thri l ler rel igios

PATRICK GRAHAM este de forma]ie pilot de avion, dar activeaz\ ca expert pe probleme de

spionaj economic pentru diferite companii interna]ionale. În vârst\ de patruzeci [i unu de ani

[i tat\ a trei copii, este pasionat de istoria religiilor [i tr\ie[te între Roma, Paris [i New York.

NEMIRA

Traducere din limba francez\Diana Mor\ra[u

Lui Sabine de Tappie

„Voi sunte]i din tat\l vostru diavolul [i vre]is\ face]i poftele tat\lui vostru. El, de la `nceput,a fost ucig\tor de oameni [i nu a stat `ntru adev\r,pentru c\ nu este adev\r `ntru el. Când gr\ie[teminciuna, gr\ie[te `ntru ale sale, c\ci este minci-nos [i tat\l minciunii.“

Evanghelia dup\ Ioan (8, 44)

„~n cea de-a [aptea zi, Dumnezeu d\du oame-nii fiarelor p\mântului, pentru ca fiarele s\-i sfâ[ie.Iar\ mai apoi, ̀ nchizându-l pe Satana ̀ n str\fundu -rile acestei lumi, `[i `ntoarse fa]a de lucrarea Lui [iSatana r\mase singur, ca s\-i sminteasc\ pe oameni.“

Evanghelia dup\ Satana,

al [aselea oracol al C\r]ii Blestemelor

„Toate marile adev\ruri au `nceput prin a fiblasfemii.“

GEORGE BERNARD SHAW, Annajanska

„Dumnezeul cel `nfrânt se va face Satana. IarSatana cel `nving\tor se va face Dumnezeu.“

ANATOLE FRANCE, La Révolte des anges

PARTEA ~NTÂI

1

11 februarie 1348, m\n\stirea-fort\rea]\ Bolzano, `n nordul Italiei

Cum `n chilia pe care o lumina, aerul se rarefia v\zând cu ochii, lumâna-rea groas\ din cear\ ̀ ncepu s\ pâlpâie. Se stinse ̀ n curând, degajând un mirosp\trunz\tor de seu [i fitil ars.

Epuizat\ de mesajul pe care ̀ l gravase pe zid cu o dalt\, b\trâna c\lug\ri]\`ntemni]at\ `l reciti pentru ultima oar\, pip\ind cu vârful degetelor scrijeli-turile pe care ochii osteni]i nu izbuteau s\ le mai disting\. Dup\ ce se asi-gur\ c\ a incrustat ̀ ndeajuns de adânc ̀ n piatr\ rândurile acelea, verific\ u[orcu o mân\ tremurând\ tr\inicia peretelui care o ]inea prizonier\. Un zid dec\r\mid\ a c\rui grosime o izola de lume [i o sufoca `ncetul cu `ncetul.

~ngustimea cavoului nu `i permitea nici s\ se ghemuiasc\, nici s\ steadreapt\, a[a c\ de ceasuri ̀ ntregi b\trâna se chinuia, ̀ ndoit\ de spate, ̀ n firidaaceea. Supliciul zidirii de viu. ~[i amintea c\ citise numeroase manuscrise carepovesteau suferin]ele celor osândi]i s\ fie zidi]i `n piatr\, dup\ ce tribunalelePreasfintei Inchizi]ii reu[eau s\ le smulg\ m\rturiile. Nelegiuite care au lep\datprunci, vr\jitoare [i suflete moarte pe care cle[tii [i c\rbunii `ncin[i le-auf\cut s\ scuipe toate cele o mie de nume ale Necuratului.

~n gând `i revenea mai ales un pergament din veacul trecut, `n care fuseseconsemnat\ cucerirea m\n\stirii din Servio de c\tre trupele papei Inocen]iual IV-lea. Nou\ sute de cavaleri au `ncercuit `n acea zi de pomin\ zidurile `nspatele c\rora se zvonea c\, poseda]i de for]ele R\ului, c\lug\rii oficiau slujbesatanice `n timpul c\rora despicau pântecele femeilor `ns\rcinate pentru a le

