ORIGINEA FRUCTULUI

3
 ORIGINEA FRUCTULUI. PARTILE COMPONENTE SI ORIGINEA LOR IN OVAR. CLASIFICAREA FRUCTELOR; EXEMPLE. DISPOZITIVELE ADAPTATIVE ALE FRUCTELOR CARE AJUTA LA RASPANDIREA (DISEMINAREA) LOR. SEMNIFICATIA BIOLOGICA A FRUCTELOR. Originea fructului Fructul este ovarul dezvoltat, crescut si maturizat in urma fecundatiei, impreuna cu intreg continutul sau si eventualele parti anexe ce-l insotesc. De obicei fructul se naste din pistil, cu predominarea ovarului, totusi se cunosc destule cazuri cand la formarea lui participa si alte parti ale florii. Dupa producerea  polenizarii si a fecundatiei, in floare au loc transformari profunde, dintre care principalele sunt caderea unor parti si dezvoltarea altora. Totalitatea modificarilor ce se produc in floare, dupa fecundare, indeosebi asupra partilor persistente se numeste fructificatie. Unele parti florale, ca petalele si staminele nemaiavand nici un rol se ofilesc si cad. Singura parte care se p astreaza cu regularitate in floarea fecundata este pistilul si indeosebi ovarul. Acesta stimulat de anumite substante se nutreste si devine fruct, in timp ce ovulele din interiorul lui se transforma in seminte. La florile nefecundate ovarul, de regula se vestejeste curand odata cu celelalte parti florale si desprinzandu-se cade de pe planta, impreuna cu pedunculul sustinator. Sunt insa cazuri  particulare ca acele a fructelor partenocarpice, lipsite de seminte, nascute in absenta fecundatiei. PARTILE COMPONENTE SI ORIGINEA LOR IN OVAR Peretii fructului proveniti din cresterea carpelelor formeaza pericarpul. Tesuturile lui se diferentiaza in trei straturi distincte: - unul extern epicarp (exocarp) - al tu l mij loc iu mez ocar p - al tr ei le a inte rn endoca rp

Transcript of ORIGINEA FRUCTULUI

Page 1: ORIGINEA FRUCTULUI

5/12/2018 ORIGINEA FRUCTULUI - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/originea-fructului 1/3

ORIGINEA FRUCTULUI. PARTILE COMPONENTE SI ORIGINEA LOR IN OVAR.

CLASIFICAREA FRUCTELOR; EXEMPLE. DISPOZITIVELE ADAPTATIVE ALE

FRUCTELOR CARE AJUTA LA RASPANDIREA (DISEMINAREA) LOR. SEMNIFICATIA

BIOLOGICA A FRUCTELOR.

Originea fructului

Fructul este ovarul dezvoltat, crescut si maturizat in urma fecundatiei, impreuna cu intreg continutul

sau si eventualele parti anexe ce-l insotesc. De obicei fructul se naste din pistil, cu predominarea ovarulu

totusi se cunosc destule cazuri cand la formarea lui participa si alte parti ale florii. Dupa producerea

 polenizarii si a fecundatiei, in floare au loc transformari profunde, dintre care principalele sunt caderea

unor parti si dezvoltarea altora.

Totalitatea modificarilor ce se produc in floare, dupa fecundare, indeosebi asupra partilor persistente

se numeste fructificatie. Unele parti florale, ca petalele si staminele nemaiavand nici un rol se ofilesc si

cad. Singura parte care se pastreaza cu regularitate in floarea fecundata este pistilul si indeosebi ovarul.

Acesta stimulat de anumite substante se nutreste si devine fruct, in timp ce ovulele din interiorul lui se

transforma in seminte. La florile nefecundate ovarul, de regula se vestejeste curand odata cu celelalte par

florale si desprinzandu-se cade de pe planta, impreuna cu pedunculul sustinator. Sunt insa cazuri particulare ca acele a fructelor partenocarpice, lipsite de seminte, nascute in absenta fecundatiei.

