mai bun!

36 PATTI BECKMAN

Precizarea aceasta mai calm` furia [i triste]ea Susannei. Mai aveau o

[ans` s` r`scumpere barca... R`mâne de v`zut.

Oft` [i se apuc` s` adune toate obiectele r`spândite pe jos.

Ast`-sear`, nu mai avea puterea s`-[i continue treaba.

***

A[a cum prev`zuse, a doua zi Susanne scoase la vânzare toate

lucrurile la care se hot`râser` s` renun]e. Pân` la prânz, vânduse deja

mai mult de jum`tate din ele. Num`rându-[i câ[tigul, \[i d`du seama c`

m`run]i[ul pe care-l adunase cu siguran]` nu i-ar fi ajutat familia s` ias`

din \ncurc`tur`. |[i lu` cei câ]iva dolari câ[tiga]i [i plec` s` se plimbe.

Avea nevoie s` mediteze la \ntâmpl`rile din ultimele ore.

Era obosit` [i \ngândurat` [i mergea f`r` s` [tie prea bine \ncotro,

\ntrebându-se de ce familia ei era atât de urm`rit` de ghinion. Dup` vreo

jum`tate de or`, \[i abandon` o clip` gândurile triste [i privi \n jurul ei.

|[i d`du seama c` se \ndrepta direct spre vechea lor cas`.

Un instinct ne[tiut o \ndemnase, f`r` voia ei, spre locul copil`riei

sale fericite... Mai f`cu vreo câ]iva pa[i pe strada aceasta larg`, unde

str`mo[ii ei v`zuser` perindându-se convoaie lungi de sclavi \nc`tu[a]i [i

auziser` zgomotul c`ru]elor \nc`rcate cu trestie de zah`r.

Ajunse la col]ul str`zii [i se trezi \n fa]a casei. Se apropie, cu un nod

\n gât [i cu ochii plini de lacrimi. De fiecare dat` când venea aici, o

cuprindea aceea[i emo]ie. Era o cas` \n stilul clasic colonial - un amestec

ciudat de arhitectur` greceasc` [i britanic`.

Susanne \[i c`ut` cu privirea camera.

BARCA VISURILOR 37

|[i amintea de acele nop]i de var` când, prin fereastra deschis`,

ajungea pân` la ea acel delicios parfum de caprifoi [i de magnolie \n

acela[i timp cu cântecul vesel al privighetorilor.

Dar acum, casa era la fel de solitar` [i de trist` ca [i ea. O cump`rase

un agent imobiliar pentru a o transforma \n apartamente de lux.

Deocamdat`, \ns`, era abandonat`. Fa]ada era d`r`p`nat`, tencuiala se

scorojea, geamurile fuseser` sparte [i gr`dina fusese invadat` de

buruieni.

|[i \ntoarse fa]a suspinând, neputând s` suporte acest spectacol. Se

gr`bi s` porneasc` din nou spre port. Poate c` vederea b`rcilor pe care

le iubea atât \i va da un pic de curaj.

"Helanne", reparat` [i pus` la ap`, cu prora \ntoars` spre larg, se

leg`na \ncet lâng` digul ros de carii. Timpul [i umezeala [terseser`

aproape numele pe care i-l d`duse domnul L'Anjeau, care luase primele

trei litere de la "Helene" [i ultimele de la "Susanne" botezând-o astfel

"Helanne". Vasul p`rea ner`bd`tor s` aud` din nou zgomotul regulat al

motorului, semnalul de plecare.

– Nu e[ti \nc` a lui, b`trânico! Atâta timp cât actele nu sunt

semnate... morm`i Susanne pe un ton provocator.

– Acum vorbe[ti singur`?

Ea se \ntoarse [i-i zâmbi lui Howard Barker.

– Mi se \ntâmpl` s` uit c` "Helanne" nu este o persoan` vie!

– A[adar? Din nou la ap`?

Se apropie de Susanne [i o prinse de mân`.

Prezen]a aceasta prietenoas` o reconfort`. Avea nevoie de cineva cu

care s` vorbeasc`.

– Tata a vândut-o!

– A vândut-o? De ce?...

38 PATTI BECKMAN

– Motorul \[i va da \n curând ultima suflare... sunt de f`cut o

gr`mad` de repara]ii... [i având \n vedere starea noastr` financiar`...

Oft`. Ce putea s` fac` altceva?

– {i tat`l t`u ce-o s` fac` f`r` barc`?

– Va munci ca [i \nainte, dar pentru un patron! A[a s-a \n]eles cu

cump`r`torul, Bart Stone. |]i aminte[ti de el?

– |n ora[ nu se vorbe[te decât despre el. Se pare c` se plimb` \ntr-

un Mercedes [i arunc` bani \n stânga [i-n dreapta. Este greu de crezut...

|l privi pe Howard cu tandre]e. F`cea parte din via]a ei de atâ]ia ani!

Ea era \nc` la colegiu când \l cunoscuse. I-a f`cut curte o vreme, apoi a

plecat la universitatea din Loyola unde [i-a luat licen]a \n farmacie. La

\ntoarcerea lui, au reluat rela]ia. Cu b`rbatul acesta frumos, totul era atât

de simplu! Avea p`rul bogat, [aten [i ni[te ochi mari [i blânzi de o

frumoas` nuan]` c`pruie. Probabil c` \ntr-o zi se vor c`s`tori, a[a cum se

a[teptau to]i cei care-i cuno[teau.

Fur` \ntrerup]i de Andy [i Biscuit, care veneau \n fug` spre ei.

Câinele s`ri pe Susanne, o \mpinse [i-i linse mâinile.

– Jos labele, Biscuit! Andy vino aici.... }i-l prezint pe Howard Barker,

un vechi prieten. Howard, el este Andy.

– Sunt \ncântat s` te cunosc, zise Howard \ntinzându-i mâna. E[ti

nou venit pe aici?

– Da, domnule, r`spunse Andy strângându-i cu gravitate mâna.

– {i absolut ne[tiutor \n materie de pescuit creve]i, nu-i a[a, Andy?

ad`ug` Susanne.

– A[a este!

– Vrei s` vii s` iei prima ta lec]ie de naviga]ie?

– Acum?

– Da! "Helanne" - o recuno[ti? este gata s` ias` \n larg. Te duc eu...

BARCA VISURILOR 39

– Adev`rat? strig` Andy, emo]ionat.

– Vii cu noi, Howard?

– Nu. Din p`cate, trebuie s` m` \ntorc la farmacie.

Le strânse mâna amândurora [i se \ndep`rt`.

O clip`, Susanne privi dup` el. Avea un mers mai non[alant, dar

tân`rul acesta \nalt [i suplu era foarte frumos! "Dar nu este atât de sp`tos

ca Bart", \[i zise ea. De ce se gândise brusc la Bart? Cei doi nu aveau

nimic \n comun. Pe cât era Howard de amabil [i de atent, pe atât era Bart

de arogant [i de autoritar. Erau ca ziua [i noaptea...

Bart era ultima persoan` pe care \[i dorea s-o aib` acum \n minte.

Dar având copia lui fidel` al`turi de ea, lucrul acesta era deosebit de

greu! Era oare adev`rat, a[a cum se zice, c` o prim` dragoste nu se uit`

niciodat`? Nu, el o umilise, o ignorase [i ea \l ura. Dar iat` c` acum se

ata[ase de fiul lui.

Era \ntr-adev`r o proast`! Dar b`ie]elul acesta avea atâta nevoie de

un prieten... De ce \i propusese s` ias` cu el pe mare? O f`cuse oare ca

s` se distreze sau pentru c` voia, atâta vreme cât barca mai era a lor,

s`-[i ofere o ultim` pl`cere de a o pilota? La naiba cu atâtea

ra]ionamente! Andy devenea ner`bd`tor. Era timpul s` plece.

S`ri pe punte, \i \ntinse mâna lui Andy ca s`-l ajute s` urce la bord [i

chem` câinele.

– Hai, Biscuit, vino, mergem la plimbare.

Labradorul nu a[tept` s` i se mai spun` o dat`; se duse [i se culc` la

locul lui obi[nuit, \n partea dinainte a vasului.

Susanne desprinse parâmele de chei. |[i croi drum printre scripe]i,

troliuri, plase de pescuit [i odgoane [i ajunse \n cabina de pilotaj, cu

Andy pe urmele ei. Pentru el, totul era o noutate. Cu ochii m`ri]i, o

bombarda cu \ntreb`ri despre instrumentele de naviga]ie, despre radio,

40 PATTI BECKMAN

despre sond`, cârm`, dar [i despre utilitatea la bord a aragazului sau a

cu[etelor.

– Aici tr`im când suntem pe mare, \i explic` fata, pe care aceast`

curiozitate [i mirare o amuza. St`m \n golf mai bine de dou` sute de zile

pe an [i adeseori chiar o s`pt`mân` \ntreag`. Ast`zi n-o s` mergem prea

departe, dar o s` reu[e[ti cât de cât s`-]i faci o idee despre ce \nseamn`

naviga]ia [i via]a pe ap`.

Porni motorul; acesta tu[i de câteva ori, apoi \[i lu` ritmul lui regulat.

"M`car s` ]in` cât plimbarea asta", gândi Susanne, amintindu-[i

avertismentele pesimiste ale lui Alex. "Bart o s`-l fac` s` fie ca nou. Este

[i asta o consolare!"

Ca \ntotdeauna, era fericit` s` simt` sub t`lpi vibra]ia podelei [i s`

conduc` barca afar` din port. Ie[ise cu acest vas de sute de ori pe mare,

dar pl`cerea era de fiecare dat` aceea[i. |i pl`cea s` priveasc` prin

hublou prora ridicat` parc` spre cer, despicând cu mândrie valurile, \i

pl`cea s` se \mbete de mirosul de gudron, de creve]i [i de cafea,

amestecat` cu aerul marin. Susanne \i explic` lui Andy cum un vânticel

stârnit din senin ar putea dezl`n]ui \n câteva clipe oceanul [i ar

transforma barca \ntr-o simpl` coaj` de nuc` plutind \n deriv` pe valuri.

|i povesti cum \ntr-o zi se aventuraser` pân` \n golful Campeche [i

fuseser` apoi urm`ri]i de o nav` de r`zboi mexican`. Apoi \i descrise

cum decurge o zi de pescuit.

– Când depist`m un banc de creve]i, arunc`m plasele \n mare.

Odinioar`, aceast` munc` se f`cea cu mâna. Dar ast`zi le coborâm [i le

urc`m cu ajutorul unui motora[. Plasele acestea m`soar` aproape treize-

ci de metri \n lungime [i peste doi metri diametru. Sunt \ngrozitor de

grele. Sunt men]inute deschise cu ajutorul mai multor inele formate din

odgoane de o]el. Mi[carea fin` a plasei \n ap` atrage creve]ii. Ace[tia

BARCA VISURILOR 41

intr` \n`untru [i nu mai pot s` ias` din cauza curentului care \i \mpinge

\napoi. Le tragem astfel cu barca, cu ajutorul unor cabluri enorme, vreo

trei-patru ore.

– Dar cum se poate s` pescuie[ti numai creve]i?

– Bun` \ntrebare, Andy. De fapt, este imposibil. Când golim plasele

pe punte, descoperim o gr`mad` de pe[ti de toate felurile [i m`rimile,

crabi [i uneori chiar obiecte stranii. |ntr-o zi, am pescuit chiar [i o torpil`

veche!

Avea impresia c` aude [i acum scâr]âitul familiar al troliului [i

zgomotul apei [iroind din plasele pline s` plesneasc` pe puntea din

spate. Era un moment emo]ionant, când a[teptai s` vezi dac` recolta

este bun`...

– Dup` aceea, trebuie s` triem ca s` arunc`m din nou \n ap` ce nu

ne intereseaz`. Cel mai greu este s` scapi de crabi f`r` a fi ciupit! |n zilele

bune, putem trage pân` la peste o sut` de kilograme de creve]i dintr-o

dat`! Tata este c`pitanul [i eu secundul, continu` Susanne. |n general,

mai lu`m [i câte un matelot cu noi. El taie capetele creve]ilor, \nainte de

a-i pune la ghea]`. Este o munc` grea [i \]i r`ne[te teribil mâinile. Cu

timpul, palma devine aspr` [i b`t`torit` ca o talp`.

– Oh! prive[te, exclam` Andy, cu ochii str`lucind de emo]ie. O

mul]ime de p`s`ri zboar` deasupra noastr`!

Susanne arunc` o privire prin hublou.

– Sunt pesc`ru[i. Ei urmeaz` \ntotdeauna b`rcile pesc`re[ti; când

golim plasele, se reped spre punte [i prind din zbor pe[tii pe care-i

arunc`m. Dac` vrei, putem opri aici [i s` le d`m de mâncare.

– Dar nu avem nimic pentru ele!

– Este pâine uscat` acolo, sub re[ou. O s` ne oprim aici. Suntem \n

afara zonei de naviga]ie intens`. N-o s` deranj`m celelalte vase.

42 PATTI BECKMAN

Opri motorul.

– Vrei s` m` aju]i s` arunc ancora?

– Bine\n]eles!

– Atunci, vino!

Ie[ir` din cabin` [i traversar` puntea. Soarele era la zenit. "Nu

trebuie s`-l las pe copilul `sta prea mult afar`, \[i zise ea, altfel va face o

insola]ie!"

Pentru a-i da lui Andy impresia c` ajutorul lui era indispensabil, se

pref`cu a face un efort important ca s` ridice ancora [i s-o arunce peste

bord. Mândru de el, b`iatul \i zâmbi când auzi zgomotul f`cut de ancora

care c`zu \n ap`.

Pesc`ru[ii se roteau peste capetele lor. Susanne, obi[nuit` s` le imite

]ip`tul, o f`cu.

– F` ca mine [i vor veni: "can, can". Ia o bucat` mare de pâine [i

]ine-o cu bra]ul \ntins; o s` vezi!

Imediat, trei pesc`ru[i se desprinser` de grup [i plonjar` \mpreun`

spre prad`. Tr`gea fiecare de partea lui pentru a \ncerca s` apuce cât mai

mult, astfel c` firimiturile zburau \n toate p`r]ile [i apoi c`deau \n ap`;

ceilal]i pesc`ru[i se gr`beau s` le ciuguleasc`.

– Este un adev`rat spectacol, nu?

– Pot s` le mai dau? \ntreb` copilul.

– Bine\n]eles! Po]i s` le dai tot. Oricum, pâinea aceasta nu se mai

m`nânc`. Este prea veche.

Unde erau vremurile când un col] de pâine, chiar proasp`t`, nu

reprezenta nimic pentru ea? Se gândea la minunile pe care trebuia s` le

fac` mama ei ast`zi pentru a nu risipi nimic.

Dup` ce le arunc` [i ultima firimitur`, Andy strig`, \ncruntat:

– Au mâncat tot [i mai cer!

BARCA VISURILOR 43

Susanne \ncepu s` râd`.

– Nu-]i face griji. Pesc`ru[ii nu se satur` niciodat`. Ce-ar fi s`

\ncerc`m mai degrab` s` pescuim câ]iva creve]i?

– Oh, da! zise Andy, reg`sindu-[i zâmbetul.

– O s` arunc`m plasa cea mic`, cea pe care o folosim de obicei ca s`

afl`m dac` sunt destui creve]i \ncât s` merite s` arunc`m plasele mari.

Cu ajutorul unui mic troliu, arunc` plasa \n mare, intr` apoi \n

cabin` [i porni motorul. Vasul \[i relu` \ncet mersul, târând \n urma lui

capcana plutitoare.

– Aici nu se g`sesc creve]i prea mari. Femelele care pot depune

fiecare pân` la 75.000 de ou`, fac asta departe, \n larg. Cure]ii aduc puii

de creve]i \nspre coast` [i pe m`sur` ce cresc [i prind puteri, ace[tia se

\ndreapt` [i ei spre larg. Cei pe care \i vom pescui aici nu au crescut \nc`

\ndeajuns \ncât s` plece.

Dup` ce navigar` o vreme, Susanne arunc` din nou ancora [i ridic`

plasa.

– Sim]i cumva un miros de pepene, Andy?

– Pepene?

– Da. Tata pretinde c` ace[ti creve]i miros a pepene. Spune chiar c`

datorit` acestui fapt \i depisteaz`. Nu [tiu dac` este adev`rat, dar cert

este c` nu se \n[al` niciodat`. Ia s` vedem... ce am prins?

Andy se repezi, f`r` s`-i pese de apa s`rat` care-l stropea.

– Este un crab, strig` el. {i ceva ciudat ce \nc` n-am v`zut pân`

acum...

Susanne goli n`vodul [i crabul \ncepu s` se deplaseze \ncet,

mergând pe o parte, desf`când [i \nchizându-[i cle[tii [i plimbându-[i de

la dreapta la stânga ochii rotunzi vizibili.

– Aten]ie la degete! Dac` te prinde, nu-]i mai d` drumul!

44 PATTI BECKMAN

Andy \[i retrase imediat mâna. Biscuit veni [i el ]op`ind. Z`rind

crabul, \ncepu s` latre furios, \l mirosi, mârâi [i \[i ar`t` col]ii.

Susanne \ndep`rt` câinele, lu` crabul pe o lop`]ic` [i-l arunc` \napoi

\n mare, apoi spuse:

– Bietul Biscuit! Detest` crabii pentru c` a fost prins de nas odat`,

când era mic. N-a uitat niciodat` asta. Ia s` vedem ce mai avem aici...

– Ce-i asta? \ntreb` Andy ar`tând spre o vietate care nu sem`na deloc

cu un pe[te.

– Este un c`lu] de mare. {tiai c` au buzunare pentru bebelu[i, la fel

cum au cangurii?

– Adev`rat? exclam` Andy, cu ochii mari.

– Singura diferen]` este aceea c` la c`lu]ul de mare cel care poart`

bebelu[ii \n buzunar este tat`l.

Andy privi animalul mai \ndeaproape. Descoperea cu uimire aceste

mistere ale m`rii pe care i le dezv`luia Susanne. Pre] de vreo jum`tate

de or`, examinar` cu aten]ie con]inutul n`vodului. G`sir` mai multe

specii de pe[ti, alge [i câ]iva pui de creve]i prin[i \n ochiurile plasei [i

care se zb`teau.

Susanne \l anun]` cu p`rere de r`u c` plimbarea se terminase.

– Soarele este \n[el`tor [i str`lucirea lui chiar mai mult. Uneori \]i dai

seama prea târziu, dup` ce te-ai \ntors acas`, c` ai f`cut o insola]ie

serioas`. Po]i s` m` crezi, [tiu despre ce vorbesc!

Andy era dezam`git, dar ea nu ced`. Ridic` ancora [i-l oblig` s`

coboare \n cabin`.

– F`r` s` mai pun la socoteal` faptul c` marea \ncepe s` se agite.

N-am chef s` am un secund bolnav de r`u de mare \n bra]ele mele!

|n clipa când s` porneasc` motorul, \i atrase aten]ia un zgomot.

– Iar`[i! zise Susanne râzând. Andy! Vino s` vezi asta!

BARCA VISURILOR 45

|l conduse pe b`iat \n partea din fa]` a vasului [i i-l ar`t` pe Biscuit

\notând \n mijlocul valurilor, cu un aer nervos.

– Ce s-a \ntâmplat?

– Este cel pu]in a [asea oar` c` se \ntâmpl` asta! Se culc` \ntotdeauna

prea aproape de bord, adoarme [i apoi cade \n ap`! Prive[te-l! Sunt

sigur` c`, \n mintea lui, crede c` l-a \mpins cineva!

Cu ajutorul lui Andy, pescui câinele din ap` [i-l puse pe punte.

Acesta \ncepu s` se scuture stropindu-i copios pe cei doi salvatori ai s`i.

– Ei bine! Iat`-ne uzi leoarc`! exclam` Susanne.

Câinele plec`, sp`[it, spre puntea din spate, unde se \ntinse peste

gr`mezile de frânghii ca s` se usuce la soare.

– Ai v`zut cum ne prive[te? Este sup`rat pe noi...

Andy izbucni \n râs. Era pentru prima oar` când Susanne \l vedea

reac]ionând astfel, ca orice copil de vârsta lui. Avea acela[i râs sonor [i

vesel ca [i tat`l lui. Tat`l lui! Nici m`car nu-i ceruse voie acestuia s`-l ia

cu ea pe mare... Brusc, se \nfior`.

– S` ne \ntoarcem, zise ea cu o voce r`gu[it`.

***

Seara, \n timpul cinei, \i povesti tat`lui ei despre plimbare.

– Ai f`cut bine s` pleci \n larg cu "Helanne" \nainte ca aceasta s` intre

\ntr-un doc uscat.

– |n doc uscat?

Domnul L'Arjeau puse jos lingura. La fiecare mas`, Susanne \ncerca

disperat` s` \ntre]in` o discu]ie pl`cut`, vesel`, care s` nu aib` nici o

46 PATTI BECKMAN

leg`tur` cu dificult`]ile lor financiare. Dar de cele mai multe ori era un

e[ec. Toate subiectele, reveneau la un moment dat la acelea[i

probleme.

Poate c` buc`t`ria asta trist` [i incomod` le influen]a starea de spirit

[i-i f`cea s` fie posaci? Mâncau \nghesui]i unul lâng` altul [i doamna

L'Angeau trebuia s` se ridice mereu s`-[i serveasc` familia. Erau departe

de acele vremuri când luau masa la umbra unui stejar b`trân, servi]i de

o menajer`... Cât de u[or era atunci s` fii amabil [i s` glume[ti!

– Bart Stone vrea s` fac` barca s` arate ca nou`. Vrea s` schimbe

motorul, s` modernizeze echipamentul, s` revopseasc` totul... I-a cerut

lui Alex s` se ocupe de asta.

– {tii, tat`, dac` o vindem, n-o vom mai putea r`scump`ra niciodat`,

zise Susanne, cu lacrimi \n ochi.

– Poate preferi atunci mila public`, interveni doamna L'Anjeau pe

un ton iritat.

Susanne \[i \mpinse farfuria, spuse c` nu-i era foame [i plec` de la

mas`.

Nimeni nu voia s` \n]eleag` ce sim]ea la gândul de a vinde

"Helanne". Nu se gândea doar la ea, \i era team` c` [i pentru tat`l s`u va

fi o lovitur` din care nu-[i va mai reveni niciodat`.

Dac` m`car ar fi fost mai apropiat` de sora ei! |mpreun`, poate c` ar

fi g`sit un mijloc de a ie[i din aceast` situa]ie. Dar Helen era departe de

aceste preocup`ri. Deocamdat`, se afla \n camera ei [i se f`cea frumoas`:

\n seara asta avea o \ntâlnire.

Helen ap`ru curând, \mbr`cat` \ntr-o rochie de m`tase roz pal.

Susanne o privea distrat` când deodat` remarc` faptul c` sora ei \i luase

singura rochie mai frumoas` pe care o avea [i ea. Se ridic` brusc.

– De ce mi-ai luat rochia?

BARCA VISURILOR 47

– Date fiind circumstan]ele, credeam c` n-o s` vezi nici un

inconvenient, r`spunse Helen pe un ton ciudat de suav.

– Ce circumstan]e?

– Ei bine... \ncepu ea \ncet, f`cându-i o pl`cere evident` s` observe

expresia de pe chipul surorii ei. Ast`-sear`, am o \ntâlnire foarte

important`. Nu puteam s` ies \mbr`cat` \ntr-o vechitur`. |n]elegi... dac`

m` m`rit cu b`rbatul `sta, se poate schimba totul... Este foarte bogat.

– {i cum se nume[te bog`ta[ul `sta?

Helen tocmai voia s` r`spund`, când cineva b`tu la u[`. Se duse

a[adar s` deschid` [i Bart Stone \[i f`cu intrarea.

– Bun` seara, Helen...

Susanne se trezi readus` brusc cu zece ani \n urm`. Acela[i b`rbat,

cu aceia[i ochi adânci \mbr`cat \ntr-o hain` alb` care-i scotea \n eviden]`

tenul bronzat, venea s-o ia pe sora ei la plimbare.

|n seara aceasta \ns`, avea \n priviri o anume lic`rire c`reia nu-i ghici

prea bine sensul. Era ironie? Era triumful unui simplu matelot devenit

bogat [i \ntorcându-se s` adune ultimele firimituri ale fo[tilor lui

st`pâni? Sau pur [i simplu fusese frapat de \nf`]i[area Helenei? Era atât

de seduc`toare \n rochia aceasta care \i punea \n valoare delicate]ea

tenului [i albastrul ochilor! O adev`rat` zei]` blond`! Era chiar mai

frumoas` decât acum zece ani, când se desp`r]iser`...

Susannei \i venea s` intre \n p`mânt. Probabil c`, pe lâng` sora sa,

p`rea absolut ridicol` cu p`rul ei scurt \nc` ud de la du[, nemachiat`,

\mbr`cat` \ntr-un [ort [i un tricou de plaj` [i descul]`!

De furie, era stacojie [i o cert` \n gând pe Helen pentru c` o pusese

\ntr-o asemenea situa]ie. Dar orgoliul fu mai puternic decât furia. La

urma urmei, ce importan]` avea? |l detesta pe Bart [i nu-i p`sa dac` o

vedea atât de urât`!

48 PATTI BECKMAN

– Salut, Susanne, ad`ug` el intrând \n \nc`pere cu ochii la Helen pe

care o sorbea din priviri.

Morm`i [i ea un vag "salut", \i \ntoarse spatele [i vru s` ias` din

camer`. Cu cât \l vedea mai pu]in, cu atât era mai bine! Dar el o opri.

– A[teapt` o clip`! Este cineva care vrea s`-]i vorbeasc`.

Se \ntoarse spre u[` [i strig`:

– Vino, Andy. Este aici.

Se pare c` nu vrea s` plece nic`ieri.

|n prag ap`ru o siluet` fragil`, cu obrajii un pic cam ro[ii. Z`rindu-l,

Susanne s` felicit` c`-l \ndep`rtase la timp din soare.

– Este adev`rat? Pot s` r`mân cu tine? \ntreb` Andy, cu ochi

str`lucitori.

Helen p`li [i-[i fulger` sora cu privirea.

– Tata mi-a spus c` m` las` la tine dac` n-ai nici o \ntâlnire.

– Aha! }i-a spus el asta? {i de unde [tiai c` voi fi acas`, Bart?

– Mi-am asumat riscul! Cum ast`-sear` farmacia se \nchide foarte

târziu, [tiam c` Howard va fi ocupat.

– S-ar zice c` ai scotocit deja prin via]a mea privat`...

– |ntr-un or`[el ca acesta, nu exist` secrete. Pot s` ]i-l las pe Andy? O

s`-l iau când m` voi \ntoarce cu Helen. Menajera noastr` ne-a p`r`sit f`r`

s` m` anun]e, [i n-am putut g`si una nou` \n ultima clip`. Eram sigur c`

lucrul acesta n-o s` te supere....

Atitudinea lui o \nfuria. Vru s`-i spun` cam ce crede despre

manierele lui, dar \ntâlni privirea rug`toare a lui Andy [i revolta i se risipi

instantaneu.

– Pot s` r`mân, Susanne?

– Bine\n]eles! Cu pl`cere!

– Super!

BARCA VISURILOR 49

Bart \[i privi \ndelung, cu tandre]e, fiul \n vreme ce Helen \ncepea s`

dea din ce \n ce mai multe semne de ner`bdare. Cu siguran]`, era foarte

nemul]umit` de faptul c` trebuia s` lase \n grija surorii sale ceva ce-i

apar]inea lui Bart. Dar, pe de alt` parte, \ntâlnirea aceasta era mult prea

important` pentru ea \ncât s` mai fac` nazuri.

Plecar`. Susanne \l prezent` pe Andy p`rin]ilor ei, apoi \l duse \n

camera sa. Timp de dou` ore desenar`, decupar` figurine, \[i spuser`

unul altuia pove[ti despre fantome [i vorbir` despre plimbarea lor pe

mare. Brusc, \[i d`du seama c` el ar fi trebuit s` se culce demult.

– Po]i s` te culci \n patul meu pân` vine tat`l t`u s` te ia, \i zise ea.

Cu pleoapele grele de somn, el \i zâmbi [i se \ntinse peste cuvertur`.

– Noapte bun`, morm`i el când ea \l s`rut`.

O clip` deschise ochii, se \ncrunt` ca [i cum ar fi vrut s` plâng`, apoi

se \ntoarse spre perete [i adormi aproape imediat.

|i era dor de mama sa... Probabil c` venea s`-l \nveleasc` [i s`-l alinte

\n fiecare sear`, se gândi cu triste]e Susanne. Pentru un copil atât de

sensibil, era o adev`rat` tragedie.

Se a[ez` o clip` pe marginea patului, \l mângâie [i-l privi dormind.

Poate c` \ntr-o zi, ea [i Howard vor avea [i ei un b`ie]el ca acesta?

***

Susanne era \n living [i citea când auzi ma[ina oprindu-se \n fa]a

casei. P`rin]ii ei se culcaser` de mult.

– Bun` seara. E[ti \nc` treaz`? remarc` Helen cu r`ceal`.

50 PATTI BECKMAN

Susanne ridic` ochii [i constat`, cu profund dezgust, c` obrazul lui

Bart era \mpodobit cu o urm` de ruj.

– Cum s-a purtat fiul meu? \ntreb` el.

– Foarte bine. M` duc s`-l aduc.

Se ridic`, dar Bart o opri. Se a[ez` pe canapea lâng` ea.

– A[teapt`! Vreau s`-]i vorbesc.

– Despre ce? \ntreb` Susanne, iritat`.

– Vreau s`-]i propun ceva. S` te rog s`...

– Ce anume? M` ocup deja, \mpreun` cu tat`l meu, de barc`...

– {tiu. Dar, pentru o vreme, barca este \n repara]ii. Caut un fel de

guvernant` pentru fiul meu...

– {i de ce te-ai gândit la mine?

– |ntr-adev`r, interveni Helen, de ce Susanne? Sunt o mul]ime de

studente \n vacan]` aici care \[i caut` o slujb`, ca s` câ[tige ceva bani de

buzunar.

