11

PAIANJENUL DIn CASA IMPARATULUI PAIANJENUL DIn CASA IMPARATULUI PAIANJENUL DIn CASA IMPARATULUI PAIANJENUL DIn CASA IMPARATULUI PAIANJENUL DIn CASA IMPARATULUI PAIANJENUL DIn CASA IMPARATULUI PAIANJENUL DIn CASA IMPARATULUI PAIANJENUL DIn CASA IMPARATULUI -------- partea IIpartea IIpartea IIpartea IIpartea IIpartea IIpartea IIpartea II

păianjenul: I. FRAGILITATE. Iată ce spune Iov despre cel nelegiuit: „sprijinul lui este o pânză de păianjen.” (Iov 8:14). „Pânză de păianjen” - sau literal „casă de păianjen”. Sensul se completează cu următorul verset: „Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ține.” (Iov 8:15). Cui i-ar plăcea să aibă o casă de păianjen? Acolo te plouă, te ninge, te bate vântul, şi orice trecător neatent îţi rupe funiile cortului. Şi însăşi existenţa noastră poartă pecetea fragilităţii. Psalmistul Moise, spunea: „vedem cum ni se duc anii ca un

Piatra de ajutor - Biserica penticostală română “Eben Ezer” - Torino - nr. 51, octombrie 2013

„Păianjenul îl poți prinde cu mâinile și se

găsește totuși în casele împăraților.” (Prov. 30:28)

3. Un deghizat fioros Muştele îi ştiu de frică păianjenului. Însă pentru om, păianjenul este o jucărie vie care ţese mereu. Este un ţesător pe care, vrând-nevrând, împăratul trebuie să-l accepte în palat. Omul natural îi ştie frica diavolului. Însă un creştin, ştie că diavolul într-o zi va fi aruncat în Adânc. Împăratul ceresc l-a acceptat în palatul de pe pământ; el ţese mereu. Haideţi să vedem

câteva caracteristici ale pânzei şi tatălui ei,

ΩΩΩΩΩΩΩΩ AAAAAAAA ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nime-ni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naşte-re păcatului; şi

păcatul odată făp-tuit, aduce moartea. (Iacov 1:12-15) Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă, sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. (Luca 8:13) Şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin! (Matei 6:13)

Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul

este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” (Marcu 14:38)

Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenea-scă. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci,

împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda. (1 Corinteni 10:13) Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. Nime-ni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de

Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi

Piatra de ajutor - Biserica penticostală română “Eben Ezer” - Torino - nr. 51, octombrie 2013

ascunzătoare ademenind prada cu bile umed-adezive, la fel acest „păianjen fără cruce” şi-a ţesut pânza din minciună lipicioasă, apoi a stat în ascunzătoarea-i şerpească ademenind primii oameni cu bile albe, prin care le-a alipit gândirea de primul păcat: „oare a zis Dumnezeu cu adevărat?” (Geneza 3:1). Astfel, omul a căzut în plasa în care cunoaşte zbaterea milenară numită viaţă. Să fie de mirare că l-a păcălit pe om, cel care a prins în pânza lui a treia parte din stelele cerului? Şarpele cel vechi putea să-şi cheme toţi îngerii lui negri să intre în şerpii sau animalele din Grădină. Tot regnul animal putea, la urma urmei, să caute să-l atragă pe Adam spre pomul oprit. Evident, dacă omul stătea lângă Dumnezeu, nu cădea niciodată. Iată de ce spuneam că există ceva mult mai periculos decât acest „păianjen fără cruce”. Căci dacă apărea Apolion în toată hidoşenia lângă pomul cunoştinţei, Adam nu avea nevoie de prea multă cunoştinţă s-o ia la fugă de acolo, în direcţia Dumnezeu. Dar diavolul ştie să se mascheze. Atârnă în copaci ca „şopârlele satanice gecko” - şopârlele-frunze din Madagascar. Se piteşte ca vipera morţii între frunzele grădinilor, având saliva otrăvită. Se târăşte ca un şarpe ascuns în nisipul pustiului. Se lasă ca un bolovan pe fundul apei şi stă nemişcat precum peştele-broască. Se camuflează colorându-se precum cameleonul. Şi vânează ca el, cu limba. Dovada? Mama Eva şi tata Adam. Eu şi tu. Noi toţi. Iată ce subtil şi-a ascuns păianjenul milenar, ura, „dăruind-o” primului om! Adam...

