Aparate ortodontice clasice – sunt cele mai frecvente, formate din inele, sârme şi/sau bracketuri. Inelele se fixează în jurul dinţilor/dintelui şi servesc ca ancore pentru dispozitiv, iar bracketurile sunt în general fixate pe suprafaţa frontală a dintelui. Ligaturile de sârmă trec prin bracketuri şi sunt ataşate de inele. Strângerea ligaturilor de sârmă exercită presiune asupra dinţilor, făcându-i să migreze treptat în noua poziţie. Aparatele ortodontice se ajustează de obicei lunar pentru obţinerea rezultatelor dorite, iar purtarea lor poate dura între câteva luni şi câţiva ani. În prezent, aparatele ortodontice sunt mai puţin voluminoase, mai uşoare şi conţin mult mai puţin metal decât în trecut. Pentru copii se găsesc în culori vii, în timp ce adulţii preferă variantele transparente, invizibile.Aparate ortodontice fixe speciale – utilizate pentru controlul sugerii policelui sau al protruziei limbii, acestea sunt fixate pe dinţi cu inele. Fiind foarte incomode în timpul masticaţiei, se folosesc numai când sunt imperios necesare.

ratamentul ortodontic pentru copii

Prima vizităCa părinte nimic nu îți aduce mai multă satisfacție și împlinire decât să-ţi vezi copilul zâmbind. Pentru a te bucura pe deplin și pentru a proteja zâmbetul frumos și sănătos al copilului tău trebuie să faci tot ce este necesar. Începând cu apariţia primilor dinţişori, doar tu poți acorda o atenție sporită igienei dentare astfel ca micuţul tău să-și mențină gingiile sănătoase. De-a lungul anilor trebuie să acorzi o atenţie specială nevoilor sale dentare

de tratament.Zâmbetul copilului tău depinde de tine!

Deprinderi sănătoaseMedicul dentist al familiei trebuie să fie partenerul tău în gestionarea sănătăţii orale a copilului până la vârsta de 1(un) an, atunci când apar primii dinţi „de lapte”. În primii ani este foarte important ca igiena orală să fie efectuată alături şi împreună cu familia. Copilăria este cea mai bună perioadă în care îl poţi învăţa tehnicile adecvate ale periajului dentar şi importanţa igienei orale. Exemplul tău personal ajută la formarea timpurie a unor deprinderi sănătoase.Vino la DentEstet4kids cu micuțul tău la examinări regulate!Prin examinarea periodică, medicul nostru dentist pedodont îţi va ajuta copilul să întrețină un zâmbet frumos si sănătos prin observarea și depistarea din timp a problemelor dentare. El vă poate recomanda un medic specialist ortodont de încredere pentru o examinare ortodontică de specialitate și o monitorizare ortodontică timpurie precum și prin stabilirea unui diagnostic ortodontic corect.

Evaluarea ortodontică până la vârsta de 7 aniCele mai recente studii de medicină dentară arată că dinţii strâmbi, distanţaţi sau înghesuiţi reprezintă una dintre cele mai importante probleme de sănătate şi estetică dentară în rândul copiilor. Medicii dentiști recomandă părinților să efectueze o evaluare ortodontică până la vârsta de 7 ani, în cazul în care nu se iveşte mai devreme o altă problemă. Astfel, medicul specialist ortodont poate identifica potenţialele probleme de erupție a dinţilor definitivi precum şi de dezvoltare a arcadelor dentare și a oaselor feței.

Medicul specialist ortodont examinează: Dezvoltarea adecvată a maxilarelor

Dinţii ectopici Ritmul, secvența de erupție a dinților definitivi Dizarmonii ocluzale ( ale mușcăturii) O igienă dentară precară Încrederea micuțului în zâmbetul său

Muşcătura copilului tău e în regulă?Ritmul de creștere și dezvoltare a muşchilor şi oaselor feței este foarte rapid la copii determinându-le foarte devreme forma feței.Malocluzia este termenul tehnic pe care specialiștii ortodonți îl folosesc pentru a descrie o relație incorectă, deficitară dintre dinţi şi maxilare atunci când mușcăm ( în timpul masticației). Chiar de la o vârstă fragedă, copiii pot simţi disconfortul unei mușcături defectuoase. Malocluzia poate fi determinată de o mulțime de probleme dar cel mai des este cauzată de nealiniamentul corespunzător dintre dinţi şi gingii.