PARTILE COMPONENTE SI ORIGINEA LOR IN OVAR 

Peretii fructului proveniti din cresterea carpelelor formeaza pericarpul.

Tesuturile lui se diferentiaza in trei straturi distincte:

- unul extern epicarp (exocarp)

- altul mijlociu mezocarp

- al treilea intern endocarp

Page 2: ORIGINEA FRUCTULUI

5/12/2018 ORIGINEA FRUCTULUI - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/originea-fructului 2/3

Cel mai dezvoltat de regula este mezocarpul si prin consistenta sa determina consistenta carnoasa sau

uscata a fructului, el provine din mezofilul carpelei. Epicarpul formeaza mai adesea o pielita subtire,

constituita din unul sau doua straturi de celule, el poate fi neted si acoperit cu un strat de ceara “bruma de

 pe fructe”, acoperit cu peri sau cu coaste longitudinale, creste reticulat sau alungit in forma de aripa sau

tepos. Endocarpul de obicei ramane subtire, uneori chiar lipseste, iar alteori se ingroasa devenind lemons

si este format din sclereide si indeplineste o functie importanta de protectie a semintei. Pericarpul

fructelor in timpul dezvoltarii pana la coacere este verde, datorita cloroplastelor din celulele sale si

asimileaza. Prin ele strabate o retea de nervuri cu fascicule de vase conducatoare vizibila doar prin

transparenta la unele soiuri de prune. La maturitate clorofila din pericarp dispare si se formeaza altfel de

 pigmenti, care dau culorile carecteristice. Natura pericarpului este un caracter morfologic important din

care decurg imbunatatirile practice ale fructelor si in stransa dependenta de ea este consistenta si

dehiscenta fructelor. Dupa consistenta pericarpul este carnos sau uscat, iar dupa integritate in stare matur

indehiscent si dehiscent, acestea reprezinta si criteriile de clasificare a fructelor. Structura pericarpului

este mult mai variata si prezinta particularitati la fiecare tip de fructe in parte.

Clasificarea fructelor, exemple

1)Fructe carnoasesunt cele cu pericarpul carnos, deseori viu colorate. Originea paturii carnoase nu este la fel la toate

fructele. Exemple: - prune si caise provin din ovar 

- fragi din receptacul

- dud din invelisurile florale

2) Fructele uscate

au la maturitate pericarpul uscat in intregime. Celulele din pericarpul au membranele ingrosate si uneori

sclerificate, strans unite si lipsite de sucuri si substante nutritive. Peretii fructului au coaja tare (exp. alun

ghinda, porumbul, graul) sau ca un invelis pergamentos in care se afla scleride orientate diferit (exp.

 pastaia, capsula).

3) Fructele indehiscente

Page 3: ORIGINEA FRUCTULUI

5/12/2018 ORIGINEA FRUCTULUI - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/originea-fructului 3/3

au o singura samanta si se desprind cu totul de pe planta. Pericarpul nu crapa la maturitate, iar pentru a

elibera samanta sau pentru a germina trebuie sa fie rupt prin presiunea embrionului sau in urma

descompunerii.

Fructe uscate indehiscente au fructul cu o singura carpela sau cu mai multe carpele.

Tipuri de fructe indehiscente

- achena: are pericarpul sclerificat, dur si lemnos, membranos sau pergamentos cu samanta unica din

interior neconcrescuta. Exemple: ghinda, jirul, aluna, canepa, castanul, etc.

- cariopsa: este asemanator cu achena, dar are pericarpul concrescut cu samanta. Exemple: grau, porumb

si in general la Graminee.

- samara: se deosebeste de achena prin aceea ca pericarpul se prelungeste printr-o aripa, care se intinde

lateral intr-o parte ca la frasin si artar; bilateral ca la mesteacan, aniu, cenuser sau de jur imprejur ca la

ulm.

4) Fructe uscate dehiscente

Exemple; pastaia este fructul plantelor din familia Leguminoase, salcamul japonez, coroniste,