COMITETUL DE STAT PENTRU ECONOMIA ŞI ADMINISTRAŢIA LOCALA

ORDIN Nr. 157 din 21 iunie 1973

PENTRU APROBAREA „INSTRUCŢIUNILOR TEHNICE DE PROIECTARE A SPAŢIILOR VERZI

PENTRU LOCALITĂŢILE URBANE'' — INDICATIV P. 41­73

Preşedintele Comitetului de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală, Avind în vedere referatul nr. 341/17 aprilie 1973 al Direcţiei de gospodărie comunală,

locativă, drumuri şi poduri, In temeiul Decretului nr. 453 din 22 mai 1969 privind organizarea şi funcţionarea

Comitetului de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală, cu modificările ulterioare,

DISPUN :

Art. 1. Se aprobă „Instrucţiunile tehnice de proiectare a spaţiilor verzi pentru localităţile urbane — indicativ P. 41­73, anexă la prezentul ordin.

Aplicarea prevederilor acestor instrucţiuni tehnice este obligatorie pentru toate unităţile care proiectează sau execută lucrări de spaţii verzi în localităţile urbane.

Art. 2. Instrucţiunile tehnice aprobate prin prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lor în Buletinul Construcţiilor.

Pe aceeaşi dată încetează valabilitatea „Instrucţiunilor tehnice pentru proiectarea spaţiilor verzi în oraşe — indicativ P. 41­ 66, aprobate prin ordinul Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectură şi Sistematizare, nr. 658 din 28 decembrie 1966.

p. PREŞEDINTE, NICOLAE TABIRCA

COMITETUL DE STAT PENTRU ECONOMIA ŞI ADMINISTRAŢIA LOCALA

INSTRUCŢIUNI TEHNICE DE PROIECTARE Indicativ P. 41­73 A SPAŢIILOR VERZI PENTRU LOCALITĂŢILE URBANE Inlocuieste P. 41­66

1. GENERALITĂŢI

1.1. Spaţiul verde constituie o componenţă principală a ansamblului urbanistic prin funcţiunile multiple pe care le îndeplineşte ca element de recreare si odihnă a populaţiei orăşeneşti şi de completare a ansamblurilor arhitecturale în toate compartimentele ce compun cadrul de viaţă orăşenească, precum şi ca factor de îmbunătăţire a microclimatului, de ­ punere în valoare sau de corectare a deficienţelor cadrului natural şi de atenuare sau anihilare a unor nocivităţi.

Indeplinirea acestor funcţiuni în condiţii optime este determinată de modul corespunzător de rezolvare a sistemului de spaţii verzi din perimetrul construibil şi teritoriul preorăşenesc, precum şi a fiecărei unităţi de spaţiu verde ce alcătuieşte acest sistem.

1.2. Instrucţiunile tehnice de proiectare a spaţiilor verzi pentru localităţile urbane au drept scop să stabilească principalele jaloane de orientare a proiectării sistemului de spaţii verzi pentru oraşe şi municipii, precum şi a unităţilor de spaţii verzi componente.

In acest sens, instrucţiunile conţin criteriile de clasificare şi sistemele de constituire a spaţiilor verzi, indicaţii referitoare la : proporţionarea diverselor părţi componente ale unitaţilor de spaţii verzi; cantităţile de material săditor de arbori, arbuşti şi plante floricole folosite la amenajarea spatiilor

Elaborate de:

INSTITUTUL DE STUDII ŞI PROIECTĂRI Aprobate de CSEAL PENTRU CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII cu ordinul nr. 157 DE GOSPODĂRIE COMUNALA (ISPGC) din 21 iunie 1973

verzi; distanţele dintre plantaţii şi alte dotări; dimensionarea unor utilităţi. Instrucţiunile conţin, de asemenea, indicaţii pentru dimensionarea şi organizarea bazelor

floricole şi a bazelor dendrologice, care produc materialul săditor folosit la amenajarea spaţiilor verzi.

Prezentele instrucţiuni nu se referă la proiectarea: spaţiilor verzi din zonele industriale şi din incintele unor unităţi cu regim special de exploatare (staţii de tratare a apei, staţii de epurare etc), precum şi la spaţiile plantate pe drumurile publice (naţionale, judeţene şi comunale).

2. TERMINOLOGIE

In scopul folosirii unei terminologii unitare în proiectarea spaţiilor verzi se definesc următorii termeni specifici şi utilizaţi în acest domeniu:

2.1. Alee carosabilă — drum amenajat în spaţiu verde pentru circulaţia vehiculelor şi a pietonilor.

2.2. Alee pietonală — drum amenajat în spaţiu verde, exclusiv pentru circulaţia pietonilor, avînd lăţimea minimă de 0,75 m sau un multiplu de 0,75 m.

2.3. Bază dendrologică (pepinieră) — unitate de producţie organizată şi dotată cu construcţiile şi utilităţile necesare producerii materialului săditor (puieţilor) de arbori şi arbuşti din specii ornamentale, folosit la amenajarea spaţiilor verzi.

2.4. Bază floricolă — unitate de producţie formată dintr­un ansamblu de sere, răsadniţe, teren de cultură şi construcţii anexe, avînd ca profil producerea materialului săditor floricol pentru amenajarea spaţiilor verzi.

2.5. Fîşie plantată stradală — spaţiu verde amenajat în cadrul străzii, pe porţiunile de teren prevăzute în acest scop de profilul străzii, fie în lungul trotuarelor pentru separarea acestora de partea carosabilă, fie în lungul (carosabilului pentru separarea a două căi de circulaţie cu sensuri sau mijloace de transport diferite. In acest din urmă caz un se plantează arbori.

2.6. Formaţiune florală (parter) — suprafaţă de teren, de diferite forme, plantată cu material săditor floricol, care participă la compoziţia spaţiului verde.

2.7. Gard viu — plantaţie de arbuşti sau din unele specii de arbori ce se pretează la tuns, dispuşi pe unul sau mai multe rînduri paralele şi apropiate.

2.8. Gazon — covor verde rezultat din semănarea în amestec a ierburilor perene graminee şi leguminoase, care se coseşte la intervale scurte de timp pentru a se menţine la o anumită înălţime şi ase îndesi şi care participă la compoziţia spaţiului verde.

2.9. Grădina complexului de locuit — spaţiu verde cu suprafaţa de 1—3 ha, amplasat compact în cadrul complexului de locuit, de regulă în centrul acestuia, care asigură spaţiul de odihnă şi recreare zilnică a locuitorilor complexului de locuit respectiv.

2.10. Grădină de cartier — spaţiu verde cu suprafaţa de 3—20 ha, amplasat pe cît posibil în centrul cartierului care asigură spaţiul de odihnă şi recreare a locuitorilor din raza de servire a acestuia. Cuprinde unele dotări cu scopuri utili J tare şi de agrement şi poate dispune de suprafeţe amenajate pentru desfăşurarea unor activităţi sportive necompetitionale, precum şi terenuri de joacă pentru copii.

2.11. Grădină orăşenească — spaţiu verde cu aceeaşi suprafaţă şi aceleaşi funcţiuni ca şi grădina de cartier, corespunzătoare oraşelor mici, în care nu sînt diferenţiate cartiere.

2.12. Grădină botanică — spaţiu verde cu profil specializat a cărui amenajare este subordonată scopului principal de prezentare a florei pe baza unor criterii ştiinţifice şi didactice.

2.13. Material săditor dendrologic ornamental (puieţi de talie mare de arbori şi de arbuşti ornamentali) — puieţi de talie mare de arbori şi de arbuşti din specii ornamentale folosiţi la amenajarea spaţiilor verzi.

2.14. Material săditor floricol (răsaduri de plante floricole — răsaduri de plante floricole folosite la amenajarea spatiilor verzi.

2.15. Oglindă de apă — element compoziţional al spaţii: lui verde, constituit dintr­o suprafaţă acoperită cu apă ce poate avea diferite forme şi poate îndeplini diferite funcţiuni.

2.16. Parc — spaţiu verde cu suprafaţa mai mare de 2 ha, situat în perimetru construibil sau adiacent acestuia, care cuprinde zone pentru diferite forme de odihnă, mai amplu mai pronunţat specializate decît cele din grădină.

2.17. Peluza ­ suprafaţă de teren acoperită cu gazon, care participa la compoziţia spaţiului verde.

2.18. Plantaţie de arbori în linie ­ arbori plantaţi în linie pe un, singur rînd de­a lungul, trotuarelor, cu scopul principal de apăra pietonii contra insolaţiei şi a altor factori nocivi, precum şi cu scopul de a contribui la estetica străzii.

Plantaţia se realizează cu arbori din anumite specii indicate şi cu puieţi de talie mare special produşi în acest scop.

2.19. Plantaţie de proiecţie — plantaţie de arbori şi arbuşti creată după: anumite scheme de plantare şi avînd scopuri multiple de protecţie contra vînturilor dominante, protectie sanitară, protecţia surselor de apă etc.

2.26. Plante floricole — plante ierboase şi semilemnoase cu aspect decorativ, care se folosesc la amenajarea spaţiilor verzi şi care se grupează după ciclul citai şi sezonul de folosire în : — plante floricole anuale cu ciclu vital de un an şi folosite în sezonul de vară ; — plante floricole bienale cu ciclu vital de doi ani şi folosite în sezonul de toamnă şi primăvară — plante floricole perene cu ciclu vital de mai mulţi ani şi care se menţin în formaţiunile florale timp de aproximativ 5 ani.

2.21. Rază de servire— distantă la care o unitate de spaţiu verde poate exercita influenţa, în sensul accesibilităţii acesteia de către vizitatori, cu orice mijloc de transport.

2.22 Scuar — spaţiu verde cu suprafaţa de maximum 3,00 ha, amplasat în perimetrul construibil pentru întregirea compoziţiei uhei dotări orăşeneşti şi pentru a servi ca loc de odihnă de scurtă durată.

2.23. Sistem de spaţii verzi — totalitatea unităţilor de spaţiu verde constituite în perimetru construibil şi teritoriul preorăşenesc.

2.24. Sistematizarea unităţii de spaţiu verde — sistematizarea şi organizarea unei unităţi de spaţiu, verde în zone pentru diferite forme de odihnă, precum şi stabilirea tramei de alei şi a tuturor dotărilor în funcţie de metoda de compoziţie adoptată.

2.25. Spaţiu verde — suprafaţă de teren amenajată în perimetru construibil sau în afara acestuia, avînd fondul dominant construit din vegetaţie, căreia i se asociază o serie de dotări cu caracter, utilitar, de agrement sau cultural şi care, îndeplineşte funcţiuni de agrement, igienico­ sanitare, social­culturale, utilitare şi de înfrumuseţare.

2.26. Spaţiu verde din cadrul complexului de locuit — spaţiu verde amenajat cu scopul de a încadra ansamblul arhitectural al complexului de locuit, de a asigura locurile de odihnă şi recreare a adulţilor şi copiilor, precum şi pentru, îmbunătăţirea microclimatului.

2.27. Spaţiu verde din cimitir — spaţiu verde amenajat în general de­a lungul aleelor din cimitir, cu scopul principal de înfrumuseţare.

2.28. Spaţiu verde din incinta expoziţiilor — spaţiu verde amenajat în incinta unei expoziţii, cu scopul de a întregi ansamblul arhitectural şi de a crea un cadru estetic.

2.29. Spaţiu verde din incinta întreprinderilor industriale — spaţiu verde amenajat în incintele industriale, cu scopul de a se crea condiţii pentru recrearea şi odihna muncitorilor în timpul repaosului, de a ameliora factorii climatici dăunători pentru desfăşurarea procesului de producţie şi de a completa ansamblul arhitectural.

2.30. Spaţiu verde din incinta unităţilor social­culturale şi de învăţămînt — spaţiu verde amenajat în incintele : spitalelor, creşelor, şcolilor, grădiniţelor, institutelor de învăţămînt superior, caselor de cultură etc, al cărui scop şi compoziţie sînt determinate de profilul instituţiei respective.

2.31. Spaţiu verde din incinta unităţii zoologice — spaţiu verde amenajat în incinta punctului, grădinii sau parcului zoologic, în afara amplasamentelor animalelor, cu scopul de a crea un mediu adecvat şi un cadru estetic.

2.32. Teren de joacă — suprafaţa de teren delimitată în cadrul unei unităţi de spaţiu verde, care se amenajează şi se dotează cu jocuri pentru copii de diferite vîrste.

2.33. Unitate de spaţiu verde — spaţiu verde cu suprafaţă delimitată şi cu funcţiuni distincte în cadrul sistemului de spaţiu verde (scuar, grădină de cartier, parc etc).

2.34. Zonă de agrement— spaţiu verde situat în afara perimetrului construit şi amenajat într­o pădure existentă sau pe un alt teren, cu scopul de a se asigura condiţiile necesare, în special pentru odihna săptămînală a locuitorilor din localitatea respectivă; cuprinde amenajările necesare satisfacerii cerinţelor şi nevoilor de odihnă şi recreare ale vizitatorilor.

Termenul „zonă de agrement” înglobează şi termenii de „pădure­parc” şi „pădure de agrement” folosiţi la zonarea funcţională a pădurilor pentru diferenţierea acestora din punct de vedere al regimului de gospodărie.

