Particularitati Etiopatogenice in Artroza Genunchiului

3
Particularitati etiopatogenice in artroza genunchiului - gonartroza Gonartroza constituie una dintre cele mai frecvente şi invalidante forme de artroză, în special la sexul feminin. Din punct de vedere etiologic gonartroza pate fi primară sau secundară iar după compartimentul afectat poate fi: femuro-patelară, femuro-tibială sau interesând ambele compartimente ( femuro-patelo-tibial). În artroza genunchiului este evident în mod particular că artroza este un proces - cel puţin iniţial - sectorial, putând rămâne o lungă perioadă limitat la un singur compartiment al articulaţiei genunchiului. Numai în formele avansate articulaţia poate fi interesată în totalitatea sa. Din punct de vedere biomecanic, genunchiul are o poziţie intermediară între şold şi picior, „ca un valet între doi stăpâni” ( Dolto ), suferind permanent fenomene de torsiune (rotula pe femur se derotează intern, tuberozitatea tibială pe femur se derotează extern), integrat în lanţul de mişcare al membrului inferior şi solicitat atât în ortostatism, mers sau alte situaţii, cu rol de mobilizare dar şi de frânare controlată. În acest context complex biomecanic se realizează progresiv suprasolicitarea articulară şi dezvoltarea artrozei. Degenerarea cartilajului articular prezintă două etape evolutive (Arlet şi Ficat) : un stadiu precoce (preartrozic) cu ramolisment de cartilaj; un stadiu tardiv (artrozic) cu interesare osteocartilaginoasă - fisurarea şi distrugerea cartilajului, osteofitoză, osteocondensare a zonei subcondrale, uneori geode. Gonartroza primară Cel mai frecvent gonartroza afectează ambele articulaţii (cei doi genunchi – deşi uneori cu gravitate diferită) fiind asociată frecvent cu alte localizări primare. Are drept mecanism patogenic deperdiţia proteoglicanilor fie prin exces de degradare, fie prin deficit de sinteză. Cea mai acceptată teorie este teoria mecanică a lui Freeman: metabolismul proteoglicanilor este mai intens decât cel al fibrelor colagene, deci la oboseală (la cicluri de eforturi) se produce o degradare mai intensă a proteoglicanilor, cu deperdiţia lor. Acest fenomen se produce din a 5-a decadă de vârstă, iar terenul cu rezistenţă scăzută a cartilajului poate determina poliartroze. Alţi factori incriminaţi în etiopatogenia gonartrozei primare sunt: hipotiroidismul; hipo-hipofizarismul; obezitatea; menopauza; tulburările circulatorii – foarte frecvent persoane cu boală varicoasă fac artroze de genunchi dar nu boala varicoasă declanşează artroza.

