1 aprilie 1994

Un mesaj către bisericile din America

Boris Sorokovsky

Mai întâi de toate, aș dori să vă salut pe toți cu cuvintele Domnului și

Mântuitorului meu, Isus Hristos: "Pace vouă." Nu mă așteptam să fiu aici în

seara asta. Dar mă simt privilegiat că pot să dau mărturie, ca un rob al

Domnului, despre harul și mila Lui pentru noi și cum l-a condus El pe

poporul nostru din Rusia în China, din China până în Australia, și din

Australia în Canada. În întroducere, aș dori să împărtășesc pe scurt de unde

venim. Călătorind peste tot în America de Nord și în jurul lumii pentru a

prezenta mesajul ultimelor zile, oamenii mă întreabă adesea: "Care este

naționalitatea ta?" și eu spun: "Nu sunt sigur nici eu." Pentru că m-am născut

în China din părinți ucraineni. Acasă vorbeam limba ucraineană, pe stradă,

jucându-ne cu copiii turci, limba turcă. Apoi am vorbit rusă, ucraineană, și

chineză la școală, pentru că așa era la școală, iar acum mă lupt de douăzeci

sau treizeci de ani cu limba engleză. Deci nu mai sunt foarte sigur ce

naționalitate am. Dar, dacă vreți să fiu sincer, eu sunt evreu. Ați putea spune:

"Cum așa?" Pentru că sunt un fiu al lui Avraam prin credință, și țara mea

este cerul. Așa că eu nu mă lupt pentru nici o naționalitate. Nu sunt rasist, nu

iau apărarea uneia sau alteia. În Hristos, nu există nici o rasă, doar bărbați și

femei ai lui Dumnezeu născuți din nou, în Hristos Isus, mântuiți și spălați

prin sângele Lui. Și, de asemenea, uneori este foarte greu, în călătoriile

noastre de misiune pentru că toată lumea vrea să știe: "Care este

denominațiunea ta, din ce biserică faci parte? "Domnul m-a învățat să

vorbesc numai din Biblie; iubesc Cuvântul și doresc să împărtășesc numai

din Cuvântul lui Dumnezeu și nimic altceva, așa că voi răspunde la această

întrebare numai din Biblie. De aceea spun că fac parte din acea

denominațiune care a fost în zilele apostolilor; fac parte din biserica din

Antiohia, deoarece acolo erau neamuri, și acolo, pentru prima dată în istorie,

au fost numiți creștini. Așa că afilierea mea este creștin. Iar oamenii spun:

"Ei bine, toți sunt creștini. Iar eu răspund: Pardon? Să verificăm cu Biblia

pentru a vedea dacă toți sunt creștini sau nu. Și am citit că singura

denominatiune, singura credință adevărată, a fost o singură credință și aceea

era credința apostolică și că a fost rânduită de însuși Domnul Hristos în

zilele apostolilor însoțită de semne și minuni.

Adevărata biserică avea o singură credință și știu că în cer va fi o singură

credință, de asemenea. Tot ce este între credința apostolică și credința din

ceruri sunt doar garduri, baricade, obstacole și diferite diviziuni făcute de

om. Nu este în Cuvântul lui Dumnezeu, așa că mă veți ierta dacă nu fac parte

din nici una dintre ele. Eu aparțin primei denominațiuni, care se numește

creștină. Deci, dacă sunteți mulțumiți cu asta, o vom lăsa așa.

Aceasta este doar în introducere, dar oamenii de obicei după acest răspuns

pleacă deoarece ei doresc doar să știe ce afiliere religioasă am. Dar nu are

nimic de a face cu o biserică sau alta. Dumnezeu nu a intenționat să fie

atâtea biserici și ramificări, aceasta este opera oamenilor. Multă energie se

consumă în apărarea diverselor afiliații în locul Adevărului care este aici.

Așa că vom apela la Cuvântul Domnului acum și după aceea vă voi da

mărturie despre mila Domnului în modul în care El a lucrat cu noi în Rusia

și în China.

Sa deschidem mai întâi la capitolul 2 din Judecători. Voi citi cuvânt cu

cuvânt din vechea mea Biblie rusă, și dumneavoastră puteți verifica dacă așa

scrie în engleză. Vom începe de la versetul 6: „Iosua a dat drumul poporului,

și copiii lui Israel au plecat fiecare în moştenirea lui, ca să ia țara în

stăpânire. Poporul a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua şi în tot

timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua şi care văzuseră toate

lucrurile mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel. Iosua, fiul lui Nun,

robul Domnului – sluga Domnului spune în Biblia mea, în Biblia

dumneavoastră probabil spune robul sau slujitorul Domnului, dar în Biblia

mea spune sluga Domnului - a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au

îngropat în ţinutul pe care-l avea de moştenire, la Timnat-Heres, în muntele

lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş.

Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinţii lui şi s-a ridicat

după el un alt neam de oameni, care nu cunoştea pe Domnul, nici ce făcuse

El pentru Israel. Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului şi au

slujit Baalilor. Au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care-i

scosese din ţara Egiptului, și au mers după alţi dumnezei, dintre dumnezeii

popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat înaintea lor şi au mâniat pe

Domnul. Au părăsit pe Domnul și au slujit lui Baal şi Astarteelor.

Vom citi un alt pasaj, de data aceasta din Noul Testament: capitolul 18

din Luca, începând de la versetul unu. Isus a spus o parabolă, despre

rugăciune, că trebuie să ne rugăm întotdeauna și să nu obosim, spunând: Isus

le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se

lase. El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se

temea şi de oameni nu se ruşina. În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea

des la el şi-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu’. Multă vreme n-

a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu

mă tem și de oameni nu mă ruşinez, totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot

necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul’.” Domnul a

adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept? Și Dumnezeu nu va face

dreptate aleşilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăboveşte faţă

de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul

omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

Acest pasaj vorbește despre rugăciune, despre perseverența în

rugăciune, despre aleșii Lui și despre ultimele zile și venirea Domnului. Însă

nota finală este foarte tristă: " Dar când va veni Fiul omului, va găsi El

credinţă pe pământ?” Da, El va găsi mulți creștini atunci când va veni, dar

va găsi El o credință vie în Domnul și în Cuvântul lui, și în planul său pentru

Biserica lui Dumnezeu? Astfel, așa cum pot, vă voi mărturisi cum Domnul a

arătat milă față de Rusia.