3. CLASIFICAREA SPAŢIILOR VERZI

Spaţiile verzi orăşeneşti se clasifică în funcţie de criteriul de amplasare şi de criteriul de folosinţă ; astfel :

Criteriul de amplasare

După acest criteriu, spaţiile verzi se grupează în raport cu poziţia teritorială a acestora şi anume :

3.1. Spaţiile verzi din perimetrul construibil sînt situate în limitele determinate de schiţa de sistematizare pentru acest perimetru.

Din această grupă fac parte: scuarurile, grădinile, parcurile, spaţiile verzi din cadrul complexului, de locuit, fîşiile plantate stradale, plantaţiile de arbori în linie, spaţiile verzi din

incintele unităţilor social­culturale şi de învăţămînt, spaţiile verzi din incinta expoziţiilor, spaţiile verzi din cimitire, spaţiile verzi din incinta unităţilor zoologice, plantaţiile de protecţie.

3.2. Spaţiile verzi din teritoriu preorăşenesc sînt situate în afara perimetrului construibil. Din această grupă fac parte zonele de agrement constituite în fondul forestier existent sau în afara acestuia, precum şi unele unităţi de spaţii verzi din cele menţionate la pct. 3.1, amplasate în teritoriul preorăşenesc.

Criteriul de folosinţă

Avînd la bază acest criteriu, spaţiile verzi se clasifică atît din punct de vedere al limitării accesului pentru vizitatori, cît şi din punct de vedere al profilului unităţii de spaţii verzi şi anume:

3.3. Spaţiile verzi cu acces nelimitat, din care fac parte: scuarurile, grădinile, parcurile, spaţiile verzi din cadrul complexului de locuit, fîşiile plantate şi zonele de agrement.

3.4. Spaţiile verzi cu acces limitat, considerate spaţiile verzi din incintele : institutelor social­culturale şi de învăţămînt; întreprinderilor industriale, expoziţiilor; cimitirelor şi unităţilor zoologice, precum şi grădinile botanice.

3.5. Spaţii verzi cu profil specializat, care includ grădinile botanice şi plantaţiile de protecţie.

4 PRINCIPII DE CONSTITUIRE A SISTEMULUI DE SPATII VERZI

In perimetrul construibil

In funcţie de condiţiile geo­climatice şi de concepţia urbanistică, sistemele de spaţii verzi ale localităţilor urbane se pot constitui în trei modalităţi caracteristice: 1 —sistemul de fîşii; —sistemul de pete; —sistemul mixt (fîşii şi pete).

4.1. Sistemul de fîşii se caracterizează prin aspectul de reţea continuă în planul oraşului. Acest sistem, în funcţie de schema urbană, poate fi: radial, concentric sau mixt (radial­ concentric) pe de o parte şi longitudinal, transversal sau mixt (longitudinal­transversal) pe de altă parte.

Sistemul este specific oraşelor cu relief terasat sau oraşelor cu relief plat şi cu schema stradală regulată, în care compartimentarea unităţilor componente se face prin intermediul unor magistrale ample.

Acest sistem, avînd la bază principiul continuităţii, este cel mai eficient din punct de vedere al realizării funcţiilor igienico­sanitare, mai ales în carurile în care fîşiile se continuă în afara perimetrului prin zone de agrement.

4.2. Sistemul în pete se caracterizează prin răspîndirea izolată în teritoriu a unităţilor de spatii verzi.

Sistemul este caracteristic oraşelor cu relief frămîntat sau cu schemă neregulată a reţelei stradale, în care organizarea spaţiilor verzi se face în raport cu disponibilităţile locaţe.

4.3. Sistemul mixt (fîşii şi pete) se caracterizează prin îmbinarea celor două sisteme descrise mai sus.

Acest sistem este cel mai răspîndit, adaptîndu­se condiţiilor curente de restructurare a oraşelor. In acelaşi timp, sistemul răspunde cel mai bine dezideratelor funcţionale şi estetica ale oraşelor.

In teritoriul preorăşenesc

4.4. Spaţiile verzi din afara perimetrului construibil se organizează cu precădere prin dotarea corespunzătoare funcţiilor de odihnă şi agrement a pădurilor existente.

In cazul în care lipsesc pădurile, se recomandă plantarea unor suprafeţe corespunzătoare, în vederea realizării în perspectivă a zonelor de agrement.

Constituirea sistemului de zone de agrement se face avîndu­se în vedere următoarele principii :

a) Amorsarea — pe cît posibil — la sistemul de spaţii verzi din perimetrul construibil ; b) Amplasarea, în raport cu localitatea respectiva, în faţa vînturilor dominante şi de cea mai

mare intensitate ; c) Accesibilitatea ; d) Omogenitatea răspîndirii în teritoriu.

5. PRINCIPII ŞI METODE DE ORGANIZARE (COMPOZIŢIE) A UNITĂŢILOR DE SPAŢII VERZI

5.1. Problemele de organizare (compoziţie) a unităţilor de spaţii verzi sînt multiple şi variate. La soluţionarea acestora se recomandă să se ia în considerare următoarele principii :

a) Folosirea calităţilor peisagiului natural şi eliminarea defectelor acestuia. b) Axarea compoziţiei pe particularităţile naturale ale situaţiei actuale, atît în ceea ce

priveşte relieful, cît şi vegetaţia existentă. c) Realizarea de compoziţii corespunzătoare programului unităţii de spaţiu verde în

ansamblu şi a părţilor componente ale acesteia. d) Stabilirea unei proporţii armonioase a părţilor componente între ele şi în ansamblu. e) Amplasarea acceselor în incinta spaţiului verde pe direcţiile principale de circulaţie

ale vizitatorilor. f) Crearea de compoziţii armonioase de forme şi culori cu ajutorul vegetaţiei şi a

elementelor de construcţii. 5.2. Modul de soluţionare a sistematizării şi organizării unităţilor de spaţiu verde se poate

încadra într­una din următoarele metode (stiluri) : a) Metoda (stilul) geometrică, caracterizată în principal prin : — Organizarea teritoriului în părţi cu forme geometrice, regulate, dispuse de obicei în mod

simetric faţă de una sau mai multe axe de simetrie, care sînt totodată şi axe de perspectivă. — Tratarea zonelor centrale sub forma unor peluze ample, pe care se amplasează cel mult

anumite formaţiuni floricole sau arbuşti tunşi pentru a lăsa perspectiva cît mai liberă, precum şi organizarea cadrului vertical prin introducerea arborilor şi arbuştilor în grupuri de forme regulate, pe măsura distanţării pe axul compoziţiei.

— Prevederea unor alei drepte şi largi. — Adoptarea unor forme geometrice regulate îri organizarea oglinzilor de apă şi a pieţelor. — Folosirea de arbori şi arbuşti cu forme regulate în general tunşi în forme geometrice. —Amplasarea vegetaţiei, în special arbuştii şi plantele floricole, în figuri geometrice

regulate. Această metodă este indicată pentru organizarea scuarurilor din faţa unor construcţii

reprezentative, cu scopul de a accentua aspectul monumental al acestora, precum şi pentru rezolvarea unor părţi din grădini şi parcuri.

Spaţiile verzi organizate după această metodă se dotează cu elemente decorative, subordonate scopului principal al compoziţiei în ceea ce priveşte dispoziţia lor în plan.

De asemenea, în cuprinsul acestora se pot prevedea locuri de odihnă cu banci şi mici pavilioane amplasate astfel încît să nu întrerupă compoziţia de ansamblu.

Pentru realizarea unor efecte decorative în timpul nopţii se va acorda o deosebită atenţie sistemului de iluminare a spaţiului verde, cu ajutorul căruia se va urmări să se sublinieze anumite aspecte ale compoziţiei. In zona centrală se va urmări valorificarea, în special, a coloritului panterelor prin instalarea de corpuri de iluminat pitice, iar spre exterior se vor valorifica pers­ pectivele prin utilizarea surselor de lumină adecvate.

b) Metoda (stilul) peisagistică caracterizată în general prin tendinţa de imitare a naturii şi anume:

—Punerea în valoare a reliefului natural, în scopul obţinerii de perspective variate şi valoroase, cu intervenţii minime, de modelare şi geometrizare. Consolidările necesare se fac prin lucrări care să se înscrie în mod armonios în cadrul natural şi care să evidenţieze cît mai puţin intervenţia omului. De asemenea, diferenţele de relief se pot specula pentru accentuarea jocurilor de umbră şi lumină.

—Aleele din cuprinsul compoziţiei au un traseu liber, serpuitor, care îmbracă formele reliefului, astfel încît să permită o mai bună valorificare a frumuseţilor naturale ale grupărilor de vegetaţie cu aspecte deosebite, ale oglinzilor de apă etc.

— Vegetaţia dispusă într­un mod cît mai natural şi totodată decorativ. Grupurile de arbori şi arbuşti constituie amestecuri de esenţe, de culori, de forme şi de dimensiuni cît mai variate. In funcţie de condiţiile de relief şi de dimensiunile terenului pot domina fie peluzele întinse cu grupări dispersate de arbori şi arbuşti, fie masivul plantat cu alternanţe de desişuri şi luminişuri, cu scopul de a se obţine succesiunea planurilor de perspectivă cu amestecul şi dispoziţia variată a coloritului.

­Oglinzile de apă prezintă forme diferite, asemănătoare eu cele intîlnite în natură şi anume lacuri, cursuri de apă liniştite, cascade printre stînci etc.

­Diferitele construcţii din dotarea spaţiului verde se vor incadra în aspectul pitoresc general, folosindu­se in acest scop materialele de construcţii corespunzătoare.

Se indică ca această metodă să se aplice la organizarea grădinilor si parcurilor din zone cu relief variat, precum şi a zonelor de agrement în cuprinsul pădurilor existente.

Pentru a se permite accesul în timpul nopţii şi pentru valorificarea elementelor caracteristice şi realizarea unor efecte estetice de noapte, se dotează spaţiul verde cu un sistem de iluminat adecvat compoziţiei peisagistice. Iluminatul trebuie să fie discret, lipsit de stridenţă şi fără o afirmare a corpurilor de iluminat. Se va urmări ca prin instalarea de corpuri de iluminare corespunzătoare să se scoată în relief unele siluete de arbori său, unele buchete de arbori de diferite specii şi forme, să se pună în valoare unele formaţiuni florale, elemente decorative etc. De asemenea, se va urmări să se asigure locurile de odihnă cu un iluminat difuz, care este odihnitor, iar zonele din vecinătatea acestora să fie iluminate mai puternic pentru a atrage insectele.

c) Metoda (stilul) mixtă caracterizată prin aplicarea celor două metode, menţionate mai sus, la organizarea aceloraşi unităţi de spaţiu verde, cu realizarea unei treceri gradate intre ele. Prin aplicarea acestei metode se pot obţine cele mai variate compoziţii, în care traseele drepte ale aleelor cu profile transversale largi, capabile să primească mari mase de vizitatori, se dispun în zonele centrale, în directă legătură cu punctele de acces şi cu diferite puncte de atracţie (terenuri de sport, restaurant etc), iar aleele sinuoase se prevăd în zonele intermediare, cu plantaţii mai intense care încadrează spaţiile de odihnă, lectură, plimbare etc.

Vegetaţia se bazează în special pe masivul de arbori, grupaţi în mod cît mai apropiat de felul în care se găsesc în natură.

Construcţiile, oglinzile de apă şi iluminatul decorativ, se adaptează modului în care se organizează diferitele zone din cuprinsul unităţii de spaţiu verde, conform recomandărilor de la metodele descrise anterior.

Această metodă se recomandă să se folosească la organizarea, în special, a grădinilor şi parcurilor.

5.3. La proiectarea compoziţiei vegetaţiei, respectiv la stabilirea speciilor dendro­floricole şi a modului de folosire a acestora în funcţie de metoda de sistematizare a unităţii de spaţiu verde, de condiţiile naturale şi de efectele peisagistice urmărite, se recomandă să se ţină seama de principalele caracteristici ale speciilor prezentate în tabela 9.

6. DIMENSIONAREA ŞI ORGANIZAREA BAZELOR DE PRODUCERE A MATERIALULUI SADITOR,

FLORICOL ŞI DENDROLOGIC

Baze floricole

Pentru producerea materialului săditor floricol necesar amenajării spaţiilor verzi, se recomandă în general să se construiască cîte o bază floricolă pentru fiecare localitate, deoarece transportarea răsadurilor comportă un volum mare de transport şi deci cheltuieli mari. Se poate admite gruparea a două sau mai multe localităţi urbane pentru a fi deservite de aceeaşi bază floricolă acolo unde se justifică din punct de vedere tehnico­economic.

