http://www.fericiticeiprigoniti.net/felix-dubneac/85-parintele-felix-dubneac-arhimandrit-basarabean-in-sua

vezi galerie foto (2 foto)

Pr. Felix Dubneac

Părintele Felix Dubneac - arhimandrit basarabean în SUA Categoria părinte: Mărturisitori

Categorie: Pr. Felix Dubneac

Părintele arhimandrit Felix Dubneac s-a născut la 29 iunie

1912 în comuna Voloave, judeţul Soroca în familia lui David şi a Ştefaniei Dubneac, primind  la botez

numele de Petre. A urmat şcoala primară în comuna natală. Între 1927 şi 1931 studiază la Şcoala de

Cântăreţi bisericeşti de la mănăstirea Dobruşa din judeţul Soroca, iar între 1935 şi 1943 — la

Seminarul Teologic monahal de la mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti.

În perioada 1944 – 1953 îşi completează în Bucureşti studiile de nivel universitar: Facultatea de

Teologie (4 ani), Academia de Arte Frumoase (5 ani), Facultatea de Litere şi Filozofie (5 ani), Şcoala

Superioară de Pictură bisericească din cadrul Patriarhiei Române. În 1924, la vârsta de 12 ani, intră

în viaţa mănăstirească la schitul Rughi (Rudi) din judeţul Soroca. Între 1933 şi 1934 îşi satisface

serviciul militar în termen în regimentul 39 infanterie staţionat la Floreşti, judeţul Soroca. Este

călugărit în anul 1938 la mănăstirea “Sfânta Ana” de la Rohia, judeţul Someş (azi judeţul

Maramureş), iar în 1939 este hirotonit întru diacon în Catedrala ortodoxă din Cluj-Napoca de către

episcopul Nicolae Colan.

În 1954 este hirotonit preot la mănăstirea Antim din Bucureşti, iar ]n 1964 este hirotesit

protosinghel în Catedrala patriarhală din Bucureşti de către Episcopul vicar patriarhal Antim Nica,

basarabean de origine, fost Episcop de Ismail şi Cetatea Albă. În 1972 este hirotesit, cu aprobarea

Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în rangul de arhimandrit de către Arhiepiscopul

Victorin Ursache al Americii şi Canadei în biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din oraşul

Edmonton, statul Alaberta, Canada.

A făcut parte din grupul “Rugul Aprins” de la mănăstirea Antim din Bucureşti, grup care reunea

trăitori autentici ai vieţii creştine şi intelectuali români de marcă. A fost condamnat la 16 ani de

muncă silnică, 10 ani de degradare civică şi confiscarea totală a averii pentru infracţiunea de

uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 din Codul penal al României. Sentinţa a

fost dată la 8 noiembrie 1958 de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară şi menţinută la 21

ianuarie 1959 de Tribunalul Suprem – Colegiul Miltar al României.

Din lotul celor condamnaţi au mai făcut parte: Alexandru Teodorescu (poetul şi ziaristul Sandu

Tudor, ulterior părintele ieroschimonah Daniel, stareţul schitului Rarău), Alexandru Făgeţeanu

(ulterior monahul Adrian), Ghiuş Vasile Benedict (arhimandritul Benedict Giuş a fost ales episcope

de Hotin în 1943, dar alegerea sa a fost invalidată de Mihai Antonescu), Roman Braga (arhimandrit

basarabean stabilit în Statele Unite ale Americii), părintele prof. univ. Dumitru Stăniloae, părintele

Arsenie Papacioc, Serghie Sofian Boghiu (arhimandritul basarabean Sofian Boghiu), savantul şi

scriitorul Alexandru Mironescu şi fiul său Şerban (student), Gheorghe Văsâi, Şerban Mironescu,

Nicolae Rădulescu şi Emanoil Mihăilescu.

În perioada 13 iunie 1958 şi iulie 1964 a executat 6 ani de închisoare. Ca diacon şi ca preot a slujit

la mănăstirea Antim şi la Catedrala patriarhală din Bucureşti până în anul 1967, când este transferat

ca preot şi pictor autorizat la Arhiepiscopia Ortodoxă Română pentru Canada şi Statele Unite ale

Americii cu reşedinţa la Detroit, statul Michigan, SUA. Aici funcţionează 15 ani ca secretar eparhial.

