1

Partidul-Stat. Structuri politice. 1948-1965.

Rezumat

Prin lucrarea propusă “Partidul-Stat. Structuri politice. 1948-1965”s-au urmărit

definirea și argumentarea conceptului de Partid-Stat și prezentarea structurilor politice prin

intermediul cărora Partidul Muncitoresc Român a monopolizat puterea politică, realitatea

puterii fiind transferată de la organele de stat la cele de partid. După căderea comunismului,

accesul la fondurile de arhivă a permis studierea regimurilor de factură totalitară. Au fost

astfel publicate culegeri de documente, au fost elaborate studii și lucrări științifice care

abordează această perioadă istorică, însă o analiză detaliată asupra modului în care Partidul

și-a subordonat și a controlat viața de stat prin intermediul structurilor politice special create

nu există. S-au cercetat fie fenomenele sociale, politice, economice, culturale și spirituale

specifice regimurilor staliniste, fie s-au realizat prezentări evenimențiale ale acestui interval

de timp. Considerăm astfel obligatorie completarea istoriografiei cu un studiu detaliat care să

recompună osatura Partidului-Stat.

“Orice organ și orice lucrător al organului de stat, indiferent de postul pe care îl ocupă

trebuie să se afle sub controlul organelor și organizațiilor de partid”, declara liderul

Partidului-Stat, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu prilejul prezentării “Raportului delegației

P.M.R. cu privire la lucrările Congresului al XX-lea al PCUS” la plenara lărgită a C.C. al

P.M.R. din 23-25 martie 1956. Din această perspectivă ne-am propus abordarea lucrării cu

titlul “Partidul-Stat. Structuri politice. 1948-1965”. Structurile politice de partid au dublat

structurile statului, aflate sub controlul total al Partidului Muncitoresc Român prin

proliferarea practicii populării acestora cu oameni devotați regimului comunist. În fapt,

dominația Partidului s-a realizat prin:

• Structurile politice de partid, de stat sau mixte.

• Crearea unei rețele de personal aflat exclusiv în slujba conducerii comuniste.

• Desemnarea conducerii în structurile politice de stat.

• Ocuparea pozițiilor cheie în guvern de către cei mai importanți lideri ai regimului.

2

• Controlul exercitat asupra procedurilor de selectare a candidaților pentru deputați

în parlament și în organele locale ale puterii de stat pentru a asigura alegerea unui

număr adecvat de suporteri simpatizanți ai partidului.

Preluarea modelului sovietic la nivel instituțional a influențat decisiv evoluția

structurilor politice în intervalul cronologig menționat. Uniformizarea instituțională a fost

însoțită de egalizarea economică, intelectuală și culturală. Caracterul totalitar al noului regim

instaurat la 30 decembrie 1947 a avut repercursiuni semnificative asupra structurilor politice.

Statul s-a transformat într-o “organizație de fațadă compusă din birocrați simpatizanți”.

Deciziile partidului comunist deveneau hotărâri, decrete și legi ale guvernului. Organul

legislativ, cel executiv, chiar și justiția jucau rolul de executanți ai politicii partidului

comunist.

Spre deosebire de un regim politic democratic, în interiorul căruia structurile politice

de partid participă la buna funcționare a structurilor politice de stat, fără însă a le controla și

dirija, în interiorul unui sistem politic totalitar, subordonarea organelor statului Partidului era

o necesitate. Totodată, apare o categorie cu totul aparte, respectiv cea a structurilor politice

mixte, de partid și de stat. Acestea constituie expresia cea mai elocventă a supremației

absolute a Partidului Muncitoresc Român.

Lucrarea se compune din trei capitole al căror conținut încearcă să evidențieze

evoluția structurilor politice în perioada 1948-1965 și implicarea Partidului Muncitoresc

Român în toate domeniile vieții de stat.

Prima parte a Capitolului I constituie baza teoretică a lucrării propuse, ea sintetizând

trăsăturile generale ale sistemului totalitar al Partidului Unic precum și evoluția raportului

dintre Partid și Stat în interiorul lagărului socialist. Partidul, sprijinindu-se pe ideologia

marxist-leninistă, a înființat structuri politice și guvernamentale și a stabilit politicile

naționale de dezvoltare. Din punct de vedere organizatoric, Partidul avea o structură

piramidală.

Secretarul General

Congresul

Comitetul Central

Biroul Politic

Secretariatul

Comisia Controlului de Partid

3

Direcții/Secții – corespondente ale birourilor guvernamentale, cu drept de control

asupra organelor statului

Comitete locale de partid

O trăsătură dominantă a regimului Partidului-Stat constă în crearea unui cadru aparent

democratic de funcționare a structurilor politice. În realitate, puterea se concentra la nivelul

organelor executive, Biroul Politic și Secretariatul, structuri care îi reuneau pe cei mai

influenți membri ai Partidului Unic.

Trecând de la general la particular în cea de-a doua parte a primului capitol este

analizată structura organizatorică a Partidului Muncitoresc Român la nivel central. Acest

subcapitol ne permite evidențierea similitudinilor existente între formula structurilor politice

de partid ale P.M.R. și cele ale P.C.(b) U.S. Plecând de la prevederile statutare, informația

este completată de materialul de arhivă, reprezentat de stenogramele organelor executive ale

Partidului-Stat (Biroul Politic, Secretariatul ale C.C. al P.M.R.). Anul 1949 prezintă o

semnificație aparte din perspectiva analizei structurilor din componența Partidului

Muncitoresc Român întrucât Secretariatul adresa C.C. al P.C.(b) U.S. rugămintea de a permite

unei delegații române să meargă în U.R.S.S. pentru a fi instruită în legătură cu aparatul

central de partid. În urma răspunsului favorabil a fost redactat un proiect pentru îmbunătățirea

structurii organizatorice a P.M.R., acțiune absolut necesară dacă luăm în considerare

declarațiile unui secretar al C.C. al P.M.R., Teohari Georgescu: “Fără organe de partid bine

organizate nu se poate să avem un aparat de stat mai puternic”. Plenara a V-a a C.C. al P.M.R.

din 21-23 ianuarie 1950 a pus bazele noii structuri organizatorice a Partidului Muncitoresc

Român care s-a menținut (fără modificări esențiale) până în momentul desfășurării

Congresului al IX-lea al C.C. al P.C.R. din iulie 1965. Structurilor anterior menționate li s-a

adăugat Biroul Organizatoric, organism important care avea și prerogativa alegerii și numirii

cadrelor din nomenclatura organelor de partid.

