Particularitatile Auditului Micului Business

34
Cuprins Introducere ……………………………………………………………….……3 Capitolul I: Particularități ale auditului micului business……………………………...……4 1.1 Particularitățile micului business……………………………………………………..….4 1.2 Riscurile activității de audit la întreprinderile micului business………………………....5 1.3 Începerea activității de audit și planificarea acesteia………………………………….....8 1.4 Cunoașterea business-ului și documentele activității de audit………………………….11 1.5 Dovezile de audit si raportul de audit…………………………………………………...14 1.6 Controlul calităţii lucrărilor de audit……………………………………………………18 Încheiere…………………………………………………………………….…20 2

description

audit financiar

Transcript of Particularitatile Auditului Micului Business

Page 1: Particularitatile Auditului Micului Business

Cuprins

Introducere ……………………………………………………………….……3

Capitolul I: Particularități ale auditului micului business……………………………...……4

1.1 Particularitățile micului business……………………………………………………..….4

1.2 Riscurile activității de audit la întreprinderile micului business………………………....5

1.3 Începerea activității de audit și planificarea acesteia………………………………….....8

1.4 Cunoașterea business-ului și documentele activității de audit………………………….11

1.5 Dovezile de audit si raportul de audit…………………………………………………...14

1.6 Controlul calităţii lucrărilor de audit……………………………………………………18

Încheiere…………………………………………………………………….…20

2

Page 2: Particularitatile Auditului Micului Business

Introducere

În majoritatea ţărilor cu economia de tranziţie, procesele de reformare au fost efectuate în condiţiile de criză ,care

au dus la reducerea volumelor de productie şi la falimentul multor întreprinderi, fapt care a determinat creşterea

şomajului şi scăderea bruscă a nivelului de trai al populaţiei inclusiv şi în Republica Moldova.

 În condiţiile trecerii la economia de piaţă ,rolul micului bussines a crescut esenţial, deoarece acesta realizează un

spectru larg de funcţii şi obiective.

Crearea locurilor de muncă şi dezvoltarea autoangajării;

Căutarea şi acumularea experienţei în activitatea de antreprenoriat,

Participarea la dezvoltarea inovaţiilor,

Diversificarea structurii economice 

O data cu extinderea activității întreprinderilor micului business, apare necesitatea realizării

auditului la aceste entități, în scopul verificării și elucidării cazurilor frauduloase, care contravin

legislației în vigoare. Indiferent de marimea entității economice, activitatea de audit în fond este

aceiași , atit la întreprinderile mari cît și la întreprinderile micului business. Totuși la efectuarea

auditului întreprinderilor micului business, se evidențiază careva particularități, dat fiind

specificul activității acestor entități.

Petrecerea activității de audit la micul business se realizează în conformitate cu Standartele

Naționale de Audit. Standardele Naţionale de Audit conţin principii de bază şi proceduri

obligatorii, precum şi recomandări aferente exercitării  auditului rapoartelor financiare ale

oricărui agent economic, indiferent de mărimea sa, forma organizatorico-juridică, tipul de

proprietate, structura conducerii sau genul de activitate. Caracteristicile specifice ale exercitării

activității de audit la întreprinderile micului business sunt reflectate în Regulamentul privind

practica de audit 1005 "Particularitaţi ale auditului micului business". Acest regulament nu

stabileşte cerinţe suplimentare  pentru exercitarea auditului întreprinderilor micului business, dar

nici nu prezintă scutiri de la cerinţele Standardelor Naţionale de Audit.

3

Page 3: Particularitatile Auditului Micului Business

1.1 Particularitățile micului business.

Micul business în lume este supranumit „coloană vertebrală a economiei” graţie celei mai

mari contribuţii la crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenţei, favorizarea inovaţiilor

şi tehnologiilor. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre o definiţie exhaustivă a micului

business.Se poate spune că micul business întruneşte micro-întreprinderile şi întreprinderile mici.

În practica mondială, cele mai răspîndite criterii de apreciere a mărimii întreprinderii sînt

volumul anual al vînzărilor şi numărul de angajaţi. Astfel, întreprinderile cu un număr de angajaţi

de 1 – 9 persoane şi un volum anual al vînzărilor de pînă la 3 mil. lei, sînt calificate, drept micro-

întreprinderi, iar întreprinderile cu 10-50 angajaţi şi un volum anual de vînzări de pînă la 10 mil.

lei, se numesc întreprinderi mici. În Republica Moldova criteriile de raportare a agenţilor

economici la categoria întreprinderilor micului business sînt stabilite de Legea Republicii

Moldova cu privire la susţinerea şi protecţia micului business nr.112-XIII din 20 mai 1994.

Întreprinderile micului business prezintă, de regulă, una sau cîteva dintre următoarele

caracteristici:

Deţinerea drepturilor de proprietate şi funcţiilor de control de către una sau cîteva

persoane;

Existenţa unui singur gen de activitate ce aduce venit sau unui număr limitat al acestora;

Utilizarea unui sistem contabil simplificat, precum şi a altor înregistrări ce ţin de

exercitarea activităţii de antreprenoriat;

Existenţa unui sistem de control intern limitat ce permite evitarea procedurilor de control

de către conducere.

Întreprinderile micului business, de obicei, aparţin unui număr limitat de proprietari, în

majoritatea cazurilor drepturile de proprietate sînt deţinute de o singură persoană. Proprietarul

poate angaja un manager pentru administrarea întreprinderii, însă în majoritatea cazurilor acesta

este nemijlocit implicat în activitatea operaţională a întreprinderii. Astfel, în cazurile

organizaţiilor non - comerciale de proporţii mici, în pofida faptului că în multe situaţii un şir de

persoane sînt responsabile pentru întreprindere, în administrarea zilnică poate fi implicat un

număr limitat de conducători.

Întreprinderile micului business de obicei prezintă un nomenclator limitat de produse

sau prestează un număr limitat de servicii, Acest fapt simplifică lucrările auditorului ce ţin de

cunoaşterea, documentarea şi menţinerea informaţiilor privind businessul agentului economic.