În 1917 în Rusia a avut loc revoluția. Și Rusia avea să fie timp de 70

de ani în ateism și întuneric, un timp în care autoritățile vor lupta împotriva

lui Dumnezeu. Așa că Domnul, în mila și în providența sa a decis să trimită

un ajutor în Rusia pentru a înălța un standard și a aduce lumina Evangheliei

în Rusia. A trimis un om din New York, umplut cu Duhul Sfânt. Omul

acesta era rus. A venit în Rusia și a început să predice mesajul apostolic:

mesajul mântuirii, mesajul neprihănirii și al sfințirii, mesajul morții față de

păcat, al pocăinței, precum și mesajul întrării în binecuvântarea Domnului,

mesajul revărsării Duhului Sfânt și al puterii făcătoare de minuni a lui

Dumnezeu, minuni care au loc când poporul lui Dumnezeu caută fața Lui.

Oamenii din Rusia în timpul acela erau oameni simpli, cei mai mulți erau

agricultori aproape fără nici o educație, și ei au primit acel mesaj și o mare

redeșteptare s-a produs în Rusia, redeșteptare care s-a răspândit ca focul în

miriște prin multe sate și orașe.

In cei șapte sau opt ani care au urmat după ce Dumnezeu a trimis pe

acel om în Rusia, redeșteptarea aceasta a cuprins toată Ucraina și toată Rusia

până la munții Urali, care despart Rusia de la nord la sud de ținutul Siberiei.

Dumnezeu făcea lucruri mărețe și El a stabilit acolo o biserică, o biserică

vie, deosebită de biserica ortodoxă care, după cum poate știti, erau

închinători la idoli și la icoane, la cruci și alte astfel de lucruri. Astfel erau

multe mii de oameni care veneau la Domnul prin mesajul simplu în puterea

Duhului Sfânt ca în zilele apostolilor. Domnul a folosit țărani simpli, care

mergeu pe cai și în căruțe prin toată Rusia. Bineînțeles, Domnul nu a utilizat

avioanele și mijloacele de transport moderne nici campanii publicitare cu

multe luni înainte ca în America. Nu judec America, vreau doar să vă spun

cum a lucrat Domnul în Rusia, pentru că mama mea a fost un martor viu al

acelei redeșteptari și ea insasi a luat parte la ea. Mama este încă în viață și e

în Canada cu noi și ea ne-a povestit multe din lucrarile puternice pe care

Domnul le-a făcut pentru slava Lui în Rusia, mantuind și salvand sute și mii

de suflete.

Iata ce făcea Domnul - El alegea oameni, prin Duhul Sfânt, și le spunea să

postească și să se roage si apoi Dumnezeu le descoperea numele satului,

numele strazii și numele persoanei la care trebuiau să meargă.

Dumnezeu știa cine este pregatit în acel sat. Deci fratii mergeau acolo

și îl gaseau pe acel om. Acesta era deja pregatit de Dumnezeu să primeasca

mesajul. Ei începeau să predice mesajul și pe negandite tot satul se aduna,

manati de Duhul Sfant. Caci mesagerii nu erau vorbitori elocventi. Ei erau

agricultori simpli, dar slujeau în puterea Duhului Sfânt, la fel ca pescarii din

zilele lui Hristos. Ei predicau evanghelia, nu în propria lor putere, ci în

puterea Duhului Sfânt.

Deci, tot satul se aduna și nu trecea mult că tot satul era convertit și pocait.

Inainte ei beau vodca și se inchinau la idoli, dar apoi erau umpluti cu puterea

Duhului Sfânt și minuni se infaptuiau peste tot.

Mama mi-a povestit că toate minunile care s-au petrecut în zilele apostolilor

și în Vechiul Testament s-au repetat în Rusia. Oamenii au văzut minunile lui

Dumnezeu, inclusiv învierea morților.

Caci Domnul este un Dumnezeu viu, un Dumnezeu puternic, chiar și astăzi,

în această ultimă generație, o generatie care traieste în întuneric și

necredință. Astfel lucra Dumnezeu într-un mod direct în Rusia.

Mama imi povestea că această redeșteptare se răspândea prin țară și oamenii

au fost într-adevăr binecuvântati; ei nu aveau Biblii, pentru că nu existau

tipare care să tipăreasca Cuvântul Domnului atat de dorit în Rusia. Nu erau

tipografii. Erau cateva Biblii aduse din Occident, cum ar fi din Franța și din

Anglia, care au fost tipărite în secolul al 18-lea. Dar aceste Biblii erau puține

și rare.

Dar Dumnezeu îi învăța prin Duhul Sfânt, prin revelații directe, prin viziuni,

prin îngeri, și prin cuvântul profeției. Domnul îi învăța, fără Biblii,

principiile unei vietuiri sfinte și cum să se desparta de lume. Domnul i-a

învățat porunca de a spăla picioarele sfintilor. Biserica rusa redeșteptata

practica spălarea picioarelor. Femeile își acopereau capul. Domnul i-a

învățat că acesta este semnul, semnul vizibil al conducerii în casă. Și pentru

îngeri, acest semn trebuie să fie acolo. Și încă multe alte lucruri i-a învățat

Domnul în mod special prin Duhul Sfânt, deoarece oamenii nu aveau Biblii.

Desigur, atunci când frații au avut posibilitatea de a verifica cu Biblia, au

vazut că toate aceste lucruri erau din Cuvânt. Astfel, lucrarea Duhului și a

Cuvântului era una, pentru că Duhul și Cuvântul sunt una. Nu poate fi altfel.

Dacă cineva pretinde că are descoperiri, dar acestea nu se regăsesc în

Cuvântul lui Dumnezeu, ci sunt contrare lui, atunci ar trebui să verificam și

să ne ferim. Iata deci cum s-a petrecut aceasta puternica redeșteptare în

Rusia, redeșteptare care a avut loc în zilele și în generația noastră. Aceasta a

fost binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru că El pregătea Rusia pentru

anii lungi și întunecati de ateism și persecuție.

Pe măsură ce timpul inainta, prin 1928, Duhul Sfânt a început să vorbească

în toate grupurile și bisericile din Rusia. Ei nu au construit biserici în Rusia,

deoarece nu a avut timp. Și dacă ar fi avut timp, nu ar fi reusit să tina pasul

pentru că oamenii veneau în număr mare.

Mari mulțimi veneau la Domnul, pentru că era lucrarea Duhului Sfânt. Nu

era lucrarea omului, nici ceea ce noi numim întâlniri de evanghelizare. Nu

avea nimic de a face cu planuri și programe omenești.

Ei erau oameni simpli ai lui Dumnezeu, fără prea multa educatie. Aceea a

fost lucrarea Duhului Sfânt.

Deci, ei se adunau în case. Și am întrebat-o pe mama care a fost secretul

prezenței continue a lui Dumnezeu și a multelor minuni savarsite în Rusia.

Ea mi-a raspuns că era la fel ca în zilele apostolilor: rugăciuni puternice.

Rusia a cunoscut rugăciuni puternice și ei erau în rugăciune zilnic.