– Pentru c` Andy o iube[te pe Susanne. Este pentru prima oar` de

la moartea mamei sale când reac]ioneaz` fa]` de cineva. |n rest, nu-l

intereseaz` nimic [i st` ore \ntregi t`cut, rumegându-[i triste]ea! Tu e[ti

singura care ai reu[it s`-l sco]i din carapace... Mi-a povestit despre

plimbarea voastr` cu barca. Te iube[te, Susanne. {tii s` te por]i cu el.

– P`i... se bâlbâi ea.

Nu [tia ce s` fac`. Dac` accepta, va trebui s`-l \ntâlneasc` mereu pe

acest b`rbat pe care-l detesta, la care nici nu dorea s` se mai gândeasc`.

Dar, pe de alt` parte, era din ce \n ce mai ata[at` de Andy. {i dac` putea

s`-l ajute...

– Nu-]i cer s` petreci toat` ziua cu el. Dar, de câte ori po]i, du-l la

plimbare, la pescuit, joac`-te cu el... Este foarte important pentru el. Are

nevoie de tine.

BARCA VISURILOR 51

Ultimele cuvinte le rostise ca [i cum acest argument nu admitea

replic`.

|i ap`ru \n minte chipul b`ie]elului, cu zâmbetul lui dulce.

– Bine! rosti ea f`r` s` vrea. Accept, dar doar provizoriu. De \ndat`

ce se va mai \nveseli [i-[i va face prieteni de vârsta lui, \i cau]i pe

altcineva.

Helen \[i privea sora cu ostilitate, \ntrebându-se f`r` \ndoial` ce

consecin]e va avea acest angajament asupra rela]iei ei cu tat`l copilului.

– {tiam c` pot s` contez pe tine, zise Bart.

– M` duc s`-l aduc...

Intr` \n camer` [i lu` copilul \n bra]e. El i se strânse la piept,

morm`ind ceva. Cât timp \i va trebui lui Andy pân` când nu va mai avea

nevoie de ea?

***

Dup` plecarea celor doi, Susanne \[i urm` sora \n camera ei [i o privi

dezbr`cându-se [i demachiindu-se. Era un adev`rat ritual pentru Helen,

care putea dura [i o jum`tate de or`.

De ce oare nu se \n]elegeau ca surorile? Era oare vina Susannei? Era

adev`rat c` o sup`ra faptul c` Helen era preferata tat`lui lor [i c`-i

repro[a egoismul. Dar nici Helen nu era str`in` de acest r`zboi rece.

Nu-[i manifestase vreodat` afec]iunea pentru sora ei. De mic copil,

Susanne \ncercase deseori s` se apropie de ea, dar se alesese doar cu

respingeri grosolane. F`r` \ndoial` c` Helen nu era cu bun` [tiin]` rea.

Era din firea ei rece [i preocupat` doar de propria persoan`.

52 PATTI BECKMAN

– Te-ai distrat bine cu b`ie]elul `sta? o \ntreb` ironic Helen

privind-o prin oglind`.

– Mai mult decât \]i po]i \nchipui. Andy este absolut fermec`tor.

Helen zâmbi.

– La drept vorbind, nici tat`l lui nu este mai prejos! Am petrecut o

sear` minunat` cu el!

– }i-ai propus s`-i frângi din nou inima?

|[i regret` imediat cuvintele. De ce n-o fi putut s` se ab]in`? Nu

trebuia s` spun` a[a ceva... {i numai din cauza blestematului de Bart

Stone! Dar de ce-[i f`cea griji? Ar fi trebuit s` fie \ncântat` s`-l vad` pe

n`tângul `sta intrând ca prostul \n capcana \ntins` de seduc`toarea

Helen.

– De fapt, sunt aproape hot`rât` s` m` m`rit cu el. Acum, merit`.

Dac` a[ fi [tiut ce o s` ajung`... Dar de unde s` ghicesc c` va reu[i atât

de str`lucit \n via]`?

– Vrei s` spui c` nu credeai c` va face avere [i c` noi vom fi ruina]i?

– Oh! po]i s` crezi ce vrei, nu-mi pas`! Soarta mi l-a scos din nou \n

cale pe Bart, un Bart mai seduc`tor ca niciodat`! Te previn, nu \ncerca

s`-mi stai \n cale! Dac` tu crezi c` nu [tiam c` la paisprezece ani erai

\nnebunit` dup` el! Nimeni nu s-a \ndoit de asta, s` [tii!

Spunând acestea, \ncepu s`-[i perie p`rul lung [i blond. O dat`, de

dou` ori, de trei ori... Trebuia s` ajung` pân` la o sut`! |n tot cursul

acestei delicate opera]ii nu \ncet` o clip` s` se admire \n oglind`.

Cu obrajii ro[ii de furie, Susanne strig`:

– Po]i s` faci ce vrei, Bart \mi este acum complet indiferent!

– Ah, da? Atunci, de ce nu mi-ai spus c` s-a \ntors?

– Dup` ce te-ai purtat cu el a[a cum te-ai purtat, acum zece ani, nu

m` gândeam c` vestea asta te-ar mai interesa!

BARCA VISURILOR 53

– Ei bine, te-ai \n[elat. {i, de data aceasta, n-o s`-l mai las s`-mi scape.Nu [tiu dac` mai oftezi dup` el, dar nu \ncerca s` profi]i de slujba ta debon` ca s` te apropii de el!

Livid` de furie, Susanne \i replic`:– Fii lini[tit`. Chiar dac` mi l-ar face cineva cadou, nu l-a[ primi! La

drept vorbind, face]i o pereche superb`! Este la fel de plin de el [i dedispre]uitor ca [i tine! V` merita]i unul pe altul!

Lu` rochia pe care Helen o aruncase pe pat.– {i pe viitor, s` nu-mi mai scotoce[ti prin [ifonier!Ie[i apoi, trântind u[a \n urma ei.

54 PATTI BECKMAN

Capitolul 4

– Hei! O s` fie o sear` de dans nemaipomenit`!

Vestea era pe toate buzele. Se transmitea de la hangarul \n care se

ambalau creve]ii pân` la cea mai \ndep`rtat` magherni]` din sat.

Pescarul i-o spunea mecanicului care o transmitea b`canului, care se

gr`bea s` i-o spun` v`rului sau nevestei.

De la un cap`t la altul al localit`]ii, telefonul f`r` fir - cum i se spunea

- func]iona cu tot atâta rapiditate ca [i telefonul normal.

– O serat` grozav`!

– {i cine face tocana de pe[te "gumbo"?

– Nevasta lui Pete Devereaux. A zis c` o aduce.

– Dumnezeule, nu trebuie s` rat`m asta! Tocana pe care o face este

cea mai bun` de pe o raz` de o sut` de kilometri.

– B`trânul Pete a plecat la pescuit de languste!

– {i muzica? Cine o s` cânte?

– O s` vin` Joe Bardeaux [i orchestra lui!

– B`trânul Joe! Tot mai poate s`-[i mângâie vioara! Mai ales dac` nu

uit`m s`-i d`m por]ia lui de "gumbo" [i de whisky!

Pu]in \nainte de prânz, Howard se repezi pân` la Susanne.

– Presupun c` ai auzit vorbindu-se despre petrecerea de disear`.

Ea râse.

– Nici nu s-ar putea altfel!

– Te sim]i dispus` s` mergi?

– {i de ce nu?

Era \ncântat` c` Howard venise s-o invite. Adora s` danseze. To]i

prietenii ei vor fi la bal. O petrecere ca aceasta implica pe toat` lumea,

era aproape o afacere de familie! Vor veni [i bunicile [i nepo]ii.

|n cursul dup`-amiezii, afl` cu sentimente amestecate c` vor veni [i

Bart cu Helen. Dar era ferm hot`rât` s` nu lase pe nimeni s`-i strice

seara.

Când veni momentul s` \nceap` s` se preg`teasc`, \[i perie \ndelung

p`rul [i constat` cu satisfac]ie c` deja \i mai crescuse pu]in [i mai ales c`

\ncepuse s` se onduleze. Se privi \n oglind`; oare s`-[i macheze [i ochii?

Lui Howard nu-i pl`cea asta prea tare. Este adev`rat c` avea genele deja

destul de lungi [i dese. Dar poate c` astfel ar p`rea mai elegant`, mai

distins`. Cu un gest impulsiv, deschise sertarul toaletei [i c`ut` un tub

de rimel. |n acela[i timp, scoase [i rujul de buze, fondul de ten, pudra

[i chiar fardul de obraz [i le puse pe toate cu grij` \n fa]a ei.

De ce nu? \[i zise ea. Emo]ionat`, \ncepu s`-[i rimeleze \ncet genele.

Ochii ei p`reau acum mai mari [i mai lumino[i. |[i d`du pe fa]` cu un

fond de ten foarte discret, o umbr` de fard de obraz, pu]in` pudr`, [i \n

sfâr[it \[i d`du cu pu]in ruj pe buze. |ncântat` de rezultat, zâmbi imaginii

din oglind`. Se d`du un pas \napoi ca s` se poat` vedea din cap pân`-n

picioare. |[i pusese o rochie cu spatele gol, dintr-un bumbac foarte fin,

galben. Toaleta aceasta \i punea \n valoare silueta supl` [i sânii tineri,

torunzi [i tari. Dar \n afar` de tunsoare [i machiaj, nu se schimbase deloc

56 PATTI BECKMAN

de când Bart Stone p`r`sise localitatea. Bart Stone! De ce se gândea

iar`[i la el?

Câteva b`t`i \n u[a de la intrare o trezi din visare. Auzi zgomot de

pa[i, u[a care se deschidea [i intona]iile profunde ale unei voci

masculine. O str`b`tu un fior pe [ira spin`rii. Era Bart...

Deodat`, \n u[a camerei sale ap`ru un c`p[or blond.

– Salut, Susanne!

– Salut Andy! Intr`! Te bucuri c` mergi la petrecere?

– Oh, da. Tata mi-a zis c` exist` o \nc`pere unde copiii pot s` se culce

dac` sunt obosi]i.

Se c`]`r` pe patul Susannei [i o contempl`. Era [i el \mbr`cat la patru

ace, piept`nat frumos, cu pantalonii proasp`t c`lca]i [i pantofii negri

str`lucitori.

– Ia te uit` ce te-ai ferchezuit!

– {i tu!

Susanne oft` u[or. Ar fi vrut atât de mult s` aib` o rochie nou`,

ast`-sear`! F`r` s` \n]eleag` de ce, acest lucru i se p`rea acum foarte

important, chiar indisensabil. Din p`cate, nu era nici o speran]` \n acest

sens...

|n living, \i g`sir` pe Bart [i pe Helen \n picioare, fa]`-n fa]`,

discutând cu voce sc`zut` lucruri ce p`reau foarte intime. Susanne, cu

un nod \n gât, \[i drese glasul. Cei doi se oprir` s-o priveasc`.

– Andy cu cine pleac`? Cu voi sau cu mine [i Howard?

– Andy, ce preferi?

– Vreau s` merg cu Susanne!

Bart \ncepu s` râd`.

– De parc` mai trebuia s` \ntreb!

Helen p`rea u[urat` [i contrariat` \n acela[i timp.

BARCA VISURILOR 57

Cu siguran]`, n-avea chef s`-l aib` pe Andy prin preajm` toat` seara,

dar nici nu-i pl`cea rela]ia aceasta care se stabilise \ntre sora ei [i Bart,

prin intermediul fiului acestuia.

– Ne \ntâlnim la petrecere, zise Bart conducând-o pe Helen spre u[`.

Susanne auzi ma[ina demarând.

– Nu te sup`r` faptul c` vei merge pe jos? \l \ntreb` ea pe Andy.

– Nicidecum! |mi place s` merg pe jos.

– Foarte bine. Howard n-o s` \ntârzie prea mult. {tiai c` balul acesta

se nume[te: "Fais-dodo"?

– Nu. De ce se cheam` a[a?

– Este o expresie \n dialect cajun. |nseamn` "Du-te la culcare". Poate

pentru c`, \n timp ce p`rin]ii lor danseaz`, copiii vor dormi. Dar nu sunt

prea sigur`. Sau poate pentru c` b`[tina[ii nu se opresc din dans decât

atunci când pic` de somn pe ringul de dans!

Izbucnir` amândoi \n râs.

– {i b`[tina[ii de ce se numesc "cajun"?

– De fapt, sunt "acadieni". O s` \nve]i asta la [coal`. Acadienii au

venit din Fran]a, \n urm` cu foarte mult` vreme, [i s-au instalat \n

Canada. Dar mai apoi au fost alunga]i de acolo [i au venit s` tr`iasc` \n

Louisiana. Este o comunitate foarte \nchis`. Aproape \ntotdeauna se

c`s`toresc \ntre ei [i pân` la urm` ajung s` fie to]i veri.

– Vorbesc \ntr-un fel foarte ciudat, nu?

– Asta, da! De unde [tii?

– Când m-a dus tata la docuri \ntr-o zi, a vorbit cu un om care se

numea Alex.

Tata mi-a zis c` este un "cajun".

– A[a este. Alex este un cajun tipic.

– Tipic? Ce \nseamn` asta?

58 PATTI BECKMAN

– Asta \nseamn` c` dac` l-ai cunoscut pe Alex, \i cuno[ti pe to]i

cajunii. Bine\n]eles, fiecare individ este diferit, dar exist` totu[i tr`s`turi

comune, tradi]ii, limbaj. Cajunii sunt fo[ti fermieri sau vân`tori. Oameni

ai p`mântului. Aici \ns` a trebuit s` se adapteze cu marea [i aproape to]i

sunt pescari. Alex repar` b`rcile de pescuit.

– Tata spune c` se ajut` mult \ntre ei.

– Este adev`rat. Sunt oameni calzi [i fideli. {i [tiu s` se distreze mai

bine ca oricine. Vei \n]elege imediat despre ce vorbesc.

Sosirea lui Howard \ntrerupse [irul \ntreb`rilor lui Andy, care se

retrase imediat \n carapacea lui.

Susanne nu fu surprins`. Când era singur cu ea, se purta cu totul

altfel. Cum s`-l fac` s` se relaxeze [i s` nu aib` fa]` de ceilal]i aceast`

ne\ncredere teribil`?

Howard o s`rut` pe Susanne [i ciufuli p`rul lui Andy.

– Salut, tinere! Vii cu noi?

– Da, domnule, r`spunse el politicos.

– Ce frumos e[ti, Howard, exclam` Susanne.

A[a era. Era \mbr`cat \ntr-o c`ma[` sport [i un pantalon maro bine

croit, a c`rui dung` era impecabil`. De altfel, cum era \nalt [i suplu,

totul \i venea bine.

– Iar tu e[ti uluitoare! r`spunse el luând-o de mân` [i privind-o cu

tandre]e.

– |]i plac?

– M` rog... e[ti foarte elegant`, dar...

– ... dar m` preferi f`r` machiaj. Recunoa[te!

– P`i... Nu ai nevoie de toate astea... Cu tenul t`u [i cu genele tale

lungi... te prefer a[a cum te-a f`cut natura...

– Ei bine, m`car de data asta, vei fi obligat s` supor]i o femeie "pictat`"!

BARCA VISURILOR 59

– Nu-i nimic, zise el cu amabilitate. |mi imaginez c` femeile au chef

din când \n când, s`-[i schimbe \nf`]i[area.

– Din fericire! Pentru c` altfel n-ai face prea mul]i bani \n farmacia

ta la raionul cu produse cosmetice.

Rela]ia cu Howard era foarte pl`cut`. Era \ntotdeauna bine dispus.

Susanne nu-[i amintea s` fi avut nici cea mai ne\nsemnat` ceart` cu el.

Ce u[urare dup` furtuna de emo]ii pe care Bart Stone o stârnea

\ntotdeauna \n ea!

|l prevenise c`-i va \nso]i [i Andy. El nu avusese nici o obiec]ie. Nu

avea cine [tie ce simpatie pentru Bart dar, ca [i ei, b`ie]elul i se p`rea

fermec`tor.

– Vino, Andy! Este timpul s` plec`m, \i spuse ea luându-l de mân`.

Aerul era cald [i u[or umed. Luna se \n`l]ase deja pe cer [i stelele

clipeau intermitent.

Susanne respir` adânc [i porni cu un pas vioi pe strada pavat` cu

scoici sparte.

Noaptea r`spândea o anume magie care-i d`dea un sentiment de

lini[te. Se auzea clipocitul apei lâng` stâlpii b`trânului dig. B`rcile de

pescuit \[i \n`l]au mândre prora, ca [i cum ar fi transportat o comoar`.

Lumina lunii f`cea pe suprafa]a apei mici pete, ca ni[te monezi de aur

menite s` atrag` pira]ii fantom`.

– Ce noapte frumoas`! murmur` ea aproape \n [oapt`.

Se sim]ea \ntr-o stare ciudat` ast`-sear`, \ntr-un amestec de emo]ie

vesel` urmat` imediat de o triste]e care o aducea \n pragul plânsului. Era

o stare cu totul neobi[nuit` [i nu \n]elegea ce i se \ntâmpl`.

Mergeau t`cu]i. Din dep`rtare se auzea cântând o vioar` \ndr`cit`

acompaniat` de acordeon, ceea ce le d`dea o oarecare idee despre

atmosfera care domnea la petrecere.

60 PATTI BECKMAN

Howard o lu` de mân` pe Susanne ca s-o ajute s` urce treptele de

lemn de la intrare. Prezen]a lui era cald` [i lini[titoare [i nu-i provoca

acea emo]ie pe care o resim]ea \n prezen]a lui Bart. F`r` \ndoial` a[a era

normal, \[i zise ea.

Muzica, din ce \n ce mai aproape, \i risipi gândurile. |i \ntinse mâna

lui Andy care urc` la rândul lui [i intrar` \n sala mare deja plin`.

De jur-\mprejur, a[ezate pe stânci, st`teau mamele [i bunicile, iar

copiii flec`reau veseli, b`tând din palme ritmul muzicii. Bunicii erau

aduna]i \n jurul barului. Sorbeau pe \ndelete din paharul cu whisky [i

spuneau glume la care râdeau zgomotos. Al]ii aduna]i \n jurul unei

mese, jucau domino sau c`r]i.

– Vrei s` vezi "parcul copiilor?" \l \ntreb` Susanne pe Andy.

– Ce \nseamn` asta?

– Este \nc`perea \n care copiii se joac` sau dorm.

– Trebuie s` m` duc chiar acum? morm`i el.

– Bine\n]eles c` nu! Po]i r`mâne cu noi pân` când o s` ]i se fac` somn.

Z`ri un cap`t de banc` unde mai erau locuri libere, \i f`cu semn lui

Howard [i se duser` s` se a[eze acolo. Susanne \l lu` pe Andy pe

genunchi [i-l ajut` s` bat` din palme m`sura. |i ar`ta pe cei mai buni

dansatori care, \n costumele lor multicolore, se \nvârteau \ntr-un vârtej

\ndr`cit. Andy \i privea cu ochii m`ri]i [i fa]a i se lumina de fiecare dat`

când unul dintre ei \[i \nso]ea ispr`vile dansului cu ]ipete s`lbatice. Din

când \n când, Susanne \i z`rea pe Bart [i pe Helen care dansau \n

mijlocul mul]imii [i, f`r` motiv, inima \ncepea imediat s`-i bat` mai tare.

Când Andy \ncepu s` ca[te, \l lu` \n bra]e [i \[i croi drum pân` la

\nc`perea denumit` "parcul copiilor". |l a[ez` pe o saltea [i-l \ncredin]`

unei "m`tu[i" care fusese \ns`rcinat` cu supravegherea lor. Se asigur` c`

era a[ezat confortabil [i se \ntoarse la Howard.

BARCA VISURILOR 61

– E[ti gata de dans? \i propuse el vesel.

Orchestra tocmai \ncepea s` cânte una din melodiile preferate ale

Susannei, un vechi cântec cajun, pu]in cam copil`resc, dar foarte

antrenant.

Accept` cu pl`cere [i \[i urm` zâmbind cavalerul pe ring. Un dans

cajun era \ntotdeauna cel mai bun remediu la necazurile acestei lumi...

Bucuria [i pl`cerea de a dansa domneau peste tot. Era o melodie

care, \n mod miraculos, \]i d`dea sentimentul c` e[ti \n perfect` armonie

cu \ntreaga lume. Ca printr-o minune, toat` lumea se afla pe acest ring

pe picior de egalitate. Nu era de mirare c` b`[tina[ilor le pl`cea atât de

mult s` danseze. Era felul lor de a sc`pa unei lumi de care nu erau

r`spunz`tori [i pe care, de cele mai multe ori, n-o \n]elegeau.

Dup` cum era obiceiul locului, se schimbau frecvent partenerii.

Susanne dans` de mai multe ori cu fo[ti matelo]i ai tat`lui s`u. To]i \i

r`m`seser` prieteni [i ea \[i dorea ca [i tat`l s`u s` fi venit la petrecere.

Dar domnul L'Anjeau nu mai avea chef s` ias` la astfel de petreceri.

Orchestra t`cu [i Susanne c`ut` cu privirea un alt partener de dans.

Sim]i o mân` pe um`r care o f`cu s` se \nfioare, ca [i cum ar fi sim]it o

desc`rcare electric`.

Se \ntoarse [i se trezi fa]` \n fa]` cu Bart Stone. O z`ri pe Helen

dansând cu alt b`iat, cu chipul urâ]it de o grimas` care exprima cea mai

crunt` gelozie.

– E[ti foarte frumoas`, Susanne. E[ti o adev`rat` femeie elegant`!

Cu un gest ferm, o \nl`n]ui [i o strânse la piept. Bart era un dansator

excelent [i, pentru el, \n aceast` privin]` nu existau secrete. De altfel, se

vedea bine c` se distreaz` de minune.

Susanne se \nvinov`]ea pentru faptul c` se sim]ea fericit` \n

compania lui. |n ciuda urei pe care i-o purta, nu se putea \mpiedica s`

62 PATTI BECKMAN

admire modul \n care conducea dansul, ca [i cum ar fi fost st`pânul

lumii [i al universului.

Arunc` o privire iritat` c`tre orchestr`; când vor avea de gând s`

termine melodia aceasta?

Dansau nu departe de "parcul copiilor", când Susanne o v`zu pe

"m`tu[ica" f`cându-i semn cu mâna. |ngrijorat`, murmur`:

– Andy!

– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` Bart, care nu remarcase nimic.

– Nu [tiu, dar a[ face bine s` m` duc la Andy.

Urmat` de Bart, \[i croi cu greutate drum pân` la dormitorul

copiilor, s`ri peste câteva mici trupuri adormite [i ajunse lâng` Andy.

Acesta era \n picioare, cu o expresie speriat` pe fa]` [i p`rea c` se sufoc`.

Respira]ia \i era neregulat` [i [uier`toare.

– Este o criz` de astm, zise Bart luând copilul \n bra]e. Ce este, Andy?

– M-am trezit [i nu [tiam unde m` aflu.

– {i te-ai speriat?

– Da... Unde este Susanne?

– Aici.

Bart se d`du la o parte pentru ca fiul lui s-o poat` vedea. Vizibil

u[urat, acesta \ntinse bra]ele spre ea. Susanne \i arunc` o privire lui Bart

care o \ncuraj` cu un semn din cap. |l lu` pe Andy \n bra]e [i-l strânse la

piept zâmbind. Imediat, respira]ia i se regulariz`, copilul \nchise ochii [i

adormi.

– |i este mult mai bine de când locuim aici, dar se mai \ntâmpl` s`

aib` crize. Trebuie s`-l duc la un specialist \n New Orleans, peste câteva

zile.

– Am s` r`mân lâng` el, dac` vrei.

– Nu. Cred c` este mai bine s`-l duc acas`.

BARCA VISURILOR 63

giannijollys

– Bine. |n cazul acesta, o s`-l duc eu pân` la ma[in`, ca s` nu-l

treze[ti.

Bart, mergând \n fa]a Susannei, \[i croi cu dificultate drum spre

ie[ire. Helen, care dansa \n cel`lalt cap`t al ringului, nu v`zu nimic. Bart

o ajut` pe Susanne s` coboare sc`rile. Ea se crisp` imediat la atingerea

mâinii lui.

O conduse astfel pân` la Mercedes, \[i scoase cheile din buzunar [i

deschise portiera din spate. Susanne \l puse pe Andy pe banchet`. Acesta

se f`cu ghem, gâfâi de vreo dou` ori, apoi respira]ia \i reveni la normal.

– Mul]umesc, Susane. |i faci mult bine fiului meu. Pentru el, este

enorm s` aib` pe cineva cu care s` vorbeasc`, s` se plimbe... cineva care

s` fie aici când are nevoie. Sunt foarte bucuros c` ai acceptat s` te ocupi

de el.

– Este un copil deosebit de sensibil. |mi face mare pl`cere s` stau cu

el. Acum, trebuie s` m` \ntorc la petrecere. Probabil c` Howard m`

caut`, iar Helen s-o fi \ntrebând ce ]i s-a \ntâmplat. O s`-i spun s` vin` la

tine.

– Te conduc pân` la u[`. Voi supraveghea de departe ma[ina.

O urm` dup` ce \nchise \ncet portiera.

– De cât timp e[ti cu Howard?

– De vreo patru ani.

– Patru ani! {i mai ie[i [i cu al]i b`ie]i?

– Nu.

– Oh! P`i atunci, \nseamn` c` este o treab` serioas`?

– F`r` \ndoial`.

– Nu e[ti prea sigur`?

– Howard [i cu mine ne \n]elegem perfect, r`spunse ea, ca [i cum

sim]ea nevoia s` se apere.

64 PATTI BECKMAN

– |n ce fel?

– Ei bine... noi... Vreau s` zic...

– Vrei s` zici c` nu [tii ce sentimente ai pentru el? A[a este?

– Ba da! Bine\n]eles c` [tiu ce simt pentru el!

I se p`rea jenant` [i plicticoas` aceast` discu]ie.

– |l iube[ti? Vrei s` te m`ri]i cu el?

– Evident c` m` voi m`rita cu el!

– Când?

– Când? repet` ea. M` rog, nu [tiu \nc` exact. N-am fixat \nc` data.

– Vrei s` zici c` ie[i cu Howard de patru ani, c` vrei s` te m`ri]i cu

el, dar nu [tii nici m`car când?

Toate aceste \ntreb`ri \ncepeau s-o stânjeneasc`. De ce-i vorbea ca

un judec`tor?

– Dar acesta este adev`rul! protest` ea cu brusc` agresivitate. Nu v`d

de ce te-ar privi pe tine!

Ajunser` \n fa]a s`lii de bal. Auzeau deja muzica [i Susanne nu avea

decât o dorin]`: s` danseze \n bra]ele lui Howard. Bart o privi \ntr-un fel

foarte stânjenitor.

– Haide, Susanne! Te cunosc de atâ]ia ani. Recunoa[te, nu-l iube[ti

pe Howard.

– De unde [tii? r`spunse ea sfid`tor.

– {tiu c` sub aparen]a aceasta deta[at` se ascunde o fire \nfl`c`rat`.

Dac` l-ai fi iubit pe Howard, te-ai fi m`ritat de mult cu el!

Susanne avu dintr-o dat` nepl`cuta senza]ie c` Bart \i dezvelea

sufletul [i c` citea \n adâncul inimii ei! Obrajii i se \mpurpurar`.

– Habar n-ai despre ce vorbe[ti, \i arunc` ea furioas`.

– Oh, ba da, [tiu! {i \]i voi dovedi chiar acum!

|nainte s` \n]eleag` ce i se \ntâmpl`, Bart o trase spre el [i o s`rut`.

BARCA VISURILOR 65

Atingerea buzelor lui dezl`n]ui \n ea un adev`rat incendiu [i \n

bra]ele lui se sim]ea dintr-o dat` f`r` pic de voin]`.

|ncerc` s`-[i adune puterile pentru a se lupta cu dorin]a de a i se

abandona. |l \mpinse cu amândou` mâinile, dar el o strânse [i mai

puternic la piept. Incapabil` s` mai reziste, se l`s` \n voia lui. Parfumul

lui Bart \i amintea de aerul proasp`t din larg, când pleca la pescuit.

R`suflarea lui fierbinte \i mângâia obrazul. Ea nu-[i putea \nfrâna acest

elan primitiv care o cuprinsese. Bart era atât de puternic, atât de viril,

atât de irezistibil! Ea \i r`spundea la s`rut`ri cu o \nfl`c`rare de care nu

se [tiuse \n stare. Niciodat` nu-l s`rutase pe Howard astfel! |n clipa

aceasta, ar fi vrut ca el s-o ridice \n bra]e [i s-o duc`... oriunde! Nu o mai

oprea nimic, era mistuit` de o pasiune necunoscut`.

Dar pe când, sufocat` de dorin]`, i se abandonase \n totalitate lui

Bart, acesta se \ndep`rt` brusc. Susanne \l privi f`r` s` \n]eleag`.

– Iat`! zise triumf`tor Bart. Dac` l-ai fi iubit pe Howard, nu te-ai fi

comportat niciodat` astfel. Tu e[ti o persoan` mult prea cinstit` \ncât s`

iube[ti cu adev`rat un b`rbat [i s` te s`ru]i cu altul a[a cum m-ai s`rutat

pe mine!

Susanne avea un nod \n gât [i sim]ea c` nu poate s` mai respire. Nici

un alt cuvânt nu i-ar fi putut exprima umilin]a. Privea drept \n fa]a ei,

\ncercând s`-[i st`pâneasc` lacrimile.

– Lucrul acesta nu trebuie s` te tulbure. Dimpotriv`, ar trebui s` fii

mul]umit`. Te-am ajutat s` prive[ti clar \n sufletul t`u! Eu am plecat de

aici acum zece ani, dar v`d c` te cunosc mai bine decât te cuno[ti tu!

Ru[inea l`s` loc furiei [i, fulgerându-l cu privirea, \i spuse:

– Nu m` cuno[ti deloc, Bart Stone!

Dar ea, se cuno[tea oare cu adev`rat? |n clipa aceasta, se \ndoia.

|n]elese \ntr-o clip` cât de periculos era acest b`rbat.

