8/18/2019 particularitatile fantasticului literar in opera lui Mircea Eliade

1/3

  ARGUMENT

Prezenta lucrare, intitulată „Particularităţile fantasticului litarar în opera lui

Mircea Eliade”, se doreşte a fi un omagiu adus, dacă mai era nevoie, marelui indianist,mitolog şi cercetător al religiilor, ce a influenţat radical lumea culturală mondială a

secolului trecut.

Despre Mircea Eliade sau scris sute de cărţi şi, cu siguranţa, mii de articole, cele

mai multe dintre acestea favora!ile autorului, dar a e"istat, în special în intervalul #$%& 

#$'&, o serie de pseudoarticole defăimătoare în presa litarară a vremii. Este suficient să

amintim în acest sens scandalurile din epocă legate de conceperea şi pu!licarea nuvelei

 Domnişoara Christina şi a romanelor Huliganii şi Maitreyi.

E"istă în lume un număr mare de oameni care posedă o creativitate genuină, o

capacitate e"traordinară de cercetare, ordonare şi sintetizare a informaţiei. Printre aceştia,

se află şi Mircea Eliade. (a unul dintre cei mai influenţi istorici şi filosofi ai religiilor, el

a do!)ndit concomitant şi o faimă literară mondială, datorită povestirilor şi romanelor 

sale, traduse în zeci de lim!i.

(ercetătorul roman şia adus o contri!uţie însemnată în definirea şi delimitarea

conceptului de „fantastic”, enunţ)ndu*şi cele!ra teorie legată de „camuflarea sacrului în

 profan”. +n acest sens consider fundamentală lucrarea Sacrul şi profanul   , o verita!ilă piatră de otar în ermeneutica fantasticului. -efiind total de accord cu teoriile lansate de

oger (allois, /zvetan /odorov sau Marcel 0rion, Mircea Eliade propune o variantă

nonviolentă, lipsită de spaimă, teamă şi angoasă, o altă perspectivă de a!ordare a

fantasticului.

evenind la conceperea lucrării, aceasta este structurată în patru capitole, două

constituind suportul teoretic al discuţiei, următoarele două fiind o aplicaţie pe te"tul

unor nuvele fantastice1  La ţigănci, Noaptea de Sn!iene, Nopţi la Serampore,

 Domnişoara Christina, "arpele. (apitolul înt)i a!ordează coordonatele fundamentale ale

operei lui Mircea Eliade, evoluţia lui literară. (el de al doilea capitol vizează o sinteză a

fantasticului, cuprinz)nd definiţii, reprezentanţi de marcă ai fenomenului. Dificultatea

ma2oră în conceperea acestei lucrări a constituito selectarea unor naraţiuni

„reprezentative”, deoarece orice creaţie fantastică eliadească ar merita o a!ordare atentă,

8/18/2019 particularitatile fantasticului literar in opera lui Mircea Eliade

2/3

de sine stătătoare. (apitolul trei este o analiză riguroasă a manifestării fantasticului în

c)teva capodopere ale stilului fantastic. +n capitolul patru am încercat să identific şi să

analizez cele mai semnificative elemente mitico 3 sim!olice din nuvelistica fantastică a

lui Mircea Eliade. +ntruc)t dimensiunea componentei fantastice a operei eliadeşti este

suficient de amplă, în atenţia mea sau aflat nuvelele Domnişoara Christina şi "arpele.

4nul dintre motivele pentru care lam ales pe Mircea Eliade ca temă pentru

lucrarea mea de licenţă este că m*a impresionat puterea lui de a trece peste toate

o!stacolele care iau apărut în cale dea lungul activităţii sale literare. +n timpul

comunismului, Mircea Eliade, fie negat, fie curtat de reprezentanţii regimului, a rămas un

model pentru intelectualii moderni, şi, mai ales pentru tinerii care nu puteau a2unge să îl

cunoască direct. 5ceştia îl priveau nu numai ca pe un persona2 legendar, a cărui viaţă, din

om)nia p)na în 6ndia şi 5merica, trec)nd prin 7ranţa, părea a fi modelată ca un destinde e"cepţie.

Ma impresionat şi faptul că, alţi autori au învăţat lim!a rom)nă ca să poată să îl

cunoască, să îl poată „simţi original”, ca să îl poată plasa corect în conte"tul social,

istoric, politic, cultural al timpului său. 4n e"emplu ar fi profesorul ic8etts, un energic

intelectual care „dincolo de ocean” continuă, ani !uni după moartea lui Eliade, să

completeze portretul unei personalităţi universale, care fascinează si astăzi, cu o

 prospeţime uluitoare.Mircea Eliade este unul dintre acele nume în operele căruia ermeneutica sa

identificat drept „efort  de descifrare a semnificaţiilor pierdute ale mitului şi sim#olului”#

şi, mai important, el este unul dintre cazurile secolului înceiat, la care metodologia

ştiinţifică a fost asociată cu o ideologie politică sau alta9.

5rgumentele pentru care cineva şi*ar îndrepta atenţia către Mircea Eliade sunt

multiple. 4nul dintre ele este că activitatea sa este multiplă1 istoric al religiilor,

orientalist, etnolog, folclorist, eseist, nuvelist, romancier, dramaturg, memoralist. Mircea

Eliade este o personalitate enciclopedică de tip renascentist, făc)nd parte din familia

spirituală a lui Dimtrie (antemir, -icolae 6orga, 0.P.:aşdeu.

;pera lui este aproape integral pu!licată, e"cepţii făc)nd doar ediţia integrală a

 $urnalului. Ediţia în două volume a scrierilor din Portugalia, inclusiv a  $urnalului

# Du!uisson Daniel, Mitologii ale secolului

8/18/2019 particularitatile fantasticului literar in opera lui Mircea Eliade

3/3

 portugez inedit, revelează, un „nou” Mircea Eliade. El a promovat adesea, mai ales în

opera sa de tinereţe, marea linie naţioanală în cultura rom)nă, de la (antemir la

Eminescu, şi de la :aşdeu la 6orga. -u cred că aceasta a fost singura linie importantă, dar 

este indiscuta!il că ea, în ciuda unui anume conservatorism, a acordat sta!ilitate culturii

rom)neşti.

4n alt argument care susţine alegerea mea este că Mircea Eliade a scris în mai

multe genuri, neacoperite la un loc de nimeni altcineva în om)nia1 povestire, roman,

teatru, 2urnal, memorii, ziaristică, politică, critică literară şi eseu cultural, şi lista poate

continua.

Eu cred că nu numai noi am înţeles meritul sintezei lui Eliade, !ucur)ndune că a

dus elemente rom)neşti în conte"te internaţionale, ci şi mulţi admiratori ai lui din alte

ţări, în primul r)nd americani, pentru că lea adus valori rom)neşti, europene şi asiatice.;pera şi !iografia lui Eliade determină am!ele atitudini. /re!uie, finalmente, su!liniată

nu numai valoarea lui Eliade, ci şi succesul lui.

(omple"itatea prozei eliadesti reprezintă cel mai întemeiat motiv pentru care

lucrarea a fost concepută. -u degea!a, de numele lui Eliade se leagă numeroase aprecieri

ale contemporanilor1 „credinciosul fără religie” @ Emil (ioranA, „enciclopedistul rătăcit în

opera modernă” @Eugen 6onescuA, în vreme ce Euge >imion îl considera „un spirit al

amplitudinii”.Din aceste considerente, am optat pentru cercetarea creaţiei fantastice a lui Mircea

Eliade.