INSTITUTUL CENTRAL DE CERCETARE, PROIECTARE ŞI DIRECTIVARE ÎN CONSTRUCŢII

Biroul executiv

DECIZIA Nr. 51 din 26 septembrie 1985

PENTRU APROBAREA ”NORMATIVULUI PRIVIND ALCĂTUIREA, CALCULUL ŞI EXECUTAREA STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE” ­ INDICATIV P 2­85

Biroul executiv al Consiliului ştiinţific al Institutului Central de Cercetare, Proiectare şi Directivare în Construcţii;

Având în vedere prevederile art. 5, litera ”d” din Decretul nr. 170/1976, cât şi avizul CTE­ICCPDC nr. 403 din 2 august 1985;

În temeiul Decretului nr. 170/1976, modificat prin Decretul nr. 31/1983, privind organizarea şi funcţionarea Institutului central de cercetare, proiectare şi directivare în construcţii, cât şi Legea nr. 5/1978, emite următoarea

DECIZIE:

1. Se aprobă ”Normativul privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor din zidărie” având indicativul P 2­85.

2. Normativul de la pct. 1 intră în vigoare la data publicării în Buletinul construcţiilor. El se va publica şi în colecţia de normative şi instrucţiuni.

La aceeaşi dată încetează valabilitatea următoarelor documente tehnice: ­ Normativ privind alcătuirea şi calculul structurilor din zidărie, indicativ P 2­75, aprobat

cu Ordinul IGSC nr. 196 din 17 decembrie 1975; ­ Normativ pentru alcătuirea şi executarea zidăriilor din cărămizi şi blocuri

ceramice, indicativ C 126­75, aprobat cu Ordinul IGSC nr. 176 din 20 noiembrie 1975.

PREŞEDINTELE BIROULUI EXECUTIV DIRECTOR GENERAL

Ing. VALERIU CRISTESCU

NORMATIV PRIVIND ALCĂTUIREA, CALCULUL ŞI EXECUTAREA STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE INDICATIV P 2­85

Elaborat de: INSTITUTUL DE PROIECTARE PENTRU CONSTRUCŢII TIPIZATE

în colaborare cu: INSTITUTUL DE CERCETĂRI ÎN CONSTRUCŢII ŞI ECONOMIA CONSTRUCŢIILOR INSTITUTUL DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI INSTITUTUL

DE PROIECTĂRI PRAHOVA

Director: dr. ing. Petru Vernescu Director tehnic: ing. Mioara Dabija Şef secţie: ing. Marin Lazăr Responsabil lucrare: ing. Cristian Bălan Responsabil din partea ICCPDC: ing. Octav Popescu

Indicativ P 2­85 NORMATIV PRIVIND ALCĂTUIREA, CALCULUL ŞI EXECUTAREA STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE Înlocuieşte P 2­75

şi C 126­75

1. PREVEDERI GENERALE

1.1. Prezentul normativ stabileşte prevederile generale de alcătuire şi calcul a structurilor din zidărie portantă, de alcătuire a zidăriilor neportante, precum şi de executare a lucrărilor de zidărie din cărămizi pline, cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri.

Normativul se referă în principal la construcţiile de locuinţe şi social­culturale, precum şi la construcţiile industriale şi agrozootehnice cu alcătuire asemănătoare.

1.2. Prevederile cuprinse în prezentul normativ se aplică şi la zidăriile din blocuri mici din beton cu agregate uşoare şi la cele din blocuri mici şi plăci din beton celular autoclavizat, în măsura în care în prescripţiile tehnice specifice (”Normativul pentru folosirea blocurilor mici din beton cu agregate uşoare la lucrări de zidărie” ­ indicativ C 14­82 şi ”Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea pereţilor şi acoperişurilor din elemente din beton celular autoclavizat” indicativ P 104­83) se fac referiri la prezentul normativ.

1.3 Normativul nu se referă la construcţiile tehnologice de zidărie cum sunt: coşurile de fum independente, cuptoarele industriale, canalele de fum etc, precum şi la zidăriile întărite cu cămăşuieli armate a căror alcătuire, calcul şi execuţie se reglementează prin prescripţii speciale.

1.4. Respectarea măsurilor constructive din prezentul normativ nu anulează obligaţiile proiectantului de a verifica prin calcule inginereşti rezistenţa şi stabilitatea elementelor structurale.

1.5. La alcătuirea şi calculul zidăriilor se vor avea în vedere în afară de prezentul normativ şi următoarele prescripţii:

­ STAS 10109/1­82 ”Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea elementelor”; ­ ”Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social­

culturale, agrozootehnice şi industriale” indicativ P 100­81. 1.6. Se precizează că prevederile constructive şi de calcul sunt condiţionate de

respectarea prevederilor din capitolul 13 privind execuţia lucrărilor de zidărie precum şi a altor acte normative cum sunt:

­ ”Instrucţiuni tehnice privind compoziţia şi prepararea mortarelor de zidărie şi tencuială” indicativ C 17­82;

­ ”Normativ pentru folosirea blocurilor mici de beton cu agregate uşoare la lucrări de zidărie” indicativ C 14­82;

­ ”Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea pereţilor şi acoperişurilor din elemente din b.c.a.” indicativ P 104­83;

­ ”Normativ pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat” indicativ C 140­79.

2. MATERIALE

2.1. În piesele scrise şi desenate ale proiectului de execuţie se vor preciza următoarele caracteristici ale materialelor prevăzute pentru executarea zidăriei şi a elementelor de beton armat înglobate:

­ tipul, calitatea şi marca cărămizilor sau blocurilor; ­ tipul şi marca mortarului şi eventualii aditivi ce se vor utiliza; ­ tipul şi marca betoanelor; ­ tipul şi marca oţelului beton.

Tabelul 1 Domeniul de utilizare Nr. crt. Material STAS Format

Grad seismic

Înalţ. clăd. m

Observaţii

1 Cărămizi pline STAS 457­80

240x 115x 63 Vezi observaţia b

290 x 140 x 88 290 x 240 x 138 365 x 180 x 138

Fără restricţii

240 x 115 x 88 296 x 240 x 188

6,7 8 9

≤15 ≤9≤6

2 Cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri verticale STAS 5185/2­80

240x 115x 138 6 7 8

≤12 ≤9 ≤6

Vezi tabelele 2 şi 5. Nu se admit la executarea pereţilor rezistenţi la explozie. Vezi şi observaţia c.

3 Cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri orizontale STAS 8560­80

290 x 240 x 138 290 x 290 x 138

Se utilizează la pereţi neportanţi. Nu se admit la pereţi antifoc şi nici la cei rezistenţi la explozie. Vezi şi observaţia c.

4 Fîşii ceramice cu goluri oriz. NTR 9059­80

300 x 75x300 Se utilizează mumai pentru pereţi despărţitori

OBSERVAŢII: a. Precizări privind regimul de înălţime a clădirilor şi modul de limitare a acestora se dau

la pct. 3.2.5. b. Cărămizile presate pline se vor utiliza pentru execuţia zidurilor anti­foc, anti­explozie,

coşurilor de fum, căminelor de vizitare şi pentru realizarea protecţiei hidroizolaţiilor verticale în cazul în care nu se pot prevedea alte soluţii conform Normativului C 112­80.

c. Nu se admite utilizarea cărămizilor şi blocurilor ceramice cu goluri verticale sau orizontale la executarea fundaţiilor şi zidăriei soclului sub nivelul hidroizolaţiei precum şi la executarea căminelor de vizitare.

2.2. Cărămizile şi blocurile ceramice care se utilizează la zidăriile care fac obiectul prezentului normativ sunt arătate în tabelul 1 şi trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în standardele respective indicate în acelaşi tabel.

2.3. Diferitele formate de cărămizi şi de blocuri ceramice precizate în tabelul 1 se utilizează la zidăriile portante ale clădirilor în funcţie de raportul de ţesere la punerea în operă.

Raportul de ţesere se exprimă prin raportul dintre lungimea de suprapunere a 2 cărămizi

sau blocuri (l) şi înălţimea cărămizii (h) fig. 1.

Valoarea recomandată a acestui raport este: l/h ≥ 0,8 iar valoarea minimă 4 , 0 = h l .

Lungimea de suprapunere va fi cel puţin 1/4 din lungimea cărămizii sau blocului. 2.4. Tipul de cărămidă sau bloc se alege în funcţie de condiţiile de rezistenţă şi stabilitate,

de gradul de protecţie anti­seismică, de gradul de protecţie termică, de economisirea combustibilului în exploatare, reducerea manoperei pe şantier, consumului de ciment, reducerea greutăţii construcţiei etc.

2.5. Mortarele folosite la executarea zidăriei trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în STAS 1030­85 ”Mortare obişnuite pentru zidărie şi tencuieli. Clasificare şi condiţii tehnice” şi în ”Instrucţiunile tehnice C 17­82”.

2.6. Mărcile cărămizilor şi mortarelor pentru structurile din zidărie se vor alege astfel încât să fie satisfăcute condiţiile de rezistenţă şi stabilitate ale elementelor structurale.

Mărcile minime de cărămidă sau de blocuri ceramice şi de mortar pentru structurile de zidărie portantă pentru diferite grade de protecţie antiseismică în funcţie de înălţimea clădirilor sunt date în tabelul 2. Pentru grade de protecţie antiseismică intermediare se vor aplica prevederile pentru gradul imediat superior.

Tabelul 2 Înălţimea clădirii H

Număr maxim de

Mărci minime de cărămizi şi mortar în funcţie de gradul de protecţie antiseismică a construcţiei

(m) niveluri 6 7 8 9

Nr. crt. (n)

Marca

cărămidă Marca

mortar

Marca

cărămidă Marca

mortar

Marca

cărămidă Marca

mortar

Marca

cărămidă Marca

mortar

l 2 3 4

H<4 4...H...9 9...H...12 12...H...15

1 3 4 5

50 7575 100

10252525

5075 100 100

10252550

5075 100 ­

255050 ­

75 100 ­ ­

5050 ­ ­

Observaţie: La construcţiile cu gradul de protecţie antiseismică 8 şi 9 se vor prevede numai cărămizi de calitatea I.

2.7. Tipurile şi mărcile de armătură ce se vor utiliza la armarea zidăriei vor fi următoarele:

­ pentru armături de rezistenţă: oţel beton OB 37 şi PC 52 conform STAS 438/1­80 ”Oţel beton laminat la cald. Mărci şi condiţii generale de calitate”;

­ pentru armături constructive, care nu rezultă printr­un calcul de rezistenţă; oţel beton OB 37 şi OB 30 conform STAS 438/1­80, STNB conform STAS 438/2­80.

2.8. În elementele din beton armat înglobate în zidărie (centuri, buiandrugi, stîlpişori) se va utiliza beton de marca minimă B 150.

Armăturile de rezistenţă, determinate pe bază de calcul din elementele de beton armat vor fi din oţel beton OB 37, PC 52 şi PC 60, iar cele constructive din oţel beton OB 37.

3. ALCĂTUIREA STRUCTURILOR DE REZISTENŢĂ

3.1. Alcătuirea de ansamblu şi forma structurii 3.1.1. La amplasarea şi alcătuirea de ansamblu a structurilor din zidărie portantă se va

ţine seama de prevederile ”Normativului P 100­81” capitolul 2. 3.1.2. Structurile din zidărie portantă trebuie concepute ca sisteme spaţiale, alcătuite

din pereţi dispuşi de regulă, după două direcţii ortogonale şi diafragme (şaibe) orizontale realizate de planşeele clădirilor.

3.1.3. Se vor alege de preferinţă construcţii cu forme în plan regulate, compacte şi simetrice din punctul de vedere al distribuţiei în plan a maselor, rigidităţilor şi capacităţilor de rezistenţă ale elementelor structurale în vederea limitării efectelor defavorabile de torsiune generală provocate de acţiunea seismică.

În vederea obţinerii unei comportări corespunzătoare a structurilor sub acţiunea seismică se va urmări asigurarea unei variaţii cît mai uniforme pe verticală a rigidităţilor şi capacităţilor de rezistenţă atât a ansamblului structurii cît şi a elementelor structurale componente. Se vor evita alcătuiri structurale cu rigidităţi şi capacităţi de rezistenţă mai reduse la un nivel inferior faţă de cele superioare.

3.1.4. Clădirile cu forme neregulate în plan, de exemplu cele în formă de L, T, U, precum şi cele cu zone având înălţimi, mase sau rigidităţi diferite, se vor separa prin rosturi în tronsoane de forme apropiate de dreptunghi (fig. 2).

3.1.5. Se admit şi forme în plan diferite de dreptunghi, de preferinţă simetrice. În cazul în care condiţii funcţionale impun forme nesimetrice, dimensiunile în plan ale

porţiunilor ieşinde faţă de forma dreptunghiulară vor fi determinate din condiţia de limitare a efectului torsiunii generale. Se vor respecta în acest sens prevederile paragrafului 4.2.5. din ”Normativul P 100­81”.

3.1.6. Alcătuirea planşeelor va asigura de regulă realizarea unor şaibe (diafragme) orizontale cît mai rigide pentru asigurarea conlucrării spaţiale a elementelor structurale sub acţiunea sarcinilor seismice.

În cazul în care alcătuirea constructivă a planşeelor nu conduce la realizarea unor şaibe orizontale rigide, repartiţia sarcinilor orizontale seismice la elementele verticale structurale se va face ţinând seama de deformabilitatea planşeelor.

3.1.7. Infrastructura va fi alcătuită astfel încât să formeze un sistem rigid, capabil să

transmită la teren încărcările gravitaţionale ale clădirii şi să reziste la solicitările provenite din mişcările seismice ale terenului.

3.1.8. Capacitatea de rezistenţă a elementelor structurale din zidărie se poate spori după necesităţi prin:

­ prevederea de materiale (cărămidă sau bloc şi mortare) de mărci superioare; ­ îngroşarea unor pereţi structurali în limite raţionale; ­ înglobarea în zidărie a unor elemente de beton armat monolit, verticale şi orizontale

(stâlpişori şi centuri), solidarizate cu zidăria; ­ armarea zidăriei.

3.2. Dimensiunile tronsoanelor de clădiri

3.2.1. Clădirile din zidărie portantă având dimensiuni mari în plan, cu forme neregulate sau cu zone avînd înălţimi, mase sau rigidităţi diferite se vor separa în tronsoane prin rosturi.

3.2.2. Lungimile tronsoanelor de clădiri se determină în funcţie de: ­ tipul planşeului, ­ gradul de protecţie antiseismică. ­ natura terenului de fundare. 3.2.3. Lungimile maxime admise ale tronsoanelor, în funcţie de tipul planşeului şi de

gradul de protecţie antiseismică, pentru clădiri fundate pe terenuri normale sunt date în Tabelul 3.

3.2.4. La construcţiile fundate pe terenuri slabe, lungimile tronsoanelor se stabilesc în conformitate cu prevederile Normativului P 7­77, iar cele fundate pe pământuri cu umflături şi construcţii mari (pământuri contractile) în conformitate cu Instrucţiunile tehnice P 70­79.

LUNGIMI MAXIME PENTRU TRONSOANE (m)

Tabelul 3 Grad de protecţie antiseismică

Tipul de planşeu 6 7 8 9 a) Planşeu monolit sau prefabricat cu suprabetonare

50 50 50 40

b) Panouri sau semipanouri prefabricate monolitizate

60 60 50 40

c) Fâşii prefabricate cu bucle monolitizate

60 50 50 ­

d) Fâşii prefabricate fără bucle, grinzi cu corpuri de umplutură fără suprabetonare

60 50 ­ ­

3.2.5. Înălţimea clădirii şi numărul maxim de niveluri sunt prezentate în tabelul 4.

ÎNĂLŢIMEA ŞI NUMĂRUL MAXIM DE NIVELURI

Tabelul 4 Înălţimea (H) în m şi numărul de niveluri (n)

Pe categorii de structuri

Tip fagure Tip celular

Gradul de protecţie antiseismic

H n H n Tip sală H

6 7 8 9

151512 9

5 5 4 3

15 12 10 7

4(5) 3(4) 3 2

12 10 8 ­

OBSERVAŢII : a) înălţimea clădirii se consideră de la nivelul superior al soclului, respectiv al

planşeului peste subsol până la nivelul superior al planşeului peste ultimul nivel. In cazul

în care nivelul planşeului peste subsol depăşeşte cu 1,50 m nivelul trotuarului, subsolul se numără ca nivel. În cazul terenului în pantă se consideră înălţimea medie dintre trotuar şi planşeul subsolului.

În cazurile în care ultimul nivel are o înălţime mai mică de 3 m şi acoperă mai puţin de 25% din suprafaţa construită, aceasta nu se numără ca nivel şi nu se consideră la stabilirea înălţimii clădirii.

b) Categoriile de structuri sunt definite la pct. 3.4. c) Valorile din paranteză se referă la clădirile cu înălţimea nivelului cel mult egală

cu 3,00 m. d)Pentru grade de protecţie antiseismică intermediare se vor aplica prevederile pentru

gradul imediat superior.

3.3. Rosturi între tronsoane

3.3.1. Funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc, rosturile între tronsoanele de clădiri pot fi:

­ rosturi de tasare, ­ rosturi de dilatare­contracţie, ­ rosturi antiseismice. De regulă rosturile dintre tronsoane cumulează două sau chiar toate funcţiile de

mai sus şi se vor realiza prin dublarea pereţilor tronsoanelor alăturate, fiecare având grosimea de cel puţin o cărămidă. Se vor evita rosturile şicanate.

3.3.2. Rosturile de tasare au rolul de limitare a influenţei eventualelor tasări neuniforme ale terenului de fundare asupra structurii de rezistenţă a clădirii. Ele separă atât suprastructura cît şi infrastructura celor două tronsoane alăturate.

În cazul clădirilor fundate pe terenuri slabe (sensibile la umezire etc), stabilirea lăţimii rosturilor de tasare se va face ţinând seama de valorile maxime probabile ale tasărilor tronsoanelor alăturate, calculate în conformitate cu prescripţiile tehnice specifice (P 7­77, P 70­79).

3.3.3. Rosturile de dilatare­contracţie au rolul de a împărţi construcţiile în tronsoane cu lungimi moderate (vezi paragraful 3.2.3), cu scopul de a nu introduce în structură eforturi mari, necontrolate, provenite din dilatarea sau contracţia acesteia.

3.3.4. Rosturile antiseismice se prevăd cu scopul de a separa între ele tronsoanele de clădiri cu caracteristici dinamice diferite, permiţându­le să oscileze independent sub acţiunea mişcărilor seismice ale terenului.

Dimensionarea rosturilor antiseismice se vor face conform prevederilor ”Normativului P 100­81” pct. 2.5.

Rosturile antiseismice se pot opri la nivelul pardoselii parterului sau subsolului în cazul când acestea nu îndeplinesc şi funcţia de rosturi de tasare.

