Paralela Moara cu noroc-Ioan Slavici In vreme de razboi-I.L.Caragiale

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848 la iria, judeulArad d. 17 august 1925 la Crucea de Jos, n apropiere de Panciu, judeul Vrancea) a fost un scriitor i jurnalist romn. Debuteaz n Convorbiri literare (1871), cu comedia Fata de biru. mpreun cu Eminescu pune bazele Societii Academice Sociale Literare Romnia Jun i organizeaz, n 1871, Serbarea de la Putna a Studenimii romne din ar i din strintate. La 17 august 1925, scriitorul se stinge din via, fiind nmormntat la schitul Brazi. Alaturi de Ioan Slavici, Caragiale este in literatura noastra creatorul nuvelei realist-psihologice. Universului comic din piesele de teatru si schite i se substituie in nuvela In vreme de razboi dimensiunea tragica a existentei umane.

Titlul nuvelei MOARA CU NOROC de Ioan Slavici este ironic :moara fiind cu noroc doar pentru cei cerecurg la metode necinstite pentru a-si depasi conditia materiala.

Titlul la nuvela IN VREME DE RAZBOIde I.L.Caragiale,la prima vederen fixeaza timpul desfasurariiactiunii,mai precis Razboiul de Independenta(1877-1878).Acest eveniment marcheaza salvarea capateniei de talhari si asa-zisa moartea preotului Iancu,fiind urmata de mostenirea fabuloasei sale averi de catre fratele sau mai mare,hangiul Stavrache.Pe un plan mai profund,titlul poate simboliza razboiul pe care il declanseaza subconstientul lui Stavrache, demonii" sai interiori care-i invadeaza fiinta, pana la alunecarea in nebunie.

Tema nuveleiMOARA CU NOROCeste data de efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei deinavutire,pe fundalul societatii ardelenesti,de la sfarsitul secolului al 18-lea.

Tema la IN VREME DE RAZBOI esteobsesia de inavutire,ca si la cealalalta nuvela.O asemanare ar mai putea fi dezumanizarea lui Stavrache.Tema acestei opere urmareste nasterea si evolutia unei stari obsesionale. Ca structura,MOARA CU NOROC este alcatuita din 17 capitole,avand o actiune care se dasfasoara cronologic,intre doua repere sfinte:de la Sf.Gheorghe si pana in primavara urmatoare.de Sf.Pasti. Spre deosebire de MOARA CU NOROC,nuvela IN VREME DE RAZBOI este structurata pe 3 capitole,am putea spune ca datorita intinderii mici,aceasta poat fi considerata o schita;capitolele sunt numerotate cu cifre romane si nu au titluri.

personajul principal este Ghita,cizmar sarac dar cinstit;ela este casatorit cu Ana cu care are 2 copii.El se hotaraste sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc pentru a castiga bani rapid si apoi intors acasa sa isi deschida un atelier mare cu 10 calfe.Carciuma este asezata la rascruce de drumuri,izolata de restul lumii,inconjurata de pustietati nelinistitoare.O vreme afacerile ii merg bine iar primele iar primele semne ale bunastarii si armoniei in care traieste familia,nu intarzie sa apara.Ghita era acum fericit alaturi de Ana si de cei 2 coipii iar batrana mama a Anei veghea asupra linistii familiei.Aparitia lui Lica Samadaul ,seful porcarilor,perturba situatia:incepe procesul de instrainare a lui Ghita de familie.Orbit de dorinta de imbogatire,el se indeparteaza de sotie si devine complicele lui Lica la diferite nelegiuiri.Retinut de jandarmi,lui Ghita i se da drumul pe chezasie.Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea-fost hot si tovaras al Samadaului- pentru a-l da in vileag pe Lica.Ghita insa nu este sincer fata de Pintea deoarece ii ofera dovezi ale vinovatiei lui Lica,numai dupa ce isi opreste si el o parte din banii adusi de cel din urma. In Sambata Mare,Ghita pleca la Ineu pentru a anunta jandarmul ca Samadaul are asupra sa bani furati.Astfel carciumarul isi lasa intentionat sotia singura cu Lica,aruncand-o in bratele acestuia.Desgustata de lasitatea sotului sau si intr-un gest de disperare cumplita,Ana i se daruieste lui Lica.Cand se intoarce,Ghita isi da seama de acest lucru si o omoara,el la randul sau fiind ucis de Raut din ordinul lui Lica.Un incendiu provocat de oamenii Samadaului mistuie carciuma,iar Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un stejar uscat.Singurele persoane care scapa sunt batrana si cei 2 copii.