66 PATTI BECKMAN

Trezise \n ea sentimente pe care le crezuse definitiv \ngropate. |ir`scolise pasiuni a c`ror violen]` o f`cea s` tremure din cap pân`-npicioare. Niciodat` nu se va mai abandona astfel. Se va m`rita cuHoward Barker [i-[i va smulge pentru totdeauna din inim` amintirea luiBart Stone.

BARCA VISURILOR 67

Capitolul 5

– {tii ceva? exclam` Andy \ntr-o diminea]`, \n timp ce, \nso]it de

Susanne, arunca \n ap` be]e pe care Biscuit se gr`bea s` le aduc` \napoi.

– Ce vrei s` [tiu? \ntreb`, curioas` [i amuzat`, Susanne.

Erau a[eza]i pe marginea cheiului. Susanne \[i b`l`cea picioarele \n

ap`. Ca de obicei, era \mbr`cat` cu eternul ei [ort de blugi [i un tricou

cu bretelu]e. De la \nceputul verii, renun]ase s`-[i mai pun` sandale [i

cu timpul t`lpile picioarelor ei se \ngro[aser` \ntr-atât \ncât nu mai

sim]ea scoicile t`ioase care acopereau str`zile.

Scoase din buzunar un baton de ciocolat`.

– Poftim, \i spuse lui Andy dup` ce-l rupse \n dou`.

|n aceea[i clip`, Biscuit ie[i din ap` nu departe de ei. Se repezi spre

ei, ducând cu mândrie \n bot b`]ul recuperat. |l puse lâng` Andy, se

scutur` de ap` [i se a[ez` pentru a-[i cer[i por]ia de ciocolat`.

– Poftim, Biscuit! Prinde! zise Andy rupându-i o buc`]ic` din

ciocolata lui.

– Tot nu mi-ai spus ce ar trebui s` [tiu, remarc` Susanne.

Andy o privi oarecum mirat.

– P`i, ce voiai s`-mi spui când a ap`rut Biscuit.

Andy \ncepu s` râd`.

– Ah, da! O s` ne mut`m!

Susanne nu se a[tepta la asta. Se \ncrunt` u[or. Vor pleca oare din

ora[? {i contractul de pescuit al tat`lui s`u? {i Andy? Pe acesta nu-l

sup`ra oare faptul c` o va p`r`si atât de brusc?

Observ`, doar:

– Este o hot`râre destul de brutal`, nu?

– Ba da. Tata mi-a spus abia asear`.

– Aha! {i unde v` duce]i? V` \ntoarce]i \n Michigan?

– Nu! Nu plec`m din ora[!

– Oh!

Se sim]i dintr-o dat` u[urat`, dar [i dezam`git`. U[urat` pentru c`

Andy, de care se ata[ase din ce \n ce mai mult cu fiecare zi nu va pleca,

[i pentru c` \n]elegerea dintre tat`l s`u [i Bart nu va fi modificat`;

dezam`git` pentru c` l-ar fi expediat cu pl`cere pe Bart la cel`lalt cap`t

al lumii.

– Ei bine... Am crezut o clip` c` ve]i pleca de tot.

– Oh, nu! Asta nu! Ar fi \ngrozitor!

|i ciufuli p`rul [i-i zâmbi cu tandre]e.

– {i pentru mine, Andy. Mi-ai fi lipsit mult. {i unde v` muta]i, atunci?

– |ntr-o alt` cas`. Tata spune c` apartamentul este prea mic. A

cump`rat a[adar o cas` mare, foarte spa]ioas`.

– {i când v` muta]i?

– Nu [tiu. Tata spune c` a cump`rat aproape o ruin`. Trebuie s` fac`

mai multe repara]ii.

Susanne resim]i dintr-o dat` o ciudat` senza]ie \n stomac.

– {i unde se afl` casa aceasta mare?

BARCA VISURILOR 69

– Eu \nc` n-am v`zut-o. Undeva \nspre Estare Road.

Stomacul Susannei se strânse [i mai mult. Era cartierul \n care se afla

vechea lor cas`... Era oare cu putin]` ca b`trâna lor cas` s` intre \n

mâinile lui Bart Stone?

Va trebui s` \nfrunte aceast` nou` umilin]` din partea lui? |i

distrusese visele de adolescent` [i iluziile, \i frânsese inima, f`cuse din

tat`l ei angajatul lui [i acum va locui \n casa lor!

Voia cu orice pre] s` afle adev`rul.

– Vino, Andy.

– Unde mergem?

– S` mânc`m un hamburger, este ora prânzului.

|n micul restaurant, fur` \ntâmpina]i de un puternic miros de ceap`

pr`jit` [i de carne fript`. Susanne puse \n fa]a lui Andy un hamburger,

cartofi pr`ji]i [i un milk-shake. |n ceea ce o privea, \[i pierduse complet

pofta de mâncare.

– Trebuie s` merg urgent undeva, Andy. M`nânc` aici cuminte [i

a[teapt`-m`. M` \ntorc imediat.

– Unde pleci?

– La un agent imobiliar, chiar \n col]ul str`zii.

***

Susanne \mpinse u[a agen]iei. |nc`perea pr`fuit` [i \ntr-o mare

dezordine era goal`, dar curând \[i f`cu apari]ia un omule] rotofei [i

chel, cu ochelarii c`zu]i pe nas.

– Bun` ziua, Mortimer.

70 PATTI BECKMAN

– Susanne! Nu te-am v`zut de mult` vreme. Cu ce pot s` te ajut? S`

nu-mi spui c` ai venit s` cumperi sau s` vinzi o proprietate?

– Nu... am venit doar s` te salut \n treac`t [i s` te \ntreb dac` este

adev`rat c` s-a vândut casa noastr`.

– Ah! Ai auzit vorbindu-se? Pe cuvântul meu, \n ora[ul ̀ sta se [tie tot.

De fapt, nu este nici un secret, dar \n]elegi, formalit`]ile cu sunt \nc`

\ncheiate... Avem doar un acord de principiu al celor dou` p`r]i. {tii,

tipul acela din Baton Rouge care voia s` transforme casa \n apartamente

nu a mai dat semne de via]`. Dac` vrei s` [tii p`rerea mea, nici nu are

bani s-o fac`. A[a c`, s-a prezentat un nou cump`r`tor, i-am pus \n

leg`tur` [i s-au \n]eles la pre]. Cump`r`torul pl`te[te to]i banii deodat`!

Asta nu-]i spune nimic?

Cu un nod \n gât [i cu buzele uscate, ea reu[i s` articuleze:

– {i cine este noul proprietar?

– Unul, Bart Stone...

Susanne \[i ]inu o clip` respira]ia. |[i privi mâinile [i constat` c`

urmele unghiilor erau adânc imprimate \n palm`.

Mortimer o privi prin ochelarii lui cu sticle groase.

– |l cuno[ti, nu? Nu cumva este cel care a lucrat pentru tat`l t`u \n

urm` cu ni[te ani?

– Ba da! r`spunse ea pe un ton amar.

El d`du din cap.

– Este ceva s`-l vezi \ntorcându-se aici cu to]i ace[ti bani! Mi se pare

c`, pe când locuia aici, nu avea un sfan]. Era un simplu matelot. |i s`rea

repede ]and`ra [i a avut [i necazuri cu poli]ia, nu? {i acum, iat`-l cu

buzunarele pline! {i pl`te[te cash. |]i imaginezi! A fost angajatul vostru

[i acum cump`r` casa \n care a]i locuit!

Mortimer \[i dezveli \ntr-un zâmbet larg din]ii \ng`lbeni]i de tutun.

BARCA VISURILOR 71

Susanne f`cu un efort s`-[i controleze vocea.

– |]i mul]umesc pentru informa]ii, Mortimer. Acum, trebuie s` plec.

Ie[i din agen]ie cu lacrimi \n ochi.

Ce l-o fi \ndemnat pe Bart s` cumpere casa lor? Reprezenta un

simbol pentru el [i voia astfel s` se [tie cât este de bogat?

Oricare ar fi fost motivele, pilula era amar`! Era o ultim` lovitur` dat`

familiei sale...

Se \ntoarse la Andy [i se l`s` s` cad` pe un scaun.

– Sunt grozavi, hamburgerii `[tia! Nu iei [i tu?

Ea scutur` din cap. Cea mai mic` \nghi]itur` i-ar r`mâne cu siguran]`

\n gât!

– Nu m` simt prea bine, Andy... M` doare capul. Te superi dac` te

duc acas`?

Dezam`git, b`iatul ridic` din umeri, dar spuse:

– Dac` vrei tu...

Ca s`-l consoleze, \i f`cu o propunere:

– Cu siguran]`, disear` m` voi sim]i mai bine. Ce-ai zice s` vin s` te

iau dup` cin`? Am putea merge la cinema. S`pt`mâna asta ruleaz` un

faimos film de science-fiction.

– Oh! ar fi formidabil!

{i un zâmbet radios \i lumin` fa]a.

***

Dup` ce-l conduse pe Andy, se hot`r\ s` mearg` s`-[i mai revad`

vechea cas`. Atâta vreme cât r`mânea neocupat`, Susanne \nc` mai

72 PATTI BECKMAN

sperase c` lucrurile se vor aranja poate [i c`, \ntr-o zi, o vor recupera...

Dar acum? Cum ar putea s` continue s`-[i fac` iluzii?

Susanne se trezi din trista-i \ngândurare când, printre lacrimi, z`ri

coloanele de la intrare. |mpinse porti]a gr`dinii care, neuns` de atâta

vreme, scâr]âi \ngrozitor. Amintirile o n`p`deau \n valuri. O auzi parc`

pe doamna Stone chemând-o la mas`. Sim]ea parfumul magnoliilor

\nflorite.

Travers` aleea [i urc` \ncet cele câteva trepte care duceau spre

verand`. Cu o strângere de inim`, remarc` faptul c` zugr`veala se

scorojea. Niciodat` nu l`sase tat`l s`u casa s` se degradeze astfel! F`r`

s` se gândeasc` la ce f`cea, puse mâna pe clan]a u[ii [i constat` c` se

mi[ca f`r` dificultate. F`r` \ndoial`, agentul imobiliar uitase s-o \ncuie.

Dup` ce mai \ntâi ezit`, aprecie c` nu f`cea nici un r`u dac` intra.

Voia doar s` mai arunce o ultim` privire \nainte ca Bart Stone s-o

transforme \n ceva necunoscut pentru ea...

Avea impresia c` venise s`-[i ia adio de la ceva ce iubise atât de mult.

Nimeni nu putea s`-i repro[eze asta...

F`cu câ]iva pa[i prin hol. Acesta nu era \ntr-o stare prea proast`,

tapetul se umflase pe ici pe colo, dar avea \nc` acele reflexii aurii.

Parchetul, sub un strat gros de praf, nu era prea stricat.

Intr` \n biroul tat`lui s`u unde domnea un puternic miros de muce-

gai. Aici, stric`ciunile erau mai importante. Climatul umed [i cald al

litoralului era fatal pentru casele neocupate, ai c`ror pere]i se scorojeau

[i lemn`ria putrezea. Pete mari verzui st`teau m`rturie ac]iunii

distructive a timpului.

Totu[i, Susanne era convins` c` aceast` cl`dire era \nc` solid` [i

s`n`toas`, [i cu ni[te lucr`ri serioase de renovare, putea s`-[i recapete

frumoasa \nf`]i[are de odinioar`.

BARCA VISURILOR 73

Deocamdat` \ns`, casa rece [i goal` oferea priveli[tea dezol`rii, ca [i

cum moartea ar fi trecut pe aici. |n mod ciudat, Susanne se sim]ea

r`spunz`toare de aceast` catastrof`, ca [i cum [i-ar fi abandonat o veche

prieten` care contase pe ajutorul ei. "Este absolut stupid", \[i zise ea, f`r`

s` se poat` ab]ine s` verse lacrimi amare.

Deodat`, auzi pa[i. Inima \ncepu s`-i bat` cu putere. De ce intrase

f`r` s` aib` voie? Vru s` dispar` prin buc`t`rie, dar era prea târziu: Bart

Stone tocmai intra...

Era ultima persoan` pe care ar fi vrut s-o \ntâlneasc` \n acest

moment! Nu voia s`-i dea satisfac]ia s-o vad` plângând...

Surprins s-o g`seasc` aici, exclam`:

– Susanne!

– Tocmai plecam... murmur` ea, c`utând o modalitate de a sc`pa.

– Nu-i nici o grab`... |naint` spre ea [i o privi atent. Dar tu plângi?

– Eu? Nicidecum!

El \[i cufund` privirea grav` \n ochii ei [i, cu o mân` ferm`, o prinse

de b`rbie [i-i s`lt` capul. Susanne voia cu disperare s`-[i opreasc`

lacrimile, dar ele curgeau necontrolate.

– Din cauza casei, nu-i a[a?

Ea ridic` din umeri. Nu putea [i nici nu voia s` vorbeasc`. El

continu` s`-i scruteze fa]a [i f`r` voia ei, se \nfior`.

– |n]eleg... zise el \n sfâr[it. {tiu ce reprezint` pentru tine.

Amabilitatea lui o exaspera. O f`cea mai vulnerabil`, mai incapabil`

s` se domine [i s`-i fac` fa]`. Avea dureroasa senza]ie c` este un copil

pierdut [i abandonat, f`r` un acoperi[ deasupra capului.

– Tu habar n-ai de nimic! spuse ea cu glas gâtuit de lacrimi,

\ndep`rtându-se de el.

Bart o privi, \ngândurat.

74 PATTI BECKMAN

– Nu fi atât de sigur` de asta...

Dac` m`car ar \nceta s-o priveasc` astfel... |n mod incon[tient, ca

pentru a se ap`ra, \[i \ncruci[` bra]ele la piept. Se sim]i dintr-o dat`

ciudat de goal` cu [ortul ei caraghios [i cu tricoul cu bretelu]e. De ce, \n

prezen]a lui, era \ntotdeauna con[tient` de trupul ei?

Respectându-i sentimentele, el \ntoarse privirea [i \ncepu s`

inspecteze casa.

– Totul este de ref`cut: pere]ii, zugr`veala... Dar prive[te aceste

minunate corni[e sculptate! Nu g`se[ti nimic asem`n`tor \n cl`dirile

moderne.

Diversiunea aceasta \i permise Susannei s`-[i recapete calmul.

– De ce ai cump`rat aceast` cas`?

Privirea lui Bart \[i reg`si imediat duritatea obi[nuit`.

– {i de ce nu? Am cu ce!

– |ntr-adev`r, pari s` ai cu ce s`-]i oferi orice. De ce n-ai cump`ra

\ntregul ora[ [i s`-l rebotezi "Bart Stone-Ville?"

– E[ti cam prost dispus` ast`zi! E[ti sup`rat` pe mine din cauza

casei?

– Nu pot spune c`-mi face pl`cere...

– De ce? Ai fi preferat s` fie transformat` \n apartamente?

Ea ezit` [i ro[i.

– Nu [tiu... poate...

– Mai degrab` decât s` m` vezi pe mine aici? M` dete[ti atât de tare?

Nu te \n]eleg, Susanne. Pe vremuri, erai cea mai bun` prieten` a mea. {i

de când am venit, m` tratezi ca pe un ciumat. Ce ]i-am f`cut?

|l privi stupefiat`. Ce i-a f`cut? Ar fi f`cut mai bine s-o \ntrebe ce nu

i-a f`cut. {i ceea ce-i ierta cel mai pu]in era orbirea lui. Dar ar fi preferat

s` moar` pe loc decât s`-i m`rturiseasc` faptul c`-i frânsese inima.

BARCA VISURILOR 75

– Este evident c` ai revenit s` ne umile[ti. Mama ta a lucrat la noi iar

tu erai un simplu matelot pe barca tat`lui meu. Sora mea te-a respins

pentru c` te considera nedemn de ea. Azi, rolurile s-au inversat. Tu e[ti

bogat, iar noi suntem constrân[i s` cer[im o slujb`. Cumperi barca

noastr` de pescuit [i-i dai voie tat`lui meu s` lucreze pentru tine. {i

pentru ca revan[a ta s` fie complet`, o s` te instalezi \n casa noastr`!

Cu ochii aprin[i de furie [i cu voce r`gu[it`, el replic`:

– A[adar, asta crezi tu!

– Mi se pare destul de limpede, nu?

– Cu atât mai mult cu cât tu ai imaginat tot acest scenariu!

– Poate c` vrei s` spui c` m` \n[el? \ntreb` ea cu o pref`cut` blânde]e

\n glas.

– Da, te \n[eli. |n toate privin]ele.

– Poate c` vrei doar s-o impresionezi pe sora mea? Evident, pentru

ea, o ma[in` scump` [i un cont gros \n banc`, sunt irezistibile!

– E[ti prea sever` cu Helen!

– Ah, da? Dac` ai cunoa[te-o la fel de bine ca mine...

– Dar o cunosc foarte bine!

{i pe tine, Susanne, te cunosc foarte bine! Atât de bine, \ncât [i acum

am chef s` te pun pe genunchi [i s`-]i trag o mam` de b`taie cât s` nu

te mai po]i a[eza o s`pt`mân` pe scaun!

– N-ai \ndr`zni s` faci asta! replic` ea, sufocat`.

|n acela[i timp \ns`, se retr`gea gr`bit`; ar fi fost \n stare!

Bart se apropie de ea, o prinse de \ncheietura mâinii [i o trase spre

el. R`maser` astfel o clip`, ochi \n ochi; \ngrozit`, avea impresia c` el

c`uta modalitatea de a-i explica pedeapsa promis`.

Dar chipul lui se relax` \ncetul cu \ncetul. {i a[a cum i se \ntâmpla

adeseori \n mod inexplicabil, \[i schimb` brusc atitudinea [i tonul. |i

76 PATTI BECKMAN

d`du drumul, \i [terse cu tandre]e lacrimile ce-i curgeau pe obraji [i

relu` cu o voce total diferit`:

– {tiu cât e[ti de tulburat`, Susanne. Cu siguran]`, nu gânde[ti nici

un sfert din ce mi-ai spus, [i \n]eleg de ce ai vrut s`-mi spui toate astea.

}i se pare ciudat c` vreau dintr-o dat` s` cump`r aceast` cas`, nu?

F`cu câ]iva pa[i prin \nc`pere, mângâind lambriurile de lemn,

admirând corni[ele [i m`surând cu privirea \n`l]imea tavanului.

– Tu crezi c` vreau s`-mi etalez averea, s`-i domin pe vechii mei

patroni [i s-o impresionez pe sora ta. Cine [tie? Poate c` \n toate astea

exist` [i o umbr` de adev`r. Poate c`, \n mod incon[tient, tot ce ai spus

a cânt`rit \n hot`rârea mea.

Se \ntoarse spre ea [i continu`, cu privirea str`lucitoare [i cald`:

– Dar adev`ratul motiv este cu totul altul. O s`-]i vin` greu s` crezi...

{i eu iubesc aceast` cas`! Nu \n acela[i fel ca tine, fire[te. Nu am crescut

\n ea. Nu am nici una din acele amintiri din copil`rie care pe tine te leag`

de un loc ca acesta. Dar am alte amintiri! S` ]i le spun, Susanne...

Locuiam \ntr-un sat. Dar uneori veneam [i cinam aici cu mama, \n

buc`t`rie. |ntotdeauna mi-a pl`cut aceast` cas`. Ea simboliza pentru

mine o art` de a tr`i, pl`cut` [i mândr` \n acela[i timp; era m`rturia unui

trecut aristocratic plin de b`rba]i curajo[i [i \ntreprinz`tori [i de femei

seme]e cu suflet generos. Toate acestea \mi evocau nobilimea din care

se tr`gea mama mea. Voi era]i atât de buni cu ea, v` iubea mult [i-i dau

dreptate. Dar nu era mai pu]in adev`rat c` era servitoarea voastr`!

Uneori sim]eam cum m` cuprinde furia [i ranchiuna \mpotriva familiei

mele care o alungase pe mama, \mpotriva tat`lui meu care n-a [tiut ce

s` fac` din via]a lui [i, de ce s` nu recunosc, \mpotriva voastr`, care v`

folosea]i de aceast` umilitoare situa]ie. {i când nu-mi mai puteam

st`pâni aceast` furie, m` certam cu oricine, pentru orice motiv, ca s`-mi

BARCA VISURILOR 77

u[urez suferin]a! Mi-am jurat atunci c` o s` devin bogat, c` o s` cump`r

aceast` cas` sau o alta asem`n`toare - [i o s-o iau pe mama ca st`pân`

absolut`. M-am \mbog`]it, dar din p`cate mama a murit \nainte s`-mi pot

]ine promisiunea. Nu pot s` permit ca aceast` cas` s` fie transformat` \n

apartamente! {i pentru mine este plin` de amintiri, rele sau bune. Vreau

s` fie restaurat` [i s` i se redea splendoarea de odinioar`. {i vreau ca fiul

meu s` tr`iasc` \n ea [i s` mo[teneasc` tot ce reprezint`. Po]i s` \n]elegi

asta, Susanne?

St`teau amândoi, nemi[ca]i \n mijlocul \nc`perii, privindu-se cu

intensitate. Bart \[i abandonase brusc masca [i-i dezv`luia emo]iile lui

cele mai ascunse. Susanne vedea, \n acela[i timp, un b`ie]el dezam`git

[i umilit, [i un adult cu o voin]` de fier.

Emo]ionat`, \[i \ntoarse \n sfâr[it privirea [i \ncepu s` examineze

corni[ele.

– Au nevoie de o cur`]ire serioas`, zise ea. Este o munc` delicat`.

Grosul se cur`]` cu un produs special, dar dup` aceea trebuie lucrat cu

mult` grij`.

El d`du din cap [i umbra unui zâmbet \i ap`ru pe buze.

– Da, [i dup` aceea, date cu lac...

Ea se \ncrunt`.

– Oh nu! Un strat bun de vopsea de ulei ar fi mai indicat.

– A[ vrea s` am p`rerea ta \n privin]a vestibulului. M` gândesc s` pun

lambriuri de lemn \n loc de tapet...

Susanne \l urm` \n vestibul [i examin` pere]ii cu aten]ie.

– Este o idee bun` dar nu [tiu dac` vei g`si aici ce-]i dore[ti. Vei fi

obligat s` lucrezi lemnul la New Orleans sau \n Baton-Rouge.

– {i cine ar putea face treaba asta? Eu nu mai cunosc pe nimeni aici.

Mortimer Walker, agentul imobiliar, mi l-a recomandat pe Joe Marsaud.

78 PATTI BECKMAN

– Ar fi perfect dac` ai vrea s` construie[ti o caban`. O s`-]i petreci cel

mai mult timp \ncercând s`-l faci s` se lase de b`utur`.

– Atunci, cine, dup` tine?

– Nu lipsesc bunii artizani! Ai nevoie de un electrician, un zugrav, un

dulgher... {i de asemenea de un instalator. Trebuie ref`cut` toat`

]ev`raia. Tata tocmai se gândise la asta când...

El o privi \ngândurat. Deodat`, exclam`:

– Susanne, ai accepta s` fii [eful meu de [antier? S` angajezi

personalul necesar [i s` supraveghezi lucr`rile?

– Eu? exclam` ea, stupefiat`.

– Da, tu! Unde a[ putea g`si unul mai bun? Aici, pe tine te cunoa[te

toat` lumea, materialele de construc]ie nu au secrete pentru tine [i

iube[ti aceast` cas`. |]i voi da mân` liber`. Fire[te, te voi pl`ti pentru

munca ta. {i Andy ar putea s` te ajute. Cu siguran]`, asta i-ar face mult

bine. Ce zici?

– Ce zic? bâigui ea.

Ce s` zic`? Toate astea i se p`reau absolut ireale....

***

Toate devenir` \ns` reale \n s`pt`mânile ce urmar`. Casa se

transformase \ntr-un adev`rat stup. Erau muncitori \n toate \nc`perile.

Niciodat` Susanne nu mai muncise atât!

Trezit` din zori, nu se mai \ntorcea acas` decât ca s` se urce \n pat,

odat` cu l`sarea serii. Nu se mul]umea s` dea doar indica]ii, punea mâna

la treab` \n mod frecvent.

BARCA VISURILOR 79

{i Andy, care o urma peste tot, \[i lua foarte \n serios rolul de

asistent.

Ce mai contau oboseala, b`[icile din palme sau durerile de spate?

Muncea cu dragoste, \ntoars` \n casa ei pe care o readucea la via]`.

Nu avea decât un singur motiv de exasperare \n fiecare zi: sora ei,

Helen.

Atâta vreme cât duraser` lucr`rile de electricitate, de instala]ii, de

refacere a pere]ilor [i tavanelor, totul decursese f`r` dificult`]i. Helen nu

trecuse decât de vreo dou`-trei ori pe aici, \nso]it` de Bart, [i fugise

imediat, strâmbând din nas \n fa]a acestei agita]ii. Acum \ns` c` se

ajunsese la decora]iuni, \[i vâra nasul peste tot.

|ntr-o zi, când Susanne discuta cu zugravul despre culoarea pere]ilor

din buc`t`rie, Helen interveni:

– Arat`-mi e[antioanele. |n]elegi, ad`ug` ea cu o pref`cut` r`bdare,

ca [i cum s-ar fi adresat unui copil, pe o suprafa]` mai mare, culorile par

\ntotdeauna mai \nchise. Acest mov, de exemplu, pe un perete mare ar

vira c`tre un mov-lavand` un pic cam trist. Sau acest ocru va deveni un

fel de bej tern [i rece. Va trebui s` fim aten]i la alegerea culorilor. Ele ne

influen]eaz` dispozi]ia.

Bart o asculta, dând din cap \ngândurat. Cât o prive[te Susanne, ea

remarcase c`, atunci când sora ei vorbea despre aceast` cas`, spunea

\ntotdeauna "noi"...

– Ce propui, Helen? \ntreb` Bart.

Aceasta examin` cu aten]ie e[antioanele.

– Galbenul acesta pal ar fi perfect. Va \nc`lzi atmosfera, precum

soarele! {i este discret. Nu ne vom plictisi [i \nc`perea va p`rea mai

mare.

– Atunci, galben s` fie! exclam` Bart cu entuziasm.

80 PATTI BECKMAN

O prinse pe Helen de mijloc [i o conduse \n alt` \nc`pere:– Vino! Trebuie s` alegem [i tapetul...{i Susanne r`mase singur`, \n vechiul ei halat zdren]uit, cu un ciocan

\n mân` [i o pat` de vopsea pe nas, \n timp ce sora ei, \ntr-o rochie devar` [i cu tocuri \nalte, se \ndep`rta la bra]ul lui Bart.

Odat` \n plus, rolul frumos \i revenea Helenei, \n vreme ce ea f`ceamunca murdar`.

Este adev`rat c` sora ei urmase cursuri de arhitectur` la universitate.Când era vorba de ales culorile, de asortat pere]ii [i zugr`veala, de alesgresia [i faian]a, Susanne putea cu greu s` rivalizeze cu ea. Bart \i apreciafine]ea gustului [i sim]ul artistic [i se l`sa \n \ntregime \n seama ei.

Se duse chiar de mai multe ori la Baton-Rouge [i la New Orleans\mpreun` cu Helen. Se \ntorcea \ntotdeauna cu ni[te cataloage enormepe care le studiau apoi \mpreun` ore \ntregi.

Dar ceea ce o afecta mai mult pe Susanne, era gândul c` dac` \[ipetrecea fiecare zi sp`lând, cur`]ind, b`tând cuie sau c`]`rându-se pescar`, o f`cea pentru a renova o cas` care va apar]ine \n curând suroriiei. Pe zi ce trecea, Bart se interesa mai mult de sora ei [i era evident c`nu va \ntârzia s-o cear` de so]ie...

Susanne scoase un ]ip`t. Orbit` de furie, ratase un cui [i se loviseviolent peste degete.

BARCA VISURILOR 81

Capitolul 6

Soarele str`lucea pe cerul Louisianei. Un Mercedes luxos gri-argintiu

rula pe autostrada spre New Orleans. Bart Stone era la volan [i Susanne,

a[ezat` pe bancheta din spate \mpreun` cu Andy, \i ar`ta acestuia

peisajul. Mul]umit` aerului condi]ionat, atmosfera din ma[in` era foarte

pl`cut`.

– |n curând vom traversa Mississippi. Este fluviul cel mai lat din

Statele Unite. Acolo, departe, este Huey P.Long Bridge.

Susanne era \ncântat` de cursul pe care-l luaser` evenimentele.

M`car o dat`, era singur` cu Bart, f`r` Helen. M`car o dat`, avusese

\ntâietate fa]` de ea...

***

Pl`nuiser` aceast` c`l`torie cu o s`pt`mân` \n urm`.

– Trebuie s` m` duc \n ora[, spusese Bart.

Am o \ntâlnire de afaceri foarte important` [i Andy trebuie s` se duc`

la doctor pentru un control. Dac` ai accepta s` ne \nso]e[ti, a[ putea s`

lucrez f`r` s`-mi fac griji [i seara a[ putea ie[i \n ora[ cu Helen.

Dar \n ajunul plec`rii lor, Helen se trezise plin` de "co[uri". F`cuse

o rubeol` pe care o avusese [i Andy cu câteva zile \nainte.

– |mi pare foarte r`u, dar nu pot \n nici un caz s`-mi amân \ntâlnirea

de afaceri, spusese Bart. {i vreau neap`rat ca pe Andy s`-l vad` doctorul.

Vom fi obliga]i s` mergem f`r` Helen.

Vestea aceasta n-o sup`r` deloc pe Susanne. Dimpotriv`. Dac` sora

ei ar fi fost grav bolnav`, fire[te c` ar fi avut importan]`. Dar nu era cazul.

|n clipa plec`rii, pe un ton \nc`rcat de amenin]`ri, Helen o

avertizase:

– |ncearc` s` te limitezi doar la stricte rela]ii de munc` \n privin]a lui

Bart, altfel...

Râzând \n sinea ei, Susanne ridicase din umeri. Dac` ar fi [tiut sora

ei cât de mult \l detesta pe acest b`rbat. Dar se ferise s`-i spun` asta.