devora progeniturile nen\scute. ~n urma acestei armate, a c\rei avangard\d\dea asalt dup\ asalt asupra por]ilor fort\re]ei, cu izbituri de berbec, ve-neau care [i tr\suri ̀ n care se aflau trei judec\tori ai Inchizi]iei dimpreun\ cunotarii lor, c\l\ii legiui]i [i uneltele lor aduc\toare de moarte. Odat\ poartasmuls\ din ]â]âni, c\lug\rii au fost obliga]i s\ `ngenuncheze `n capel\. Dup\ce au cercetat acea adunare t\cut\, care degaja miasme fetide, mercenariipapei i-au desc\p\]ânat pe cei mai slabi, pe cei surzi, mu]i, schilozi [i s\racicu duhul. Pe ceilal]i i-au târât `n subteranele m\n\stirii unde i-au torturat zi [inoapte, f\r\ `ncetare, vreme de o s\pt\mân\. {apte zile de ]ipete [i lacrimi.{i du-te-vinoul nesfâr[it al vedrelor cu ap\ st\tut\ pe care servitori `nsp\i -mânta]i le azvârleau pe dale pentru a sp\la b\l]ile de sânge. ~ntr-un sfâr[it, dup\ce luna a p\lit pentru ultima oar\ deasupra acestor cruzimi de neimaginat, ceicare au rezistat dezmembr\rilor [i priponirilor, cei care au urlat f\r\ a muri`n timp ce c\l\ii le str\pungeau ombilicul [i le scoteau m\runtaiele, cei carenu [i-au dat cea de pe urm\ suflare când le plesnea carnea sub fierul inchizi-torilor – to]i ace[tia au fost zidi]i de vii, `n agonie, `n m\runtaiele m\n\stirii.Patru sute de schelete vii care au zgâriat piatra, umplând-o de sânge.

Acum, venise rândul ei. Cu deosebirea c\ b\trâna c\lug\ri]\ nu trecuse princhinurile torturii. Pentru a sc\pa de uciga[ul diabolic ce se strecurase `nm\n\stire, ea, maica Isolda de Trento, stare]a augustinelor din Bolzano, s-azidit de vie cu propriile ei mâini. Mortar [i c\r\mizi pentru a astupa firida `ncare [i-a aflat ascunz\toare, câteva lumân\ri, lucru[oarele ei am\râte [i, f\cut sul`ntr-o fâ[ie de pânz\ cerat\, teribilul secret pe care `l zidise dimpreun\ cu ea.Nu ca s\ nu se pr\p\deasc\, nu, ci ca s\ nu cad\ ̀ n mâinile Fiarei care o urm\rea`n aceste locuri sfinte: un uciga[ f\r\ chip care, noapte de noapte, i-a masacrattreisprezece c\lug\ri]e din congrega]ie… un c\lug\r… sau ceva de nenumit cares-a insinuat `n l\ca[ la ad\postul rasei c\lug\re[ti. Treisprezece nop]i. Trei-sprezece crime ritualice. Treisprezece c\lug\ri]e crucificate. De la acel apus,de când se `nst\pânise asupra m\n\stirii Bolzano, Fiara se hr\nise cu carnea [icu sufletele slujitoarelor Domnului.

Maica Isolda era pe punctul de a a]ipi când pe treptele care duceau spresubsol r\sunar\ zgomote de pa[i. ~[i ]inu r\suflarea [i ciuli urechile. O voce`ndep\rtat\ str\b\tu tenebrele, o voce firav\ ca de copil, `necat\ `n lacrimi,care o striga din capul sc\rilor. ~n spa]iul `ngust al firidei, b\trâna c\lug\ri]\

E V A N G H E L I A D U P Ă S A T A N A12

`ncepu f\r\ s\ vrea s\ cl\n]\ne din din]i. Vocea! Era vocea surorii Bragance,cea mai tân\r\ dintre novice. O ruga pe maica Isolda s\ `i spun\ unde s-a as-cuns [i o implora s\-i dea [i ei voie s\-i stea al\turi, s\ scape de uciga[ul careera pe urmele ei. Sugrumat\ de suspine, vocea repeta la nesfâr[it c\ nu vreas\ moar\. Aceea[i sor\ Bragance pe care maica Isolda o `ngropase cu mâinileei, `n chiar acea diminea]\, `n p\mântul cleios al cimitirului: un biet sac depânz\ `n care b\gase ce mai r\m\sese din cadavrul masacrat de Fiar\.

Cu obrajii plini de lacrimi de spaim\ [i durere, b\trâna stare]\ `[i astup\urechile, s\ nu mai aud\ plânsetele lui Bragance. Apoi `nchise ochii [i `l im-plor\ pe Dumnezeu s\ `[i `ntoarc\ fa]a c\tre ea.

2

Totul a `nceput `n urm\ cu câteva s\pt\mâni, când s-a zvonit c\ Vene]iaera sub ape [i sute de mii de [obolani au invadat canalele cet\]ii lacustre. Sespunea c\ roz\toarele, m\cinate de cine [tie ce boal\ tainic\, atacau oamenii[i câinii. O armat\ cu gheare [i col]i care, de la Giudecca [i pân\ la insulaSan Michele, ie[ea din lagune [i se rostogolea de-a valma pe str\du]e.