Structurile politice din componența aparatului de partid au reprezentat organele

decizionale ale regimului comunist. Secțiile pe ramuri de activitate ale C.C. al P.M.R.,

direcțiile și secțiile politice din instituțiile de stat, Comisia Controlului de Partid (aceasta

soluționa 1.500 de cazuri de excluderi/confirmări ale membrilor de partid anual și pentru a se

evita supraaglomerarea acestei structuri politice la nivel central erau responsabilizate

Colegiile de partid din teritoriu) constituiau forme organizatorice de manifestare a autorității

Partidului Unic. Comitetul Central prin intermediul structurilor politice componente acționa

4

ca un adevărat supraguvern. Organele executive ale P.M.R. au fost afectate de lupta pentru

putere, ele suferind modificări de formă și nu de fond.

Modelul organizatoric central a fost aplicat și la nivel local. Secretarul general al

Partidului-Stat avea corespondent în teritoriu în persoana prim-secretarului comitetului

județean/regional de partid. Indiscutabil, controlul asupra instituțiilor statului se exercita în

teritoriu prin intermediul organelor locale de partid. Comitetul regional de partid asigura

realizarea directivelor P.M.R., coordonând munca de partid și de stat din regiune1. Astfel,

ultimul subcapitol este rezervat evoluției organelor locale de partid în perioada 1948-1965.

Prevederile statutare sunt completate de Instrucțiunile Direcției Organizatorice a C.C. al

P.M.R. cu privire la alegerea Birourilor Organizațiilor de bază și a Comitetelor organizațiilor

de partid din 30 mai 1949, prevederile plenarei a V-a a C.C. al P.M.R. din ianuarie 1950.

Totodată s-au analizat repercursiunile pe care reforma administrativă le-a avut asupra

structurilor locale, a căror organizare respecta “principiul teritorial și al locului de producție”.

Au fost analizate alegerile organelor locale de partid din perspectiva structurilor politice

implicate în buna lor desfășurare. Organizate cu scopul legitimării autorității Partidului-Stat și

creând aparența democrației în societatea de tip totalitar, ele infirmă principiul că orice

membru de partid putea fi ales și alegător. Copiind practica instituită la nivel central, prin care

organele elective doar confirmau în funcții persoanele prestabilite de instanțele supreme ale

Partidului, și la nivel local membrii organizațiilor de bază, ai comitetelor aprobau listele

impuse de structurile ierarhic superioare. Direcția Organizatorică, ulterior Secția Organelor

Conducătoare de Partid, Sindicale și de U.T.M. se ocupa de pregătirea alegerilor. Direcția

Cadre (ulterior Sectorul de verificare a cadrelor), Comisia Controlului de Partid constituiau

instanțele care se ocupau de verificarea celor desemnați în fruntea organelor locale de partid.

Lupta pentru supremație în P.M.R. s-a repercutat și asupra acestor structuri. Eliminarea

grupului “deviaționiștilor de dreapta” a schimbat viziunea conducerii de partid asupra acțiunii

de colectivizare, iar comitetele raionale sătești au devenit “organe de conducere a întregii

activități politice și economice din raza lor, mobilizând masele țărănimii muncitoare în lupta

pentru transformarea socialistă a agriculturii”.

1 Dreptul structurilor politice de partid de a controla unitățile economice ale statului era foarte clar specificat în Rezoluția Plenarei a V-a a C.C. al P.M.R. din ianuarie 1950: “Organizațiile de bază din întreprinderi, S.M.T., gospodării agricole de stat, gospodării agricole colective, societăți comerciale au dreptul de control asupra activității administrative a conducerii acestor unități”.

5

Dacă primul capitol a fost destinat analizei structurilor politice din componența

Partidului Muncitoresc Român, în Capitolul II, intitulat “Statul” ne-am propus prezentarea

celuilalt centru de putere. O sursă de informare substanțială este reprezentată de textul celor

trei legi fundamentale adoptate de statul democrat-popular în intervalul 1948-1965. Plecând

de la prevederile constituționale am analizat organul suprem al puterii de stat, Marea Adunare

Națională, Consiliul de Miniștri, organele locale ale puterii de stat, Sfaturile Populare și nu în

ultimul rând modul de organizare a justiției populare din perspectiva subordonării acestor

structuri Partidului Muncitoresc Român.

În doctrina comunistă, principiul separării puterilor în stat era desființat, fiind înlocuit

cu așa numitul principiu al colaborării acestora. În realitate, s-a produs subordonarea,

transformată în principiu constituțional, a tuturor puterilor statului față de unica forța

conducătoare, Partidul Comunist. Marea Adunare Națională a reprezentat o structură politică

de fațadă, ale cărei prerogative înscrise în constituție au fost în mod repetat încălcate.

Alegerea Prezidiului M.A.N., formarea guvernului R.P.R., modificarea Constituției erau în

realitate exercitate de organele executive ale Partidului Muncitoresc Român. Componența

structurilor interne ale parlamentului comunist și a membrilor acestuia erau de asemenea

prestabilite de Partidul-Stat. Sesiunile M.A.N. erau convocate și planificate de conducerea de

partid. Prin implicarea organelor locale de partid în acțiunea de selecționare a candidaților

pentru Marea Adunare Națională, partidul comunist controla această structură. La nivel

central, Direcția Organizatorică și Direcția de Propagandă și Agitație au reprezentat două

dintre structurile politice direct implicate în organizarea procesului electoral. “Noi ne-am

pierdut treptat obișnuința de a munci pentru a ne asigura influența în diferite cercuri ale

societății. De ce? Pentru că nu sunt partide, nu sunt organizații care ar putea să ne dea de

furcă și este destul să miști un deget de la propagandă sau de la organizatoric și gata”, declara

liderul Partidului-Stat în 1964.