"S`-[i mai fac` [i ea griji, gândea ea. N-o s`-i fac` r`u, [i \n plus \i mai d`

un pic peste nas!"

***

– Am ajuns, Andy! Prive[te! exclam` Susanne.

Fluviul acesta imens care curgea maiestuos sub un pod nesfâr[it, o

impresiona \ntotdeauna. Mersese de multe ori la New Orleans cu

p`rin]ii s`i. Dar vederea fluviului \i t`ia de fiecare dat` r`suflarea.

– Oh! Este extraordinar! exclam` Andy.

BARCA VISURILOR 83

Iahturi, b`rci de tot felul, canoe, vapoare-cistern`, vase comerciale

urcau [i coborau fluviul ale c`rui ape de un verde profund curgeau lent

spre oceanul din apropiere.

La orizont ap`ruser` acoperi[urile primelor case din New Orleans.

Susanne nu-[i putu st`pâni un fior. Fluviul acesta avea asupra ei o

putere aproape magic`! Avea dintr-o dat` senza]ia c` i se \ntâmpla ceva

extraordinar! {i de ce nu? Când cumperi un bilet la loterie, ai uneori

certitudinea c` ai ales numerele bune [i c` neap`rat vei câ[tiga!

– New Orleans! exclam` ea, surescitat`. O s` vezi, Andy, este un ora[

extraordinar! Sunt sigur` c` o s`-]i plac` [i ]ie. Vom avea tot timpul s` ne

plimb`m prin Cartierul francez, \nainte s` mergi la doctor.

– Tata mi-a spus c` sunt [i tr`suri! Am putea lua [i noi una?

– Bine\n]eles! Este una dintre distrac]iile mele favorite!

– Ura!

Traversar` cartierele moderne asem`n`toare celor din oricare alt

mare ora[ american, cu circula]ie intens`, cu stopuri multe [i reclame de

neon. Trecând prin fa]a "Superdomului", Susanne \i explic` lui Andy c`

sub aceast` enorm` cupol` puteau fi ad`posti]i mii de spectatori; dar el

abia dac` o mai asculta; tocmai se \ntreba dac` acest faimos Cartier

francez exista cu adev`rat!

Ie[ir` \n sfâr[it de pe bulevardele largi [i p`trunser` \ntr-un labirint

de str`du]e doar cu pu]in mai largi decât ma[ina [i m`rginite de case atât

de vechi, \ncât ai fi putut crede c` te-ai \ntors cu secole \napoi.

– Cele mai multe sunt construite din c`r`mid`, zise Susanne.

Prive[te, Andy, toate aceste balcoane din fier forjat. O s` le vezi peste tot.

Andy f`cuse ochii mari, \n timp ce coborau pe Bourbon Street c`tre

hotelul lor. Susanne se sim]i dintr-o dat` stânjenit` la gândul c` va

petrece noaptea sub acela[i acoperi[ cu Bart. Totu[i, \mprejur`rile erau

84 PATTI BECKMAN

absolut nevinovate, [i \n plus \l avea pe Andy ca paravan... Dar de ce avea

atunci impresia c` face ceva r`u? Probabil c` o influen]a atmosfera atât

de deosebit` a cartierului. Toate pove[tile despre New Orleans erau atât

de vii, atât de prezente \n mintea ei. Personajele pitore[ti care o

urm`riser` toat` copil`ria [i adolescen]a \i reveneau \n memorie: Marie

Lavean, Regina Vaudou, cu toat` suita ei, Jean Lafitte, piratul care venea

s`-[i vând` aici recolta jafurilor sale... Atâ]ia aventurieri trecuser` pe

aceste str`zi [i, la un absint, puseser` ]ara la cale, detronaser` regi [i

declan[aser` revolu]ii! Sim]eai c` respiri un aer care te f`cea s` ui]i de

conven]ii [i te \ndemna s`-]i permi]i aproape orice!

Ma[ina trecu pe sub o poart` \ngust`.

– Am ajuns! \i anun]` Bart.

Hotelul "Royal Sonesta", \n stil fran]uzesc, d`dea impresia oaspetelui

c` se afl` departe, \n trecut. Dar \n interior, nimic nu mai rezista acestei

impresii. |i \ntâmpin` un portar \n uniform` ro[ie cu epole]i negri [i un

valet se repezi s` le ia bagajele. Un ascensor ultramodern \i conduse la

etajul trei, unde le fuseser` rezervate dou` apartamente.

Andy nu mai f`cea nici un comentariu [i nu mai punea \ntreb`ri. F`r`

\ndoial`, el era obi[nuit cu astfel de hoteluri de lux. "Ca [i mine pe

vremuri", \[i zise Susanne cu o u[oar` strângere de inim`.

Bart a[tept` ca valizele fiului s`u [i ale Susannei s` fie aduse \n

camera lor, apoi \l urm` pe grom pân` \n camera lui.

– M` \ntorc \n cinci minute ca s` v` anun] programul zilei, le spuse

el.

– De acord, r`spunse Susanne.

– Ce pat vrei? o \ntreb` Andy.

– Te las pe tine s` alegi.

– Atunci, eu \l iau pe cel de la fereastr`!

BARCA VISURILOR 85

|nc`perea era destul de mare. |n afara celor dou` paturi acoperite cu

plu[ de culoare albastr`, se mai aflau aici o canapea, dou` fotolii, o mas`

[i dou` scaune. Pere]ii erau tapeta]i cu tapet bleu, asortat cu mocheta

groas`. Pe vestibulul de la baie se afla un [ifonier.

Se auzi o b`taie \n u[`. Andy se repezi s` deschid`.

– Sunt mort de foame! exclam` Bart din prag. Dar voi, tinerilor?

– Dar Susanne nu este b`iat! protest` Andy.

– Am remarcat deja asta, r`spunse el privind-o de parc` o dezbr`ca

din priviri.

Ea ro[i pân`-n vârful urechilor. Poate c` [i el era sensibil la atmosfera

periculoas` a acestui cartier? Altfel de ce ar fi f`cut o asemenea remarc`?

|[i lu` \n grab` po[eta [i ie[ir` to]i trei.

– Portarul mi-a recomandat un mic restaurant din col]ul str`zii, unde

servesc ni[te stridii minunate. V` convine?

– Bine\n]eles, r`spunse Susanne. Orice loc va fi foarte bun. Nu-mi

amintesc s` fi mâncat vreodat` prost \n New Orleans.

– Stridii? Puah! exclam` Andy, scârbit.

Tat`l s`u \l privi zâmbind. Copilul acesta avea din nou reac]iile unui

b`ie]el de vârsta lui! De foarte mult timp nu se mai \ntâmplase asta!

– Nu-]i face griji! Nu au numai stridii. Vei putea avea creve]i frip]i, de

exemplu.

Ie[ind din hotel, se trezir` pe o str`du]` foarte \ngust`, pavat` cu

pietre. Aerul cald [i umed de amiaz` mirosea pl`cut a porumb copt, a

hotdog [i a pr`jituri proaspete. Chiar [i la prânz, puteai s` auzi zvonul

unei orchestre Dixieland. Ritmul antrenant [i vesel al jazzului alunga ca

prin minune toate grijile vie]ii cotidiene.

Susanne \[i sim]ea inima u[oar`. Oricine i-ar fi v`zut, i-ar fi crezut un

fericit cuplu care se plimb` cu fiul lor.

86 PATTI BECKMAN

New Orleans nu sem`na cu nici un alt ora[: avea un suflet, un

parfum, un spirit diferit de alte ora[e. Susanne se sim]ea prad` a unui

amestec de emo]ie [i pl`cere deosebite.

Mâncar` ni[te preparate delicioase. Ea comand`, la fel ca [i Bart,

stridii Bienville. Servite \n cochilia lor, pe ni[te frunze de salat`

proasp`t`, erau acoperite cu un sos alb cu ciuperci [i creve]i mici u[or

pr`ji]i.

– Par foarte gustoase, murmur` ea, pofticioas`.

Nici nu-[i d`duse seama cât \i era de foame! Andy lu` creve]i pr`ji]i,

iar Bart, dup` ce \[i mânc` stridiile, comand` o tocan` de pui cu orez.

Când chelnerul puse platoul pe mas`, Susanne adulmec` \ncântat`

aroma de jambon, ceap`, ro[ii [i piper verde.

– Ce p`cat c` stridiile au fost atât de s`]ioase! |mi place la nebunie

tocana asta. Dar chiar nu-mi mai este foame.

G`si totu[i pu]in loc s` mai m`nânce din delicioasele chiftele

fran]uze[ti care li se serviser`, conform obiceiului, al`turi de tocan`.

Dup` prânz, cu ochii str`lucind de pl`cere [i de ner`bdare, Andy le

reaminti:

– Susanne mi-a promis o plimbare cu tr`sura. |mi dai voie, tat`?

– Bine\n]eles! Ave]i tot timpul.

|[i scoase carne]elul, scrise pe o foaie câteva cuvinte, rupse pagina [i

i-o d`du fetei.

– Iat` aici numele [i adresa doctorului; programarea este pentru ora

cinci. Eu termin [edin]a cam pe la ora aceea. Duce]i-v` f`r` mine, [i

\ndat` ce termin, vin [i eu.

Se scotoci prin buzunare [i continu`:

– {i cu banii ace[tia s` v` distra]i, s` pl`ti]i tr`sura [i un taxi.

BARCA VISURILOR 87

Se ridic`, p`ru c` [ov`ie, o privi fix pe Susanne, apoi \i \ntinse un

plic.

– Acesta este pentru tine. Este o modest` r`splat` pentru tot ce ai

f`cut pân` acum. |mi dau seama foarte bine de nepre]uitul t`u ajutor [i

pentru asta ]in s`-]i mul]umesc. Cump`r`-]i o rochie sau orice altceva

ce-]i face pl`cere.

– Dar eu... nu pot s` accept!

– Bine\n]eles c` po]i. |i meri]i pe deplin! De altfel, a[ vrea s` mergem

s` cin`m undeva, disear`. O s` ne g`seasc` hotelul o baby-sitter pentru

Andy. Ar fi chiar p`cat s` fim \n acest ora[ [i s` nu profit`m. A[a c`, \mi

imaginez c` vrei s` por]i o rochie nou` cu aceast` ocazie!

Ea \l privi, tulburat` [i descump`nit`. Nu se a[teptase la o asemenea

propunere [i nu [tia ce s` r`spund`. S` cineze, \n tête-à-tête cu Bart

\ntr-unul din aceste restaurante atât de romantice din New Orleans! Dar

oare \[i dorea asta?

Bart nu-i l`s` \ns` timp s`-[i analizeze sentimentele.

– Acum, trebuie s` plec! zise el.

|i puse plicul \n mân` [i plec`, foarte gr`bit.

Ea r`mase perplex` o clip`, pip`ind plicul. Apoi \[i reveni [i-l

deschise. |[i ]inu r`suflarea când v`zu ce con]ine. Cuprins` de panic`,

gândi: "Nu pot s` accept asta!" Dar \n final, decise c` Bart avea dreptate:

muncise pentru banii `[tia! Erau o r`splat` pentru vân`t`ile, b`[icile,

degetele ei r`nite... f`r` s` mai pun` la socoteal` mândria r`nit` prin

atitudinea surorii ei!

"De acord, Bart Stone. O s`-mi fac` pl`cere s` cheltuiesc banii t`i, [i

voi profita de fiecare centim`! \[i zise ea cu o tres`rire de revolt`.

Apoi, vesel`, d`du semnalul de plecare.

– Haide, Andy, la drum!

88 PATTI BECKMAN

***

Coborâr` pe Bourbon Street [i trecur` prin fa]a imobilului numit

"Old Absinthe House". Cl`direa aceasta veche cu dou` etaje, din

c`r`mid` roz, cu poarta ei sculptat` [i cu balconul din fier forjat, era cea

mai cunoscut` [i cea mai fotografiat` din zon`. Andy vru s` vad` aici

atelierul potcovarului, pr`v`lioara cu suveniruri despre piratul Jean

Lafitte, ale c`rui aventuri le cuno[tea pe dinafar`. Intrar` apoi pe Aleea

Pira]ilor, unde, cu un secol \n urm`, se auzea z`ng`nitul spadelor celor

ce luptau \n duel.

Ajunser` la Jackson Square, unde fuseser` s`rb`tori]i de-a lungul

vremii atâ]ia eroi. Andy fu captivat de numero[ii pictori care, de

jur-\mprejurul gr`dinii publice, lucrau \n fa]a [evaletului lor. |n centrul

gr`dinii, \n mijlocul unor arbori seculari, se \n`l]a maiestuoas` statuia

ecvestr` a lui Andrew Jackson.

– Este al [aptelea pre[edinte ale Statelor Unite, \i explic` Susanne. A

repurtat o celebr` victorie aici, la New Orleans. {i i se spunea Andy, la

fel ca ]ie!

– Poate c`, \ntr-o zi, voi c`l`ri [i eu un cal ca acesta [i voi purta

uniform`!

– Poate... {i acum, ce-ar fi s` facem plimbarea aceea cu tr`sura?

O singur` latur` a pie]ei era deschis` circula]iei, celelalte trei fiind

rezervate pietonilor. G`sir` câteva tr`suri ce-[i a[teptau clien]ii.

Circula]ia ne\ntrerupt` a automobilelor [i motoretelor, a autobuzelor, le

f`cea s` par` [i mai anacronice. Erau trase de cai b`trâni cu privirea trist`

BARCA VISURILOR 89

[i cu o p`l`rie de paie pe cap \n care se f`cuser` dou` g`uri ca s` li se

poat` scoate urechile. Vizitii \[i f`ceau lini[ti]i siesta la soare, dar la

apropierea celor doi plimb`re]i se trezir`, \[i oferir` serviciile, l`udând

cu gesturi largi calit`]ile calului lor sau cuno[tin]ele incomparabile

despre toate comorile ora[ului vechi.

Dup` ce aleser` o tr`sur`, Susanne [i Andy se a[ezar` pe banchet`.

T`cur` o parte a traseului pe unde veniser` mai devreme pe jos, dar

Andy era atât de pasionat, \ncât nici nu observ`.

De altfel, v`zut din tr`sur`, totul p`rea altfel. Vizitiul le d`dea

ne\ncetat explica]ii pe un ton monoton, care dovedea c` nu era la prima

lui plimbare!

Dup` aceast` vizit` turistic`, Susanne \l duse pe Andy la Pia]a

francez`; cu siguran]`, nu v`zuse ceva asem`n`tor \n Michigan. Copilul

fu \ncântat de aceast` pia]` \n aer liber, cu tarabele \nc`rcate de tot felul

de produse [i cu vânz`torii care \[i strigau necontenit marfa.

De-a lungul fluviului Mississippi, b`rcile erau pline ochi cu legume,

fructe, pe[te, scoici [i crustacee. Al`turi de porumb, ro[ii sau fasole

puteai vedea fructe exotice despre care Andy nici nu auzise. Un pic mai

departe, se \ntindea pia]a de carne. |n sfâr[it, urma un fel de bazar unde

puteai g`si aproape orice.

Când Andy \ncepu s` dea semne de oboseal`, \l duse \n Jackson

Square [i se a[ezar` pe terasa unei cafenele. Un pictor le propuse s`-i

fac` portretul \n creion b`ie]elului.

– Cât timp ne-ar lua [i cât ar costa? \ntreb` Susanne.

B`rbatul, care trebuie s` fi avut vreo cincizeci de ani [i care purta o

beret` din p`r de c`mil` care-i d`dea o \nf`]i[are "fioroas`", le spuse

pre]ul. |nainte s` accepte, Susanne verific` discret dac` \i mai r`mâneau

destui bani. Dar Bart fusese foarte generos!

90 PATTI BECKMAN

Andy se a[ez` a[adar pe un scaun pliant la marginea trotuarului [i

pictorul \[i \ncepu opera. Susanne arunc` o privire pe celelalte desene.

Se vedea un oarecare talent.

La sfâr[it, fu destul de mul]umit` de portret. Probabil c` [i lui Bart

o s`-i plac`. Pl`ti [i-l rug` pe pictor s`-l p`streze pân` se \ntorc ei. Apoi

\l conduse pe Andy pe o str`du]` aproape pustie [i \mpinse u[a singurei

dughene care se afla prin preajm`. Se auzi un clopo]el sunând [i-i

\ntâmpin` un val de aer r`coros.

– Unde suntem? [opti Andy.

– La o vr`jitoare! \i r`spunse Susanne pe acela[i ton.

– Oh! exclam` Andy, cu ochii str`lucind de curiozitate. Poate c` a[

putea s`-i cer vreo po]iune magic` pentru astmul meu?

– Cine [tie? r`spunse Susanne intrând \n jocul lui. Iar eu, voi g`si

poate un elixir de dragoste! ad`ug` ea râzând.

Cuvintele i-o luaser` \naintea gândurilor. Andy o privi cu uimire. De

ce o fi având nevoie de asta? Doar \l avea pe Howard, nu?

Dugheana \n care lumina intra cu zgârcenie era mai degrab` lugubr`.

Z`ri o lumânare aprins` [i o enorm` pisic` neagr` care trona pe

tejgheaua pe care se \ngr`m`deau o mul]ime de c`r]i despre [tiin]ele

oculte, despre magie.

Pe etajere, de-a lungul pere]ilor, se \n[irau \n rânduri \nghesuite

sticlu]e de toate m`rimile, pline de praf, con]inând pudre, ierburi,

frunze uscate, r`d`cini de m`tr`gun` [i chiar [opârle mici uscate.

– Vreau [i eu una! exclam` Andy.

– Cu condi]ia s` nu te folose[ti de ea ast`-sear` [i s`-]i terorizezi

bona!

|n clipa aceea, perdeaua din fundul dughenei se ridic` [i intr` o

femeie \nalt`, brunet`, \mbr`cat` \n \ntregime \n negru. Fa]a \i era

BARCA VISURILOR 91

\ncadrat` de un p`r lung de asemenea negru. Tenul \i era mat [i buzele

groase senzuale. Unghiile deosebit de lungi [i l`cuite \ngrijit evocau \n

mod irezistibil ni[te gheare.

– Are exact \nf`]i[area potrivit` meseriei sale, murmur` Susanne

luându-l de mân` pe Andy [i apropiindu-se de vr`jitoare. Nu te teme!

ad`ug` ea. Nu este o vr`jitoare adev`rat`! Este doar o deghizare – n-o

s`-]i fac` nici un r`u.

Dup` ce cump`rar` o [opârl`, plecar`. Reveni]i la lumina zilei, vorbir`

mult [i râser` \mpreun` de femeia aceasta cu \nf`]i[area un pic

nelini[titoare [i de sinistra ei dughean`. De[i continuau s` glumeasc`,

Susanne se sim]ea cuprins` de acea ciudat` emo]ie care n-o mai p`r`sea

de când pusese piciorul \n acest cartier. Aici \]i puteai permite lucruri

care, oriunde \n alt` parte ar fi p`rut scandaloase. Oare nu oricine sim]ea

din când \n când nevoia de a nu mai lua \n seam` conven]iile vie]ii

civilizate [i s` se lase \n voia emo]iilor primitive, ca acelea pe care le trezea

dugheana vr`jitoarei? Turistul r`t`cit prin acest locuri sim]ea n`scându-se

\n el latura s`lbatic` a firii lui, astfel c` [i Susanne \ncepea s` resimt` un

pl`cut sentiment de abandon, de uitare a conven]iilor sociale.

Avu dintr-o dat` impresia c` se afl` pe un teren periculos. Sim]ea \n

mod confuz c` avea chef s` se poarte \ntr-un fel neobi[nuit. |n sinea ei

\ns` clipea un mic semnal de alarm`. Era mai bine s` ias` din acest

cartier cât mai repede cu putin]`, dac` voia s` mai fie st`pân` pe ea.

– S` lu`m un taxi [i s` mergem s` cump`r`m rochia aceea despre

care vorbea tat`l t`u adineauri.

Spuse [oferului s`-i conduc` pe Canal Street, strada cea mai

comercial` [i mai elegant` din ora[ul nou.

Va g`si poate \ntr-unul din acele magazine de lux o toalet` potrivit`

pentru disear`. {i aici, cel pu]in, agita]ia [i zgomotul din jur o vor

92 PATTI BECKMAN

readuce cu picioarele pe p`mânt [i-i vor risipi tulburarea care o bântuia

de azi-diminea]`. Cel pu]in a[a spera.

***

|n picioare, \mbr`cat` \n rochie, Susanne se privea \n oglinda cu trei

fe]e. Andy se agita \n fotoliul s`u, jucându-se cu [opârla. "Se plictise[te,

\[i zise ea. {i este obosit". Se folosi de acest pretext ca s` se hot`rasc`

pentru rochia pe care o proba. Se sim]ea \ns` [i acum sub infleun]a

periculoas` a ora[ului vechi [i resim]ea o dorin]` nebun` de a comite

extravagan]e. Rochia aceasta nu sem`na deloc cu rochiile pe care le

purta de obicei. Taftaua ro[ie [i m`t`soas` \i punea \n valoare tenul

bronzat [i croiala \i scotea \n eviden]` silueta supl`, talia fin` [i [oldurile

rotunjite. Corsajul, foarte decoltat la spate [i strâmt peste piept, nu era

deloc indecent, dar \i accentua u[or forma sânilor tari. Dou` bretele fine

care se \ntâlneau la spate ]ineau ferm corsajul. F`cu câ]iva pa[i prin fa]a

oglinzii, se privi din fa]` [i din spate. Nu era oare prea provocator? |n

mod normal, nu s-ar fi gândit niciodat` s` poarte o asemenea toalet`.

Dar deocamdat`, rochia aceasta i se p`rea a fi unica \n lume, f`cut`

special pentru ea [i murea de dorin]a de a o avea. Pentru o clip`, \i trecu

prin minte imaginea lui Howard. Cum ar fi reac]ionat v`zând-o

\mbr`cat` astfel?

De fapt, lui i-ar fi fost oricum indiferent. Ea se sim]ea \ns` \n al

nou`lea cer [i avea de gând s` profite din plin de seara aceasta, chiar

dac` va trebui s` suporte prezen]a lui Bart.

BARCA VISURILOR 93

Susanne se duse apoi s`-[i cumpere o pereche de sandale cu tocuri

\nalte, ro[ii la fel ca rochia, trecur` cu taxiul s` recupereze portretul lui

Andy [i ajunser` la doctor cu câteva minute mai devreme.

Consulta]ia \nc` nu se terminase când ap`ru [i Bart. Verdictul

specialistului era foarte \ncurajator. Chiar dac` trebuia \nc` s` aib` grij`

s` nu se agite prea mult ca s` declan[eze o criz`, Andy f`cuse progrese

enorme [i doctorul era convins c` \n scurt timp astmul acesta nu va mai

fi decât o amintire nepl`cut`.

Când plecar` de la cabinetul medical, Bart era deosebit de vesel [i de

vorb`re]. De altfel, de ce n-ar fi fost? Afacerile \i mergeau bine, fiului s`u

\i mergea foarte bine, atât moral cât [i fizic, [i curând se va muta \n casa

visurilor lui. Nu-i mai lipsea decât o so]ie. Dar Susanne era convins` c`

[i \n privin]a aceasta se \ntrez`rea un deznod`mânt fericit: sora ei era pe

deplin dispus` s` devin` doamna Bart Stone!

|ntor[i la hotel, Bart \i d`du o or` s` se preg`teasc`. Când sosi bona,

Susanne o l`s` singur` cu Andy ca s` fac` un pic cuno[tin]` [i ea se

\ncuie \n baie.

Deschise robinetul, potrivi du[ul [i când \nc`perea fu plin` de aburi,

se dezbr`c` [i intr` \n cad`. Adora s`-[i simt` corpul sub aceast` ploaie

aproape fierbinte. Când \i era prea cald [i pielea i se \nro[ea cam mult,

deschidea de tot robinetul de ap` rece r`corindu-se, apoi re\ncepea. Nu

se gr`bea deloc. |n timp ce se r`sf`]a sub ploaia fierbinte, \ncerca s`-[i

analizeze sentimentele. Ce putea s` \nsemne aceast` dispozi]ie

mali]ioas` care n-o mai p`r`sea? Râzând singur`, \[i m`rturisi c` de fapt

nu avea nici un chef s` scape de starea aceasta...

Se \nveli \n halatul de baie [i avu o senza]ie ciudat de voluptuoas` la

atingerea ]es`turii de buret. Cea]a se risipi \ncetul cu \ncetul [i deodat`

se z`ri \n oglind`. Se privi cu stupoare, ca [i cum vedea o str`in`! P`rul

94 PATTI BECKMAN

\i crescuse [i-i acoperea acum ceafa [i urechile. |l piept`n` cu grij`, \[i

d`du cu rimel pe gene, pu]in fond de ten [i pudr` pe fa]` [i cu ruj de

buze.

Se retrase un pic [i se privi cu o surprindere deta[at`, ca [i cum o

nou` Susanne L'Anjeau \[i f`cuse apari]ia de câteva ore \ncoace [i cerea

s` fie luat` \n seam`. Nu-i displ`cea latura aceasta necunoscut` a fiin]ei

ei. De fapt, aceast` nou-venit` o intriga. Cum se va comporta oare?

Susanne deschise u[a b`ii [i \[i privi rochia cea nou` ro[ie, \ntins` cu

grij` pe un scaun. |n]elese dintr-o dat` ce anume o \ndemnase s-o

cumpere: era noua Susanne! Cu un fior de pl`cere, \[i strecur`

picioarele \n sandalele fine. Apoi \ncet, pentru a profita din plin de

atingerea m`t`sii de piele, \[i puse rochia. Se contempl` \n oglind`: era

\ncânt`toare! Pentru prima oar` \n via]a ei, sim]i pl`cerea de a se [ti

seduc`toare.

Andy o a[tepta \n camer`. Surprins, r`mase o clip` cu gura c`scat`.

Apoi exclam`:

– Oh! Susanne! E[ti cu totul schimbat`...! Cât e[ti de frumoas`!

– Mul]umesc, r`spunse ea f`cându-i o mic` reveren]`.

Cineva b`tu la u[` [i Susanne se duse s` deschid`.

– Bun` seara! zise Bart.

Apoi o z`ri pe Susanne [i f`cu ochii mari. Cu o ciudat` lic`rire \n

privire, \ntârzie asupra chipului ei, a p`rului, a umerilor goi, apoi cobor\

\ncet peste urba [oldurilor [i ajunse pân` la picioare unde degetele ei cu

unghii \ngrijite ie[eau prin decupajul sandalelor.

– Asta da rochie! murmur` el.

Ea \[i \nclin` capul pe o parte [i cu un zâmbet fermec`tor, spuse:

– Speram s`-]i plac`.

BARCA VISURILOR 95

Era \ntr-adev`r, f`r` discu]ie, o toalet` ce se potrivea cu magia

ora[ului; o rochie fermecat` pentru un ora[ fermecat!

Bart intr` o clip` s` discute cu bona [i s`-i recomande s`-l culce pe

Andy devreme. |n ciuda tocurilor \nalte, tot o dep`[ea pe Susanne cu

câ]iva centimetri [i al`turi de el se sim]ea minuscul`. |i pl`cea \ns`

aceast` impresie. De fapt, \n clipa aceasta \i pl`cea totul la el: tenul

bronzat, umerii la]i, costumul albastru \nchis, c`ma[a de culoare

deschis`, mâinile puternice [i virile...

|n sinea ei, râse. Se sim]ea de parc` era drogat`. Era o senza]ie

exaltant`, \ntre]inut` \n parte de parfumul de mosc pe care-l emana

acest b`rbat. Era atât de aproape de ea, \ncât \i sim]ea respira]ia cald` pe

piele.

|l s`rutar` pe Andy [i, câteva minute mai târziu, mergeau al`turi unul

de altul pe Bourbon Street, care seara era rezervat` pietonilor. La

balconul unei case, la \n`l]imea etajului doi, o femeie \mbr`cat` cât se

poate de sumar, dar acoperit` cu salbe de monede care se loveau \ntre

ele, se balansa \ntr-un leag`n. Le promitea trec`torilor un spectacol mult

mai interesant dac` binevoiau s` intre.

Numero[i [arlatani, \n u[a cluburilor de noapte, invitau trec`torii s`

vin` s` admire spectacolele cele mai extraordinare, cu cele mai frumoase

femei din lume.

Susanne remarc` faptul c` Bart nu d`dea nici o aten]ie la ceea ce se

petrecea \n jurul lui. Intrigat [i \ngândurat, o privea doar pe ea.

Susanne se sim]ea u[or stânjenit`, dar mai ales flatat`. |n mod

normal, nu s-ar fi purtat niciodat` astfel, dar \mprejur`rile nu erau

normale [i nu se sim]ea ea \ns`[i, ast`-sear`. Era din ce \n ce mai

sensibil` la mâna lui Bart pus` pe talia ei, \n timp ce o conducea pe

strad`, strângând-o lâng` el.

96 PATTI BECKMAN

– |mi este foame! exclam` ea vesel`. Nu mergem s` mânc`m?

– S` mânc`m? repet` vag Bart.

Susanne \ncepea s`-l suspecteze [i pe el c` este vr`jit de farmecul

acestui vechi cartier.

– Vrei s` mergem la "Antoine"? Am re]inut o mas` acolo.

– Minunat!

|n drum, trecur` prin fa]a mai multor cluburi de noapte de unde

r`zb`teau pân` la ei sunetele melancolice ale unui blues sau notele

vesele [i antrenante ale unei muzici de jazz mai recente.

Nimic nu se schimbase la "Antoine". Parchetul bine ceruit [i

decora]iunile interioare la fel de sobre contrastau cu rafinamentul

felurilor de mâncare propuse clien]ilor.

Comandar` un pui cu migdale [i [eful de sal`, \n costum negru cu

cravat`, \i sf`tui s` ia [i un sufleu de cartofi cu muguri de sparanghel,

acoperit cu un sos olandez.

A[teptându-[i cina care nu se prepara decât \n ultimul moment,

Susanne comand` un Ramos Gin Fizz - un amestec de gin, fri[c` [i

lichior din flori de portocal - \n timp ce Bart ceru un Sazerac, amestec

de whisky cu bere.