Dimensionarea fazei floricole se face în funcţie de următoarele elemente de calcul : 6.1 Cantitatea de material săditor floricol (plante floricele anuale, bienale şi perene) ce

trebuie produsă anual pentru amenajarea spaţiilor verzi din localitatea respectivă, se stabileşte astfel :

a) Se inventariază suprafeţele de spaţii verzi existente, separat pe categorii (scuar, grădini, parc etc.) la care se adaugă suprafeţele ce se vor amenaja din nou în perioada următoare, luată în considerare (de recomandat 8—10 ani).

b) Se stabileşte suprafaţa efectiv ocupată de formaţiunile floricole, aplicînd procentele de participare ale acestora (a se vedea tabela 2) la suprafeţele totale ale diferitelor categorii de spaţii verzi, determinate ca mai sus.

c) Se stabilesc suprafeţele ocupate de plantele floricole anuale şi bienale şi separat de plantele floricole perene, în funcţie de procentele de participare ale acestor grupe de plante în formaţiunile florale. Aceste procente diferă pe categorii de spaţii verzi şi se stabilesc de proiectant în funcţie de specificul local.

d) Se stabileşte sortimentul de specii indicat pentru plantele floricole anuale, bienale şi perene şi se grupează speciile în funcţie de tehnologia de producere asemănătoare, pentru fiecare grupă de specii astfel determinată se stabileşte procentul de participare în compoziţia florală admisă de proiectant.

c) Se înmulţesc suprafeţele ocupate de plantele floricole anuale, bienale şi perene — stabilite ca la pct. c — cu cantităţile de plante ce se plantează la unitatea de suprafaţă, şi anume : — anuale 10—25 buc/m 2 — bienale 15—30 buc/rii 2 — perene 3—15 buc/m 2

La cantităţile de plante rezultate se adaugă cantităţile ce reprezintă pierderile cauzate de manipulare, de aproximativ 5 %.

6.2. Indicii specifici tehnologiei de producţie a materialului săditor floricol, ce se iau în considerare la determinarea grupelor de specii cu tehnologie asemănătoare şi la dimensionarea suprafeţelor utile pentru capacităţile de producţie, sînt următorii:

a) Indicii de producţie la unitatea de suprafaţă de sere înmulţitor, sere de producţie cu parapete, răsadniţe cu încălzire, răsadniţe reci şi teren de cultură pentru operaţiunile specifice tehnologiei de producere a diferitelor grupe de specii, înscrişi în tabela 6.

b) Coeficienţii de utilizare a spaţiului din sere, răsadniţe şi teren de cultură, înscrişi în tabela 6.

c) în funcţie de elementele de calcul specificate la punctele 6.1. şi 6.2, dimensionarea bazei floricole se face astfel:

Se împart cantităţile de plante floricole, stabilite pe baza indicaţiilor de la pct. 6.1.e, la indicii de producţie stabiliţi la pct. 6.2.a. Suprafeţele obţinute se majorează sau se micşorează în funcţie de timpul de producere şi coeficientul de utilizare a spaţiului, specifici tehnologiei de producţie şi stabiliţi la punctele 6.2.b. şi c. Suprafeţele rezultate reprezintă suprafeţele utile pentru: sera înmulţitor, sera de producţie cu parapete, răsadniţele calde, răsadniţele reci şi terenul de cultură.

Suprafeţele construite ale acestor capacităţi de producţie, precum şi suprafaţa totală a incintei bazei floricole rezultă din soluţiile constructive şi de organizare adoptate.

6.3. Organizarea incintei bazei floricole se face pe baza următoarelor criterii principale : a) Serele şi răsadniţele se amplasează astfel încît coamele acestora să fie orientate paralel

sau cu înclinare de cel mult 10° fată de direcţia vînturilor dominante din sezonul de iarnă. b) Centrala termică proprie se amplasează în centrul de gravitate al principalilor

consumatori de energie termică (serele şi răsadniţele calde). c) Depozitul de pămînturi şi şopronul pentru depozitarea ghivecelor, lădiţelor, ramelor cu

geam de la răsadniţe etc, se aşează în apropierea serelor şi meselor de plantare exterioare. d) Grupul de exploatare se amplasează în apropierea intrării principale în bază. e) Construcţiile se grupează astfel încît serele şi răsadniţele să nu fie umbrite, de

construcţiile anexe şi totodată să se obţină lungimi cît mai reduse ale reţelelor exterioare, să se asigure desfăşurarea cît mai judicioasă a procesului de producţie şi să se ocupe o suprafaţă de teren cît mai mică.

f) Terenul de cultură se amplasează în apropierea serelor şi răsadniţelor, şi se organizează astfel încît straturile de cultură să aibă lungimi de cca 40 m.

6.4. Dimensionarea unei baze floricole în vederea stabilirii cu aproximaţie a suprafeţei amplasamentului acesteia se poate obţine folosind formula : în care : Sb = A(S1+ R1 + T1) B (R2+T2) P( S2 +R3+ T3) × K

1000

Sb este suprafaţa bazei floricole A — bucăţi plante floricole anuale B — bucăţi plante floricole bienale P — bucăţi plante floricole perene S1 — 2,00 m² suprafaţa utilă de seră pentru 1000 buc. plante floricole anuale. S2 — 0,15 m² suprafaţa utilă de seră pentru 1000 buc. plante floricole perene. Rl — 4,30 m² suprafaţa utilă de răsadniţe pentru 1000 buc. plante floricole anuale. R2 —0,20 m²suprafaţa utilă de răsadniţe pentru 1000 buc. plante floricole bienale. R3 — 0,20 m²suprafaţa utilă de răsadniţe pentru 1000 buc. plante floricole perene. T1 — 2,20 m² suprafaţa utilă de teren cultură pentru 1000 buc. plante floricole anuale. T2 — 20,00 m² suprafaţa utilă de teren cultură pentru 1000 buc. plante floritole bienale. T3 —96,00 m² suprafaţa utilă de teren cultură pentru 1000 buc. plante floricole perene. K — 1,5 — suprafaţa ocupată de construcţii anexe, drumuri etc.

Suprafeţele utile de sere, răsadniţe şi teren de cultură, indicate mai sus ca fiind necesare pentru producerea a 1000 buc. plante floricole, corespund unui sortiment de plante floricole anuale, bienale şi perene, care se folosesc în mod obişnuit la amenajarea spaţiilor verzi.

Baze dendrologice

Pentru producerea materialului săditor (puieţi de talie mare) dendorologic, ornamental se recomandă sa se construiască o bază dendrologică a cărei producţie să asigure necesarul tuturor localităţilor dintr­un judeţ.

Dimensionarea, bazei dendrologice se face în funcţie de următoarele elemente de calcul: 6.5. Cantitatea de material săditor dendrologic ornametal ce trebuie produsă anual şi care se

stabileşte astfel : a) Se inventariază suprafeţele de spaţii verzi, separat pe categorii (scuar, grădini, parc etc.)

existente, în localităţile luate în considerare. Aceste suprafeţe se reduc în funcţie de procentele admise pentru înlocuirea şi completarea arborilor şi arbuştilor în cadrul lucrărilor de întreţinere anuală a spaţiilor verzi, obţinîndu­se astfel suprafeţele efective ce se plantează anual.

b) Se stabilesc suprafeţele de spaţii verzi, separate p categorii, ce se vor amenaja din nou în anul mediu al perioadei următoare luată în considerare şi a cărei mărime est de 8—10 ani. La acestea se adaugă suprafeţele efective rezultate din aplicarea procentelor de completări ale pierderile înregistrate după plantare, precum şi cele rezultate din aplicarea procentelor admise pentru înlocuirea şi completare arborilor şi arbuştilor în cadrul lucrărilor de întreţine anuală.

c) Se calculează cantităţile de puieţi de arbori şi separ; de arbuşti, ţinîndu­se seama de totalul suprafeţelor de spati verzi pe categorii, rezultat din însumarea suprafeţelor stabilite ca la punctele a. şi b., precum şi de cantităţile de puieti de arbori şi de arbuşti necesare la platarea unui hectar de pat de vegetaţie şi stabilite în tabela 5.

6.6. Sortimentul de specii ornamentale de arbori şi arbuşti (răşinoase şi foioase), indicat pentru amenajarea spaţiilor verzi din zona respectivă.

6.7. Indicii orientativi de producţie, corespunzători operaţiilor specifice tehnologiei de producere a materialului saditor (puieţilor), determinaţi pentru fiecare specie ce alcătuieste sortimentul considerat şi înscrişi în tabela 7.

6.8. Compoziţia speciilor admisă pentru zona respectiva exprimată prin procentele de participare ale răşinoaselor si foloaselor şi a grupelor de specii de arbori şi de arbuşti din cadrul acestora constituite pe bază de tehnologie asemănătoare de producere.

6.9. Schema de asolament determinată de tipul de asolament cu îngrăşămînt verde şi de timpul de producere al puieţilor în secţia de cultură la care se aplică schema.

6.10. Cu ajutorul elementelor de calcul, menţionate şi determinate conform indicaţiilor de mai sus, se stabilesc suprafeţele utile, cultivate şi în ameliorare, după cum urmează :

Cantităţile de arbori şi de arbuşti stabilite ca la pct. 6.5. se defalcă pe răşinoase şi pe foioase şi în cadrul acestora pe grupe de specii de arbori şi de arbuşti constituite pe baza indicaţiilor de la pct. 6.8, folosindu­se procentele de participare ale acestora în compoziţia speciilor admisă.

Cantităţile de arbori şi de arbuşti, astfel obţinute pentru fiecare grupă de specii, se împart la indicii de producţie stabiliţi pentru unitatea de suprafaţă din fiecare secţie de cultură prin care trec puieţii grupei respective.

Suprafeţele rezultate se grupează pe secţii de cultură (semănături şi butăşiri, repicături, şcoala I şi şcoala II) şi pe timpi de producere a puieţilor din fiecare secţie, obţinindu­se astfel suprafaţa de cultivat anual prin semănare, butăşire, repicare etc, pentru a se asigura ritmicitatea producţiei sortimentului de specii necesar.

In funcţie de suprafeţele de cultivat anual, stabilite ca mai sus şi de schemele de asolament, care se aplică secţiilor de cultură respective, se determină suprafaţa unei sole, care înmulţită cu numărul solelor, prevăzut în schema asolament, dă suprafaţa utilă pentru secţia respectivă.

Totalul suprafeţelor utile ale secţiilor de cultură reprezintă suprafaţa în producţie şi ameliorare.

Suprafaţa incintei bazei dendrologice rezultă din soluţia de organizare adoptată.

6.11. Organizarea teritoriului (incintei) bazei dendrologice Principalele criterii ce se recomandă să fie luate în considerare la organizarea teritoriului

unei baze dendrologice sînt următoarele: a) Gruparea diferitelor secţii de cultură se face astfel încît sa se realizeze un flux tehnologic

cît mai judicios. b) Suprafeţele solelor ce compun secţiile de cultură trebuia să fie egale între ele, ea să

permită rotaţia culturilor din cadrul asolamentului respectiv. c) Solele se orientează (cu laturile lungi perpendiculare pe direcţia vînturilor dominante

din sezonul de vegetaţie). d) Lungimea solelor trebuie să fie cît mai mare, de recomandat între 200 şi 360 m pentru a

se asigura folosirea în condiţii optime a mecanismelor. e) Drumurile din capetele solelor trebuie să aibă lăţimea de cel puţin 7,00 m pentru a

permite întoarcerea mecanismelor.; 6.12. Dimensionarea unei baze dendrologice cu scopul de a se stabili cu aproximaţie

suprafaţa necesară amplasamentului se poate face folosind formula : S = (A× SI + a× S2) × K în care : | S este suprafaţa bazei dendrologice în m 2 ;

A — cantitatea de puieţi talie mare de arbori în buc; a — cantitatea de puieţi talie mare de arbuşti în buc. ; S1 — suprafaţa de pepinieră ce revine unui puiet de talie mare de arbore =

5,00—7,00 m 2 ; S2 — suprafaţa de pepinieră ce revine unui puiet de talie mare de arbust =

0,70 m 2 ; K — 1,3 = suprafaţă ocupată de drumuri şi construcţii anexe.

7. INDICI ŞI NORME

In scopul orientării proiectanţilor în elaborarea documentaţiilor tehnice pentru spaţii verzi şi a studiilor de dimensionare a bazelor floricole şi dendrologice se prezintă în tabelele ce urmează o serie de date cu privire la :

7.1. Indici globali orientativi pentru spaţiile verzi din cadrul perimetrului construibil — tabela 1.

In coloana 2 sînt înscrise categoriile de oraşe în funcţie de numărul locuitorilor. In coloana 3 sînt înscrise limitele suprafeţelor de spaţii verde pe locuitor, recomandate

pentru fiecare categorie de oraş şi care reprezintă spaţiile verzi cu acces nelimitat din cadrul perimetrului construibil.

In ceea ce priveşte spaţiile verzi din teritoriul preorăşenesc, se recomandă ca pentru dimensionarea acestora să se ţină seama de prevederile instrucţiunilor nr. 3134 din 24 decembrie 1963, Cap. II, pct. 4, privind încadrarea pădurilor în grupe funcţionale, elaborate de Ministerul Economiei Forestere si a Materialelor de Constructii.

7.2. Procente orientative de participare a principalelor părţi componente ale unităţilor de spaţii verzi ­ tabela 2.

In coloanele 3, 7 şi 8 ale tabelei sînt înscrise procentele orientative de participare a vegetaţiei, a aleilor şi a altor dotări în organizarea (compoziţia) unităţii de spaţiu verde proiectată.