4

Page 4: Particularitatile Auditului Micului Business

Aplicarea unui diapazon larg al procedurilor de audit poate, în asemenea circumstanţe, să nu

prezinte dificultăţi. Auditorul, la exercitarea auditului oricărui agent economic, adaptează

modalitatea de abordare a auditului la condiţii şi circumstanţe concrete legate de agentul

economic respectiv. Exercitarea auditului la întreprinderile micului business se deosebeşte de

auditul întreprinderilor mari prin posibilitatea simplificării documentelor de lucru, precum şi de

regulă, prin o complexitate mai redusă a auditului şi prin posibilitatea exercitării acestuia cu

implicarea unui număr mai mic de asistenţi. Procedurile analitice ajută auditorul la colectarea

dovezilor de audit şi totodată permit de a reduce necesitatea aplicării altor proceduri ce ţin de

esenţă. Mai mult, în cadrul multor întreprinderi ale micului business totalitatea înregistrărilor

contabile este neesenţială şi este uşor de analizat.

Întreprinderile micului business în mod obişnuit implică un număr redus de contabili sau

în general nu alocă resurse pentru funcţiile de contabil. Prin urmare, funcţiile de ţinere a

înregistrărilor contabile şi a formulelor contabile deseori sînt simplificate. Sistemul contabil

simplificat majorează riscul pregătirii unor rapoarte financiare neveridice. Multe întreprinderi ale

micului business apelează la organizaţiile specializate ce oferă servicii în domeniul contabil.

La întreprinderile micului business sistemul contabil trebuie să fie elaborat în aşa mod încît

toate înregistrarile contabile să conţină toate tranzacţiile şi altă informaţie contabilă ce trebuie

reflectată. De asemenea sistemul contabil ţine evidenţa activelor şi datoriilor, totodată aceste

active şi datorii se reflectă în corespundere cu cerinţele Standardelor Naţionale de Contabilitate

respective,și astfel orice frauda sau eroare pot fi descoperite ușor în procesul prelucrării

informaţiei contabile. Multe întreprinderi ale micului business utilizează programe contabile

standardizate care sînt destinate pentru utilizare la computatoarele personale. Multe dintre aceste

pachete de programe se controlează şi se acreditează în corespundere cu cerinţele actelor

legislative şi normative şi sînt pe larg utilizate în practică. Dacă programele contabile

standardizate sînt corect utilizate, aceasta permite crearea unui sistem contabil suficient de sigur

şi totodată rezonabil din punct de vedere economic.

1.2 Riscurile activității de audit la întreprinderile micului business.

În cazul auditului întreprinderilor micului business riscul legat de control deseori este

evaluat ca fiind ridicat, cel puţin în ceea ce priveşte unele aspecte calitative ale rapoartelor

financiare. Evaluarea riscului inerent aferent acestor aspecte calitative este deosebit de

importantă deoarece aceasta are o influenţă directă asupra volumului procedurilor ce ţin de

5

Page 5: Particularitatile Auditului Micului Business

esenţă. Elaborarea şi menţinerea unui sistem de control intern cu un grad înalt de complexitate la

întreprinderile micului business deseori se dovedește a fi neeficient și implica careva costuri de

prisos si nedorite, din cauza volumului activității acestor tipuri de întreprinderi precum si

numărul limitat de angajati pentru delegarea responsabilităților. Totuşi, pentru domeniile cheie,

este rezonabil de a implementa anumite divizări ale responsabilităţilor sau o altă formă de control

simplificată însă eficientă, chiar şi la cele mai mici întreprinderi. Controlul efectuat zilnic de

proprietarul-manager poate avea o utilizare semnificativă, dat fiind faptul că proprietarul-

manager este cointeresat în protejarea activelor întreprinderii, în aprecierea rezultatelor activităţii

şi în exercitarea controlului asupra activităţii întreprinderii. Caracteristicile fundamentale ale

administrării agenţilor economici din sfera micului business sunt prezentate prin prisma

implicarii proprietarului-manager in controlul nemijlocit a procesului luării deciziilor precum si

intervenția operativă a acestuia pentru a asigura o reacţie corespunzătoare asupra schimbării

circumstanţelor. Efectuarea controlului respectiv poate compensa alte proceduri mai slabe de

control intern. Spre exemplu, în cazurile cînd este limitată divizarea responsabilităţilor în

domeniul achiziţionărilor şi achitărilor de mijloace băneşti, controlul intern se îmbunătăţeşte cînd

proprietarul-manager semnează personal toate documentele de plată. Cînd proprietarul-manager

nu este implicat în acest proces, se măreşte riscul nedepistării fraudei sau erorii comise de

angajat. În pofida faptului că lipsa unui sistem de control intern complex nu indică asupra unui

risc înalt al fraudei sau erorii, proprietarul-manager poate face abuz de poziţia sa dominantă.

Poziţia dominantă a proprietarului-manager este un factor important al mediului de control

deoarece această dominare poate compensa alte proceduri slabe de control intern şi contribui la

reducerea riscului legat de fraudele şi erorile comise de angajaţi. Totodată, acest factor poate de

asemenea servi ca un dezavantaj deoarece există riscul ca conducerea să treacă peste procedurile

de control prescrise. Atitudinea proprietarului-manager faţă de controlul intern în general,

precum şi exercitarea de către acesta a controlului asupra conducerii pot avea o influenţă

considerabilă asupra modalităţii de abordare a auditului. Influenţa proprietarului-manager asupra

procesului de audit, precum şi posibilitatea evitării controlului intern, depind în mare măsură de

integritatea, atitudinea şi motivele proprietarului-manager. Ca şi în cazul exercitării oricărui

audit, auditorul urmează să aplice scepticismul profesional şi la exercitarea auditului micului

business. Auditorul nu trebuie să-l suspecte pe proprietarul-manager de lipsă de onestitate, însă,

totodată, nu trebuie să presupună o onestitate completă. Aceasta reprezintă un factor important la

6

Page 6: Particularitatile Auditului Micului Business

evaluarea riscului de audit, planificarea caracterului şi volumului procedurilor de audit, evaluarea

dovezilor de audit şi la aprecierea credibilităţii afirmaţiilor conducerii. Exista cîteva aspecte pe

care auditorul urmează să le ia în considerație la evaluarea agentului economic:

Existenţa unei motivări vizibile a proprietarului-manager către denaturarea

rapoartelor financiare combinată cu posibilitatea efectuării acestor acţiuni.