– Ce p`cat c` Helen n-a putut veni, murmur` Susanne pândind

reac]ia lui Bart cu coada ochiului. Este ]intuit` la pat \n timp ce noi ne

distr`m!

– |ntr-adev`r, \ncuviin]` el reflex.

Cât era oare ata[at de sora ei? Poate c` ast`-sear` va avea \n sfâr[it

r`spunsul la \ntrebare? Tocmai se hot`râse s` flirteze cu Bart doar ca s`

se amuze. La urma urmei, era un joc absolut nevinovat [i sora ei merita

asta. |l detesta pe Bart, dar aceasta nu avea importan]`. Important era s`

se distreze r`zbunându-se astfel pe sora ei [i s` ias` nev`t`mat` din

BARCA VISURILOR 97

aceast` aventur`... Era de fapt o comedie delicios de diabolic` [i absolut

potrivit` aici, \n decorul romantic al cartierului vechi.

Dup` cin`, r`t`cir` la \ntâmplare pe str`du]ele \nguste. Vechea

Susanne o contempla ca un simplu spectator pe noua Susanne, care \[i

d`dea toat` osteneala s`-l seduc` pe Bart. Dar vechea Susanne era

con[tient` c` trebuia s-o opreasc` la timp pe cea nou`, \nainte ca jocul

s` devin` periculos. I se p`rea c` Bart era, ca [i ea, p`truns de vraja

acestor locuri [i c` amândoi erau complet diferi]i de Bart [i Susanne care

plecaser` spre New Orleans azi-diminea]`. Complet deta[at` de ea

\ns`[i, se l`s` condus` pân` \n Jackson Square, locul de \ntâlnire bine-

cunoscut al tuturor \ndr`gosti]ilor [i accept` s` se a[eze cu el pe o

banc`. El \[i trecu o mân` peste umerii ei.

– {tii c`, ast`-sear`, e[ti foarte frumoas`, Susanne?

– Mul]umesc, murmur` ea pe un ton plin de modestie.

|i arunc` o privire scurt`. La lumina lunii, ochii lui negri str`luceau

cu o lic`rire neobi[nuit`, aproape diabolic`, ca [i cum ar fi vrut s`-i

citeasc` gândurile. Se \nfior` [i sim]i un nod \n gât.

– E[ti atât de deosebit`, ast`-sear`! |ncerc s` m` conving c` este tot

micu]a Susanne L'Anjeau aici lâng` mine.

– Ce... ce vrei s` spui?

– Pentru mine, ai fost \ntotdeauna sora cea mic` a Helenei. O

adolescent`, o tân`r` fermec`toare, exuberant`, naiv` [i \nc` pu]in

copil`roas`. Dar adineauri, când mi-ai deschis u[a, nu-mi venea s`-mi

cred ochilor! Aveam \n fa]a mea o adev`rat` femeie foarte frumoas`... La

fel de seduc`toare [i \nfloritoare ca Helen!

Helen! Auzind iar`[i acest nume, sângele \i \nghe]` \n vene. Nu [tia

oare ce oroare avea s` fie comparat` cu sora ei?

– S-a f`cut târziu! Ar trebui s` ne \ntoarcem, propuse ea.

98 PATTI BECKMAN

– Nu \nc`... Exist` un lucru pe care \mi doresc s`-l fac din clipa \n

care te-am v`zut ast`-sear`...

Inima \i b`tea cu putere. Bart rostise aceste cuvinte cu o voce sc`zut`

[i ciudat`... Mirat` [i chiar nelini[tit` un pic, \l \ntreb` pe un ton timid:

– Ce anume?

– M-ai \n]eles prea bine!

– Eu? Nicidecum!

Min]ea, [i el [tia asta. Pentru c` \n clipa aceasta erau o singur` fiin]`.

Ca [i cum, pân` acum, merseser` pe drumuri diferite [i acum c`r`rile li

se \ntâlneau. Sim]ea, f`r` s` [tie de ce, c` acesta era un moment crucial

pentru ei doi.

El o strânse mai tare de umeri. R`suflarea-i cald` \i mângâia pielea [i

parfumul \n]ep`tor o tulbura. Bart \i prinse b`rbia, \i \ntoarse \nceti[or

fa]a spre el [i, cu ochii \ntredeschi[i, o privi. Când se aplec` [i-[i puse

buzele peste ale ei, \i r`spunse cu pasiune. Era cuprins` de o emo]ie

\mpotriva c`reia \i era imposibil s` lupte. El o strânse mai tare [i o s`rut`

din ce \n ce cu mai mult` sete [i ner`bdare, ca [i cum voia s` soarb` de

la ea ceva de care avea o imperioas` nevoie.

Susanne \[i puse mâinile dup` gâtul lui [i-l mângâia cu vârful

degetelor. Respira]ia i se acceler` [i \n câteva secunde r`suflau \n acela[i

ritm. Se abandon` \n totalitate mâinilor lui Bart când acesta \ncepu s-o

mângâie din ce \n ce mai insistent. O cuprinsese un sentiment de

triumf: \[i atinsese scopul. Pentru prima oar`, i-o luase \nainte surorii ei

[i, \n acela[i timp, se r`zbuna pe Bart. Ochii lui ardeau de dorin]`. Ce

dulce va fi r`zbunarea când \i va refuza ceea ce \[i dorea cu disperare!

Dar victoria ei se f`cu praf [i triumful se spulber` când v`zu c` nu-[i

poate st`pâni pasiunea care o cuprinsese. La acest joc periculos,

câ[tigase \n aceea[i m`sur` \n care pierduse... Dar care femeie ar fi

BARCA VISURILOR 99

rezistat la atâta virilitate, la atâta for]` [i putere de seduc]ie... "Toate astea

n-au nimic de-a face cu dragostea, \[i zise Susanne cu furie. Este vorba

de o simpl` atrac]ie fizic`!"

Cu un efort disperat de voin]`, se \ndep`rt` un pic [i spuse cu o voce

cât se poate de rece:

– Vreau s` m` \ntorc la hotel.

– Nu lupta \mpotriva propriei dorin]e! S`rutul acesta ]i-a f`cut tot

atâta pl`cere ca [i mie, recunoa[te, Susanne!

– Nu recunosc nimic!

Se ridic` brusc [i se \ndep`rt`. Po[eta \i r`m`sese pe banc`; se

\ntoarse s` [i-o ia [i vru s` plece, dar el o prinse de mân`.

– Nu conteaz`! S`rutul t`u a vorbit pentru tine.

– De unde [tii c` nu jucam teatru? zise ea pe un ton provocator.

– Cunosc bine diferen]a!

– Te crezi irezistibil, nu-i a[a?

– {tiu ce ai sim]it, atâta tot.

– |nfâmfarea ta nu are limite!

– Nume[te-o a[a, dac` vrei. Dar eu, cel pu]in, m` cunosc bine. {tiu

ce vreau [i dac` se poate sau nu s` ob]in. {i \n plus, te cunosc [i pe tine...

[i f`r` \ndoial` mai bine decât tine. Este un avantaj apreciabil!

– Oh! exclam` ea, furioas`.

Ceea ce o \nfuria mai mult, era mai pu]in \ngâmfarea lui, cât faptul

c` avea dreptate \n tot ce spusese...

Pornir` t`cu]i spre hotel, f`r` s` vad` nimic din ceea ce se petrecea

\ntre ei. Ea continua s` fie furioas`, pe când Bart era f`r` \ndoial` ocupat

s` g`seasc` o modalitate de a cuceri.

Nici unul nici cel`lalt nu rostir` un cuvânt \nainte de a ie[i din lift, la

etajul trei.

100 PATTI BECKMAN

– Ce-ar fi s` ne \mp`c`m? suger` Bart \n sfâr[it. M`car pentru Andy.

Ar fi foarte nefericit dac` nu ne-am mai vorbi.

Susanne se opri [i \ncerc` s` citeasc` \n ochii lui. Bart avea o expresie

indescifrabil`. Putea oare s` aib` \ncredere \n el? Singura ap`rare

\mpotriva unei fiin]e atât de diabolic de seduc`toare nu era oare ura [i

furia permanent`?

– Cu o condi]ie...

– Care?

– Nu te vei mai apropia de mine sub nici un pretext.

– Dac` asta dore[ti cu adev`rat...

– Evident c` asta doresc!

– Am \n]eles. N-am s` m` mai apropii de tine decât dac` \mi vei cere.

– |n cazul acesta, n-am de ce m` teme!

Scotoci \n po[et` dup` cheie.

– Trebuie s` fie undeva! morm`i ea.

– D`-mi s` caut eu!

|i lu` po[eta [i scotoci la rândul lui, dar f`r` succes.

– Este prea \ntuneric aici. Vino la mine.

Ea nu se clinti.

– Nu-]i fie team`! N-am s` te atac!

|l privi [i-[i st`pâni un fior. Era atât de puternic, avea ochii atât de

negri, de parc` ar fi fost diavolul \n persoan`!. |[i jur` \n sinea ei c`

oricare ar fi argumentele lui, nu-l va l`sa s` se apropie de ea.

Camera lui Bart era asem`n`toare cu a ei, cu singura deosebire c`

perdelele, cuvertura [i mocheta nu erau albastre, ci brun-ro[cat. El

r`sturn` con]inutul po[etei pe mas` [i-i \ntinse triumf`tor cheia.

– Iat-o! Dar poate c` n-aveai nici un chef s-o g`se[ti?

BARCA VISURILOR 101

– Nu-i adev`rat! zise ea smulgându-i cheia din mân` [i fulgerându-l

cu privirea.

– Am vrut doar s` te enervez. E[ti atât de frumoas` când te superi!

– |n cazul acesta, ai fi putut s` g`se[ti o replic` mai original` decât

aceasta, arhicunoscut`.

– Dup` p`rerea ta, este doar o replic`?

– {i ce-ai vrea s` fie altceva?

– S` bem ceva [i-]i voi explica!

– Pentru nimic \n lume!

– }i-e team`?

– Team`? {i de ce, m` rog, s`-mi fie team`?

– S` te la[i \n voia sim]urilor, ca adineauri \n scuar!

– Hot`rât lucru, e[ti convins c` nimeni nu-]i poate rezista!

– }i-am mai spus c` [tiu de ce sunt \n stare. De altfel, dac` nu-]i este

team`, de ce refuzi s` bei cu mine "paharul prieteniei"?

Susanne hot`r\ s` r`spund` provoc`rii. |n starea de exasperare \n

care se afla, nu era nici un pericol s` cad` prad` farmecului lui! Va bea

acest pahar cu el [i-i va dovedi c` este insensibil` la seduc]ia lui.

Mul]umit` de hot`rârea ei, furia i se mai potoli \ncetul cu \ncetul.

Vrusese s` se r`zbune pe sora ei, dar acum voia s`-i dea o lec]ie! O s`

vad` el!

Bart se duse s` ia o sticl` de [ampanie din frigider, scoase dopul,

umplu dou` pahare, \i \ntinse unul apoi puse sticla din nou la rece.

Susanne lu` paharul cu o mân` ce-i tremura. Se sim]ea dintr-o dat`

foarte stânjenit`.

– E[ti nervoas`? \ntreb` Bart.

– Fire[te c` nu sunt!

– Cu atât mai bine!

102 PATTI BECKMAN

N-ar avea nici un haz dac` ar fi prea u[or! zise el râzând.

– Oh! E[ti imposibil!

Puse repede paharul pe mas`, \[i lu` po[eta, cheia, [i se ridic` brusc.

– Noapte bun`, Bart Stone!

– U[urel! Nu te gr`bi, zise el prinzând-o de bra]. }i-am promis s`-]i

ar`t ceva...

– Nu m` intereseaz`! D`-mi drumul! M` doare mâna!

|n loc s`-i dea drumul, Bart o trase spre el. Ea \[i \ntoarse capul.

– Ai promis c` n-o s` te apropii de mine!

– Doar dac` nu-]i dore[ti, \i reaminti el.

– Ei bine, nu-mi doresc! |nceteaz`! Imediat!

– Nu te cred, r`spunse Bart zâmbind, foarte sigur pe el. {i am s`-]i

dovedesc!

Brusc, \[i lipi buzele de ale ei. Resim]ind un ciudat amestec de

pl`cere [i durere, \ncerc` mai \ntâi s`-i reziste. Dar violen]a s`rutului s`u

o f`cu s`-[i uite rapid ura care i-o purta [i se abandon` cu o pasiune

crescând`, din ce \n ce mai dornic` de aceast` pedeaps` pe care el i-o

administra.

El \[i plimba buzele de-a lungul gâtului ei, al umerilor. Prad` unor

emo]ii necunoscute care o tulburau, tremurând toat`, \l l`s` s`-i dea jos

bretelele [i s`-[i strecoare mâna sub ]es`tura fin` a corsajului.

Nici trecutul, nici viitorul nu mai existau. Orice amintire nepl`cut`

despre el se evapor`. Mai avea importan]` doar un singur lucru: faptul

c` se afla \n bra]ele singurului b`rbat din lume capabil s` dezl`n]uie \n

ea acest torent de pasiune, s-o s`rute astfel [i s-o fac` s` simt` o

asemenea dorin]`! Avea impresia c` este suspendat` deasupra unei

pr`pastii. Acum era \n stare de orice, nu-[i mai punea nici o \ntrebare.

Preg`tit` pentru inevitabila \mplinire a fericirii ei, Susanne acceptase

BARCA VISURILOR 103

ceea ce i se p`rea consecin]a logic` [i fireasc`, punctul culminant al

acestei seri, când un zgomot ciudat o f`cu s` tresar`.

Aceast` \ntrerupere nea[teptat` o scoase din cea]a care-i \nv`luise [i

rupse \ntr-o clip` vraja. Bart se \ncrunt`, nelini[tit.

– Parc` ar fi Andy! exclam` el. Vino!

Se repezir` \n \nc`perea al`turat` [i-l g`sir` pe Andy a[ezat \n pat, cu

privirea sticloas`, respirând cu dificultate. Bona era \n picioare lâng` el,

complet descump`nit`.

– Nu [tiu ce s-a \ntâmplat, se tângui ea. Dormea bine [i dintr-o dat`...

– Andy! strig` Bart prinzându-l de umeri [i scuturându-l puternic.

Andy!

Copilul \ncet` s` geam`, privirea \[i rec`p`t` o expresie normal` [i,

speriat, privi \n jurul lui.

– Ai avut un co[mar, zise Bart strângându-l la piept. Acum este bine.

Suntem aici, cu tine.

Andy \[i \ncol`ci bra]ele dup` gâtul lui [i \ncepu s` plâng` \nceti[or.

– Nu este vina dumitale, \i spuse Bart bonei, ca s-o lini[teasc`. |]i

mul]umesc c` ai venit.

Lu` banii pe care i-i \ntinse Bart, u[urat` c` poate \n sfâr[it s` plece.

Susanne se a[ez` lâng` pat, \n timp ce Bart \[i leg`na fiul \n bra]e.

– De la moartea mamei lui, are ni[te co[maruri \ngrozitoare,

murmur` el. Nu l-a[ fi l`sat niciodat` \n grija unei str`ine dac` a[ fi [tiut

c` s-ar putea \ntâmpla asta. |i mergea atât de bine de o vreme \ncoace!

– Poate c` a obosit ast`zi, cu drumul [i toate emo]iile zilei...

– F`r` \ndoial`. Dar se poart` acum \ntr-un asemenea mod, \ncât uit

uneori cât este \nc` de fragil!

– Nu-]i face griji, acum. O s` m` ocup eu de el, zise Susanne.

– {tiu.

104 PATTI BECKMAN

|[i pierduse tot aerul acela de seduc`tor arogant. Chipul i se\mblânzise [i exprima acum aproape recuno[tin]`... Susanne se \nfior`[i \n]elese brusc c` Bart Stone este \ntr-adev`r un b`rbat periculos. Nunumai c` avea un magnetism, un farmec viril irezistibil, dar acum \iv`zuse [i latura tandr` a firii. Toate aceste tr`s`turi de caracter puteau s`impresioneze orice femeie, chiar dac` aceasta ar fi avut o inim` depiatr`.

Trebuia cu orice pre] s` evite s` r`mân` singur` cu el. La urmaurmei, ceea ce sim]ise pentru ea nu era decât atrac]ie fizic`. Vrajaora[ului ac]ionase [i asupra lui ca [i asupra ei [i ast`-sear` oricare alt`femeie ar fi fost potrivit`. Din \ntâmplare, ea fusese aici, pur [i simplu!

Se duse la culcare analizând aceste gânduri, jurându-se c` nu se vamai l`sa prins` niciodat` \n plasa lui Bart Stone.

BARCA VISURILOR 105

Capitolul 7

– Andy! Este timpul s` te treze[ti, dac` vrei s` asi[ti la concursul de

pirogi!

B`iatul bomb`ni ceva, se ascunse sub cuvertur` [i adormi la loc. O

raz` de soare se strecur` printre jaluzele [i se a[ez`, ca un deget de zân`,

pe o [uvi]` de p`r blond care r`m`sese pe dinafar`.

Dormise \n camera Helenei. R`mas` \n pragul u[ii, Susanne privea

cu duio[ie spre aceast` mic` form` f`cut` ghem \n pat. |[i amintea de

acea sear` de s`pt`mâna trecut`, dar parc` se \ntâmplase foarte de mult,

când, la New Orleans fiind, veghease la c`p`tâiul acestui copil atunci

când avusese co[maruri [i de care se ata[a mai mult decât ar fi trebuit...

– Haide, Andy, drep]i! insist` ea. Un fl`c`u mare ca tine ar trebui s`

se trezeasc` la primul apel!

Se apropie de pat, dând cuvertura la o parte [i-i gâdil` t`lpile.

Copilul se zb`tu râzând, se rostogoli spre ea [i o privi cu ochi \nc`

\nce]o[a]i de somn.

– Cursa \ncepe peste o or`. Ai face bine s` te gr`be[ti.

El c`sc` prelung, se \ntinse [i-i ceru s` ias` din camer` pentru ca s`

se \mbrace.

Susanne se duse \n buc`t`rie, unde doamna L'Anjeau \n picioare,

lâng` aragaz, preg`tea o papar` [i bacon pr`jit, al c`rui miros care

umpluse \nc`perea o f`cu s`-i lase gura ap`.

– Vine [i Andy \n cinci minute, spuse ea.

– Vrei s` te ocupi de pâinea pr`jit`? \ntreb` mama ei f`r` s` se

\ntoarc`.

– Bine\n]eles.

Puse pr`jitorul de pâine \n priz`, scoase tacâmurile din sertar [i

\ncepu s` le a[eze pe mas`. |[i f`cu apari]ia [i domnul L'Anjeau [i se

a[ez` la locul lui obi[nuit.

Susanne asculta distrat` discu]ia celor doi. De când se \ntorsese de

la New Orleans, se sim]ea \ntr-o stare ciudat`, parc` se deta[ase de tot.

Dac` n-ar fi f`cut aceast` c`l`torie! Dac` n-ar fi avut aceea idee

nebuneasc` de a flirta cu Bart! Tot ce câ[tigase din asta fusese s`-[i

provoace altele noi.

De când se \ntorsese, lucrurile se clarificaser` perfect: Bart o evita cu

grij`. |n schimb, se \ntâlnea din ce \n ce mai mult cu sora ei. Ie[eau

\mpreun` \n fiecare sear`. Iar ieri plecase \mpreun` cu ea \ntr-o c`l`torie

de afaceri. Urmau s`-[i petreac` noaptea la Baton Rouge.

A[adar, pe Helen o iubea. Probabil c` \[i d`duse seama de asta dup`

noaptea aceea cu Susanne \n New Orleans. Era pentru prima oar` când

pleca \ntr-o c`l`torie cu Helen pentru mai mult de o zi. {i Susanne era

convins` c` Bart nu se va mul]umi cu dou` camere separate...

La urma urmei, era singura vinovat`. De ce nu p`strase distan]a fa]`

de el? Adev`rul era c` nu prea reu[ea s` \n]eleag` emo]iile pe care Bart

i le trezea. |i r`mânea de f`cut un singur lucru: s`-l alunge o dat` pentru

BARCA VISURILOR 107

totdeauna pe Bart Stone din gândurile sale. {i poate c` \ntr-o bun` zi va

ajunge chiar s` nu-l mai urasc` atât, s`-i devin` indiferent.

Se trezi din visare, nu f`r` efort.

– Tat`, pot s` folosesc furgoneta \n diminea]a aceasta? A[ vrea s`-l

duc pe Andy la cursa de pirogi. M-a[ \ntoarce pe la prânz.

– Bine\n]eles! Dar fii atent` la temperatura apei. Dac` dep`[e[te

normalul, opre[te [i umple radiatorul. De \ndat` ce voi avea ni[te bani,

\l voi repara.

Ru[inat`, se gândi la rochia ei de m`tase ro[ie... Cu banii care-i

d`duse pe ea s-ar fi putut cump`ra mai multe radiatoare! Ce-o apucase

s` arunce astfel anii pe fereastr`? F`r` \ndoial`, \n momentul acela, nu

mai era ea \ns`[i...

Doamna L'Anjeau puse pe mas` papara [i [unca pr`jit`, când \n u[`

ap`ru un c`p[or blond. Andy zâmbi cu timiditate.

– Miroase atât de bine!

– A[az`-te aici, \n fa]a mea, zise Susanne.

Copilul se a[ez` [i a[tept` cuminte s`-i dea farfuria de mâncare.

Chiar dac` era obi[nuit cu luxul, se sim]ea foarte \n largul lui \n

modesta lor cas`. Nu este un copil ca to]i ceilal]i, \[i zise Susanne. Ar fi

putut avea tot ce-[i dore[te, [i totu[i nu era nici blazat, nici obraznic. Era

la fel de bucuros s` mearg` pe chei cu ea ca [i atunci când tat`l lui \l

ducea \n ora[ [i-l cople[ea cu o mul]ime de cadouri! Ar fi o crim` ca

Helen s`-l r`sfe]e prea mult. Când va deveni mama lui, cu siguran]` \l va

\nv`]a s` nu se mul]umeasc` niciodat` doar cu pl`cerile simple ale vie]ii.

Pentru c` nu mai era nici o \ndoial`, \n curând Helen \i va ]ine loc de

mam`...

Andy \[i devor` micul dejun cu poft` [i chiar mai lu` suc de

portocale. Cât o privea pe Susanne, acesteia nu-i era foame [i se juca

108 PATTI BECKMAN

distrat` cu vârful furculi]ei prin farfurie. De \ndat` ce Andy o anun]` c`

terminase de mâncat, se ridic` de la mas`, \i ceru tat`lui cheile

furgonetei [i câteva clipe mai târziu porni spre golfule]ul unde urma s`

aib` loc cursa.

Competi]iile acestea erau foarte distractive. Când localnicii cajun

porneau \n micile lor ambarca]iuni f`cute dintr-un singur trunchi de

copac, d`deau dovad` de cel mai corect spirit sportiv. Dar pe m`sur` ce

se apropiau de fini[ [i dac` vedeau c` s-ar putea ca victoria s` le scape,

\[i aruncau unii altora, de la pirog` la alta, cele mai teribile injurii \n

limba francez` [i \ncercau s`-i fac` pe rivali s` e[ueze. Câ]iva b`rba]i mai

voinici aveau ca misiune s`-i \mpiedice pe concuren]i s` se \ncaiere.

Bine\n]eles, totul era doar o punere \n scen`.

Dup` curs`, ajun[i pe mal, \ncepea un dans dezl`n]uit \n cursul

c`ruia \nving`tori [i \nvin[i se \mp`cau [i \[i jurau prietenie ve[nic`.

Andy, emo]ionat [i cu ochii m`ri]i, nu pierdea nimic din spectacol.

Susanne \ns` doar se pref`cea c` se distreaz`. O obseda imaginea lui

Bart \mpreun` cu Helen [i o \mpiedica s` se concentreze asupra a ceea

ce se petrecea \n jurul ei. De ce o mai preocupa atât via]a amoroas` a

acestui b`rbat? F`r` \ndoial`, pentru c` se temea de influen]a nefast` a

Helenei asupra lui Andy...

Pe drumul de \ntoarcere, cu ochii str`lucind de entuziasm, Andy nu

\ncet` s` flec`reasc` vesel. Nu-l v`zuse niciodat` atât de \nsufle]it.

– |]i mul]umesc c` m-ai dus! zise el.

– |mi doream [i eu la fel de mult ca [i tine, r`spunse ea zâmbind.

Trase furgoneta la locul ei. Temperatura apei tocmai atinsese pragul

critic [i se sim]i u[urat` c` ajunsese la destina]ie.

– Susanne...

– Da?

BARCA VISURILOR 109

– Dac` tata nu te-ar pl`ti ca s` te ocupi de mine, ai fi totu[i prietena

mea, nu-i a[a?

Ochii i se umplur` de lacrimi.

– Fire[te! Eram prietena ta \nc` dinainte ca tat`l t`u s` m` pl`teasc`!

Nu-]i aminte[ti? N-a[ fi acceptat niciodat` munca asta dac` nu te-a[ fi

iubit deja!

Convins de spusele ei, Andy \i zâmbi [i s`ri din ma[in`. Susanne f`cu

la fel, trânti portiera [i relu`:

– Aminte[te-]i! Tat`l t`u a venit s` m` roage, nu eu! {i dac` i-am

acceptat banii, am f`cut-o la insisten]ele lui. M` crezi, cel pu]in? ad`ug`

ea trecându-[i un bra] dup` umerii copilului.

– Mda... f`cu el ro[ind.

B`iatul se crispase, dar Susanne sim]ea c` avea tot atâta nevoie de

dovezi fizice de afec]iune cât [i de prietenia ei.

– {tii, va trebui s-o \mpodobim pe "Helanne" \n vederea botezului

flotei. Vrei s` m` aju]i?

– Sigur... Ce ar trebui s` fac?

– |]i voi explica dup`-mas`. Acum, hai s` mânc`m!

***

Soarele \nc` mai str`lucea pe cer când Andy [i Susanne p`r`sir`

puntea b`rcii. Ag`]aser` de-a lungul catargului [i a cordajelor mici

steaguri multicolore care fluturau \n vânt. Zgomotul lor \l agasa pe

Biscuit, care se plimba ne\ncetat de la un cap`t la altul [i l`tra.

Barca se \ntorsese din docul uscat abia de dou` zile.

110 PATTI BECKMAN

Avea acum un motor nou [i, vopsit` de la pupa la prora, avea o

\nf`]i[are semea]`.

Via]a familiei L'Anjeau se schimbase mult de la \ntoarcerea lui Bart.

Erau ca ni[te marionete ale c`ror a]e le tr`gea el. Pân` [i situa]ia lor

financiar` se schimbase evident mult \n bine. Dar Susanne nu putea

s`-l ierte pentru faptul c` le furase independen]a.

|ncercând s` se intereseze [i de altceva decât de ea \ns`[i, Susanne

f`cu \mpreun` cu Andy turul portului pentru a admira vasele de pescuit.

|i explic` derularea ceremoniei care trebuia s` dureze trei zile.

– Va fi un concurs \ntre b`rci, un concurs de frumuse]e, o parad` [i

un preot care va binecuvânta flota. De asemenea, se va ]ine o slujb` de

pomenire \n memoria marinarilor disp`ru]i pe mare. {i va fi o orgie de

feluri de mâncare din creve]i...

– O s` participi [i tu la concursul de frumuse]e?

– Oh, nu! zise ea râzând. Dar oricum, \]i mul]umesc de compliment!

– Ar trebui; sunt sigur c` ai lua premiul \ntâi!

– Mul]umesc, Andy! Este cel mai frumos lucru care mi s-a spus

vreodat`! Am o idee! De ce n-ai veni cu noi pe "Helanne"? |naintea

ceremoniei religioase, b`rcile fac o mare parad` \n port. {i toat` lumea

este \n haine de s`rb`toare.

– Chiar pot? Ar fi formidabil...

– {i de ce nu?

***

BARCA VISURILOR 111giannijolys

A doua zi, Andy, \mbr`cat \ntr-o c`ma[` [i pantaloni nou-nou]e, cu

pantofi negri str`lucind \n soare [i cu p`rul bine piept`nat, \n picioare

pe puntea b`rcii, asista la ceremonie \mpreun` cu familia L'Anjeau. Se

sim]ea foarte \n largul lui [i p`rea c` face parte din familie.

Susanne purta o rochie de var` alb`, un blazer asortat tivit cu

panglic` ro[ie [i sandalele ei noi cu tocuri \nalte. Doamna L'Anjeau purta

o toalet` pe care [i-o confec]ionase din dou` rochii demodate, dar a

c`ror stof` era \nc` bun`. Domnul L'Anjeau \[i scosese singurul costum

convenabil care-i mai r`m`sese din vremurile bune. Lipsea doar Helen.

Dar ea nu se interesase niciodat` prea mult de activit`]ile tat`lui s`u. Se

dusese undeva \mpreun` cu Bart [i era cu atât mai bine. |n aceast` zi de

s`rb`toare, Susanne n-avea chef s`-i vad` nici pe unul, nici pe altul.

Domnul L'Anjeau porni motorul. "Helanne" urma s`-[i ocupe locul

\n cadrul paradei b`rcilor care umpleau aerul cu zumzetul motoarelor

lor. Fanioanele fluturau \n vânt. Susanne, Andy [i Biscuit se plimbau pe

punte [i se l`sau stropi]i de pic`turile de ap` s`rat`. Relaxat`, Susanne

se sim]ea aici \n elementul ei.

Vasele \naintau \ncet, supunându-se ordinelor ambarca]iunii

conduc`toare. Susanne sim]i un nod \n gât când preotul se apropie s`-i

binecuvânteze: naviga pe un vas care nu le mai apar]inea. Avea impresia

c` este o regin` detronat` [i care ap`rea pentru ultima oar` pe tronul

ei...

Parada se termin` [i fiecare barc` \[i relu` locul de-a lungul cheiului.

Pescarii [i familiile lor se grupar` pe puntea din spate [i, \ntr-o

nemi[care solemn`, a[teptar` trecerea procesiunii.