Coloanele 4, 5 şi 6 cuprind procentele de ocupare cu arbori şi arbuşti, cu formaţiuni florale şi cu gazon a suprafeţei destinată vegetaţiei considerată 100%.

7.3. Distanţe între plantaţii şi alte dotări — tabela 3. Distanţele minime indicate în coloanele 3 şi 4 pentru dotările menţionate la numerele

curente 1—4 se măsoară, în plan orizontal, de la faţa obiectului dinspre arbore sau arbust pînă la

axul acestora, iar pentru cele menţionate la numerele curente 5—11 se măsoară de la faţa exterioară a conductelor, cablurilor etc. şi axul arborelui sau arbustului.

7.4. Distanţe între arbori şi conductorii electrici — tabela 4. Distanţele minime înscrise în coloana 3 se măsoară în plan vertical, iar cele din coloana 4

se măsoară în plan orizontal, în ambele cazuri distanţa considerîndu­se între faţa exterioară a conductorului şi planul tangent la coroană şi paralel cu faţa conductorului.

7.5. Cantităţi orientative de puieţi folosite la amenajarea unităţilor de spaţii verzi — tabela 5.

Cantităţile de arbori şi de arbuşti înscrise în coloanele 3 şi 4 se referă la unitatea de suprafaţă — hectar — ocupată numai de vegetaţie (arbori, arbuşti, formaţiuni, florale şi gazon).

Datele din tabelă pot folosi la determinarea orientativă a cantităţilor de arbori şi arbuşti necesare amenajării unei unităţi de spaţiu verde, precum şi a cantităţilor de material dendrologic ornamental necesare dimensionării bazelor dendrologice (pepinierelor).

7.6. Indici orientativi de producţie şi coeficienţi de utilizare a spaţiului de sere, răsadniţe şi teren de cultură, corespunzători tehnologiei de producere a materialului săditor floricol—tabelă 6.

Datele din această tabelă folosesc la determinarea suprafeţelor utile ale capacităţilor de producţie ce compun baza floricolă.

In coloanele 3, 4, 5, 7, 9,. 10, 12, 13, 14 şi 16 sunt înscrise cantităţile medii considerate că se obţin în cazul operaţiei specificată în capul coloanei.

In coloanele 6, 8, 11, 15 şi 17 sînt indicaţi coeficienţii de utilizare a spaţiului, adică numărul de producţii ce se pot obţine din specia respectivă pe aceeaşi suprafaţă în cursul unui an de cultură.

7.7. Indici orientativi de producţie corespunzători tehnologiei de producere a materialului săditor dendrologic ornamental — tabela 7.

Datele din această tabelă folosesc la determinarea suprafeţelor utile ale bazei dendrologice (pepinierei).

In coloanele „Indice de producţie" sînt înscrise cantităţile medii considerate că se obţin la unitatea de suprafaţă din secţia de cultură respectivă, iar în coloanele „Timp de producere" este specificat numărul de ani necesar menţinerii plantei pe acelaşi loc de cultură.

7.8. Norme de consum şi coeficienţi de variaţie orară a consumului de apă pentru diverşi consumatori din spaţii verzi — tabela 8.

Datele din această tabelă folosesc la dimensionarea reţelei de apă potabilă şi tehnologică pe baza calculelor făcute de proiectanţii de specialitate.

7.9. Principalele caracteristici ale plantelor recomandate la amenajarea spaţiilor verzi — tabela 9.

Datele înscrise în această tabelă se referă la principalele caracteristici ale fiecărei specii de interes peisagistic, precum şi la posibilităţile de folosire în amenajarea spaţiilor verzi.

Datele pot folosi la orientarea proiectantului în stabilirea compoziţiei vegetaţiei. In coloana „observaţii" se fac menţiuni cu privire la rezistenţa speciei la nocivităţi, la ger,

la tundere, precum şi referitoare la transparenţa coroanei, culoarea fructelor etc. 7.10. Plante recomandate pentru a fi folosite la crearea peluzelor — tabela 10. In tabela de la punctul 1 sînt indicate speciile şi procentele de participare a acestora în

amestecurile recomandate pentru realizarea gazonului pe peluzele situate în diferite grade de luminozitate.

In tabela de la punctul 2 sînt indicate plantele ce pot înlocui gazonul pe suprafeţe mici de peluze situate în diferite grade de luminozitate.

INDICI GLOBALI ORIENTATIVI PENTRU SPAŢIILE VERZI DIN CADRUL PERIMETRULUI CONSTRUIBIL

Tabela 1

Observatii: — Indicii din această tabelă se referă la spaţiile verzi cu acces nelimitat din cadrul

perimetrului construibil (parcuri, grădini, scuaruri, fîşii plantate stradale şi spaţii verzi din cadrul complexurilor de locuit).

— Indicii sînt orientativi şi se vor folosi în exclusivitate la dimensionarea bazelor dendro­floricole.

Tabela 2

PROCENTE ORIENTATIVE DE PARTICIPARE A PRINCIPALELOR PĂRŢI COMPONENTE ALE

UNITĂŢILOR DE SPAŢII VERZI

Unitatea de spaţiu verde

Destinaţia suprafeţelor

V e g e t a ţ i e Alte Total din care : dotări

(oglinzi de apă, terenuri joacă, chioşcuri) %

Nr. crt. Categoria de oraşe Număr locuitori

Suprafaţă spaţiu verde m² locuitor

1 2 3 1 Pînă la 20 000 9—13

2 20 000 — 50 000 14 — 20 3 50 001 — 100 000 12 — 16 4 Peste 100 000 17 — 26

Nr. crt.

Arbori Şi

arbuşti%

Plante floricole %

Gazon %

Alei%

1 2 3 4 5 6 7 8 1. Scuar 80—85 20—60 5—10 30—75 15—

20 0—20

2. Grădina complexului de locuit, de cartier sau orăşenească

40—70 30—60 4 ­ 8 32—66 10— 20

20—40

3. Parc 65—75 30—60 3—5 35—67 10— 15

15—20

4. Fîşie plantată stradală 100 20—60 2—5 35—78

1 2 3 4 5 6 7 8

5. Spaţiu verde din cadrul complexului de locuit

90—95 30—60 1—3 37—69 5—10 —

6. Spaţiu verde din incinta creşei şi grădiniţei

60—70 50—60 2—3 40—50 10—15 20—25

7. Spaţiu verde din incinta şcolilor şi liceelor

45—60 60—70 2—3 30—40 10­15 30—40

Tabela 3 DISTANŢE INTRE PLANTAŢII ŞI ALTE DOTARI

Nr crt.

Denumire a dotărilor

Distanta min. pînă la axul trunchiului — m —

arbori arbuşti 1 2 3 4

Clădiri 1. Pereţi cu ferestre 5,0 1,5 2. Pereţi fără ferestre 2,0 1,5 3. Garduri 2,0 1,5 4. Piloni şi stîlpi fără

instalaţii subterane de cabluri electrice sau de telecomunicaţii

1,0 0,5

Reţele subterane 5. Conducte de gaze 1.5 1,5 6. Canale termice 1,5 1,0 7. Cabluri electrice 1.0 1,0 8. Cabluri de tracţiune

electric 1.0 1,0

9. Canalizaţie telefonică 1,0 1,0 10.

Conducte de alimentare cu apa ;

1,5 1.0

11.

Conducte de canalizare 1,5 1,0

Tabela 4

DISTANŢE DINTRE ARBORI ŞI CONDUCTORII ELECTRICI

Distanţa minimă de la fire pînă la coroana ai aborilor

— m

Nr. crt.

Conductori electrici aerieni sub tensiune

în sus în lături 1 2 3 4 1. Peste 220 V 2,0 5,0 2. Pînă la 220 V (fire

neizolate) 2,0 3,0

3. Pînă la 220 V (fire izolate) 0,5 1,0 Tabela 5

CANTITĂŢI ORIENTATIVE DE PUIEŢI FOLOSITE, LA AMENAJAREA UNITĂŢILOR DE SPAŢII VERZI

Cantităţi de puieţi de talie mare Nr

. Unitatea de spaţiu la hectarul ocupat de vegetaţie

crt verde buc. — arbori arbuşti

1 2 3 4 1. Scuar 100—200 1000—2000

2 Grădină şi parc 300—400 100—1000

3. Spaţiu verde din cadrul com­ plexului de locuit 200—400 1000­2000

4. Fîşii plantate stradale 100—200 1000—10000

5. Spaţiu verde din incinta unităţilor social­culturale

invăţămînt 200—400 1000—2030

6. Spaţiu verde din incinta întreprinderilor industriale

50—150 200—1500

7. Spaţiu verde din cimitir 300—400 Pe km 600 ­ 1000

8. Plantaţie de arbori în linie 100—150 —

INDICI ORIENTATIVI DE PRODUCŢIE ŞI COEFICIENŢI DE UTILIZARE A SPAŢIILOR DIN SERE, RĂSADNIŢE ŞI TEREN DE CULTURA, CORESPUNZĂTORI TEHNOLOGIEI DE PRODUCERE A

MATERIALULUI SADITOR FLORICOL

1. Plante floricole anuale Nrcrt Denumirea

speciei L o c u r i de c u l t u r a Sere înmulţitor

Sere parapete Răsadniţe cu încălzire Răsadniţe reci Teren de cultură

Butastire

buc./m²

Semanare

buc/ m²

Repicare

buc/ m²

Coeficient

de utilizare

Coeficient

buc/ m²

Plantare buc/ m

²

Plantare buc/ m²

Depozitare

buc/ m²

Coeficient

buc/ m²

t

Semanare

buc/ m²

Plantare buc/ m

²

Depozitare

buc/ m²

Repicare

Coeficient buc/ m

²

Coeficient de

utilizare

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17

1. Acheyrantes sp. 2000 1/3 200 1/2 120 __ 1/4

2. Agerathum fhexicanum sims. 2000 — — 1/3 200 1/2 — 200 1/3 — — — — — — 3. Coleus cytron lour. 2000 — — 1/3 200 1/2 120 — 1/4 4. Gnaphalium lanatum L. 2000 — — 1/3 200 1/2 120 — 1/4 — 120 1/1 — — 5. Irisine lindenii lem. 2000 — — 1/3 200 1/2 120 — 1/4 G. Lanthana Cămara L. 2000 — — 1/3 200 1/2 120 — 1/4 7. Pelargonium sp. 2000 — — 1/3 200 1/2 120 — 1/4 — 70 — 1/1 — — 8. Santholina chamaecyparissus

L. 2000 — — 1/3 200 1/2 — 200 1/3 — — 200 1/1 — —

9. Chrysanthemum indicum L. 2000 — — 1/3 1/2

200 1/2 120 1/4 200 1/1 6 2/3

10. Antirrhinum majus L. — 15000 1000 1/3 200 1/3 200 1/2 — — 120 1/1 — —

11. Begonia semperflorens link. 1/2

et Otto — 15000 1000 1/3 1/2

300 1/2 120 1/4 ­

12. Cineraria maritima less 15000 1000 1/3 1/2

200 1/2 70 200 1/1 1/1

13. Dahlia coccinea cav. — 15000 1000 1/3 — — 120 — 1/4 — 120 1/1 — —

Tabela 6

1 2 3 4 5 6 14. Lobelia erinus L. — 15000 1000 1/2

1/3

15. Nicotiana affinis L. — 15000 1000 1/2 1/3

16. Petunia hybrida hort. juss

— 15000 1000 1/2 1/3

17. Phlox drumondii kook. L.

— 15000 1000 1/2 1/3

18. Salvia splendens ker. L. — 15000 1000 1/2 1/3

19. Tagetes patula L. — 15000 1000 1/2 1/3

20. Verhena hybrida hort. L. — 15000 1000 1/2 1/3

21. Zinnia elegans jacq. L. — 15000 1000 1/2 1/3

22. Canna indica curt. L. — — — —

2. Plante

23. Beillis perennis L. — — — — 24. Myosotis alpestris

schmidt. — — — —

25. Viola tricolor L. — — — —

3. Plante

26. Althaea rosea L. — 2500 — 1/1

27. Aster sp. — 2500 — 1/1 28. Coreopsis tinctoria nutt.

L. — 2500 — 1/1

29. Chrysanthemum leucanthemum L.

— 2500 — 1/1

30. Delphyniuim elatum L. — 2500 — 1/1

7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17

200 1/3 120 200 1/4 1/2

— — 120 1 / 1 — —

— — 120 — 1/4 _ — 120 1/ 1 — —

200 1/3 — 200 1/2 — — — — — — 200 1/3 120 200 1/4

1/2 — — — — — —

200 1/3 120 200 1/4 1/2

—

— — 120 — 1/4 — — 120 1/1 — —

200 1/3 120 200 1/4 1/2

_ — 120 1/1 — —

— — 120 — 1/4 — — 120 1/1 — — — — — 40 l/l — — 120 1/1 — —

floricole bienale

— — — — — 5000 — — l/l 50 1/1 — — — — — 5000 — — 1/1 50 1/1 — — — — — 1000 — — 1/1 50 1/1

floricole perene

— — — — __ _ 150 — l/1 15 2 — _ — — — — 150 — 1/1 15 2 — — — — _ — 150 _ 1/1 15 9