Tratamentul preventiv ortodontic poate fi necesar dacă micutul prezintă:

 Profil facial neechilibrat

 Maxilarul superior mărit şi maxilarul inferioa micșorat (Supra-acoperire)  Maxilarul superior subdimensionat şi maxilarul inferior supradimensionat (Ocluzie,

mușcătură inversă)  Muşcătura încrucișată, muşcătura adâncă sau muşcătura deschisă  Suprapunerea dinţilor  Pierderea prematură sau tardivă a dinţilor  Dinţi nealiniaţi, înghesuiți  Încleştarea sau trosnirea dinţilor  Împingerea limbii împotriva dinţilor în timpul înghiţirii  Probleme masticatorii  Respiraţie orală  Sugerea degetului mare

Care sunt beneficiile tratamentului preventiv?Specialiștii ortodonți pot îmbunătăţi aspectul feței copilului și zâmbetul acestuia intervenind la nivelul maxilarelor și realizând astfel o aliniere adecvată a dinților. Problemele de încleştare tratate preventiv pot evita tratamente ulterioare mult mai scumpe, atunci când toţi dinţii permanenţi au erupt complet la nivelul arcadelor dentare.

Tratamentul ortodontic poate include:  Brackets pentru ancorarea aparatelor ortodontice

 Elastice pentru a ghida corecţia muşcăturii  Dispozitiv peri-cranian tip Headgear cu ajutorul căruia sunt aplicate forțe ce

ghidează și corectează creşterea feţei şi a maxilarelor.  Aparate dentare fixe sau mobile pentru antrenarea muşchilor oro-faciali

Ce este Ortodonţia?Ortodonţia este o specializare a medicinei dentare care se ocupă de corectarea anomaliilor dentomaxilare. Dinţii strâmbi sau care nu sunt aliniaţi corect sunt mai greu de întreţinut, pot fi pierduţi mai devreme datorită carierii şi parodontopatiei, şi obligă muşchii masticatori la un efort suplimentar, ce poate duce la dureri de cap, disfuncţiaATM şi dureri la nivelul gâtului, umărului şi spatelui. Un alt dezavantaj este aspectul inestetic al dinţilor strâmbi sau nealiniaţi corect.

Avantajele tratamentului ortodontic includ o mai bună sănătate orală, un aspect mai plăcut şi o durabilitate mai mare a dinţilor.

Specialistul în acest domeniu se numeşte ortodont. Medicii ortodonţi efectuează studii suplimentare cu durata de cel puţin doi ani, după cei patru ani de studiu de medicină dentară, în cadrul unui program de specializare aprobat de Asociaţia Americană a Medicilor Dentişti.

Cum aflu dacă am nevoie de tratament ortodontic?Numai medicul dentist sau ortodont poate determina dacă aveţi nevoie de un tratament ortodontic. Pe baza unor instrumente de diagnostic care includ anamneza medicală şi dentară completă, un examen clinic, mulajul danturii şi radiografii şi fotografii speciale, medicul dentist sau ortodont decide dacă se recomandă tratamentul ortodontic şi elaborează un plan de tratament individual.