Dup` binecuvântarea flotei, domnul [i doamna L'Anjeau se

\ntoarser` acas`, \n timp ce Susanne [i Andy, \nso]i]i de Biscuit, se

amestecar` \n mul]imea vesel`. Abia de mai puteai s` treci pe str`zi,

112 PATTI BECKMAN

unde bar`cile de scânduri construite \n grab` umpleau trotuarele [i

uneori chiar drumul.

Z`rind un vânz`tor de creve]i frip]i, Susanne \i propuse lui Andy s`

guste un pic.

– Chiar \mi este foame, m`rturisi el.

Cump`rar` un cornet de creve]i [i continuându-[i plimbarea,

admirar` pe tarabe broderiile ie[ite din \ndemânarea nevestelor de

pescari, ou` vopsite \n toate culorile, scoici transformate \n p`s`ri, \n

copaci sau chiar \n p`pu[i.

Andy era atras mai ales de standurile de jocuri: tirul cu pu[ca,

d`râmarea piramidelor de cutii de conserve goale cu ajutorul unor

mingi de cârp` sau aruncarea inelelor de lemn pe gâtul unor sticle.

R`mase s` contemple \ndelung ispr`vile celor care tr`geau de un enorm

arc, \ncercând s` ridice un disc foarte greu de-a lungul unui fel de

tobogan. Dac` discul ajungea \n vârf, se auzea un clopot b`tând [i

\nsemna c` jocul este câ[tigat. Nu reu[ea nici unul [i Andy [i Susanne se

amuzau copios de eforturile disperate ale concuren]ilor.

Susannei \i fu cumplit de greu s`-l smulg` de la petrecere [i s`-l duc`

acas`. Merser` vorbind \ntr-una despre ceea ce v`zuser`. Rela]ia dintre

ei era absolut pl`cut` [i relaxat`. Nu mai era vorba despre o rela]ie \ntre

baby-sitter [i copil, ci de o adev`rat` prietenie.

Z`ri de departe un Mercedes oprit \n fa]a casei lor. Brusc, avu

impresia c` razele soarelui devin mai fierbin]i [i c` benti]ele sandalelor

\i intr` \n carne. Se crisp` [i vocea i se sub]ie cu un ton, iar inima \ncepu

s`-i bat` cu putere.

Bart Stone ap`ru \n prag. O [uvi]` rebel` \i traversa fruntea dându-i

o expresie ceva mai pu]in aspr` ca de obicei. Dar ochii lui negri nu-[i

pierduser` nimic din str`lucire.

BARCA VISURILOR 113

F`r` s` vrea, Susanne \l fix` cu mai mult` intensitate decât ar fi vrut.

– A mers bine c`l`toria voastr` de afaceri? \ntreb` ea cu o not`

ironic` \n glas pe care dorea neap`rat ca el s-o remarce.

– Evident! spuse el sec.

– Evident! repet` ea, glacial.

Bart \[i lu` fiul \n bra]e.

– Te-ai distrat bine \n absen]a mea?

– Nemaipomenit!

– Sunt \ntr-adev`r \ncântat de faptul c` Susanne se ocup` atât de

bine de tine. {i acum, [terge-o! Du-te [i spune-i doamnei L'Anjeau c`

te-ai \ntors. Te a[teapt`.

Surprins`, Susanne \ntreb`:

– De ce-l a[teapt` mama?

Prin ochii lui Bart trecu o lic`rire ciudat`.

– Pentru c` am rugat-o s` se ocupe de el pân` la \ntoarcerea noastr`.

– |ntoarcerea noastr`? {i unde mergem?

F`r` s`-i r`spund`, o lu` de bra] [i o conduse spre port. Susanne

\ncerc` s` reziste, dar el o ]inea strâns. |l detest, \[i zise ea, dar de \ndat`

ce m` atinge, nu mai sunt decât o cârp` \n mâinile lui. De ce nu m` las`

\n pace?

– Ei? Care-i surpriza? \ntreb` ea cu ner`bdare când ajunser` lâng`

"Helanne".

– S-au terminat!

– Ce s-au terminat!

– Repara]iile. Barca este din nou gata de ie[it \n larg.

– {tiu!

– Mai r`mâne doar un lucru de f`cut [i tu o s` m` aju]i. Trebuie

\ncercat` \nainte de a o repune \n circula]ie.

114 PATTI BECKMAN

– Dar azi-diminea]`, totul func]iona de minune!

– Vreau s`-mi dau seama chiar eu de lucru acesta.

– De ce s` m` iei cu tine pentru asta? Tu n-ai nevoie de nimeni ca s`

pilotezi o barc`!

– |mi trebuie un secund. {i nimeni altcineva, \n afar` de tat`l t`u, nu

cunoa[te mai bine acest vas ca tine.

– De ce nu-i ceri lui s` te \nso]easc`?

– Este ocupat, \mpreun` cu Alex, pe un alt vas de-al meu, ast`zi.

– Doar nu speri c` m` voi \mbarca \n ]inuta asta?

– {tiu c` mai ai [i alte haine la bord! zise el râzând. Vino, [i \nceteaz`

s` mai discu]i! Nu te-am v`zut niciodat` protestând \naintea unei ie[iri

pe mare.

– Nu asta m` deranjeaz`. Compania m` indispune.

Se duse f`r` tragere de inim` \n cabin`, s` se schimbe. |[i scoase

rochia alb` [i sandalele [i-[i puse ni[te blugi vechi, o bluz` bleu [i ni[te

espadrile de o culoare nedefinit`.

Când ie[i, Bart tocmai mângâia câinele [i-i spunea cu tandre]e:

– Nu! De data asta, nu. R`mâi la mal, b`trâne!

|i trase o palm` prieteneasc` [i Biscuit, sup`rat, cobor\ pe chei.

|i ceru apoi Susannei s` desprind` parâmele [i disp`ru \n cabina de

pilotaj ca s` porneasc` motorul. Acesta \ncepu imediat s` toarc` \n ritm

regulat [i barca porni \ncet s` ias` din port.

Susanne r`mase mult` vreme pe punte, profitând de ultimele raze

de soare [i l`sând briza s`-i mângâie fa]a.

Nu existau pe lume decât dou` locuri \n care se sim]ea cu adev`rat

fericit` [i relaxat`: pe aceast` barc` [i \n vechea lor cas`. {i amândou`

apar]ineau de acum lui Bart...

BARCA VISURILOR 115

Dup` o curs` destul de lung` prin golf, motorul t`cu [i Bart veni

lâng` ea pe punte.

– S-a \ntâmplat ceva? \ntreb` ea.

– Da, zise Bart luând ancora [i aruncând-o peste bord.

Mu[chii i se \ncordaser` la acest efort [i se concentrau sub mânecile

c`m`[ii \n carouri.

– Ce anume? \ntreb` ea, \ngrijorat`.

– Asta, zise Bart tr`gând-o spre el.

F`r` s`-i lase timp s` reac]ioneze, o s`rut` atât de p`tima[, \ncât i se

muiar` genunchii. Abia de mai putea respira. Buzele lui o ardeau.

– Ce... ce \nseamn`... asta? bâigui ea \mpingându-l violent, stânjenit`

[i u[or speriat`.

– Asta ca s` te preg`tesc pentru pasul urm`tor! r`spunse el sco]ând

din buzunar o cutiu]` neagr` pe care i-o puse \n palm`.

– Deschide-o! \i ordon` el.

Dintr-o dat`, Susanne avu impresia c` mai tr`ise aceast` clip`, c` [tia

exact ce urma s` spun` Bart [i ce-i va r`spunde ea...

Nu vroia s` [tie ce con]inea cutiu]a. {i totu[i, o deschise \ncet, ca

\mpins` de o for]` irezistibil`. Pe o pernu]` de catifea violet, str`lucea un

inel \mpodobit cu un diamant magnific.

– Ca s`-mi ar`]i asta m-ai târât pân` aici?

Vocea \i sun` ca o pocnitur` de bici [i ochii \i scânteiau de furie.

– Este frumos, nu crezi?

– |ntr-adev`r. Sunt sigur` c` Helen va fi \ncântat`.

F`cea eforturi disperate s`-[i re]in` lacrimile. Ce fel de monstru era

b`rbatul acesta? Nu-i era de-ajuns c` mai jucase aceast` scen`

\ngrozitoare [i alt`dat`? Voia s-o umileasc` din nou... De data asta \ns`,

[tia c` Helen nu se va l`sa rugat` [i va prinde ocazia...

116 PATTI BECKMAN

– Helen? repet` el ca [i cum nu auzise bine. Ce te face s` crezi c` este

pentru Helen?

– Poate vrei s` spui c` nu-i a[a? C` \n urm` cu zece ani... Trebuia

neap`rat s`-l ar`]i cuiva! {i cui altcuiva dac` nu mie?

Bart o prinse cu brutalitate de bra].

– Nu conteaz` ce s-a petrecut \n urm` cu zece ani. Ast`zi este ast`zi.

{i acest inel nu este pentru Helen.

– Poftim? Vrei s` spui c` nu te vrea nici de data asta? Nu te cred.

El izbucni \n râs.

– Nu ea nu m` vrea. Eu n-o mai vreau pe ea!

Susanne amu]i.

– Vino, am s`-]i explic, zise el intrând \n cabin`.

Ea r`mase o clip` nemi[cat`, \mp`r]it` \ntre ur` [i curiozitate. Pân`

la urm`, curiozitatea avu câ[tig de cauz`. Repro[ându-[i sl`biciunea,

p`r`si puntea unde ultimele raze de soare mai \nc`lzeau atmosfera [i

intr` \n cabin`. R`coarea [i umiditatea de aici o f`cur` s` se \nfioare.

Bart aprinse o plafonier`; tabloul de bord, proasp`t l`cuit, str`lucea.

Susanne se a[ez` pe una dintre cu[ete. El scoase o sticl` dintr-un dulap

[i \[i turn` un pahar. O \ntreb` din priviri [i pe ea, dar Susanne refuz`

dând din cap.

Sprijinit de tabloul de bord, o privea insistent, lucru care o stânjeni.

Avea impresia c` nu mai are aer. |[i [terse mâinile umede de blugi [i tu[i

u[or. T`cerea devenea insuportabil`.

– A[adar? \ntreb` ea pe tonul cel mai deta[at.

El \[i goli paharul [i-l puse pe mas`, ne\ncetând s-o priveasc`

insistent.

– Susanne, articul` el \ncet, vreau s` te m`ri]i cu mine!

Cuvintele acestea fur` urmate de o t`cere.

BARCA VISURILOR 117

Susanne avea impresia c` joac` \ntr-un film turnat cu \ncetinitorul,

\n care ea [i Bart recitau un dialog scris de altcineva. Dintr-o dat`, filmul

\ncepu s` se deruleze din ce \n ce mai repede [i atinse o vitez`

ame]itoare. Susanne \[i scutur` capul [i-[i d`du seama c` doar gândurile

[i emo]iile ei erau cele ce i se \nvârteau \n cap.

– Nu te cred! zise ea \n sfâr[it, cu o voce pe care nu [i-o recunoscu,

de parc` ar fi venit de foarte departe.

– Inelul acesta este pentru tine, zise Bart ca [i cum n-ar fi auzit nimic.

Vreau s`-l por]i.

Scoase inelul din cutiu]` [i \ncerc` s` i-l pun` pe deget.

– Nu! ]ip` ea. Toate astea n-au nici un sens! Pe Helen o iube[ti!

– {i de la cine ai tu aceast` interesant` informa]ie? Chiar de la Helen,

desigur?

– Nu este nevoie s`-mi spun` cineva! Este destul de evident!

– Pentru mine, nu este evident! {i dac` este un lucru pe care-l [tiu,

este tocmai cel pe care-l gândesc acum!

– {i ce anume ]i-a provocat aceast` brusc` trezire? |n ultima vreme,

tu [i Helen era]i la fel de nedesp`r]i]i ca dou` degete de la o mân`. Ce

]i-a f`cut? Vrei s`-i dai o lec]ie?

– Ce idee meschin`! De parc` acesta ar fi genul meu!. }i se pare chiar

atât de necrezut faptul c` te g`sesc seduc`toare?

Dintr-o dat`, prad` unei emo]ii pe care nu putea s` [i-o controleze,

\ncepu s` tremure.

– Toat` lumea [tie c` sora mea este cea mai frumoas` [i mai

\nzestrat` din familie! De ce te interesezi de mine când po]i s-o ai pe

Helen?

– Ai catadicsit s` te mai ui]i de curând \ntr-o oglind`?

Susanne se sim]ea din ce \n ce mai stânjenit`.

118 PATTI BECKMAN

|[i \n`l]` capul \ntr-un gest sfid`tor.

– {tiu foarte bine cum ar`t!

– Nu, nu [tii! Nu-]i dai seama cât e[ti de seduc`toare! Asta te

deosebe[te de sora ta! Ea se apreciaz` la justa-i valoare [i profit` s`

ob]in` avantaje din asta. Dar tocmai asta o face s` n-aib` prospe]imea [i

spontanietatea ta. Nu te-am v`zut niciodat` atât de extraordinar` ca \n

seara aceea, la New Orleans. Sem`nai cu trandafirul cel mai somptuos

care \ncepe s`-[i desfac` petalele.

Susanne ro[i puternic.

– Pe tine te vreau, Susanne. Vreau ca tu s` por]i acest inel. {i vreau

s` devii so]ia mea!

– {i Helen? Ea [tie?

|ncerca s` câ[tige timp pentru a-[i pune pu]ine ordine \n haosul de

emo]ii contradictorii care o tulburau.

– |nc` nu. Nu eram sigur de nimic \naintea c`l`toriei noastre la

Baton Rouge. De altfel, acesta este motivul pentru care am rugat-o s` m`

\nso]easc`. Dup` seara aceea la New Orleans, mi-am dat seama c` nu te

v`zusem niciodat` a[a cum e[ti cu adev`rat. Pân` acum, nu erai decât

sora mai mic` a Helenei. Dar \n seara aceea, totul s-a schimbat. {i am

luat-o pe Helen cu mine tocmai pentru a-mi limpezi sentimentele,

pentru a compara ce simt pentru una [i pentru alta...

Cum \ndr`znea? Parc` era un geamba[ care \[i caut` un animal de

concurs! Ea avusese câ[tig de cauz` numai pentru c` el avusese timp s`

examineze [i cel`lalt "concurent".

– Cu alte cuvinte, s` zicem c` Helen ]i-a dat tot ce putea s`-]i ofere.

Acum, vrei s` m` \ncerci [i pe mine! {i ca s`-]i u[urezi târguiala, \mi oferi

un diamant! A[a este?

– Ce minte calculat` ai! Asta mi-ar putea fi de folos \n afaceri...

BARCA VISURILOR 119

F`r` s` mai punem la socoteal` ce se ascunde f`r` \ndoial` sub

\nf`]i[area ta de \nger nevinovat [i blând. Tr`ie[te o vreme cu mine [i

totul va ie[i la iveal`. Observ c` exist` multe lucruri \n tine pe care nu

le-a[ fi b`nuit niciodat`!

– E[ti absolut insuportabil! Sper c` e[ti con[tient de asta? strig`

Susanne, \nnebunit` de furie.

Bart \ncepu s` râd`.

– Evident! De ce crezi c` te-am adus aici, \n larg, \nainte s` te cer de

so]ie? Pentru a nu putea s`-mi scapi \nainte s` accep]i!

Abia \n acea clip` \n]elese c` vorbea serios, c` voia cu adev`rat s` se

\nsoare cu ea. Inima \i tres`ri \n piept. Era cât pe ce s` le[ine. Lumina

plafonierei \i deveni insuportabil`. Avea impresia c` i se \nfig ace \n cap.

{i valurile pe care le auzea sp`rgându-se de coca b`rcii parc` se sp`rgeau

\n capul ei. Totul \n jurul ei se \nvârtea. Nu mai [tia prea bine unde se

afl`.

De ce? Da, de ce? |l privi cu intensitate. Când oare \i mai v`zuse

aceast` expresie \nc`p`]ânat`, gura aceasta aspr`, sprâncenele

\ncruntate? Tres`ri, ca [i cum ar fi \ncasat un pumn \n stomac. Era \n ziua

când, cu zece ani \n urm`, Helen \i d`duse papucii. Aproape c` d`dea

impresia c` ast`zi nimic pe lume nu-l va \mpiedica s`-[i ating` scopul.

Ceea ce o f`cu pe Susanne s` \n]eleag` brusc motivul profund

pentru care voia s-o ia de so]ie. Nu-i era greu s`-i analizeze

sentimentele.

Bart fusese \ntotdeauna impulsiv, mândru [i \ngrozitor de

susceptibil. Nu uitase niciodat` [i nici nu iertase afrontul pe care i-l

adusese Helen. Dar acum, devenit cu adev`rat adult, [tia s` se

controleze mai bine. {i \ncet, cu r`bdare, \[i preg`tise r`zbunarea. O

f`cuse pe Helen s` cread` c` \nc` o mai iubea [i \n vreme ce ea se

120 PATTI BECKMAN

convingea pe zi ce trece mai mult, el c`uta modalitatea cu care s-o

r`neasc` profund. {i g`sise! Se va c`s`tori cu sora ei mai mic`! Se

gândise cu siguran]` c` a[a se f`cea dreptate!

Oare nu-[i d`dea seama cât de evident` era manevra lui? Nici m`car

o dat` nu vorbise despre dragoste. O dorea pe Susanne [i acest lucru era

mai mult decât suficient! Va fi chiar o arm` suplimentar` \mpotriva

Helenei. Petrecuse dou` zile \n bra]ele ei [i acum, când se vor \ntoarce

\n port, o va anun]a c` sora ei \l atrage mai mult. Ce bucurie, ce revan[`

s` poat` citi dezam`girea, poate disperarea, \n ochii fetei atât de sigure

pe ea [i de puterea ei asupra b`rba]ilor! Pentru prima oar` \n via]a ei,

Susannei \i fu mil` de Helen.

– Te detest, Bart Stone, bomb`ni ea. Nimic pe lume nu m` poate

hot`r\ s` port acest inel. De altfel, de ce a[ face-o? Un b`iat minunat m`

a[teapt` de ani de zile. Howard este generos [i \n stare s` ierte! Nu se

poate spune acela[i lucru despre tine!

Avea lacrimi \n ochi. Cât despre Bart, aparent insensibil la atacurile

ei, \i r`spunse simplu:

– Te vei r`zgândi.

– Niciodat`!

– |]i voi p`rea poate mai interesant când Howard va ie[i din scen`!

– Ce vrei s` spui?

– Vom petrece noaptea la bord, \mpreun`. M-ar mira ca Howard s`

fie \ncântat de asta. Ar trebui de altfel s`-mi mul]ume[ti: mul]umit` mie,

nu te vei c`s`tori cu un b`rbat pe care nu-l iube[ti!

– {i ce te face s` crezi c` voi petrece noaptea la bord cu tine?

– Faptul c` eu am cheile motorului. Nu te voi duce acas` \napoi pân`

când nu \mi vei purta inelul sau pân` când vei r`mâne cu mine

\ndeajuns de mult \ncât Howard s`-[i \nchipuie ce este mai r`u.

BARCA VISURILOR 121

Ori una, ori alta...

– N-o s` \ndr`zne[ti! Oricum, dac` nu m` \ntorc pân` la miezul

nop]ii, tata va alerta paza de coast`.

– M-am gândit [i la asta; i-am prevenit pe p`rin]ii t`i c` poate nu ne

\ntoarcem \nainte de mâine.

– E[ti diabolic!

El ridic` din umeri.

– Pun inelul la loc \n buzunar, a[teptând s` te r`zgânde[ti. {i acum,

s` mânc`m! Mor de foame!

Scotoci prin dulap [i scoase o crati]`, boluri [i cutii de conserve.

Ce s` fac`? A[ezat` pe cu[et`, cu capul \n mâini, c`uta cu disperare

o solu]ie. S` fug`? Erau prea departe de coast`. S` trimit` un mesaj, un

S.O.S.? Imposibil, Bart era chiar \n dreptul radioului. {i oricum, ar fi

intervenit \nainte ca ea s` poat` transmite un cuvânt. S` se lupte cu el?

Era ridicol! Nu i-ar rezista nici trei minute. |n plus, asta i-ar da o

minunat` scuz` pentru a-[i permite cine [tie ce! De altfel, nu se temea

atât de for]a lui, cât mai degrab` de sl`biciunea ei. S`pt`mâna trecut`,

nu fusese cât pe ce s` i se abandoneze?

Bart trase etajera care servea drept mas` [i care era ascuns` sub

talobul de bord. Puse pe ea dou` boluri de sup` fierbinte. Susanne

\ncepu s` amestece cu lingura \n al s`u.

|n cabin` domnea o t`cere ap`s`toare, tulburat` doar de clipocitul

\ndep`rtat al valurilor.

Arunc` o privire spre Bart [i observ` c` acesta o privea cu intensitate.

|[i terminar` masa f`r` s` schimbe o vorb`. Bart adun` vasele [i scoase

dou` p`turi dintr-un sertar aflat sub cu[et`. Susanne c`ut` cu disperare

\n jurul ei un mijloc de a sc`pa. Ce avea oare \n cap?

– Eu voi dormi pe punte. Gânde[te-te bine la propunerea mea.

122 PATTI BECKMAN

F`cu un pas spre ea, puse p`turile pe cu[et` [i-i prinse mâinile. |[i

trecu apoi bra]ele dup` gâtul ei, o strânse cu putere la piept [i o s`rut`.

Ea \ncerc` s` se \ndep`rteze, \ntoarse capul \ntr-o parte, dar el era mult

prea puternic pentru ea.

De altfel, voin]a ei de a rezista \ncepea s` sl`beasc`. Pasiunea, dorin]a

o cuprindeau irezistibil. Sub s`rut`rile lui din ce \n ce mai insistente,

frem`ta de pl`cere. Tulburat`, se abandon` \n bra]ele lui. Buzele lui Bart

coborâr` \ncet pe obraz, de-a lungul gâtului. O mu[c` u[or, o a]â]` [i,

dep`rtând gulerul bluzei, se aventur` spre umeri, apoi spre sâni.

Când \[i strecur` o mân` sub ]es`tura bluzei, o desc`rcare electric`

o scutur` din cap pân`-n picioare. Se arcuri [i se strânse [i mai aproape

de el. Gâfâia, genunchii \i tremurau, [i pasiunea care o cuprindea o f`cea

s` spere \n descoperirea unui extaz necunoscut.

Deodat`, la fel de brusc cum o \mbr`]i[ase, Bart se \ndep`rt`. Cu

respira]ia precipitat`, \[i cufund` o clip` privirea fierbinte a ochilor s`i

negri \n cei ai Susannei. Pentru nimic \n lume, aceasta nu i-ar fi

m`rturisit c` era gata s`-l lase s` fac` din ea ce voia.

– Iat` ceva ce te va ajuta s` iei o hot`râre, \i spuse el cu ironie,

luându-[i p`turile [i ie[ind din cabin`.

Epuizat`, cl`tinându-se, ea \[i strânse bra]ele peste piept \ncercând

s`-[i potoleasc` tremuratul care o scutura.

Se hot`r\ \n sfâr[it s`-[i ia [i ea p`turi. Se \nveli \n ele, se culc` [i stinse

lumina.

Prin hublou p`trundeau zgârcite razele lunii. D`deau obiectelor din

jur un aspect la fel de ireal [i de nesigur ca gândurile confuze care i se

\nv`luiau \n minte. "Helanne" aproape c` nu se mai mi[ca. Marea era

calm`, abia se mai auzea câte un val sp`rgându-se de coc`. O lini[te

aproape total` domnea \n jurul ei. |n inima ei \ns`, tocmai se dezl`n]uise

BARCA VISURILOR 123

furtuna: ast`-sear`, pe aceast` barc`, \[i d`duse seama c`-l iube[te

nebune[te pe Bart... pe care-l iubise de fapt \ntotdeauna... [i pe care nu

va \nceta s`-l iubeasc` vreodat`.

Sentimentele ei nu se schimbaser` din adolescen]`, dar nu vrusese

s-o recunoasc`. Dac` amânase la nesfâr[it c`s`toria cu Howard, era

pentru c`, \n adâncul inimii, sim]ea c`-l iube[te pe Bart, [i numai pe el.

{i acum, Bart \i d`dea o [ans`, \i oferea un inel de logodn`. Dar el

n-o iubea [i nu va merge niciodat` pân` la a o lua de so]ie. Se folosea de

ea pentru a o recuceri pe Helen... Cum putea s` accepte \n aceste

condi]ii? N-ar fi o ru[ine, o umilin]`?

Oricum, nu se mai punea problema s` se mai m`rite cu Howard.

Rela]ia lor nu dusese niciodat` la nimic [i nu va ajunge niciodat`

nic`ieri. F`r` s` mai pun` la socoteal` faptul c` ar fi o adev`rat` tr`dare

s`-i devin` so]ie când iubea pe altul.

Susanne nu era sigur` c` vrea s` fie instrumentul r`zbun`rii lui Bart

\mpotriva lui Helen. {i totu[i... Sora ei avea nevoie s` \nve]e c` nu putea

s` ob]in` \ntotdeauna totul...

Se r`suci \n pat ore \ntregi, f`r` s`-[i g`seasc` somnul. O chinuia un

gând pe care se str`duia s`-l ascund` cât mai adânc \n sufletul ei. Dac`

accepta s`-l asculte, ar accepta s` poarte inelul lui Bart. {i cum va avea

apoi puterea s` \nfrunte dificult`]ile care cu siguran]` vor ap`rea?

Degeaba lupta \ns`, gândul \[i croi drum pân` la suprafa]`: devenind

\n fa]a tuturor logodnica lui Bart, va avea \n sfâr[it ocazia s` tr`iasc` \n

preajma lui, visul ei de zece ani \ncoace... Inima \ncepu s`-i bat` cu

putere la gândul c` se va afla adeseori lâng` el \n ma[in`, c` va putea

s`-l \mbr`]i[eze \nainte s` se despart`. Chiar dac` toate astea n-ar dura

decât o vreme, chiar dac` ar rupe rela]ia dup` ce \[i va fi satisf`cut

r`zbunarea pe Helen, \l iubea pe Bart atât de profund, \ncât era gata

124 PATTI BECKMAN

s`-[i frâng` inima a doua oar` pentru a putea fi astfel un timp al`turi de

el. Evident, era un joc periculos. Bart va \ncerca f`r` \ndoial` s-o seduc`

[i ea \[i cuno[tea propria sl`biciune. Dar [tiind c` Bart n-o iube[te, va

g`si puterea s` reziste. |n fine, cel pu]in a[a spera!

***

|n ciuda insomniei care o chinuise, Susanne se trezi devreme.

"Helanne", dus` de curen]ii din golf, \nainta \ncet. Soarele \]i a]intea

deja s`ge]ile spre mare.

Se apuc` s` fac` ordine \n cabin` [i s` preg`teasc` micul dejun. G`si

\n frigider suc de portocale, ou` [i [unc`. Probabil c` Bart se a[teptase

la rezisten]a ei [i-l pusese f`r` \ndoial` pe Alex s` fac` provizii... Lu` o

cutie de cafea m`cinat` din dulap [i puse apa la fiert. Curând, masa era

gata [i aroma de [unc` umplu cabina.

|n clipa când se preg`tea s` ias` ca s`-l trezeasc` pe Bart, \i auzi pa[ii

pe punte.

Conturul trupului puternic se profil` \n u[a cabinei. Nemi[cat`, \l

contempl` \n t`cere. Avea p`rul ciufulit [i p`rea c` \nc` nu se trezise din

somn. |l v`zu mai seduc`tor ca niciodat` [i inima \ncepu s`-i bat` mai

repede.

– Bun` diminea]a, murmur` ea. Masa este aproape gata. |]i este

foame?

– Sunt lihnit! r`spunse el zâmbind larg.

Se a[ez` [i o urm`ri cu privirea \n timp ce pr`jea ou`le, servea [unca

[i cafeaua [i umplea paharele cu suc de portocale.

BARCA VISURILOR 125

Con[tient` de privirea lui, Susanne sim]i cum o c`ldur` i ser`spânde[te \n tot corpul. Cafeaua i se p`ru cea mai bun` din câte b`use\n via]a ei. Ou`le erau delicioase, [unca era crocant`. |n diminea]aaceasta, toate sim]urile p`reau c` i se treziser` [i erau deosebit deascu]ite.

Dup` ce Bart mai \nghi]i o dat`, \i c`ut` privirea. Ea nu reu[i s`-levite. Dar oare \[i dorea asta? Pentru prima oar` era fericit` s` se lase \nvoia farmecului lui \nv`luitor.

– A[adar? \ntreb` el. Te-ai gândit la propunerea mea?Scoase din buzunar cutiu]a neagr` [i o puse pe mas`, \n fa]a

Susannei.– Ce-ai hot`rât?Ea contempl` diamantul care str`lucea cu mii de focuri pe perni]a

lui de catifea violet`. |[i mu[c` buzele, \ncerc` s`-[i st`pâneasc` tremurulmâinilor [i-l privi pe Bart \ndelung, cu intensitate.

Ochii i se umplur` de lacrimi, lu` inelul [i, foarte \ncet [i-l puse pedeget.

126 PATTI BECKMAN

Capitolul 8

– Nu \n]eleg, Susanne!

Erau singuri \n farmacie. Howard d`dea din cap cu un aer

consternat. }inea mâna fetei [i privirea \i era a]intit` pe inelul cu

diamant.

– Pentru nimic \n lume nu-a[ vrea s` te fac s` suferi, Howard! {i dac`

m-a[ m`rita cu tine, ar fi o grav` eroare! Am fi amândoi neferici]i!

– Dar ne \n]elegem atât de bine! {i de atâta vreme! Mi se p`rea c`

este de la sine \n]eles c` form`m un cuplu, c` mai devreme sau mai

târziu ne vom c`s`tori...

– {tiu, Howard, zise ea \ncet, implorându-l cu privirea. Tocmai asta

este problema. Dac` am fi vrut atât de mult s` ne c`s`torim, crezi c` am

fi a[teptat patru ani s-o facem?