3.4. Categorii de pereţi şi structuri

3.4.1. Funcţie de rolul pe care­l îndeplinesc în clădire pereţii din zidărie pot fi: ­ pereţi structurali portanţi cu rolul de a prelua sarcini verticale şi orizontale; ­ pereţi structurali de contravântuire cu rolul de a prelua sarcinile orizontale şi

greutatea lor proprie; ­ pereţi nestructurali ce îndeplinesc numai un rol de compartimentare a volumului

clădirii; greutatea lor este preluată prin intermediul planşeelor, de pereţii structurali portanţi.

3.4.2. În raport cu modul de dispunere a pereţilor structurali, se disting 3

categorii caracteristice de structuri definite după cum urmează: a) structuri de tip fagure sau cu compartimentare deasă, sunt acelea la care

distanţele dintre pereţii structurali sunt de max. 5 m, suprafaţa în plan delimitată de pereţii structurali de până la 25 m 2 , iar înălţimea nivelului până la 3 m (fig. 3 a) ;

b) structuri de tip celular sau cu compartimentare rară, la care distanţele dintre pereţii structurali sunt de 6...9 m, iar suprafeţele delimitate de aceştia sunt de până la 75 m 2 (fig. 3 b) ; înălţimea nivelului poate depăşi 3 m;

c) structurile de tip sală, la care distanţele dintre pereţii structurali sunt cuprinse între 9 şi 18 m, iar înălţimea de nivel depăşeşte de regulă 4 m (fig. 3 c).

3.4.3. În cadrul fiecărei categorii de mai sus vor fi preferate structurile având pereţi structurali portanţi pe ambele direcţii ortogonale ale clădirii. În cazul utilizării planşeelor cu descărcare pe o singură direcţie, dimensionarea pereţilor structurali de contravântuire, paraleli cu direcţia de descărcare, se va face ţinând seama de sarcinile verticale reale ce le revin.

3.4.4. În cazul în care sunt necesare spaţii libere mai mari la parter se recomandă utilizarea structurilor de tip celular.

3.4.5. Pereţii structurali, poziţionaţi de regulă după două direcţii ortogonale, conlucrează între ei sub acţiunea încărcărilor, se rigidizează reciproc, intersecţiile lor constituind ”puncte fixe” favorabile asigurării stabilităţii pereţilor de pe ambele direcţii.

Distanţele maxime admise între pereţii structurali, pentru fiecare din cele două direcţii, în funcţie de tipul planşeului, gradul de protecţie antiseismică şi de înălţimea construcţiei sunt date în tabelul 5 (fig. 4).

3.4.6. La elaborarea proiectelor de arhitectură şi de structură, în vederea alcătuirii judicioase a structurii si utilizării elementelor prefabricate tipizate de mare serie pentru planşee, scări etc, precum şi a cofrajelor de inventar se va urmări:

Fig. 3. Scheme caracteristice pentru diferite categorii de structuri

Fig. 4. Distanţe dintre pereţii de rigidizare.

DISTANŢA MAXIMĂ ADMISĂ ÎNTRE PEREŢII STRUCTURALI ŞI ARIAMAXIMĂ A PANOURILOR DE PEREŢI

Tabelul 5 Distanţa maximă l max. în m/aria maximă A max. = l x h în m 2 pentru gradul de

protecţie antiseismică

Tipul

planşeuui

Înălţ. max. a constr. (m)

Număr maxim nivele (n)

6 7 8 9

a, b 4 9 16

1 3 5

14/18 12/42 12/36

12/40 12/36 10/32

10/36 10/32

8/28 6/18

c 4 9 15

1 3 5

12/40 10/36 10/32

10/36 10/32 8/28

8/28 6/21

­ ­ ­

d 4 9 15

1 3 5

8/30 8/24 6/18

6/21 6/18 ­

­ ­ ­

­ ­ ­

OBSERVAŢII: a. Valorile din tabel corespund pereţilor având grosimea de o cărămidă sau un bloc de 24 cm.

Pentru pereţi cu grosimea mai mare, aria panourilor de perete se poate mări prin multiplicarea cu raportul dintre grosimea peretelui şi 24 cm.

b. Tipurile de planşee sunt indicate la pct. 5.2. c. Pentru structurile de zidărie din blocuri mici din beton cu agregate uşoare concepute în

conformitate cu Normativul C 14­82, valorile din tabel se vor aplica cu o reducere de 25%. d. Se admit şi alte valori în afara celor din tabel în cazul clădirilor cu un singur nivel ­ de exemplu

la unele clădiri agrozootehnice ­ cu condiţia rigidizării pereţilor prin pilaştri (contraforţi) sau prin stâlpişori din beton armat care trebuie să asigure atât stabilitatea peretelui la încărcări verticale cît şi rezistenţa la încărcări orizontale provenite din seisme sau alte acţiuni, pe baza unor calcule justificative de rezistenţă.

­ conceperea unor moduli funcţionali şi constructivi repetabili şi asamblabili în tronsoane de clădiri;

­ alcătuirea unor partiuri simetrice şi evitarea utilizării tronsoanelor cu disimetrii pronunţate;

­ folosirea unui număr cît mai redus de tipuri de travei şi deschideri; ­ modularea traveilor şi deschiderilor pe baza modulului de 30 cm; pentru dimensiuni

mai mari de 4,20 m se recomandă folosirea modulului de 60 cm; ­ asigurarea continuităţii în plan în sens transversal şi logitudinal şi pe înălţime a

pereţilor structurali; ­ evitarea fracţionării şi slăbirii excesive a pereţilor structurali prin goluri numeroase de

uşi şi ferestre; ­ plasarea golurilor de uşi şi ferestre în aceeaşi poziţie la toate nivelurile structurii.

4. PEREŢI STRUCTURALI

4.1. Pereţi portanţi

4.1.1. Grosimea pereţilor portanţi, interiori şi exteriori, se va determina prin calcul din condiţii de rezistenţă şi stabilitate.

Grosimea minimă a pereţilor portanţi va fi de o cărămidă sau un bloc de 24 cm. 4.1.2. Grosimea pereţilor portanţi va trebui să corespundă şi condiţiilor de: a) izolare termică şi evitare a formării condensului determinate funcţie de zona climatică în

care se amplasează construcţia şi în conformitate cu STAS 6472/3­80. ”Fizica construcţiilor. Termotehnica­Calculul termotehnic al elementelor de închidere a clădirilor”;

b) izolare fonică determinată conform ”Instrucţiunilor tehnice de proiectare şi execuţie privind protecţia fonică a clădirilor” indicativ C 125­81;

c) prevenire a incendiilor şi a efectelor acestora determinate pe baza ”Normelor generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor” aprobate prin Decretul nr. 290/16.08.1977 şi a ”Normelor tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor, privind protecţia la acţiunea focului” indicativ P 118­83.

4.1.3. În cazul în care grosimea pereţilor dimensionată în condiţii de rezistenţă şi stabilitate nu satisface condiţiile de la pct. 4.1.2. proiectantul poate prevede:

­ mărirea grosimii pereţilor sau ­ adoptarea unor soluţii constructive utilizând pereţi portanţi din cărămidă în

combinaţie cu materiale eficiente izolante termic, fonic etc. 4.1.4. Se admite prevederea unui număr redus de pereţi portanţi cu grosimea de

1/2 cărămidă (14 sau 12,5 cm), având lungimea de max. 5,40 m la clădiri: ­ cu gradul de protecţie antiseismică cel mult 7; ­ cu maximum 2 niveluri sau la ultimele două niveluri ale clădirilor mai înalte; ­ cu înălţimea nivelului de max. 2,75 m; ­ avînd deschiderea planşeului aferent zidului respectiv de maximum 3,60 m; ­ cu planşee din beton armat monolit sau din panouri prefabricate rezemate pe

contur. Utilizarea pereţilor de 1/2 cărămidă va fi justificată printr­un calcul de rezistenţă şi

stabilitate, respectând de asemenea prevederile pct. 4.1.2. 4.1.5. Înălţimea de nivel definită ca dimensiunea structurală între două planşee nu va

depăşi de 16 ori grosimea peretelui, cu excepţia pereţilor de 1/2 cărămidă şi a celor rigidizaţi prin stâlpişori şi centuri intermediare din beton armat (vezi pct. 4.4.6.c).

4.1.6. Nu se admite ca golurile pentru coşuri să micşoreze grosimea pereţilor (fig. 5). Se va evita amplasarea coşurilor în pereţii exteriori.

4.2. Pereţi de contravântuire 4.2.1. Pereţii de contravântuire vor respecta condiţiile prevăzute la pct.

4.1.1...4.1.4 pentru pereţi portanţi. 4.2.2. Pereţii de contravântuire trebuie să fie plani şi coplanari pe toată

înălţimea construcţiei. La clădirile de tip bară cu pereţi de contravântuire transversali, se va urmări ca aceştia să lege între ele faţadele opuse.

4.2.3. De regulă, nu se admit pereţi în formă de lamă, cu capetele nerigidizate de pereţi structurali dispuşi perpendicular pe ei. Se admite ca rigidizarea capetelor să se facă cu stâlpişori din beton armat legaţi de planşee direct sau prin centuri din beton armat.

4.2.4. Pereţii de contravântuire se vor executa concomitent cu pereţii portanţi ortogonali, asigurându­se legătura între pereţi prin ţesere sau prin stâlpişori de beton armat înglobaţi în zidărie.

În cazul în care pereţii de contravântuire şi cei portanţi ortogonali se execută cu cărămizi sau blocuri de înălţimi diferite, legătura între ziduri se va executa conform detaliilor din fig. 6.

4.3. Goluri şi şliţuri în pereţi 4.3.1. Golurile mari (pentru ferestre, uşi etc.) din pereţii structurali se vor

amplasa şi dimensiona astfel ca plinurile dintre ele să satisfacă condiţiile necesare de rezistenţă şi stabilitate sub acţiunea încărcărilor verticale şi orizontale.

Prin amplasarea judicioasă a golurilor se va căuta uniformizarea rigidităţilor şi rezistenţelor pereţilor la sarcinile orizontale care acţionează în planul lor (fig. 7). Se va urmări obţinerea unor rigidităţi de valori apropiate pe cele două direcţii principale în plan (vezi fig. 8).

Pereţii transversali de la capetele tronsoanelor de clădire se vor prevedea cu un procent cît mai mic de goluri (fig. 8 b), în funcţie de gradul de protecţie antiseismică ce trebuie realizat şi de numărul de niveluri, respectiv înălţimea construcţiei. Pe de altă parte, prin realizarea unor plinuri mai mari pe direcţia longitudinală în traveile de capăt, se poate obţine o mărire a rigidităţii şi a capacităţii de rezistenţă în sens longitudinal (fig. 8 b).

4.3.3. Amplasarea golurilor în pereţii structurali se va face respectând dimensiunile minime ale plinurilor de zidărie indicate în tabelul 6 şi în fig. 9 şi 10.

DIMENSIUNI MINIME ALE PLINURILOR DE ZIDĂRIE DINTRE DOUĂ GOLURI ŞI DE LA MARGINEA PEREŢILOR LA PRIMUL GOL PENTRU PEREŢII STRUCTURALI

Tabelul 6 Mărimea în funcţie de gradul de protecţie antiseismic

şi înălţimea construcţiei 6 7 8 9 N

r. crt. Caracteristica

geometrică şi poziţia plinului

Poziţia peretelui

U.M.

< 9 m 9…15 m < 9 m 9…15 m < 9 m 9…12 m < 9 m 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1 Aria plinurilor pereţilor în secţiune orizontală pe fiecare din cele 2 direcţii principale în raport cu aria construită a construcţiei Valori orientative

exterior +

interior % 2,5 3,5 3,5 5 5 6 7

2 Suma lăţimilor plinurilor de zidărie raportată la lungimea totală a peretelui respectiv

exterior

interior

%

%

40

65

45

70

45

70

50

75

50

75

55

80

55

80 3 Lăţimea plinurilor de zidărie simplă

la colţ (a) intermediar (b)

4 Lăţimea plinurilor de zidărie simplă la margine intermediar (c)

exterior

interior interior

m

m m

0,90

0,75 0,75

1,20

1,00 1,00

1,20

1,00 1,00

1,50

1,25 1,25 sau

1/2 h gol

1,50

1,25 1,25

1,50

1,50 1,50

1,50

1,50 1,50

OBSERVAŢII: a) Notaţiile a, b, c reprezentând lăţimea plinurilor de zidărie dintre două goluri sunt date în fig. 9 şi 10. b) În cazul în care structura se rigidizează cu stâlpişori de beton armat conf. pct. 4.4.5, lăţimile unor plinuri de

zidărie pot fi reduse cu cel mult 25%.

Se va urmări ca dimensiunile plinurilor de zidărie să fie egale cu un multiplu al lungimii cărămizii sau blocului, dar minimum de 3 ori lungimea cărămizii sau blocului.

În cazul în care nu este posibilă respectarea dimensiunilor plinurilor de zidărie din tabelul 6, se admite ca:

­ plinul de zidărie (şpaletul) să fie întărit prin plasarea unui stâlpişor din beton armat înglobat în zidărie sau

­ şpaletul să fie înlocuit cu un stâlp din beton armat (fig. 10); 4.3.4. La clădirile proiectate pentru gradul 8 sau 9 de protecţie antiseismică nu se

admite prevederea de goluri în pereţii structurali care să întrerupă centurile din beton armat de la nivelul planşeelor.

La gradul 6 şi 7 se admite întreruperea centurilor în dreptul casei scărilor cu condiţia întăririi marginii golului cu stâlpişori din beton armat (fig. 11).

4.3.5. În legătură cu golurile din pereţii structurali se mai recomandă: ­ amplasarea lor în pereţii mai puţin încărcaţi; ­ evitarea amplasării lor sub reazemele grinzilor; ­ poziţionarea suprapusă pe verticală a golurilor, care de regulă, vor avea aceeaşi

lăţime. 4.3.6. În pereţii structurali şi cei ai coşurilor de fum nu se admit şliţuri verticale,

orizontale sau înclinate executate prin spargere sau frezare.

De asemenea, nu se admit şliţuri orizontale şi oblice executate prin zidire. 4.3.7. În cazuri speciale se admit şliţuri verticale executate prin zidire cu

condiţia amplasărilor în afara intersecţiilor (la minimum 1 m distanţă de intersecţia pereţilor structurali), a verificării de rezistenţă şi stabilitate a secţiunilor slăbite şi întărirea locală (prin prevederea unei armări locale în rosturile orizontale sau a unor elemente din beton armat), după caz, a zonei respective.

Amplasarea şliţurilor verticale executate prin zidire se admite în pereţii structurali cu solicitări reduse sau la nivelurile superioare ale clădirilor.

4.3.8. Pentru instalaţiile electrice se admit numai şliţuri verticale executate prin spargere având adâncimea maximă de 2 cm.

4 .4. Întărirea pereţilor structurali din zidărie 4.4.1. Comportarea pereţilor structurali din zidărie supuşi la acţiunea combinată a

sarcinilor verticale (gravitaţionale) şi orizontale (vânt, seismice) poate fi îmbunătăţită prin înglobarea în zidărie de:

­ stâlpişori din beton armat; ­ centuri din beton armat; ­ armături distribuite în rosturile orizontale de zidărie; şi asigurarea conlucrării

acestora cu zidăria. Prin alcătuirea constructivă şi poziţionarea elementelor de mai sus în pereţii din

zidărie se pot obţine efecte locale sau de ansamblu, de îmbunătăţire a rezistenţei, stabilităţii şi deformabilităţii pereţilor ca elemente structurale.

4.4.2. Stâlpişori din beton armat turnaţi după executarea zidăriei şi care conlucrează cu aceasta se prevăd pentru:

a) Sporirea capacităţii portante şi a stabilităţii pereţilor la încărcări verticale. Stâlpişorii se vor poziţiona în pereţii structurali cu încărcări mari, a căror grosime

nu poate fi mărită din motive tehnice, funcţionale sau economice. De asemenea, se vor prevedea stâlpişori din beton armat în plinurile de zidărie care

nu respectă dimensiunile minime din tabelul 6. Pentru rigidizarea pereţilor înalţi, cum sunt cei de la clădirile de tip sală, se vor

prevedea stâlpişori din beton armat care împreună cu centurile intermediare (vezi şi paragraful 4.4.6.3) formează o reţea (fig. 26) astfel încât suprafaţa de zidărie încadrată să nu depăşească următoarele valori:

­ 24 m 2 pentru gradul de protecţie antiseismic 6, ­ 18 m 2 pentru gradul de protecţie antiseismic 7, ­ 12 m 2 pentru gradul de protecţie antiseismic 8 şi 9. b) Sporirea capacităţii portante a pereţilor structurali la acţiunea combinată a

sarcinilor verticale şi orizontale. Prin întărirea zidăriei cu stâlpişori şi centuri şi prin conlucrarea acestora se realizează panouri de zidărie înrămată pe contur. În acest mod se obţine creşterea rezistenţei peretelui, a rigidităţii, ductilităţii şi capacităţii sale de disipare a energiei în comparaţie cu peretele din zidărie simplă. Efecte avantajoase ale înrămării zidăriei se obţin la panouri cu raportul dintre lungime şi înălţime cuprinse între 1,0...2,0.

Poziţia stâlpişorilor va rezulta dintr­un calcul de rezistenţă a pereţilor sub acţiunea sarcinilor verticale şi orizontale. Poziţionarea stâlpişorilor din beton armat se va face de regulă în conformitate cu prevederile din tabelul 7, în funcţie de gradul de protecţie antiseismică, categoria de structură şi înălţimea clădirii.

În fig. 12 şi 13 sunt prezentate exemplificativ poziţionarea stâlpişorilor la clădiri curente cu P+3, 4 etaje, cu structura tip fagure şi cu gradul de protecţie antiseismică 7, respectiv 8.

4.4.3. Centurile de beton armat se vor prevedea în mod obligatoriu în pereţii structurali din zidărie la nivelul fiecărui planşeu al clădirii; ele vor alcătui o reţea închisă şi continuă pe toată suprafaţa nivelelor construcţiei

Centurile din beton armat de la nivelul planşeelor, prin formă, dimensiuni şi suprafaţă de contact cu zidăria vor asigura:

a) transmiterea directă a sarcinilor gravitaţionale din planşeele clădirii la pereţii structurali şi de la nivelurile superioare la cele inferioare ale acestora;

b) transmiterea forţelor de inerţie (ce apar la nivelul planşeelor ca răspuns al clădirii la mişcările seismice) la pereţii structurali;

c) preluarea eforturilor de întindere ce apar în pereţii structurali sub acţiunea sarcinilor orizontale seismice, efectului tasărilor neuniforme sau al variaţiilor de temperatură.

De asemenea, prin conlucrarea cu planşeele clădirii, centurile participă la preluarea eforturilor de întindere sau compresiune ce apar în şaiba orizontală, formată de planşee, solicitată în planul ei de forţe de inerţie seismice.