Guvernul a reprezentat o altă structură politică subordonată Partidului Muncitoresc

Român. Comparând cele două organe ale puterii de stat, Marea Adunare Națională și

Consiliul de Miniștri se constată că formalismul instituției parlamentare nu se regăsește și în

cazul organului central al administrației de stat, fapt explicabil prin identificarea miniștrilor

cu membrii de bază ai P.M.R. Această realitate nu a exclus controlul total exercitat de Partid

asupra Consiliului de Miniștri. Cu ajutorul stenogramelor ședințelor Biroului Politic și ale

Secretrariatului C.C. al P.M.R. am evidențiat modul în care s-a realizat acest control.

6

Remanierea guvernamentală deși ținea de competența Marii Adunări Naționale era exercitată

de organele executive ale P.M.R. În primii ani de la preluarea puterii politice o preocupare

constantă a liderilor comuniști a vizat schimbarea componenței aparatului de stat care

deservea ministerele. Schimbarea compoziției socio-profesionale a organelor administrației

centrale a fost așadar un alt aspect supus analizei. Restructurările din organele executive ale

P.M.R. declanșate în 1952 s-au repercutat și asupra structurilor politice de stat. Remanierea

miniștrilor a fost însoțită de declanșarea unor anchete în instituții precum Ministerul de

Finanțe, Ministerul Agriculturii, Banca R.P.R. Structurile abilitate să cerceteze activitatea

instituțiilor menționate erau structuri politice mixte, de partid și de stat. În toată perioada

1948-1965 deciziile care au influențat structura organizatorică a Consiliului de Miniștri au

fost luate de Partidul Muncitoresc Român.

Din prezentarea organelor statului democrat popular nu putea lipsi analiza organelor

locale ale puterii de stat. “Organele de partid conduc și îndrumează Sfaturile Populare prin

hotărârile și directivele date și prin comuniștii care sunt trimiși să muncească în cadrul

Sfaturilor Populare”. Acest citat, extras dintr-un referat întocmit de Secția Organelor

Conducătoare de Partid, Sindicale și de U.T.M. indică modul în care Partidul Muncitoresc

Român și-a asigurat controlul acestor structuri politice. Legea nr. 17 din 13 ianuarie 1949 a

instituit cadrul de funcționare a Consiliilor Populare. Pentru punerea ei în aplicare a fost

creată o Comisie de stat coordonată de unul dintre cei mai influenți membri ai Secretariatului

C.C. al P.M.R., deținătorul Ministerului Afacerilor Interne, Teohari Georgescu. Reforma

administrativ-teritorială din 1950 a vizat introducerea unui control direct și centralizat al

puterii politice la nivel local. Au fost înființate structuri de partid speciale care au pregătit

raionarea precum și alegerile de deputați pentru Sfaturile Populare. Activitatea acestora a fost

monitorizată de P.M.R. prin intermediul Sectorului Sfaturi Populare din Secția Organelor

Conducătoare de Partid, Sindicale și de U.T.M. O altă direcție de cercetare în analiza

organelor locale ale puterii de stat a constat în prezentarea structurilor politice implicate în

organizarea alegerilor de deputați din Sfaturile Populare.

Justiția populară a fost și ea subordonată Partidului-Stat. Cadrul de organizare

judecătorească a fost trasat de legile fundamentale din 1948, 1952, 1965 completate de legi

speciale. Imixtiunea politicului în realizarea actului de justiție s-a produs prin crearea unei

categorii speciale, cea a asesorilor populari, prezenți la toate instanțele de judecată. Secția

Administrativ Politică a C.C. al P.M.R. prin Sectorul Justiție, Procuratură, Arbitraj de Stat,

7

Controlul de Stat a reprezentat structura politică din aparatul C.C. al P.M.R. care a coordonat

activitatea justiției comuniste.

Cum au reușit comuniștii să transforme economia românească? Prin adoptarea unui

cadrul legislativ adecvat noilor principii ale regimului democrat-popular și prin crearea unor

structuri politice de partid, de stat sau mixte cu rol în dirijarea celor trei procese economice

majore: naționalizare, planificare, colectivizare. La aceste întrebări încearcă să răspundă cel

de-al treilea capitol al lucrării, intitulat “Partidul-Stat şi structurile politice implicate în

transformarea vieŃii economice - 1948-1965”. Astfel, am prezentat structurile create pentru

realizarea acțiunii de naționalizare întrucât ele evedințiază transferul puterii de la organele de

drept ale statului la organele de partid. Comitetul de Stat al Planificării a reprezentat

organismul cu rol principal în coordonarea economiei. Această structură de inspirație

sovietică a fost intens politizată dovadă stând documentele de arhivă analizate. Organele

executive ale C.C. al P.M.R. au constituit și în acest caz structurile decizionale în privința

activității desfășurate de o instituție a statului democrat-popular. Secția Plan-Finanțe a C.C.

al P.M.R. controla Comitetul de Stat al Planificării. O altă formă de manifestare a controlului

politic a constat în numirea “persoanelor de încredere” în cadrul Comitetului, la nivel de

conducere predominând comuniștii din ilegalitate. Adoptarea planurilor de stat pe anii 1949,

1950 și a primului plan cincinal s-a făcut la comandă și sub îndrumarea strictă a P.M.R.

(discuțiile pe marginea planului de stat se purtau în ședințele organelor executive de partid).

Preluând modelul stalinist, colectivizarea a vizat în primul rând distrugerea proprietății

private. Problema agrară a preocupat conducerea comunistă din chiar momentul preluării

puterii de către guvernul Dr. Petru Groza. Din punct de vedere al structurilor politice se

remarcă activitatea Secției Țărănești a C.C. al P.M.R. înlocuită ulterior de Comisia Agrară și

respectiv Secția Agrară a C.C. al P.M.R. cu rol major în stabilirea politicii agrare. Partidul își

rezerva dreptul de a stabili în amănunt mersul agriculturii românești. Pentru demararea

oficială a acțiunii de colectivizare au fost înființate structuri politice speciale la începutul

anului 1949 (Comisia centrală pentru desăvârșirea reformei agrare, Comisiile județene și

Comisiile comunale). Coordonatorii principali ai acțiunii de expropiere erau comitetele

județene ale Partidului Muncitoresc Român. Plenara a V-a a C.C. al P.M.R. din 21-23

ianuarie 1950 a dispus crearea structurilor politice de partid cu rol în subordonarea agriculturii

românești (Secția Agrară și direcțiile politice). Direcția Politică din cadrul Ministerului

Agriculturii, secțiile politice din S.M.T.-uri și G.A.C.-uri au reprezentat structuri politice

8

implicate direct în colectivizarea agriculturii. Partidul-Stat dirija aceste sectoare prin

intermediul directorilor politici adjuncți care “coordonau alături de directorii administrativi

întreaga activitate a întreprinderii, fiind răspunzători pentru îndeplinirea planului de

producție”.