♦A fost sedus de un animal obişnuit (dar şi neobişnuit): „şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului” (Geneza 3:1a). Ah, a(fa)bilitatea!

♦A fost corupt de un cuvânt obişnuit (ca să vedem ce pericol ne paşte!) auzit din gura lui Dumnezeu şi repetat mereu de vocea interioară a omului, conştiinţa: „oare a zis Dumnezeu cu adevărat...?” (Geneza 3:1b). Ah,

sunet” (Psalmi 90:9). În Septuaginta, acest paragraf sună astfel: „anii noştri ca o pânză de păianjen s-au depănat”. Câtă fragilitate în lume! Câtă deşertăciune! Pânze de păianjen! Aburi! Fum! II. FERMITATE. Ca să vedem că acest mic animal nu se lasă cu una, cu două de ceea ce ştie; îi tot stricăm pânza? El o face repede la

loc: „păianjenul îl poți prinde cu mâinile și se găsește totuși în casele împăraților. ” (Proverbe 30:28b). O, dacă am învăţa măcar atât de la el: lecţia perseverenţei! Căci iată ce spunea Bunyan: „prin stăruinţa lui, păianjenul ţesând mereu îi oboseşte şi pe cei mai harnici măturători, aşa că rămâne tot în palat. Tot aşa un creştin, prin statornicia lui în bine, biruie toate încercările şi rămâne în Împărăţia lui Dumnezeu. (Matei 24:13; Evrei 10:36,39).” III. FALSITATE. Ce înseamnă o pânză de păianjen decât un laţ ascuns? Unii chiar şi azi „țes pânze de păianjen” (Isaia 59:5), pentru a prinde suflete. Să nu uităm că în marfa negustorilor pământului pe care o cumpăra Babilonul erau şi „sufletele oamenilor” (Apocalipsa 18:13). IV. FORMALITATE. „Pânzele lor nu slujesc la facerea hainelor, și nu pot să se acopere cu lucrarea lor” (Isaia 59:6). Ce ţesător poate face o manta din pânze de păianjen? Formalitate! 4. Un devorant furios Dacă este adevărat că Biserica prin latinescul Basilica poartă semnificaţia de Casa Împăratului, atunci versetul din Proverbe 30 este mult mai adânc decât ne închipuim;

există un păianjen care ţese în Casa Împăratului fire din pânza păcatului „care ne înfăşoară aşa de lesne” (Evrei 12:1). Un „păianjen fără cruce” (fiindcă fuge de cruce!), care urmăreşte „să prindă suflete” (vezi Ezechiel 13:17-22) în pânza lui. La fel cum păianjenul mastofor îşi ţese capcana apoi stă în

Paianjenul din casa imparatuluiPaianjenul din casa imparatuluiPaianjenul din casa imparatuluiPaianjenul din casa imparatuluiPaianjenul din casa imparatuluiPaianjenul din casa imparatuluiPaianjenul din casa imparatuluiPaianjenul din casa imparatului

22

Piatra de ajutor - Biserica penticostală română “Eben Ezer” - Torino - nr. 51, octombrie 2013

amabilitatea! ♦A căzut printr-un gest obişnuit, iniţiat de

una din cele paisprezece nevoi fundamentale: „a luat deci din rodul lui şi a mâncat ” (Geneza 3,6d). Ah, aviditatea!

♦A fost lovit de utilitatea – însuşirea obişnuită a lucrurilor – proclamată de Creator la finalul actului creaţiei. Da! Pomul nu era otrăvitor; „pomul era bun de mâncat

” (Geneza 3:6a). Ah, aplicabilitatea! ♦A fost atras de o înclinaţie naturală, o

caracteristică obişnuită a fiicelor Evei care au simţ estetic deosebit: „pomul era... plăcut la privit” (Geneza 3:6b). Ah, atractivitatea!