În cazul clădirilor cu structura de tip celular sau de tip sală, la care înălţimea nivelului este de peste 4,0 m la gradul 6 şi 7 seismic şi 3,0 m la gradul 8, se vor prevedea în pereţii structurali centuri intermediare poziţionate între nivelurile clădirilor. De asemenea, se vor prevedea centuri intermediare şi în toate cazurile în care ele sunt necesare pentru asigurarea stabilităţii pereţilor la acţiunea încărcărilor gravitaţionale şi orizontale (vezi şi pct. 4.4.2.a.).

4.4.4. Armăturile distribuite din rosturile orizontale se prevăd pentru: a. asigurarea unor legături suplimentare în vederea conlucrării pereţilor structurali

ortogonali care se intersectează; b. preluarea eforturilor principale de întindere ce apar în pereţii structurali solicitaţi

simultan de sarcini verticale şi orizontale. 4.4.5. Alcătuirea stâlpişorilor din beton armat se va face ţinând seama de următoarele: a. Laturile secţiunii stâlpişorilor vor fi corelate cu grosimile pereţilor structurali în care

sînt turnaţi, dar minimum 20 cm, iar aria secţiunii nu va depăşi 900 cm 2 ; se va utiliza de regulă beton de marca B 150.

Stâlpişorii ce se prevăd în pereţii structurali exteriori vor fi izolaţi termic prin placarea lor la exterior (fig. 15), în scopul evitării formării punţilor termice.

b. Armarea longitudinală a stâlpişorilor se va face de regulă cu bare din oţel PC 52 rezultate din calculele de rezistenţă; armarea minimă va fi 4 ... 10 PC 52, iar procentul de armare nu va depăşi 1,2% din secţiunea de beton a stâlpişorului.

În cazul în care la majoritatea stâlpişorilor structurii armătura longitudinală rezultată din calculele de rezistenţă este mai mică decât cea minimă, stâlpişorii respectivi se vor arma constructiv cu 4 Ø 12 OB 37.

Etrierii vor fi prevăzuţi în mod curent din bare de oţel OB37 Ø 6 mm/20 cm, îndesiţi la 10 cm de regulă în zonele de înnădire a barelor longitudinale, precum şi la partea superioară a stâlpişorilor ­ sub centură ­ pe o lungime de cel puţin 50 cm.

La construcţiile cu grad de protecţie antiseismică mai mare sau egal cu 7, înnădirea barelor longitudinale întinse se va face prin suprapunere, lungimea minimă de suprapunere fiind egală cu 40 diametre (barele din oţel beton OB 37 vor fi terminate cu ciocuri). Nu se vor înnădi prin suprapunere în aceeaşi secţiune mai mult de 50% din barele întinse.

Ancorarea barelor în centura ultimului nivel se va face pe o lungime de 20 diametre.

c) Conlucrarea stâlpişorilor din beton armat cu zidăria adiacentă se va asigura prin:

POZIŢIILE STÂLPIŞORILOR DE BETON ARMAT LA PANOURI DE ZIDĂRIE ÎNRĂMATĂ

Tabelul 7 Gradul de protecţie antiseismică

6 7 8 9 înălţimea în m / numărul maxim de niveluri

6 6...9 9...15 6 6...9 9...15 6 6...9 9...15 6 6...9 Nr. crt.

Poziţia stalpişorului Motivare Înălţimea de dispunere

2 3 5 2 3 5 2 3 4 2 3 1 La colţuri şi intranduri de

pereţi exteriori Constructiv pentru preluarea forţei tăietoare

Pe toată înălţimea clădirii ­ ­ ­ ­ x x ­ x x x x

2 La capetele diafragmelor de zidărie

Constructiv sau prin calcul pentru preluarea întinderilor din compresiune excentrică sau a forţei tăietoare

Pe toată înălţimea clădirii sau la nivelurile la care rezultă necesare din calcul ­ ­ ­ ­ x x ­ x x x x

3 În campul pereţilor plini şi la încadrarea golurilor de uşi

Prin calculul pentru preluarea forţei tăietoare şi a întinderilor din compresiune excentrică

La nivelurile la care rezultă necesare din calcul ­ ­ ­ ­ ­ x ­ x x x x

4 La intersecţii şi ramificaţii de pereţi

Constructiv şi prin calcul

Pe toată înălţimea ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ x x ­ x

­ dispunerea de bare sau plase din oţel beton în rosturile orizontale ale zidăriei (fig. 14) şi

­ prevederea de pene de beton prin executarea zidăriei în ştrepi (fig. 15). Stâlpişorii se vor solidariza cu zidăria adiacentă prin bare sau plase de oţel

dispuse în rosturile orizontale ale zidăriei, minimum Ø 6 mm/60 cm, pătrunzând 50 cm în zidărie sau până la marginea golului când distanţa de la stâlpişor la gol este mai mică de 50 cm.

La nivelul planşeelor, stâlpişorii vor fi legaţi monolit cu centurile din beton armat.

d) Ancorarea armăturilor stâlpişorilor care preiau eforturi de întindere datorită acţiunii seismice în infrastructură (se va face conform prevederilor de la paragraful 6.2.9 (fig. 14 a).

e) La stâlpişorii din beton armat prevăzuţi numai pentru sporirea capacităţii portante a zidăriei la încărcări verticale, secţiunea transversală se va verifica prin calcul conform prevederilor STAS 10109/1­82 referitoare la zidăria complexă.

4.4.6. Proiectarea centurilor din beton armat se va face ţinând seama de următoarele:

4.4.6.1. Referitor la secţiunea de beton: a. Lăţimea centurilor va fi de regulă egală cu grosimea peretelui structural pe care îl

întăreşte (min. 24 cm), iar înălţimea lor va fi mai mare decât grosimea planşeului respectiv.

DETALIU. Fig. 15. Stâlpişori legaţi de zidărie cu bare de oţel şi pene de beton.

b. În cazul planşeelor monolite şi a celor tip predală prefabricate cu suprabetonare (definite la pct. 5.2) înălţimea minimă a centurii va fi de 20 cm (fig. 16).

În cazul clădirilor cu max. 2 niveluri proiectate pentru gradul 6 de protecţie antiseismică şi a celor cu 1 nivel pentru gradul 7, se admite prevederea de centuri cu înălţimea egală cu grosimea planşeelor (fig. 17).

c. În cazul planşeelor alcătuite cu elemente prefabricate, centurile vor avea de regulă înălţimea mai mare decât grosimea planşeelor, porţiunea ce se execută sub nivelul acestora fiind denumită ”subcentură”. Dimensiunile minime ale subcenturilor vor fi 24 cm x 12 cm (fig. 18).

d. În cazul planşeelor realizate cu elemente prefabricate rezemate pe contur (definite la pct. 5.2), înălţimea centurilor poate fi egală cu grosimea prefabricatelor la clădirile cu maximum 2 niveluri proiectate pentru zone de grad 6 seismic, respectiv 1 nivel pentru cele proiectate pentru zone de gradul 7. În acest caz lăţimea centurilor va fi de min. 10 cm (fig. 19).

e. În cazul clădirilor parter proiectate pentru gradul 6 de protecţie antiseismică, cu planşee alcătuite din elemente prefabricate de tip fâşie sau din grinzişoare prefabricate cu corpuri de umplutură fără suprabetonare (definite la pct. 5.2), se pot prevedea centuri cu înălţimea egală cu grosimea planşeelor (fig. 20).

Fig. 18. Subcenturi la categoria ”c” de planşeu: a) perete portant; b) perete de contravîntuire.

BCA ­ GBN35 pus în cofraj înainte de turnarea betonului.

zidărie din blocuri BCA sau alte materiale

Fig. 21. Centuri la pereţii exteriori.

f. În cazul planşeelor realizate din elemente prefabricate rezemate pe o direcţie, centurile ce se prevăd în pereţii structurali paraleli cu acestea vor avea înălţimea egală cu cea de la lit. c de mai sus (fig. 18 b).

g. Centurile prevăzute în pereţii exteriori vor fi protejate termic, spre exterior, pentru a nu crea punţi termice (fig. 21 ) .

4.4.6.2. Armarea centurilor se va face după cum urmează: a. Armarea longitudinală a centurilor prevăzută în pereţii structurali interiori se

va face de regulă cu bare din oţel PC 52 sau PC 60 rezultate din calculele de rezistenţă; aria minimă de armătură va fi prevăzută conform valorilor din tabelul 8.

În cazul în care pentru toate centurile unui nivel, ariile de armătură rezultă din calcul mai mici decît valorile din tabelul 8, armarea centurilor la nivelul respectiv se va face constructiv cu bare din oţel OB 37 cu ariile minime corespunzătoare prevăzute în tabel.

b. Secţiunea armăturilor longitudinale a centurilor marginale (prevăzute pe pereţii structurali de pe conturul clădirii) va fi cu 20% mai mare decât cea a centurilor interioare.

c. Secţiunea de armare minimă a centurilor cu subcenturi şi a celor de înălţime mare va fi cu 20% mai mare decât cea indicată în tabelul 8.

d. În cazul planşeelor monolite, a celor cu predală şi suprabetonare şi a celor realizate cu elemente prefabricate rezemate pe contur se admite să fie considerată ca armătură din centuri şi armătura continuă şi paralelă cu aceasta situată în planşeu în zonele indicate în fig. 22, cu condiţia ca cel puţin 50% din secţiunea minimă de armătură să fie asigurată de barele din centura propriu­zisă.

Continuitatea barelor din planşeu considerate ca armătură de centură trebuie să fie asigurată prin suprapunere (în cazul planşeelor monolit) şi prin bucle suprapuse sau mustăţi sudate (la elementele prefabricate).

Tabelul 8 Aria minimă de armături pentru

gradul de protecţie antiseismică ­ cm 2 Înălţimea clădirii

Număr maxim nivele

6 7 8 9 <4,0 1 2,50

(3,50) 3,50 (4,50)

4... 9,0 3 2,00 (3,00) 3,50

(4,50) 5,50 (6,50)

9,0...12,0 4 2,50 (3,50)

4,50 (5,50)

­

12,0...15,0 5

2,00 (3,00)

3,50 (4,50)

­ ­

NOTĂ: • Valorile din paranteze reprezintă arii minime de armătură pentru armarea

constructivă a centurilor cu bare din oţel OB37. • Pentru clădirile cu 2 niveluri asigurate la gradul 9 de protecţie anti­seismică,

armarea minimă va fi de 4,50 cm 2 oţel PC52 sau PC60, sau 5,50 cm 2 oţel OB37. Diametrul minim al barelor ce se vor utiliza în centuri: Ø 8 pentru bare din PC52

şi PC60 şi Ø 10 pentru cele din OB37.

e. Barele din centuri vor fi înnădite prin suprapunere pe o lungime de 40 diametre şi legare; în aceeaşi secţiune se vor înnădi cel mult 50% din bare, distanţa dintre zonele de înnădire fiind de minimum 1 m (fig. 23).

f. Barele longitudinale vor fi ancorate la intersecţii pe o lungime de 40 diametre dincolo de marginea centurii în care se ancorează (fig. 24).

g. În cazul excepţional în care secţiunea de beton a centurii este micşorată în anumite, zone datorită unor goluri (de exemplu pentru trecerea unor conducte de instalaţii), continuitatea armăturilor întrerupte se va asigura prin bare suplimentare (fig. 25).

h. Barele longitudinale ale centurilor vor fi legate cu etrieri sau agrafe OB 37 minimum 6/30 cm. Barele transversale de ancorare ale elementelor prefabricate precum şi barele transversale ale planşeelor monolite pot fi considerate că îndeplinesc funcţiunea etrierilor.

În secţiunile în care centurile sunt supuse solicitărilor din forţe tăietoare, etrierii se vor dimensiona ca pentru elemente din beton armat. În porţiunile alăturate stâlpişorilor din beton armat se recomandă îndesirea la 10 cm a etrierilor pe lungimi de cea 50 cm stânga­dreapta.

i. La planşeele prefabricate, centura se va lega cu armături verticale de grinzile, buiandrugii monolit şi de subcenturile pe care reazemă elementele prefabricate. Secţiunea minimă a armăturii verticale de ancorare va fi de 1,0 cm 2 /ml.

4.4.6.3. Centurile intermediare vor avea lăţimea egală cu grosimea peretelui, admiţându­se în cazul pereţilor exteriori centuri cu lăţime mai mică pentru a putea realiza izolarea termică a acestora, dar nu mai puţin de 24 cm.

Înălţimea centurilor intermediare va fi egală cu cel puţin două rânduri de cărămidă (15 cm).

Distanţa maximă pe înălţime între două centuri succesive va fi de 4 m pentru gradul de protecţie antiseismică 6 şi de 3 m pentru gradul 7 şi mai mare, fără însă a depăşi suprafeţele de zidărie încadrată de centuri şi stâlpişori specificate la paragraful 4.4.2.a. (fig. 26).

ARMAREA MINIMĂ A CENTURILOR INTERIOARE OŢEL PC52, PC60 (OB37)

4.4.7. Armarea zidăriei în rosturile orizontale 4.4.7.1. Pentru asigurarea conlucrării pereţilor ortogonali care se intersectează va fi

prevăzută la colţurile şi ramificaţiile exterioare, în cazul în care nu sunt prevăzuţi stâlpişori din beton armat, la clădirile cu înălţimea mai mare de 6,00 m proiectate pentru gradul 7 de

Fig. 24. Ancorarea barelor în centuri la intersecţii.

protecţie antiseismică şi la cele cu înălţimea max. 6,00 m proiectate pentru gradul 8. Armarea se va face cu bare din oţel OB 37 de regulă 2 Ø 6/60 cm. Lungimea pe orizontală a zonelor de armare se limitează la 1,00 m de fiecare parte a colţului sau ramificaţiei sau până la marginea golului, când acesta este situat mai aproape de 1,00 m de colţ sau ramificaţie (fig. 27).

Armăturile se dispun în treimile exterioare ale grosimii zidului, cu o acoperire laterală de minimum 4 cm.

4.4.7.2. Armătura orizontală pentru preluarea eforturilor principale de întindere se va prevedea în pereţii structurali pe baza unui calcul de rezistenţă. Armarea totală va fi prevăzută pe lungimea necesară rezultată din calcul şi va fi distribuită pe înălţimea nivelului respectiv. Dispunerea armăturilor se va face conform indicaţiilor de la aliniatul a.

4.5. Buiandrugi

4.5.1. Golurile mari (pentru ferestre, uşi etc), prevăzute în pereţii structurali, vor fi mărginite la partea superioară de buiandrugi din beton armat turnaţi monolit sau prefabricaţi (fig. 28).

4.5.2. La clădirile proiectate pentru gradul 7 de protecţie antiseismică cu înălţimea peste 9,0 m (P+2, 3 etaje) şi la cele pentru gradul 8 şi 9 de protecţie antiseismică se vor prevedea buiandrugi monoliţi.

În toate celelalte cazuri se pot prevedea fie buiandrugi monoliţi, fie prefabricaţi.

4.5.3. Buiandrugii monoliţi şi prefabricaţi vor avea de regulă lăţimea secţiunii transversale egală cu grosimea peretelui structural (minimum 24 cm), iar înălţimea de minimum 1/5 din lumina galului. Distanţa dintre partea superioară a buindrugului şi cota inferioară a centurii de la nivelul planşeului se va completa cu zidărie şi va fi egală cu un număr întreg de asize de zidărie.

a. BUIANDRUG PREFABRICAT b. BUIANDRUG MONOLIT PENTRU hb > 60 cm c. BUIANDRUG MONOLIT PENTRU hb ≤ 60 cm

Fig. 28. Buiandrugi.

Fig. 29. Bordarea golurilor de uşi la pereţii interiori.

4.5.3. Buiandrugii monoliţi şi prefabricaţi vor avea de regulă lăţimea secţiunii transversale egală cu grosimea peretelui structural (minimum 24 cm), iar înălţimea de minimum 1/5 din lumina galului. Distanţa dintre partea superioară a buiandrugului şi cota inferioară a centurii de la nivelul planşeului se va completa cu zidărie şi va fi egală cu un număr întreg de asize de zidărie.

4.5.4. În cazul în care diferenţa de nivel dintre cota inferioară a buiandrugului şi cea superioară a planşeului nu depăşeşte 60 cm (fig. 28 c), buiandrugii din beton armat monolit se vor executa împreună cu centurile planşeelor, formând centuri buiandrugi.

4.5.5. Lungimea de rezemare a buiandrugilor va fi de minimum 25 cm. La clădirile proiectate pentru gradul 8 şi 9 de protecţie antiseismică se recomandă lungimi sporite de rezemare, multiplu de o jumătate de cărămidă sau bloc.

În cazul în care distanţa dintre capetele a doi buiandrugi rezultă ≤ 50 cm, se va prevedea un singur buiandrug continuu pentru ambele goluri vecine.

4.5.6. În cazurile speciale, în care golurile mari din pereţii structurali sunt bordate pe verticală cu stâlpişori din beton armat, buiandrugii respectivi se vor executa monoliţi cu aceştia (fig. 29).

4.5.7. Buiandrugii din pereţii structurali exteriori vor fi izolaţi termic, spre exterior, în mod asemănător cu centurile în vederea evitării formării unor punţi termice.

4.5.8. Armarea buiandrugilor va rezulta pe baza unui calcul de rezistenţă ce ia în considerare solicitările ce revin buiandrugilor din acţiunea simultană a sarcinilor gravitaţionale şi orizontale.

5. ALCĂTUIREA PLANŞEELOR

5.1. Planşeele vor fi alcătuite ca diafragme (şaibe) orizon­tale cît mai rigide în planul lor, ţinându­se seama de următoarele :

a) planşeele vor fi plane şi orizontale, cu excepţia planşeului teraselor de la ultimul nivel care poate fi înclinat cu pantă minimă necesară asigurării scurgerii apelor;

b) planşeele vor fi pe cît posibil coplanare, evitându­se denivelările bruşte; c) discontinuităţile planşeelor (cum ar fi de exemplu cele de la casa scărilor sau

intrânduri importante) nu trebuie să afecteze prin poziţie, dimensiuni şi formă buna comportare ca şaibă a planşeului (fig. 30 şi 31).

d) vor fi preferate planşeele care lucrează pe două direcţii şi care încarcă mai uniform pereţii structurali cu sarcini gravitaţionale (tip a şi b; vezi pct. 5.2.).

5.2. Din punct de vedere al protecţiei antiseismice, planşeele se pot clasifica în funcţie de rigiditatea în planul lor şi de modul de rezemare (fig. 32) în următoarele categorii:

a) beton armat monolit sau din elemente prefabricate cu suprabetonare continuă de minimum 4 cm grosime;

b) panouri sau semipanouri prefabricate din beton armat, îmbinate pe toate 4 laturile cu bare sudate sau bucle şi prin monolitizare;

c) prefabricate din beton de tip fâşie având bare sau bucle de legătură la extremităţi;

d) prefabricate de tip grinzişoare din beton armat şi corpuri de umplutură, fără suprabetonare sau fâşii fără bare sau bucle de legătură la extremităţi.