Primele cazuri de cium\ au ap\rut `n cartierele s\race; b\trânul doge alVene]iei a blocat podurile [i a g\urit ambarca]iunile care asigurau leg\tura cucontinentul. {i-a pus str\jile de paz\ la por]ile cet\]ii [i a trimis `n grab\ ca-valerii s\-i avertizeze pe seniorii din ̀ mprejurimi despre nenorocirea care s-aab\tut asupra lagunelor. La treisprezece zile de la cre[terea apelor, primelefocuri s-au ridicat pe cerul Vene]iei. Gondole gemând sub greutatea cada-vrelor str\b\teau canalele ̀ n lung [i-n lat pentru a pescui pruncii mor]i pe caretinerele mame `i azvârleau pe fereastr\, jelindu-i amarnic.

La cap\tul acestei s\pt\mâni sinistre, potenta]ii Vene]iei [i-au asmu]it oa-menii ̀ mpotriva g\rzilor dogelui, care p\zeau ̀ n continuare podurile. ~n chiaracea noapte, un vânt r\u-prevestitor care b\tea dinspre mare a `mpiedicat co-poii s\ adulmece urma fugarilor care ̀ ncercau s\ ias\ din cetate, luând-o ̀ nsprecâmpuri. Seniorii de Padova [i de Mestre [i-au trimis `n grab\ sute de arca[i[i de arbaletrieri ca s\ opreasc\ valul de muribunzi care amenin]au s\ umple

P A T R I C K G R A H A M 13

continentul. Numai c\ nici norii de s\ge]i, nici pocnetele archebuzelor nu au`mpiedicat flagelul s\ se propage dinspre Vene]ia cu iu]eala unui foc de paie.

F\r\ z\bav\, s-a trecut la incendierea satelor; mor]ii erau arunca]i de-avalma pe rugurile ̀ nalte. Cet\]i ̀ ntregi au fost puse sub carantin\ ̀ n ̀ ncercareade a st\vili r\spândirea molimei. S-a pres\rat sare grunjoas\ peste câmpuri,iar pu]urile au fost astupate cu moloz. Toate au fost stropite cu agheasm\,iar sutele de privighetori care `[i f\ceau veacul pe por]ile caselor au fost pi-ronite. Ba au fost chiar arse pe rug câteva vr\jitoare, câ]iva cu buz\-de-iepure[i copii schilozi. {i câ]iva coco[a]i. Dar ciuma neagr\ `ncepu s\ se abat\ [iasupra animalelor [i ̀ n curând au fost v\zute haite de câini [i stoluri de corbiatacând roiurile de fugari care umpleau drumurile.

Adus de porumbeii c\l\tori care au p\r\sit cetatea-fantom\, r\ul s-a r\spân-dit apoi la toate p\s\rile din peninsul\. Cadavre pietrificate de sturzi, ciori,gugu[tiuci [i vr\biu]e au acoperit solul [i acoperi[urile caselor. Dup\ aceea a venitrândul vie]uitoarelor s\lbatice, vulpi, dihori, [oareci-de-câmp [i de p\dure s\ias\ din codri [i s\ se al\ture regimentelor de [obolani care luat cu asalt cet\]ile.~n doar o lun\, asupra nordului Italiei se pogor` lini[tea mor]ii: mai r\sunadoar vuietul ciumei, care se `ntindea mult mai rapid decât zvonurile care oprecedau [i care se stingeau [i ele, ̀ ncetul cu ̀ ncetul. ~n curând, niciun murmur,niciun ecou, niciun porumbel c\l\tor [i niciun cavaler nu mai anun]a r\ul cesta s\ `nghit\ totul. ~n acea iarn\ funest\, care se anun]a a fi cea mai rece a ace-lui veac, nu s-a mai aprins niciun foc pentru a alunga armia de [obolani ce urca`nspre nord, niciun regiment de ]\rani nu a mai fost masat la por]ile cet\]ilorpentru a agita tor]e [i coase, niciun b\rbat `n putere nu a mai fost chemat s\duc\ sacii cu semin]e `n hambarele fortificate ale castelelor.

~naintând cu viteza vântului, f\r\ a ̀ ntâlni ̀ n cale nici cea mai m\runt\ re-zisten]\, ciuma a trecut Alpii [i s-a unit cu focarele ce r\v\[eau regiunea Pro-vence. Se spunea c\ la Toulouse [i la Carcassonne mul]imea dezl\n]uit\ i-alin[at pe cei r\ci]i [i b\lo[i. ~n Arles, bolnavii erau `ngropa]i `n imense gropicomune, cei din azilurile din Marsilia erau stropi]i cu ulei [i r\[in\ [i ar[i devii, iar la Grasse [i Gardanne s-a dat foc culturilor de lavand\ pentru a maielibera cerul de miasmele puturoase.