Separarea de către proprietarul-manager a afacerilor şi tranzacţiilor personale de

cele de serviciu.

Necorespunderea modului de viaţă a proprietarului-manager cu nivelul de

remunerare a acestuia, inclusiv existenţa altor surse de venit despre care auditorul

poate afla de exemplu, ca rezultat al completării de către proprietarul-manager a

declaraţiei fiscale în calitate de persoană fizică.

Tranzacţii neordinare la sfîrşitul anului care au o influenţă semnificativă asupra

profitului.

Tranzacţii neordinare cu părţi legate.

Plăţi sau comisioane excesive agenţilor şi consultaţilor.

Divergenţe cu organele fiscale.

Nenumărate întîrzieri de începere a exercitării auditului sau cerinţe nemotivate

privind finalizarea auditului în termeni neîntemeiat de restrînşi.

Schimbarea fregventă a consultanților financiari

Întreprinderile micului business de obicei sunt controlate de o singura persoană sau un grup

restrîns de personae, și lipsește un consiliu sau comitet eficient de supraveghere. Acest fapt

favorizează si mareste riscul legat de frauda sau eroare la întreprindere. Totuși , normele şi

recomandările reflectate în SNA 240 nu presupun că toate întreprinderile micului business

trebuie examinate de auditor ca fiind întreprinderi cu un risc înalt de fraudă şi eroare. Bazîndu-se

pe înţelegerea sistemului contabil şi mediului de control auditorul întreprinderii micului business

poate decide de a evalua riscul legat de control ca fiind ridicat fără a exercita planificarea sau a

efectua anumite proceduri detaliate (cum ar fi procedurile de testare a controlului intern) pentru a

argumenta o asemenea evaluare. Chiar şi în cazurile cînd controlul intern pare a fi eficient, cea

mai eficientă modalitate de abordare a auditului este cea bazată numai pe proceduri ce ţin de

esenţă. Auditorul urmează să informeze conducerea asupra neajunsurilor semnificative ale

structurii sau funcţionării sistemelor contabil şi de control intern pe care auditorul le-a identificat.

7

Page 7: Particularitatile Auditului Micului Business

Concomitent cu procedura de informare de asemenea se recomandă formularea recomandărilor

privind perfecţionarea sistemelor. Asemenea recomandări sînt destul de valoroase pentru

elaborareaşi implementarea sistemelor contabil şi de control intern ale întreprinderii micului

business.

1.3 Începerea activității de audit și planificarea acesteia.

O dată cu începerea auditului la o entitate economică, atît proprietarii-manageri cît și

auditorul care urmeaza sa exerciteze serviciile de audit trebuie sa respecte condițiile de

angajament. Astfel conform SNA 210 pîna la începerea acțiunii de audit este necasară intocmirea

unei scrisori de angajament a cărei obiectiv este informarea conducerii asupra obligaţiilor

corespunzătoare ale proprietarului-manager şi auditorului. În cazurile cînd, auditorul determină

că este imposibil să obţină un număr suficient de dovezi pentru a-şi exprima opinia asupra

rapoartelor financiare datorită neajunsurilor care pot apărea reieşind din caracteristicile

întreprinderilor micului business, auditorul poate decide să nu accepte angajamentul privind

exercitarea serviciilor sau să renunţe angajamentul pînă la finalizarea acestuia. Mai mult,

auditorul poate decide să continue angajamentul privind exercitarea serviciilor, însă să prezinte

raport cu menţiuni sau să refuze exprimarea opiniei. În asemenea situaţii auditorul urmează să ia

în considerare cerinţele paragrafului 41 al SNA 700 "Raport al auditorului asupra rapoartelor

financiare" potrivit căruia auditorul nu trebuie să accepte angajamentul privind exercitarea

serviciilor în cazurile cînd el presupune necesitatea întocmirii unui refuz de exprimare a opiniei.

Auditorul trebuie să-şi formeze o imagine generală despre cadrul legislativ-normativ ce

reglementează activitatea agentului economic şi cea a ramurii, precum şi despre faptul în ce

măsură agentul economic respectă cerinţele acestui cadru legislativ-normativ. Pe lîngă actele

legislative şi normative ce au legătură directă cu pregătirea rapoartelor financiare, pot exista alte

acte care asigură cadrul legislativ-normativ general al activităţii agentului economic şi astfel, se

prezintă ca fiind cele mai importante din punctul de vedere al exercitării activităţii agentului

economic. Întrucît majoritatea întreprinderilor micului business se caracterizează printr-o

structură simplă a activităţii, cadrul legislativ-normativ ce le este caracteristic poate fi mai puţin

complicat decît cadrul juridic în care se desfăşoară activitatea agenţilor economici de proporţii

mai mari. Auditorul trebuie să documenteze informaţia aferentă actelor legislative şi normative

ce reglementează activitatea întreprinderii micului business şi ramurii în fişierul permanent în

8

Page 8: Particularitatile Auditului Micului Business

compartimentul ce ţine de cunoaşterea business-ului. Informaţia respectivă este revizuită şi

actualizată în perioadele ulterioare în caz de necesitate.

Auditul întreprinderilor micului business se exercită, de obicei, de grupuri mici de auditori

cu participarea unui auditor ce conlucrează cu un asistent . În cazul unui grup de audit mic

procesul de coordonare şi schimb al informaţiei între membrii grupului se simplifică.