Domeniul de utilizare a categoriilor de planşee de mai sus funcţie de înălţimea clădirilor, de tipul de structură şi gradul de protecţie antiseismică este precizat în tabel 9.

5.3. În vederea asigurării rigidităţii planşeelor în planul lor, se vor lua următoarele măsuri:

a) legătura planşeelor cu pereţii structurali se va realiza prin centuri din beton armat alcătuite conform prevederilor de la pct. 4 .4.3 şi 4.4.6;

b) marginile planşeelor ce delimitează goluri mari (de ex. goluri pentru casa scării, coşuri, ventilaţii, ascensoare) vor fi întărite cu armături speciale, centuri sau grinzi (fig. 33).

c) elementele prefabricate (panouri, semipanouri, fâşii) vor fi legate între ele pe reazem în dreptul centurilor, iar după caz şi în câmp, cu bare sudate (mustăţi) sau bucle ce se petrec, prin care se vor trece cel puţin 2 bare longitudinale. Marginile planşeelor vor fi profilate astfel încât împreună cu mustăţile şi buclele să asigure transmiterea forţelor de lunecare de la planşee la centuri. Pe conturul planşeelor, elementele prefabricate se vor ancora în centurile marginale fie direct prin bucle sau mustăţi, fie prin intermediul unor etrieri speciali de ancorare sudaţi de mustăţile prefabricatelor, în cazul când acestea nu au lungimea necesară de ancorare.

d) marca betonului din centuri va fi egală cu cea a betonului planşeului monolit respectiv sau minimum B 200 în cazul planşeelor alcătuite cu elemente prefabricate.

Valorile minime ale rostului de monolitizare sunt indicate în fig. 32, respectiv în cataloagele de elemente prefabricate.

DOMENIUL DE UTILIZARE A PLANŞEELOR

Tabelul 9 Înălţimea clădirii şi numărul de niveluri Grad

seismic Tipul

structurii H ≤ 4,0 m 1

H =4,0­ 9,0 m 2,3

H= 9 . 0 ­ 12,0 m 4(3)

H=12 ,0­ 15,0m 5(4)

fagure a, b, c, d a, b, c, d a, b, c a. b, c

celular a, b, c, d a, b, c a, b, c a. b, c

6

sală a, b, c a, b, c a, b, c ­ fagure a, b, c, d a, b, c, d a, b, c a. b, c celular a, b, c a, b. c a, b ­

7

sală a, b, c a, b a, b ­ fagure a, b, c a, b a, b ­ celular a, b a, b a ­

8

sală a, b a ­ ­ fagure a, b a ­ ­ celular a. b a ­ ­

9

sală ­ ­ ­ ­

Îmbinările elementelor trebuie să corespundă prevederilor Normativului C 140­79 anexa IX.

e) Suprabetonarea în cazul planşeelor de categoria ”a” seva arma în ambele direcţii cu plase sudate prin puncte (cf. Instrucţiunilor tehnice P 59­80). Secţiunea de armătură se determină prin calculul şaibei orizontale a planşeului, dar min. Ø 4­ STNB/20 cm.

5.4. Deschiderea balcoanelor în consolă va fi limitată în funcţie de alcătuirea planşeului şi gradul de protecţie antiseismică.

Balcoanele în consolă vor fi realizate astfel încât prin măsuri constructive şi armare corespunzătoare să se obţină o ancorare singură a acestora în planşee.

5.5. Scările interioare se pot prevedea din elemente prefabricate din beton armat, cu excepţia celor pentru clădiri proiectate pentru gradul 9 de protecţie antiseismică care vor fi din beton armat monolit.

Nu se admit scări cu trepte încastrate direct în zidărie, fără o grindă de vang din beton armat monolit prevăzută în grosimea zidului.

Elementele prefabricate pentru scări (rampe şi podeşte) vor fi legate între ele, precum şi de elementele prefabricate ale planşeelor cu ajutorul unor piese de îmbinare capabile să preia eforturi de întindere şi compresiune (bare sudate sau bucle şi pene de beton).

6. ALCĂTUIREA INFRASTRUCTURII

Infrastructura clădirilor formată din ansamblul fundaţiilor ­ în cazul clădirilor fără subsol ­ şi din ansamblul fundaţiilor împreună cu pereţii subsolului şi planşeul peste subsol ­ în cazul clădirilor cu subsol ­ va fi alcătuită ca un sistem spaţial cît mai rigid.

6.1. Fundaţiile pereţilor structurali

6.1.1. Fundaţiile pereţilor structurali vor fi de tip continuu şi se vor axa faţă de aceştia.

Se admite prevederea de fundaţii izolate, legate cu grinzi din beton armat, în cazul unor amplasamente pe terenuri cu umpluturi mari pentru clădiri cu înălţimea de max. 6,0 m (P+1 etaj), proiectate pentru gradele 6 şi 7 de protecţie antiseismică.

6.1.2. Fundaţiile se vor proiecta funcţie de natura terenului de fundare conform ”Normativului privind proiectarea şi executarea lucrărilor de fundaţii directe la construcţii” indicativ P 10­85, ţinând seama şi de prevederile suplimentare din cap. 7 al prezentului normativ.

6.2. Soclul şi pereţii subsolului

6.2.1. Soclul şi pereţii subsolului se vor realiza după cum urmează: a. din beton simplu marca B 75 pentru clădirile amplasate pe terenuri cu

umiditate redusă, cu variaţii mici de umiditate şi fără agresivitate, la care în soclu sau pereţi nu se prevăd armături sau în care nu se ancorează armăturile stâlpişorilor suprastructurii ;

b. din beton simplu marca B 100 în cazul clădirilor amplasate pe terenuri cu variaţii mari de umiditate, precum şi la cele la care în soclu sau pereţi sunt prevăzute armăturile sau se ancorează armăturile stâlpişorilor suprastructurii;

c. materiale locale (zidărie din piatră brută, bolovani de râu, etc.) în cazul clădirilor cu maximum 2 niveluri proiectate pentru gradul 6 de protecţie atiseismică.

6.2.2. Lăţimea soclului, respectiv grosimea pereţilor subsolului, se stabileşte funcţie de următoarele condiţii:

a. să fie mai mare sau cel puţin egală cu grosimea pereţilor structurali de la parterul clădirilor;

b. să admită compensarea unor abateri de execuţie; c. să satisfacă condiţiile de rezistenţă la împingerea pământului. 6.2.3. Pereţii subsolului se prevăd în continuarea tuturor pereţilor structurali şi se vor

axa pe cît posibil faţă de aceştia. Se admite retragerea soclului faţă de o margine a peretelui exterior de la parter cu max.

5 cm. 6.2.4. Pereţii subsolului vor satisface condiţiile de rezistenţă şi stabilitate ţinând seama de

modul lor de rezemare pe contur (pe pereţii ortogonali şi planşeu), şi de efectul împingerii pământului.

6.2.5. Numărul şi dimensiunile golurilor din pereţii subsolului vor fi reduse la minimum necesar impus de condiţii funcţionale. Golurile din pereţii interiori ai subsolului vor fi dezaxate

faţă de şirurile de goluri din pereţii suprastructurii, la o distanţă de minimum 1,0 m de la marginea acestora (fig. 34 şi 22).

Golurile din pereţii exteriori pot fi amplasate în axul golurilor de la nivelurile superioare şi vor fi de dimensiuni mai mici decât acestea.

6.2.6. Amplasarea golurilor din pereţii subsolului se va face fără întreruperea centurilor ­ inferioară şi superioară ­ din beton armat.

6.2.7. La clădiri proiectate pentru gradul de protecţie antiseismică 7 sau mai mare, lăţimea golurilor din pereţii subsolului nu va depăşi 20% din lungimea peretelui respectiv al subsolului.

6.2.8. În cazul clădirilor pentru care se prevăd în pereţii suprastructurii stâlpişori din beton armat se vor prevedea în socluri şi în pereţii subsolului centuri continui din beton armat la nivelul planşeului parterului sub toţi pereţii structurali ai clădirii (fig. 35).

Se recomandă prevederea unei centuri suplimentare din beton armat la baza soclurilor şi a pereţilor subsolului, dacă diferenţa de nivel faţă de centura de la nivelul planşeului parterului este mai mare de 1,80 m (fig. 36) la :

­ clădiri proiectate pentru gradul 8 de protecţie antiseismică având înălţimi mai mari de 9,0 m;

­ clădiri proiectate pentru gradul 9 de protecţie antiseismică şi înălţime mai mare de 6,0 m;

Armătura centurilor va corespunde condiţiilor indicate la paragraful 4.4.6. Precizări privind conformarea infrastructurii la clădiri amplasate în zone cu

pământuri cu tasări neuniforme (pământuri sensibile la umezire etc.) se dau la cap.7. 6.2.9. Armătura stâlpişorilor din beton armat prevăzuţi la suprastructură ce

transmit eforturi de întindere şi compresiune se va ancora în socluri sau în pereţii subsolului pe minimum 1,00m lungime (fig. 35 a).

În cazurile în care se prevăd centuri atât la partea superioară, cât şi la partea inferioară a pereţilor subsolului, armătura stâlpişorilor se va prelungi până la nivelul centurii inferioare în care se va ancora (fig. 36).

Armătura stâlpişorilor din beton armat ce transmit numai eforturi de compresiune se poate ancora în centura prevăzută la nivelul planşeului parterului (fig. 15 a).

6.2.10. Buiandrugii prevăzuţi în pereţii subsolului vor fi din beton armat turnaţi monolit împreună cu centura de la nivelul planşeului peste subsol. Ei vor avea înălţimea (inclusiv centura) egală cu cel puţin 1/5 din deschiderea golului din perete.

6.3. Planşeul peste subsol

6.3.1. Planşeul peste subsol se va alcătui ca o diafragmă (şaibă) rigidă în planul său, având rigiditatea cel puţin egală cu cea a planşeelor de la nivelurile suprastructurii.

6.3.2. La clădirile proiectate pentru gradele 8 şi 9 de protecţie antiseismică, planşeul peste subsol va fi de regulă din beton armat monolit sau din elemente prefabricate cu suprabetonare generală armată, planşeu de categoria ”a” definit la pct. 5.2.

6.3.3. Planşeul peste subsol trebuie să corespundă aceloraşi condiţii cu planşeele suprastructurii conform capitolului 5.

7. PREVEDERI SUPLIMENTARE PENTRU ALCĂTUIREA STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE PORTANTĂ AMPLASATE PE

TERENURI SLABE ŞI PE PĂMÎNTURI CONTRACTILE

7.1. Proiectarea şi execuţia structurilor amplasate pe terenuri slabe şi pământuri contractile se va face ţinând seama de prevederile prezentului normativ, precum şi de prevederile:

­ ”Normativului privind proiectarea şi executarea construcţiilor pe terenuri slabe” indicativ P 7­77 pentru structurile amplasate pe pământuri sensibile la umezire (PSU) sau pe terenuri slabe (de tipul argilelor moi, mâlurilor, nisipurilor afinate, umpluturi etc.);

­ ”Instrucţiunilor tehnice pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe pământuri cu umflări şi contracţii mari (PUCM)” indicativ P 70­79 pentru structurile fundate pe pământuri contractile.

7.2. La proiectarea structurilor din zidărie portantă fundate pe terenurile slabe specificate mai sus, la care pot să apară tasări mari şi inegale, pe lângă prevederile din actele normative indicate, se va ţine seama şi de următoarele:

a. structurile de rezistenţă vor fi de tip fagure (conf. cap. 3 din prezentul normativ), având forme în plan compacte, cît mai aproape de pătrat;

b. înălţimea clădirilor va fi de max. 9,0 m, respectiv P+2 etaje; c. în afara centurilor ce se prevăd la nivelul planşeelor se vor prevedea în

funcţie de necesitate şi centuri intermediare alcătuite cf.pct.4.4.6.3 În pereni exteriori se pot prevedea şi centuri continue din zidărie armată

poziţionate dedesubtul golurilor ferestrelor ; d. dimensionarea centurilor se va face ţinând seama şi de efectul

eventualelor tasări neuniforme posibile ale terenului de fundare; e. se recomandă prevederea de stâlpişori din beton armat înglobaţi la toate

intersecţiile pereţilor portanţi care conlucrând cu centurile conduc la mărirea capacităţii de rezistenţă a structurii ;

f. pentru execuţia zidăriei portante se vor utiliza cărămizi de marca 100 şi mortar de marca 50.

7.3. Proiectarea fundaţiilor structurilor din zidărie portantă amplasate pe terenuri slabe şi pământuri contractile se va face ţinând seama de prevederile actelor normative menţionate la pct. 7.1, precum şi de cele din Normativul P 10­ 85 cu specificările respective de la pct. 7.12...7.18.

8. ALCĂTUIREA ŞI ANCORAREA ELEMENTELOR NESTRUCTURALE

8.1. Alcătuirea şi dimensionarea elementelor nestructurale, a rigidizărilor, dispozitivelor de rezemare şi ancorare ale acestora se va face urmărind:

a. evitarea deteriorărilor şi eventualelor cedări ale elementelor nestructurale care ar putea periclita vieţi omeneşti sau degrada elemente ale structurii de rezistenţă;

b. ca eventualele deplasări sau distrugeri ale elementelor nestructurale să nu afecteze căile de circulaţie (coridoare, scări, intrări etc.) necesare evacurării rapide ale clădirii.

Dimensionarea elementelor nestfucturale, a rigidizărilor precum şi a dispozitivelor de rezemare şi ancorare ale acestora se va face pentru încărcările prevăzute în „Normativul P 100­81" pct. 3.5.

8.2. Coşuri, atice, parapete, frontoane

8.2.1. Coşurile de fum sau de ventilaţie ce se execută peste ultimul nivel al clădirilor, parapetele, aticele, frontoanele etc. din zidărie se vor ancora în planşeul pe care reazemă sau în centurile acestuia şi (de preferinţă) în stâlpişorii din beton armat ai nivelului inferior, prin legături metalice ­ de regulă bare din oţel beton.

Se admite să se renunţe la ancorarea elementelor masive care au înălţimea de construcţie mai mică decât dimensiunea minimă a bazei şi care nu sunt situate pe conturul clădirii.

8.2.2. În vederea asigurării rezistenţei şi stabilităţii coşurilor de fum şi ventilaţii la acţiunea sarcinilor seismice, se vor lua următoarele măsuri:

­ zidăria coşurilor din cărămidă se va executa cu mortar de ciment­var marca 50 ; ­ coşurile vor fi prevăzute cu armături verticale dispuse pe contur, legate cu

bare orizontale (etrieri şi agrafe) ce vor fi acoperite cu un strat de mortar de ciment­var marca 50 de minimum 3­5 cm grosime. Armăturile verticale vor fi dimensionate considerînd coşurile ca fiind console verticale, încastrate în planşeul ultimului nivel, acţionate de sarcini orizontale determinate conform ”Normativului P.100­81” pct.3.5. Armăturile vor fi ancorate în planşeul ultimului nivel al clădirii (fig. 37);

­ în cazul în care armăturile verticale rezultă cu secţiuni mari sau nu pot fi corect ancorate în planşeu, se vor crea pe înălţimea coşului respectiv puncte fixe prin prevederea unor dispozitive metalice (coliere, bride etc), ancorate cu tiranţi în planşeul ultimului nivel.

8.2.3. Aticele şi frontoanele de zidărie vor avea grosimea de cel puţin 1/8 din înălţimea de construcţie a acestora, dar minimum 1/2 cărămidă.

8.2.4. Aticele şi frontoanele se vor rigidiza cu stâlpişori şi centuri continue din beton armat prevăzute la partea lor superioară.

Stâlpişorii din beton armat vor fi prevăzuţi la distanţe de max. 6,0 m la clădirile proiectate pentru gradele 6 şi 7 de protecţie antiseismică, respectiv max. 3,0 m la cele proiectate pentru gradele 8 şi 9.

Armăturile stâlpişorilor se vor ancora: ­ la partea inferioară în centurile planşeului, la colţurile şi ramificaţiile pereţilor

portanţi; ­ la partea superioară în centurile continui din beton armat. La frontoanele cu înălţimi mai mari de 2,0 m, se recomandă prevederea şi a unei

centuri intermediare. 8.2.5. Asigurarea stabilităţii aticelor şi frontoanelor se poate realiza şi prin

prevederea de stâlpişori din beton armat combinaţi cu îngroşări locale ale zidăriei (contraforţi) ce ies în afara planului aticului sau frontonului cu cel puţin 1/5 din înălţimea lui.

8.3. Console orizontale

8.3.1. Consolele cu dimensiuni mari (tip copertine etc.) vor fi amplasate la nivelul planşeelor clădirii şi vor fi ancorate în acestea. În mod excepţional, se admite încastrarea acestora numai în zidărie, verificând prin calcul stabilitatea lor în ipoteza încărcării minime cu sarcini verticale a peretelui portant în care se încastrează.

8.3.2. La clădirile proiectate pentru gradele 8 şi 9 de protecţie antiseismică se va evita prevederea unor copertine de dimensiuni mari.

8.3.3. Proiectarea consolelor se va face ţinând seama de prevederile pct. 5.4.

8.4. Subansambluri aşezate pe construcţii 8.4.1. Zidurile portante ale încăperilor izolate (uscătorii, accese la terasă etc),

construite peste ultimul nivel al clădirilor proiectate pentru gradele 8 şi 9 de protecţie antiseismică, vor fi rigidizate şi legate de restul structurii prin prevederea de stâlpişori din beton armat, prevăzută în continuarea celor de la nivelurile inferioare şi centuri din beton armat.

8.4.2. Şarpantele pe scaune se vor ancora de regulă în centurile din beton armat de la nivelul ultimului planşeu al clădirilor. Nu se recomandă utilizarea soluţiilor de şarpantă care dau împingeri orizontale în zidurile supraînălţate peste ultimul planşeu al clădirii pe care reazemă. În cazurile când se adoptă asemenea soluţie, zidurile respective vor fi rigidizate şi ancorate în centurile ultimului planşeu prin centuri şi stâlpişori din beton armat.

Fig. 37. Ancorarea coşurilor

8.5. Pereţi despărţitori 8.5.1. Pereţii despărţitori executaţi din zidărie se vor fixa la partea inferioară in

pardoseală, prin executarea pardoselilor după cea a pereţilor şi la cea superioară prin împănarea cu mortar ele ciment faţă de planşeele superioare.

8.5.2. Pereţii despărţitori se vor rigidiza pe direcţie perpendiculară planului lor prin:

­ solidarizarea lor cu pereţii structurali prin ţesere sau ancorare cu bare de oţel beton Ø 6/60 cm pe înălţime, în rosturile orizontale;

­ prevederea de elemente din beton armat ­ stâlpişorii din beton armat legaţi de zidurile respective cu bare orizontale din oţel beton 6/60 cm plasate în rosturi;

­ solidarizarea ­ prin ţesere ­ cu pereţi despărţitori perpendiculari ce vor avea lungimea până la primul gol minimum 1/5 din înălţimea peretelui respectiv.