— — — — — _ 150 __ l/l 15 2

__ __ __ __ __ __ 150 — 1/1 15 2

Tabela 6 (continuare) 1 2 3 4 5 6 31. Digitalis sp. __ 2500 — 1/1

32. Dianthus sp. — 2500 — 1/1 33. Lupinus polyphyllus L. — 2500 — 1/1 34. Phlox decussata L. — 2500 — 1/1 35. Solidago Canadensis L. — 2500 — 1/1 36. Bergenia crasifolia

munch — — — —

37. Hemerocallis sp. — — — —

38. Paeonia sp. — — — — 39. Yucca filamcntosa L. — _ — — 40. Lilium sp. _ — — — 41. Tulipa gesnerianal. — — — —

7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 — — — — — — 150

150 — 1/1

1/1 1515

2 2

— — — — — — 150 — 1/1 15 2 150 150

1/1 1/1

1515101010104040

2 2 2 2 2 2 3 3

Tabela 7 INDICI ORIENTATIVI DE PRODUCŢIE CORESPUNZĂTORI TEHNOLOGIEI DE PRODUCERE A MATERIALULUI SĂDITOR

DENDROLOGIC ORNAMENTAL

1. Arbori răşinoşi

Semănă­ turi

Sectia decultură în seră

Butasiri in sera

Repicături

Secţia fasonare

Nr. crt. Denumirea speciei

Indice de

productie

Timp

de producere ani

Indice deproducti e buc./m²

Timp

de producere ani

Indice de

productie buc./m

²

Timp

de producere

Indice de productie buc./m

²

Timp de producere ani

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1 Abies concolor Lindl. 150 3 25 1 ­ — 1 7

2. Chamaecyparis lawsoniana Pari.

100 2 — — — — 2 5

3. Picea pungens argentea Rosenth.

150 3 25 ­ ­ ­ 1 7

4. Pinus sp. 100 2 ­ ­ ­ ­ 2 5 5. Pseudotsuga menziesii

Franco. 140 2 ­ ­ ­ ­ 2 5

6. Taxodium distichum Rich. 100 2 ­ ­ ­ ­ 1 5 7. Tsuga canadensis Carr. 100 2 ­ ­ ­ ­ 1 5

Tabela 7(continuare) 2. Arbori foioşi

Secţia de

cultură

Secţia fasonare

Butăsiri Semănături În teren

în răsadniţe

Nr. crt

DENUMIREA SPECIEI

Indice de productie Buc/m²

Timp deprodu cere ani

Indice deprodu ctie Buc/ m²

Timp de producer e ani

Indice de

productie Buc/m

²

Timp de produce re ani

Indice deprodu ctie Buc/m

Timp de producere ani

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 8. Acer sp. 40 1 __ __ _ 2 4

9. Aesculus sp. 45 1 — — — — 2 5 10. Betula verrucosa Ehrh. 40 1 — — — — 2 4 11. Castanea sativa Mill. 45 1 — — — — 2 5 12. Catalpa sp. 40 1 — — — — 2 4 13. Celtis australis L. 40 1 — — — — 2 4 14. Cercis siliquastrum L. 40 2 — — — — 2 5 15. Elaeagnus angustifolia

L. 35 1 — — — — 2 4

16. Fraxinus sp. 40 1 — — — — 2 4

Tabela 7 (continuare)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 17. Magnolia sp. 40 2 — — — — 2 5

18. Malus floribunda S. 35 1 — — — — 2 4 19. Morus sp. 40 2 — — — — 4 2 20. Platanus X acerifolia Willd.

40 2 — — — — 2 5

21. Populus sp. — — 4,5 1 — _ 1,3 2

22. Primus sp. 35 1 — — — — 2 4 23. Quercus sp. 45 1 — — — — 2 5 24. Robinia sp. 30 1 — — — — 2 4 25. Salix babylonica L. — — 4,5 1 — __ 1,3 2

26. Sophora japonia L. 30 1 — — — — 2 4 27. Sorbus sp. 30 1 — — — — 2 4 28. Tilia sp. 40 2 — — — — 2 5 29. Ulmus sp. 40 i — — — _ 2 4

Tabela 7 (continuare)

3. Arbori foioşi pentru plantaţii în linie

Denumirea speciei

Secţia semănături Secţia de fasonare Şcoala I Şcoala II

Nrcrt

Indice de producţie buc./m2

Timp de producer e ani

Indice de producţie buc./m2

Timp de producere ani

Indice de producţie buc./m2

Timp de producere ani

30 Acer sp. 40 1 2,5 4 4

31. Aesculus sp. 40 1 2,5 4 4

32. Fraxinus sp. 40 1 2,5 4 4

33. Platanus X acerifolia Wild.

40 2 2,5 4 4

34. Robinia sp. 30 1 2,5 4 4

33. Tilia sp. 40 2 2,5 4 4

Tabela 7 (continuare) 4. Arbuşti răşinoase

Secţia de cultură

Sectia fasonare

Butăşiri în seră

Repicături

Nr.

crt. Denumirea speciei Indice de producţie buc./m2

Timp de producere ani

Indice deproducţi e buc./m2

Timp de producere ani

Indice de

produ cţie

buc./m2

Timp de producere ani

1. 2 3 4 5 6 7 8 36. Juniperus

communis L.'hibernica gord.

500 1 20 1 2 4

37. Juniperus horizontalis moench.

500 1 20 1 0,4 4

38. Taxus baccata L. 500 1 20 1 1 5

39. Thuya occidentalis var.

500 1 20 2 2 4

Tabela 7 (continuare) 5. Arbuşti foioase

Secţia de cultură

Secţia fasonare

Butăşiri în seră

Repicături

Nr. crt. Denumirea speciei

Indice de producţie buc./m²

Timp deproduce re ani

Indice deproducţi e buc./m²

Timp de producer e ani

Indi ce deprod ucţie

buc./m²

Timp de producere ani

1 2 3 4 5 6 7 8 36. Juniperus

communis L.'hibernica gord.

500 1 20 1 2 4

37. Juniperus horizontalis moench.

500 1 20 1 0,4 4

38. Taxus baccata L. 500 1 20 1 1 5

39. Thuya occidentalis var. 500 1 20 2 2 4

Tabela 7 (continuare) 5. Arbuşti foioase

Denumire a speciei

Secţia de cultură

Secţia de fasonare

Semănături B u t a ş i r i

In teren

In răsadniţe

Nrcrt

Indice

de

producţie

buc./m2

Timp de

producere

ani

Indice

de

producţie

buc./m2

Timp de produce re ani

Indice deproducţi e buc./m2

Timp de producere ani

Indice

de

producţie

buc./m2

Timp de

producere

ani

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 40.

Berberis thunbergii dc. 25 1 ­ ­ _ 4 2

41 Buxus Sempervirens L. — — — — 700 2 4 2 42 Cytisus sp. 25 1 — — — — 4 2 43 Chaenomeles japonica

lindl. 25 1 — — — — 4 2

44.

Cornus sanguinea L. 25 1 — — — — 4 2 45.

Cotinus coggygria scop. 25 1 — — — — 4 2 46.

Deutzia sp. — — 60 1 — — 4 2 47.

Diervilla sp. — — 60 1 — — 4 2

48.

Forsythia sp. ­­­ — 60 1 ­ — 4 2

Tabela 7 (continuare)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 49. Hibiscus sp. — — 60 1 — — 4 2

50. Ligustrum sp. 25 1 — — — — 4 2 51. Lonicera sp. — — 60 1 — — 4 2 52. Mahonia aquifolium Nutt.

25 1 — — — — 4 2

53. Philadelphus sp. — __ 60 1 — — 4 2 54. Rhus typhina L. 25 1 — — — — 4 2 55. Rosa sp. 25 1 — — — — 4 2 56. Spiraea sp. — — 60 1 — — 4 2 57. Symphoricarpus sp. — — 60 1 — — 4 2

58. Syringa sp. 25 1 — — — — 4 2 59. Tamarix sp. — __ 60 1 — — 4 2 60. Clematis sp. — — 40 1 — — 4 2 61. Hedera helix L. — — 40 1 — — 4 2 62. Lonicera caprifolium L. — — 40 1 — — 4 2

Tabela 7 (continuare)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 63. Parthenocissus sp. — — 40 1 — — 4 2

64. Periploca Graeca L. — — 40 1 — — 4 2 65. Polygonum baldschuanicum Rg

— — 40 1 — — 4 2

66. Tecoma radicans juss. — — 40 1 — — 4 2 67. Wisteria sinensis Sweet. — — 40 1 — — 4 2

Tabela 8 NORME DE CONSUM ŞI COEFICIENŢI DE VARIAŢIE ORARA A CONSUMULUI DE APA PENTRU DIVERŞI

CONSUMATORI DIN SPAŢII VERZI

Nr. crt.

Denumirea consumatorului

Unitatea la care se referă norma de consum

Norma de consum 1.

Coeficient devariaţie orară Ko

1 2 3 4 5 1. Stropitul spaţiilor verzi (o singură dată)

— în regiuni cu h > 500 mm m ² — în regiuni cu h ≤ 500 mm m ²

1,5—2 2—4

1,0 1,0

2. Stropitul aleelor (o singură dată) —în regiuni cu h >500 mm m ²

—în regiuni cu h ≤ 500 mm m ²

1,5—2 2—4

1,0 1,0

3. Spălatul aleelor (o singură dată) —în regiuni cu h > 500 mm m ² —în regiuni cu h ≤500 mm m ²

2—3 3—5

1,0 1,0

4. Fîntînă publică cu jet şi scurgere continuă

buc. şi zi

1500—2000 1,0

5. Centru de răcoritoare robinet Şi 16

ore 2000—3000 2,0 fi. Restaurant persoană

şi zi 15—25 1,5

7. Cinematograf în aer liber loc şi zi 12 2,0 8. Teatru în aer liber loc şi zi 2 2,0 9. Primenirea apei în bazin

decorativ litru de volum şi zi

0,10—0, 15 1,0

10. Pisoar public cu spălare continuă

m şi oră 180 1,0

11. Pisoar public cu spălare intermitentă

loc şi oră 30—40 1,0

12. Spălatul unui closet de folosinţă publică

loc şi oră 350 1,0

Observaţii: h este = înălţimea precipitaţiilor medii anuale

— In coloana „Ritmul de creştere" : l = încet crescător r = repede crescător — In coloana „Dimensiuni maxime" : h = înălţimea maximă la maturitate în condiţii optime D = diametrul maxim — In coloana „zona geografică recomandată" : c = cîmpie d = deal m = munte l = litoral — In coloana „Cerinţe faţă de sol, umiditate, lumină" : e.s. = exigent faţă de sol, creşte pe soluri fertile şi profunde n.s. = neexigent faţă de sol, creşte pe orice so! r.us, = rezistent la uscăciune n.us. = nerezistent la uscăciune i.l. = iubitor de lumină s.u. = rezistă la semiumbră u. = rezistă la umbră — In coloana „Posibilităţi de folosire" : ma. = plantaţie în masiv gr. = plantaţie în grupe iz. = plantat izolat al. = plantaţie de arbori în linie gv. = garduri vii cons. = consolidări de taluzuri, rîpe etc.

PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE PLANTELOR

1. Arbori rasinosi

Dimensiuni Nr crt

Numele ştiinţific şi popular

Ritmul de

creştere

maxime h

D m

Zona geografică recomandată

1 2 3 4 5 1. Abies alba mill. Brad alb

1 d.m. 50

10 2. Abies concolor lindl. Gond. et glend. Brad argintiu

r 40

10

c.d.m.

3 Chamaecvparis lawsoniana Parl.

r c.d.m. 20

5 4. Ginkgo bfloba L. Gineo

1 e.d. 30

6 5. Juniperus virginiana L. Ienupăr de Virginia

1 20

6

c.d. m.l.

6 Larix decidua mill. Lariee

1 50

6

c.d.m.

7. Picea excelsa link. Molid, Molift

1 c.d.m. 50

10

8. Picea pungens engelm. Argentea

1 30

10

c.d.m.

9. Pinus nigra Arn. Pin negru

r c.d.m.1. 40

10

10 Pinus strobus L. Pin mătăsos

r 40

10

c.d.m.

11 Pseudoţsuga menziesii Franco. Duglas verde

r c.d. 35

15

Tabela 9 RECOMANDATE LA AMENAJAREA SPAŢIILOR VERZI

Cerinţe faţă de sol, umiditate, lumină

Coloritul de toamnă al frunzişului

Posibilităţi defolosire

Observaţii

6 7 8 9 e.s.­n.us.­u. Verde ma.gr.iz. Nu suportă fum şi gaze

e.s.­r.us.­i.l. Verde­ argintiu

gr.iz. Suportă gaze şi fum

e.s.­r.us.­ i.l. ­s.u.

Verde sau albăstrui

gr.iz.

e.s.­r.us.­i.l. Galben gr.iz. Suportă fumul. Rezistă la munte dacă este adăpostit

n.s.­r.us.­i.l. Galben­ brun

ma.gr.iz. Rezistă le fum. Fructele albastru­brumate

n.s.­r.us.­ i.l.