♦A fost marcat de o dorinţă umană obişnuită, aceea de a cunoaşte (atenţie mare la pomul cunoştinţei răului şi binelui din lumea modernă: internetul!): „pomul era... de dorit ca să deschidă cuiva mintea” (Geneza 3:6c). Ah, acceptabilitatea! Problema lui nu a fost în păcat, cât în puterea de atracţie a păcatului, în frumuseţea lui, în albul lui incitant. Nu în pom, cât în aura de atracţie a acestuia. Nu în vânătorul ascuns, cât în bilele albe, frumoase, atrăgătoare, seducătoare, lipicioase, ale „păianjenului fără cruce”. Aceste bile însumează în ele tot ceea ce este mai frumos în lumea creată, dar şi mai înşelător în lumea coruptă. Iată cum răzbate până la noi acel „vino-ncoace!” din eternul feminin al fiicelor lui Moş Adam (cum numea Bunyan firea omului): pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii! Răul relelor, duşmanul furios, furtunos şi frumos al umanităţii, poartă un nume cunoscut de toţi oamenii. Ispita. Este mai periculoasă decât însuşi păcatul şi moartea. De ce? Fiindcă este frumoasă. Este din start un duşman frumos care dacă nu omoară, te trage zâmbind spre coasa morţii. Este asemenea ciupercilor otrăvitoare, care cu cât sunt mai frumoase, cu atât sunt mai periculoase. Este asemenea Mirajului, Fata Morgana, care îţi promite apă inexistentă în pustie. Este diavolul care te suie pe streaşina

33

Templului şoptindu-ţi să sari de acolo. Este Satana care te duce în locuri înalte şi te cheamă să i te închini. Este străina cu buze de miere şi inimă fiere care te duce la moarte. După ce te leagă frumos la ochi, chemându-te în „jocul de-a baba-oarba”, te orbeşte cu adevărat, şi te pune să macini la râşniţa poftelor, urmând să-ţi faci rugăciunea din urmă şi să mori în mijlocul filistenilor. Exterior atractiv şi interior agresiv. Otravă în sticlă de lapte. Sticla nu te omoară, dar dacă o bei, eşti gata! Dacă ar fi să o întâlneşti vreodată, spune-i aşa (urmând ca ultimul strigăt să-l îndrepţi spre cer): Ispito, tu eşti umbra seninului curat şi vraja blestemată ce-atrage în păcat, şi şarpele ce-mbie cu fructul otrăvit, şi pofta ce momeşte spre tot ce e oprit, şi norul ce se lasă întunecat pe vis, şi floarea-mbietoare spre margini de abis, şi viermele ce roade a păcii rădăcini, şi vântul rău ce stinge a inimii lumini, şi sol satanic care pândeşte uneltind, şi cursă care-atrage spre flacără zâmbind, şi-ntunecarea minţii în clipa cea mai grea... ‒ Aşează-Te-ntre mine, Isuse, ‒ şi-ntre ea!

Fănel Şuteu - Cluj Napoca

VERIFICĂVERIFICĂ--ŢI CUNOŞTINŢELEŢI CUNOŞTINŢELE ..................................................................

1. Pe cine a întâlnit Domnul Isus la fântâna lui Iacov?

2. Ce pom se afla în mijlocul grădinii Eden?

3. Care a fost ultimul oraş vizitat de Pavel, aşa cum reiese din Faptele Apostolilor?

Răspunsuri la întrebările din numărul 50:

1. Întâii născuţi ai egiptenilor

2. Paharnicul împăratului egiptului

3. Fiica faraonului

Piatra de ajutor - Biserica penticostală română “Eben Ezer” - Torino - nr. 51, octombrie 2013

Nu uita sNu uita sNu uita sNu uita să te rogi şi s te rogi şi s te rogi şi s te rogi şi săNu uita sNu uita sNu uita sNu uita să te rogi şi s te rogi şi s te rogi şi s te rogi şi să posteşti pentru:posteşti pentru:posteşti pentru:posteşti pentru:posteşti pentru:posteşti pentru:posteşti pentru:posteşti pentru:

30303030----06 06 06 06 ---- Duhul Sfânt;Duhul Sfânt;Duhul Sfânt;Duhul Sfânt;

07070707----13 13 13 13 ---- copii copii copii copii şşşşi tineri;i tineri;i tineri;i tineri;

14141414----20 20 20 20 ---- familii;familii;familii;familii;

21212121----27 27 27 27 ---- pregpregpregpregătire pentru Ci-tire pentru Ci-tire pentru Ci-tire pentru Ci-na Domnului;na Domnului;na Domnului;na Domnului;

28282828----03 03 03 03 ---- mulmulmulmulţumire;umire;umire;umire;

P.S. P.S. P.S. P.S. ---- vineri este ziua de vineri este ziua de vineri este ziua de vineri este ziua de post a bisericii.post a bisericii.post a bisericii.post a bisericii.