E V A N G H E L I A D U P Ă S A T A N A14

Ini]ial la Orange, apoi [i la Lyon, armatele regelui au pus tunurile pe ocea-nul de [obolani care se apropia. O maree atât de furioas\ [i fl\mând\, c\ pu-teai s-o auzi mu[când pietrele [i zgrep]\nând trunchiurile copacilor.

~ncartiruindu-[i cavaleria la Maçon, r\ul a luat calea Parisului [i a Germaniei,nimicind cet\]ile `ntâlnite `n cale. ~n curând, malurile Rinului se umplur\ decadavre. Se spunea c\ molima a ajuns pân\ la ceruri [i c\ Dumnezeu `nsu[imurea de cium\.

3

Aproape sufocat\ `n firida ei, maica Isolda `[i aminti de acel cavaler pre-vestitor de r\u care r\s\rise din cea]\ la unsprezece zile de la incendiereaVene]iei de c\tre regimentele romane. Ajuns lâng\ zidurile m\n\stirii, b\rba-tul a suflat din corn, iar maica stare]\ a ie[it pe metereze s\ aud\ ce avea de spus.

Cavalerul `[i tr\sese peste chip pulpana mizer\ a vestei. Era scuturat de otuse seac\, ce-i umplea de sânge hainele de un gri murdar. ~[i duse palmele lagur\ [i strig\ spre `nalturi, pentru a acoperi zbaterea vântului:

– Hei, voi, cei de pe metereze! Sunt ̀ ns\rcinat de episcop s\ anun] m\n\sti-rile [i schiturile c\ nenorocirea neagr\ se apropie. Ciuma a ajuns la Bergamo[i la Milano. R\ul se ̀ ntinde [i spre sud. Focuri de avertisment au fost aprinsela Ravenna, Pisa [i Floren]a.

– Ave]i ve[ti de la Parma?– Nu, maic\, pe to]i sfin]ii. Dar pe drum am v\zut oceane de tor]e `n

apropierea Cremonei, care va fi probabil incendiat\ curând; la fel, [i proce-siuni pe sub zidurile Bolognei. Am ocolit apoi Padova, al c\rui rug purificatorlumina deja noaptea, la fel [i Verona, despre care câ]iva supravie]uitori mi-aupovestit c\ neferici]ii care nu au putut sc\pa dintre ziduri au ajuns s\ se luptecu câinii pentru cadavrele `ngr\m\dite pe str\zi. De zile bune nu mai `ntâl-nesc `n cale decât cimitire [i gropi pline, pe care groparii nu au mai avut nicim\car puterea s\ le astupe.

– {i Avignon? {tii ceva despre Avignon? Despre palatul Sfin]iei Sale?

P A T R I C K G R A H A M 15

– Nicio veste dinspre Avignon. Nici din Arles sau N`mes. Oriunde ̀ ntorciprivirea, dai peste sate incendiate. Se fac slujbe pentru a se risipi norii demu[te care infesteaz\ cerul. Peste tot sunt arse mirodenii [i plante aromatepentru a alunga duhoarea adus\ de vânt. Pe to]i sfin]ii, peste tot se moare,str\zile colc\ie de mii de cadavre secerate de flagel [i de archebuzele solda]ilor.

Dup\ un moment de t\cere, c\lug\ri]ele au implorat-o pe maica stare]\ s\-ideschid\ nefericitului por]ile. F\cându-le semn s\ tac\, se aplec\ din noupeste metereze.

– Ce episcop spunea]i c\ v-a trimis?– Excelen]a Sa monseniorul Benvenuto Torricelli, episcop de Modena,

Ferrara [i Padova.Maica Isolda se cutremur\. ~i r\spunse cu o voce `nghe]at\:– ~mi pare r\u, messire, v\ anun] cu regret c\ monseniorul Torricelli [i-a

g\sit ob[tescul sfâr[it anul trecut, ̀ n urma unui accident de tr\sur\. Am s\ v\rog, a[adar, s\ v\ vede]i de drum. ~nainte de asta, vre]i s\ v\ arunc\m ceva demâncare [i câteva unsori, s\ v\ fric]iona]i pieptul?

Dinspre metereze se ̀ n\l]ar\ strig\te de stupoare când cavalerul [i-a smulsacoper\mântul [i a l\sat vederii obrazul ros de cium\.

– Dumnezeu a murit la Bergamo, maic\! Ce unsori `mi po]i da pentrur\nile astea? Ce rug\ciuni? Deschide por]ile, scorpie b\trân\, s\-mi ̀ mpr\[tiis\mân]a `n pântecele novicelor tale!