În toate satele, de fiecare dată când grupurile se adunau, în fiecare noapte

erau rugăciuni. Să te rogi doua, trei sau patru ore nu era nimic neobișnuit. Se

făceau rugăciuni puternice, iar Dumnezeu vorbea, mustra, Dumnezeu

dezvăluia păcatele secrete ale inimii chiar în acele rugăciuni. Oamenii erau

cu teamă când intrau în aceste reuniuni în case. Ei umblau în frica

Domnului. Ei știau că Domnul este viu și că ar fi mai bine să fie blânzi și

buni, să aiba o umblare sfânta, altfel Domnul le-ar dezvălui pacatul pe

loc. Cand întrau, Domnul dezvăluia orice deficiențe sau păcate. Aceasta era

lucrarea directă a Duhului Sfânt.

Pe la 1928 Domnul a început să vorbească tuturor acestor grupuri peste tot în

Rusia cu privire la viitor. El le spunea prin Duhul Sfânt, "Copiii mei, va fi

mare foame peste țara aceasta și după aceea o mare vărsare de sânge și multă

suferință. Copiii mei, pe oricine va crede glasul Meu și imi va da ascultare, îl

voi duce într-o altă țară. Vreau să va eliberez și să va scap de mari suferințe

care vin peste aceasta țara.

Acesta era glasul Domnului care se auzea, în mod independent, în toată

Rusia. Mulți oameni au auzit același mesaj despre zilele ce vor veni când

acest mesaj a fost trimis. La acea vreme oamenii trăiau liber, chiar dacă era

în timpul regimului comunist, pentru că le-a trebuit șaisprezece ani

comuniștilor ca sa-si intareasca puterea. Deci din 1917 până în 1933 a fost o

relativa libertate, libertate de mișcare și libertate de a predica Evanghelia. Nu

a fost multă persecuție in vremea aceea. Insa din 1933 a fost un timp de

persecuție nemiloasă și necazuri pentru Rusia. Insa până atunci exista încă o

libertate relativă de a predica Evanghelia. Oamenii trăiau liber, își aveau

casele lor și animalele lor. Cei mai mulți erau agricultori, și aveau pamantul

lor. Erau destul de bine. Și iata pretul pe care trebuiau sa-l plateasca.

Dumnezeu le spunea că vrea să îi elibereze de suferinta care avea să

vina. Dar El a stabilit o condiție. "Pe oricine va crede glasul Meu și Ma va

asculta, îl voi conduce. "

Deci, nu este suficient să fii salvat, nu este suficient să ai puterea

Duhului Sfânt, nu este suficient să traiești prin minuni. Asta e frumos și

bine, este conform scripturii, și trebuie să facă parte din viața de biserică, da,

aceste lucruri sunt pentru credincioșii Noului Testament. Dar uneori va veni

un moment în care oamenii trebuie să plătească pretul ascultarii. Să renunti

la tot de dragul de a face voia Domnului, și să mergi oriunde Domnul va

conduce.

Așadar din miile și miile de creștini folositi de Dumnezeu în Rusia

pentru a proclama evanghelia și a răspândi mesajul Dumnezeului celui viu,

doar câteva sute au crezut acest avertisment. Domnul le-a zis: "Copiii mei,

căutati Fața Mea și rugati-va și Eu vă voi îndruma." Astfel că prin 1931, a

venit de la Domnul mesajul : "Poporul Meu, este timpul să va mutati." În

primul rând, Domnul va vorbi întotdeauna în avans. Pe măsură ce citim

Cuvântul lui Dumnezeu, în Vechiul Testament și apoi, în Noul testament,

vedem că Dumnezeu avertizează întotdeauna poporul sau în avans. El le va

vorbi despre lucrurile care au să vină, pentru că Hristos a promis : " Dar

Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, vă va învăţa toate lucrurile și vă va aduce

aminte de tot ce v-am spus Eu. " Da, aceasta este lucrarea Duhul Sfânt. Nu

numai să ne invete și să ne conducă în tot adevărul, dar, de asemenea, să ne

descopere lucrurile viitoare.

Așa făcea Dumnezeu în zilele din vechime. Cititi profetii. De câte ori

l-a avertizat Dumnezeu pe poporul lui, pe regi, și pe națiuni despre lucrurile

viitoare? Cititi de asemenea cartea Faptelor. A fost o vreme când profetul

Agab s-a sculat în mijlocul adunării și a spus prin inspirația Duhului Sfânt,

"Va fi o foamete mare în țară." Nimeni nu știa acest lucru.

Totul era bine, hrana era încă abundenta în acel moment. Dar

Dumnezeu știa ce va urma. Si poporul lui Dumnezeu a fost avertizat de către

profetul prin Duhul Sfânt în vremea Noului Testament, că va fi o foamete.

Astfel poporul lui Dumnezeu a putut să se pregătească pentru acest lucru așa

cum citim în Fapte.

Același Duh Sfânt l-a avertizat pe apostolul Pavel, "Nu te sui la

Ierusalim căci acolo te așteaptă lanturi". Cine știa acest lucru? Nimeni doar

Duhul Sfânt, Dumnezeu Însuși. Il vedem deci pe Dumnezeul nostru cel viu,

chiar în Biblie, vorbind, învatand, mustrand, chemand la pocăință, și tot la

fel El va avertiza pe poporul lui de lucrurile care au să vina. El a dorit

întotdeauna să salveze, sa conduca, și să protejeze pe poporul lui

Dumnezeu. Și aceasta s-a întâmplat în Rusia.

Astfel, în 1931 Dumnezeu a trimis mesajul, "poporul Meu, pregătiți-

va să plecati." Da. Și erau numai cateva sute de oameni care se rugau și

spuneau: "Doamne, unde vrei să mergem?" Pentru că atunci când Dumnezeu

vă avertizează, atunci este timpul să cautati fața lui; dacă El te avertizează de

lucrurile viitoare, dacă El te avertizează de vreun pericol, atunci este timpul

să postești și să te rogi și să cauti voia Domnului pentru a fi instruit de El. Ei

se rugau și Domnul a zis: "Copiii mei, mergeti în orașul cutare."

Fiind agricultori cu cai și trăsură, ei nu aveau mașini. Ei nu aveau

camioane. Chiar și acum Rusia este încă în urma cu privire la masinile

agricole. In timpul acela călătoreau cu calul și căruța. Și nu era decat o cale

ferata principala prin Rusia. Dumnezeu le-a spus acestor țarani, care nu au

călătorit mai mult de o sută de kilometri în timpul vieții lor, poate doar pana

la următorul sat cu calul și căruța – acestor țarani Dumnezeu le-a spus că îi

va muta în altă țară.