Dacă aveţi unul dintre următoarele semne, sunteţi un potenţial candidat pentru tratamentul ortodontic:

Supraocluzie verticală (overbite) – când dinţii frontali superiori ies cu mult în faţa celor inferiori Ocluzia inversă (underbite) – un aspect de buldog, când dinţii frontali inferiori sunt ieşiţi mult în faţă, sau cei

superiori sunt retraşi mult în spate

Ocluzie încrucişată – când dinţii superiori nu se potrivesc în faţă peste cei inferiori, la o muşcătură normală Ocluzie deschisă – formarea unui spaţiu între suprafeţele ocluzale ale dinţilor frontali şi/sau laterali, atunci

când muşcaţi pe dinţii posteriori Malocluzie pe linia mediană – când centrul dinţilor frontali superiori nu se aliniază cu centrul dinţilor frontali

inferiori Dinţi distanţiali – spaţii interdentare sau „breşe edentate”, rezultat al lipsei dinţilor sau al dinţilor care nu umplu

toată arcada Înghesuire dentară – când există prea mulţi dinţi pentru a avea loc pe arcada dentară

La ce ajută tratamentul ortodontic?Există multe tipuri de aparate atât fixe, cât şi mobile, pentru realinierea dinţilor, reantrenarea muşchilor şi influenţarea creşterii maxilarelor. Aparatele ortodontice funcţionează prin exercitarea unei presiuni uşoare asupra dinţilor şi maxilarelor. În funcţie de severitatea problemei dvs., medicul dentist va recomanda tipul de aparat corespunzător.

Aparatele ortodontice fixe includ:

Menţinătoare de spaţiu fixe – în cazul pierderii premature a unui dinte de lapte, se foloseşte un menţinător de spaţiu pentru a ţine edentaţia deschisă până la eruperea dintelui permanent. Pe unul din dinţii care încadrează breşa edentată se fixează un inel, de la care se extinde o sârmă către celălalt dinte învecinat breşei.Aparatele ortodontice mobile includ:

Gutiere – alternativă a aparatelor ortodontice clasice pentru adulţi, gutierele în serie sunt recomandate din ce în ce mai frecvent de un mare număr de ortodonţi, pentru realinierea dinţilor în acelaşi mod în care acţionează şi aparatele, însă fără sârme şi bracketuri metalice. Gutierele sunt practic invizibile şi se scot în timpul mesei, periajului şi folosirii aţei dentare.

Menţinătoare de spaţiu mobile – acţionează la fel ca şi menţinătoarele de spaţiu fixe. Acestea sunt executate dintr-o bază acrilică ce se mulează pe maxilar, fiind formate din ligaturi de sârmă sau din plastic fixate între dinţi, pentru menţinerea spaţiului deschis dintre aceştia.

Aparate pentru repoziţionarea maxilarului – numite şi „şine”, acestea se poartă pe maxilar sau mandibulă, pentru a obişnui maxilarele să se închidă într-o poziţie mai favorabilă. Se folosesc în disfuncţia articulaţiei temporomandibulare (ATM).

Scuturi labiale/vestibulare – se interpun între buze/obraji şi dinţi. Muşchii buzelor şi obrajilor pot exercita presiune asupra dinţilor, de aceea se folosesc aceste „amortizoare” pentru a le detensiona.

Arc transpalatinal – un dispozitiv utilizat pentru lărgirea arcadei maxilarului. Acesta constă dintr-o placă de plastic fixată pe vălul palatin. Presiunea exterioară exercitată de placă prin strângerea unor şuruburi forţează articulaţiile osoase ale palatului să se distanţeze, lărgind bolta palatină.

Aparate de contenţie mobile se poartă fixate pe vălul palatin, pentru a preveni migrarea dinţilor înapoi în poziţia iniţială. Acestea pot fi modificate pentru a folosi la prevenirea sugerii policelui.

Dispozitive cranio-cervicale de tracţiune – acestea au o chingă în jurul gâtului, ataşată în faţă de un arc facial extraoral metalic. Dispozitivul cranio-cervical de tracţiune încetineşte creşterea maxilarului superior şi ţine pe loc dinţii posteriori, în timp ce dinţii frontali sunt traşi înapoi.

Subocluzie Ocluzie deschisă Înghesuire dentară

Ocluzie încrucişată Supraocluzie verticală

02/2001