La 20 iulie 1994, în vârstă de 82 de ani, se retrage la mănăstirea românească “Adormirea Maicii

Domnului” din Rives Junction, statul Michigan, unde este preot-duhovnic. În România a executat,

împreună cu un alt basarabean, arhimandritul Sofian Boghiu, pictura în frescă în mai multe lăcaşuri

ortodoxe: biserica mare a mănăstirii Antim din Bucureşti, biserica din suburbia bucureşteană

Dămăroae, biserica Negru Vodă din Câmpulung Muscel, biserica din Pipirig, judeşul Neamţ, biserica

mare a mănăstirii Saon din judeţul Tulcea, paraclisul mănăstirii Ghighiu de lângă Ploieşti, judeţul

Prahova. A pictat, singur, biserica din comuna Cojasca, judeţul Prahova.

În America de Nord a pictat: catapeteasma şi compoziţiile iconografice din interiorul Catedralei

ortodoxe române “Sfântul Gheorghe” din Windsor, statul Ontario, Canada (1970-1972);

catapeteasma Catedralei ortodoxe române “Buna Vestire” din Cleveland, statul Ohio, SUA (1973);

iconostasul bisericii ortodoxe române “Sfânta Înviere” din Holywood, statul Florida, SUA (1968-

1969); interiorul altarului şi catapeteasma Catedralei ortodoxe române “Sfinţii Împăraţi Constantin

şi Elena” din Edmonton, statul Alberta, SUA (1975-1976); catapeteasma bisericii ortodoxe române

“Sfânta Treime” din Troy, statul Michigan, SUA (1980-1981).

A mai pictat, în 1978, în interiorul Camerei Române de la Wayne State University, Detroit, statul

Michigan, SUA, o frescă monumentală înfăţişând devenirea istorică a poporului român în spaţiul

carpato-danubiano-pontic, precum şi alte şapte tablouri reprezentând cetăţi medievale şi voievozi

români. Ca pictor, a întreprins călătorii de documentare în Anglia, Franţa, Austria, Elveţia, Siria,

Grecia, Turcia şi Egipt. A colaborat, pe parcursul a 11 ani, la revista de limbă română “Gândire şi

Artă“ din Statele Unite ale Americii. Părintele Arhimandrit Felix Dubneac a trecut la Domnul în ziua

de Crăciun, 25 Decembrie 2008, într-un aşezământ rezervat îngrijirii bătrânilor nu departe de

Detroit, Michigan, SUA. Îşi doarmne somnul de veci în cimitirul “Sfânta Maria” de la Vatra

Românească, Grass Lake, Michigan.

(Vlad Cubreacov - Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altădată)

vezi galerie foto (2 foto)

Pr. Felix Dubneac

http://www.fericiticeiprigoniti.net/felix-dubneac/1172-monahul-felix-dubneac-un-om-primitor-discret-si-indelung-rabdator

Monahul Felix Dubneac - "un om primitor, discret şi îndelung-răbdător"

La începutul mileniului al treilea, împreună cu un monah moldovean neaoş, arhimandritul Vitalie

Danciu, am călătorit pe continentul nord-american, ajungând într-o zi şi la Mănăstirea „Adormirea

Maicii Domnului“ de la Rives Junction, Michigan. Aşezarea complexului monahal semăna izbitor cu

cele din ţară, cu Văratecul aş zice, cu dumbrăvi şi poieni de poveste care se găseau la un ceas şi

jumătate distanţă de marele oraş Detroit, ce găzduia printre locuitori foarte mulţi români.

Cu mult înainte de a călători în SUA am auzit mult vorbindu-se de această mănăstire, în care lucrase

cu sârg şi înţelepciune monahia Benedicta Braga, formată în obştea Văratecului pe care o părăsise

în anii '70, nu fără regrete, ducând însă cu ea tradiţia unei rânduieli care s-a altoit departe de ţară

prin misiunea unui mănunchi de rugători români într-un loc care părea transferat, ca prin minune,

din Munţii Carpaţi în statul american Michigan. [...]

Aveam impresia că mă aflu într-un loc cunoscut de când lumea, familiar, cu oameni primitori şi cu

duh paterical. Maica Benedicta şi cei doi părinţi, Roman Braga şi Felix Dubneac, basarabeni la

origine, dominau comunitatea prin cuvinte, priviri, vârstă şi aşezare duhovnicească.

Părintele Roman ne-a vorbit despre locul în care ne aflam, despre misiunea românească în spaţiul

respectiv, despre aspecte pe care nu le ştiam aproape deloc. Maica Benedicta şi arhimandritul Felix

au strălucit prin tăcere. Purtau amândoi povara anilor, peste 80 amândoi sau cel puţin unul dintre

ei, cu toţii dorind să afle câte ceva din ţară, de la fraţii lor peste care trecuseră anii şi vremuri grele.