Urm\ o nou\ t\cere, tulburat\ doar de [uierul vântului. Cavalerul f\custânga-mprejur [i, crava[ându-[i calul cu s\lb\ticie, se f\cu nev\zut, `nghi]itparc\ de p\dure.

De atunci, oricât ar fi scrutat zarea de sus, de pe metereze, stare]a Isolda[i novicele ei nu au mai z\rit niciun suflet viu. Pân\ `n acea zi blestemat\când la poarta m\n\stirii a poposit o c\ru]\ cu provizii.

4

Gaspard conducea atelajul, de fapt o c\ru]\ cu coviltir tras\ de patru catâricostelivi, din a c\ror blan\ transpirat\ ie[eau aburi `n aerul `nghe]at. Curajosul

E V A N G H E L I A D U P Ă S A T A N A16

]\ran `nfruntase sutele de mor]i pentru a le aduce c\lug\ri]elor ultimele roadeale toamnei: mere [i struguri de Toscana, curmale de Piemont, vedre cu ulei dem\sline [i o gr\mad\ de saci plini cu f\in\ m\cinat\ la morile din Umbria, dincare slujitoarele Domnului din Bolzano f\ceau o pâine neagr\, grunjoas\, cucare `[i duceau zilele. Mândru ca un morar, Gaspard a scos la iveal\ [i dou\ ca-rafe cu o licoare de prune, distilat\ cu mâinile lui, o b\utur\ a diavolului, care`mbujora obrajii [i te f\cea s\ spui tot soiul de blestem\]ii. Maica Isolda l-a su-duit doar a[a, de form\, fiind de fapt bucuroas\ c\ avea acum cu ce s\-[i tratezearticula]iile b\trâne. Dar când s-a aplecat s\ apuce un sac de gr\un]e, a z\rit osiluet\ firav\ ghemuit\ `n fundul c\ru]ei: o c\lug\ri]\ b\trân\ dintr-un ordinnecunoscut, pe care Gaspard o g\sise agonizând `n `mprejurimile m\n\stirii.

Mâinile [i picioarele ̀ i erau ̀ nvelite ̀ n cârpe, iar chipul era ascuns sub v\lulrasei. Purta un ve[mânt alb pe care noroaiele [i praful drumurilor `[i l\saser\amprenta [i o mantie din catifea ro[ie, `mpodobit\ cu un blazon brodat.

Aplecat\ deasupra ei ̀ n spatele coviltirului, maica Isolda a [ters praful careacoperea broderia. Degetele i-au ̀ ncremenit, ̀ nghe]ate de spaim\: patru bra]ebrodate cu aur [i [ofran pe fond bleu! Crucea pust nicelor de la Cervin!C\lug\ri]ele care tr\iau retrase [i sub leg\mântul t\cerii ̀ n mijlocul piscurilorce str\juiau satul Zermatt, `ntr-o fort\rea]\ `ntr-atât de izolat\, c\ era nevoiede co[uri trase pe funii pentru a o aproviziona. P\zitoarele lumii.

Nimeni nu le v\zuse vreodat\ chipurile, nimeni nu le auzise glasul. Darse zvonea c\ erau mai urâte [i mai rele decât Diavolul `nsu[i, c\ beau sângede om [i se hr\neau cu fierturi scârboase care le confereau harul prevestirii[i al clarviziunii. Alte zvonuri spuneau c\ erau vr\jitoare [i lep\d\toare deprunci [i c\ fuseser\ pe vecie condamnate s\ stea `ntre acele ziduri pentru c\ arfi s\vâr[it teribilul p\cat al antropofagiei. Al]ii spuneau chiar c\ erau de faptmoarte de veacuri [i c\ `n nop]ile cu lun\ plin\ se transformau `n vampiri carepluteau deasupra Alpilor [i ̀ i sfârtecau pe c\l\torii r\t\ci]i. Legende pe care mun-tenii le [opteau pe ̀ nserate, f\cându-[i semnul crucii pentru a alunga deochiul.De la Val d’Aoste la Dolomi]i, rostirea numelui lor era suficient\ pentru astârni câinii [i pentru a-i face pe oameni s\-[i z\vorasc\ por]ile.