În biserica Eben Ezer înÎn biserica Eben Ezer înÎn biserica Eben Ezer înÎn biserica Eben Ezer înÎn biserica Eben Ezer înÎn biserica Eben Ezer înÎn biserica Eben Ezer înÎn biserica Eben Ezer în luna mai:luna mai:luna mai:luna mai:luna mai:luna mai:luna mai:luna mai:

06 06 06 06 ---- ccccăssssătorie (Coasa Da-torie (Coasa Da-torie (Coasa Da-torie (Coasa Da-niel şi Munteanu Letiniel şi Munteanu Letiniel şi Munteanu Letiniel şi Munteanu Letiţia)ia)ia)ia);;;;

13 13 13 13 ---- ziua tineretului;ziua tineretului;ziua tineretului;ziua tineretului;

20 20 20 20 ---- ccccăssssătorie (Rusu Ştefan torie (Rusu Ştefan torie (Rusu Ştefan torie (Rusu Ştefan şi Abucean Alina);şi Abucean Alina);şi Abucean Alina);şi Abucean Alina); ---- binecuvântare de copii;binecuvântare de copii;binecuvântare de copii;binecuvântare de copii;

27 27 27 27 ---- Cina Domnului.Cina Domnului.Cina Domnului.Cina Domnului.

Colegiul de redacţie: comitetul BisericiiColegiul de redacţie: comitetul Bisericii

Eben Ezer Eben Ezer -- TorinoTorino

Via G. Previati 18/A 10155 Torino Gheorghe Munteanu - pastor 0039 329.8409668 Mitică Iordăchescu - pastor 0039 348.0635643

Miercuri

Vineri

Duminica

19.30 - 21.00 - rugăciu- ne şi vestire a Cuvântului

19.30 - 21.00 - rugăciune

10.00 - 13.00 şi 18.00 - 20.00 rugăciune şi vestire a Cuvântului

Orar sOrar săptămânalăptămânal

Ce ciudat...Ce ciudat...Ce ciudat...Ce ciudat... Ce ciudat e, Doamne, că parcă Te cunosc de-o viaţă şi totuşi mereu descopăr părţi noi la Tine! Ce ciudat e Tată că simt că mai mult de atât nu mă poţi iubi, dar în fiecare zi îmi arăţi că se poate o iubire şi mai mare. Ce ciudat e că atunci când mă gândesc la Tine, ceva tresare în inima mea, de parcă ar vrea să-şi ia zborul. Şi atunci, atunci când vorbesc de Tine… cuvintele nu sunt îndeajuns şi am impresia că orice aş spune, nu ar exprima ce simt. Ce ciudat e, Doamne, că atunci când am vrut să renunţ la tot, Tu mi-ai arătat că la Tine nu pot să renunţ. Că atunci când mi-am dorit să fiu independentă, am devenit dependentă de Tine, şi atunci când am vrut să fug departe, am ajuns aproape de braţele Tale. Şi când mi-am promis că nu voi mai avea încredere în nimeni, a răsădit în mine sămânţa încrederii în Divinitate. Ce ciudat e, Doamne, că atunci când lumea mă prigoneşte, Tu îmi spui: “Apropie-te!”. Şi… atunci când simt că nu mai pot iubi, Tu îmi arăţi că iubirea de oameni înseamnă zâmbetul Tău. Iar când mi-am pierdut speranţa, Tu îmi şopteşti că mai este speranţă. Ce ciudat e, Doamne, că simt că Te cunosc pe deplin şi că totuşi ştiu atât de puţine din Tine!

44

Plan de citire a Bibliei Plan de citire a Bibliei îîn 365 zilen 365 zile

1 octombrie:

de la Obadia cap. 1

▼

31 octombrie:

până la cap. Luca cap. 21