Părintele Felix purta cu resemnare o cruce grea. Era imobilizat într-un cărucior cu rotile. Venise în

America în anul 1968. Viaţa lui a cunoscut numeroase exiluri şi privări de libertate. Născut lângă

Soroca în anul 1912, a făcut parte dintr-un grup de călugări basarabeni care s-au refugiat în

România din pricina prigoanei comuniste. A vieţuit în câteva mănăstiri, slujind la sfântul altar şi

pictând icoane în timpul liber ori aşternând pe hârtie trăiri şi gânduri înalte. La Mănăstirea Cernica

a urmat cursurile Seminarului monahal de opt ani şi apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti.

Printre colegii de studii s-au numărat fericitul întru pomenire patriarh Teoctist, arhiepiscopii

Gherasim Cristea şi Eftimie Luca, ori arhimandriţii Sofian Boghiu şi Grigorie Băbuş.

Către sfârşitul vieţii, după foarte mulţi ani de înstrăinare, s-a întâlnit în Canada cu fostul său coleg,

patriarhul Teoctist, despre care ne-a povestit, cu mare bucurie, amintiri preţioase din vremea

tinereţii lor. Arhimandritul Sofian Boghiu, într-un interviu publicat în „Vestitorul Ortodoxiei

Româneşti“ în iunie 1996, mărturiseşte: „...În iunie 1958 am fost arestaţi şi noi, care activasem în

cadrul Rugului Aprins. Mă aflam la Mănăstirea Ghighiu, de lângă Ploieşti, pe schelă, cu un grup de

călugări şi fraţi, pictând, în frescă, biserica din cimitirul mănăstirii. Am fost arestat împreună cu

părintele Felix Dubneac, membru şi el al Rugului Aprins. Ancheta a durat câteva luni. Abia la

procesul de la Tribunalul Militar am aflat că eram 16 deţinuţi, făcând parte din organizaţia Rugului

Aprins...“.

Arhimandritul Felix Dubneac nu ne-a vorbit despre acest aspect important al vieţii lui. Cum vă

spuneam, el dovedise o exemplară discreţie la întâlnirea cu noi. A stat alături de părintele Sofian

Boghiu, de cunoscutul teolog pr. Dumitru Stăniloae, arhimandritul Benedict Ghiuş, Daniil Sandu

Tudor, Alexandru Mironescu, Adrian Făgeţeanu şi alţii.

Au urmat câţiva ani de temniţă grea, anchete peste anchete, lipsuri, ameninţări şi acuzaţii

calomnioase. Graţierea din 1964 l-a salvat, ispăşind doar şase din cei 16 ani la care fusese

condamnat iniţial. Cu ajutorul patriarhului Justinian a reuşit să plece din ţară în 1968, stabilindu-se

în SUA, unde a activat ca misionar în câteva comunităţi româneşti. A fost aproape 20 de ani secretar

la Arhiepiscopia Ortodoxă Română din SUA şi Canada, prieten şi colaborator apropiat al

arhiepiscopului Victorin Ursache, fiind de vârste apropiate.

Arhimandritul Felix Dubneac s-a remarcat şi ca iconograf. Pe lângă bisericile pictate în România, a

împodobit numeroase lăcaşuri din Statele Unite şi Canada, iar printre lucrările picturale de

anvergură se numără marea frescă a Istoriei României în Camera Română de la Universitatea de

Stat din Detroit. Părintele Felix Dubneac a primit de la Dumnezeu şi dorul condeiului. A publicat

numeroase articole în cele două almanahuri „Credinţa“ şi „Solia“ ale celor două eparhii româneşti

din Statele Unite şi Canada. Multe dintre ele au fost adunate în câteva cărţi pe care le-a tipărit în cei

40 de ani de şedere dincolo de ocean. Arhimandritul Felix Dubneac a fost un monah râvnitor şi bun,

un lucrător al rugăciunii şi al faptelor bune. Un om primitor, discret şi îndelung-răbdător. Mi-am

amintit de el răsfoind într-o seară una din cărţile ce mi le-a dăruit în vizita de neuitat la mănăstirea

românească din vecinătatea Detroitului.

Chipul lui senin şi bunăvoinţa de statornic trăitor în cinul monahal mi-au rămas printre aducerile

aminte păstrate în inimă pentru totdeauna.

Venerabilul slujitor al Bisericii, pictorul, scriitorul şi monahul tainic a trecut la Domnul în ziua de 25

decembrie 2008, departe de pământul străbun, dar aproape cu simţirea, cum îi şade bine unui bun

român.

(Arhim. Timotei Aioanei - Ziarul Lumina)