Moara cu noroc:

In vreme de razboi: Expoziniunea:personajulprincipal este Stavrache,negustor, proprietarul unei pravalii si fratele sau popa Iancu din Pondeni (conducatorul unei bande de hoti, prinsa de stapanire). Pentru a scapa,popa Iancu se inroleaza voluntar in razboi, averea sa ramanand lui Stavrache.De aici naratorul ne prezinta drumul parcurs de Stavrache de la stapanirea averii pana la alunecarea sa in nebunie. .Momentul-intriga il constituie gandul care il chinuie pe hangiu in legatura cu intoarcerea fratelui sau, desi o scrisoare primita il asigurase ca acesta a murit.Tensiunea creste treptat, odata cu obsesia lui Stavrache, care este terorizat de imaginea fratelui si de presupusa replica a acestuia, devenita motiv obsedant:Gandeai c-am murit, neica?. In acest capitol (al II-lea) se trece mereu din realitatein vis incat planurile se confunda, sugerand degenerarea psihica a

personajului.

In capitolul al II-

lea, dialogul se concentreaza pe sublinierea starii de incordare, datorate temeri de a nu pierde averea. Punctul culminant si deznodamantul conflictului (capitolul al III-lea) este reprezentat de momentul intalnirii dintre cei doi frati. Cand Iancu ii cere lui Stavrache o suma de bani pe care ii delapidase din banii regimentului,

hangiul,ajuns la capatul incordarii psihice, innebuneste. Cu o arta desavarsita autor ul analizeaza acum reactiile organice, atitudinile si comportarea eroului.

Intamplarile sunt tesute intr-o ordine gradata si crescanda, iar actiunile eroului sunt dirijate treptat de presimtirea ca popa Iancu nu e mort, de obsesia intoarcerii fratelui si de starea de violenta din momentul confruntarii directe cuacesta. Autorul prezinta astfel un caz patologic, ce are ca mobil patima inavutirii.Stavrache este, in acelasi timp, un negustor necinstit, avar si nemilos, plasat fiind incontextul unui mediu social, in care setea de imbogatire are consecinte nefasteasupra individului, dezumanizandu-l. de aici, drama. In primul plan, scriitorul este cel care relateaza faptele si sugereaza inlantuirile cauzale. Caragiale realizeaza investigatia patologica prin relatari si descrieri, conturand, in acelasi timp, figura lui Stavrache in contextul nuvelei. Al doilea plan, cel dialogat, este construit gradat, atat in real, cat si in halucinatiile personajului. In plan real, intalnirea dintre Stavrache si popa este realizata in dialoguri comprimate, insotite de indicatii de regie.In capitolul al IIlea, dialogul se concentreaza pe sublinierea starii deincordare, datorate temeri de a nu pierde averea.Dialogul cu fetita (din capitolul al III-lea) il situeaza pe Stavrache in lumeanegustorilor, a hangiilor necinstiti, avari, nemilosi, evidentiind practicile marunte,surse sigure de imbogatire.Dialogul viu si plin de miscare pregateste deznodamantul: nebunia lui Stavrache, care, odata declansata, face loc tonului relatarii si investigatiilor. Astfel ca, de-a lungul celor doua pagini care incheie nuvela, apar doar cateva linii de dialog.La nivelul spaimei halucinatorii, dialogul puncteaza obsesia: Credeai c-am murit, neica?. Trebuie subliniat insa monologul interior al personajului, care presupune si el o anumita gradatie, intr-o interesanta cladire de ipoteze asupra starii eroului.Din cea de-a treia perspectiva, a cadrului natural, putem observa ca toate intamplarile se petrec noaptea (atat cele reale, cat si cele imaginare): popa vine la fratele sau noaptea, ii apare in halucinatii tot noaptea, fetita vine sa cumpere gaz si rachiu seara tarziu, tot noaptea Iancu se intoarce sa ceara bani fratelui sau.Natura este perceputa prin sensibilitatea eroului, iar elementul auditiv devine pregnant: Afara ploua maruntel ploaie rece de toamna, si boabele de apaprelingandu-se de pe stresini si picand in clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit(); sunetul repetat la infinit marcheaza obsesia ce se transfera din plan auditiv in creierul innebunit al lui Stavrache.Caragiale nu descrie interioare, lumea de obiecte din jur, aspecte vestimentare; universul il intuim insa prin prezentarea individului, a carui existentane face sa intrevedem datele realitatii in care se misca.In ultimul capitol, decsrierea este sustinuta si prin reactiile organice ale personajelor si de elemente vizuale ce descriu o natura infioratoare. Cadrul este propice sosirii lui popa Iancu

Asadar putem concluziona ca ambele nuvele sunt asemanatoare fiindca tema comuna a acestora est obsesia,dorinta salbatica si demonica de imbogatire,care intr-un final duce la paguba si dezastru,unul din eroi sfarsind tragic prin moarte iar celalalt alunecand in nebunie.Morala pe care trebuie sa o desprindem din aceste nuvele este ca BANUL ESTE OCHIUL DRACULUI!