Ei se aflau în zona Kievului, în centrul Ucrainei și un pic spre sud. Un

grup din acea zonă care se rugau și posteau au auzit pe Domnul spunandu-le

să se mute în următorul oraș mai spre sud. Cand ajungeau acolo Dumnezeu

le spunea să se mute în alt oraș și le dădea numele orașului. Astfel

Dumnezeu îi muta dîntr-un oraș în altul, spunându-le numele și adresa, ca și

în zilele din vechime. Citim acest lucru în Vechiul Testament cat și în Noul

Testament. Domnul i-a condus pe trei oameni să îl caute pe Petru. De unde

au știut unde să se ducă? Li s-a spus adresa exacta și numele persoanei pe

care să o caute. Și au venit chiar la acea casă. Cum au știut? Numai prin

intervenția lui Dumnezeu și prin revelație directă. Acesta este Dumnezeul în

care noi credem, și acesta este Dumnezeul care lucra în Rusia, și în China. El

est încă viu în Canada și în America pentru toți cei care vor să creadă în El și

în Cuvântul lui și să aibă acea credință vie. Pentru că Hristos a spus: "Aveti

credință în Dumnezeu (unii spun că o traducere mai exacta din greaca – așa

cum a fost folosit de autor aici - ar fi : Aveti credința lui Dumnezeu).

Gandindu-se la ultimele zile, Hristos a spus, pe o notă trista, "... Dar când va

veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?" Aceasta este întrebarea

care ar trebui să fie în mintea noastră în seara aceasta.

Dumnezeu știa care va fi condiția bisericilor, în general, în ultimele

zile, în toată lumea înainte de venirea sa, și iata ce conditie a pus. Vor fi

multe biserici, vor fi mulți credincioși, dar va exista credință vie? Aceasta

este întrebarea. Hristos a prevăzut, prin înțelepciunea Sa divină, că în

ultimele zile înainte de venirea sa, Biserica va dormi. Aceasta este parabola

celor zece fecioare; poporul lui Dumnezeu din ultimele zile va aștepta

intoarcerea Mirelui. Și totuși Hristos a spus că aceasta biserică, cele zece

fecioare care reprezintă o biserică pură și curata va ațipi și va adormi.

Aceasta este starea Bisericii de astăzi în întreaga lume, care a atipit și

a adormit. Ei așteptau venirea Domnului, dar apoi citim că Domnul a

zăbovit. Sunt motive pentru care Domnul întârzie, dar acesta este un alt

subiect.

Oamenii aceștia se mutau dintr-un oraș în altul prin instruirea directă a

Domnului, ca în zilele din vechime. Ei știau unde să se duca. Și în cele din

urmă au ajuns la granița cu China. Acolo au fost pusi la incercare. Amintiti-

va de Israel, cum au fost conduși să iasă din Egipt. Dumnezeu le spunea

când să porneasca și când să se oprească. Când asezau tabara ei ramaneau

acolo până când Domnul le spunea să plece. Tot asa, a venit vremea pentru

acest grup de aproximativ două sau trei sute de familii să se mute spre sud.

Au ajuns la granița dintre Rusia și China și acolo s-au oprit. Poporul se ruga

pe tot parcursul drumului, spunând: "Doamne, ce urmează? Doamne, ce

facem acum? "Și Domnul a zis:" Copiii mei, așteptați cu rabdare, și vă voi

spune când să plecati. Dar între timp ei trebuiau sa-si hrănească copiii. Ei își

părăsisera vitele, și caii, își părăsisera pamantul, au lasat totul în urmă. Și

acesta nu era decat un mic grup din întreaga Rusie, cei care au decis să

plătească prețul ascultarii și să lase totul în urmă. Nu li s-a cerut și

apostolilor să faca asa? "Lasa totul și urmeaza-ma" Nu este acesta prețul pe

care Hristos îl cere de la creștini, chiar și astăzi? "Oricine nu se leapădă de

tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu." Porunca aceasta nu ni se aplică și noua

în această generație modernă a secolului XX? Iata deci că ei lasasera totul și

trebuiau sa-si hrănească copiii. Iar familiile rusești aveau mulți copii. Deci,

ce au făcut? Au trebuit să meargă și să caute de lucru ici și acolo. Au lucrat

în livezi, au săpat canale pentru irigații și alte lucruri. Faceau tot ce se putea

pentru a obține o bucată de pâine.

Mai era și poblema casei. Intotdeauna a fost o problemă cu casele în

Rusia, chiar și acum. Dar trebuiau să trăiasca undeva. Așa că au iesit în afara

orașului și au săpat peșteri în partea laterală a unui munte. Întregul grup a

trait în acele peșteri destul de mult timp, rugându-se și căutând fața

Domnului, spunând: "Doamne, ce urmeaza?"

Aceasta a fost locuința lor. Mă întreb câte băi aveau. Aveau toaleta cu

apa? Nu cred, nu am întrebat-o pe mama. Aveau apă curentă în acele peșteri

pe care le-au săpat? Aveau dormitoare separate, și intimitate cu încuietori

pentru uși? Nu sunt sigur ce au avut acolo. Dar fiecare familie trăia într-o

peșteră, într-o gaură în munte. Dar slavit să fie Dumnezeu, acesta era un

grup dispus să urmeze pe Dumnezeu cu orice preț. Dimineata devreme, la

ora cinci, un frate iesea și începea să cânte un psalm. Rușii cântau o mulțime

de psalmi, pusi pe muzică. El cânta tare, cu o voce puternica, și toată lumea

se trezea, se spăla pe față, ieșeau și începeau să se inchine Domnului chiar

acolo pe iarbă, în fața peșterii, lăudând pe Dumnezeu și înălțand rugăciuni

Domnului, căutând calauzirea, instruirea și protecția sa.

Dar nu a trecut mult timp și au început cartelile în tabara. Să urmezi

pe Domnul nu este un pat de flori. Dacă citiți Biblia cu seriozitate, uitati-va

cum au trăit oamenii din vechime cum ar fi Ilie, Isaia, Mica, sau alti profeti.

Cum au trăit? Ce lux aveau? Au trăi o viață de lux și confortabila? Au fost

bogati? Ganditi-va, cate dormitoare avea Ilie în casa lui? Sau oricare dintre

profeții din vechime? Cum a fost cu apostolii? Oamenii aceștia căutau fața

Domnului. Dar, totuși, au început să murmure în tabara. Ei au spus, "Ne-am

lasat vitele, am părăsit vacile noastre de lapte, și aici nu este lapte pentru

copiii nostri. Doamne, ce facem acum? "Și oamenii au început să se plângă

și să murmure. Soțiile au început să se plângă la soții lor : "Ce este aceasta?

