Paradis în destrămare 

Portarul înaripat mai ţine întinsun cotor de spadă fără de flăcări.Nu se luptă cu nimeni,dar se simte învins.Pretudindeni pe pajişti şi pe ogorserafimi cu păr ninsînsetează după adevăr,dar apele din fântânirefuză găleţile lor.Arând fără îndemncu pluguri de lemn,arhanghelii se plângde greutatea aripelor.Trece printre sori veciniporumbelul sfântului duh,cu pliscul stinge cele din urmă lumini.Noaptea îngeri goizgribulind se culcă în fân:vai mie, vai ţie,păianjeni mulţi au umplut apa vie,odată vor putrezi şi îngerii sub glie,ţărâna va seca poveştiledin trupul trist.

(1926)