Sporirea rigidităţii pereţilor despărţitori se poate obţine şi prin armarea lor cu bare de oţel beton Ø 6 mm, sau sârmă Ø 4­5 mm plasate în rosturile orizontale la distanţe de 4 asize.

8.5.3. Înălţimea maximă a pereţilor despărţitori (egală cu distanţa liberă dintre planşeele clădirii) şi suprafaţa maximă a panourilor pline ale acestora (egală cu produsul dintre înălţimea lor liberă şi distanţa dintre două rigidizări ­ conform pct. 8.5.2) se dau în tabelul 10 pentru gradele 6 şi 7 de protecţie antiseismică.

8.5.4. În cazul în care dimensiunile panourilor pereţilor despărţitori depăşesc valorile indicate în tabelul 10, pereţii vor fi rigidizaţi cu contraforţi din zidărie sau stâlpişori din beton armat legaţi de planşeele clădirii şi centuri intermediare de beton armat.

8.5.5. Pereţii despărţitori care nu ajung până la planşeul superior vor fi prevăzuţi la partea superioară cu centuri din beton armat şi vor fi rigidizaţi pe verticală f i e cu contraforţi din zidărie, fie cu stâlpişori din beton armat ancoraţi la partea inferioară şi superioară în planşee; în mod obligatoriu marginile zidurilor vor fi prevăzute cu astfel de stâlpişori.

8.5.6. Pereţii despărţitori de 7,5 cm grosime se vor executa cu mortar marca 50, iar cei de 12,5 cm grosime cu mortar de marcă minimum 25.

DIMENSIUNI MAXIME ALE PEREŢILOR DESPĂRŢITORI

Tabelul 10

Nr. crt.

Tipul pereţi l o r

Grosime, cm

Înălţime maximă,

m

Suprafaţa maximă,

m

1 7.5 2,70 9,00

2

Nearmaţi

12,5 3,50 21,00 3 7,5 3,00 16,00 4

Armaţi 12,5 4,50 27,00

NOTA : ­ în cazul când una di n laturile verticale ale pancului de zidărie este liberă (de ex. mărginită de

un gol de uşă), suprafeţele maxime admise vor avea valori reduse cu 50% faţă de cele din tabel; ­ valorile din tabel se vor reduce cu 10% pentru gradul 8 de protecţie antiseismică, respectiv 25%

pentru gradul 9 de protecţie antiseismică.

8.6. Prevederi pentru terase 8.6.1. Termoizolarea planşeului de peste ultimul nivel al clădirilor (terase şi

acoperişuri cu pantă mică) va fi realizată astfel încât să asigure confortul termic al încăperilor clădirilor şi să împiedice supraîncălzirea şi dilatarea planşeelor respective şi a betonului de pantă, fenomene ce pot produce atât deteriorarea planşeelor cât şi a pereţilor structurii, reducând siguranţa structurilor la acţiunea forţelor seismice (fig. 38).

8.6.2. În vederea eliminării efectelor de la pct. 8 .6.1. se recomandă luarea următoarelor măsuri:

­ prevederea de rosturi de dilataţie în şapele de protecţie a termoizolaţiei, atât în câmp (la cca 5 m interval) cât şi pe conturul clădirii în lungul aticului sau cornişei;

­ protejarea elementelor din beton armat înglobate în zidăria de faţadă, evitarea formării de punţi termice în dreptul grinzilor, centurilor şi cornişelor;

­ organizarea lucrărilor pe şantier astfel încât termoizolarea terasei să se execute la cît mai scurt timp după execuţia planşeului pe care îl protejează, evitând în acest mod expunerea acestuia la variaţii de temperatură.

8.7. Cornişe şi brîuri Cornişele şi brâurile care depăşesc planul pereţilor pe care sunt executate, se vor

realiza în conformitate cu prevederile STAS 10109/0­80, pct.4.4. Nu se admite executarea acestor elemente cu cărămizi sau blocuri cu goluri verticale sau orizontale.

8.8. Hidroizolaţii orizontale sub pereţi Împiedicarea migrării umidităţii prin capilaritate în pereţii structurali din zidărie

portantă (de exemplu din elementele infrastructurii) se va realiza prin prevederea de hidroizolaţii orizon­tale rigide, executate cu mortar de ciment cu adaosuri impermeabilizatoare. Hidroizolaţiile rigide vor asigura o legătură între peretele structural şi elementul de care acesta trebuie hidroizolat cel puţin la fel de rezistentă cu un rost orizontal curent al zidăriei.

Hidroizolaţiile rigide se vor executa în mai multe straturi în conformitate cu prescripţiile de specialitate.

În cazul pereţilor nestructurali se pot utiliza pentru izolarea pe orizontală şi soluţiile curente de hidroizolaţii.

9. CALCULUL STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE PORTANTĂ LA ÎNCĂRCĂRI GRAVITAŢIONALE

9.1. Schema de calcul 9.1.1. Pereţii structurali (diafragmele) plini sau cu goluri constituite elementele de

rezistenţă verticale ale structurilor din zidărie portantă, ce preiau şi transmit fundaţiilor încărcările gravitaţionale ale clădirilor. Pentru calcul, ei sunt consideraţi console verticale încastrate la nivelul planşeului peste subsol, legate unele de altele în plan orizontal prin planşeele clădirii care realizează legături pendulare. Plinurile pereţilor cu goluri denumite ”montanţi” sunt legate unele de altele, pe verticală, prin buiandrugi, parapeţi şi centuri ce realizează legături capabile să preia momente şi forţe tăietoare.

Secţiunile de calcul ale pereţilor structurali plini şi ale montanţilor celor cu goluri pot avea forme dreptunghiulare, în T, L, I sau combinaţii ale acestora.

9.1.2. Calculul pereţilor structurali la compresiune se va face cu luarea în considerare a fenomenului de pierdere a stabilităţii ţinând seama de legăturile acestora în plan orizontal şi vertical cu alte elemente structurale astfel:

a. în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile privind distanţele dintre pereţii de rigidizare de la pct. 3.4.5 şi tabelul 5, iar planşeele sunt alcătuite ca şaibe rigide în planul lor, fenomenul de pierdere a stabilităţii se poate produce pe înălţimea unui nivel deoarece pereţii se consideră cu legături fixe în dreptul planşeelor. Analiza capacităţii portante se va face considerând lungimea de flambaj a peretelui respectiv funcţie de înălţimea liberă a nivelului h (fig. 39 a);

b. în cazul când nu sunt îndeplinite condiţiile de mai sus (de ex. la clădiri cu un singur nivel sau la structuri de tip sală la care planşeul nu constituie o şaibă rigidă), pereţii se consideră ca fiind console verticale încastrate la bază şi cu legături elastice la vârf (fig. 39 b).

9.2. Stabilirea încărcărilor 9.2.1. Determinarea încărcărilor gravitaţionale, transmise pereţilor structurali de

planşee, se va face funcţie de modul de transmitere a încărcărilor, ce depinde de tipul planşeului, după cum urmează:

a. În cazul planşeelor alcătuite din elemente de suprafaţă (planşee din beton armat monolit, tip predală cu suprabetonare şi panouri sau semipanouri prefabricate), încărcările gravitaţionale se transmit la toţi pereţii de pe contur funcţie de dimensiunile în plan ale plăcilor. Suprafeţele de descărcare ale planşeului, aferente fiecărui perete, se vor determina considerând liniile de rupere ale acestora înclinate cu unghiuri de 45° faţă de pereţi (fig. 40 a);

b. În cazul elementelor liniare (fâşii sau grinzi şi corpuri de umplutură), transmiterea încărcărilor se face direct numai la pereţii pe care acestea reazemă (fig. 40 b). Având în vedere legăturile existente între pereţi, care au ca efect egalizarea deformaţiilor verticale în zonele de intersecţie ale pereţilor, repartizarea încărcărilor se va face şi la pereţii perpendiculari pe cei direct încărcaţi. Se admite ipoteza repartizării uniforme a încărcărilor verticale pe aria activă a diafragmelor (vezi pct. 11.3).

9.2.2. Repartizarea încărcărilor locale, concentrate sau distribuite în pereţii de zidărie, se consideră că se face după plane înclinate cu 30° faţă de verticală. Deasemeni, se admite ipoteza repartizării încărcărilor la elementele cu secţiuni în formă de T, L, I prin retransmiteri de încărcări de la inimi la tălpi şi invers, continuu pe înălţimea construcţiei, până la repartizarea uniformă a eforturilor de compresiune în secţiunile de calcul.

9.3. Excentricitatea de aplicare a încărcărilor gravitaţionale

9.3.1. Calculul pereţilor se va face luând în considerare următoarele excentricităţi de aplicare a încărcărilor gravitaţionale perpendiculare pe axul longitudinal al acestora:

­ excentricităţi structurale, ­ excentricităţi de execuţie, ­ excentricităţi datorită acţiunii încărcărilor orizontale perpendiculare pe suprafaţa

pereţilor.9.3.2. Excentricităţile structurale ”e1” provin din: ­ rezemarea excentrică a planşeelor (fig. 41); ­ deschideri sau încărcări diferite pe planşeele adiacente ale pereţilor (fig. 41); ­ suprapunerea excentrică a pereţilor cu grosimi diferite (fig. 42). Diagramele de momente încovoietoare datorită aplicării excentrice a încărcărilor

gravitaţionale se vor considera conform fig. 43. 9.3.3. Excentricităţile de execuţie ”ea” provin din: ­ abateri la coaxialitatea pereţilor, ­ abateri la verticalitatea pereţilor, ­ abateri la grosimea pereţilor sau neomogenităţi ale materialelor. Conform STAS 10109/1­82 pct. 5.2.1, în cazul în care ”ea” nu depăşeşte cea mai

mare din valorile:

cm e b 0 , 1 ≤ ; 30 t e a ≤ ;

300 o

a h

e ≤

unde ”t” este grosimea peretelui, iar, ”ho” înălţimea liberă dintre planşee, verificarea peretelui se va face neglijând excentricitatea ”ea”.

9.3.4. Excentricităţile datorita încărcărilor orizontale ce acţionează, perpendicular pe planul peretelui ce provin din :

­ acţiunea vântului ”ev”, ­ acţiunea cutremurului ”ec”, ­ împingerea pământului ”ep”,

se vor determina funcţie de momentele încovoietoare produse de aceste încărcări în secţiunea de calcul a peretelui respectiv:

N M

e v v = ; ec =

N Mc ;

N M

e p p =

9.3.5. Excentricităţile totale de calcul vor fi: ­ pentru gruparea fundamentală a încărcărilor: eo = e1 + ea + ev ­ pentru pereţii exteriori ai suprastructurii eo = e1 + ea + ep ­ pentru pereţii subsolului. ­ pentru gruparea specială a încărcărilor: eo = e1 + ea + ec

9.4. Dimensionarea elementelor 9.4.1. Dimensionarea secţiunilor pereţilor structurali se va face la acţiunea

sarcinilor gravitaţionale, ţinând seama de excentricităţile de aplicare a acestora şi de fenomenul de pierdere a stabilităţii, cu relaţiile din STAS 10109/1­82.

În anexa 1 se dau precizări privind determinarea lungimii de flambaj a pereţilor din zidărie, funcţie de legăturile de pe con­turul acestora capabile să împiedice pierderea stabilităţii pereţilor.

9.4.2. Verificarea pereţilor se va face prin determinarea capacităţii portante a unor fâşii verticale de perete, cu lăţimea de 1,0 m. Se vor alege în acest scop fâşiile din perete care prezintă riscul maxim de pierdere a stabilităţii (capetele libere, nerigidizate, ale pereţilor, fâşiile cele mai depărtate de rigidizările verticale perpendiculare etc).

9.4.3. Secţiunile elementelor de zidărie se vor verifica pentru perioada de execuţie ţinând seama de schema statică reală şi de rezistenţele reduse ale mortarului (funcţie de vârsta acestuia) conform STAS 10109/1­82 pct.4.7 şi tabelul 7. În cazul în care în timpul execuţiei nu este asigurată rezistenţa şi stabilitatea pereţilor (de ex. pereţi care rămân un timp necontravântuiţi sau nelegaţi pe verticală), se vor prevedea măsuri de sprijinirea provizorie a lor.

10. CALCULUL PEREŢILOR LA ÎNCĂRCĂRI ORIZONTALE CE ACŢIONEAZĂ PERPENDICULAR PE PLANUL LOR

10.1. Pereţii structurali acţionaţi de încărcări orizontale perpendicular pe planul lor (vânt, seism) vor fi consideraţi ca elemente continui, pe verticală şi orizontală, rezemate pe planşeele clădirii şi pe pereţii de rigidizare în cazul în care planşeele sunt alcătuite ca şaibe rigide în planul lor, iar pereţii de rigidizare sunt prevăzuţi la distanţele specificate la pct. 3.4.5 şi tabelul 5.

Fig. 43. Diagramă de moment încovoietor la pereţi solicitaţi excentric.

Determinarea momentelor încovoietoare se va face ca pentru plăci elastice (fig. 44), cu condiţia asigurării capacităţii de rezistenţă la compresiune excentrică şi în limitele unor deformaţii admise.

10.2. Pereţii din zidărie ai subsolului solicitaţi la împingerea pământului se consideră rezemaţi pe orizontală pe planşeul de peste subsol şi pe verticală pe pereţii perpendiculari ai subsolului. La partea inferioară, pereţii subsolului se consideră, funcţie de rezolvarea constructivă, fie rezemaţi pe placa pardoselii subsolului (fig. 45 a), fie încastraţi în cazul când nu există prevăzută placă de pardoseală (fig. 45 b).

În ambele cazuri se va urmări ca excentricitatea provenită din împingerea pământului (pct.9.3.4.) să nu depăşească 1/3 din grosimea peretelui.

10.3. Funcţie de raportul dintre înălţimea subsolului şi distanţa dintre pereţii de rigidizare, pereţii supuşi la împingerea pământului vor fi consideraţi că lucrează pe una sau două direcţii, similar cu plăcile elastice, admiţând în al doilea caz continuitatea pe direcţie orizontală în dreptul pereţilor de rigidizare.

10.4. Verificarea capacităţii portante a pereţilor subsolului se va face sub acţiunea simultană a împingerii pământului cu a încărcărilor verticale maxime probabile la nivelul terenului (ce acţionează în imediata vecinătate a clădirii şi provenite din staţionarea vehiculelor, depozitări de materiale etc), dar nu mai puţin de 1 000 kg/m 2 .

10.5. Solicitarea gravitaţională şi aplicarea excentrică a acesteia, în cazul în care are un efect favorabil asupra rezistenţei şi stabilităţii peretelui, se va considera cu valoarea minimă.

Fig. 44. Schemă de calcul a pereţilor exteriori la încărcări orizontale acţionând perpendicular pe planul lor.

11. CALCULUL STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE LA ACŢIUNIORIZONTALE (SEISMICE)

11.1. Principii

1 1 . 1.1. Calculul structurilor la acţiuni orizontale este elaborat pe baza elementelor teoretice şi experimentale cunoscute până în prezent; prevederile normativului vor putea fi treptat îmbunătăţite pe măsură ce se vor acumula datele de fundamentare necesare pe baza studiilor teoretice, a experimentărilor şi urmărirea sistematică a comportării în timp a acestor structuri. Se pot aplica şi alte moduri de calcul decât cele indicate în prezentul normativ, In baza unor justificări corespunzătoare.

11.1.2. Structurile de zidărie portantă pot fi calculate la acţiunea sarcinilor orizontale, utilizându­se următoarele moduri de calcul:

a. Calculul capacităţii de rezistenţă la încărcări orizontale, atât a elementelor componente ale clădirii cît şi a ansamblului clădirii şi compararea acesteia cu solicitarea orizontală de calcul. Acest mod de calcul se poate aplica structurilor etajate cu compartimentare deasă sau rară, alcătuite în conformitate cu prevederile cap.3 ­ 5 şi se va dezvolta în cele ce urmează.

b. Calculul cu conlucrarea spaţială, la care solicitările aferente pereţilor se determină în funcţie de rigiditatea relativă a acestora, mod de calcul bazat pe aceleaşi principii ca şi cel aplicat la structurile de beton armat cu corecturi specifice caracteristicilor zidăriei. Acest mod de calcul are un caracter mai general.

11.1.3. Structurile de zidărie portantă vor fi calculate la acţiunea forţelor seismice, determinate în conformitate cu Normativul P 100­81. Ele nu trebuie calculate la acţiunea vântului.

11.1.4. Modul de calcul la capacitatea de rezistenţă are un caracter de verificare, este simplificat şi aproximativ.

În baza dimensiunilor şi alcătuirii elementelor portante şi a forţelor gravitaţionale maxime sau minime probabile, se stabileşte capacitatea de rezistenţă la încărcări orizontale a fiecărei diafragme, respectiv montant, exprimată sub forma mărimii forţei tăietoare capabile la nivelul respectiv, considerîndu­se valoarea cea mai mică determinată pentru una dintre următoarele solicitări:

­ compresiunea excentrică cu excentricitate în planul pereţilor, ţinându­se seama după caz de influenţa favorabilă a legăturilor orizontale (buiandrugi, grinzi);

­ forfecarea rostului orizontal; ­ eforturile principale de întindere în secţiuni înclinate. Pentru structuri cu compartimentare deasă se admite calculul numai la eforturi

principale de întindere. Suma capacităţilor de rezistenţă minime, ale tuturor diafragmelor componente ale

structurii, pentru fiecare direcţie principală, corectată cu un coeficient al condiţiilor de lucru, se compară cu forţa orizontală (seismică) totală la nivelul respectiv, ţinându­se seamă şi de efectul torsiunii, printr­un coeficient al încărcării.

11.2. Ipoteze de calcul

Modul de calcul la capacitate portantă se bazează pe următoarele ipoteze: a. planşeele au o rigiditate suficientă pentru a putea redistribui încărcările, după ce un

element sau mai multe elemente au atins valoarea capacităţii de rezistenţă, lucrând în

continuare în domeniul plastic; b. prin redistribuirea încărcărilor pot fi antrenate elementele care mai au rezerve de

rezistenţăc. efectele neconcordanţei dintre comportarea efectivă şi ipotezele făcute asupra redistribuirii

încărcării, ca de exemplu determinarea unor elemente slabe şi ieşirea lor din lucru înainte de timp, fără să lucreze în domeniul plastic, deformabilitatea planşeelor etc. se corectează printr­un coeficient al condiţiilor de lucru;

d. pentru calculul la torsiune a structurii şi pentru verificarea fundaţiilor, se acceptă ipoteza distribuirii solicitărilor orizontale în funcţie de capacitatea de rezistenţă a elementelor;

e. se consideră că elementele de beton armat înglobate în zidărie conlucrează cu acesta, afectându­se rezistenţa zidăriei cu un coeficient al condiţiilor de lucru m = 0,85, prin care se ţine seama de diferenţa de rigiditate a materialelor;

f. la pereţii cu goluri de uşi şi ferestre se ia în calcul efectul favorabil al buiandrugilor. Punctul de anulare al momentului în buiandrug, datorită acţiunii orizontale, se consideră la mijlocul deschiderii buiandrugului.