– Dar au intervenit atâtea lucruri... Eu a trebuit s`-mi \ncept afacerea,

tu a trebuit s` te ocupi de familia ta...

– Acestea nu sunt cu adev`rat obstacole, când iube[ti cu adev`rat.

F`r` \ndoial`, Howard nu era insensibil la adev`rul cuvintelor ei, dar

era r`nit \n orgoliul s`u masculin de aceast` ruptur` brusc`.

– Chiar \l iube[ti? o \ntreb` el, \ncercând s`-i citeasc` r`spunsul pe

chip.

– Da. Dar chiar dac` nu l-a[ iubi, c`s`toria noastr` tot ar fi o eroare!

Suntem prieteni excelen]i, dar asta n-are nimic de-a face cu dragostea.

Consideram c` rela]ia noastr` este fireasc` [i nu ne puneam \ntreb`ri.

Toat` lumea credea c` ne vom c`s`tori [i pân` la urm` am crezut [i noi.

Acum \ns` [tiu s` fac diferen]` \ntre o prietenie [i adev`rata dragoste! Vei

\n]elege [i tu \ntr-o zi, atunci când vei \ntâlni femeia de care ai nevoie.

Atunci, o s`-mi mul]ume[ti c` nu ]i-am stricat via]a c`s`torindu-m` cu

tine!

– {tiu [i eu, Susanne... zise el cu triste]e. Este atât de nea[teptat...

Nici nu [tiu ce s` spun...

– Atunci, nu spune nimic. |n numele vechii noastre prietenii,

ureaz`-mi pur [i simplu s` fiu fericit`...

Ur`rile lui Howard \i erau foarte de folos când se gândea la ce o

a[tepta \n ziua când Bart nu va mai avea nevoie de o "logodnic`"...

Ie[i destul de ab`tut` din farmacie. |ntotdeauna este dureros când

rupi leg`turile afective cu un vechi prieten! }inea mult la Howard. Dar

acest "mult" f`cea toat` diferen]a! Nu-l iubea.

Se \ntoarse agale acas`, temându-se de ceea ce o a[tepta. Cu

siguran]`, Bart \i anun]ase vestea Helenei când s-a dus s`-l ia pe Andy.

Nu [tia ce-i va spune sora ei, dar oricum, r`nit` \n orgoliul ei [i \nc`

[ocat`, trebuie s` fi fost extrem de furioas`.

– Nu pot s` cred! strig` Helen \nainte ca Susanne s` treac` pragul.

Se repezi la sora ei [i o prinse de mân`. P`li când v`zu inelul de

logodn` [i-i d`du drumul brusc, ca [i cum s-ar fi ars.

– A[adar, este adev`rat! {i ce [mecherie ai folosit ca s` ob]ii acest mic

succes?

128 PATTI BECKMAN

– N-am folosit nici o [mecherie! r`spunse Susanne cu un calm pe

care era departe de a-l resim]i.

– Atunci, cum s-ar numi asta? Trebuia oricum s` te folose[ti de o

[mecherie pentru ca Bart, care m` iube[te pe mine, s` te cear` pe tine

\n c`s`torie. Probabil c` te crezi foarte [ireat`!

– Haide, Helen! Bart este destul de mare ca s` [tie ce vrea. Nu eu

sunt cea care ar fi putut s`-l fac` s` m` cear` \n c`s`torie!

– Nu cred! Te-ai ocupat de fiul lui, de cas`. L-ai convins chiar s` te ia

la New Orleans când eu eram ]intuit` la pat! L-ai asediat pur [i simplu

pe Bart pe la spatele meu! {i pân` la urm`, ai jucat cartea câ[tig`toare:

l-ai obligat s` petreac` o noapte cu tine pe mare!

– Helen, eu \n]eleg mai bine ca oricine cât e[ti de r`nit`! Dar n-am

nici o vin`. Bart a luat singur hot`rârea asta.

Ochii alba[tri ai Helenei viraser` spre un cenu[iu-metalic. O privea

cu atâta intensitate pe Susanne \n ochi, \ncât aceasta aproape c` sim]i o

durere fizic`. Dar Helen se relax` dintr-o dat` [i expresia i se \mblânzi.

Se a[ez` pe canapea. Re\ncepu s` vorbeasc` rar, cu o voce tremurat` [i

cu ochii plini de lacrimi.

– Susanne.... [tiu c` ne-au desp`r]it multe lucruri... dar niciodat`

n-am f`cut ceva ca s` te r`nesc...

Susanne r`mase t`cut`. |i mai r`sunau [i acum \n urechi vorbele

surorii ei pe când se l`uda c` i-l furase pe Bart.

Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, Helen continu`:

– {tiu... M-ai urât de moarte, odinioar`, când flirtam cu Bart. Dar erai

\nc` un copil [i am crezut c` sentimentele tale sunt doar o toan` de

adolescent`. De altfel, nu m-am dus dup` el! El a venit la mine. Nu po]i

s`-mi repro[ezi asta!

BARCA VISURILOR 129

– Nu, f`r` \ndoial`, r`spunse Susanne \ngândurat`, dup` cum nici tu

nu-mi po]i repro[a ast`zi decizia lui.

Helen s`ri de pe canapea.

– Doar nu speri c` o s` renun] f`r` s` m` lupt! Bart Stone \mi

apar]ine [i-l voi avea! Ar trebui s` bagi la cap asta!

Ie[i ca o furtun` [i trânti u[a.

Susanne se \ntreba ce o fi punând la cale sora ei. Ce va inventa s`-l

recucereasc` pe Bart? Iar el, când va aprecia c` aceast` comedie durase

destul [i c` se r`zbunase \ndeajuns?

A doua zi, Bart \l aduse din nou pe Andy la familia L'Anjeau. Avea o

\ntâlnire de afaceri [i nu avea cu cine s`-l lase. Dup` starea de euforie a

b`iatului, Susanne \n]elese c` Bart trebuie s`-i fi spus vestea... Se sim]i

brusc teribil de vinovat`. Se gândise la toate... numai la r`ul pe care-l

f`cea acestui copil, cu pretinsa lor viitoare c`s`torie!

– Tata mi-a spus c` v-a]i logodit, \i spuse el \n timp ce se \ndreptau

spre docuri.

– |ntr-adev`r.

– Atunci, tu vei deveni noua mea mam`? \ntreb` el zâmbind.

– Nu [tiu, Andy. Vezi tu, oamenii se logodesc ca s` se cunoasc` mai

bine, ca s` afle dac` \ntr-adev`r sunt f`cu]i unul pentru altul...

– Vrei s` spui c` nu te vei c`s`tori cu tata?

– Nu [tiu... Tat`l t`u [i cu mine vom petrece cât mai mult timp

\mpreun`, pentru a afla dac` vrem s` ne c`s`torim... Logodnicii nu se

c`s`toresc \ntotdeauna!

Susanne spera din tot sufletul ca el s` \n]eleag` [i s` nu se

pr`bu[easc` atunci când va afla c` Bart nu se mai c`s`tore[te cu ea...

Ajunser` \n port. Biscuit ie[i din cabina b`rcii [i-i \ntâmpin` l`trând

vesel.

130 PATTI BECKMAN

Se repezi la Susanne, cu limba atârnând din cauza c`ldurii [i o privi

ca [i cum i-ar fi cer[it mângâierile. Ea se aplec` [i \ncepu s`-l gâdile dup`

urechi, continuând s` vorbeasc`.

– Oricum, nu `sta este cel mai important lucru.

– Cum adic`? \ntreb` Andy, stupefiat.

– Vezi tu, important este c`, orice s-ar \ntâmpla, eu voi fi \ntotdeauna

prietena ta [i m` vei g`si mereu aici când vei avea nevoie de mine. Nu

crezi c` asta este mai important?

– F`r` \ndoial`.

– {i aminte[te-]i c` ai jum`tate din Biscuit. E[ti obligat s` m` aju]i s`

am grij` de el.

– Mda... \ncuviin]` el zâmbind.

Privirea lui str`lucitoare o u[ur` pe Susanne de o grea povar`. Pentru

prima oar` \[i d`du seama c` Andy se vindecase, moral [i fizic. Crescuse

mult, dovad` erau pantalonii care-i r`m`seser` scur]i, re\nv`]ase s` râd`,

s` se distreze, [i-i ascultase explica]iile f`r` crâcnire, ca un soldat curajos!

Reu[ise \n sfâr[it ceva: \l ajutase pe Andy s` dep`[easc` disperarea \n

care-l cufundase moartea mamei sale. Era o r`splat` care o consola

pentru e[ecul cu vânzarea b`rcii [i o f`cea s` fie recunosc`toare.

|n seara aceea, Bart \i telefon`. Pe un ton brusc [i preocupat, \i spuse:

– Voi fi obligat s` lipsesc câteva s`pt`mâni. Unele societ`]i de-ale

mele sunt \n dificultate, va trebui s` fac ni[te fuziuni.... |n sfâr[it, este

prea complicat s`-]i explic acum. Plec mâine diminea]` \n zori spre

Michigan. Ai putea s`-l iei pe Andy la tine \n timpul `sta? Eu m` voi

deplasa dintr-o parte \n alta [i m` tem s` nu fie prea obositor pentru el,

ca s` nu mai pun la socoteal` faptul c` nu voi avea deloc timp pentru el.

{tiu c` la tine va fi fericit s` stea.

– Da... bine\n]eles...

BARCA VISURILOR 131

Ne bucur`m \ntotdeauna s`-l avem pe Andy la noi.

Susanne se sim]i u[urat` [i dezam`git` \n acela[i timp. U[urat`,

pentru c` acum acceptase s`-[i m`rturiseasc` dragostea, [i [tia c` nu va

avea prea mult` vreme puterea s`-i reziste. Dezam`git`, pentru c`

a[tepta atâtea de la logodna lor... Voia s` se iluzioneze c` ea crede cu

adev`rat \n asta [i s` adune \n suflet amintiri care o vor \nso]i toat` via]a.

|n situa]ia de fa]`, plecarea aceasta precipitat` nu l`sa nici o \ndoial`

asupra adev`ratului sens al angajamentului lor mutual...

Bart f`cuse totul ca ea s` accepte s`-i poarte inelul de logodn` [i asta

era tot ce a[tepta de la ea. Voia doar s`-[i ofere pl`cerea de a o vedea

suferind pe Helen. Dup` ce ob]inuse ce-[i dorea, folosise f`r` \ndoial`

drept pretext afacerile, ca s` se eschiveze. {i de \ndat` ce se va \ntoarce,

\i va explica pe \ndelete c` s-a gândit mai bine [i c` se r`zgândise... [i

atâta tot!

Istoria se repeta pentru a doua oar`... Dar ast`zi nu mai putea s` dea

vina pe nimeni, decât pe ea \ns`[i. {i-o c`utase cu lumânarea!

Bart lipsise aproape o lun`. Telefona \n mod regulat, din San

Francisco, din Detroit [i o dat` chiar de peste ocean. P`rea \ntotdeauna

foarte gr`bit [i nu se interesa decât de fiul lui.

– Este bine, nu-]i face griji. S-a bronzat ca o prun` [i are o poft` de

mâncare de c`pc`un. Nu a mai f`cut nici o criz` de astm.

– Asta-i o veste bun`!

P`rea u[urat, dar [i foarte obosit.

– Tocmai am ie[it de la o [edin]` care a durat toat` ziua... M` duc s`

m` culc... O s`-]i mai telefonez...

Preciza \ntotdeauna unde putea fi g`sit \n caz c` s-ar fi \ntâmplat

ceva lui Andy.

La sfâr[itul lunii, o anun]` c` se \ntoarce \n câteva zile.

132 PATTI BECKMAN

P`rea mai relaxat.

– Lucrurile merg spre bine, spuse el. Cred c` voi fi chiar mai bogat

ca \nainte!

"S` te ajute Dumnezeu, Bart Stone! \[i zise Susanne. Asta este tot ce

te intereseaz`. S` aduni cât mai mul]i bani pentru a-i domina pe al]ii [i

a-i folosi pentru scopurile tale".

El ad`ug`:

– La \ntoarcere, a[ vrea s` dau o mare recep]ie. Am tip`rit deja

invita]iile. Am chemat vreo câ]iva oameni de afaceri, dar vreau s` fie

acolo tot ora[ul, de la Alex pân` la prietenul t`u Howard. Este un tip

cumsecade, ]in mult la el, [tii bine. Numai c` nu este b`rbatul de care ai

nevoie.

– Ca [i cum tu ai fi! replic` ea gata s` plâng`.

De ce era atât de crud cu ea? De ce nu se mul]umea s` se \ntoarc`

[i s` anun]e pur [i simplu ruperea logodnei? Trebuia oare s` i-o ia

\nainte?

El se mul]umi s` râd` [i continu` s`-i dea instruc]iuni:

– A[ vrea s-o rog pe mama ta s` se ocupe de toate. S` discute cu o

firm` de catering, s` aleag` b`uturile, s` cure]e [i s` decoreze casa, f`r`

s` se uite la bani. Am destui!

Poftim! Tocmai ad`ugase \nc` un membru al familiei L'Anjeau pe

lista angaja]ilor s`i! De ce naiba se \ndr`gostise de un asemenea individ?

Nu a câ[tigat niciodat` nimic [i nu va câ[tiga niciodat` nimic decât s`

aib` inima frânt`....

Bart cobor\ din Mercedesul s`u \ntr-un nor de praf, ca un erou care

se \ntoarce din lupt` \nving`tor.

– Tat`! strig` Andy aruncându-i-se \n bra]e.

– Hei! dar te-ai cam \mplinit b`iete!

BARCA VISURILOR 133

Cred c` te-au \ndopat cu orez [i fasole ro[ie!

Susanne, mai retras`, \l examina pe acest b`rbat pe care-l iubea. "Ce

nenorocire c` este atât de frumos [i de seduc`tor" \[i zise ea. Doar

privindu-l, [i se sim]ea slab` \n fa]a lui.

El se apropie de ea cu pa[i uria[i, o strânse la piept [i o s`rut`.

"S`rutul acesta \i este destinat Helenei, \[i zise Susanne. {tie c` ea ne

prive[te de dup` perdele. Numai ca s` mai pun` pu]in` sare pe ran`...

Biata Helen... [i biata Susanne!"

Bart \[i reg`si tonul de om de afaceri.

– Cum se anun]` recep]ia?

– Foarte bine, r`spunse Susanne cu un aer deta[at. Mama este acas`

la tine. Se ocup` de ultimele detalii. Cu siguran]`, va fi cea mai frumoas`

petrecere pe care a v`zut-o ora[ul `sta de ani de zile.

– Perfect! zise el frecându-[i palmele. Am re]inut cea mai bun`

orchestr` Dixieland din New Orleans. Va veni curând cu avionul. Vreau

ca aceast` petrecere s` fie de neuitat!

Era foarte bine dispus. Se vedea c` afacerile \i mergeau bine [i c`

avea chef s`-[i s`rb`toreasc` victoria.

– Ia zi, b`iete, am face bine s` mergem acas`. Va trebui s` ne

preg`tim, ce crezi?

|i ciufuli p`rul lui Andy care-l privea cu toat` admira]ia cuvenit` unui

erou.

– Venim dup` tine pe la [apte [i jum`tate.

– Foarte bine, voi fi gata.

Din prag, ea \i privi pe cei doi, tat` [i fiu, \ndreptându-se spre

ma[in`, mân`-n mân`. Cât \i iubea pe amândoi! Cât de fericit` ar fi dac`

ar fi fost cu adev`rat logodit` cu Bart!

"Haide, Susanne L'Anjeau, \nceteaz` s` te plângi!

134 PATTI BECKMAN

Tu ai vrut-o" \[i zise ea.

|[i puse rochia de m`tase ro[ie pe care [i-o cump`rase la New

Orleans. "M`car s` ar`t bine!" gândi ea. Oricum, era singura rochie

elegant` pe care o avea.

Dar când \i deschise u[a lui Bart, \ncepu s` se \ntrebe dac` nu cumva

gre[ise. El o devora pur [i simplu cu privirea... {i ea \[i aminti efectul pe

care-l avusese aceast` toalet` asupra lui la New Orleans...

O strânse o clip` la piept f`r` s` spun` nimic, privind-o \ntr-un mod

care o f`cea s`-i tremure genunchii. Apoi o lu` de mân` [i o conduse

spre ma[in`. Ea se sim]ea lipsit` de ap`rare \n fa]a lui, tulburat` de o

simpl` atingere, emo]ionat` de simpla lui prezen]`. Nu-i va fi deloc greu

s` ob]in` de la ea tot ce-[i dorea, ast`-sear`...

Niciodat` ora[ul nu cunoscuse o petrecere mai str`lucitoare [i mai...

democratic`. Asocia]ii lui Bart cu so]iile lor erau invita]ii lui pentru

weekend. Erau \mbr`ca]i foarte elegant, cu smochinguri bine croite,

so]iile lor purtau rochii ale marilor creatori de mod` [i totu[i se

amestecau printre simpli pescari, mecanici, comercian]i [i primarul

ora[ului. {ampania curgea \n valuri [i dup` primele clipe mai

stânjenitoare, cu ajutorul b`uturii [i al muzicii, toate timidit`]ile se

evaporar` [i printre invita]i domnea acum cea mai sincer` prietenie.

– Ai fost minunat`, doamn` L'Anjeau! Este un adev`rat succes! zise

Bart.

Mama Susannei zâmbi, bucuroas` de compliment.

– Hei! Joe Bardeaux, exclam` careva cu accent cajun. Asta da

petrecere, nu?

– Mai vorbe[ti! P`cat c` nu dureaz` vreo dou`-trei zile!

– L-am z`rit pe "Bois de Campêche". Danseaz` cu nevasta ta.

– Bine face.

BARCA VISURILOR 135

Eu am s` profit [i o s-o invit la dans pe v`duva Marie Lavalle. Este o

idee bun`, nu-i a[a?

|n mijlocul acestei mul]imi, Susanne dans` cu Bart pân` i se t`ie

r`suflarea.

Howard o invit` [i el o dat`.

– R`mânem prieteni? \l \ntreb` ea.

– Bine\n]eles! N-am nici un motiv s` fiu sup`rat pe tine. Aveai f`r`

\ndoial` dreptate... \n ceea ce ne prive[te.

Apoi ad`ug`, cu oarecare re]inere:

– Am venit \mpreun` cu sora ta.

– Am v`zut.

– Am ie[it mai de multe ori cu ea, \n ultima vreme... Era singur`, eu

la fel... Doar ca s` ne consol`m unul pe altul... Este o fat` extraordinar`!

|ntotdeauna m-am gândit c` nu este de nasul meu. Dar s-ar p`rea c`-i

plac...

– {i de ce nu? N-ai de ce s` ai complexe. Pur [i simplu, eu nu eram

cea potrivit` pentru tine.

Susanne \[i z`ri sora prins` \ntr-o discu]ie aprins` lâng` bufet. Cu

rochia ei bleu, cu p`rul blond c`zându-i pe umerii goi [i cu tenul alb ca

laptele, te f`cea s` te gânde[ti la o p`pu[` de por]elan.

|n sala de bal, luminat` intens, orchestra p`rea s` r`sune antrenant

al`murile, pianul [i bateria. Totul se amesteca pl`cut cu clinchetul

paharelor, cu vocile invita]ilor [i cu alunecatul pa[ilor pe ringul de dans.

Dintr-o dat`, acest amestec de zgomote [i lumin` \i deveni

insuportabil Susannei. |l c`ut` cu privirea pe Bart, dar zadarnic. Ar fi vrut

s-o scoat` de aici [i s` fac` un tur prin gr`din`. Dezam`git`, se duse

singur` pe verand`. Admir` o clip` clarul de lun` [i se r`cori sub adierea

brizei marine.

136 PATTI BECKMAN

Cu o pl`cere deosebit`, adulmec` parfumul de iasomie [i caprifoi.Locul acesta \i era atât de familiar! Pentru ea, era plin de mii de

amintiri... O cuprinse o adânc` triste]e; nu va mai fi niciodat` aici decâto str`in`...

Cobor\ cele câteva trepte ce duceau \n gr`din`, ocoli un tufi[ deiasomie [i se opri brusc, \ncremenit`.

Aici, \n fa]a ei, \n lumina unei raze de lun`, Bart [i Helen, \nl`n]ui]itandru, se s`rutau!

Pre] de o clip` care i se p`ru c` dureaz` ore, inima \ncet` s`-i bat`.– Oh!|[i duse prea târziu mâna la gur` ca s`-[i \n`bu[e exclama]ia. Bart

ridic` privirea [i, z`rind-o, avu o expresie pe care n-o \n]elese. O l`s`imediat pe Helen [i se repezi spre Susanne, cu bra]ele \ntinse ca pentrua-i s`ri \n ajutor. Ea se retrase rapid.

– Iat` deci cu ce te ocupi de \ndat` ce nu sunt de fa]`, zise easuspinând.

Cu o mi[care furioas`, \[i smulse inelul din deget [i i-l arunc` \n fa]`.– Ia-l! strig` ea. Nu mai am nevoie de el!|i \ntoarse spatele [i se repezi spre poarta de la intrare. Nu avea decât

un gând: s` se \ntoarc` acas` cât mai repede, f`r` s` mai \ntâlneasc` penimeni.

Cât despre Bart, nu mai voia s`-l vad` \n via]a ei!

BARCA VISURILOR 137

Capitolul 9

Tocurile \nalte care se afundau \n gazon \i \ncetineau alergarea.

|nainte s` reu[easc` s` ajung` la poart`, o mân` de fier o opri.

– Susanne, ascult`-m`! \i ordon` Bart.

Disperat`, ea se zb`tea, \ncercând s`-i scape.

– Trebuie s` m` ascul]i! insist` el.

– Nimic din ce ai avea s`-mi spui nu m` intereseaz`! strig` ea

dându-i o lovitur` de cot \n stomac.

– {i dac` ]i-a[ spune c` te iubesc?

– Nu te-a[ crede!

– Pentru c` m-ai v`zut s`rutând-o pe Helen?

– Pentru asta... [i pentru alte mici \ntâmpl`ri... ad`ug` ea

aruncându-i o privire uciga[`.

– Ce vrei s` spui? Despre ce alte \ntâmpl`ri vorbe[ti?

– Mi se pare destul de evident, nu?

– Poate pentru tine... dar nu [i pentru mine. Altfel nu te-a[ fi

\ntrebat.

– Oh Bart! \nceteaz` acest joc stupid, zise ea cu o voce tremurat`.

Mi-ai f`cut [i a[a destul r`u... [i Helen la fel! Nu este numai vina

ta! {tiam ce m` a[teapt`! Dar s` fim \n sfâr[it sinceri. Eu... nu mai

suport...

El d`du \ncet din cap privind-o cu un aer perplex.

– Tot nu \n]eleg despre ce vorbe[ti!

– Vorbesc despre faptul c` pân` acum n-ai rostit o singur` dat`

cuvântul "dragoste". Din clipa \n care mi-ai dat inelul de logodn`, ai

plecat imediat \n c`l`torie [i m-ai tratat ca [i cum n-a[ fi existat. Am

a[teptat zadarnic un semn de tandre]e, o vorb` afectuoas`, o aluzie la

c`s`toria noastr`... M` crezi chiar atât de idioat`? N-am nevoie s` mi se

fac` un desen pentru a \n]elege!

El continua s` fie uimit.

– De ce naiba te-a[ fi cerut \n c`s`torie dac` n-aveam de gând s-o fac?

– Mi se pare destul de limpede! Nu te afli aici decât ca s` te r`zbuni

pe Helen. Tu nu ui]i prea u[or, Bart Stone! N-ai uitat niciodat` faptul c`

familia o umilise pe mama ta! {i n-ai uitat niciodat` faptul c` Helen te-a

respins \n urm` cu zece ani! Ai ap`rut brusc cu ma[ina ta str`lucitoare,

i-ai f`cut o curte asidu` [i, dintr-o dat`, o anun]i c` te \nsori cu sora ei

mai mic`! Ce minunat` r`zbunare!

– A[adar, asta crezi tu... zise el \ncet.

– Evident! {i manevra ]i-a reu[it! }i-ai atins scopul cu Helen. Oh! Nu

pretind c` eu a[ fi un model de virtute! Am intrat \n jocul vostru. Eram

destul de nebun` ca s` te iubesc \ntr-atât \ncât s`-]i accept inelul de

logodn` [tiind c` nu te vei c`s`tori cu mine niciodat`. Voiam doar s` m`

prefac c` este adev`rat o vreme. A[ fi fost \n preajma ta, [i... [i...

Plângea \n hohote, [i \[i g`sea din ce \n ce mai greu cuvintele.

– Presupun... presupun c` ai hot`rât c` Helen a pl`tit de acum

destul [i c` po]i s` te \ntorci la ea... Iat` de ce o s`rutai...

BARCA VISURILOR 139

Bart o domina cu \n`l]imea lui, avea ochii umbri]i de nori negri,

prad` unor emo]ii contradictorii care i se reflectau pe chip. Pân` la urm`

spuse oftând:

– E[ti \ntr-adev`r foarte perspicace, Susanne! Analizezi de minune

cele mai secrete gânduri ale oamenilor. Dar n-ai dreptate decât \n parte.

– Adic`?

– Este adev`rat c` voiam s` m` r`zbun pe sora ta. Rana pe care mi-a

f`cut-o nu s-a vindecat niciodat`. Când te-am dus pe "Helanne", chiar

speram c` logodna noastr` va pune cap`t acestei ranchiune. Dar nu este

decât o parte din adev`r.

De la c`l`toria noastr` la New Orleans, nu m` mai gândeam decât la

tine, zi [i noapte.

– Nu sunt sigur`.... c` \n]eleg.

– Aveam de gând s` te rog s` participi la complotul meu \mpotriva

Helenei. Dar \n seara aceea, pe vas, mi-ai p`rut atât de seduc`toare, \ncât

n-am mai vrut ca totul s` fie o simpl` comedie.

– Dar... dar atunci... de ce nu mi-ai dat de \n]eles... vreau s` zic...

dac` \ntr-adev`r ]ineai la mine...

– Credeam c` am f`cut-o.

O prinse de umeri, o privi \ndelung, intens, drept \n ochi, [i

continu`:

– {tiu c`, de vreo lun` \ncoace, se poate s`-]i fi p`rut rece [i distant.

Dar eram cople[it de griji. A fost o lupt` foarte dur` ca s` ajung unde

sunt ast`zi. Am \n]eles de mult c` dac` vrei s` reu[e[ti, s` nu te mai

gânde[ti la nimic altceva, s` nu-]i acorzi nici un r`gaz.

Am tr`it, am mâncat, am dormit, cu grija permanent` pentru

afacerile mele. Voiam s` termin ceea ce \ncepusem \nainte de a fixa data

nun]ii noastre. Voiam s` organizez totul astfel \ncât s` nu trebuiasc` s`

140 PATTI BECKMAN

c`l`toresc [i s` pot s` conduc totul de aici. Dup` ce ne vom c`s`tori

vreau s` fiu un tat` bun pentru Andy [i un so] bun pentru tine.

– Dup` ce ne vom c`s`tori... repet` ea, complet buim`cit`.

Vorbe[ti... vorbe[ti de parc`... ai dori \ntr-adev`r s` ne c`s`torim!

El \i zâmbi atât de tandru, \ncât fu complet descump`nit`.

– Bine\n]eles c` vreau s` ne c`s`torim, adorabil` prostu]`! Te

iubesc... cu adev`rat!

Oare visa? Avea o ciudat` senza]ie de irealitate.

– {i de aceea te s`rutai cu sora mea?

Bart zâmbi.

– Recunosc c` trebuie s`-]i dau unele explica]ii. Ast`-sear`, când am

dansat cu Helen, m-a rugat s` ies pu]in \n gr`din`. Voia s`-mi vorbeasc`.

Ajun[i aici, m-a implorat s` m` \ntorc la ea. Cedând unui impuls de

moment, am s`rutat-o.

Voiam s`-i dovedesc, ei [i mie \n acela[i timp, c` \ntre noi nu mai

exista nimic, c` acest s`rut nu avea nici o semnifica]ie.

– Probabil c` nu erai sigur de tine dac` aveai nevoie de o asemenea

dovad`, remarc` Susanne, r`nit` din nou.

– Mi-a trebuit mult timp, Susanne, pentru a observa c` nu mai e[ti

un copil. Tr`iam cu amintirea acelui dr`g`la[ b`ie]oi care se tot \nvârtea

pe puntea b`rcii pe care lucram. Când te-am v`zut la New Orleans [i \n

rochia aceasta de m`tase ro[ie, mi-am dat seama \n sfâr[it c` devenise[i

femeie! A trebuit s` m` obi[nuiesc cu ideea aceasta. Voiam s` fiu absolut

sigur c` Helen nu mai avea nici un pic de atrac]ie pentru mine. Po]i s`

\n]elegi asta?

– A[... a[ vrea s` pot s` te cred! zise ea oftând. A[ vrea s` fiu sigur`

c` \ntr-adev`r m` iube[ti pe mine.

|ncerc` s`-i citeasc` \n ochi adev`ratele sentimente.

BARCA VISURILOR 141

|n lumina lunii, expresia lui p`rea mai blând`, mai tandr`. Cu inima

b`tându-i nebune[te, sim]i cum o cuprinde o dorin]` sfâ[ietoare ca el

s-o ia \n bra]e. Dar putea oare s` aib` \ncredere \n el?

– Poftim, zise el \ntinzându-i inelul care str`lucea sub o raz` de lun`.

M-a[ mai fi str`duit s`-l g`sesc [i s` vin dup` tine dac` n-a[ fi fost sigur

de mine? Helen [tie acum care sunt sentimentele mele pentru ea. Po]i

s-o \ntrebi, dac` nu m` crezi.

|i lu` mâna [i-i puse din nou inelul pe deget. Ea \l vedea str`lucind,

printre lacrimi. Cât ar fi vrut s`-l cread`! Ridic` privirea spre el. Bart \[i

lep`dase masca [i o privea cu o tandre]e atât de sincer`, \ncât \]i era greu

s` nu-l crezi. Toate \ndoielile ei disp`rur`.