Am considerat oportună realizarea unui volum de anexe, care cuprinde documente

inedite referitoare la structurile politice.

Lucrarea de faŃă apelează frecvent la o serie de termeni fundamentali în definirea

Partidului-Stat: totalitarism, Partid Unic, centralism, putere. În primul rând, nu putem vorbi de

o astfel de formă de organizare şi funcŃionare a societăŃii în care Partidul controlează şi

dirijează toate aspectele vieŃii sociale şi individuale, decât în interiorul unui regim totalitar.

Un astfel de regim nu tolerează nici o acŃiune independentă, care nu este corelată cu

obiectivele Partidului-Stat, unicul partid din societatea respectivă. Partidul Unic

monopolizează conducerea societăŃii prin: eliminarea partidelor politice rivale, dispariŃia

societăŃii civile prin supunerea tuturor membrilor societăŃii unui proces de transformare într-

un “om nou”, fuziunea puterilor (principiul separării puterilor în stat nu funcŃionează),

controlul maselor prin intermediul poliŃiei politice, centralizarea tuturor aspectelor vieŃii

social-economice şi culturale. Centralizarea a fost o formă de organizare a serviciilor

economice, politice, culturale, caracterizată prin concentrarea puterii într-un singur centru, în

mâinile Partidului Muncitoresc Român, devenit din 1965 Partidul Comunist Român. În

societăŃile totalitare puterea era una: cea a Partidului, care însuma puterea legislativă,

judecătorească şi executivă. DeŃinând puterea, Partidul-Stat a putut menŃine în R.P.R, R.S.R,

coeziunea societăŃii şi ordinea comunistă instaurată la începutul anului 1948 până în 1989.

Studierea regimului comunist ocupă în istoriografia postdecembristă una din

principalele direcții de cercetare. Există teme frecvent abordate de către istorici, sociologi,

politologi (represiunea, Securitatea, rezistența anticomunistă, Biserica, procesul de

colectivizare a agriculturii), în timp ce alte subiecte au o reprezentare foarte slabă. Majoritatea

autorilor definesc cel puțin o dată sistemul politic totalitar de stânga prin intermediul

termenului de Partid-Stat. Și totuși, rareori, acest concept se bucură de analize substanțiale.

Ce este un regim al Partidului-Stat ? Ce ideologie are la bază ? Cine l-a experimentat pentru

prima dată și în câte alte state s-a propagat ? A fost el preluat de regimul comunist instaurat la

30 decembrie 1947 ? Și pentru că orice sistem politic își creează în primul rând structuri prin

intermediul cărora să guverneze se naște întrebarea care au fost structurile politice ale

Partidului-Stat în perioada 1948-1965 ? Sunt doar o parte din problemele supuse analizei.

9

Pentru creionarea unei imagini cât mai reale asupra modului în care subiectul este

tratat în literatura de specialitate am apelat la următoarele categorii de studii:

a. Studiile autorilor străini, surse de referință, realizate în anii 1960-1980.

Dintre acești autori îi menționăm pe: Hannah Arendt2, P.J.D. Wiles3, Hugh

Seton Watson4, Maurice Duverger5, Emil B. Ader6, Richard C. Gripp7,

Teresa Rakowska-Harmstone8, Robert G. Wesson9, Maria Hirszowicz10,

Leslie Holmes11.

b. Studiile autorilor români din afara lagărului socialist: GhiŃă Ionescu12, Vlad

Georgescu13, Mihai Botez14.

c. Studiile apărute după 1989, realizate de istorici români şi străini, au fost

încadrate în două subcategorii:

• Victor Frunză15, Stephen Fisher-GalaŃi16, Ioan Scurtu şi Gheorghe

Buzatu17, Florin Constantiniu18, Stelian Tănase19, Adrian Cioroianu20,

Vladimir Tismăneanu21, Jean François-Soulet22, Ivan T. Berend23,

Ben Fowkes24, Geoffrey Swain, Nigel Swain25 sunt autori care

realizează o prezentare generală a intervalului 1948-1965.

2 Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994. 3 P.J.D. Wiles, The Political Economy of Communism, Oxford, Basil Blackwell, 1962. 4 Hugh Seton –Watson, From Lenin to Khrushchev, Frederick A. Praeger, New York, 1965. 5 Maurice Duverger, Political parties. Their organization and activity in the modern state, 1964. 6 Emil B. Ader, Communism: classic and contemporary, Woodbury, Barron’s Educational Series, New York, 1970. 7 Richard C. Gripp, The Political system of communism, Dodd, Mead, New York, Toronto, 1973. 8 Teresa Rakowska-Harmstone, Communism in Eastern Europe, Bloomington, Indiana University Press, 1984. 9 Robert G. Wesson, Communism and communist systems, Englewored Cliffs, Prenntice-Hall, 1978. 10 Maria Hirszowicz, The Bureaucratic Leviathan, New York University Press, 1980. 11 Leslie Holmes, “The withering away of the state? Party and State under communism”, Sage Publications, 1981. 12 Ghiță Ionescu, Comunismul în România, Editura Litera, București, 1994; Politica statelor europene comuniste, Frederick A. Praeger, Publishers, New York, 1967. 13 Vlad Georgescu, Politică şi istorie. Cazul comuniştilor români. 1944-1947, ed. II, Munchen, 1983. 14 Mihai Botez, Lumea a doua. Introducere în comunismologia structurală, Bucureşti, Editura Style, 1997. 15 Victor Frunză, Istoria stalinismului în România, Bucureşti, Editura Humanitas, 1990. 16 Fischer-GalaŃi, Stephen, România în secolul al XX-lea, Iaşi, Editura Institutul European, 1998. 17 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (1918-1948), Bucureşti, Editura Paideia, 1999. 18 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, ed. A 4-a rev. și adaug., București, Editura Univers Enciclopedic, 2008. 19 Tănase, Stelian, Elite şi societate. Guvernarea Gheorghe Gheorghiu-Dej. 1948-1965, Bucureşti, Editura Humanitas, 1998. 20 Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc, București, Editura Curtea Veche, 2007. 21 Vladimir Tismăneanu , Arheologia terorii, Bucureşti, Editura Eminescu, 1992; Fantoma lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Bucureşti, editura Univers, 1995; Mizeria utopiei. Criza ideologiei marxiste în Europa răsăriteană, Iaşi, editura Polirom, 1997; Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc, Iași, Editura Polirom, 2005. 22 Jean Francois Soulet, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre, Iaşi, Editura Polirom, 1998. 23 Ivan T. Berend, Central and Eastern Europe, 1944-1993. Detour from the periphery to the periphery, Cambridge University Press, Second Edition, 1998. 24 Ben Fowkes, The Rise and Fall Communism in Eastern Europe, Second Edition, Macmillan Press Ltd, London, 1995. 25 Geoffrey Swain & Nigel Swain, Eastern Europe since 1945, Macmillan Press, London, 1993.