Galben gr.iz. Coroană transparentă. Frunze căzătoare Rezistă la ger

n.s.­r.us. Verde ma.gv. gr.iz.

Nu suportă gaze şi fum

e.s.­n.us.­s.u.­ i.I.

Verde­ argintiu

gr.iz. Rezistă la ger şi fum

n.s.­r.us­i.l. Verde gr.iz.

e.s.­n.us.­i.l.­ s.u.

Verde­ albăstrui

gr.iz. Rezistă la ger. Nu rezistă la secetă

e.s.­n.us.­i.l. Verde gr.iz. ma.

Rezistă la ger.

1 2 3 4 5 12

13

14

Taxodium distichum L. rich. Chiparos de baltă

Thuja orientalis L. Blota — Arborele vieţii

Tsuga canadensis carr. Tuga

r

1

1

2510

10

5 206

c.d.

c.d.m.

c.d.m.

2. Arbori

Nr. crt.

Numele ştiinţific şi popular

Ritmul de creştere

Zona geografică recomandată Dimensiuni maxime

h

D m

1 2 3 4 5 15 Acer ginnala maxim.

Arţar de Manciuria 1 7

5

c.d.

16. Acer negundo L. Arţar american,

1510

c.d.m.

17.

18.

Acer platanoides L. Paltin de cîmp

Acer pseudoplatanus L. Paltin de munte

2510

3010

c.d.

c.d.m.1

19.

20.

Acer saccharinum L. Paltin argintiu

Aesculus x carnea hayne. Castan porcesc roşu

2010

1510

c.d.m.1.

c.d.m

Tabela 9 (continuare)

6 7 8 9 n.s.­n.us.­i.l Roşu­arămiu gr.iz. Rezistă la ger.

Frunze căzătoare.

e.s.­n.us.­s.u.u. Verde gr.gv.iz. Nerezistent la fum şi praf

e.s.­n.us.­u Verde­ închis

ma. gr.iz.

Rezistent la ger. Nu rezistă la furn

foioşi ­ Culoarea

Cerinţe faţa de sol,

umiditate, lumină

Coloritul de toam

na al frunzişului

Posibilităţi de folosire

Observaţii

Culoarea florilor

Perioada de

înflorire (luna)

6 7 8 9 10 gr.iz.gv. n.s.­r.r.s.­

U.­s.u. Alb­ gălbui V

Roşu aprins

Suportă gaze şi fum Fructe roşii decorative

n.s.­r.us.­ i.l.­s.u.

Verde­ gălbui III—IV

Galben gr.iz.al. Rezistă la fum şi praf. Se frînge uşor la furtună

e.s.­n.us.­ i.l.­s.u.

Galben­ verzui IV—V

Galben ma.gr. iz.al.

Puţin rezistent la gaze. Suportă tunderea

e.s.­r.us.­ s.u.

Verde­ gălbui IV—V

Galben­ roşu

gr.iz.al. Rezistent la gaze şi fum

e.s.­n.us.­ i.l.

Roşu III­IV

Galben­ roşu

gr.iz. Rezistenţă mijlocie la gaze, se frînge uşor la vînt şi zăpadă

e.s.­n.us. ­s.u.

Roz­ închis V—VI

Galben­ brun

gr.iz.al. Nerezistent la ger şi fum. Desfrunzire timpurie

1 3 4 5 21. Aesculus hippocastanum L. r 20

c.d.m. Castan porcesc 10

22. Betula verrucosa ehrh. r 20 c.d.m.l.

Mesteacăn 6 23. Carpinus betulus L. 1 28

c.d.m. Carpen 10

24. Castanea sativa mill. 1 30 c.d.

Castan 10 25. Catalpa speciosa warder. r 20

c.d. Trîmbiţar 10

26. Catalpa Bignonioides walt. r 15 c.d.l. Catalpa

10 27. Celtis australis L­ r 20

c.d.l. Simbovina 10

28. Cercis siliquastrum L. 1 10 c.d.

Arborele Iudai 5 29. Elaeagnus angustifolia L. r 7 c.d.m.l.

Sălcioară 5 30. Fraxinus excelsior L. r 30 c.d.m.

Frasin 10

31. Gleditsia triacanthos L. r 20 c.d. Gladita

10 32. Juglans nigra L. r 30 c.d.

Nuc american 10

33. Koelreuteria paniculata laxm. r 10 c.d. Clocotis chinezesc

5

' Tabela 9 (continuare)

6 7 8 9 10 e.s.­n.us.­ Alb Galben­ gr.iz.al. Nerezistent la ger şi fum..

s.l IV—V brun Desfrunzire timpurie. Suportă tunderea n.s.­r.us.­ Brun­ Galben gr.iz. Rezistent la ger şi fum i.l gălbui IV—V

e.s.­r.us.­ Alb Galben gr.iz.gv. Suportă fumul. i.l­s.u VI—VII Rezistă la ger

e.s.­n.us.­ Alb Galben gr.iz. Sensibil la ger i.l.­s.u. IV—V roşcat Fructele comestibile e.s.­r.us.­ Alb cu Galben gr.iz. Suportă fum şi praf i.l­s.u. galben Rezistenţă la ger

VI—VII e.s.­r.us.­ Alb cu Galben gr.iz. Suportă fum şi praf i.l. pete brun Apariţie tîrzie a

roşcat frunzelor VI—VIII

e.s.­r.us.­ Alb, roz Galben gr.iz. Rezistă la fum

il.­s.u. VI—VII n.s.­r.us.­ Roz, alb Verde­ gr.iz. Sensibil la ger. i.l­s.u IV­V galben Infloreşte înainte de înfrunzire

n.s.­r.us.­ Galben Alb­ gr.iz. Rezistent la gaze ii. suportă suporta terenuri saratoase VI argintiu gv.cons. şi secetă. Flori plăcut

mirositoure e.s.­n.us.­ Albe Galben­ ma.gr. Rezistă la fum şi

i.l. V violet iz.al. moderat la gaze e.s.­r.us.­ Verde­ Galben gr.iz. Rezistenţă la fum, gaze, i.l. gălbui gv. ger.

VI e.s.­n.us.­ Albe Galben gr.iz. Rezistenta la gaze

i.l. VII Nu rezistă la îngheţuri Tarzii e.s.­r.us.­ Galben Brun­ gr.iz. Sensibil la ger în i.1. VII—VIII roşcat tinereţe

1 2 3 4 5 34. Liriodendron

tulipifera L. Tulipier

1 30

6

c.d.

35. Magnolia kobus D.C. Magnolia

1 10

5

c.d.

36. Malus floribunda S. Măr decorativ

1 10

2

c.d.m.

37. Morus alba L. Pendula dipp.

r 15

10

c.d.m

38. Paulownia tomentosa stend. Paulovnia

r 15

10

c.d.

39. Platanus acerifolia vvild. Platan

1 30

10

c.d.

40. Populus alba L. Plop alb

r 30

10

c.d.

41. Populus nigra „Italica" duroi. Plop negru piramidal

r 30

10

c.d.m.

42. Prunus avium „Plena" schneid.

1 20

10

c.d.m

43. Prunus cerasifera pissardi (carr.) bailey. Corcoduş decorativ

1 8

5

c.d.m.

44. Quercus borealis michx. Stejar roşu

r 20 10

c.d.

45. Robinia pseudacacia L. Salcîm

r 25

10

c.d.m

46. Salix babylonica L. Salcie plîngătoare

r 15

10

c.d.m.

Tabela 9 (continuare)

6 7 8 9 10 e.s.­ n.us.­i.l.

Galbene­ verzui cuportocali V—VI

Galben ­auriu

gr.iz. Nu suportă îngheţuri tîrzii

e.s.­ n.us.­ i.l.­s.u.

Alb­ purpuriu IV—V

Verde gr.iz. Nerezistenţă la ger. Se recomandă în locuri adăpostite

n.s.­ r.us.­i.l.­ s.u.

Alb­roz, boboci roşii V

Verde gr.iz. Rezistă la ger

n.s.­ r.us.­i.l.­ s.u.

— Galben iz. Forma pletoasă

e.s.­ n.us.­i.l.

Violet IV ­ V

Verde gr.iz. Nerezistent la gaze şi fum Nerezistent la ger

n.s.­ r.us.­i.l.­ s.u.

Alb V

Brun gr.iz.al .

Suportă fumul Decorativ prin culoarea trunchiului

e.s.­ r.us.­i.l.

Galben­ verzui III

Galben gr.ma.i z.

Suportă fumul şi gazele

n.s.­ r.us.­i.l.

— Galben gr.iz. Suportă gaze şi fum Var. Italica piramidal

e.s.­ n.us.­i.l.

Alb IV—V

Galben ­ roşu

gr.iz. Rezistent la ger

n.s.­ r.us.­i.l

Roz III—IV

Roşu­ vişiniu

gr.i z.

Fructe mici roşii

e.s.­ r.us.­i.l.

Brun­ roşcat IV—V

Galben ­brun

gr.iz. al.

Păstrează frunzele pînă iarna ţîrziu

e.s.­ r.us.­i.l.

Alb VI

Verde ­ gălbui

gr.iz. al.gv. cons.

Coroană transparentă

e.s.­ n.us.­i.l.

Verde­ gălbui IV

Galben gr.iz. Sensibilă la ger

1 2 3 4 5 47. Salix matsudana koidz.

„Tortuosa" Salcie răsucită

r 135

c.d.m.

48. Sophora japonical Salcîm japonez

r 20

10

c.d.

49. Sorbus aucuparia L­Scoruş de munte

1 c.d.m. 10

5

50. Tilia cordata mill. Tei pucios

l 20

10

c.d.m.

51. Tilia tomentosa monch. Tei argintiu

1 c.d. 30

10 52. Ulmus pumila L.

Ulm de Turkestan

r c.d. 15

5

53. Ulmus montana stokes. Ulm de munte

r c.d.m. 25

10

3. Arbuşti

Nr. crt.

Numele ştiinţific şi popular

Ritmul de

creştere

Zona geografică recomandata Dimensiuni Maxime

h D m

1 2 3 4 5 54. Juniperus communis

„Hiber­ nica" gard. Ienupăr

1 c.d.m. 6 2

55. Juniperus horizontalis L. Ienupăr tîrîtor

1 1

8

c.d.m

Tabela 9 (continuare)

6 7 8 9 10 n.s.­ r.us.­ i.l.

Verde ­ gălbui IV

Galben gr.iz. Formă decorativă prin ramuri răsucite

e.s.­ n.us.­i.l.

Albe, albe­verzui VII—VIII Verde

gr.iz Rezistentă la fum. Suferă de ger şi sensibilă la secetă

n.s.­ r.us.­s.u.

Alb V

Roşu­ portocaliu

gr.iz. Rezistă la fum. Fructe roşii

e.s.­ n.us.­ s.u.­u.

Verde­ gălbui VI— VII

Galben ma.gr. iz. Rezistă la ger. Sensibil la secetă şi insolaţii

e.s.­ r.us.­i.l.

Gălbui VI

Galben ma.gr.iz.al. Rezistent vara la căldură radiată de asfalt

n.s.­ r.us.­i.l.

Alb­roz III­I V

Galben gr. Rezistă la boala grafioza

e.s.­ n.us­i.l.

Alb­ roz. IV—V

Galben gr.al. iz. Rezistă la fum, praf şi la boala numită grafioza

răşinoşi

Cerinte de sol, Coloritul De toamna al frunzisului

Umiditate,lumina

Posibilităţi defolosire

Observaţii

6 7 8 9 n.s.­n.us.­i.1. Verde­

albăstrui gr.iz.

stîneării Rezistent la ger. Suferă la gaze. Fructe negre­albăstrui­ brumate

n.s.­r.us.­i.1. Verde­ albăstrui

gr.iz. stîneării

Coniferă tîrîtoare. Marcotează uşor. Foarte rezistent la ger

2 3 4 5 56.Taxus baccata L.

Tisa 1 15

10 c.d.m

57. Thuja occidentalis var. L. l 12

4

c.d.m.

4. Arbuşti

Numele ştiinţific şi popular

Ritmul de

creştere

Dimensiu ni maxime

h

D m

Zona geografică recomandata

2 3 4 5 r 6

2 c.d.l.

l 2

2

c.d.m.

r

2

2

c.d.

Amorpha fruticosa L. Salcîm mic

Berberis thunbergii Dracila japoneză

Buddleia hibrida Liliac de vară

Buxus sempervirens L. Merişor, Cimişir

l

5

2

c.d.m.

r 6

2

c.d.l.

r

2

2

c.d.

Caragana arborescens — Lam. Tufa lemnoasă

Cytisus sp. Drob.

Chaenomeles japonica Thumb.) lindl.

Tabela 9 (continuare)

6 7 8 9 e.s.­n.us.­i.l.­s.u.­u. Verde gr. iz.

gv Suportă bine tunderea. Plantă toxică.

n.s.­n.us i.l.­s.u. şi u.

Verde gr.gv. iz. Rezistentă la fum, praf şi ger în timpul iernii se înroşeşte.

foioşi

Culoarea florilor

­ Coloritul dp toamnă al frunzişului Posibilităţi: de folosire

Cerinţe faţă de sol, umiditate, lumină

Observaţii Perioada deînflorire (luna)

6 7 8 9 10 n.s.­r.us.­ i.l.