Planificarea auditului la întreprinderile micului business nu trebuie să fie o activitate foarte

complicată sau care să ia mult timp. Aceasta depinde de mărimea agentului economic şi de

complexitatea auditului. La exercitarea unor audite de proporţii mici planificarea poate fi

îndeplinită în timpul convorbirii cu proprietarul-manager al agentului economic sau cînd

auditorul obţine registrele contabile şi alte documente ale întreprinderii destinate auditului.

Planificarea auditului, de asemenea, poate începe deja în timpul finalizării auditului perioadei

precedente, deoarece în acest caz auditorului îi este mai simplu să efectueze planificarea

auditului viitor. Întrevederile şi discutarea aspectelor ce ţin de audit cu proprietarul-manager este

o parte importantă a planificării, în deosebi la exercitarea primului audit. Discuţiile nu

întotdeauna necesită stabilirea unor întruniri speciale, acestea pot avea loc în cadrul altor

întruniri, comunicări sau corespondenţe de afaceri.

Planificarea procedurii de audit include elaborarea unei strategii generale de exercitare a

auditului ce se reflectă în planul general de audit, precum şi unei abordări detaliate de

implementare a acestei strategii în ceea ce priveşte caracterul, momentul de exercitare şi volumul

procedurilor de audit. Totodată, în practică, la exercitarea auditului întreprinderilor micului

business nu apare necesitatea elaborării unui număr excesiv de documente. Dacă din cauza

mărimii întreprinderilor micului business sau specificului activităţii acesteia informaţia conţinută

în planul general de audit poate fi reflectată în mod adecvat în programa de audit, sau invers,

atunci poate dispărea necesitatea divizării acestor două documente. Programele de audit

standardizate urmează a fi modificate în mod corespunzător ţinînd cont de circumstanţele

specifice ce apar în procesul exercitării fiecărui audit concret. În scopul planificării auditului, este

în general necesar, să se estimeze pragul de semnificaţie sau caracterul semnificativ atât dintr-o

perspectivă calitativă cât şi dintr-una cantitativă. Unul din scopurile acestei analize preliminare a

pragului de semnificaţie este de a concentra atenţia auditorului asupra elementelor mai

importante din situaţiile financiare atunci când stabileşte strategia de audit. Informaţia se

consider  semnificativă, dacă omiterea sau denaturarea acesteia poate influenţa deciziile

9

Page 9: Particularitatile Auditului Micului Business

economice luate de utilizatori în baza rapoartelor financiare. Nivelul de semnificaţie depinde de

mărimea indicatorului sau erorii, evaluate în circumstanţele concrete. Având în vedere că nu

există norme cu caracter obligatoriu în ceea ce priveşte evaluarea cantitativă a pragului de

semnificaţie, auditorul va apela de fiecare dată la raţionamentul profesional în funcţie de

circumstanţele curente.

Una din metodele de abordare utilizată la evaluarea caracterului semnificativ este aplicarea

unei anumite cote procentuale folosind în calitate de bază de calcul careva indicator-cheie al

rapoartelor financiare, de exemplu:

-  profitul sau pierderea pînă la impozitare (ajustat, în caz de necesitate, în scopul excluderii

efectului unor articole de cheltuieli neordinare cum sînt remunerarea/recompensa  proprietarului-

manager).

-  Vînzările.

-  Valuta bilanţului.

Indiferent de baza de calcul utilizată la evaluarea caracterului semnificativ la etapa planificării

auditului, auditorul trebuie să reevalueze caracterul semnificativ la evaluarea rezultatelor

procedurilor de audit. Evaluarea respectivă se aplică faţă de rapoartele financiare revizuite

luînd în considerare ajustările şi alte informaţii obţinute în procesul exercitării auditului.

Cu toate că caracterul semnificativ este examinat la etapa finalizării auditului în mărimi

cantitative, nu există un anumit prag de semnificaţie exprimat printr-o singură mărime. Auditorul

examinează un diapazon de mărimi în cadrul căruia el exprimă aprecierea sa profesională.

Sumele ce depăşesc limita de sus a diapazonului sînt examinate ca fiind semnificative, iar sumele

ce sînt mai mici de limita de jos sînt examinate ca fiind nesemnificative. Totodată, urmează de

luat în considerare că orice valoare cantitativă poate fi anulată în cazul examinării factorilor

calitativi.

Auditorul trebuie să aplice proceduri analitice la etapa planificării auditului. Caracterul şi

volumul procedurilor analitice aplicate la etapa planificării auditului unei întreprinderi a micului

business  pot fi limitate prin oportunitatea prelucrării tranzacţiilor şi prin lipsa unor informaţii

financiare sigure la momentul planificării auditului. Întreprinderile micului business pot să nu

posede informaţii financiare lunare care pot fi utilizate la efectuarea procedurilor analitice la

etapa planificării. Auditorul poate, alternativ, să exercite o analiză a cărţii mari sau a

altor înregistrări contabile accesibile. În cazurile cînd, nu sînt accesibile sau nu sînt pregătite

10

Page 10: Particularitatile Auditului Micului Business

informaţii documentate pentru efectuarea procedurilor analitice, auditorul poate obţine

informaţia necesară prin intermediul comunicării cu proprietarul-manager.

1.4 Cunoașterea business-ului și documentele activității de audit

O alta etapă destul de important în realizarea auditului la întreprinderile micului business,

este cunoasterea businessului, etapă reglementată de SNA 310. Totuși nu toate condițiile si

aspectele prevăzute in acest standart se referă la întreprinderile micului business. Totodată,

auditorul urmează să elaboreze o listă corespunzătoare de probleme ţinînd cont de specificul

agentului economic; această listă poate fi revizuită şi actualizată în perioadele ulterioare.

Ca rezultat a relațiilor aparute deseori între auditor și proprietarul-manager, auditorul

întreprinderii micului business deseori posedă cunoştinţe vaste şi oportune despre business-ul

clientului. Asemenea relaţii deseori prezintă următoarele tipuri de informaţii:

Genurile de activitate a întreprinderii micului business, produsele şi serviciile ei de

bază, precum şi ramura în care activează agentul economic.

Modul de gestiune, obiectivele şi atitudinea proprietarului-manager faţă de

derularea businessului.

