organizaţiile reprezintă entităţi extrem de complexe şi greu de definit. Ele reprezintă puncte de intersecţie a structurilor, tehnologiilor, resursei umane, grupurilor, politicii etcstructurile trebuie construite în concordanţăcu circumstanţele organizaţionale(mediu. tehnologie, scopuri)UN alt factor interesant în ceea ce priveşte evoluţia structuralăa organizaţiei se referăla relaţia dimensiune - vechime (Bolman, Deal, 1997; Greiner, 1972): organizaţiile mici se bazează

în general pe structuri simple şi informale. Odatăce ele se dezvolta şi devin tot mai mari, presiunile legate de asigurarea coerenţei şi disciplinei organizaţionale duc la formalizarea şi complicarea structurilor.

Odată ce organizaţiile disparate din acelaşi domeniu al afacerilor( exemplu, organizaţiile dini n d u s t r i a c ă r n i i ) s u n t s t r u c t u r a t e î n t r - u n c â m p , s e n a s c p u t e r n i c e f o r ţ e c a r e l e f a c s ă d e v i n ă similare.Organizaţiile îşi pot schimba scopurile şi dezvolta noi practici, şi noi organizaţii pot intra în câmp.Dar pe termen lung, actorii organizaţionali care iau decizii raţionale construiesc în jururl lor un mediu care constrânge abilitatea lor de schimbareExistă trei mecanisme prin care izomorfismul instituţional are loc. Astfel, primul mecanismeste izomorfismul coercitiv care apare prin inflenţa politică şi probleme de legitimitate.Al doileamecanism este izomorfismul mimetic rezultând din răspunsurile standard la incertitudine şi însfărşit al treilea mecanism, izomorfismul normativ este asociat cu profesionalizareaDiMaggio şi Powell consideră că se poate prezice empiric care câmpuri organizaţionale vor fi mai omogene ca structură, proces şi comportament.Ei avansează câteva ipoteze.P r i m a i p o t e z ă a f i r m ă c ă c u c â t m a i m a r e e s t e d e p e n d e n ţ a u n e i o r g a n i z a ţ i i d e o a l t ă organizaţie, cu atât mai similar va fi acea organizaţie ca structură, climat şi comportament  A doua ipoteză afirmă că cu cât mai mare va fi centralizarea furnizării de resurse cătreorganizaţia A, cu atât mai mare măsura în care organizaţia A se va schimba izomorfic pentru asemăna cu organizaţiile de care depinde la nivelul resurselor.Conform ipotezei a treia cu cât este mai nesigură relaţia dintre mijloace şi scopuri, cu atâtmai mare măsura în acre organizaţia se va modela după organizaţiile considerate de succes.A patra ipoteză afirmă că cu cât sunt mai ambigue scopurile unei organizaţii, cu atât e maimare măsura în care organizaţia se va modela după organizaţiile de suces.Ipoteza a cincea spune că cu cât este mai mare dependenţa de credenţialele academice înalegerea personalului şi a amanagementului, cu atât va fi mai mare măsura în care o organizaţiedevine la afel ca alte organizaţii din acel mediu.Şi, în sfârşit, ultima ipoteză afirmă că cu cât va fi mai mare participarea managerilor în a s o c i a ţ i i l e c o m e r c i a l e ş i p r o f e s i o n a l e , c u a t â t m a i m u l t o r g a n i z a ţ i a v a d e v e n i l a f e l c a a l t e organizaţii din acel câmp