Suntem blocați aici, nu se întâmplă nimic, nu mai auzim nici o instrucțiune

din partea Domnului. El ne-a spus că ne va duce într-o nouă țară și iata că

suntem încă în Rusia, și traim într-o astfel de sărăcie. "Și oamenii au început

să se plângă. Apoi destul de mulți dintre ei au decis să se intoarca înapoi la

pamantul lor. Pentru că era în 1931, 1932, și era liniste, era încă bogatie și

abundenta, așa că au spus, "Ne vom întoarce. Nu cred că acest lucru a fost de

la Domnul. "In ciuda faptului că Domnul i-a condus în mod supranatural din

oraș în oraș, ei neavand niciodată hărți caci nu erau hărți geografice în zilele

acelea. Cum ar fi știut ei în ce oraș să meargă mai departe? Au fost adusi

până la granița cu o altă țară; au știut că era Domnul. Cu toate acestea, ei au

început să murmure și să se plânga, și un grup destul de mare a decis să se

întoarcă la vitele lor, la agricultura lor, la casele lor calduroase, la un grad de

confort, chiar dacă nu se puteau compara casele lor cu acestea din Canada și

din America. Dar totuși, era un confort relativ.

Deci, într-un sens, tanjeau după Egipt, la fel ca israeliții. Nu spusesera

aceștia : "Să scăpăm de Moise. Să ne alegem lideri noi, și să ne întoarcem în

Egipt. Viața era diferita acolo. Aveam praz și usturoi și lucruri bune, dar

aici, vom muri în pustie. "Nu este acesta același spirit de necredință și de

murmurare care se poate manifesta în poporul lui Dumnezeu și astăzi? Sa-l

urmezi pe Domnul și calauzirea lui nu este întotdeauna un pat de flori.

Apoi, în timpul rugăciunii, Domnul în cele din urmă a spus: "Copiii

mei, aveți rabdare, rugati-va și umiliti-va, și vă voi duce într-o altă țară. Și

va voi scapa de mari probleme și mare suferință. Aveti incredere în mine.

Dar dacă cineva se va intoarce, copiii lor vor fi luati de la ei, și soții lor vor

fi dusi în Siberia. "Domnul le-a spus aceasta chiar acolo la granița cu China.

"Și unele mame vor mânca carnea copiilor lor, în cazul în care va veti

întoarce."

În ciuda acestei avertizari, majoritatea grupului s-a întors. Au mai

ramas doar aproximativ 40 de familii la frontieră, credinciosi și hotărâți să

rămână, să se roage, să posteasca și să se încreada în Domnul. Bineînteles că

nu au murit de foame. Aveau o bucată de pâine, dar nu era foarte confortabil

să traiești într-o gaură, într-o peșteră. Nu era prea confortabil să depinzi de la

o zi la alta de Domnul. Pentru că nu aveau locuri de muncă sigure, cum aveți

dumneavoastră. Nu era nici o siguranta, dar siguranta lor era în Domnul. Așa

că au decis să aibă încredere în timp ce restul s-au intors.

Mai târziu, în 1933, o mare criză a venit peste Rusia. Acesta a fost

anul în care li s-au luat oamenilor toate proprietățile și li s-au confiscat toate

bunurile : casa, pamantul, calul și căruța. Totul s-a dus la guvern.

Agricultorilor li s-au luat alimentele, în scopul de a-i forța să se inscrie la

colectiv. Iar cei care nu au vrut să se inscrie, au murit prin înfometare. Așa

se întâmpla cu familiile lor; iar soții, condamnati ca dusmani ai poporului,

erau deportati în Siberia.

În 1933, numai în Ucraina, șase milioane de oameni au murit de

foamete produsa artificial. Printre aceștia, un mare numar de creștini.

Cuvântul Domnului s-a implinit la literă. Toti acei frați creștini care s-

au intors au fost deportati în Siberia în 1933, după cum spusese Domnul.

Copiii lor au fost luati și dati la școlile de stat. Iar unele dintre rudele lor

scriau mai târziu catre cunoscutii lor din China spunand că, atunci când a

venit foametea, unele dintre mame, creștine fiind, au mâncat carnea copiilor

lor. Acestea au fost consecintele neascultarii. Putem spune : "Dumnezeul

nostru indurator, cum ar putea să fie un Dumnezeu așa de crud?" Nu este

vorba de cruzimea lui Dumnezeu. Ci de neascultare curata. Citiți despre

Israel în Biblie. Nu li s-a poruncit să asculte de Domnul? Nu li s-au dat

porunci să urmeze caile Domnului și să fie un neam sfânt, un neam

ascultător? Și Domnul a zis: "Daca nu vor voi, atunci binecuvântarea mea va

fi luată de la ei. "Si nu citim noi în Biblie că mamele israelite, poporul lui

Dumnezeu, națiunea sfanta, poporul pus deoparte pe care Dumnezeu și l-a

ales, nu si-au mancat ei copiii? Ba da. Și aceasta nu insemana că Dumnezeu

a dorit sau a intenționat că ei să-si mănânce copiii. Acela era spiritul de

necredință. Era lucrarea vrajmasului, care l-a tulburat pe poporul lui

Dumnezeu. Și ei nu au vegheat și nu s-au rugat suficient pentru a sta în

picioare în credință, și să fie demni de încredere și ascultători față de

Domnul.

Așa au fost posibile aceste lucruri. Și a fost un mare necaz. Multe mii

de frați au mers la Siberia. Din 1933 a fost mare necaz în Rusia.

Între timp, acel grup mic care ramasese la graniță, la câteva luni după

plecarea celuilalt grup, au auzit vocea Domnului spunând: "Copiii mei,

pregatiti-va să treceti într-o altă țară. "Si în timp ce posteau și se rugau,

Domnul a împărțit cele patruzeci de familii în patru grupuri numindu-i pe

nume pe tatii familiilor. El a spus, "Fiule, tu și tu și tu ... "Domnul, prin

Duhul Sfânt, a numit capii de familie și i-a împărțit în grupuri. "Veti pleca în

cutare zi, la miezul nopții. Eu va voi duce într-o altă țară. "

Apoi Domnul, în providența sa divină, i-a trecut peste graniță în

China. Numai prin minunile lui Dumnezeu au fost conduși, pentru că ei nu

au călătorit niciodată atât de departe în viața lor. Nu au avut niciodată ghizi

și nu puteau sa-si dezvăluie intențiile, deoarece la acel moment satele erau

foarte supravegheate. Erau urmariti de aproape și ei ziceau: "Doamne, avem

guvernul chiar aici, în acest sat în care trăim, în acest oraș, și ne

supravegheaza. Cum să plecam? "Și Domnul a zis: "Copiii mei, nu vă faceți

griji. Eu va voi scoate afară. "Și Domnul le-a spus să plece la miezul nopții.