Planurile aferente modificării naturii activităţii, administrării sau structurii

proprietăţii întreprinderii.

Tendinţe de profitabilitate, lichiditate, precum şi de suficienţă a mijloacelor

circulante.

Mediul legislativ-normativ cu care se confruntă întreprinderea, inclusiv relaţiile cu

organele fiscale.

Înregistrările contabile.

Mediul de control intern.

Între o întreprindere a micului business şi proprietarul-manager, sau între o întreprindere a

micului business şi alţi agenţi economici ce au legătură cu proprietarul-manager deseori au loc

tranzacţii semnificative.Întreprinderile micului business rareori elaborează o

politică aferentă tranzacţiilor cu părţile legate. Tranzacţiile cu părţile legate reprezintă o

particularitate specifică a activităţii de zi cu zi a multor agenţi economici, la care dreptul de

proprietate şi funcţia de control sînt deţinute de o singură persoană sau de o familie.  Cunoaşterea

profundă a businessului agentului economic poate fi utilă auditorului la identificarea părţilor

legate, care în multe cazuri vor fi controlate de proprietarul-manager. Cunoaşterea businessului

11

Page 11: Particularitatile Auditului Micului Business

de asemenea poate ajuta auditorul să aprecieze dacă au avut loc operaţiuni cu părţile legate care

nu au fost recunoscute în evidenţa contabilă a agentului economic.

Documentarea de către auditor a cunoaşterii business-ului este la fel de importantă pentru

toate tipurile de audit, indiferent de mărimea agentului economic. Însă, volumul documentaţiei

depinde de mărimea agentului economic şi numărul persoanelor, implicate în exercitarea

auditului. Activitatea întreprinderilor micului business, de obicei, nu este complicată şi procesul

de exercitare a auditului rar implică un număr mare de asistenţi. De aceea, auditorul unei

întreprinderi a micului business urmează să ţină documentaţia la un nivel suficient pentru a:

simplifica planificarea corespunzătoare a auditului;

asigura şi simplifica transmiterea dosarelor în cadrul organizaţiei de audit

Cunoaştere a business-ului nu exclude cerinţele aferente perfectării unor documente de

lucru adecvate. Documentele de lucru ajută la planificarea şi exercitarea auditului, la

supravegherea şi verificarea lucrărilor de audit, ele conţin dovezi de audit obţinute ca rezultat al

lucrărilor de audit în baza cărora se expune opinia de audit. Documentele de lucru trebuie să

conţină argumente referitoare la toate aspectele importante şi semnificative ce necesită aplicarea

aprecierii profesionale a auditorului în comun cu concluziile corespunzătoare ale acestuia. Pentru

documentarea şi descrierea sistemelor contabil şi de control intern ale agentului economic pot fi

utilizate diferite metode în dependenţă de complexitatea acestor sisteme. În cazul întreprinderilor

micului business cele mai acceptabile metode, de regulă, sînt schemele de circuit ale

documentelor şi descrierile. Aceste documente pot fi păstrate în baza de date permanentă şi

actualizate după necesitate în anii ulteriori. În fiecare caz concret auditorul întreprinderii micului

business trebuie să aplice aprecierea sa profesională la determinarea conţinutului documentelor

de lucru.

Totodată, atît în cadrul auditului întreprinderilor de proporţii mari sau medii, cît şi

întreprinderilor micului business auditorul trebuie să includă în componenţa documentelor de

lucru următoarele:

- Informaţii referitoare la planificarea auditului;

- Programul de audit ce conţine caracterul, momentul de exercitare şi volumul procedurilor

de audit;

- Rezultatele acestor proceduri;

12

Page 12: Particularitatile Auditului Micului Business

- Concluziile la care a ajuns auditorul reieşind din dovezile de audit obţinute, precum şi

faptele ce argumentează aprecierile auditorului aferente tuturor aspectelor semnificative ce

necesită expunerea aprecierii de către auditor.

Documentaţia poate fi întocmită într-o formă simplificată şi într-un volum necesar

circumstanţelor create.

  Diversitatea crescîndă a sistemelor automatizate de evidenţă contabilă care sînt capabile să

satisfacă atît necesităţile funcţionale cît şi cele economice chiar şi ale celor mai mici întreprinderi

ale micului business, influenţează auditul acestor agenţi economici. Sistemele contabile ale

întreprinderilor micului business deseori presupun utilizarea computerelor personale.

Regulamentul privind practica de audit 1001 "Auditul în mediul sistemelor informaţionale

computerizate-sisteme computerizate ce activează în regim de timp real" prezintă recomandări

suplimentare aferente aspectelor specifice domeniului dat. . Întreprinderile micului business, de

obicei, utilizează nişte sisteme computerizate şi seturi de programe mai puţin dificile decît

întreprinderile de proporţii mari şi mijlocii. Totodată auditorul trebuie să posede cunoştinţe

suficiente în domeniul sistemelor informaţionale computerizate (SIC) pentru a planifica,

gestiona, supraveghea şi controla lucrările efectuate.

Din cauza divizării limitate a responsabilităţilor, utilizarea de către întreprinderile micului

business a sistemelor computerizate poate conduce spre majorarea riscului legat de control, de

exemplu în cazurile cînd utilizatorii pot îndeplini două sau mai multe funcţii în cadrul sistemului

contabil, cum ar fi:

• Iniţierea şi autorizarea documentelor primare.

• Introducerea datelor în sistem.

• Administrarea sistemelor computerizate.

• Introducerea modificărilor în fişierele programelor şi în fişierele cu date.

• Utilizarea sau repartizarea informaţiei de ieşire.

• Introducerea modificărilor în sistemele operaţionale.

