Parentalitatearesponsabiliti i soluii n abordarea psihismului prenatal i a naterii.

In ultimii perioada prenatala a starnit un interes cutotul remarcabil datorat, pe deo parte, progreselor geneticii i embriologiei i, pe de alt parte, neo-nantologiei i psihologiei, rafinrii metodologiei de cercetare n toatecele patru domenii. Varsta prenatala este cea mai dinamica etapa a vietii, transformand biologicul (gametii) in realitate bio-psiho-sociala (nou-nascutul).Interaciunea copil-mediu ncepe naintea naterii sale i nu are doar caracter biologic. De asemenea primele experiene ale vieii psihice sunt trite nc de acum i ele pot marca cel puin reaciile postnatale imediate..Chiar din acest stadiu, fiecare dintre noi i manifest unicitatea. Acum ea se exprim n natura i cantitatea micrilor, n poziiile preferate, n pattern-ul reactivitii senzoriale.Starea psihologica a viitoarei mamei influenteaza si copilul, trairile provocandu-I mamei o hipersecretie neurohormonala, care trecand in fluxul sangvin al fetusului ii declanseaza acestuia aceleasi modificari de chimism (Munteanu, A, 2000). Daca pana in luna a sasea sistemul nervos nu este suficient dezvlotat si urmarile trairilor affective ale mamei se resimt doar in plan fiziologic, din acest moment ele isi fac simtita prezenta si in plan psihologic. Alfel spus, se transfer ape filiera chimica, stari psihologice similare de la mama la copil. De asemenea, studiile au demonstart ca fetusul poate identifica sentimentele mamei fata de el, astfel incat atitudinea ei indiferenta sau rejectiva poate compromite dezvoltarea armonioasa a copilului. Din aceasta cauza, este obligatoriu ca fiecare femeie sa isi assume in mod constient sarcina si sa ia decizia de a devein mama in mod responsabil, dupa o matura chibzuinta.Relatia dintre viitorii parinti este important sa fie una afectuasa, suportiva, atmosfera dintre ei sa fie calda, securizanta. Certurile din cuplu ii afecteaza bineinteles pe amandoi, avand consecinte negative asupra mamei si implicit a copilului. Tatal, in primul rand, trebuie sa vegheze la intretinerea unui tonus psihologic pozitiv al partenerei sale, fiind constient ca doar in acest mod poate influenta favorabil constructia personalitatii copilului sau

Comunicarea dintre femeia insarcinata si copilul sau nenascut este una deosebit de bogata, mai mult non-verbal (mama isi mangaie abdomenul cand simnte copilul tensionat, acesta loveste cu membrele pentru a-si manifesta disconfortul). Specialistii recomanda ca mama sa ii vorbeasca sau sa ii cante viitorului copil (Munteanu, A., 2003).