Nimeni nu [tia cum erau racolate slujitoarele acestui ordin misterios. Lo-cuito rii din Zermatt nu observaser\ decât c\ atunci când una dintre ele murea,pust nicele slobozeau un stol de porumbei c\l\tori care, dup\ ce se `nvârteau

P A T R I C K G R A H A M 17

pu]in deasupra zidurilor m\n\stirii, se ̀ ndreptau ̀ n direc]ia Romei. Dup\ câtevas\pt\mâni, pe drumul de munte ce ducea spre Zermatt ap\rea un fel detr\sur\-celul\, `ncadrat\ de doisprezece cavaleri ai Vaticanului. O tr\sur\prev\zut\ cu clopote, care-i avertizau pe cei ̀ ntâlni]i ̀ n cale de trecerea ei. Oride câte ori le auzeau, s\tenii tr\geau obloanele [i suflau `n lumân\ri. Apoi,`ngr\m\di]i unii `n al]ii `n penumbra `nghe]at\, a[teptau pân\ când greoiulechipaj o lua pe c\r\rile asinilor, care duceau pân\ la poalele fort\re]ei Cervin.

Ajun[i acolo, cavalerii Vaticanului suflau din trâmbi]\. La acest semnal, cuun scrâ[net prelung, era coborât\ o coard\ cu scripe]i. La cap\tul ei, un hamdin piele, `n care cavalerii o fixau pe viitoarea pust nic\, dup\ care smuceaufunia de patru ori, dând semnalul c\ totul e preg\tit. Suspendat de cealalt\parte a corzii, cobora `ncet sicriul `n care odihnea defuncta, `n vreme ce novi-cea era tras\ `nspre fort\rea]\. {i pe la jum\tatea drumului, cea vie, care urca,se `ntâlnea cu moarta, care cobora.

Dup\ ce urcau sicriul `n tr\sur\ pentru a-l `ngropa `n tain\, numai ei [tiauunde, cavalerii f\ceau cale-ntoars\ c\tre Zermatt. Ascultând cum se ̀ ndep\rteaz\acea armat\ de fantome, locuitorii c\tunului aceluia au `n]eles repede c\ nuexista nicio alt\ modalitate de a p\r\si m\n\stirea. {i c\ nefericitele care intrauacolo nu aveau s\ mai ias\ niciodat\.

5

~ndep\rtând v\lul de pe gura pust nicei, dar nu mai mult, pentru a nu-i pro-fana chipul, maica Isolda puse o oglinjoar\ ̀ n fa]a buzelor schimonosite de su-ferin]\. Sticla se aburi u[or, semn c\ slujitoarea Domnului ̀ nc\ respira. Dar dup\horc\ielile agonice care abia de `i mi[cau pieptul [i gâtul ridat, stare]ei nu-ifu greu s\ `n]eleag\ c\ pust nica era prea sl\bit\ [i prea b\trân\ pentru a puteasupravie]ui acelei grele `ncerc\ri: nefericita avea s\-[i dea duhul ̀ n afara zidu -rilor fort\re]ei congrega]iei sale, `ncheind astfel `ntr-un fel r\u-prevestitornumeroasele veacuri de tradi]ie imuabil\.

Pândindu-i ultima suflare, maica Isolda se str\duia s\ ̀ [i aminteasc\ tot ce [tiadespre acest ordin misterios.

E V A N G H E L I A D U P Ă S A T A N A18

~ntr-una din nop]ile `n care cavalerii Vaticanului conduceau o nou\ pust -nic\ la Cervin, adolescen]ii [i necredincio[ii din Zermatt au urm\rit pe furi[convoiul, s\ vad\ [i ei sicriul pe care urmau s\-l preia. Niciunul dintre ceiporni]i ̀ n aceast\ expedi]ie nocturn\ nu s-a mai ̀ ntors, cu excep]ia unui tân\rp\stor cam s\rac cu duhul, care locuia pe munte, [i care a fost g\sit diminea]atremurând de groaz\ [i pe jum\tate nebun.

El a povestit cum, datorit\ luminii tor]elor, a z\rit de la distan]\ sicriul cares-a ivit din cea]\, zgâl]âindu-se la cap\tul funiilor ca [i cum c\lug\ri]a `nchis\`n el nu ar fi fost moart\. Apoi a v\zut cum era tras\ noua pust nic\, pe caresurorile nev\zute o ridicau spre vârful muntelui. Cam la cinci metri deasuprap\mântului, funia a cedat, eliberând sicriul, capacul cr\pându-se `n c\dere.Cavalerii s-au repezit s\ o prind\ pe novice, prea târziu ̀ ns\, nefericita c\zândf\r\ s\ scoat\ un sunet [i zdrobindu-se de stânci. ~n aceea[i clip\, un urlet defiar\ s-a auzit din sicriul cr\pat, iar p\storul a v\zut mâini b\trâne [i `nsânge-rate ie[ind din cutia de lemn, `ncercând s\ l\rgeasc\ sp\rtura. ~nsp\imântat,b\iatul a sus]inut c\ unul dintre cavaleri [i-a scos sabia [i, zdrobind degeteletremurânde sub talpa cizmei, a `nfipt lama pân\ la pl\sele `n `ntunericul si-criului. Urletele au `ncetat. Apoi, pe când ceilal]i ferecau `n grab\ capacul [iurcau sicriul, al\turi de cadavrul celei pe care o aduseser\ `n tr\sura `nchis\,cavalerul [i-a [ters spada de c\ptu[eala mantiei. ~n continuare, bietul smintitnu a mai fost `n stare s\ scoat\ decât un lung [ir de bâiguieli neinteligibile, cuexcep]ia faptului c\ b\rbatul care `i d\duse lovitura de gra]ie pust nicei [i-ascos la un moment dat coiful, iar chipul lui nu avea nimic omenesc.