Utilizarea SIC de către întreprinderile micului business poate ajuta auditorul să obţină o

garanţie aferentă exactităţii şi veridicităţii înregistrărilor contabile şi totodată, să micşoreze riscul

legat de control. SIC în majoritatea cazurilor sînt mai bine organizate, mai puţin dependente de

aptitudinile persoanelor care le utilizează şi mai puţin supuse manipulărilor decît sistemele

necomputerizate. SIC de asemenea majorează posibilităţile auditorului de a obţine rapoarte

13

Page 13: Particularitatile Auditului Micului Business

relevante şi alte informaţii. Sistemele computerizate adecvate uşurează ţinerea contabilităţii în

partidă dublă şi concordarea datelor evidenţei analitice cu conturile evidenţei sintetice. Siguranţa

ce este garantată de aceste caracteristici ale SIC, cu condiţia evaluării şi testării corespunzătoare

a acestora, poate permite auditorului limitarea volumului procedurilor ce ţin de esenţă aferente

grupurilor de proceduri şi soldurilor conturilor. Principiile generale reflectate în Regulamentul

privind practica de audit 1009 "Procedee tehnice de audit cu utilizarea computerelor" de

asemenea sînt aplicabile mediului sistemelor computerizate a întreprinderilor micului business şi

prezintă recomandări suplimentare aferente aspectelor specifice domeniului dat. Însă, în cazurile

cînd se presupune prelucrarea unui volum relativ mic de date, utilizarea metodelor

neautomatizate de exercitare a auditului poate deveni mai raţională din punct de vedere

economic.

1.5 Dovezile de audit si raportul de audit

Auditorul care exerciteaza serviciile la intreprinderea client, pentru a întocmi raportul de

audit cu mențiuni sau fără, si pentru veridicitatea informațiilor din acest raport, are nevoie de a

obține pe parcursul realizării auditului de dovezi de audit. SNA 500 prevede că dovezile de audit

pot fi obţinute prin combinarea optimă a informaţiei obţinute ca rezultat al testării controlului

intern şi aplicării procedurilor ce ţin de esenţă. În unele circumstanţe dovezile pot fi obţinute

numai în baza procedurilor ce ţin de esenţă. Exemplu de aşa circumstanţe serveşte divizarea

limitată a responsabilităţilor şi lipsa dovezilor ce confirmă efectuarea controlului de gestiune,

fapt care este caracteristic multor întreprinderi ale micului business. Auditorul foloseşte

evaluarea riscului inerent şi cea a riscului legat de control în scopul determinării procedurilor

ce ţin de esenţă care vor asigura dovezi de audit necesare pentru reducerea riscului de

nedescoperire şi deci, riscului de audit pînă la un nivel acceptabil. În cadrul unor întreprinderi ale

micului business, în deosebi acolo, unde majoritatea tranzacţiilor se efectuează în numerar şi nu

există tendinţe stabilite aferente cheltuielilor şi coeficienţilor, dovezile aflate la dispoziţia

auditorului pot fi neadecvate pentru argumentarea opiniei fără menţiuni asupra rapoartelor

financiare.

Auditorul urmează să planifice şi să exercite auditul din punctul de vedere al

scepticismului profesional. Totodată, în lipsa unor dovezi contrare, auditorul poate examina

afirmaţiile conducerii ca fiind reale, iar datele contabile ca fiind veridice.

14

Page 14: Particularitatile Auditului Micului Business

Auditorul unei întreprinderi a micului business nu trebuie să presupună din start că

controlul intern, în ceea ce priveşte aşa colectivităţi generale cum sînt veniturile, va fi limitat.

Multe întreprinderi ale micului business au un anumit sistem de control cifrat aferent livrării

mărfurilor sau prestării serviciilor. În cazul existenţei unui asemenea sistem ce permite

asigurarea plenitudinii evidenţei, auditorul poate obţine dovezi de audit ce confirmă funcţionarea

sistemului prin intermediul testării controlului intern, în scopul confirmării evaluării riscului

legat de control la un nivel mai scăzut decît cel ridicat, pentru a putea reduce volumul

procedurilor ce ţin de esenţă. . În cazul cînd lipseşte controlul intern aferent unui aspect calitativ

al rapoartelor financiare, auditorul poate obţine dovezi suficiente numai în baza procedurilor ce

ţin de esenţă. Aceste proceduri pot include următoarele:

• Compararea sumelor reflectate în contabilitate cu sumele calculate în baza datelor

înregistrate separat pe sectoare, spre exemplu, livrarea mărfurilor reflectată în borderoul de

evidenţă a magaziei presupune contabilizarea veniturilor din vînzări corespunzătoare, iar tabelele

de pontaj completate presupun contabilizarea veniturilor din prestarea serviciilor către clienţi.

• Compararea şi verificarea cantităţilor generale de mărfuri cumpărate şi vîndute.

• Proceduri analitice.

• Confirmări externe.

• Examinarea tranzacţiilor după data întocmirii rapoartelor financiare.

Cînd metodele de obţinere a dovezilor de audit reflectate în SNA 500 și SNA 520 nu se

aplică, auditorul poate examina posibilitatea aplicării procedurilor bazate pe utilizarea

eşantionajului de audit. În cazurile cînd auditorul decide de a utiliza eşantionajul de audit, se

aplică aceleaşi proceduri fundamentale atît la întreprinderile de proporţii mari, cît şi la cele ale

micului business. Auditorul trebuie să selecteze elementele pentru eşantion astfel, încît

eşantionul să fie reprezentativ în raport cu colectivitatea generală. Întreprinderilor micului

business le sînt caracteristice nişte colectivităţi generale de date nu prea mari, fapt care conduce

spre testarea:

- 100% a colectivităţii generale;

- 100% a unei anumite părţi a colectivităţii generale, spre exemplu, tuturor elementelor ce

depăşesc o anumită sumă, cu aplicarea concomitentă a procedurilor analitice asupra părţii

colectivităţii rămase, în caz că aceasta este semnificativă.