Când a venit miezul nopții, ei se rugau. S-au rugat până la miezul

nopții spunând: "Doamne, ajută-ne și scoate-ne din țara." Iata ce s-a

întâmplat cu acel grup așa cum mi-a povestit mama. Chiar la miezul nopții

Domnul a stârnit o furtună mare. A fost o furtună atat de grozava încăt a

provocat o agitație mare, cu mult vânt și zgomot. Chiar și câinii au incetat să

mai latre si toată lumea s-a ascuns. A fost o furtună mare. Și apoi Domnul a

zis: "Copiii mei, este timpul să iesiti." Astfel ei au plecat în întunericul

noptii, la miezul nopții. Nu era nici un ofiter KGB care să supravegheze pe

străzi. Nu era nimeni pe strazi. Străzile erau goale și ei au plecat de la

marginea acelui oraș, au plecat în liniște prin întuneric. Domnul i-a condus

prin noapte, pentru că erau foarte aproape de graniță. Domnul i-a condus pe

carari neumblate și tufișuri. Dumnezeu le spunea când să o ia la dreapta și

când să o ia la stânga. Pentru că ei nu știau unde să meargă. Dar Domnul i-a

condus într-un mod supranatural pe ei și alte grupuri și toți au ajuns în

China.

Dar, în ciuda lucrării lui Dumnezeu, în ciuda minunilor lui Dumnezeu,

în ciuda prezenței Domnului, există întotdeauna un element omenesc care se

strecoara și caută să nu se supună ci sa-si implineasca voia sa proprie.

Celelalte grupuri au intrat în China în condiții de siguranță, fără incidente.

Dar un grup, așa cum mi-a povestit mama, condus de Dumnezeu, calatorea

sub lumina lunii desi era încă destul de întuneric. Ei mergeau pe jos pe o

cale largă, așa cum le spusese Domnul. Apoi, dintr-o dată Domnul le-a

spus : Spre dreapta, copiii mei. Și spre dreapta era o cararuie mica ce intra

într-un tufiș. Ei s-au oprit acolo și câțiva frați au spus, Ei bine, de ce să

mergem la dreapta? Această cale pe care mergem este lata și este foarte ușor

să mergem pe ea. Noi avem copiii și burdufurile cu apa, și dacă trecem prin

aceste tufisuri ne vom zgâria și va fi foarte greu pentru mamele cu copii să

meargă. Astfel au început să aduca tot felul de argumente. Deci, au zis : Nu,

ci vom merge înainte. Și după aceea, desigur, nu s-a mai auzit vocea

Domnului. Ei au mers înainte neascultand de porunca Domnului. Nu mult

după aceea au ajuns la o suprafață mică, umeda, și apoi într-o mlaștină mare.

Iar cei doi frați care au preluat conducerea și au respins conducerea

Domnului, au cazut în mlaștină și au început să se scufunde. Și au strigat:

"Doamne, ajută-ne!" Oamenii au trebuit să-și scoată cămașa și să faca

repede o frânghie pentru a-i salva de la moarte sigură. Iata ce înseamnă să nu

asculti de Domnul, și să vrei să mergi pe propriul drum și nu pe calea

Domnului. I-au scos la mal și amandoi erau uzi leoarcă. Oamenii au început

să plângă cu amărăciune: "Doamne, iartă-ne. Noi nu am ascultat de vocea Ta

și am vrut să mergem pe calea mai ușoară. Iartă-ne, Doamne. "Timp de

cateva ore s-au pocait și s-au rugat dar nu se auzea nici o voce a lui

Dumnezeu. In cele din urma, au plâns înaintea Domnului cu mare cainta. Și

atunci Domnul le-a vorbit, cu o mustrare foarte severa și le-a spus,

"Niciodată, niciodată să nu nesocotiti porunca Domnului când El vrea să vă

conducă în siguranță ".

Astfel, Domnul i-a iertat și le-a spus să se întoarcă la locul în care

trebuiau să schimbe directia prima dată. Și când au întrat pe cararuia aceea

neumblata și ingusta, si-au dat seama că îi conducea pe langa acea mlaștină

mare, pe pamant uscat și îi scotea iarasi la drumul cel lat. Domnul știa, și a

vrut să-i conducă în jurul mlaștinii, dar oamenii au vrut să meargă drept

înainte. Așa este atunci când oamenii nu vor să asculte de Cuvântul Său. În

cele din urmă, au ajuns în China prin multe minuni pe calea pe care

Dumnezeu îi conducea. Voi relata numai câteva și apoi trecem mai departe.

Fiecare grup era condus în mod diferit, pe căi diferite. Un grup, după

ce au trecut în China, au ajuns într-o zonă pustie, complet lipsita de

vegetatie, numai nisip și nimic altceva. Ajungand acolo Dumnezeu le-a zis :

Treceti prin pustie, mergeti înainte. Așa că ei mergeau pe jos, copiii

plangeau, caldura soarelui îi toropea, și apa din burdufuri s-a terminat. Au

mers mult și apoi au strigat catre Domnul : Doamne, suntem epuizati, ne este

sete, și copiii noștri plâng. Doamne, ce trebuie să facem? Și frații au chemat

grupul să se roage, și au îngenuncheat. Oamenii noștri au fost învățați să se

roage în genunchi sau în picioare. Niciodată stand jos sau intinsi, aratand

astfel că Dumnezeu este un Dumnezeu tare, un Rege al regilor. El este demn

că noi să ingenunchem înaintea lui, cum a citit fratele nostru în seara asta. Să

ingenunghem înaintea Domnului, au zis ei. Au ingenuncheat și au început să

plângă, "Doamne, ce facem? Vom muri în pustiul acesta, dacă Tu nu ne

ajuti. "Atunci Domnul le-a spus, prin Duhul Sfânt : "Copiii mei, mergeti

atâtia pași la dreapta și sapati." Așa că ei au ascultat de Domnul, și au

început să sape. N-a fost nevoie să sape decât vreo 30 de cm, după cum mi-a

povestit mama, și apa a țâșnit afară. Atunci au lăudat pe Domnul și au băut,

apoi s-au întins pe nisip, și au băut din nou, până când toată lumea și-a stins

setea. Și-au umplut burdufurile slăvind și lăudând numele Domnului, că El

este capabil să scoată apă în pustie, unde nu este apă. Numai Domnul știa

unde este apa. Lăudat să fie Numele Lui. El este un Dumnezeu viu.

Dumnezeul profeților și al apostolilor din vechime este același Dumnezeu

viu și astăzi, în secolul XX. Deci, toate aceste grupuri au ajuns în siguranță

în China și Domnul i-a condus în același orășel unde s-au întâlnit. Și lăudau

pe Dumnezeu. Era o zonă muntoasă izolată, dar solul era foarte bogat acolo

așa că au început să cultive și Dumnezeu i-a binecuvântat mult. Și-au

construit case, majoritatea case de pământ, cu podea și pereți de lut, și

acoperiș de paie, susținut de câțiva stâlpi. Locuințe foarte simple. Dar în

acele locuințe, oamenii se adunau zi de zi pentru rugăciune. Ei înălțau

rugăciuni puternice pentru că poporul acesta credea în puterea rugăciunii.