10

• Nicoleta Ionescu Gură26, Florin Şperlea27, Angela Banciu28, Eleodor

Focşeneanu29, Octavian Roske30, Dan Cătănuş31, Dumitru Şandru32,

Dorin Dobrincu33, Raluca Grosescu34, Eugen Denize şi Cezar Mâță35,

Robert Levy36 aprofundează unele aspecte specifice regimului

comunist.

Sursele au fost exploatate prin metodologii diverse: folosirea metodei comparative, a

metodei cantitative şi calitative, analiza discursului politic, analiza instituțională. Am îmbinat

analiza de ordin istoric cu elemente din politologie, sociologie.

Din punct de vedere al conŃinutului, aceste lucrări oferă:

• Interpretări ale conceptului de regim totalitar.

• Prezentarea ideologiei marxist-leniniste.

• Prezentarea căilor de impunere a regimului de factură totalitară în întreg

lagărul socialist.

• Analize comparative ale regimurilor politice din statele democrat-populare din

perspectiva structurilor politice create.

• Descrierea structurilor politice, a proceselor social-politice, economice,

religioase şi culturale din statele comunizate.

Totuşi, referirile la structurile politice specifice unui regim al Partidului-Stat în cadrul

istoriografiei sunt parŃiale. Astfel, sunt analizate structurile politice constituŃionale, structurile

26 Nicoleta Ionescu Gură, Stalinizarea României. Republica Populară Română. 1948-1965. Transformări instituționale, Editura All, București, 2005; Nomenclatura Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, Editura Humanitas, București, 2006. 27 Florin Șperlea, De la armata regală la armata populară. Sovietizarea armatei române (1948-1955), Editura Ziua, București, 2003. 28 Angela Banciu, Istoria vieții constituționale din România (1866-1991), Casa de Editură și presă Șansa S.R.L., București, 1996. 29 Focşeneanu, Eleodor, Istoria constituŃională a României. 1859-1991, ed. II, Bucureşti, Editura Humanitas, 1992. 30 Roske, Octavian, Colectivizarea agriculturii. Tipologia represiunii. ExecuŃii demonstrative. 1950, în “Arhivele totalitarismului”, nr. 4/1994;Colectivizarea agriculturii. Represiunea totală, 1957-1962, XI, în “Arhivele Totalitarismului”, nr. 4/1998. 31 Dan Cătănuş,, Ecouri ale Raportului Hruşciov din 1956 în Ministerul Afacerilor Interne, în “Arhivele Totalitarismului”, nr. 1-2/1999; Destalinizarea în versiune românească, Cazul Miron Constantinescu – Iosif Chişinevschi. 1956-1961, în “Arhivele Totalitarismului”, nr. 3-4/1999; Dan, Cătănuş, Neacşu Gheorghe, ComponenŃa P.C.R în perioada 1945-1970. Evaluări statistice, în “Arhivele Totalitarismului”, nr. 4/1998; Dan Cătănuş, Roske Ocatvian, Colectivizarea agriculturii în România. Dimensiunea politică, Bucureşti, Institutul NaŃional pentru Studiul Totalitarismului, 2000. 32 Dumitru Şandru, Decretul 83/1949, în “Arhivele totalitarismului”, nr. 1/1993. 33 Dobrincu, Dobrin, Constantin Iordache (editori), Țărănimea și puterea. Procesul de colectivizare a agriculturii în România, 1949-1962, Iași, Editura Polirom, 2005. 34 Raluca Grosescu, Fizionomia nomenclaturii, în De ce trebuie condamnat comunismul, Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, volumul I, editura Polirom, Iași, 2006. 35 Eugen Denize, Mâță Cezar, România comunistă. Statul și propaganda 1948-1953, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2005. 36 Levy, Robert, Gloria şi decăderea Anei Pauker, Iaşi, Editura Polirom, 2002.

11

interne de partid, cu precădere organele superioare ale Partidului Comunist. Nu au fost însă

studiate structurile politice din planul 2, prin intermediul cărora Partidul şi-a asigurat

controlul structurilor politice de stat. Conceptul de Partid-Stat este asimilat şi altor formule:

regim totalitar stalinist, regim monolitic, regim al Partidului Unic, regim comunist, regim

socialist totalitar.

Lucrările apărute în afara lagărului socialist prezintă după părerea noastră o importanŃă

considerabilă. Ele fixează cadrul instituŃional al regimului Partidului-Stat. Prin urmare am

considerat oportună întocmirea unui prim subcapitol dedicat analizei sistemului politic

comunist pe baza acestora, cu atât mai mult cu cât studiile de după 1989 nu înregistrează

realizări în această direcŃie. Ne-am orientat spre acei autori neintroduşi încă în peisajul

istoriografic românesc şi care aprofundează studierea acestui tip de sistem politic. Detaliem în

acest context contribuŃia lui Maurice Duverger, “Political parties. Their organization and

activity in the modern state”, apărută în 1964 care surprinde trăsăturile esenŃiale ale regimului

Partidului Unic:

• Scopul Partidului Unic este acela de a forma elite noi, capabile să organizeze

Ńara pentru masele care nu se pot guverna singure.