Albastru­ violet V—VI

Galben fir.gv. cons. Drajonează puternic

l 2 2

c.d.m

n.s.­r.u.s­ i.l.­s.u. Galben

V—VI Roşu gv.gr. cons. Rezistă la ger şi fum. Suportă tunderea.

e.s.­r.us.­ i.l.­s.u.

Alb, violet VII—X

Verde­argintiu gr.iz. Rezistă la fum. Nu rezista la ger.

e.s.­n.us.­ i.l.­s.u.­u.

Galben III—IV

Verde gr.gv.iz­. Şi borduri

Suportă foarte bine tunderea.

n.s.­r.us.­ i.l.

Galben­ aunu V— VI

Galben gr.iz.gv. cons.

Rezistă la secetă.

n.s.­n.us.­ i.l.

Galben V—VIII

Verde­argintiu ma. gr.iz. cons. Rezistent la ger şi secetă.

e.s.­r.us.­ i.l.

Roz­roşu portocaliu , alb IV­V

Galben gr.iz. cons. Drajonează puternic

1 2 3 4 5 65 Colutea arborescens

L. Băşicoasa r c.d. 4

2

66 Corntfs mas L. Corn

1 c.d.m. 10 5

67 Cornus sanguinea L. Singer

1 c.d.m. 4 2

68 Cotinus coggygria L. Scop. scumpie

1 c.d.m. 5

5

69 Cotoneaster integerrima Bîrcoace med.

1 c.d.m 2

1

70

71

Crataegus oxyacantha t,

Deutzia scabra thumb. Mălin de grădină

1

1

8

5 2 1

c.d.m

c.d.m

72

73

Diervilla florida sieb. et

Evonymus europaea L. Salba moale

succ. r

1

3 1

6 2

c.d.m

c.d

74 Forsythia suspcnsa (Thumb.) vahl. Forsitie

r c.d.m 2

2

75 Hibiscus syriacus L. Nalba lemnoasă

1 c.d.l. 3

2

76 Laburnum anagyroides med Salcîm galben

1 c.d.m.1. 5 2

77 Ligustrum vulgare L. Lemn cîinesc

r c.d.m. 5

2

78 Lonicera tatarica L. Caprifoi tătăresc

r c.d.m. 3 2

Tabela 9 (continuare)

6 7 8 9 10 n.s.­r.us.­il.­ s.u.

Galben VI—VII

Verd e­ roşca

gr.gv. cons.

Rezistă la fum şi praf. Suportă tunderea

n.s.­r.us.­i.l.­ s.u.

Galben II—IV

Roşu­ stacoji u

gr.iz.gv. cons.

Rezistă la ger şi secetă. Suportă tunderea

n.s.­r.us.­ s.u.­u.

Alb V—VI

Roşu gr.iz.gv. Rezistă la secetă şi fum

n.s.­r.us.­i.l.­ s.u.

Verde­ gălbui V—VII

Roşu aprins

gr.iz. cons.

Suportă fumul

n.s.­r.us.­i.l. Roz IV—VI

Roşu gr.iz. slîncării

Rezistă la gaze. Suferă de ger. Fructe roşii

n.s.­r.us.­i.l.­ s.u.­u.

Alb V

Galben gr.iz. gv. Fructe roşii. Ramuri cu ghimpi

n.s.­n.us.­i.l.­ s.u.

Alb­roz VI—VII

Galben gr.iz. Relativ rezistent la ger şi gaze.

n.s.­n.us.­i.l.­ s.u.

Alb­roz V—VII

Galbe n­ roşiati c

gr.iz. Rezistent la ger

e.s.­r.us.­i.l.­ s.u.­u

Verde gălbui V

Roşu gr.iz. gv. Rezistent la gaze. Fructe negru­portocaliu­carmin.

n.s.­r.us.­ i.l.­s.u.

Galben III­IV

Galbe n­ violet

gr.iz. li. Suportă tunderea. Rezistă la fum şi gaze.

n.s.­r.us.­i.l.­ s.u.

Alb, roz, violet

VIII—IX

Verde gr.iz. Suferă Ia ger.

n.s.­r.us.­i.l.­ s.u.

Galben V—VI

Verde ma.gr. iz. Rezistent la fum şi gaze

n.s.­r.us.­ s.u.­u.

Alb VI—VII

Verde gr.iz. gv.

Rezistent la fum si gaze. Suportă tunderea. Fructe negre.

n.s.­r.us.­i.l.­ s.u.

Roz, alb V—VI

Verde ma.gr. gv.iz.

Suportă fumul.

1 2 3 4 5 79. Mahonia aquifolium nutt.

Mahonie 1 1

1 c.d.

80 Philadelphus coronarius L. Iasomie ­Lămaita

r c.d.m. 3 2

81 Prunus triloba lindl. ­ Prun decorativ

1 3

3

c.d. .

82.

Rhus typhina L. Oţetar

r c.d.m 10

5 83.

Ribeş, aureum L. Coacăz auriu

r c.d.m 2 1

84 Robinia hispida L. Salcîm roz

r c.d. 3

2

85 Roşa hibrizi thea Trandafiri cu flori invoalte

r 0,80

0,80

c.d.m.

86 Rosa polliantha si floribunda Trandafiri cu flori simple

r 1,00

0,80

c.d.m.

87. Spirala biiliardii L. Spirea de vară

r c.d.m. 2 1

88. Spirea bumalda burv. Spirea pitică

r 0.75

1,00

c.d.m.

89. Spiraea vanhouttei zabel. Zapejoara

r c.d.m. 1 1

90 Symphoriearpus albus blake. Cirmiz

r c.d.m 1

1 91 Syringa vulgaris L.

Liliac 1 7

3 c.d.m.

Tabela 9 (continuare)

Tabelei 9 (continuare)

6 7 8 9 10 e.s.­r.us.­ i.l.­s.u.­u.

Galben IV—V

Verde­roşcat gr.gv. iz. Fructe albastre, brumate

n.s.­r.us.­ i.l.­s.u

Alb V­VII

Galben gr. gv. iz. Rezistă la gaze­şi fum. Flori mirositoare.

e.s.­n.us.­ ­ i.l.

Alb, roz IV—V

Verde­gălbui gr. iz. Nerezistent la gaze­şi fuiri.

e.s.­r.us.­ il.­s.u.

Verzui VI—VII

Galben­ portocaliu roşu

gr. iz. cons. Fructe roşii

e.s.­r.us.­ s.u.­u.

Galben Roşu gr. Suportă fumul.

n.s.­r.us.­ i.l.­s.u.

Roz V—VI

Verde­gălbui gr. iz. Rezistă la ger.

e.s.­n.us.­ i.l.

Toate culorile afară de albastru V­X

­ gr. iz. borduri Sensibile la ger.

e.s.­n.us.­ i.l.

Toate ;culorile afară de albastru şi negru V—X

­ gr. iz. borduri Mai puţin sensibile la ger:

n.s.­r.us.­ i.l.­s.u.

Roz VII—VIII

Verde­ceriuşiu gr. iz. gv.

n.s.­r.us.­ i.l.­s.u.

Roz, alb V—VII

Roşu­ portocaliu

gr. iz. gv. ­ bordur

Rezistă la fum.

n.s.­r.us.­ i.l.­s.u.

Alb V—VI

Roşu­ portocaliu

gr. iz. gv. Rezistă la fum. Inflorire bogată.

n.s.­r.us.­: i.l­s.u.­u.

Roz VI—VII

Verde­cenuşiu gr. gv. cons. taluze

Rezistă la fum. Fructe albe.

n.s.­n.us.­ i.l.

Alb, roz, violet IV—V

Verde­cenuşiu gr. iz. gv. cons. Suportă fumul şi tunderea.

1 2 3 4 5 92. Tamarix pentandra ­ pali. Cătina

roşie r c.d.m.l. 3

2

93. Taiftarix tetrandra pali. Cătina roşie de primăvară

r c.d.m.l. 2

2

94. Viburnum opulus L. Călin de grădină

l c.d.m. 4

3

95. Viburnum rhytidophyllum hemsl. Călin

1 c.d. 3

3

5. Liane

Nr. crt.

Numele ştiinţific şi popular Dimensiuni maxime h m

Perioada de înflorire (luna)

1 2 3 4 96. Clematis sp. Clematita 5 VI—VIII

97. Hedera helix L. Iedera 10 IX—X

98. Lonicera caprifolium . Caprifoi 10 V—VI

99. Polygonum baldschuanicum H. gross. Poligon

10 VI—X

100. Parthenocissus quinquetolia Planch. Viţa de Canada

15 VI—VII

101. Parthenocissus tricuspidata (Sieb. etzucc.) Viţa japoneză

15 VII—VIII

Tabela 9 (continuare)

6 7 8 9 10 ns.­r.us.­ i.l Roz .

VI— VIII Galben gr. iz. cons. Rezistă la praf, fum şi sol sarăturos.

n.s.­r.us.­ i.l

Roz V—VI

Galben gr. iz. cons. Rezistă la praf, fum şi sol sărăturos.

e.s;­n.us.­i.l.­s.u.­u. Alb V—VI

Roşu gr. iz. Rezistent la fum şi ger. Fructe roşii.

e.s.­n.us.­s.u­u Alb

V—VI

Verde gr. iz. Fructe roşii care apoi devin negre.

(plante urcătoare)

Culoarea florilor Posibilităţi de folosire

5 6

Albastru, violet, alb, roz, galben roşcat,

Garduri, pergole, grilaje In general la semiumbră

Galben­verzui Ziduri, sub arbori. Rezistă la semiumbră şi umbră

Alb­gălbui, roz Garduri, pergole, grilaje Flori foarte mirositoare

Alb, roz Garduri, pergoie, grilaje, calcane Creştere viguroasă Nepretenţios la climă şi sol

Alb­verzui Garduri, pergole, grilaje, calcane Colorit de toamnă roşu­aprins

Alb­verzui Ziduri, calcane Toamna frunzişul este galben lână la roşu aprins

1 2 3 4 102. Roşa. sp.

Trandafiri urcători 3 V—VI

103. Wisteria sinensis swet Glicina 15 V ­ VI

6. Plante

Nr. crt.

Numele ştiinţific şi popular Talia cm Perioada de înflorire luna

1 2 3 4 104. Ageratum mexicanum sims.

Pufuleţ 10—60 VI—IX

105. Antirrhinum sp. Gura leului

15—90 VI—X

106. Begonia sp. Begonia, Zăhărel, Gheţişoară

15—30 V—X

107. Callistephus chinensis Ochiul boului

15—60 VIII—X

108. Celosia sp. Creasta cocoşului

20—30 VII—fX

109. Coleus sp. Urzicuţă

15—25 —

110. Cosmos sp. Margarete colorate

50—100 VI—X

111. Delphinium sp. Nemţişori

50—80 VI—X

112. Dianthus sp. Garoafe

15—40 VI—X

113. Gnaphalium lanatum Gnafalium

15—20 —

114. Lobelia sp. Lobelia

10—25 VI—IX

Tabela 9 (continuare)

5 6 Alb, roz, roşu, galben Garduri, pergole, grilaje, ziduri

Albastru­violet Garduri, pergole, grilaje, ziduri

floricole anuale

Culoarea florilor Densitatea de plantare Posibilităţi de folosire buc./m2

5 6 7 Alb, roz, albastru 12 Parter, borduri, grupuri

Alb, roz, roşu, galben, portocaliu

12 Parter, borduri, grupuri, suportă semiumbra

Alb, roz, roşu 30 Borduri, parter, grupuri suportă semiumbra şi umbra

Alb, roz, roşu, violet 10 Parter, borduri, grupuri suportă semiumbra

Roşu, galben 17 Grupuri, parter Flori heinteresante; frunze colorate : galben, roşu închis, pestriţ

17 Parter, grupuri şi borduri, suportă semiumbra şi umbra

Alb, roz, roşu, galben, portocaliu

10 Parter, grupuri

Alb, roz, roşu, albastru, violet

10 Parter, grupuri

Alb, roz, roşu, galben 20 Parter, borduri

18 Flori neinteresante, frunziş argintiu

Borduri, grupuri, jardiniere, vase de grădină

Alb, albastru 30 Grupuri, borduri, vase de grădină, suportă semiumbra

1 2 3 4 115. Matthiola

sp. Micsandre;

30­80 VI­X

116. Pelargonium sp. Muşcate

20­60 VI­X

117. Petunia sp. Petunie

20­40 V­X

118. Phlox sp. Brumăre le

15­30 VI­X

119. Portulaca grandi flora lindl. Floare de piatră

15 VI­X

120. Salvia sp. Salvie, Jale

20­40 VI­X

121. Tropaeolum sp. Condurii doamnei, Cultunaşi

15­20 VI­X

122. Tagetes sp. Crăiţe, Vizdoage

15­80 VI­X

123. Verbena sp. Verbine

15­30 VI­X

124. Zinnia sp. Cîrciumăr ese

20­60 V­X

7. Plante

Nr. crt.