11.3. Schema de calcul

Fiecare element (montant) delimitat din structura spaţială, conform cu prevederile de la punctul 9.1., se consideră că lucrează ca o consolă verticală încastrată la bază, solicitată de forţe orizontale, având la nivelul planşeului legături cu celelalte elemente (montanţi) (fig. 46).

Dimensiunile în plan ale diafragmelor, respectiv ale montanţilor, se stabilesc separat pe fiecare din direcţiile principale ale structurii (transversal şi longitudinal), ţinându­se seama de dimensiunile limită pentru tălpile secţiunilor în formă de I, T, L, date în fig. 47.

Legăturile orizontale pot fi de tipul pendular (de exemplu planşeul flexibil fără buiandrug) sau de tipul buiandrugului cu încastrare elastică (fig. 46).

Nivelul de încastrare al diafragmelor se consideră la nivelul superior al fundaţiilor pentru clădirile cu subsol, sau al soclului la clădirile fără subsol. în cazul în care structura subsolului are o rigiditate mult mai mare decât suprastructura, nivelul de încastrare al diafragmelor se poate considera la nivelul planşeului peste subsol.

Calculul se face de regulă la fiecare nivel. Se admite, în cazuri justificate (de exemplu la structuri cu compartimentare deasă, uniform alcătuită), să se facă calculul numai pentru nivelul de bază.

11.4. Relaţia de bază Calculul la capacitatea de rezistenţă a structurii în ansamblul ei, precum şi

verificarea nivelului de siguranţă se face cu următoarea relaţie de bază:

(1) ∑ ∑ =

=

=

=

≤ t i

i c

j k

n k k ij T m S

1

η

în care: Sk ­ sarcina orizontală (seismică) de nivel la nivelul k ; Tci j ­ forţa tăietoare capabilă minimă a diafragmei i la nivelul j; η ­ coeficientul încărcării prin care se ţine seamă de efectul torsiunii, conform anexei II; m ­ coeficientul condiţiilor de lucru conform tabelului 11; n ­ numărul nivelurilor clădirii; t ­ numărul total al diafragmelor pe direct ia de calcul.

COEFICIENTUL CONDIŢIILOR DE LUCRU ”m”

Tabelul 11 Raportul B (lăţimea) Direcţia de acţiune a

sarcinii seismice Tipul planşeului

L (lungimea)

Coeficientul, m

Longitudinal monolit, prefabricat B≤L orice raport 0,8

>0,20 0,8 Monolit sau prefabricat echivalent; Panouri monolitizate, fâşii cu suprabetonare

≤ 0,20 0,7 Transversal

Prefabricate din fâşii înguste

≤0,20 0,25 0,30 0,35 0,40 0,45 0,50

0,65 0,67 0,68 0,70 0,72 0,73 0,75

11.5. Capacitatea de rezistenţă la compresiune excentrică 11.5.1. Forţa tăietoare capabilă în cazul solicitării la compresiune excentrică în

planul pereţilor pentru diafragme sau montanţii pereţilor cu goluri, fără a se lua în consideraţie efectul buiandrugilor, se determină după cum urmează:

a. pentru zidărie simplă (fig. 48).

(2) Z RS

Z Ne

Z M

T c o C CM

25 , 1 = = =

în care: TCM ­ forţa tăietoare capabilă la solicitarea de compresiune excentrică a unei

diafragme ”i” la nivelul de calcul; Mc ­ momentul încovoietor maximum capabil al diafragmei respective la nivelul de

calcul; N ­ sarcina gravitaţională maximă aferentă diafragmei la nivelul de calcul; Z ­ distanţa pe verticală de la secţiunea de calcul la punctul de aplicaţie al rezultantei

forţelor orizontale care acţionează deasupra nivelului de calcul; R ­ rezistenţa de calcul la compresiune a zidăriei; S c ­ momentul static al ariei comprimate (Ac) în raport cu axa care trece prin

centrul de greutate al secţiunii. S c = A c e0. Coeficientul de flambaj se consideră egal cu unitatea. Aria comprimată Ac se determină din relaţia de proiecţie a forţelor:

R N A c 25 , 1

=

Se admite ca zona întinsă să aibă maximum lungimea egală cu 0,5 din lungimea elementului.

Pentru secţiuni dreptunghiulare relaţia (2) are următoarea formă:

(2’) Z Nl

Rbl N

Z Nl T CM 4 25 , 1

1 2

≤

− =

În relaţiile date s­a considerat că punctul de aplicaţie al forţei N coincide cu centrul de greutate al secţiunii. În cazul în care forţa N se aplică excentric, fără ca elementul să fie acţionat de forţe orizontale, se va ţine seama de aceasta la stabilirea forţei tăietoare capabile:

( ) Z

d eo N T CM ±

= ; ( ) d e A S co c ± =

d ­ distanţa de la punctul de aplicaţie al forţei gravitaţionale N la centrul de greutate al secţiunii.

b. Zidăria întărită cu stâlpişori de beton armat (fig. 49).

(3) ( ) N z b b C

CM NY RS S R Z Z

M T − + = = 1

în care: Rb ­ rezistenţă de calcul la compresiune a betonului Sb ­ momentul static al ariei comprimate de beton în raport cu centrul de greutate al

armăturilor întinse Ss ­ idem, pentru aria comprimată a zidăriei YN ­ distanţa de la centrul de greutate al armăturilor întinse la axul care trece prin

punctul de aplicaţie al forţei gravitaţionale N. Pentru determinarea momentelor statice Sb şi Sz se calculează aria comprimată Ac din

echilibrul forţelor în proiecţie verticală: b z c A A A + =

(4) R

R A R A N A b b a a z

− + = ; Sz = AzYz; Sb=AbYb

Pentru simplificare se admite neglijarea armăturilor în zona comprimată şi neglijarea luării în calcul a ariilor stâlpişorilor în porţiunea mijlocie la secţiunile cu stâlpişori marginali.

Armătura din zona întinsă se va lua în calcul indiferent de procentul de armare al secţiunii complexe.

Pentru secţiuni dreptunghiulare (fig. 49 b) relaţia (3) are următoarea formă:

(3’) ( ) ( ) ( ) Z a l N x a l a x a l

R a R

Z R b T b

CM 2 2 −

−

− − − + −

⋅ ⋅ =

unde:

− − ⋅

+ = 1

R R a

R b R A N x b a a pt. x>a

11.5.2. Forţa tăietoare capabilă în cazul de solicitare de compresiune excentrică în planul pereţilor pentru montanţii diafragmelor cu goluri, la care se ia în consideraţie efectul buiandrugilor încastraţi elastic, se determină cu relaţia (5):

(5) Z

M M T C T T

c b

c m

CM b

M m

CM ∑ +

= + =

în care:

T m CM, T m c ­ forţa tăietoare capabilă resp. momentul capabil al unui montant la nivelul de calcul determinat ca pentru un element plin cu relaţia 2 sau 3 în care se introduce forţa gravitaţională N în locul lui N conform relaţiei (7)

T b CM, T b c ­ forţa tăietoare capabilă, respectiv momentul capabil al unui montant la nivelul de calcul datorit efectului buiandrugilor care se determină cu relaţiile (6) şi (6 0 )

Pentru montantul marginal: (6) ∑ ⋅ ⋅ = j b h

b T c M γ

Pentru montantul intermediar ”i” (6') ( ) ∑ ∑ ∑ ∑ ⋅ = + = − i bi i i bi i bi i c

b T c T c T c M γ γ " ' 1

în care: Tbi, Tbi­1 ­ forţele tăietoare maxime capabile ale buiandrugilor din stânga şi

din dreapta montantului ”i” conform punctului 11.5.3. γj; Σ γj ­ coeficientul pentru nivelul j, respectiv suma acestora până la

nivelul de calcul prin care se ţine seama de variaţia valorilor Tb pe înălţimea clădirii care pentru solicitări seismice se ia din tabelul 12.

c’ i ; c”i ­ distanţele de la mijlocul buiandrugilor (punctul de moment zero) până la axul vertical al montantului (fig. 50).

VALORILE COEFICIENTULUI γ j şi Σ γ j

Tabelul 12 Nivelul Numărul nivelurilor K P+4 P+3 P+2 P+1 P

γj Σ γj γj Σ γj γj Σ γj γj Σ γj γj Σ γj 5 0,30 0,30 ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­

1 0,60 0,90 0,30 0,30 ­ ­ ­ ­ ­ ­

3 0,82 1,72 0,68 0,98 0,30 0,30 ­ ­ ­ ­

2 0,95 2,67 0,92 1,90 0,70 1,00 0,30 0,30 ­ ­s

1 1,00 3,67 1,00 2,90 1,00 2,00 0,70 1,00 0.30 0,30

OBSERVAŢII: 1. Valorile din tabel corespund solicitărilor seismice în ipoteza variaţiei liniare a deformaţiei

structurii. 2. Valorile din tabel sunt valabile pentru clădiri la care înălţimile nivelurilor (het) sunt egale între

ele şi masele de nivel (QK) sunt cât mai egale între ele. 3. Prin variaţia coeficienţilor γj se ţine seama în anumite limite de condiţiile de echilibru pe

verticală a forţelor gravitaţionale cu forţele tăietoare din buiandrugi.

Pentru determinarea forţei tăietoare capabile a montantului la solicitările de compresiune excentrică, la calculul termenului T m CM din relaţia (5), care se stabileşte după situaţie cu una din relaţiile (2), (2'), (3) sau (3'), la forţa gravitaţională N se adaugă sau se scade, după caz, suma forţelor tăietoare din buiandrugi conform relaţiei (7) sau (7').

Pentru montantul marginal:

(7) N = ∑ ± j bi T N γ

Pentru montantul intermediar:

(7’) N = ( ) ∑ − ± − j bi bi T T N γ " ' 1 ; T’bi­1>T”bi

Semnul (­) se introduce când rezultanta forţelor Tb este dirijată de jos în sus. 11.5.3. Forţa tăietoare capabilă a buiandrugilor (Tb) este cea mai mică forţă

determinată în baza următoarelor considerente : ­ rezistenţa la strivire a zidăriei în care se încastrează, buiandrugii; ­ rezistenţa montantului la compresiune excentrică, ţinându­se seama de

echilibrul momentelor încovoietoare în zona de încastrare; ­ echilibrul forţelor în proiecţia verticală; ­ rezistenţa buiandrugului la moment încovoietor şi la forţa, tăietoare. a. Pentru alcătuiri curente de buiandrugi (fig. 51, 52) forţa Tb, considerată că

acţionează la primul nivel, având în vedere condiţia de rezistenţă la strivire a zidăriei, se determină cu relaţia (8):

(8) ( ) o str i b R ab K T σ − =

a ­ lungimea de încastrare a buiandrugului b ­ grosimea buiandrugului Rstr ­ rezistenţa de calcul la strivire a zidăriei care se stabileşte cu relaţia (9) σo ­ efortul unitar de compresiune la nivelul buiandrugului peste primul nivel,

datorit sarcinii gravitaţionale :

A N N ∆ +

= 0 σ

(vezi. fig. 51 a). ki ­ coeficient prin care se ţine seama de distribuirea eforturilor în zona de încastrare,

şi care se determină cu relaţiile (10), (11), (12).

Rezistenta de calcul la strivire:

(9) 3 ) (

50 1 cm a

R R str + =

Valorile şi domeniul de valabilitate a coeficienţilor ki: montant marginal:

(10) 01

1 3 4 3

l a h

K b

+ =

este valabil pentru: a≤3hb şi l1­a≥2hb

(11) 01

2 3 4 l a a K +

=

este valabil pentru: a≥3hb şi l1­a≤hb

În cazul în care: a≤3hb iar 2hb>l1­a>hb se interpolează liniar între valorile coeficienţilor K1 şi K2.

montant intermediar:

(12) ( ) a

l K l l a l

l a h K b

2 ' 9 , 0 15 , 0

3 4 3 2

3 01 2

2 2

01

1 ' =

+ ≤

+ =

pentru partea din stînga;

(12’) ( ) a l K

l l a l

l a h K b

2 " 9 , 0 15 , 0

3 4 3

" 2 3

02 2

2 2

02 1 =

+ ≤

+ =

pentru partea dreaptă. La determinarea forţei gravitaţionale aferente montantului, se admite să se

neglijeze componenta dată de forţele tăietoare din buiandrugi Tb. În caz contrar, calculul se face prin încercări succesive.

Dintre valorile forţelor Tb, calculate pentru acelaşi buiandrug, odată pentru condiţiile de încastrare din stânga (Tbl din fig. 51 b şi 52 b), şi odată pentru condiţiile de încastrare din dreapta (T ” b2), se va alege valoarea cea mai mică.

Calculul forţelor tăietoare Tb la buiandrugii continui (fig. 52) se face cu coeficientul K2, relaţia (11), pentru montantul marginal, iar pentru montantul intermediar cu coeficientul:

( ) 01 2

2 3 3 '

l l l

K +

= pentru partea din stânga

respectiv:

( ) 02 2

2 3 3 '

l l l

K +

= pentru partea din dreapta.

Momentul capabil din nod, datorit forţelor tăietoare din buiandrugi, se poate exprima direct prin relaţia (13).

(13) ) ( 6 0

2 2

2 σ − = str C b R bl M

b. Valoarea forţei tăietoare Tb care satisface condiţia de rezistenţă la compresiune excentrică a montantului se verifică cu ajutorul relaţiilor (14), (15) şi (15').

­ Pentru montantul marginal (fig. 51, 52).

(14) 1

1 1

2 ' C

Z T T CM m

b ⋅ ⋅

≤

­ Pentru montantul intermediar:

(15) 2

2 1 '

" C

Z T T CM m

b ⋅

≤ ; 2

2 1 "

" C

Z T T CM m

b ⋅

≤

respectiv

(15') Z T M CM m

C b ⋅ ≤ 2 2 2

c. Valoarea forţei tăietoare Tb, care satisface condiţia echilibrului forţelor în proiecţie verticală, se verifică cu ajutorul relaţiilor (16) şi (17).

­ Pentru montantul marginal:

(16) ∑

∆ + ≤

j

bl i N N T

γ 1 1

­ Pentru montantul intermediar:

(17) ∑

∆ + ≤ −

j B b

N N T T γ

2 2 1 2 " ' ; T’b2 > T”b1

d. Buiandrugul se dimensionează ca element de beton armat, atât la încărcări gravitaţionale, cît şi la efectul forţei tăietoare, având valoarea cea mai mică dintre cele determinate la punctele precedente a ...e, în conformitate cu STAS 10107/0­76.

Deschiderea de calcul lc pentru determinarea momentului de încastrare se va considera în funcţie de tipul buiandrugului după cum urmează:

­ buiandrugul conform fig. 51 ;

(18) l c=l0 + 0,2 a ­ buiandrug continuu conform fig. 52:

(19) l t = l0 + 0,2 l ≤ l0 + 30 cm

11.6. Capacitatea de rezistenţă la forfecarea rostului orizontal 11.6.1. Forţa tăietoare capabilă la forfecarea rostului orizontal pentru diafragme

pline din zidărie simplă, în funcţie de mărimea excentricităţii forţei gravitaţionale ca efect al momentului încovoietor datorit acţiunii forţelor orizontale, se determină după cum urmează:

a. pentru secţiuni solicitate la compresiune excentrică cu excentr ic itate mică la care este îndeplinită condiţia:

0 0 ≥ ⋅ ⋅

− I

Y Z T CM σ

cu relaţiile (20) şi (20')

(20) ( ) 0 7 , 0 σ µ

f R A

T f i

i cf + =

­ pentru secţiuni dreptunghiulare la care:

1 6 1

0 ⋅ ≤ = N Z T

e CM

(20) ( ) 0 7 , 0 5 , 1

σ f R bl T f cf + =

în care:

A i = bl i ­ aria inimii în cazul secţiunilor în I.T.L. conform fig. 53 R f ­ rezistenţa de calcul la forfecarea zidăriei; μi ­ coeficientul prin care se ţine seama de distribuirea eforturilor de alunecare,

raportat la aria inimii conform relaţiei ( 21) ; f ­ coeficientul de frecare conform STAS 10109/1­82 pct. 5.2.4. σo ­ efort unitar de compresiune la nivelul decalcul

A N

= 0 σ

­ Coeficientul μi se determină cu relaţia:

(21) I Sl i

i = µ

în care: S ­ momentul static al suprafeţe i cuprinse între marginea secţiunii şi axa ce trece

prin centrul de greutate al secţiunii, în raport cu această axă; li ­ lungimea inimii (fig. 53). În tabelul 13 se dau valori aproximative pentru coeficientul μi. b. Pentru secţiuni solicitate la compresiune excentrică cu excentricitate mare la

care:

0 0 < ⋅ ⋅

− I

Y Z T CM σ

cu relaţiile (22) şi (22'):

(22) i

i cf

fA T

µ σ 0 7 , 0

=

VALORI APROXIMATIVE PENTRU COEFICIENTUL μi

Tabelul 13 Forma secţiunii μi

­ dreptunghiulară ­ secţiuni I cu tălpi reduse 0, l < b1/l1 < 0,4 şi secţiuni în T.L. ­ secţiuni I cu tălpi late b1/l1 ≥ 0,4

1,5 1,35

1,15

­ pentru secţiuni dreptunghiulare la care:

1 6 1

0 ⋅ > = N Z T

e CM

(22’) 5 , 1 7 , 0 fN T cf =

11.6.2. Forţa tăietoare capabilă la forfecarea rostului orizontal pentru diafragme pline din zidărie întărită cu stîlpişori de beton armat (zidărie complexă), se determină cu relaţia (23):

(23) Tcf = 0,5 f(N + AaRa) + (ΣAai ­ Aa) Ra

în care: Aai ­ suma secţiunilor barelor verticale din toţi stâlpişorii peretelui considerat; Aa ­ secţiunile barelor din stâlpişorul de pe partea întinsă; Ra ­ rezistenţă de calcul a armăturii. Relaţia se aplică numai în cazul solicitării de compresiune excentrică cu excentricitate

mare, când se consideră că rezistenţa de forfecare a zidăriei (Rf) este depăşită, datorită eforturilor de întindere în secţiune, care apar la ambele capete ale peretelui, ca urmare a solicitărilor seismice alternante.

Calculul se face atât cu relaţia (22) sau (22') pentru zidăria simplă cât şi cu relaţia (23). Dintre aceste două valori determinate, se consideră cea mai mare. 11.6.3. Forţa tăietoare capabilă la forfecarea rostului orizontal pentru diafragma cu goluri

se calculează cu relaţiile (20) (20'), (22), (22') pentru zidărie simplă, sau cu relaţia (23) pentru zidăria întărită cu stâlpişori de beton armat, în care forţa gravitaţională N, cu care se determină efortul unitar σ0, se înlocuieşte cu forţa N , determinată conform relaţiei (7) sau (7').