• Principalii lideri politici, economici, administrativi sunt izolaŃi de mase, ei

reunindu-se în casta “nomenclaturii”.

• Alegerile electorale care în mod normal constituie o modalitate prin care liderii

îşi cunosc popularitatea în preferinŃele maselor, au în cazul Partidului Unic o

funcŃie formală.

• Partidul Unic este o maşină de propagandă care formează, organizează şi

dirijează opinia publică.

• Partidul este un instrument al terorii, exercitată atât în interiorul sistemului, cât

mai ales asupra membrilor întregii societăŃi.

Structurile politice specifice regimului Partidului-Stat sunt analizate pe baza

documentelor programatice, ceea ce conferă credibilitate lucrărilor. Autorii menŃionaŃi au

reuşit să surprindă nu doar efectele guvernărilor comuniste dar şi cauzele care explică evoluŃia

acestora.

În privinŃa studiilor semnate de către autorii români din afara lagărului socialist,

anterior anului 1989, şi care conŃin informaŃii cu referire la subiectul tezei, se impune

menŃionarea studiilor lui GhiŃă Ionescu, “Comunismul în România”, lucrare apărută în 1964 şi

“Politica statelor din centrul şi estul Europei”, apărută în 1967. Primul studiu reprezintă un

12

instrument foarte util în cunoaşterea realităŃilor proprii societăŃii româneşti în perioada 1944-

1963. Sunt abordate toate aspectele care Ńin de preluarea puterii politice de către comunişti,

consolidarea acesteia (constituŃiile, politica economică, cea cultural-educaŃională, evoluŃia

structurilor interne ale Partidului Muncitoresc Român, etc). Prin cercetarea documentelor

programatice ale P.M.R., a presei comuniste, a legislaŃiei, GhiŃă Ionescu a surprins aspectele

esenŃiale specifice statului democrat-popular. Cealaltă lucrare, al cărei conŃinut l-am detaliat

în primul capitol, prezintă cadrul şi reŃeaua puterii, modul real în care era deŃinută şi

exercitată puterea.

Vlad Georgescu, în “Politică şi istorie. Cazul comuniştilor români. 1944-1977” oferă

date cu privire la politizarea şi rusificarea întregului fond cultural românesc. Studiul prezintă

importanŃă întrucât semnalează una din realităŃile specifice tuturor domeniilor vieŃii de partid

şi de stat, respectiv preluarea modelului sovietic.

Mihai Botez, în lucrările “Intelectualii din Europa de Est” şi “ Lumea a doua.

Introducere în comunismlogia structurală” defineşte societăŃile comuniste plecând de la

ideologie. Din punct de vedere economic sunt analizate : acŃiunea de naŃionalizare, de

planificare. Din punct de vedere al sistemului politic, autorul distinge “paralizarea spiritului

critic al maselor”, în fond depolitizarea maselor largi ale populaŃiei, în timp ce aparatul de stat

este prezentat ca executant al indicaŃiilor partidului.

Aceste studii, de o valoare incontestabilă oferă un foarte important suport teoretic.

Credem noi că lipsa informaŃiei primare, de arhivă, anterior anului 1989 a fost în mod fericit

suplinită de analiza documentelor programatice, actelor oficiale ale regimurilor din spaŃiul

socialist. Acestei etape caracterizată prin realizarea unor contribuŃii esenŃiale pentru

înŃelegerea sistemului politic specific unui regim al Partidului-Stat i-a urmat perioada

postdecembristă. Accesul la arhive a pus la dispoziŃia specialiştilor o cantitate foarte mare de

informaŃii, interesul istoricilor canalizându-se cu predilecŃie spre subiectele neabordabile în

perioada regimului comunist.

Jean François-Soulet, în lucrarea “Istoria comparată a statelor comuniste din 1945

până în zilele noastre” identifică manevrele de cucerire a puterii politice, distrugerea societăŃii

civile prin eliminarea “duşmanilor de clasă”, prezintă procesele economice derulate în statele

comunizate. Foarte utile s-au dovedit a fi comentariile cu privire la structurile interne de

partid, autorul insistând asupra rolului Comitetului Central al P.C.U.S., de “parlament al

U.R.S.S.”, prin intermediul multiplelor sale departamente (afaceri externe, economie,

învăŃământ, Securitate, justiŃie, propagandă) controlând în fapt întreg aparatul de stat. Este

argumentat transferul de putere de la organele de stat la cele de partid. Acest studiu

13

comparativ este o dovadă a faptului că realităŃile proprii statelor din lagărul socialist prezintă

numeroase similitudini: noua ordine socială impusă de U.R.S.S. statelor satelizate a îmbrăcat

forme aproximativ identice, în ciuda tradiŃiilor lor istorice, culturale foarte diferite.

O analiză comparativă a regimurilor comuniste conŃin şi studiile “Eastern Europe

since 1945”, “The rise and the fall of communism in Eastern Europe”, “Central and Easter

Europe. 1944-1993. Detour from the periphery to the periphery” ale autorilor Geoffrey Swain

şi Nigel Swain, Ben Fowkes şi Ivan T. Berend. Cele trei lucrări sugerează uniformitatea

instituŃională a lagărului socialist. Planificarea, naŃionalizarea, legile fundamentale sunt

prezentate din această perspectivă. Partidul era omnipotent şi omniprezent: “organizaŃiile

oficiale de stat nu aveau nici un rol independent sau autonomie, ci pur şi simplu transformau

deciziile de partid în acŃiuni ale statului”.

Date generale cu privire la perioada supusă studiului sunt oferite şi în lucrarea Pierre

Milza şi Serge Berstein, Istoria Secolului XX. 1945-1973. Lumea între pace şi război, vol. II.