Transcript of Particularitati Etiopatogenice in Artroza Genunchiului

Particularitati etiopatogenice in artroza genunchiului - gonartroza

Gonartroza constituie una dintre cele mai frecvente i invalidante forme de artroz, n special la sexul feminin. Din punct de vedere etiologic gonartroza pate fi primar sau secundar iar dup compartimentul afectat poate fi: femuro-patelar, femuro-tibial sau interesnd ambele compartimente ( femuro-patelo-tibial).n artroza genunchiului este evident n mod particular c artroza este un proces - cel puin iniial - sectorial, putnd rmne o lung perioad limitat la un singur compartiment al articulaiei genunchiului. Numai n formele avansate articulaia poate fi interesat n totalitatea sa.Din punct de vedere biomecanic, genunchiul are o poziie intermediar ntre old i picior, ca un valet ntre doi stpni ( Dolto ), suferind permanent fenomene de torsiune (rotula pe femur se deroteaz intern, tuberozitatea tibial pe femur se deroteaz extern), integrat n lanul de micare al membrului inferior i solicitat att n ortostatism, mers sau alte situaii, cu rol de mobilizare dar i de frnare controlat.n acest context complex biomecanic se realizeaz progresiv suprasolicitarea articular i dezvoltarea artrozei. Degenerarea cartilajului articular prezint dou etape evolutive (Arlet i Ficat) : un stadiu precoce (preartrozic) cu ramolisment de cartilaj; un stadiu tardiv (artrozic) cu interesare osteocartilaginoas - fisurarea i distrugerea cartilajului, osteofitoz, osteocondensare a zonei subcondrale, uneori geode.Gonartroza primarCel mai frecvent gonartroza afecteaz ambele articulaii (cei doi genunchi dei uneori cu gravitate diferit) fiind asociat frecvent cu alte localizri primare.Are drept mecanism patogenic deperdiia proteoglicanilor fie prin exces de degradare, fie prin deficit de sintez. Cea mai acceptat teorie este teoria mecanic a lui Freeman: metabolismul proteoglicanilor este mai intens dect cel al fibrelor colagene, deci la oboseal (la cicluri de eforturi) se produce o degradare mai intens a proteoglicanilor, cu deperdiia lor. Acest fenomen se produce din a 5-a decad de vrst, iar terenul cu rezisten sczut a cartilajului poate determina poliartroze.Ali factori incriminai n etiopatogenia gonartrozei primare sunt: hipotiroidismul; hipo-hipofizarismul; obezitatea; menopauza; tulburrile circulatorii foarte frecvent persoane cu boal varicoas fac artroze de genunchi dar nu boala varicoas declaneaz artroza.Gonartroza secundarn minoritatea cazurilor n care afeciunea este unilateral este clar caracterul secundar, pe leziuni articulare preexistente (leziuni de natur traumatic, infecioas, reumatic) i se datoresc creterii presiunii pe unitatea de suprafa .Cauze intra-articulare: traumatismelece determin neregulariti n articulaie; microtraumatismelece schimb propietile reologice ale membranei sinoviale; suferinele meniscale cnd nu se mai produce extensia cu rotaia extern terminal; meniscectomiile totale- n 10-15% din cazuri dau artroze ntruct n lipsa meniscurilor cresc presiunile articulare; meniscectomiile pariale(menisc intern) cu genu varus dau n procent de 90% gonartroz; leziunile ligamentarecu instabilitatea genunchiului i atrofia muscular consecutiv; condromalacia; condrodistrofia; maladia Konig(osteocondroza disecant).Cauze extra-articulare:Devierile n valg sau n var ale axului femuro-tibial (la adult exist o valgizare fiziologic de cca. 6o) care implic o suprasolicitare a compartimentului femuro-tibial extern sau respectiv intern, determin o mai rapid degradare cartilaginoas sectorial. Reducerea grosimii cartilajului articular tinde la rndul su s accentueze dezaxarea femuro-tibial; se instaureaz astfel un cerc vicios responsabil de evolutivitatea procesului morbid.Artroza femuro-rotulian, mai mult dect artroza femuro-tibial, este considerat consecina unei dezaxri (dezalinieri) sau a unui dezechilibru biomecanic; aceast form de gonartroz ar fi provocat fie de o malpoziie extern a rotulei (subluxaie sau tendin de subluxaie rotulian prin displazie femuro-rotulian), fie de suprancrcarea excesiv sau nclinaia lateral fr dislocarea rotulei (sindromul de hiperpresiune extern a rotulei).Deci, cauzele extra-articulare de artroz sunt: genu varum- determin creterea presiunilor n compartimentul intern; genu valgum- determin creterea presiunilor n compartimentul extern , este mai bine tolerat ; genu recurvatum este bine tolerat i nu duce la artroz; genu flexum- este cauz de artroz deoarece n flexie suprafaa de contact se diminu . Deci, mersul pe tocuri nalte (timp ndelungat), artritele, fracturile cu flexum secundar de genunchi pot duce la artroz; instabilitile rotuliene- luxaiile, subluxaiile recidivante de rotul, tulburrile de form patelar; ncrcarea static i dinamic la distana; genunchiul de partea luxaiei congenitale de old va fi solicitat ca un genu varum iar cel contralateral ca un genu valgum; osteotomiile intertrohanteriene de medializare vor solicita genunchiul n valg; artrodeza coxofemural: incorect executat n abducie va solicita genunchiul n varum, iar n adducie - n valgum; corect executat va suprasolicita genunchiul prin dispariia rotaiei bazinului dinapoi - nainte pe piciorul de sprijin; la fel n cazul supraponderalilor i a celor ce stau mult n genunchi.Toi aceti factori au primit denumirea de preartroze .