15

Page 15: Particularitatile Auditului Micului Business

Obiectivul oricărui audit al rapoartelor financiare îl constituie exprimarea opiniei

auditorului referitoare la faptul, dacă rapoartele financiare ale agentului economic sînt pregătite

în toate aspectele semnificative în conformitate cu cerinţele stabilite faţă de aceste rapoarte

financiare. Auditorul trebuie să obţină dovezi de audit suficiente şi adecvate pentru formarea

concluziilor argumentate pe care se bazează opinia de audit. În multe cazuri auditorul va putea

exprima o opinie fără menţiuni asupra rapoartelor financiare ale întreprinderilor micului

business. Totodată, pot exista circumstanţe ce necesită modificarea raportului auditorului. În

cazurile cînd auditorul nu a fost în stare să elaboreze sau să exercite proceduri pentru a obţine

dovezi de audit suficiente şi adecvate aferente plenitudinii înregistrărilor contabile, acest fapt

reprezintă o limitare a sferei de aplicare a auditului. Limitarea sferei de aplicare a auditului

conduce spre exprimarea unei opinii cu menţiuni sau, în cazurile cînd posibilitatea influenţei

acestei limitări este atît de semnificativă încît auditorul nu poate exprima opinie asupra

rapoartelor financiare, spre refuzul de exprimare a opiniei.

Data raportului auditorului trebuie să corespundă cu data finalizării auditului. Deoarece

auditorul poartă responsabilitate pentru întocmirea raportului asupra rapoartelor financiare,

pregătite şi prezentate de conducerea agentului economic, el nu trebuie să dateze raportul înainte

de data semnării sau aprobării rapoartelor financiare de conducerea agentului economic. Cu toate

acestea, aprobarea rapoartelor financiare poate fi documentată în scrisoarea de afirmare a

conducerii. În cadrul unui audit al întreprinderilor micului business, reieşind din considerente

practice, auditorul poate semna raportul său mai tîrziu de data aprobării şi semnării rapoartelor

financiare de către proprietarul-manager. Efectuarea unei planificări adecvate a auditului şi

discutarea procedurilor de întocmire şi aprobare a rapoartelor financiare cu conducerea, de

regulă, permit evitarea unei asemenea situaţii. În cazurile cînd nu este posibil de evitat aceasta,

apare riscul că anumite evenimente ce pot influenţa semnificativ rapoartele financiare vor avea

loc în decursul perioadei intermediare. Prin urmare, auditorul urmează să întreprindă următoarele

măsuri reieşind din circumstanţele create:

- să se asigure că la data stabilită sau la o dată mai tîrzie de aceasta proprietarul-manager va

confirma responsabilitatea sa pentru întocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare;

- să efectueze proceduri de audit de examinare a evenimentelor ulterioare inclusiv pînă la

acea dată.    

16

Page 16: Particularitatile Auditului Micului Business

Mărimea agentului economic influenţează asupra capacităţii acestuia de a se împotrivi

condiţiilor nefavorabile. Întreprinderile micului business de obicei pot reacţiona rapid la noile

posibilităţi ale business-ului, însă lipsa de rezerve limitează capacitatea lor de a menţine

activitatea în cazul circumstanţelor nefavorabile.

 SNA 570 cere ca auditorul să ia în considerare riscul apariţiei necorespunderii principiului

continuităţii activităţii. Factorii riscului relevanţi pentru întreprinderile micului business includ

riscul încetării creditării din partea băncilor şi altor creditori, riscul pierderii clientului principal

sau angajatului cheie, precum şi riscul întreruperii activităţii din cauza expirării termenului

licenţei, francizei sau altui angajament juridic.  SNA 570 conţine norme şi recomandări aferente

obţinerii dovezilor în cazurile cînd apar dubii cu privire la corespunderea principiului

continuităţii activităţii. Asemenea dovezi pot fi obţinute ca rezultat al examinării documentelor

cum ar fi bugetele, prognozele aferente raportului privind fluxul mijloacelor băneşti şi

prognozele aferente raportului privind rezultatele financiare. Dacă la exercitarea unui audit al

întreprinderii micului business auditorul nu obţine bugete şi prognoze detaliate relevante pentru

examinarea principiului continuităţii activităţii, auditorul urmează să discute cu proprietarul-

manager situaţia şi perspectivele agentului economic şi, în particular, planurile de finanţare a

agentului economic pe termen mediu şi lung. Auditorul urmează să examineze informaţiile astfel

primite comparîndu-le cu documentele justificative şi cu cunoştinţele aferente business-ului

agentului economic. Auditorul urmează de asemenea să examineze necesitatea obţinerii

afirmaţiilor scrise ale conducerii. . În conformitate cu paragraful 7 al SNA 580, dacă declaraţiile

se referă la aspecte semnificative pentru rapoartele financiare, auditorul urmează să:

- obţină dovezi de audit confirmative atît din surse interne cît şi din afara agentului

economic;

- determine, dacă declaraţiile conducerii sînt rezonabile şi corespunzătoare altor dovezi de

audit obţinute, inclusiv altor declaraţii ale conducerii;

- stabilească, dacă persoanele care prezintă declaraţiile sînt bine informate asupra tuturor

aspectelor acestor declaraţii.

Luînd în considerare particularităţile întreprinderilor micului business auditorul poate

considera necesară obţinerea declaraţiilor scrise ale proprietarului-manager aferente plenitudinii

şi exactităţii înregistrărilor contabile şi rapoartelor financiare (spre exemplu, aferente plenitudinii

contabilizării veniturilor). Asemenea declaraţii nu asigură de la sine dovezi de audit suficiente.

17

Page 17: Particularitatile Auditului Micului Business

Auditorul urmează să evalueze declaraţiile conducerii reieşind din rezultatele altor proceduri de

audit relevante, cunoaşterea business-ului agentului economic şi proprietarului-manager.

Auditorul de asemenea urmează să examineze posibilitatea obţinerii dovezilor suplimentare ce

confirmă declaraţiile conducerii. Posibilitatea apariţiei neînţelegerilor între auditor şi

proprietarul-manager se reduce cînd declaraţiile verbale sînt confirmate de asemenea şi sub

formă scrisă.