O privire de ansamblu asupra perioadei comuniste se regăseşte şi la Victor Frunză,

Istoria stalinismului din România, Vlad Georgescu, Istoria românilor de la origini până în

zilele noastre, Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Deletant, Dennis,

România sub regimul comunist , Stelian Tănase, Elite şi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej,

Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc,

Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc.

Istoriografia românească de după 1989 grupează astfel lucrări generale, cronologii37 şi

studii axate strict pe o problematică. InformaŃii cu privire la regimul Partidului-Stat se

regăsesc şi la Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria Românilor în secolul XX. Sunt analizate

mecanismele politice, economice care au făcut posibilă acapararea și păstrarea puterii de către

comunişti.

Un studiu care prezintă o semnificaŃie aparte pentru lucrarea de faŃă este cel al autoarei

Nicoleta Ionescu-Gură, Stalinizarea României. Republica Populară Română 1948-1950:

transformări instituționale. Este singura lucrare din peisajul istoriografic românesc care

prezintă detaliat structurile politice ale regimului Partidului-Stat. Autoarea analizează în mod

special funcționarea acestora. Amintim de asemenea lucrarea lui Eugen Denize, Cezar MâŃă,

România comunistă. Statul şi propaganda. 1948-1953, care trece în revistă legislaŃia adoptată

37 Mihai Retegan, Cristina Păiuşan, Narcis Dorin Ion, Regimul comunist din România. O cronologie politică. 1945-1948, Editura Tritonic, București, 2002.; Dinu C. Giurescu (coord.), Istoria României în date, Editura Enciclopedică, București, 2008.

14

de regimul democrat-popular, semnalând modificările care au survenit în organizarea

structurilor politice de stat.

O altă sursă prețioasă de documentare este reprezentată de Raportul Final38. Pentru

subiectul acestei teze de doctorat au prezentat importanță cele 10 trăsături fundamentale ale

regimului partidului-stat pe care le-am detaliat în cuprinsul primului capitol. De asemenea,

capitolul dedicat justiției comuniste reliefează politizarea excesivă a acestui domeniu al vieții

de stat.

Parcurgerea literaturii de specialitate a semnalat lipsa unei viziuni unitare asupra

structurilor politice de partid, de stat sau mixte şi a modului în care prin intermediul lor

Partidul Muncitoresc Român a controlat societatea românească. Modul de funcŃionare a unei

structuri, componenŃa ei sunt parametri care ne-au indicat rolul dominant al Partidului-Stat.

S-a constatat astfel concentrarea puterii la nivelul organelor de partid şi implicit formalismul

structurilor politice de stat. Chiar în condiŃiile în care componenŃa socio-profesională a

organelor statului a fost definitiv schimbată, transferul puterii de la structurile de partid la cele

de stat nu s-a realizat.

O sursă capitală de informare pentru realizarea acestei teze de doctorat o reprezintă

informația primară, de arhivă.

Au fost studiate la Arhivele NaŃionale Istorice Centrale următoarele fonduri:

• Fondul C.C. al P.C.R. – Cancelarie (1948-1965), cu 3 volume care grupează mai multe

categorii de documente (stenogramele şedinŃelor Biroului Politic al C.C. al P.M.R., ale

Secretariatului, rezoluŃiile plenarelor şi congreselor C.C. al P.M.R. şi discuŃiile purtate pe

tema acestora, comunicatele C.C. al P.M.R., rapoarte cu referire la probleme economice,

politice, organizarea internă de partid, Hotărâri sau proiecte de hotărâri ale C.C. al P.M.R.

şi ale Consiliului de Miniştri; discuŃii pe seama planurilor de stat, anuale, cincinale şi a

primului plan pe 6 ani, legi, decrete, regulamente privind funcŃionarea diverselor structuri

interne ale Partidului Muncitoresc Român). Toate aceste documente evidenŃiază

implicarea Partidului Muncitoresc Român în toate segmentele vieŃii de stat.

• Fondul C.C. al P.C.R. – SecŃia Organele Conducătoare de partid, sindicale şi de U.T.C.

(SecŃia Organizatorică) (1948-1965) conŃine documente de maximă importanŃă pentru

lucrarea de faŃă. Ea însăşi una din cele mai importante structuri politice din aparatul C.C.

al P.M.R., SecŃia organizatorică a reprezentat un veritabil instrument de control. Planurile

de muncă, rapoartele instructorilor secŃiei care mergeau în teritoriu şi controlau modul în

38 Comisia PrezidenŃială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Raport Final, editori Vladimir Tismăneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007.

15

care organele locale de partid şi de stat realizau indicaŃiile P.M.R., regulamentele de

funcŃionare a unor structuri interne de partid, rapoartele cu privire la alegerile organelor de

partid, ale alegerilor de deputaŃi pentru Marea Adunare NaŃională şi Sfaturile Populare,

rapoartele cu privire la componenŃa aparatului de stat şi de partid au constituit surse de

informare absolut inedite pe care le-am valorificat.

• Fondul C.C. al P.C.R. – SecŃia Administrativ-Politică a fost investigat pentru

organigramele acestei structuri politice cu rol în coordonarea JustiŃiei populare şi

rapoartele Sectoarelor din componenŃa sa.

• Fondul C.C. al P.C.R. – SecŃia Agrară conŃine documente care permit prezentarea rolului

acestei structuri politice în politica de socializare a agriculturii româneşti. SecŃia Agrară

avea trecute în domeniul său de activitate: controlarea şi executarea hotărârilor partidului

şi ale guvernului de către Ministerul Agriculturii, DirecŃia Politică de pe lângă Ministerul

Agriculturii, Comitetul de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole. Ca tipuri de

documente pe care le-am supus analizei amintim: rapoarte, situaŃii, tabele, grafice privind

desfăşurarea colectivizării, a campaniilor agricole, planuri de muncă ale SecŃiei Agrare,

instrucŃiuni ale C.C. al P.M.R. cu privire la organizarea activităŃii politice la sate, în cadrul

G.A.C.-urilor şi S.M.T.-urilor, scheme de organizare a SecŃiei Agrare, directivele

Comitetului Central al P.M.R. pentru intensificarea acŃiunii de colectivizare, hotărâri

privind înfiinŃarea SecŃiilor politice, a posturilor de directori politici adjuncŃi în cadrul

S.M.T.-urilor, stenogramele şedinŃelor membrilor SecŃiei Agrare. Scopul studierii acestui

fond a constat nu atât în evidenŃierea datelor tehnice, a aspectelor strict economice cât mai

ales în identificarea mecanismelor structurale care au permis Partidului să monopolizeze

activitatea în domeniul agrar.