În cazul în care forţa tăietoare capabilă la forfecarea rostului orizontal determinată ca mai sus, este mai mică decât forţa tăietoare capabilă la compresiunea excentrică determinată în conformitate cu prevederile de la punctele 11.5.2. şi 11.5.3. adică :

Tcf < TCM

se recalculează forţele tăietoare din buiandrugi Tb (determinate conform pct. 11.5.3) şi forţa gravitaţională de calcul N din condiţia:

(24) TcfZ = [N ± (T’b ­ T”b) Σγj] e0 + (T’bc' + T”b'c") Σγj

Pentru simplificare se admite ca valoarea forţelor tăietoare din buiandrugi să fie recalculată, utilizând raportul dintre forţele tăietoare Tcf şi TCM cu relaţia:

(25) b CM

f c b T

T T

T ⋅ =

iar forţa Tef definitivă să fie determinată prin încercări succesive.

11.7. Capacitatea de rezistenţă la eforturi principale de întindere 11.7.1. Forţa tăietoare capabilă corespunzătoare condiţiei de rezistenţă la eforturile

principale de întindere, pentru diafragme pline din zidărie simplă se determină cu relaţiile (26) şi (26').

(26) p i

i p cp R

A R T 0 Ø 8 , 0 1

σ µ

⋅ + ⋅

=

­ pentru secţiuni dreptunghiulare:

(26’) p

p cp R

l b R T 0 Ø 8 , 0 1

5 , 1 σ

µ ⋅ +

⋅ ⋅ =

în care: Rp ­ rezistenţa de calcul a zidăriei la eforturi principale de întindere obţinută prin

înmulţirea valorilor din STAS 10109/1­82 tabelul 6 în cazul calculului la încărcări seismice, cu coeficientul condiţiilor de lucru suplimentar m = 1,2.

Ø ­ coeficientul în funcţie de excentricitatea relativă l/e0 conform tabelului 14.

Explicarea celorlalte notaţii s­a dat la relaţia (20).

VALORILE COEFICIENTULUI Ø

Tabelul 14 Excentricitatea relativă

0 e l Ø

≥ 6 1

6 ≥ 0 e l ≥ 4

−1

4 2

0 e l

≤ 4 0

Stabilirea excentricităţii relative l/e0 se va face conform punctului 11.7.4. (vezi anexa III).

11.7.2. Forţa tăietoare capabilă corespunzătoare condiţiei de rezistenţă la eforturile principale de întindere, pentru diafragme pline din zidărie întărită cu stâlpişori de beton armat (zidărie complexă), se determină după cum urmează:

a. La secţiunile la care rezistenţa este asigurată de panourile ele zidărie simplă încadrate de elemente de beton armat, calculul se face cu relaţia (26) sau (26') după caz, în care efortul mediu de compresiune a0 se introduce cu valoarea:

(27) id A N

0 σ

în care aria ideală: b b

z id A R R

A A + = iar coeficientul μi se introduce cu valoarea

determinată în baza caracteristicilor ideale ale secţiunilor (Aid, Sid, Iid);

(28) i id

id i l

I S

⋅ = µ

b. La secţiunile la care rezistenţa la eforturi principale nu mai este asigurată de zidărie, aceasta considerându­se fisurată, întregul efort de întindere trebuie preluat de armăturile din centuri (respectiv de armăturile prevăzute în rosturile orizontale ale zidăriei) şi de armăturile stâlpişorilor de beton armat.

Deoarece rezistenţa la eforturi principale de întindere trebuie satisfăcută concomitent atât de armăturile din centuri cît şi de cele din stâlpişori, se va considera cea mai mică valoare dintre următoarele:

­ pentru centuri şi armăturile din rosturile orizontale ale zidăriei:

(29) cp et

i

i

a ac cp T

h l R A

T > ⋅ = µ

2 zidărie simplă.

­ pentru stâlpişori:

(30) cp i

i

a as cp T

l l R A

T > ⋅ = ∑

∑ 1

2 µ

zidărie simplă.

în care: Aac ­ aria armăturilor din centuri destinată a prelua numai solicitările seismice, şi

aria totală de armătură din rosturile orizontale ale zidăriei pe înălţimea

unui nivel; ΣAas ­ aria armăturilor din stâlpişori din porţiunea mijlocie a peretelui (fără

armătura stâlpişorilor marginali); Σli ­ suma lungimilor de zid aferente stâlpişorilor din porţiunea mijlocie a

peretelui (fig. 54).

11.7.3. Forţa tăietoare capabilă corespunzătoare condiţiei de rezistenţă la eforturi principale de întindere, pentru diafragme cu goluri, se calculează cu relaţiile (26) sau (26') pentru zidăria simplă, în care, pentru determinarea efortului mediu de compresiune σ0, în locul forţei gravitaţionale N se introduce forţa N conform relaţiei (7) sau (7’) şi cu relaţiile (29) şi (30) pentru zidăria întărită cu stâlpişori de beton armat.

11.7.4. Excentricitatea relativă a forţei gravitaţionale (l/e0), în funcţie de care se stabileşte prin intermediul coeficientului Ø efectul efortului de compresiune asupra mărimii capacităţii de rezistenţă la eforturi principale de întindere la diafragma din zidărie simplă (relaţiile 26, 26’), se determină după cum urmează :

a. Pentru diafragme pline, cu relaţia:

(31) Z T

Nl e l

cp o ⋅ =

b. Pentru diafragme cu goluri, cu relaţia:

(32) ∑ − ⋅

= c b

cp o M Z T l N

e l

Întrucât forţa tăietoare capabilă Tcp care urmează să fie determinată nu este cunoscută pentru a putea fi introdusă în relaţiile (31) sau (32), calculul se face cu aproximaţii succesive, prima valoare a excentricităţii relative stabilindu­se din condiţia de rezistenţă la compresiune excentrică (TCM) conform prevederilor de la punctul 11.5.1.

(31’) Z T

Nl e l

cp o ⋅ =

1

; respectiv:

(32’) ∑ − ⋅

=

c b

cp o M Z T l N

e l

1

Aproximaţiile se continuă până când diferenţele dintre două valori succesive devin neglijabile. Pentru forţa tăietoare capabilă de la nivelul de bază, valorile coeficientului 0 se pot citi direct din diagrama dată în anexa III.

La pereţii cu goluri, în cazul în_ care forţa Tcp este mai mică decât TCM se va recalcula forţa N şi momentul M\. Pentru aceasta se admite ca forţa tăietoare din buiandrugi Tb, să fie determinată în mod aproximativ, înmulţindu­se forţa Tb calculată conform punctului 11.5.3. cu raportul Tcp/TCM.

b CM

cp b T

T T

T ⋅ =

12. VERIFICAREA PLANŞEELOR CA DIAFRAGMEORIZONTALE

12.1. Sistemul static de calcul şi schema de încărcare 12.1.1. În plan orizontal planşeele pot fi considerate în calcul drept grinzi­pereţi

continue, având ca reazeme pereţii diafragmă ai clădirii. Solicitarea orizontală este egală cu forţa seismică de nivel Sk care se repartizează proporţional cu masele aferente nivelului respectiv.

În cazurile curente se admite în mod acoperitor repartizarea liniară a sarcinii seismice pe lungimea (L) sau pe lăţimea (B) a planşeului (fig. 55).

(33) ( )

+ =

L e

B L S

S k k

6 1 2 , 1

în care: e ­ distanţa dintre centrul de rigiditate şi centrul masic şi se determină conform

anexei II (exl respectiv eyl). Se admite ca forţele Ski a are acţionează asupra diafragmei i la nivelul k să fie

considerate proporţionale cu capacităţile portante ale pereţilor — diafragmă la nivelul „0" stabilite' în conformitate cu prevederile din capitolul 11.

(34) ∑

= ci

ci k ki T

T S S

La structurile bine conformate calculul se face de regulă numai pentru planşeul peste ultimul nivel.

La structurile cu compartimentare deasă, cu planşee din beton armat monolit, panouri prefabricate sau prefabricate cu suprabetonare, la care diafragmele transversale au capacităţi de rezistenţă comparabile între ele, nu este necesară verificarea planşeelor ca diafragme orizontale.

12.1.2. Solicitările secţionale în plan orizontal şi anume forţele tăietoare T şi momentele încovoietoare M se determină după regulile staticii construcţiilor (fig.55).

Valorile obţinute pentru diferite secţiuni, care servesc pentru dimensionarea diafragmei orizontale, se împart cu un coeficient al condiţiilor de lucru ”m” prin care se ţine seama de ne­concordanţa posibilă dintre ipoteza făcută asupra proporţionalităţii dintre rigiditatea pereţilor­diafragmă şi capacitatea lor portantă.

Coeficientul ”m” este dat în tabelul 11.

12.2. Dimensionarea şi verificarea secţiunilor 12.2.1. Verificarea la moment încovoietor se face prin determinarea secţiunii de

armare necesare pe laturile longitudinale ale planşeului şi a efortului de compresiune suplimentar în placa planşeului, cu relaţiile:

(35) a

a BR M A

2 3

=

(36) R hp B M

a 2 , 0 6 2

≤ = σ

12.2.2. Verificarea la forţe tăietoare în plan orizontal se face ţinându­se seama de eforturile principale de întindere existente în placa planşeului, datorită forţei tăietoare din încărcările gravitaţionale.

La planşee din beton armat monolit nu trebuie prevăzute armături transversale şi longitudinale speciale în cazul în care este îndeplinită condiţia:

(37) t o

R Bh T

bh Q 5 , 0 5 , 1 2 2

≤

+

în care: Q ­ forţa tăietoare de calcul din forţa gravitaţională; T ­ forţa tăietoare de calcul din încărcări orizontale; Kt ­ rezistenţa de calcul la întindere a betonului.

La planşeele din beton armat monolit, la care nu este îndeplinită condiţia (37) precum şi la planşeele din panouri prefabricate armăturile transversale şi longitudinale suplimentare, respectiv armăturile care traversează rostul de îmbinare dintre panourile prefabricate, se vor determina cu relaţia:

(38) ( ) a

a a R B T longit A transv A m

= = . . (cm 2 /m).

În rostul de îmbinare a panourilor prefabricate se va verifica şi rezistenţa la forfecare a penelor de beton precum şi rezistenţa la compresiune locală a pragurilor la îmbinarea în dinţi.

În cazul planşeelor prefabricate din elementele de tip fâşie, armăturile de ancorare a fâşiilor în centurile de beton armat se determină cu relaţia:

(39) ( ) a

a R B T A

m

2 =

12.2.3. Secţiunea de armătură a centurilor de beton armat situate perpendicular faţă de diafragma solicitată, în cazul planşeelor din fâşii montate

paralel cu această diafragmă se de termină cu relaţia:

(40) a

t a lR

Tl A

2 =

în care: l ­ lungimea diafragmei lt ­ distanţa dintre axele traveelor adiacente diafragmei solicitate.

12.2.4. Transmiterea eforturilor tangenţiale de la planşeu la pereţii­ diafragmă, se verifică la toate tipurile de planşee cu ajutorul relaţiilor date la punctele 11.6 .1 . , 11.6.2., 11.6.3.

În cazul planşeelor prefabricate, pentru suprafaţa supusă forfecării, care se înmulţeşte cu rezistenţa de calcul la forfecare (Rf), se va lua secţiunea orizontală a centurii care este în contact direct cu zidăria.

La planşee cu subcenturi se vor lua în calcul mustăţile de beton care fac legătura dintre cele două centuri suprapuse.

13. EXECUTAREA ZIDĂRIILOR DIN CĂRĂMIZI ŞI BLOCURI CERAMICE

13.1. Alcătuirea zidăriilor

Zidăria simplă 13.1.1. Zidăria se alcătuieşte din cărămizi sau blocuri aşezate pe lat sau pe

cant (cu excepţia celor cu goluri verticale, care se aşează numai pe lat), în rânduri orizontale şi paralele. La alcătuirea zidăriilor din cărămizi pline şi cu goluri verticale, pe lângă cărămizile întregi se folosesc şi fracţiuni, necesare reali­ zării ţeserii legăturilor, ramificaţiilor şi colţurilor. La ziduri cu grosimea de 1/2 cărămidă şi de o cărămidă se admite folosirea cărămizilor sparte (jumătăţi sau mai mari) în proporţie de cel mult 15%.

Se recomandă ca înălţimile zidurilor să fie multiplul înălţimii blocurilor. În cazul în care la zidăria din blocuri ceramice rezultă la ultima asiză dimensiuni mai mici decât înălţimea unei asize, completările se vor face fie cu cărămizi nesparte de înălţime corespunzătoare, fie prin mărirea înălţimii centurii din beton. La zidăria din cărămizi şi blocuri cu goluri orizontale, la intersecţii, ramificaţii şi colţuri se folosesc jumătăţi produse în fabrică, precum şi cărămizi cu goluri verticale.

13.1.2. Rosturile verticale vor fi ţesute astfel ca suprapunerea cărămizilor din două rânduri succesive pe înălţime, atât în câmp cât şi la intersecţii, ramificaţii şi colţuri să se facă pe minimum 1 /4 cărămidă în lungul zidului şi pe 1/2 cărămidă pe grosimea acestuia. Ţeserea se va face obligatoriu la fiecare rând (fig. 56 şi 57).

13.1.3. Grosimea rosturilor orizontale va fi de 12 mm, iar a celor verticale va fi de 10 mm. Abaterile admisibile la grosimea rosturilor sunt cele arătate în STAS 10109/1­82.

13.1.4. Legăturile la colţuri între zidurile de cărămizi pline sau cu goluri verticale se vor face ca în figura 58, iar între cele din cărămizi şi blocuri cu goluri orizontale, ca în fig. 59.

13.1.5. Legăturile la ramificaţii de ziduri din cărămizi pline sau cu goluri verticale se vor face ca în fig. 60, iar la ramificaţii de ziduri din cărămizi şi blocuri cu goluri orizontale

ca în fig. 61 13.1.6. Legăturile la intersecţii de ziduri din cărămizi pline sau cu goluri verticale

se vor face ca în fig. 62, iar la intersecţii de ziduri din cărămizi şi blocuri cu goluri orizontale, ca în fig. 63.

13.1.7. Zidurile portante se vor alcătui din cărămizi sau blocuri cu aceeaşi înălţime; în cazul în care acest lucru nu este posibil, legătura între zidurile respective se va realiza fie prin ţesere la două rânduri, fie prin intercalarea unui stâlpişor de beton armat ca în fig. 6.

Zidărie de umplutură 13.1.8. Zidăria de umplutură la clădirile cu structură de beton armat va fi bine

împănată la partea superioară şi ancorată de elementele portante ale construcţiilor (stâlpi, diafragma) după cum urmează:

a. Zidăria plină (fără goluri de uşi sau ferestre) se va ancora la clădiri cu gradul de protecţie antiseismică 8 şi 9 de o parte şi de alta a stâlpului (diafragmei) la câte cca. 60...80 cm distanţă pe verticală în funcţie de înălţimea asizei şi distanţei dintre planşee, astfel ca să se realizeze o distribuire cît mai uniformă a ancorajelor pe înălţime (fig. 64 a).

b. Porţiunile de zidărie situate pe de o parte sau alta a golului de uşi sau ferestre av1nd lungimea de peste 1 m se vor ancora conf. pct. 13.1.8.a; cele cu lungimea egală sau mai mică de 1 m se vor ancora pentru toate gradele de protecţie antiseismică (fig. 646).

c. În traveile alcătuite din parapet şi gol de fereastră neîncadrat de zidărie, ancorarea zidăriei parapetului se va face de o parte şi alta a stâlpilor sau diafragmelor cu câte două bare la distanţă de câte 20 cm pe verticală de marginea inferioară a golului de fereastră şi de planşeu în cazul asizelor de 10 şi 20 cm şi la câte 30 cm în cazul asizelor de 15 şi 7,5 cm (fig. 64c).

13.1.9. Ancorarea zidăriei se va face cu mustăţi de oţel beton 0 6 mm, cu lungimea de 50 cm, scoase din stâlpi sau diafragme. În cazul porţiunilor de zidărie cu lăţimea sub 50 cm se vor folosi bare de ancorare de lungime corespunzătoare. În cazul elementelor de beton armat turnate în cofraje metalice, ancorarea zidăriei se va face cu bare fixate de stâlpi sau diafragme cu ajutorul bolţurilor împuşcate C 10x50 M 6E precum şi cu şaibe şi piuliţe ca în detaliile din fig. 65.

Protecţia anticorozivă a barelor de ancorare se va realiza prin înglobarea lor în mortar marca 50, care se va prepara la punctul de lucru. Împănarea zidăriei la partea superioară se va face cu mortar de ciment şi colţuri de cărămidă.

13.1.10. Pereţii despărţitori de 7,5 cm grosime se vor executa cu mortar marca 50 şi vor fi armaţi conform prevederilor pct. 8.5.3. Pereţii se vor ancora de stâlpi sau diafragme conf. pct. 13.1.8. în dreptul rosturilor armate, sau se vor lega de zidărie prin ţesere sau ancore metalice (fig. 66).

Zidăria armată 13.1.11. Tipurile şi mărcile de mortare utilizate la zidăria armată s­au indicat la

pct. 2. 13.1.12. La zidăria armată barele de armătură se prevăd în rosturile orizontale la

intervale pe înălţime de maximum cinci rânduri de cărămidă plină, respectiv 40 cm.

Zidăria complexă 13.1.13. Zidăria complexă este zidăria întărită, la intervale determinate prin

calcul sau constructiv, cu stâlpişori de beton armat cu care conlucrează la preluarea încărcărilor verticale sau orizontale.

13.1.14. Dimensiunea minimă a stâlpişorilor de beton armat şi armarea lor se va prevedea conform pct. 4.4.5.

13.1.15. Se recomandă ca, ori de câte ori este posibil, pe faţa exterioară să se aplice placaje termoizolatoare.

Zidăria mixtă 13.1.16. Zidăria mixtă, folosită pentru completări, consolidări etc, este alcătuită

la exterior dintr­un perete de beton iar la interior din zidărie de cărămidă plină aşezată în lung, cu rosturile ţesute la fiecare rând.

13.1.17. Pentru realizarea legăturilor dintre cei doi pereţi, la fiecare al patrulea rând se aşează câte o cărămidă transversală, la intervale de maximum 1 m în lungul zidului. Cărămizile aşezate transversal alternează pe înălţimea zidului.

13.1.18. La cel mult un metru pe înălţimea zidului se execută un rând continuu de legătură din cărămizi aşezate transversal .

Fig. 63 continuare

Cornişe 13.1.19.Cornişele şi brâiele, care depăşesc planul zidului cu cel mult jumătate din grosimea

lui, se pot realiza prin scoaterea treptată în consolă a cărămizilor, în trepte de cel mult 1/4 de cărămidă la fiecare rând, respectându­se şi prevederile de la pct. 8.7.