În scopul identificării necorespunderilor semnificative din rapoartele financiare auditate

auditorul trebuie să examineze și alt gen de informație  . Exemple de altă informaţie sînt:

raportul conducerii, examinarea financiară a momentelor cheie, date despre angajaţi, cheltuieli de

investiţii planificate, coeficienţi financiari, lista persoanelor care fac parte din organele de

conducere ale agentului economic, lista persoanelor afiliate. Acest lucru va permite exprimarea

unei opinii veridice asupra situației financiare a entității și evitarea mențiunilor in raportul de

audit.

1.6 Controlul calităţii lucrărilor de audit

Un moment destul de important a activitații de audit este controlul calităţii lucrărilor de

audit, reglementat prin SNA 220. Principalul obiectiv al controlului calităţii constă în asigurarea

garanţiei că auditul se exercită în conformitate cu SNA. Auditorul urmează să ia în considerare

acest obiectiv la exercitarea auditului întreprinderilor micului business cînd determină caracterul,

momentul de exercitare şi volumul politicii şi procedurilor de control reieşind din circumstanţele

create. În conformitate cu paragraful 6 al SNA 220 caracterul, momentul de exercitare şi volumul

politicii şi procedurilor de control al calităţii ale unei organizaţii de audit depind de o serie de

factori cum ar fi: mărimea şi natura activităţii, aşezarea geografică, structura organizatorică şi

raţionalitatea economică. Multe angajamente privind auditul întreprinderilor micului business se

exercită de organizaţii mici de audit. Aceste organizaţii de audit trebuie să ia în considerare la

elaborarea politicii şi procedurilor corespunzătoare cerinţele enumerate în paragraful 7 al SNA

220, care ţin de următoarele domenii:

a) Cerinţele profesionale;

b) Aptitudini şi competenţă;

c) Desemnarea (repartizarea lucrărilor);

d) Delegarea;

e) Consultanţa;

18

Page 18: Particularitatile Auditului Micului Business

f) Acceptarea şi păstrarea clienţilor;

g) Monitorizarea.

Acceptînd posibilitatea excluderii cerinţelor de desemnare şi delegare care nu pot fi

adecvate în cazul unui auditor, care nu are asistenţi, politica şi procedurile organizaţiei de audit,

de regulă, vor fi reflectate în contractele încheiate între organizaţiile de audit şi întreprinderile

micului business. Auditorul, totodată, trebuie sa se convingă de faptul că auditul a fost exercitat

în conformitate cu SNA. Se recomandă elaborarea şi utilizarea unui formular de control respectiv

ce cuprinde tot procesul de audit pentru a verifica plenitudinea şi caracterul adecvat al procesului

de exercitare a auditului. Formarea unui concept obiectiv asupra caracterului rezonabil al

aprecierilor apărute în decursul auditului poate prezenta probleme practice, cînd una şi aceeaşi

persoană exercită auditul în întregime. În cazurile cînd la exercitarea auditului de către un singur

auditor apar probleme dificile sau neordinare, pot deveni utile consultaţiile cu alţi auditori

calificaţi sau cu o organizaţie profesională corespunzătoare, respectînd principiul

confidenţialităţii.

19

Page 19: Particularitatile Auditului Micului Business

Încheiere

Activitatea de audit la întreprinderile micului business nu diferă ca procedură de auditul realizat

la entitățile economice de stat sau întrerpinderile mari, totuși există careva moment care fac ca

procedura de audit să prezinte aspect specifice pentru micul business. Cert este faptul că

auditorul, la exercitarea auditului oricărui agent economic, adaptează modalitatea de abordare a

auditului la condiţii şi circumstanţe concrete legate de agentul economic respectiv. Exercitarea

auditului la întreprinderile micului business se deosebeşte de auditul întreprinderilor mari prin

posibilitatea simplificării  documentelor de lucru, precum şi de regulă, prin o complexitate mai

redusă a auditului şi prin posibilitatea exercitării acestuia cu implicarea  unui număr mai mic de

asistenţi. Auditul întreprinderilor micului business, de regulă, se exercită în mod complet

de însăşi auditor.

Auditorul urmează să planifice şi să exercite auditul din punctul de vedere al scepticismului

professional, respectînd atit prevederile Standardelor Naționale de Audit precum și principiile și

prevederile Codului privind conduita profesională a auditorilor şi contabililor din Republica

Moldova.

La exercitarea auditului micului business, auditorul trebuie să ia în considerație cîteva moment

importante, care pot simplifica procedura de audit precum si reduce devizul de cheltuieli.

Întreprinderile micului business de obicei sunt controlate de o singura persoană sau un grup

restrîns de persoane și lipsește un consiliu sau comitet eficient de supraveghere. Acest fapt

favorizează si mareste riscul legat de frauda sau eroare la întreprindere. De aceea auditorul

trebuie să evalueze agentul economic și să determine pe cît de cointeresat proprietarul-manager

în realizarea unui audit corect.

20

Page 20: Particularitatile Auditului Micului Business

Bibliografie

1. Regulamentul 1005 ”Particularități ale auditului micului business”

2. SNA 220 "Controlul calităţii lucrărilor de audit"

3. SNA 240 "Frauda şi eroarea"

4. SNA 250 "Luarea în considerare a cerinţelor actelor legislative şi normative la

exercitarea auditului rapoartelor financiare"

5. SNA 310 "Cunoaşterea businessului"

6. SNA 401 "Auditul în mediul sistemelor informaţionale computerizate"

7. SNA 500 "Dovezi de audit"

8. SNA 530 "Eşantionul de audit şi alte proceduri de testare selectivă"

9. SNA 560 "Evenimente după data întocmirii rapoartelor financiare"

10. SNA 700 "Raport al auditorului asupra rapoartelor financiare"

11. SNA 580 "Declaraţii ale conducerii"

12. SNA 570 "Principiul continuităţii activităţii"

13. SNA 320 "Caracter semnificativ în audit"

14. SNA 300 "Planificarea"  

15. Legea Republicii Moldova cu privire la susţinerea şi protecţia micului business nr.112-

XIII din 20 mai 1994.

16. Legea nr.61 din 16.03.2007 privind activitatea de audit.

21