Nu a fost nevoie de mai mult pentru ca zvonurile despre un pact obscurcare lega pust nicele din Cervin de for]ele R\ului s\ ̀ nceap\ s\ se r\spândeasc\;se spunea chiar c\ Satana ̀ nsu[i venise s\ ̀ [i ridice cuvenitul tribut. Adev\rulera `ns\ cu totul altul, dar preaputernicii Romei n-au infirmat acele zvonuri,deoarece sfânta teroare pe care o provocau era mai eficient\ decât oricefort\rea]\ pentru p\strarea secretului pust nicelor.

Aceia[i preaputernici, precum [i câteva stare]e din rândul c\rora se num\ra[i maica Isolda, [tiau c\ Notre-Dame-du-Cervin ad\postea cea mai mare bi-bliotec\ cu lucr\ri interzise a cre[tin\t\]ii: subsolurile fortificate [i ̀ nc\perilesecrete `nchideau mii [i mii de scrieri satanice [i, mai ales, de]ineau cheileunor taine atât de cutremur\toare [i ale unor minciuni atât de mari, care,

P A T R I C K G R A H A M 19

dac\ cineva le-ar fi dezv\luit, ar fi putut pune `n pericol chiar existen]aBisericii. B\trânele c\lug\ri]e, uscate de atâtea renun]\ri, ̀ n ̀ ncercarea de a p\ziomenirea de cumplitele manuscrise, p\strau `ntre zidurile acelea evangheliieretice recuperate de Inchizi]ie din cet\]ile catare [i valdee, culegeri apostatefurate de crucia]i din fort\re]ele Orientului, pergamente demonice [i bibliiblestemate. De aceea acel ordin al t\cerii tr\ia retras la marginile lumii. Totde aceea s-a dat un decret prin care se statua c\ cel care va dezv\lui o pust nic\va fi sortit unei mor]i lente. {i, `n sfâr[it, tot de aceea maica Isolda l-a fulge-rat din priviri pe Gaspard, la vederea muribundei care agoniza `n spatelec\ru]ei. Acum, trebuia s\ descopere de ce a fugit aceast\ nefericit\ atât de de-parte de misterioasa ei congrega]ie. {i cum de au ]inut-o picioarele aleapr\p\dite pân\ acolo. Cu capul `n p\mânt, Gaspard `[i mu[ca degetelemorm\ind c\ nu aveau decât s\ ̀ l spintece [i s\ ̀ l azvârle la lupi. Maica Isoldas-a pref\cut a nu-l auzi. Cu atât mai mult cu cât se l\sa noaptea [i era deja preatârziu pentru a mai ]ine muribunda `n carantin\.

Dup\ ce a inspectat vintrele [i subsuorile pust nicei, maica Isolda a constatatc\ nu prezenta niciun semn de cium\. A[a c\ le-a poruncit c\lug\ri]elor s\ oduc\ `ntr-o chilie. ~n timp ce femeile ridicau trupul b\trân, u[or ca un fulg,din buzunarele secrete ale ve[mântului au c\zut `n pulbere o `nvelitoare dinpânz\ cerat\ [i un s\cule] din piele.

6

Cum c\lug\ri]ele s-au `ngr\m\dit asupra acestei noi descoperiri, maicaIsolda a `ngenuncheat pentru a desface [iretul s\cule]ului. D\du peste un cra-niu uman, ale c\rui tâmple [i ceaf\ p\reau deformate din cauza unor lovituricu pietre. B\trâna stare]\ a ridicat osemintele `n lumin\.

Era un craniu foarte vechi, a c\rui suprafa]\ `ncepuse deja s\ se macine.Isolda a mai observat [i c\ purta urmele unei coroane de spini [i c\ un corpascu]it str\punsese arcada celui torturat. Maica stare]\ atinse u[or crengu]eleuscate. Poncirus. Dup\ Scripturi, din aceast\ plant\ cu ghimpi au `mpletitromanii coroana pe care au a[ezat-o pe fruntea lui Hristos dup\ ce l-au biciuit.