– Susanne, n-am sim]it niciodat` fa]` de vreo femeie ceea ce simt

pentru tine, spuse el strângând-o la piept. M` trezesc cu gândul la tine,

m` obsedezi toat` ziua, [i noaptea \mi umpli visele... N-ai sim]it asta?

Voiai s` m` auzi pe mine spunându-]i-o? Ei bine, asta am s` fac: te

iubesc, Susanne. Vreau s` fii so]ia mea, s` devii mama lui Andy [i a

copiilor pe care-i vom avea \mpreun`. Vreau s`-mi petrec restul vie]ii cu

tine, s` te iubesc [i s` te fac fericit`. Ce a[ mai putea ad`uga ca s` te

conving?

Susanne se sim]i inundat` de o ciudat` c`ldur`, ca [i cum s-ar fi trezit

\n plin soare dup` o lung` [i \ntunecat` noapte furtunoas`. Bucuria pe

care o sim]ea era atât de mare, \ncât aproape i se f`cu fric`.

– Bart... m` iube[ti sincer? Este adev`rat?

– Este adev`rat!

O s`rut` \n a[a fel, \ncât nu mai era loc de \ndoial`. Ea \i r`spunse la

s`rut [i fu cuprins` dintr-o dat` de o asemenea dorin]`, atât de violent`

\ncât acum erau amândoi amenin]a]i s` dep`[easc` un anumit prag.

El se \ndep`rt` cu pre]ul unui uria[ efort.

142 PATTI BECKMAN

– Când vom fi c`s`tori]i, zise el cu o voce r`gu[it`, nu vom mai fi

obliga]i s` ne st`pânim dorin]a pe care o sim]im unul pentru altul.

Deocamdat` \ns`, este mai bine s` te las, altfel nu mai r`spund de nimic.

Ea zâmbi, u[or tremurat.

– Atunci, a[tept`m pân`-n noaptea nun]ii...

El d`du din cap.

– A[tept`m pân` atunci...

O prinse de mijloc [i se \ntoarse \ncet spre cas`.

– Mai am de pus la punct vreo dou` afaceri care m` vor obliga s`

lipsesc o vreme. Nu [tiu \nc` pentru cât timp, vreo dou` s`pt`mâni

probabil.

De \ndat` ce m` \ntorc, vom fixa data nun]ii.

– Cu cât mai repede, cu atât mai bine! oft` ea, sprijinindu-se de el,

nevenindu-i \nc` s` cread` \n noua ei fericire.

– Peste o s`pt`mân` \ncepe [coala. Va trebui s`-l \nscriu [i pe Andy.

A crescut atât de repede, \ncât cu siguran]` va avea nevoie de haine noi.

Ai putea s` te ocupi de asta?

– Bine\n]eles! Cu pl`cere!

– Sunt un om de dou` ori fericit, Susanne! Nu numai pentru c` voi

avea o so]ie extraordinar`, dar [i Andy va câ[tiga o mam` minunat`. Este

\n al nou`lea cer de când l-am anun]at c` ne-am logodit.

Ochii Susannei se umplur` de lacrimi de fericire.

– Eu sunt cea mai fericit`...

***

BARCA VISURILOR 143

S`pt`mâna urm`toare, Bart plec` din nou. Susanne se duse la

cump`r`turi \mpreun` cu Andy, \l \nscrise la [coal` [i-l preg`ti pentru

\nceperea [colii.

Plutea parc` pe un nor de fericire. Niciodat` soarele nu i se p`ruse

atât de str`lucitor, aerul atât de \nmiresmat, cântecul p`s`rilor atât de

melodios.

|ntr-o dup`-amiaz`, cineva b`tu u[or \n u[a camerei ei.

– Cine este?

– Sunt Helen.

Termin` de \mbr`cat rochia, \[i perie un pic p`rul [i-i deschise.

– A[... a[ dori s`-]i vorbesc, murmur` Helen.

Susanne o privi cu uimire. Helen se plimba \n sus [i-n jos prin

\nc`pere, nervoas`, luând câte un obiect \n mân`, apoi punându-l la loc

f`r` s`-l vad`, evitând privirea surorii ei.

– Ce s-a \ntâmplat?

Helen d`du din cap.

– Nu [tiu cu ce s` \ncep...

Susanne se sim]i cuprins` de o vag` nelini[te. Cele mai multe

necazuri pe care le avusese \n via]` erau legate de Helen. De data

aceasta, despre ce o mai fi vorba?

– Ce este? Ceva \n leg`tur` cu mama sau cu tata?

– Nu, nu! Nicidecum! Despre mine este vorba... Numai despre mine.

|ncepu s` plâng`.

– N-a[ fi crezut niciodat` c` mi se va \ntâmpla a[a ceva. Nu [tiu ce s`

fac...

– Dar ce este? Vorbe[te, pentru numele lui Dumnezeu!

Helen \nghi]i cu dificultate.

– Sunt gravid`...

144 PATTI BECKMAN

Acestei bombe \i urm` o lini[te ap`s`toare. Apoi, Susanne murmur`:– Oh! Helen...Profund emo]ionat`, se apropie de sora ei [i o strânse \n bra]e.

Pentru prima oar` \n via]a ei, \mp`rt`[ea o emo]ie cu ea. De-a lungulanilor, pr`pastia dintre ele se adâncise pân` la a face din ele dou` str`ine[i rivale. Dar drama pe care o tr`ia acum Helen arunca o punte \ntre ele.

Pentru prima oar`, Helen \[i pierduse aerul de superioritate. P`reaun copil speriat c`utând ajutor la Susanne.

– Ce pot face pentru tine? Vrei s`-mi poveste[ti totul?– Vreau s` p`strez acest copil! Nu vreau s` avortez.Susanne d`du din cap.– I-ai spus tat`lui?– Nu, este imposibil.– De ce crezi asta?– Este plecat \n c`l`torie!– |n c`l`torie?– Da.De data aceasta, Helen o privi pe Susanne drept \n fa]` [i spuse:– Tat`l copilului meu este Bart Stone!

BARCA VISURILOR 145

Capitolul 10

Susanne se \ndep`rt` de sora ei de parc` ar fi mu[cat-o un [arpe.

Simpatia care o \mpinsese spre ea se transform` brusc \ntr-o furie oarb`.

– Nu pot s` cred c` vrei s` te folose[ti \mpotriva mea de un truc atât

de cusut cu a]` alb`. Este un truc vechi de când lumea. Dac` ]ii cu

adev`rat la Bart, ai putea cel pu]in s` dai dovad` de mai mult`

imagina]ie!

– Dar nu este un truc! zise ea cu un glas sfâr[it. Este adev`rat.

Trebuie s` m` crezi!

– Tare a[ vrea s` [tiu de ce...

– P`i, pentru c` dac` \l iube[ti pe Bart a[a cum pretinzi, nu po]i

accepta s` aib` un copil nelegitim. Acesta trebuie s`-i poarte numele! Va

fi fratele vitreg al lui Andy... |]i dai seama ce reprezint` asta \ntr-un or`[el

ca al nostru? Nu se poate s` nu \n]elegi tot ce este \n joc!

– Nu este o noutate pentru mine c` m` vei uimi \ntotdeauna, spuse

Susanne, scârbit`. Sunt convins` c` nu e[ti \ns`rcinat`. E[ti mult prea

abil` \ncât s` te pui \ntr-o asemenea situa]ie. Pur [i simplu, e[ti gata de

orice numai ca s` m` \mpiedici s` m` m`rit cu Bart.

Nu [ov`i nici m`car \n a folosi o stratagem` r`suflat`.

Helen d`du din cap.

– Nu mi-ar fi trecut niciodat` prin minte! |ntâmpl`tor, \ns`, este

adev`rat. S-a \ntâmplat când am fost amândoi la Baton Rouge... |l

iubeam... [i de aceea n-am putut s` rezist... |n]elegi acum de ce eram atât

de tulburat` când, la câteva zile dup` aceea, el mi-a anun]at logodna

voastr`...

– Eu... tot nu cred! zise Susanne, care sim]i cu groaz` cum \ndoiala

pune st`pânire pe ea.

– Ascult`, Susanne!

Este foarte important pentru noi to]i! Dac` vrei s` fii sigur`, vino cu

mine la doctor. El \]i va confirma tot ce ]i-am spus. Atunci, vei fi obligat`

s` crezi.

Helen o privea foarte sigur` pe ea, [i n-avea deloc aerul c` minte.

Susanne era din ce \n ce mai nelini[tit`.

– Bine, bâigui ea. Voi veni cu tine la doctor.

***

Dup` vizita la doctor, Susanne r`mase câteva zile distrus`. Ie[ise din

cabinetul lui ca un trup lipsit de suflet, [ocat` mult prea profund \ncât

s` mai fie \n stare s` plâng`.

Era inadmisibil! Nedrept! |l iubea pe Bart [i [tia acum c` o iube[te [i

el. Dar era tat`l copilului pe care-l purta Helen. Se va c`s`tori cu Helen.

|l cuno[tea destul de bine pentru a [ti c`, atunci când va afla vestea, nu

va da \napoi de la responsabilit`]ile lui.

BARCA VISURILOR 147

Nu era un astfel de om.

Toat` povestea nu putea fi discutat` la telefon, a[a c` va trebui s`

a[tepte \ntoarcerea lui.

Acum, \l pierduse pe Bart pentru totdeauna [i nu [tia cum s`

dep`[easc` o asemenea durere, cum s`-[i \nfrâng` ranchiuna [i furia.

Helen i-l mai luase pe Bart o dat`. De dou` ori, era mai mult decât putea

suporta. C`zu \ntr-o depresie pe care \ncerca s-o ascund`, de bine de

r`u, de p`rin]ii s`i [i de Andy. Bart se va \ntoarce curând. Va trebui s`-i

spun` tristul adev`r [i pe Andy s`-l fac` s` \n]eleag` c` nu va mai deveni

a doua lui mam`.

|ntr-o sear` pe când era \n salon \mpreun` cu tat`l s`u, uitându-se la

televizor, acesta \l \nchise imediat dup` [tiri [i-[i privi \ngândurat fiica.

Ghemuit` \n fotoliul ei, Susanne privea \n gol.

– |n ultima vreme te por]i foarte ciudat, remarc` domnul L'Anjeau.

P`reai atât de fericit` dup` ce Bart te-a cerut \n c`s`torie! S-a \ntâmplat

ceva?

– Este pu]in spus, r`spunse Susanne.

***

Nu exista nici un motiv s`-i ascund` adev`rul. F`r` s` intre \n

detalii, era mai bine ca p`rin]ii ei s` [tie c` \ntre ea [i Bart lucrurile nu

mergeau bine. Vor fi mai pu]in surprin[i când vor afla de ruperea

rela]iei lor.

– Vrei s` vorbe[ti cu mine? \ntreb` domnul L'Anjeau cu solicitudine.

– Nu cred. Deocamdat` nu, tat`.

148 PATTI BECKMAN

F`cea eforturi imense s`-[i ascund` resentimentele fa]` de sora ei [i

reu[ea cu greu s` se st`pâneasc`. Dintr-o dat`, \ns`, explod`:

– Pur [i simplu nu reu[esc s` \n]eleg de ce Helen trebuie s` ob]in`

ceea ce vrea \ntotdeauna!

– Ce vrei s` spui cu asta? \ntreb` domnul L'Anjeau, a c`rui fa]`

exprima cea mai vie perplexitate.

Susanne se gândi o clip`, c`utându-[i cuvintele. Nu voia ca

ranchiuna fa]` de sora ei s` se r`sfrâng` asupra rela]iei cu tat`l s`u. Dar

fusese dep`[it pragul care i-ar mai fi permis s` se st`pâneasc`.

– De ce ai preferat-o \ntotdeauna pe Helen? \ntreb` ea cu

am`r`ciune.

Eu am fost cea care te-a ajutat \ntotdeauna, care eram cea mai legat`

de cas` [i care am f`cut totul ca s` salvez barca. Dar tu n-ai avut niciodat`

ochi decât pentru Helen!

– Susanne! strig` domnul L'Anjeau, cu ochii m`ri]i de stupoare. Cum

po]i s` spui a[a ceva?

Se aplec` spre ea [i-i lu` mâinile:

– N-am iubit-o niciodat` pe Helen mai mult decât pe tine!

– Atunci de ce era tratat` ca o prin]es` [i eu ca un muritor de rând?

{tii bine c` este adev`rat, tat`. Doar n-am visat! Orice a[ fi f`cut, oricum

a[ fi \ncercat s`-]i demonstrez cât de mult te iubeam, n-am reu[it s` ob]in

de la tine nici a suta parte din dragostea pe care i-o purtai ei!

– {i de atâ]ia ani, tr`ie[ti cu certitudinea asta?

E[ti convins` c` o prefer pe Helen? \ntreb` cu triste]e domnul

L'Anjeau.

– Da... {i n-am \n]eles niciodat` de ce.

– Oh! Susanne, murmur` tat`l s`u cu o voce abia auzit`. Nu mi-a[ fi

imaginat niciodat` s` existe o asemenea ne\n]elegere \ntre noi! Este

BARCA VISURILOR 149

adev`rat c` am protejat-o mai mult decât pe tine, dar niciodat` n-am

iubit-o mai mult. Este absolut fals ce spui!

– Dar atunci, de ce o r`sf`]ai atâta?

– Ca s-o ap`r! Familia L'Anjeau a fost \ntotdeauna mândr` de

str`mo[ii ei, genera]ii autentice de creoli. Când bunica ta s-a m`ritat cu

un biet norvegian, a fost ]inta dispre]ului tuturor.

– Ca [i mama lui Bart?

– Exact! Din fericire, mama ta s-a n`scut cu toate caracteristicile

creole, cu p`rul negru, pielea m`slinie, [i pân` la urm` au acceptat-o.

Dar când s-a n`scut Helen, blond` cu ochi alba[tri ca ai bunicului s`u,

am vrut s-o ferim s` sufere.

– |n timp ce eu, brunet` fiind, nu riscam nimic.... A[a este?

– Da... nu-i chiar atât de complicat. Dar asta n-are nimic de-a face cu

dragostea pe care v-o purtam amândurora. V` iubim la fel pe

amândou`!

Susanne \[i privea tat`l ca [i cum \l vedea pentru prima oar`. Se

sim]ea mai aproape de el ca niciodat`. Aceast` explica]ie simpl` \i alunga

resentimentele de o via]` fa]` de sora ei. Tocmai \n]elesese c` ea,

Susanne, fusese considerat` \n siguran]` \n sânul familiei. Pe când

Helen, f`r` s` [tie, mergea pe o ghea]` sub]ire care risca \n orice clip` s`

se rup` [i s` se pr`bu[easc` \n abisurile umilin]ei.

Aceasta fu [i lovitura de gra]ie adus` speran]ei ei c` va mai putea

s`-l p`streze pe Bart. Helen trebuia scutit` de ru[inea de a aduce pe

lume un copil nelegitim. Toat` familia ar ar`ta-o cu degetul, mul]umit`

s` aib` dovada a ce a[teptaser` din partea ei.

– Sunt obosit`, zise Susanne, ridicându-se.

Se duse s`-[i \mbr`]i[eze tat`l, bâigui un "noapte bun`" [i se repezi

\n camera ei. Se arunc` pe pat [i \ncepu s` plâng`.

150 PATTI BECKMAN

"Oh, Bart, Bart! De ce trebuie ca lucrurile s` mearg` atât de r`u? Dece?

Tu e[ti tot ce d` sens vie]ii mele, [i trebuie s` renun] la tine pentrutotdeauna!"

BARCA VISURILOR 151

Capitolul 11

– Va trebui s` te \nsori cu Helen! spuse Susanne suspinând.

|[i scoase inelul de pe deget [i i-l puse \n palm`.

– Este o capcan`! f`cu Bart furios. {tii foarte bine c` este ultimul

lucru la care recurge o femeie atunci când \i scap` un b`rbat, acela de a

pretinde c` este \ns`rcinat`!

Ochii lui negri aruncau fulgere.

– Dar doctorul a confirmat! Oricât de \ngrozitor ar fi pentru mine,

nu pot totu[i s` m` m`rit cu tine \n timp ce sora mea \]i poart` copilul.

Ar fi prea nedrept!

Susanne repetase de multe ori discursul pe care i-l va ]ine lui Bart la

\ntoarcere, [i care \i va distruge via]a pentru totdeauna. N-o f`cuse

imediat, vrând \n mod egosit s` se mai bucure de câteva momente de

fericire al`turi de el. |l l`sase chiar s-o s`rute p`tima[ [i se abandonase

\n bra]ele lui plângând. Nu avea \ns` puterea s`-i ascund` adev`rul

mult` vreme.

|i povesti \n am`nunt ce se \ntâmplase, sperând \nc` \n adâncul

inimii, dar f`r` s` cread`, c` nimic din toate astea nu era adev`rat.

– Minte! strig` Bart. N-am atins-o \n via]a mea!

– A[ vrea s` te cred! spuse Susanne printre lacrimi. Dar nu putem

nega faptele!

– De ce alegi s-o crezi pe Helen mai degrab` decât pe mine? \ntreb`

Bart, furios.

– Pentru c` este \ntr-adev`r \ns`rcinat`!

|l implora pe Bart, singurul b`rbat pe care-l iubise vreodat`, s` se

c`s`toreasc` cu sora ei! Lacrimi de durere \i [iroiau pe obraji.

St`teau amândoi \n ma[in`, \n fa]a casei Susannei. Seara ar fi putut

s` fie minunat`, cu soarele care disp`rea \ncet la orizont, \n timp ce briza

r`coroas` \ncepea s` adie. Ca \ntotdeauna la \nceput de toamn`, o pânz`

su]ire de cea]` se ridica dinspre ]`rm [i se \ntindea apoi peste tot ]inutul.

Dar Susanne nu mai era sensibil` decât la povara care-i ap`sa inima.

– O s`-i spun câteva cuvinte, ]icnitei de sor`-ta! bomb`ni Bart.

– Se \ntoarce abia mâine. S-a dus s`-[i petreac` noaptea la o prieten`.

Avea nevoie s` se \ndep`rteze de acest loc ca s`-[i revin`. Povestea asta

ne-a dat peste cap pe amândou`. A[ da orice ca toate acestea s` nu se fi

\ntâmplat! Dar acum nu se mai poate face nimic...

Deschise portiera [i, f`r` s` mai priveasc` \napoi, se repezi spre cas`.

– Susanne! o strig` Bart de mai multe ori.

Trebui s`-[i foloseasc` tot curajul pentru a nu se \ntoarce. Intr` \n

cas` [i alerg` s` se arunce pe pat, unde \[i v`rs` toat` disperarea. Nu se

mai opri din plâns, gândindu-se la aceast` oribil` \ntors`tur` care-i

smulgea de lâng` ea b`rbatul care ar fi trebuit s` fie al ei.

A doua zi diminea]`, cineva b`tu la u[`. Susanne se duse s` deschid`.

Dar nu era Bart, a[a cum se a[teptase, ci Howard.

– Oh! exclam` ea. Helen nu este acas`!

BARCA VISURILOR 153

Se \ntreb` brusc cum va reac]iona Howard la vestea c`s`toriei

Helenei cu Bart. Ce p`cat! Un b`rbat atât de bun...

– Nu pe Helen am venit s-o v`d, ci pe tine.

P`rea grav, tras la fa]`.

– Pe mine?

– Da. Pot s` intru?

– Fire[te!

Se a[ezar` unul \n fa]a celuilalt. Howard r`mase t`cut o vreme.

– Spune-mi, Susanne. Ai vreo idee despre ceea ce se \ntâmpl`?

– Ce vrei s` spui?

– Ce a p`]it Helen?

Susanne \[i sim]i brusc palmele umede. Se [terse pe [ortul de blugi.

Bine\n]eles c` [tia ce p`]ise Helen. Dar nu era r`spunz`toare de asta.

– Nu \n]eleg.

– De câtva timp, este atât de bizar`! Mai \ntâi nu mai vrea s` m` vad`.

{tii acum sentimentele mele pentru ea, Susanne. Nu pot s` renun], pur

[i simplu la ea. Am \ncercat s`-i vorbesc, s` aflu ce s-a \ntâmplat. Apoi

mi-a spus c` se va c`s`tori cu Bart! Dar tu e[ti logodit` cu Bart!

– Am fost! \l corect` ea, ar`tându-i mâna pe care nu se mai afla inelul.

Nu putea s` spun` mai mult f`r` s` \nceap` s` plâng`.

– Susanne! Ce s-a \ntâmplat? Totul mergea atât de bine \ntre mine [i

Helen!

|n fa]a insisten]ei [i \ngrijor`rii lui Howard, Susanne se dezmetici

brusc. Avu ca o str`fulgerare.

De când Bart anun]ase logodna lor, Helen [i Howard fuseser` mereu

\mpreun`. La urma urmei, nimic nu era mai firesc dac`, pentru a se

consola fiecare de dezam`girea lui, avuseser` o leg`tur`! Cum de nu se

gândise mai devreme?

154 PATTI BECKMAN

F`r` \ndoial`, fusese prea tulburat` ca s` mai gândeasc`...

Fu cuprins` brusc de o nou` speran]`. Poate c` Bart \i spusese

adev`rul? |n cazul acesta, copilul ar putea fi al lui Howard [i nu al lui

Bart? |[i cuno[tea prea bine sora pentru a [ti c` era absolut \n stare s` se

foloseasc` de sarcin` pentru a pune mâna iar`[i pe Bart...

Vocea lui Howard ajungea pân` la ea ca \ntr-un vis.

– }i-a spus ceva \n leg`tur` cu mine? }i-a explicat de ce se poart` a[a

rece cu mine? A[ face orice pentru ea ca s` se \ntoarc` la mine! Dar este

foarte greu, nici m`car nu [tiu ce-mi repro[eaz`!

– O s`... vorbesc cu ea, Howard!

– Mul]umesc, Susanne. {tiam c` pot conta pe tine!

Dup` plecarea lui, Susanne \ncerc` s` fac` un plan de ac]iune.

Trebuia s`-i spun` totul lui Bart, sau s` aib` mai \ntâi o explica]ie cu

Helen? Nu! Era \nc` \n stare s` nege [i s` sus]in` c` este copilul lui Bart.

Pân` la urm`, \i telefon` lui Bart. Dup` cinci minute, veni la ea. |i

spuse câteva cuvinte despre supozi]iile ei \n leg`tur` cu Helen [i

Howard.

– Nu sunt doar supozi]ii, este o certitudine, spuse el cu voce cald`.

Dac` \n loc s-o crezi pe sora ta m-ai fi crezut pe mine, toate discu]iile

astea n-ar fi mai avut loc. Acum \ns`, o s`-]i dovedesc c` nu este copilul

meu. Este imposibil. }i-am mai spus c` n-am atins-o. {i s` nu-mi mai pui

vreodat` cuvântul la \ndoial`!

F`cu câ]iva pa[i prin \nc`pere.

– Acum, vom da la iveal` adev`rul! {i [tiu cum vom face! Cheam-o

pe sora ta. Spune-i c` m-am \ntors [i vreau s`-i vorbesc.

Susanne se supuse [i la pu]in timp dup` aceea, Helen era \mpreun`

cu ei \n salon, cu ochii ei alba[tri umezi [i larg deschi[i.

– Oh, Bart! sunt fericit` c` te-ai \ntors! }i-a spus Susanne ceva...

BARCA VISURILOR 155

– Da.

– |]i mul]umesc, Susanne. Bart, \mi pare sincer r`u de ceea ce s-a

\ntâmplat, dar...

– |nceteaz`, Helen! zise Bart aspru. Po]i s` \ncetezi s` mai joci teatru!

– |n leg`tur` cu ce?

– Cu sarcina ta!

– Dar este adev`rat! Susanne \mi este martor`! A venit cu mine la

doctor, a vorbit cu el!

– {i eu, zise Bart.

– Atunci, [tii bine c` spun adev`rul!

– Da, [tiu c` e[ti \ns`rcinat`. Dar adev`rul se termin` aici. Copilul

acesta este al lui Howard! Doctorul mi-a spus c` e[ti \ns`rcinat` doar de

câteva s`pt`mâni, [i c`l`toria noastr` la Baton Rouge a fost mult mai de

mult. Este deci imposibil ca acest copil s` fie al meu.

Helen \i privi pe rând pe Susanne [i pe Bart. |[i trecu nervoas` limba

peste buzele uscate. Privirea i se \ntunec`.

Susanne st`tea \ncordat` pe scaunul ei. P`rea c` timpul se oprise \n

loc. Tot viitorul ei depindea acum de ceea ce va spune sora ei. |i a[tept`

r`spunsul cu un amestec de nelini[te [i ner`bdare.

Ro[ie la fa]` de furie, cu buzele tremurând, sora ei nu-[i g`sea locul.

– Este adev`rat, nu-i a[a? insist` Bart. Recunoa[te!

Helen r`mase t`cut`, dar o lacrim` \ncepu s` i se preling` pe obraz.

|n sfâr[it, spuse \ncet:

– Eram atât de disperat` c` te voi pierde, \ncât eram gata s` fac orice

numai ca s` te oblig s` te c`s`tore[ti cu mine. La un moment dat, m-ai fi

iubit iar`[i la fel ca \nainte...

Ca [i cum dintr-o dat` lumea s-ar fi repus \n mi[care, Susanne \l v`zu

pe Bart sprijinindu-se de ea [i luându-i mâinile.

156 PATTI BECKMAN

Cu ochii plini de lacrimi [i de fericire, Susanne ridic` spre el o privire

radioas`.

– Oh, Bart! Cum am putut s` fiu atât de proast` [i s` am \ncredere

\n Helen? Dar când doctorul mi-a confirmat c` este \ns`rcinat`, nu m-am

mai gândit la nimic.

Nici m`car nu l-am \ntrebat ce vârst` are sarcina. Noroc c` ai fost mai

de[tept decât mine!

Bart \ncepu s` râd` [i d`du din cap.

– {tii, am jucat mult pocher \n via]a mea. Sunt obi[nuit s` v`d

cacialmale!

– Despre ce cacialmale vorbe[ti? \ntreb` Helen.

– Nici un doctor nu d` asemenea informa]ii decât dac` este autorizat

oficial de pacienta sa...

– Vrei... vrei s` spui...

– C` n-am fost niciodat` la doctorul t`u! Tu e[ti singura care [tii de

când e[ti \ns`rcinat`!

– Nu trebuia s` faci asta, Helen, spuse Susanne. Când m` gândesc la

b`iatul acela minunat care nu-[i dore[te decât s` te ia de so]ie! Howard

este \nnebunit dup` tine, [tii?

Cu obrajii stacojii de furie, Helen le arunc` o privire uciga[` [i ie[i

din camer` trântind u[a.

– Nu... nu \n]eleg, spuse Susanne, epuizat` de toate aceste emo]ii.

Din moment ce [tia]i amândoi c` acest copil nu poate fi al vostru, ce

spera s` ob]in` jucând aceast` comedie?

– Mi se pare destul de limpede. A crezut probabil c` f`cându-te s` te

\ndoie[ti de mine, va reu[i s` ne despart`. Trebuie s` fi fost convins` c`

eram \nc` sensibil la farmecele ei [i c` putea s` se foloseasc` de ele

pentru a m` face s`-mi fie mil` de ea [i s-o iau de so]ie. Era un plan

BARCA VISURILOR 157

destul de nechibzuit, dar [tii la fel de bine ca [i mine cât de mult \i plac

Helenei situa]iile teatrale. Era \n stare s` se aga]e de orice...

Dou` zile mai târziu, familia afla cu stupoare c` Helen [i Howard se

c`s`toriser` \n secret.

– Crezi c` vor fi ferici]i? \ntreb` Susanne.

– Bine\n]eles! afirm` Bart. Howard este un b`rbat serios [i

cumsecade, a[a cum \i convine Helenei... {i acest copil... este probabil

exact ce-i trebuie pentru a se ocupa [i de altcineva decât de ea \ns`[i.

– Probabil c` vor trece prin momente dificile, zise Susanne. Dar sper

c`, pân` la urm`, va fi bine.

– |n general, maternitatea are darul s` trezeasc` la femei tot ce are

mai bun \n ea... Vrei s` \ncerci [i tu? \ntreb` Bart, aruncându-i o privire

mali]ioas`.

Susanne ro[i.

– Poate... Dar sunt deja mam`! Nu uita de Andy...

Bart \[i pocni degetele.

– Andy! Trebuie s` m` duc s`-l iau de la [coal`.

De \ndat` ce fur` to]i trei \n ma[in`, Susanne \l lini[ti imediat pe

Andy:

– De data aceasta, chiar voi deveni mama ta!

– Super! exclam` el cu un zâmbet larg. {i Biscuit? Va deveni fratele meu!

|ncepur` cu to]ii s` râd`.

– Cam a[a! r`spunse Susanne. |n orice caz, vom face parte din

aceea[i familie!

Bart opri ma[ina \n fa]a casei familiei L'Anjeau.

– Acum, [terge-o, \i spuse el fiului s`u, du-te la doamna L'Anjeau. |n

dup`-amiaza asta, ea se va ocupa de tine. Susanne [i cu mine trebuie s`

ne ocup`m de preg`tirile pentru nunt`.

158 PATTI BECKMAN

Andy nu mai a[tept` [i o [terse spre cas`.– Acum, trebuie s` termin`m o treab` care a r`mas \n suspensie,

spuse el.O lu` spre docuri [i opri ma[ina \n dreptul unei b`rci. Lic`rirea

mali]ioas` care str`lucea \n ochii lui \i tr`da \ndeajuns inten]iile.– Nu \nainte de nunt`, Bart Stone! protest` Susanne \n timp ce el o

ajuta s` urce la bord.– Mi se p`rea totu[i c` un mic "aperitiv" ar fi fost potrivit... |]i este

cumva fric` de tine când e[ti cu mine?– {tii bine c` da! r`spunse ea zâmbind [i abandonându-se \n bra]ele

lui.Apusul de soare iriza reflexe roz peste apele albastre ale m`rii, \n

timp ce "Helanne" se \ndep`rta \ncet de golf.

Sfâr[it

BARCA VISURILOR 159

giannijollys