Numele ştiinţific şi popular

Talia cm

Perioada de înflorire luna

1 2 3 4 125. Althaea roşea

Nalbă 150­250 VI­IX

126. Belis perennis Părăluţe, Năsturaşi

15—20 IV­ V

5 6 Alb, roz, roşu, violet , si galben

17 Parter, grupuri suportă semiutabra

Alb, roz, roşu 10 Parter, grupuri, jardiniere, vase de grădina

Alb, roz, roşu, violet, pestriţ.

12 Parter, borduri, gruţuri, jardiniere şi vase de grădină

Alb, roz, roşu, violet, galben, pestriţ

12 Parter, borduri, grupuri, vase de grădină

Alb, roz, roşu, galben, violet

30 Borduri, vase de grădină, între piertre şi dale. Varietatea „Flore pleno" cu flori invoalte

Roşu 12 Parter, grupuri Galben, portocaliu; brun­roşcat

12 Parter, borduri, grupuri, jardiniere, vase de grădină. Suportă semi­umbra, nu suportă aerul foarte uscat

Galben, portocaliu, brun­roşcat

15 Parter, borduri, grupuri suportă semiumbra

Alb, roz, roşu, albastru, 10 Parter, borduri, grupuri, jardiniera şi vase de grădină

violet

Alb, roz, roşu, galben, si portocaliu, violet

6 Parter, grupuri

floricele bienale

Culoarea florilor Densitatea de plantare buc./m² Posibilităţi de folosire

5 6 7 Roz, roşu, galben 2 Grupuri. Forma „flore pleho" are flori învoalte

Alb, roz, roşu: 30 Borduri, parter, grupuri

1. 2 3 4 127 Campanula medium

Clopoţei mari 40—80 VI—VII

128 Cineraria maritima Cineraria

15—40 VI—VIII

129 Dianthus barbatus Garoafe chinezeşti

30—50 V—VI

136 Digitalis hibrida Degeţel

50—80 VI—VIII

131 Myosotis alpestris Nu­mă­uita

15—20 IV—V

132 Viola tricolor Pansele

10—15 III—V

8. Plante

Nr. crt.

Numele ştiinţific şi popular

Talia cm Perioada de înfloriri luna

1 2 3 4 133 Achillea filipendulina

Coada şoricelului 80—120 VI—VIII

134. Althaea sp. Nalba mare

150—200 VII—X

135. Anemone japonica Anemone de toamnă

40—60 VIII—XI

136. Aquilegia sp. Căldăruşe

30—80 V—VI

137. Arabis albida Gîscariţă

15—20 IV—V

138. Aster amellus Steluţă

20—30 V—VI

139. Aster dorriosus Scînteiuţe pitice

15—30 IX—X

Tabela 9 (continuare)

5 6 7 Alb, roz, albastru, violet

6 Parter, grupuri

Galben. Frunziş argintiu 10 Borduri, grupuri

Alb, roz, roşu, pestriţ 7 Grupuri, parter

Alb, roz, purpuriu 6 Grupuri, buchete

Albastru, roz 30 Borduri, parter, grupuri, suportă semiumbra

Alb, galben, albastru, violet, arămiu

30 Borduri, grupuri, parter

floricele perene

Culoarea, florilor Densitatea de plantare Posibilităţi de folosire buc./m2

5 6 7 Galben 4 Parter, borduri, .grupuri

Alb, roz, roşu, galben deschis, violet

2 Grupuri

Alb, roz 10 Parter, grupuri suportă semiumbra

Alb, roz, roşu, albastru, galben

4 Parter, grupuri suporta semiumbra

Alb roz 4 Borduri, stîncării Albastru, liliachiu 15 Grupuri, borduri, stîncării

Alb, roz, liliachiu 15 Borduri, grupuri, stîncării

140. Aster novi­belgii şi Aster : Novae­angliae Scanteiuţe înalte

80­150 IX—X

141. Astilbe hybrida Astilbe

50—60 VII­VIII

142. Bergenia sp. Crâciuniţe

20—40 III ­ IV

143 Campanula carpatica Clopoţei de munte

10—15 VII—VIII

144. Campanula persicifolia Clopoţei de pădure

40—50 VI—VII

145. Canna indica Cane

40—150 VI­ X

146. Cerastium bieberesteinii Cerastium

5—15 V—VI

147.Chrysanthemum indicum Tufănele

30—100 VIII—XI

148. Convallaria Majalis Lăcrămioare

15—20 V

149. Coreopsis sp. Margarete galbene

40—80 VI—VIII

150. Crocus Sp. Branduşe, Şofran

5—10 III—IV

151. Dahlia variabilis Dalie, Gherghindă

40—160 VI ­ IX

152. Delphinium hybridum Nemţişori de grădină

70—150 VI—IX

153. Dianthus sp. A Garofiţe

12—20 IV –VI

154. Echinops ritro Măciuca ciobanului

60—100 VI—IX

155. Erigeron speciosus Bunghisor

30—40 VI—VIII

156. Funkia sp. Crin de umbră

20—45 VII—VIII

Tabela 9 (continuare)

5 6 7 Alb, roz, roşu, albastru, violet

2 Parter, grupuri

Alb, roz, roşu 10 Grupuri în semiumbră

Roz 17 Grupuri şi rabata in. semiumbră şi umbră

Alb, albastru 30 Grupuri, borduri, stîncării Alb, albastra 8 Parter şi grupuri în semiumbră Roz, roşu, galben, portocaliu

3 Parter, grupuri

Alb. Frunze argintii 30 Borduri, stîncării Alb, roz, roşu, galben, portocalia, ruginiu, Violet

4 Grupuri, parter

Alb .:.

30 Grupuri la umbră şi semiumbră

Galben 6 Parter, grupuri

Alb, galben, violet 30 Răspîndit în peluze

Alb, roz, roşu, galben, portocaliu violet

10 Parter, grupuri

4 Grupuri, parter Albastru, violet, alb, roz, purpuriu Alb, roz, roşu ,

20 Borduri, grupuri, stîncării Albastru metalic. Frunze verzi argintii

12 Solitar, grupuri

Albastru­Violet 12 Grupuri, parter

Alb, liliachiu 6 Grupuri şi borduri; în semiumbră şi umbră

1 2 3 4 157. Gypsophilia

paniculata Floarea miresii

40 ­80 VI­VIII

158. Galanthus sp. Ghiocei

10 ­ 20 II ­ IV

159. Gaillardia hybrida Fluturei

40­ 80 VI —X

160. Helianthemum hybridum Trandafiraşi de piatră

15­ 20 VI ­ VII

161. Helleborus hybridus Spinz

20­ 30 III —IV

162. Hemerocallis sp. Crin de toamnă

50­ 100 VII­ VIII

163. Heuchera sanguinea Clopoţei roşii

20­ 30 V­ VI

164. Hyacinthus sp. Zambile

10­ 30 IV —V

165. Iberis sempervirens Iberis

12 ­20 IV —V

166. Iris sp. Stînjenei

18 ­100 IV­ VI

167. Lavandula vera Levenţică

30­ 60 VII —IX

168. Lychnis chalcedonica Dragoste arzătoare

60­ 80 VI­ VII

169. Lilium sp. Crini

40­ 150 V­ X

170. Lupinus sp. Cafeluţa

60—80 VI­VIII

171. Monarda didyma Menta americană

40—80 VI­ VIII

172. Narcisus sp. Narcise. Zarnacadele

20­ 30 III —V

173. Oenothera missouriensis Lumînărica galbenă

15­ 20 VI­ VIII

5 6 7 Alb, roz 2 Grupuri, borduri, parter

Alb 50 Răspîndit în peluze, grupuri, în faţs plantaţiilor de arbuşti

Galben, portocaliu, roşu

6 Parter, grupuri

Alb, roz, roşu, galben 8 Borduri, grupuri, stîncării

Alb, roz, roşu­verzui 8 Grupuri, în umbră şi semiumbră

Galben, portocaliu 18 Parter, grupuri pe lîngă apă, suportă semiumbră

Roşu, roz 20 Grupuri, stîncării suportă semiumbră

Alb, roz, roşu, galben, albastru, violet

14 Parter, grupuri răspîndit în peluz

Alb 20 Borduri, grupuri, stîneării

Alb, albastru, galben, violet, roşcat

10 Borduri, grupuri, parter şi pe lîng ape. Suportă semiumbră

Albastru, frunziş albăstrui

14 Borduri, parter, grupuri suportă tunderea

Roşu aprins 8 Grupuri, parter

Alb, portocaliu roşu 12 Grupuri

Alb, roz, gălbui, roşu, albastru, violet

6 Grupuri, parter

Roz, roşu, liliachiu 8 Grupuri, parter suportă semiumbră

Alb, galben, portocaliu

30 Parter, grupuri, răspîndit în peluze

Galben 8 Grupuri stancării

1 2 3 4 174

Oenothera speciosa Lumînărica albă

20 ­ 40 VI—VIII

175 Paeonia sinensis Bujor

40­ 60 V

176 Papaver orientale Mac de grădină

30 ­60 V

177 Phlox subulata Brumărele

10­ 15 IV­ V

178 Phlox paniculata Brumărele

40­ 100 VI­ IX

179 Primula sp. Ciuboţica cucului

10­ 30 IV ­V

180. Rudbeckia sp. Margarete galbene

30­ 150 VI­ X

181. Santolima Chamaecyparissus Santolina

20­ 30 VII­ VIII

182. Scilla sp. Viorele, albăstrele

5­ 10 III­ IV

183. Solidago sp. Sînziana de grădină

30­ 150 VII­ X

184. Sedum sp. Iarba grasă

10­ 40 VI— VIII

185. Stachys lanata Urechea iepurelui

10­ 30 VI­ VII

186. Tulipa sp. Lalele

20­ 50 III­ V

187. Veronica sp.

10­ 80 IV­ IX

188. Viola sp.

5­ 15 IV ­ IX 189. Vincia minor

Pervinca, merişori

15­ 20 IV ­V

190. Yueca sp. Yuca

50 ­150 VI­ VIII

Tabela 9 (continuare)

5 6 7 Alb 6 Grupuri, stîncării

Alb, roz, roşu 3 Solitar, grupuri în peluze şi în faţa arbuştilor

Alb, roz, roşu­ portocaliu

4 Grupuri, parter

Alb, roz, albastru deschis

14 Borduri, stîncării

Alb, roz, roşu, violet 8 Parter, grupuri

Alb, galben, roşu. , violet

24 Borduri, grupuri, stîncării suportă semiumbra şi umbra

Galben, roşcat, arămiu 4 Parter, grupuri

Galben. Frunze argintii 20 Grupuri, borduri Suportă tunderea

Albastru, alb 30 Răspîndit în peluze, grupuri între arbori şi în faţa arbuştilor

Galben 2 Parter, grupuri

Alb, roz, galben, roşu

30 Borduri, grupuri, stîncării

Roz. Frunze argintii 18 Borduri, grupuri, stîncării

Alb, roz, roşu, violet, galben

30 Parter, grupuri, răspîndit in peluze

Roz, albastru 20 Borduri, grupuri, stîncării Alb, roz, violet 30 Grupuri în semiumbra şi umbră

Albastru 40 Peluze, stîncării suportă umbra şi semiumbra

Alb 1 Solitar, grupuri

Tabela 10 PLANTE RECOMANDATE PENTRU A FI FOLOSITE LA CREAREA PELUZELOR 1. Graminee şi leguminoase întrebuinţate în amestecuri, denumite gazon

Procente orientative

de participare ale speciilor

în compoziţia gazonului

Nr. Denumirea crt speciei

Peluze însorite

Peluze semi­ umbrite

Peluze umbrite Amestec universal valabil

1. Agrostis stolonifera

10 15 20 10

2. Cynosurus cristatus L

— — — 10

3. Festuca rubra L. 20 20 30 15 4. Festuca ovina L. 15 10 — 10 5. Lolium perene L. 40 40 35 40 6. Poa pratensis L. 10 5 5 5 7. Poa nemoralis L. _ 5 5 — 8. Poa trivialis L. — — — 5 9. Trifolium repens L..

5 5 5 5

2. Plante înlocuitoare de gazon (pe suprafeţe mici necirculabile)

a) Peluze însorite b) Peluze umbrite şi semiumbrite

Dianthus deltoides L. Iberis sempervirens L. Sedum album L. Sedum acre L. Sedum rupestre L. Sedum spurium M. B. Stachys lanata Jacq. Veronica incana L.

Asarum europaeum L. Fragaria vesca L. Hedera helix L. Vinca minor L. Viola odorata L.

INSTRUCŢIUNI DE PROIECTARE A SPAŢIILOR VERZI PENTRU LOCALITĂŢILE URBANE

CUPRINS PAG.

1. Generalităţi..................................................................................................... 4

2. Terminologie.................................................................................................. 5

3. Clasificarea spaţiilor verzi......... .................................................................... 9

4. Principii de constituire a sistemului de spaţii verzi ..................................... 10

5. Principii şi metode de organizare (compoziţie) a unităţilor de spaţii verzi...11

6. Dimensionarea şi organizarea bazelor de producere a materialului săditor floricol şi dendrologic....... ........................................................................................4

7. Indici şi norme............ .................................................................................... 20