E V A N G H E L I A D U P Ă S A T A N A20

Coroana cea sfânt\, din care un ghimpe i-a str\puns arcada. Maica Isoldasim]i `n]ep\turi de spaim\ `n pântece, ca ni[te lovituri de spad\: craniul pecare `l ]inea `n mâini prezenta toate semnele Patimilor pe care Iisus le `ndu-rase `nainte de a muri pe cruce. Acelea[i torturi ca `n Evanghelii. Cu deose-birea c\ relicva era spart\ `n mai multe locuri, iar C\r]ile Sfinte afirmaur\spicat c\ nicio piatr\ nu a pâng\rit chipul lui Iisus.

Când maica Isolda tocmai se preg\tea s\ a[eze cu grij\ relicva, sim]i sub de-gete un zvâcnet straniu. ~n aburul care ̀ i ̀ nce]o[a privirea, z\ri de departe a [apteacolin\ care str\juia Ierusalimul, acolo unde Iisus fusese pironit pe cruce cu trei-sprezece veacuri `n urm\. A[a-numitul loc al c\p\]ânii, pe care Evangheliile `lnumesc Golgota.

~n viziunea care se limpezea pu]in câte pu]in, o mul]ime imens\ se`ngr\m\dea pe piscul colinei, acolo unde legionarii romani `n\l]aser\ treicruci: cea mai mare `n mijloc, celelalte dou\ pu]in mai `n spate. Cei doi tâl-hari [i Iisus, primii – `ncremeni]i `n soare, cel de-al treilea – slobozind ni[teurlete de fiar\ sub privirile `ngrozite ale mul]imii.

Mijind ochii ca s\ disting\ mai bine scena, Isolda `[i d\du seama c\ tâlha-rii erau mor]i de ceva vreme, `n timp ce Hristosul care se zvârcolea pe crucesem\na ca dou\ pic\turi de ap\ cu acela din Evanghelii. Cu deosebirea c\schingiuitul din viziunea Isoldei era plin de mânie [i ur\.

~n timp ce novicele se buluceau s\ o ajute s\ se ridice, stare]a contemplacrepusculul de un ro[u ̀ nsângerat care ̀ i lumina acum viziunea. Nici asta nuse potrivea: conform Scripturilor, Iisus [i-a dat sufletul la al cincisprezeceleaceas al zilei. Or, `n viziunea ei, f\ptura contorsionat\ de pe cruce nu eramoart\. ~ngenuncheat\ ̀ n ]\rân\, maica Isolda a ̀ nceput s\ tremure din toate`ncheieturile. Exista [i o explica]ie a tainei aceleia, o explica]ie atât de evident\,care trebuie s\ fi cutremurat ra]iunea c\lug\ri]ei: bucata aceea de carne caresmucea de piroane [i insulta deopotriv\ oamenii [i Cerurile, acea bestie plin\de ur\ [i suferin]\ c\reia romanii `ncepuser\ s\-i care lovituri de bât\ pentrua-i zdrobi picioarele, acea blestem\]ie nu era fiul Domnului, ci al Satanei.

Cu mâinile `nc\ scuturate de convulsii, stare]a puse craniul la loc `n s\cule].Apoi, [tergându-[i lacrimile cu mâneca ve[mântului, culese din praf [i ̀ nvelitoareadin pânz\ cerat\.

P A T R I C K G R A H A M 21

Sufocându-se ̀ n spa]iul ̀ ngust al firidei, maica Isolda ̀ [i amintea senza]ia deur\ [i l\comie care a inundat-o când a pus mâna pe etui. Vor fi fost, pesemne,arsurile provocate de po]iunile o]etite pe care le lua pentru a-[i potoli durerilede oase. Apoi, pe m\sur\ ce desf\cea `nvelitoarea, a f\cut o alt\ grimas\, deast\ dat\ de fric\. O rafal\ de vânt `nghe]at i-a r\v\[it p\rul pe sub ras\. ~nve-litoarea ad\postea o carte foarte veche, groas\ [i grea ca un molitvelnic. Un ma-nuscris ferecat cu o ̀ ncuietoare din o]el. Nicio inscrip]ie pe cotor sau pe copert\,nicio pecete imprimat\ `n piele. O carte asemenea altora. Dar dup\ straniafierbin]eal\ care se degaja din acea tip\ritur\, maica Isolda a [tiut imediat c\asupra m\n\stirii se va abate o mare nenorocire.

E V A N G H E L I A D U P Ă S A T A N A22