Coşuri 13.1.20. Coşurile de fum se vor executa din cărămizi pline presate pe cale umedă sau

cărămizi cu goluri verticale; în cazul utilizării cărămizilor cu goluri verticale, canalele de fum se vor căptuşi cu olane sau tuburi prefabricate de beton. Cărămizile cu goluri verticale se vor zidi cu mortar fluid (cu consistenţă 10­11 cm), iar golurile cărămizilor se vor umple cu mortar. Zidăria coşurilor obişnuite se va alcătui din cărămizi întregi. Fracţiunile de cărămizi se vor folosi numai pentru realizarea legăturilor. Zidăria va fi executată cu rosturi orizontale şi verticale bine umplute cu mortar.

Grosimea pereţilor canalelor de fum la pereţii interiori va fi de minimum 1/2 cărămidă. La montarea olanelor şi tuburilor, rosturile dintre ele vor fi umplute cu mortar, iar

golurile dintre olane sau tuburi şi zidărie, se vor umple cu mortar şi bucăţi de cărămidă.

13.2. Tehnologia de execuţie a zidăriilor 13.2.1. Dimensiunile, marca şi calitatea cărămizilor, precum şi marca mortarului de

zidărie vor fi obligatoriu cele prevăzute în proiect. Compoziţia mortarului va fi cea arătată în STAS 1030­85 şi în Instrucţiunile tehnice C 17­82, inclusiv cele cu adaus de cenuşă conf. deciziei ICCPDC Nr. 35/31.03.1980.

13.2.2. Consistenţa mortarului, determinată cu conul etalon pentru zidăria din cărămizi pline va fi de 8... 13 cm, iar pentru zidăria din cărămizi şi blocuri cu goluri verticale sau orizontale va fi de 7...8 cm.

13.2.3. Cărămizile, înainte de punerea lor în lucrare, se vor uda bine cu apă. Pe timp de arşiţă udarea trebuie făcută mai abundent.

13.2.4. La zidăria din cărămizi pline şi cu goluri verticale, rosturile orizontale şi verticale vor fi bine umplute cu mortar, dar lăsându­se neumplute pe o adâncime de 1... 1,5 cm de la faţa exterioară a zidului.

La zidăria din blocuri cu goluri orizontale, rosturile orizontale vor fi bine umplute cu mortar ca şi la zidăria din cărămizi pline sau cu goluri verticale. Pentru realizarea rosturilor verticale, mortarul se va aplica cu mistria numai pe porţiunile marginale ale blocurilor cu goluri orizontale înguste (fig. 67).

13.2.5. Orizontalitatea rândurilor de cărămizi sau blocuri se obţine utilizând rigle de lemn sau metal gradate la intervale egale cu înălţimea rândurilor de zidărie. Riglele se fixează la colţurile zidăriei. Verificarea orizontalităţii se va face cu o sfoară de trasat bine întinsă între aceste rigle.

13.2.6. Întreruperea execuţiei zidăriei se face în trepte, fiind interzisă întreruperea cu strepi.

13.2.7. Legăturile între ziduri, la colţuri, intersecţii şi ramificaţii se fac alternativ funcţie de tipul de cărămizi şi blocuri ceramice utilizate şi anume: primul rând de cărămizi se face continuu la unul din ziduri şi se întrerupe la cel de al doilea în dreptul intersecţiei. Rândul al doilea de la cel de al doilea zid se face continuu, întrerupând pe cel de la primul zid ş.a.m.d. Detaliile de alcătuire a legăturilor la colţuri, ramificaţii şi intersecţii sunt arătate în fig. 58...63. Legăturile dintre pereţii despărţitori şi pereţii din cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri verticale sau orizontale având asize diferite sunt arătate în fig. 66.

Tăierea cărămizilor pline sau cu goluri verticale necesare pentru realizarea legăturilor la colţuri, intersecţii, ramificaţii etc. se va face cu ciocanul de zidărie bine ascuţit sau cu o unealtă electrică cu disc abraziv. La zidăria din blocuri cu goluri ori­ zontale, se folosesc jumătăţi de blocuri care se livrează odată cu cele întregi sau cărămizi cu goluri verticale. Se interzice tăierea blocurilor cu ciocanul.

13.2.8. Ultimul rând al zidăriei, peste care urmează să se monteze elemente prefabricate, se va executa cu cărămizi aşezate în lung.

13.2.9. Ancorarea zidăriei de umplutură de structura clădirii (stâlpii sau diafragmele de beton armat) se face fie cu ajutorul mustăţilor de oţel beton, fie cu agrafe fixate pe bolţuri împuşcate cu pistolul conform prevederilor de la punctul 13.1.9 şi fig. 65.

Înainte de executarea zidăriei de umplutură, pe suprafeţele respective ale stâlpilor sau diafragmelor se va aplica un spriţ de mortar de ciment, iar rostul vertical dintre zidărie şi elementul de structură va fi umplut complet cu mortar.

13.2.10. La executarea zidăriei armate, se va acorda o atenţie deosebită poziţionării corecte a barelor de armătură şi realizării grosimii necesare a mortarului de acoperire a armăturii în rosturile orizontale.

13.2.11. La executarea zidăriei complexe, în cazul în care armătura stâlpişorilor se realizează din carcase prefabricate (cazul curent), acestea se vor monta înainte de executarea zidăriei legându­le de mustăţile nivelului inferior.

Pe măsura executării zidăriei, în rosturile orizontale ale acesteia se aşează barele orizontale de legătură cu stâlpişorii, înglobându­le în mortar marca 50, obţinut când este cazul prin îmbogăţirea locală a dozajului de ciment. Rosturile zidăriei din dreptul stâlpişorilor se lasă neumplute cu mortar pe o adâncime de cca. 2 cm pentru realizarea

unei legături cît mai bune cu stâlpişorii. Turnarea betonului se face în straturi cu înălţimea de cca. 1 m, după udarea

prealabilă a zidăriei şi cofrajului. Îndesarea betonului se face cu vergele. Se interzice folosirea în acest scop a vibratoarelor sau baterea cofrajului cu ciocanul.

13.2.12. La zidurile cu grosimea de cel puţin o cărămidă, se vor zidi de o parte şi de alta a golului câte 3 ghermele la fiecare gol de uşă şi câte 2 ghermele la fiecare gol de fereastră. Ghermelele din lemn vor fi impregnate cu carbolineum sau cufundate de 2...3 ori într­o baie de bitum fierbinte.

La zidurile din blocuri cu goluri orizontale, modul de fixare a ghermelelor este arătat în fig. 68. La aceste ziduri, atunci când tocul sau căptuşeala nu acoperă toată grosimea zidului, golurile orizontale ale blocului se vor umple cu bucăţi de cărămizi care se fixează cu mortar.

13.2.13. Rosturile zidăriei coşurilor se vor ţese la fiecare rând şi vor fi complet umplute folosindu­se mortar de aceeaşi marcă ca la zidăria pereţilor.

Se vor monta numai olane şi tuburi de beton care nu prezintă defecte. Execuţia va fi îngrijită, astfel ca suprafaţa interioară a coşului să fie netedă. Coşurile pe porţiunea din podul clădirilor se vor tencui şi se vor spoi cu var. La

executarea coşurilor se va ţine seama şi de prevederile STAS 6793­82 ”Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Coşuri, canale de fum pentru focare obişnuite la construcţii civile. Prescripţii generale”, precum şi de prevederile de la pct. 8.2.

13.2.14. Zidăria aparentă se va executa cu cărămizi de calitatea A. Rosturile vor fi drepte, paralele şi de grosime egală. În acest scop se va utiliza o riglă de oţel de grosimea rostului, care se aşează pe marginea rândului de zidărie imediat inferior celui care se execută.

Rostuirea se face cu mortarul prevăzut în proiect (norma de deviz) şi se va fugui cu fierul de rostuit.

Mortarul scurs pe faţadă şi petele lăsate de acesta se vor îndepărta cu acizi diluaţi şi se vor spăla bine cu apă.

13.2.15. Placarea diafragmelor de beton armat cu cărămizi sau blocuri ceramice, se va executa între centurile de beton armat scoase în consolă în dreptul planşeelor ca în fig. 69. Zidăria se va împăna între centuri conform prevederilor pct. 13.1.9. Spaţiul dintre zidărie şi diafragmă (de 1 . . .2 cm) se va umple bine cu mortar odată cu executarea zidăriei. În zone seismice de grad 7, 8 şi 9 placajul va fi ancorat de diafragmă cu bare de oţel beton (înglobate în rosturi orizontale).

Ancorarea se face cu mustăţi @ 6 mm având lungimea de cca 30 cm, scoase din diafragmă sau fixate cu ajutorul bolţurilor împuşcate conform pct. 13.1.9. Mustăţile se vor prevedea la intervale de câte 90 cm pe orizontală şi 60 cm pe verticală şi se vor îndoi în dreptul rosturilor orizontale, înglobându­se în mortar. Armarea rosturilor orizontale ale zidăriei se va face pe toată lungimea lor cu bare de oţel beton Ø 6­8 mm, la intervale de câte 60 cm pe înălţime. Barele se vor ancora la intervale de cca. 90 cm de mustăţile scoase în acest scop din diafragmă, precum şi de mustăţile scoase din diafragmele transversale sau din stâlpi.

13.2.16. Obiectele sanitare care se montează pe zidăria din cărămizi şi blocuri cu goluri orizontale se vor fixa în dibluri de lemn care se prevăd în goluri executate cu ajutorul unei freze sau cu o daltă subţire cu lama de 5 mm bine ascuţită (fig. 70).

13.2.17. Condiţiile de calitate şi verificarea calităţii lucrărilor de zidărie de cărămidă sunt cele arătate în STAS 10109/1­82 şi în ”Normativ pentru verificarea calităţii lucrărilor de construcţ i i şi de instalaţii aferente” indicativ C 56­85.

În anexa 4 se dau abaterile limită faţă de dimensiunile stabilite prin proiect sau prin presctripţiile legale în vigoare.

Verificarea calităţii zidăriilor se face pe tot timpul execuţiei lucrărilor conform prevederilor cap. 4 din Normativul C 56­85, de către şeful de echipă şi maistru, iar la lucrări ascunse şi de către ajutorul şefului de brigadă şi reprezentantul beneficiarului. Pentru elementele de beton armat care intră în compunerea zidăriilor se aplică prevederile cap. 3 din normativ. Rezultatele tuturor verificărilor care se referă la zidării portante ce urmează a se tencui sau care au rol de izolare termică sau fonică, se înscriu în procesele verbale de lucrări ascunse.

La încheierea fazei de roşu se fac verificări scriptice şi directe, prin sondaj, pe baza cărora comisia de recepţie încheie un proces­verbal în care se consemnează verificările efectuate, rezultatele obţinute şi concluziile cu privire la posibilitatea continuării lucrărilor.

13.2.18. La executarea lucrărilor pe timp friguros se vor lua măsurile prevăzute în ”Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente” indicativ C 16­84.

13.3. Măsuri de tehnica securităţii muncii La executarea lucrărilor de zidărie se vor respecta prevederile din: ­ Norme republicane de protecţia muncii, aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul

Sănătăţii cu Ordinele nr. 34/1975 şi 60/1975, inclusiv modificările aprobate cu ordinul 110/1977 şi 39/1977.

­ Norme de protecţie a muncii în activitatea de construcţii­montaj, aprobate de M.C.Ind. cu ordinul nr. 1233/D 1980.

­ Norme generale de protecţie împotriva incendiilor, la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor, aprobate prin Decretul nr. 290/16 august 1977;

­ NTS pentru CM cap. XVIII­C­1969. ­ Norme specifice de protecţie a muncii pentru activitatea întreprinderilor de

construcţii montaj şi de deservire aparţinând consiliilor populare (CPMB, CCMB ­ 1977) în special cap. XXVI.

ANEXA I

CALCULUL LA FLAMBAJ

1. Lungimea de flambaj a pereţilor se va determina funcţie de dimensiunile panourilor de pereţi şi de modul de fixare pe contur a acestora, cu relaţia:

o f h K e ⋅ = unde: ho ­ înălţimea liberă a peretelui între două planşee succesive; K ­ coeficient funcţie de legăturile de pe contur ale pereţilor cu alte elemente ale

structurii. 2. Pentru clădirile a căror pereţi nu se pot deplasa perpendicular pe planul

lor datorită rigidităţii planşeelor, coeficientul K se determină cu ajutorul diagramei din fig. I. l trasată în conformitate cu STAS 10109/1­82 tabelul 14.

3. Pentru pereţii consideraţi cu legături elastice la vârf (vezi pct. 9.2.1. b) coeficientul K este dat în fig. 39 b.

4. În cazul în care în pereţi sunt prevăzute goluri cu înălţimea mai mare de 0,6 ho laturile ce mărginesc golul vor fi considerate libere.

Golurile având suprafeţele mai mici de 0,50 m 3 nu se vor lua în considerare.

Anexa 1

ANEXA II

DETERMINAREA COEFICIENTULUI η

η = coeficientul de supraîncărcare prin care se ţine seama de efectul torsiunii.

notaţii: CM = centrul masic CR = centrul de rigiditate

RELAŢIA GENERALĂ

o

i

S S ∑ ∆

+ = 1 η ∑ = n

k o S S 1

DETERMINAREA EXPRESIEI ΣSi

a) pe direcţia y:

( ) ∑ ∑ ∑

+ = ∆ 2 2 2 i ci i ci

i ci x o iy y T x T

x T e S S

în care: ex = ex1 + ex2 ex1 = eg’ ­ eo’

∑ ∑ =

ci

i ci

T x T

x '

0 '

ex2 = 0,005 L sau ex2 = 0,075 L (vezi P100­81)

a) pe direcţia x:

( ) ∑ ∑ ∑

+ = ∆ 2 2 2 i ci i ci

i ci y o ix y T y T

y T e S S

în care: ey = ey1 + ey2 ey1 = eg’ ­ eo’

∑ ∑ =

ci

i ci

T y T

y '

0 '

ey2 = 0,005 L sau ey2 = 0,075 L

Se recomandă organizarea calcului într­un tabel.

ANEXA III

A N

o = σ

l = lungimea peretelui; H = înălţimea totală a peretelui în cazul pereţilor plini; het = înălţimea etajului la pereţi cu goluri la care se ia in consideraţie efectul

buiandrugilor. Diagrama se poate aplica orientativ şi la secţiuni în formă de I, T, L înmulţindu­

se raportul H l cu:

i

i

A A

5 , 1 µ

resp. i

id i

A A5 , 1

µ

Relaţia de compatibilitate este: • pentru zidărie simplă:

p

o

o

p

o et R R

e h l

H l σ

σ 8 , 0

1 1 2 1

5 , 1 + × =

=

• pereţi plini: Z = 0,75 H

• pereţi cu goluri, ţinându­se seama de efectul buiandrugilor: Z= 1,13 het

Pentru notaţii μ i , Ai, şi Aid vezi pct. ll.6 şi 11.7, iar pentru valori ale coeficientului Ø vezi tabelul 14.

CUPRINS

1. Prevederi generale 2. Materiale 3. Alcătuirea structurilor rezistenţă

3.1. Conformarea de ansamblu şi forma structurii 3.2. Dimensiunile tronsoanelor de clădiri 3.3. Rosturi între tronsoane 3.4. Categorii de pereţi şi structuri

4. Pereţi structurali 4.1. Pereţi portanţi 4.2. Pereţi de contravântuire 4.3. Goluri şi şliţuri în pereţi 4.4. Intărirea pereţilor structurali din zidărie 4.5. Buiandrugi

5. Alcătuirea planşeelor 6. Alcătuirea infrastructurii 7. Prevederi suplimentare pentru alcătuirea structurilor din zidărie portantă amplasate pe terenuri slabe şi pe pământuri contractile 8. Alcătuirea şi ancorarea elementelor nestructurale 9. Calculul structurilor din zidărie portantă la încărcări gravitaţionale 10. Calculul pereţilor la încărcări orizontale ce acţionează perpendicular pe planul lor 11. Calculul structurilor din zidărie la acţiuni orizontale (seismice) 12. Verificarea planşeelor ca diafragme orizontale 13. Executarea zidariilor din caramizi si blocuri ceramice

Anexa I.. Calculul la flambaj Anexa II. Determinarea coeficientuluiη Anexa III. Diagrama pentru determinarea coeficientului φ pe n t r u s e c t i u n i d r e p t u n gh i u l a re l a n i ve l u l 0 .

3. Construcţii de zidărie

3.1.P 2­75 „Normativ privind alcătuirea şi calcul structurilor din zidărie" Modificările sînt conform Normativului P 2­85 aprobat de ICCPDC cu decizia nr. 51 din 26

septembrie 1985, publicat în Buletinul construcţiilor nr. 11/1985. 3.2. P 104­83 „Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea pereţilor şi

acoperişurilor din elemente din beton celular auloclavizat" Punctul 2.5.3 se reformulează astfel: La elaborarea proiectului, pereţii despărţitori vor fi modulaţi pe cît posibil pe modulul de 60

cm (lăţimea panourilor). De această modulare se va ţine seama şi la amplasarea golurilor de uşi. În jurul golurilor de uşi se vor prevedea în mod obligatoriu numai panouri de 60 cm lăţime

(fig. 35 se modifică în acest sens). Rostul dintre tîmplărie şi b.c.a. se va umple cu mortar adeziv. Pentru acoperirea unor lungimi nemodulate de pereţi se pot folosi panouri de completare cu

lăţimea mai mică de 60 cm, realizate prin tăierea panourilor curente, cu condiţia ca aceste com­ pletări să fie făcute în cîmpul peretelui, să fie realizate dintr­o singură bucată pe înălţime şi să aibă lăţimea de minimum 40 cm.

Se va urmări ca numărul panourilor de completare să fie cît mai mic, iar porţiunile rezultate din tăiere să fie utilizate şi ele ca elemente de completare (a se vedea pct. 2.4.4.).

Completările cu lăţimea mai mică de 40 cm se vor realiza din plăci nearmate de 60 cm lungime, de aceeaşi grosime cu panourile, zidite prin lipire cu mortar adeziv.

Nu se admite folosirea panourilor de completare la ramificaţii şi colţuri. Fig. 16 se elimină. Punctul 2.5.5 se elimină. Punctul 2.8.3 se reformulează astfel: Tîmplăria se va fixa cu şuruburi în dibluri din material plastic (fig. 25 şi 26) sau în dibluri

de lemn fixate în b.c.a. cu mortar adeziv. Punctul 3.33.f se reformulează astfel: Panourile se vor monta succesiv începînd de la un element portant al structurii (stîlp,

perete), ţinînd seama de prevederile de la pct. 2.5.3. Panourile de completare se vor realiza la şantier prin tăierea în lung a unui panou cu o unealtă electrică portabilă cu disc abraziv sau cu fierăstrăul din trasa de scule pentru lucrări de zidărie. Nu se admite folosirea de plăci sau panouri de completare tăiate prin cioplire.