Secretul succesului apostolilor, după cum citesc în Biblia mea

rusească veche, era că apostolii cercetau Cuvântul și se rugau zilnic. Deci, de

ce a adormit biserica de astazi? Deoarece spiritul de rugăciune nu mai este

prezent în biserici. Poporul lui Dumnezeu este ocupat cu tot felul de

programe omenești, dar nu cu rugăciune. Astfel, spiritul de rugăciune se

pierde, și apoi ne dăm seama că Duhul lui Dumnezeu nu mai poate să

lucreze pentru că brațul Domnului se mișcă numai prin rugăciune. Oamenii

din Rusia și din China credeau în puterea rugăciunii. Și când se rugau, se

rugau cu un singur gând, ca în capitolul 4 din Fapte. Ei își înălțau glasul ca

unul singur și se rugau : Doamne, ajută-ne. Într-o astfel de vreme, când se

făceau acest fel de rugăciuni, m-am născut eu. Când am crescut, L-am

acceptat pe Dumnezeu în China. Am crescut cunoscând astfel de rugăciuni

puternice. Tinerii se strângeau la un loc cu cei mai în vârstă, cu bunici și

bunicuțe, într-o colibă simplă. Cerul se cobora acolo, Duhul lui Dumnezeu

cobora acolo și le vorbea tinerilor, mustrându-i, mângâindu-i dar și

dezvăluind secretele inimilor lor. În acele momente de rugăciuni aveau loc

minuni căci lui Dumnezeu îi plac laudele și rugăciunile oamenilor. Astfel a

urmat o mare redeșteptare în China, pentru că Dumnezeu trimitea aceste

patruzeci de familii în multe sate, multe dintre ele fiind sate slavone căci

mulți ruși și ucraineni fugiseră din Rusia chiar înainte de revoluție datorită

agitației Primului Razboi mondial și a ceea ce a urmat. Multe mii de oameni

fugiseră din Rusia pe când încă era libertate, înainte ca granițele să fie

păzite. Și acești oameni s-au stabilit în China. Dumnezeu trimitea grupul

acesta mic de credincioși și le spunea unde să se ducă pentru a predica

evanghelia. În numai câțiva ani, Dumnezeu a binecuvântat biserica sa și au

adunat primele roade în China.

În numai câțiva ani erau deja aproximativ 500 de membri. Biserica era

o biserică tare, o biserică a rugăciunii, și Dumnezeu o binecuvânta cu semne

și minuni, ca în zilele apostolilor, chiar acolo în China. Dumnezeu nu se uită

din ce popor ești. El îi caută pe aceia care vor să vadă fața Lui, și El caută o

credință vie, gata să asculte de Domnul. Dumnezeu făcea lucruri mărețe în

China. Din 1932, ei mergeau prin sate dând mărturie. Grupul principal era în

orașul în care Dumnezeu îi condusese la început. Deși erau unele grupe mici

în diferite sate, biserica mamă se afla în acel oraș unde au fost conduși prima

dată. Dumnezeu îi binecuvânta pe copiii lui iar ei umblau în frica Domnului.

Umblau într-o ascultare umilă de Cuvântul Domnului și de poruncile și

principiile lui.

Aceasta era o biserică despărțită de lume, de pofta cărnii și de pofta

ochilor. Pentru că ei erau agricultori simpli, și nu erau înconjurați de ispitele

pe care le aveți aici în America.

Toate acestea pe care dumneavoastră le numiți epoca modernă, lumea

modernă – nu am avut nimic de genul acesta în China. Oamenii umblau în

ascultare simplă și încredere, și erau oameni umili ai lui Dumnezeu.

Aceasta a fost numai o ocazie în care Dumnezeu a scos pe oamenii lui

din Rusia pentru a-i duce în China. Dar au mai fost și multe alte ocazii. Vă

voi mai povesti doar o întâmplare și apoi vom trece la Cuvântul lui

Dumnezeu pentru a încheia mesajul.

Era un frate care locuia dincolo de munții Urali, la circa 1500 de km

de Kiev, în centrul Ucrainei. El slujea în satul său. Acest lucru s-a întâmplat

cam prin 1932.

El era un om al rugăciunii și Dumnezeu îl învăța. Se apropia timpul

pentru marea criză din Rusia, confiscarea, uciderea, împușcarea, decesele

din Siberia. Erau diferite zvonuri că în cele din urmă va fi un control total în

Rusia. Fratele acesta se ruga către Domnul: Doamne, tu știi ce vorbesc

oamenii pe aici. Există zvonuri că vom fi persecutați și uciși. Ajută-ne

Doamne, protejează-ne și scapă-ne.

Într-una dintre nopți, pe când se ruga, Domnul i-a zis - numele lui era

Ivan, ceea ce în engleză înseamnă John - Fiul meu, Ivan, te voi conduce în

China. Pregătește-te pentru călătorie. Și Domnul i-a spus în care noapte va

pleca. În noaptea cutare tu vei părăsi acest sat. Și Domnul l-a învățat ce să

facă. Ivan avea o situație destul de bună, deoarece avea opt vaci și doi cai de

rasă. Să ai opt vaci în Rusia în timpul acela însemna o gospodărie foarte

bună, cu găini și așa mai departe…

Domnul i-a spus: Îți vei părăsi casa și vacile, caii de rasă, și totul. Să

înhami vaca de lapte la căruța calului. Ia câțiva saci de mei și alte produse

alimentare și pleacă în amurg, pe întuneric. Să apuci pe cutare drum.

Dumnezeu îl învăța să ia un drum lăturalnic. Și Dumnezeu îi spusese și în ce

sat să meargă.

Fratele acesta era foarte nedumerit. Doamne, caii mei sunt buni de

drum… Dar, deoarece el era un om al rugăciunii și un om al ascultării, el a

hotărât să asculte de Domnul. Când s-a lăsat noaptea, și-a înhămat vaca.

Domnul îi spusese chiar și ce vacă să aleagă, pe nume. Astfel, el a înhămat-

o, a aprins luminile în casă, si-a hrănit vitele și caii, iar apoi și-a pus copiii și

soția în căruță și a plecat în liniște.