• Fondul C.C. al P.C.R.- Secția Economică (1950-1965) conține documente al căror

conținut ne-a permis reconstituirea organigramei acestei structuri politice și totodată ne-a

furnizat date cu privire la activitatea Consiliului de Miniștri.

• Fondul Președinției Consiliului de Miniștri – Stenograme (1948-1959) a fost investigat

pentru a analiza reorganizarea Consiliului de Miniștri.

Un alt segment istoriografic este reprezentat de culegerile de documente publicate.

Informații utile lucrării se regăsesc în primul rând în volumele de documente publicate

de Arhivele Naționale, Stenogramele ședințelor Biroului Politic al Comitetului Central al

Partidului Muncitoresc Român 1948, Arhivele Naționale Române, București, 2002,

Stenogramele ședințelor Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc

16

Român 1949, Arhivele Naționale Române, București, 2003, Stenogramele ședințelor Biroului

Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român 1950, Arhivele Naționale

Române, București, 2004, Stenogramele ședințelor Biroului Politic și ale Secretariatului

C.C. al P.M.R., 1952, vol.IV (partea II), București, Arhivele Naționale Române, 2007.

Documentele de aici recompun algoritmul instituționalizării regimului politic al Partidului-

Stat. Ele ne-au permis reconstituirea formulei organizatorice a structurilor politice de partid și

de stat (organele executive ale C.C. al P.M.R., organele locale ale puterii de stat, Marea

Adunare Națională) și a modului în care partidul comunist le-a controlat. “Agresiunea

comunismului în România”, lucrare semnată de Gheorghe Buzatu și Mircea Chirițoiu conține

documente de asemenea importante. Directiva specială pentru implantarea comunismului în

imperiul KGB, din 2 iulie 1947, reprodusă în această colecție de documente, specifică pașii

care trebuiau urmați pentru reușita acțiunii de sovietizare a spațiului central și est-european:

lichidarea opozanților politici, unificarea tuturor partidelor într-unul singur, deci crearea

Partidului Unic, începutul politicii de colectivizare a agriculturii, compromiterea proprietății

private, modificarea politicii cultural-educaționale, înlocuirea sistematică din posturile de

conducere a celor “cu origine socială nesănătoasă”, cu cei necalificați, dar corespunzători sub

aspectul extracției sociale. Deși adresată de către KGB filialei sale din Varșovia, această

directivă sintetizează în cele 45 de puncte “un program de infiltrare și de aservire comunistă

nu doar a societății poloneze ci a întregului răsărit al Europei”.

Un alt volum de documente important pentru cercetarea problemei structurilor politice

ale Partidului-Stat se dovedește a fi Comisia Prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste

din România, Istoria comunismului din România. Documente. Perioada Gheorghe

Gheorghiu-Dej (1945-1965), volum editat de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand

Goșu, Editura Humanitas, București, 2009. Am identificat o serie de documente care ne-au

ajutat să argumentăm politizarea justiției populare prin intermediul Sectorului Justiție,

Procuratură, Arbitraj de Stat, Controlul de Stat, structură politică din componența Secției

Administrative a C.C. al P.M.R.

O direcție importantă de cercetare constă în studierea documentelor programatice ale

Partidului Muncitoresc Român. Un aliat redutabil se dovedește a fi discursul politic specific

epocii Dej. La nivel declarativ, preemțiunea Partidului în raport cu structurile statului este

foarte des invocată, mai ales după ce în textul constituției statului democrat-popular s-a

statuat că: “Partidul Muncitoresc Român este forța conducătoare atât a organizațiilor celor ce

17

muncesc, cât și a organelor și instituțiilor de stat. În jurul lui se strâng laolaltă toate

organizațiile celor ce muncesc din Republica Populară Română”. Rezoluțiile plenarelor C.C.

al P.M.R., ale Congreselor partidului comunist din 1948, 1955, 1960, 1965, statutul P.M.R.,

reprezintă o sursă documentară esențială. Nu am neglijat nici articolele publicate în oficiosul

P.M.R., “Scânteia”, care au vizat prezentarea schimbărilor survenite în componența

structurilor politice de partid și de stat.

Memoriile constituie o sursă de informare prețioasă. Silviu Brucan (GeneraŃia irosită.

Memorii, Editurile Universul & Calistrat Hogaş, Bucureşti, 1992), Paul Niculescu-Mizil (O

istorie trăită, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997), Gheorghe Apostol (Eu şi Gheorghiu-

Dej, EdiŃie de casă, Regie proprie, 1998), Gheorghe Gaston Marin (În serviciul României lui

Gheorghiu-Dej. Însemnări din viaŃă, Editura Evenimentul Românesc, Bucureşti, 2000), Paul

Sfetcu (13 Ani în anticamera lui Dej, Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, 2000)

au rememorat epoca Dej. În același cadru pot fi menționate și volumele de interviuri realizate

de Lavinia Betea cu Ion Gheorghe Maurer (Maurer şi lumea de ieri. Mărturii despre

stalinizarea României, FundaŃia Ioan Slavici, Arad, 1995), cu Alexandru Bârlădeanu

(Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi Iliescu. Convorbiri, Editura Evenimentul

Românesc, Bucureşti, 1997), respectiv Corneliu Mănescu (Convorbiri neterminate. Corneliu

Mănescu în dialog cu Lavinia Betea, Polirom, Iaşi, 2001). În calitatea lor de foști membri ai

regimului Partidului-Stat aceștia au descris procesele specifice societății românești din

perioada în care au deținut unele demnități (miniștri, președinți ai Comisiei de Stat a

Planificării, etc.).

Lucrarea de față deschide și alte perspective de cercetare. Înmulțirea surselor de

informare prin accesul la noi fonduri de arhivă poate întregi analiza structurilor politice

specifice regimului Partidului-Stat.