În timp ce trecea prin sat, oamenii l-au văzut călătorind în amurgul

serii și au zis : Oh, nu, un alt țigan care vine în satul nostru! Țiganii se

deplasau peste tot în Rusia. Furau, făceau vrăjitorie, cerșeau și făceau tot

felul de lucruri. Așa trăiau, și nu au lucrat niciodată în Rusia. Mulți, foarte

mulți țigani călătoreau în Rusia de mai multe secole. Așadar, oamenii au

crezut că acest frate era un țigan, pentru că erau obișnuiți să vadă un țigan

călătorind cu o vacă. De ce a făcut Domnul lucrul acesta? Pentru că în

timpul acela era un control foarte strict. Oamenii nu puteau să intre sau să

iasa din satul lor, deoarece guvernul avea deja controlul asupra tuturor

oamenilor. Ceea ce au făcut în Rusia a fost pentru a pregăti încet populația.

Fiecărui vecin i s-a spus să-l spioneze pe vecinul său, și să raporteze ce face

vecinul său, ce spune și unde se duce. Deci, fiecare om îl spiona pe vecinul

său și raporta la KGB, fără să știe că și el la rândul lui era spionat de vecinul

său. Făceau lucrul acesta în secret și le ofereau o recompensă. Astfel încât

oamenii spionau și orice mișcare era urmărită îndeaproape. Deci, dacă ar fi

plecat pe cai, imediat s-ar fi știu că el pleca din sat. Nimeni nu avea voie să

se deplaseze din satul sau orașul său fără permisiune din partea autorităților.

Același lucru s-a întamplat în China, atunci când au venit comuniștii.

Trebuia să ai patru ștampile pe o bucată de hârtie precum și motivul pentru

care călătorești și durata absenței, înainte de a putea părăsi orașul. Și nu

puteai să mergi mai mult de zece kilometri o dată. La fel a fost și în China,

așa că știu despre ce vorbesc ei.

Fratele acesta a plecat în liniște pentru că l-au luat drept un țigan.

Domnul i-a condus pe un drum lateral. Iar la miezul nopții, în noaptea în

care a plecat, KGB-ul a venit să-l ridice pe acest frate și să-l deporteze în

Siberia, deoarece fusese proclamat dușman al poporului, pentru că era

considerat un om bogat. Deci, în noaptea aceea i s-ar fi confiscat

proprietatea și el ar fi fost dus în Siberia pentru a scăpa de el. Dintre cei care

au fost duși în Siberia, mulți au fost uciși.

Unii erau necesari pentru muncă. Mulți oameni bogați au fost pur și

simplu împușcați; scoși afară din sate și împușcati cu mitraliere. Au ucis

multe milioane de oameni în Rusia începând cu 1933.

Dar acest frate a plecat și când au venit să-l ridice nu mai era nimeni.

Familia dispăruse. Iar ofițerii nu au știut ce să facă, sau ce s-a întâmplat. Caii

erau acolo. Totul era acolo. Și luminile erau aprinse în casă. Dar nici urmă

de om sau de familia lui. Ofițerii erau uimiți. Au așteptat până dimineață și

atunci au văzut urmele roților lăsate de căruță când a ieșit pe poartă. Ei au

văzut în ce direcție s-a dus. Așa că i-au înhămat caii și l-au urmărit de-a

lungul acestui drum principal. Bineînțeles, l-au urmărit o lungă perioadă de

timp fără nici un rezultat. Pentru că Domnul i-a trimis pe un drum lateral.

Și omul s-a dus în acel sat unde îi spusese Domnul să meargă.

Dumnezeu îi spusese omului acestuia că îl va duce în China. Dar, desigur, el

abia știa să citească și nu avea hărți frumoase cum aveți dumneavoastră aici.

El nu avea indicatoare de drum, nimic, ci au trebuit să depindă în totalitate

de Dumnezeu. Tot ce știa era numele satului următor. Atât știa și se ruga de

fiecare dată, și se ruga în timpul nopții; era vară. Și ei călătoreau cu vaca.

Pășteau vaca și o mulgeau, și făceau terci cu mei, hrănindu-și astfel copiii.

Ei îl lăudau pe Dumnezeu pentru că își dădeau seama că dacă ar fi călătorit

pe cai, nu ar fi putut să mulgă caii. Dar vaca puteau să o mulgă. Astfel,

Domnul folosește pe cei simpli, needucați, neînțelepții acestei lumi, ca să

facă de rușine pe cei înțelepți și pricepuți. Și Domnul a făcut de rușine KGB-

ul ducându-l pe acest om simplu în siguranță în China cu o vacă. Când a

ajuns în satul următor, care nu era foarte departe, el s-a rugat cu familia sa :

Doamne, aceasta este China? Domnul a zis : Fiule Ivan, nu ai ajuns încă în

China dar te voi duce acolo. Apoi Domnul îi spunea numele satului următor.

Și el mergea mai departe. Și Domnul îi dădea adresa următoare și așa mai

departe. El trebuia să întrebe oamenii unde este satul, pentru că nu avea

hartă. În Rusia nu erau hărți în acele zile. Deci, el îi întreba pe oameni: Unde

este acest sat? Și ei îi indicau drumul corect. Astfel el se ducea spre sud,

fără să știe unde se duce. Ca și Avraam. Cunoștea Avraam adresa, știa unde

se duce? Biblia spune că Avraam și-a părăsit țara fără să știe unde se duce.

Tot așa acest frate mergea înainte, și pe negândite, pe la sfârșitul verii – căci

i-a trebuit toată vara să călătorească din mijlocul Rusiei până la granița cu

China. Aici a avut o dezamăgire. Ajungând la graniță, Domnul i-a spus să

meargă mai departe și așa a continuat el, prin călăuzirea Domnului, foarte

aproape de graniță. Granița cu Rusia în timpul acela era deja foarte bine

păzită, cu câini ciobănești germani și verificată constant de către polițiștii

călare. Deja era o cortină de fier la acel moment. Era un control sever,

deoarece nu vroiau ca oamenii să plece. Așa că văzând această priveliște

ciudată, un om cu o familie care călătoresc spre China, au fost foarte

suspicioși. L-au prins, i-au confiscat vaca și căruța și l-au închis. Au mai

prins și alte câteva persoane care li se păreau suspecte, și i-au pus să taie

iarbă uscată de-a lungul graniței pentru caii lor. Fratele acesta se ruga și

plângea noaptea înaintea Domnului : Doamne, ce e asta? Mi-ai spus că mă

vei duce în siguranță, că mă vei duce în China. Și iată-mă, am lăsat totul așa

cum mi-ai spus, iar acum am pierdut vaca, am pierdut căruța, nu mai am

nimic. Doamne, ce se întâmplă? Și Domnul îl mângâia spunând: Fiule, fii

cu inimă și nu te îngrijora. Te voi duce în China. Ai încredere în Mine.

El era închis, așa că pe familia lui și a altora i-au pus în corturi, chiar

lângă graniță, ca locuință temporară. Bărbații erau puși să cosească fân, fân

uscat. Ruda sa mi-a spus personal această poveste și au fost multe minuni

de-a lungul drumului, dar am uitat multe din ele.